Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 19.9.2018, 12:51
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 4 - Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 9, 10, 11 ... 25, 26, 27  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (64)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 90 - Suflet și trup
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.12.2009, 06:01 View PostDownload Post

Capitolul 90
Suflet și trup


1. (Domnul): „Să ne ocupăm acum cu altceva! Zorel și tu, Zinca, veniți mai aproape și spuneți-Mi ce doriți voi mai ales să știți sau să vedeți!”

2. Cei doi s-au apropiat și Zinca a spus: „Aceasta este o întrebare la care oameni ca noi cu greu pot să răspundă! Noi dorim să vedem și să aflăm multe, căci ne-au mai rămas încă destule de aflat și de văzut. Dar nu putem spune ce ar fi pentru noi mai important, pentru că nu știm nici măcar pe departe ce ne lipsește! Însă Tu, Doamne, știi prea bine de care învățătură avem noi mai multă nevoie. De aceea, hotărăște Tu, Doamne, cu nesfârșita Ta iubire și înțelepciune, și va afla fiecare ce este mai bine pentru el să vadă, să audă și să simtă!”

3. Eu am spus: „Atunci bine, voi hotărî Eu ce este de făcut! Eu sunt de părere că voi toți aveți nevoie de o imagine cât mai clară și în care să aveți deplină încredere, despre ce se petrece cu sufletul după moartea trupului. De aceea vom cerceta mai îndeaproape această temă!

4. V-am mai vorbit deja despre moartea trupului, sub ce fel de chipuri poate ea să apară și care sunt urmările ei pentru suflet și spirit. Dacă ar fi să vă lămuresc aceasta prin lungi prelegeri teoretice, nici într-un an n-am termina. Vă voi arăta însă acest lucru prin cuvinte și fapte și atunci veți înțelege.

5. Înainte însă de a face aceasta, vă voi arăta legătura dintre suflet și trup.

6. Și acum ascultați-Mă: sufletul este un amestec de consistență eterică-substanțială în continuă mișcare. Pentru că și trupul în esența lui este eteric-substanțial, el este înrudit cu esența sufletului. Această înrudire este de fapt ceea ce leagă sufletul de trup, atâta vreme cât trupul nu trece într-o consistență pur materială, căci atunci el nu mai are aproape nimic comun cu consistența esenței sufletului. Iar dacă totuși mai este o înrudire, aceasta va fi scoasă din trup prin putrezire și va fi dată sufletului pe lumea cealaltă, sufletul fiind acolo gol, despuiat.

7. Dacă sufletul a asimilat el însuși până la urmă prea multă materie, atunci moartea trupului îl va ajunge și pe el și va trebui să putrezească împreună cu trupul. De-abia după mai mulți ani pământești, acest suflet neevoluat va începe să se trezească și îi va fi atunci foarte greu să se ridice într-o lumină înaltă, căci în el totul va fi întunecat, cu puțină viață și mult întuneric, în toate ungherele lui.

8. În acest suflet, spiritul nu poate fi revelat până când timpul, nevoile și umilințele nu vor șterge întunecimea și mizeria trupească. Iar aceasta se face pe lumea cealaltă cu mult mai greu decât aici, căci acolo sufletul trebuie să stea într-o anume izolare, căci fiind dezgolit, fără nici un înveliș sau veșmânt pe el, poate fi distrus și înghițit, ca un strop de apă de o piatră încinsă, dacă s-ar apropia de o ființă în care focul înalt al vieții arde cu toată puterea. Pentru oricare suflet neevoluat, față de un suflet desăvârșit, este adevărat ce i-a spus Dumnezeu odată lui Moise, când acesta I-a cerut să-L vadă: «Fața Mea însă nu vei putea s-o vezi, căci nu poate vedea omul fața Mea și să trăiască.»

9. Cu cât este mai înalt potențată o viață, cu atât este ea mai puternică și mai stăpână pe ea, și toate viețile care se află încă pe o treaptă foarte joasă de evoluție nu se pot menține în fața ei decât dacă stau la distanță. Ce este o muscă pe lângă un elefant, dar un țânțar pe lângă un leu?! Ce este pământul pe lângă soare?! Ce este o picătură de apă împotriva unui foc mare?! Dacă unul dintre voi calcă pe un elefant, acestuia din urmă nu i se va întâmpla nimic; dacă însă unul dintre voi calcă pe o furnică, s-a sfârșit cu viața ei.

10. Ceea ce se arată până și în natură, și poate fi chiar pipăit cu mâinile, în împărăția spiritelor este cu atât mai limpede și mai intens. În fiecare formă de viață se află și dorința de nestăvilit de a îngloba mereu mai multă viață. Principiul de a deveni unul este, la urma urmei, iubirea. Dacă acest principiu nu ar sta la baza fiecărei forme de viață, atunci nu ar exista în tot universul nici soare, nici pământ, și nici ființele care trăiesc acolo.

11. Dar pentru că principiul vieții de a deveni unul este chiar viața însăși și pentru că fiecare formă liberă de viață se străduiește mereu să se unească cu o altă formă de viață care îi seamănă, până la urmă din toate formele de viață și din toate felurile de inteligență va rezulta numai o singură ființă și numai o singură inteligență diversificată și matură. Prin aceasta, chiar și multele ființe mai puțin dotate cu înțelegere vor deveni, în final, o ființă dotată cu multă înțelegere și inteligență.”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (64)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 91 - Educația bietelor suflete în lumea de dincolo
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.12.2009, 06:04 View PostDownload Post

Capitolul 91
Educația bietelor suflete în lumea de dincolo


1. (Domnul): „Conform acestui principiu necesar vieții și de nestrămutat, dacă un biet suflet dezgolit întâlnește pe lumea cealaltă un spirit, așa cum este de pildă Rafael al nostru, va fi imediat «înghițit» de acesta, așa cum marea înghite un strop de apă. De aceea am avut grijă, pentru întreaga nemărginire, ca fiecare formă de viață slabă și dezgolită să stea singură și să se poată apropia doar de potențele de viață care nu sunt cu mult mai puternice decât ea însăși.

2. Aceste potențe de viață nu se pot înghiți unele pe altele, pentru că fiecare unitate individuală este la fel de puternică. Ele formează totuși asociații între ele și țin sfat, din care însă nu iese niciodată ceva de preț, pentru că inteligența fiecărui individ în parte este la fel cu a întregului grup. Închipuiți-vă o adunare de oameni proști ca noaptea, care vor să ia o hotărâre cu adevărat înțeleaptă și care vor să facă aceasta prin forțele lor unite! Ce va ieși oare din sfatul lor? Nimic altceva decât prostii!

3. Pe acest pământ, mai ales pe insulele mai izolate, mai sunt și acum popoare care locuiesc acolo încă de pe vremea lui Adam și Eva, fără a fi supărate de nimeni. Ei sunt urmașii lui Cain și chiar și în zilele noastre se mai află încă pe aceeași treaptă de evoluție pe care au fost și acum două mii de ani. Oare de ce cultura lor nu a făcut nici un pas spre evoluție, ci mai degrabă spre involuție, cu toate sfaturile pe care le-au ținut? Pentru că cel mai înțelept dintre ei este mai prost și mai orb decât un porcar din acest ținut! Dacă însă nici cel mai înțelept dintre ei nu știe nimic, ce pot să știe atunci ceilalți, care îi cer sfatul?!

4. Bineînțeles că aici unii pot să întrebe: «De ce nu a trimis Dumnezeu la aceste popoare pe nici unul dintre profeții Lui?» Și ajungem astfel tocmai la punctul principal!

5. În acești oameni locuiesc suflete încă mult prea imature și dezgolite. O revelație mai înaltă i-ar înghiți și i-ar încorseta cu o judecată din care niciodată n-ar mai putea fi eliberați. Ei ar transforma adevărul cel mai înalt și curat în cea mai întunecată superstiție, de care s-ar agăța atât de puternic, încât până la urmă nici măcar Eu nu i-aș mai putea elibera de ea cu nici un mijloc.

6. De aceea este nevoie să mai rămână încă vreo mie de ani așa cum sunt. De-abia după acest răstimp vor fi căutați de oameni cu înțelepciunea trează, de la care însă nu vor primi încă nici o învățătură, ci doar o pildă prin care să fie puțin treziți. Din când în când, vor mai primi și alte astfel de surprize prin care să fie treziți. Iar după câteva astfel de secole, aceste popoare goale vor mai pune ceva pe ele, atât trupește, cât și sufletește, și astfel se vor maturiza treptat pentru o revelație mai înaltă.

7. În acest fel, și încă cu mult mai anevoios, are loc pe lumea cealaltă maturizarea și desăvârșirea sufletelor dezgolite de tot. Ele trebuie să rămână atâta vreme singure și fără lumină până când, prea pline de propria suferință, să se scuture de letargia încă pe jumătate materială și astfel să înceapă să se preocupe tot mai mult de feluritele gânduri din inimile lor.

8. Când aceste gânduri devin tot mai intense și mai concrete, în suflet începe foarte încet să se lumineze. Astfel sufletul își dobândește o bază pe care să poată sta și cu timpul chiar să se poată mișca. Această mișcare corespunde atunci transformării unui gând în altul și a unui simțământ în altul. Aceasta este o căutare, iar cine caută până la urmă va găsi, căci altfel căutătorul, dacă va căuta prea mult și nu va găsi, în urma strădaniei lui zadarnice va obosi și va cădea din nou în letargie.

9. Dar când sufletul, căutând cu hărnicie, va găsi ceva, va primi un imbold nou și mai puternic ca să caute mai departe cu și mai multă hărnicie, iar dacă va găsi doar urme ale existenței semenilor săi, le va cerceta precum câinii de vânătoare și nu se va odihni până când nu va găsi ceva care măcar să-i confirme apropierea semenilor săi*.

10. Prin această căutare mereu potențată, sufletul se maturizează și va căuta să se sature cu tot ce va găsi pentru acoperirea trupului său substanțial. Din când în când va găsi câte ceva pentru potolirea foamei și a setei, chiar dacă foarte puțin. Căci, dacă în suflet va crește dorința, ca urmare a intensificării focului viu interior, se va găsi mereu câte ceva pentru care interesul sufletului să rămână treaz.” (* - Vezi mai pe larg „De la iad la rai” de Jakob Lorber, n.r.)
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (64)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 92 - Îndrumarea pe lumea cealaltă
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.12.2009, 06:07 View PostDownload Post

Capitolul 92
Îndrumarea pe lumea cealaltă


1. (Domnul): „Este nevoie de cea mai mare atenție din partea unui spirit înțelept care îndrumă și conduce de la o oarecare distanță un asemenea suflet, pentru ca el să găsească în căutările sale numai ceea ce l-ar ajuta mai departe pe calea spre desăvârșire.

2.Cu timpul, va putea găsi un suflet asemănător lui, apăsat de aceleași nevoi, cu care bineînțeles că va intra imediat în legătură, așa cum, în această lume, doi oameni urmăriți de aceeași soartă se caută. Ei se destăinuiesc unul altuia, își deplâng soarta și încep treptat să se sfătuiască ce ar trebui să facă pentru a-și face soarta mai ușor de suportat.

3. Se înțelege de la sine că cel de-al doilea suflet seamănă numai aparent cu primul, care de-abia a ieșit din singurătate, căci altfel un orb ar primi drept călăuză un alt orb și aceasta ar însemna că vor cădea amândoi cândva într-o groapă, iar situația în care s-ar găsi ar fi mai rea decât cea dinainte.

4. Acel spirit desăvârșit, care dă ca din întâmplare peste tânărul suflet căutător, nu trebuie să lase să se vadă nimic din desăvârșirea sa, ci trebuie să pară la început asemenea sufletului tânăr. Dacă tânărul suflet râde, va trebui să râdă și el, iar dacă plânge, va trebui să facă la fel! Numai dacă sufletul se supără pe soartă și blestemă, aceasta spiritul cel desăvârșit nu o va face, ci va părea la început și el supărat de aparenta soartă asemănătoare, dar va juca rolul indiferentului, căruia totul îi este totuna dacă îi merge așa sau altfel! Dacă soarta nu vrea nicidecum să devină mai bună, atunci să rămână așa cum vrea! Prin aceasta, tânărul suflet devine mai supus și se va mulțumi și cu un câștig cât de mic, care va fi găsit din nou ca din întâmplare.

5. Când un astfel de suflet și-a găsit locșorul în lumea de dincolo, va fi lăsat să rămână acolo câtă vreme nu va simți el însuși nevoia de a-și îmbunătăți soarta; căci aceste suflete sunt ca oamenii care se mulțumesc cu un câștig cât de mic, atâta vreme cât pot să-și ducă viața. Tot ce e mai bun, mai înalt și mai desăvârșit nu-i interesează și nici nu-și doresc și nici nu-și fac griji sau gânduri pentru aceasta. Ce-i privește pe ei înalta funcție a unui împărat sau comandant?! Sunt foarte fericiți dacă au ce mânca și mai au și liniștea lor mult iubită și nu-și mai doresc în veci nimic mai bun.

6. La fel se petrece și cu sufletul în cel de-al doilea stadiu, după ce a ieșit din izolare și acum, prin sârguința lui, și-a dobândit o stare mai ușor de răbdat. El nu se mai interesează de nimic altceva, ba chiar îi este teamă și fuge de inedit, pentru că a prins o aversiune pentru tot ce i-ar da de trudit.

7. Am călăuzit până acum un suflet în lumea de dincolo, astfel ca el să-și găsească o slujbă bună prin care să-și acopere nevoile sau să găsească o căsuță părăsită cu o livadă roditoare și câteva capre, și poate și cu un slujitor sau slujitoare, pe care să pună stăpânire. Spiritul călăuzitor nu mai are apoi nimic de făcut decât să lase sufletul o vreme netulburat cu avuția lui.

8. El se va depărta de suflet pentru o vreme și va lăsa impresia că merge să caute ceva mai bun, iar când se va întoarce va vorbi despre ceea ce a găsit, arătând că acest ceva «mai bun» este cu mult mai greu de obținut și trebuie câștigat prin multă trudă și sârguința! Sufletul va întreba atunci, cu siguranță, în ce constă truda și sârguința; atunci spiritul conducător îi va arăta aceasta sufletului întrebător. Dacă a trezit interesul sufletului, atunci îl va conduce acolo; dacă nu, îl va lăsa în pace, dar va avea grijă ca grădina să-i fie tot mai săracă, iar la sfârșit să nu-i mai ajungă nici măcar pentru a-și potoli foamea!

9. Sufletul își va da acum toată silința ca să îngrijească grădina, ca ea să dea din nou roade bogate; dar călăuza nu trebuie să lase sufletul să-și împlinească dorința, ci trebuie să facă în așa fel ca sufletul să recunoască nerodnicia strădaniilor sale și să-și exprime dorința să renunțe la toată averea și să-și caute o slujbă unde sigur nu va avea mai mult de trudit ca acum și prin care să-și asigure nevoile.

10. Dacă în suflet a prins viață o asemenea dorință, va fi condus mai departe și va primi o slujbă unde va fi mult de lucru. Călăuza îl va părăsi din nou sub un oarecare pretext, ca și când și-ar fi găsit într-un alt loc o slujbă foarte grea, dar bine plătită. Sufletul va fi acum pus la muncă și va trebui să o facă foarte bine. I se va spune că orice abatere sau neglijență se pedepsește cu micșorarea răsplății, pe când depășirea normei va fi luată în seamă și foarte lăudată.

11. Acum sufletul ori va îndeplini norma și o va depăși chiar, ori i se va acri de atâta trudă, va deveni mai leneș și neglijent și astfel va da de și mai mari necazuri, în primul caz, el va fi ridicat într-o stare mai înaltă și mult mai plăcută, în care va avea mai mult de gândit și de simțit, în al doilea caz, călăuza îl va lăsa pradă nevoilor, iar el se va întoarce la avutul părăsit, unde va găsi ceva cu care să-și acopere din nevoi, dar nu îndeajuns.

12. După un timp, când va apare o necesitate, călăuza se va întoarce ca stăpân al multor bunuri și va întreba sufletul de ce a părăsit o slujbă atât de bună. Sufletul se va dezvinovăți, spunând că a trebuit să trudească peste puterile lui. Atunci i se va arăta că munca lui pe acest ogor sărăcăcios este și mai anevoioasă și, cu toate acestea, nu se întrevede nici o posibilitate de a birui nevoile.

13. Călăuzit în acest fel, sufletul va ajunge de mai multe ori să ia hotărârea de a lua o slujbă după alta și, prin aceasta, va face mai mult bine decât înainte. Dacă se va purta bine, în scurt timp va fi ajutat mai departe, pentru a se dezvolta în continuare, dar este lăsat încă în credința că nu a murit deja trupește; căci sufletele materiale nu simt mult timp aceasta și de aceea mai întâi vor trebui conduse pe un drum potrivit lor.

14. Dacă un suflet s-a dezvoltat într-atât încât să înțeleagă că se află în lumea spiritelor și că soarta lui depinde numai de el însuși, atunci i se va arăta adevărata cale a iubirii de Dumnezeu și de aproapele lui, pe care o va putea străbate din propria-i voință.

15. După ce i se va arăta aceasta, împreună cu țelul care trebuie atins, atunci călăuza îl va părăsi și se va întoarce la el atunci când va fi chemată din toată inima și cu toată ardoarea. Dacă nu va fi chemată, înseamnă că sufletul nu întâmpină greutăți pe drumul cel drept; iar dacă se va abate de la acest drum și se va purta rău, atunci va fi lăsat din nou să cadă pradă nevoilor. Dacă își va recunoaște greșeala și va dori din toată inima întoarcerea călăuzei, aceasta se va întoarce și-i va arăta zădărnicia strădaniilor lui de până atunci.

16. Dacă se va căi și va vrea să se îndrepte, atunci i se va da din nou de mai multe ori câte o slujbă, iar dacă își va îndeplini îndatoririle va fi din nou promovat, dar nu atât de repede ca prima oară, ca să nu devină ușuratic și să cadă din nou în letargia materială, din care acum ar fi mai greu de salvat decât prima oară, căci cu fiecare cădere el va deveni mai inflexibil, ca un copac, care, cu cât este mai bătrân, cu atât se lasă mai greu aplecat.
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (64)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 93 - Desăvârșirea sufletelor pe pământ și pe lumea cealaltă
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.12.2009, 06:09 View PostDownload Post

Capitolul 93
Desăvârșirea sufletelor pe pământ și pe lumea cealaltă


1. (Domnul): „Este de la sine înțeles că în această dezvoltare nu poate fi vorba de excepții, ci numai de o lege de bază, după care, atât aici, cât mai ales pe lumea cealaltă, sufletul se despovărează de materialitate.

2. Există însă nenumărate variante ale acestei legi, căci fiecare suflet este tratat puțin altfel. Cu toate acestea, este nevoie de o lege de bază după care să se orienteze toate celelalte. La fel și pământul este fecundat de ploaie pentru ca în el să încolțească sămânța, dar cum se va dezvolta mai departe fiecare sămânță, cum va ajunge ea la stropul de ploaie și ce va face mai departe, aceasta depinde de inteligența spiritelor care locuiesc în sămânță și care știu foarte bine să se îngrijească de casa lor.

3. Vă spun toate acestea ca să înțelegeți cât de greu și de anevoios este drumul desăvârșirii vieții pe lumea cealaltă și cât de ușor și de liber este aici, unde sufletul are învelișul trupesc în care poate să depoziteze la început toată materialitatea lui, cum și când își dorește. Pe lumea cealaltă nu mai este atât de ușor, pentru că sufletul nu mai are un trup material și nu mai pășește pe un tărâm material, ci pe unul spiritual, făcut numai din gândurile sufletului și care nu este deloc în stare să preia materia care se desprinde din suflet și să o îngroape.

4. Îndepărtarea particulelor materiale din suflet, acolo, este la fel cum aici ai lua o piatră și ai vrea să o catapultezi în spațiul nemărginit. Da, cine poate să arunce o piatră cu o asemenea putere încât să depășească de trei mii de ori viteza unei săgeți, aceia într-adevăr ar reuși să arunce piatra atât de departe încât să nu mai cadă niciodată pe pământ. O putere mai slabă nu va reuși să îndepărteze piatra pentru totdeauna, ci o va catapulta până la o depărtare mai mare sau mai mică în atmosfera pământului, iar viteza cu care a fost aruncată va fi încetinită de puterea de atracție a pământului și până la urmă piatra se va întoarce și va cădea iarăși pe pământ.

5. La fel se petrece pe lumea cealaltă cu particulele materiale din suflet! Dacă sufletul vrea să îndepărteze unele dintre ele și le aruncă, aceasta nu-i folosește prea mult, căci podeaua pe care stă și se mișcă în lumea spiritelor este de asemenea parte din el, așa cum forța de atracție a pământului ține tot de pământ și nu lasă să se îndepărteze nici un atom din el.

6. Dacă sufletul vrea să îndepărteze toate părțile materiale din el, în el trebuie să acționeze o forță foarte puternică, forță care este puterea din cuvântul și din numele Meu! Căci Dumnezeu a spus și aceasta stă scris: «În fața numelui Tău vor îngenunchea toți în cer, pe pământ și sub pământ!» Din aceasta se înțelege că este vorba de toate ființele din nenumărate lumi din spațiul creator infinit; căci în cer locuiesc pentru totdeauna copiii desăvârșiți ai Domnului, iar pe pământ, și doar aici, locuiesc cei care vor deveni copiii lui Dumnezeu. Și cum pământul are acest înalt privilegiu, el stă demn în fața Domnului, înaintea altor planete; el este din acest punct de vedere deasupra lor și la fel și locuitorii lui; de aceea locuitorii de pe celelalte planete sunt numiți «cei de sub pământ».

7. Sufletul poate fi trezit prin cuvântul Meu și prin numele Meu. Dar pe lumea cealaltă aceasta nu merge atât de ușor pe cât și-ar închipui cineva; este nevoie de mari pregătiri! Sufletul trebuie mai întâi să devină iscusit în tot felul de slujbe și să capete o putere destoinică înainte ca el să poată primi cuvântul Meu, iar apoi chiar numele Meu.

8. Când un suflet este capabil de aceasta, atunci îi va fi ușor să îndepărteze toți atomii materiali din el, până la ultimul, iar aceștia nu se vor mai întoarce în veci la el. Cum și de ce, veți vedea imediat!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (64)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 94 - Dezvoltarea vieții sufletești
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.12.2009, 06:12 View PostDownload Post

Capitolul 94
Dezvoltarea vieții sufletești


1. Cyrenius, care a ascultat cu foarte mare atenție, a spus: „Doamne, nu pot spune că nu am înțeles totul. Acum îmi este totul limpede, numai că îmi pare că toate acestea s-ar putea să-mi fie odată din nou neclare și asta mă va face foarte nefericit! Căci tot ce am primit acum, prin gura Ta sfântă, este puțin prea înalt, chiar și pentru cea mai trează minte; de aceea, o scurtă recapitulare ar fi binevenită!”

2. Eu am spus: „Prietene, voi, romanii, aveți o vorbă care sună cam așa: Longum iter pre praecepta, brevis et efficax per exempla! (Lung e drumul prin teorie, scurt și eficient prin exemple!) Aceasta se poate aplica foarte bine și aici! Așteaptă exemplele ce vor urma mai târziu și care îți vor lămuri ceea ce acum îți este încă neclar! Dar sâmburele pur al acestei învățături îl vei afla de-abia atunci când spiritul preacurat al adevărului etern va veni peste voi și vă va lumina în toate adevărurile cerului și ale tuturor lumilor.

3. Nu vezi că și în natură este doar o singură lege care guvernează creșterea tuturor plantelor și animalelor?!

4. Uite, toate plantele cresc și se înmulțesc dinspre interior; își iau din umiditatea pământului toate substanțele și le asimilează apoi prin mii de canale în ele însele sau în viața lor.

5. Animalele își iau hrana, de fapt, din aceeași sursă, numai că ea se află în organismul unor plante sau în carnea unor animale din lanțurile evolutive inferioare lor, fiind mult mai rafinată decât în humusul pământului.

6. Omul se hrănește în final cu ce este mai rafinat și mai curat, atât din lumea plantelor, cât și din cea a animalelor. Fânul, iarba și paiele nu îl mai pot hrăni. De la plante are nevoie mai ales de boabele cerealelor, iar din copaci de roadele cele mai dulci. Dintre animale se hrănește mai ales cu cele cunoscute ca fiind curate și îi este scârbă de carnea animalelor care nu sunt curate.

7. Dar câte devieri, rătăciri și drumuri lăturalnice are această evoluție pământească a lumii plantelor și animalelor și, cu toate acestea, toate își ating țelul! Ochiul atent al unui cercetător al naturii nu se poate să nu observe cum fiecare entitate slujește alteia și că ea există pentru dezvoltarea și evoluția alteia.

8. Viața sufletului trebuie să treacă prin toate elementele naturii. La început se află în eter; aici se adună prin unirea celor de același fel. Prin aceasta devine grea și cade mai întâi în sine însăși, în centrul ei propriu, apoi devine și mai grea și, din ea, va apare substanța vie, palpabilă și consistentă.

9. Ca aer se adună din nou, la fel ca sus în eter, și vor rezulta norii și ceața, care se adună din nou și devin picături de apă și cad pe pământ ca ploaie, grindină, zăpadă, rouă, iar în unele locuri ca ceață permanentă, mereu reînnoită, și ca precipitații umede din cer.

10. Apa, ca element încă subordonat, dar aflat deasupra eterului și a aerului ca element de viață, va trebui acum să înceapă a servi instituțiilor de condensare a vieții care sunt deasupra ei. Trebuie mai întâi să înmoaie viața mai mult sau mai puțin pietrificată din materia brută și să o preia în ea însăși. Acesta este primul mod de a servi al elementului apă.

11. Apoi apa va trebui să cedeze plantelor spiritele ei de viață sau anumite particule de substanță sufletească. După ce aceste particule s-au dezvoltat tot mai mult spre o anumită formă de inteligență, ele vor fi preluate iarăși de apă și de aerul umed cețos, iar apa va trebui să creeze din substanța ei forme noi de viață cu un grad mai mare de libertate. Deci apa slujește mereu în sfera ei, cu toate că din ea iau naștere în fiecare ceas miriade și miriade de mici particule sufletești libere, cu inteligentă vie și tot mai independente.

12. Dar viața plantelor și a animalelor trebuie să preia servicii mult mai multe și mai complicate. Serviciile pe care le face apa sunt încă destul de simple, pe când serviciile pe care le fac plantele pentru susținerea vieții sunt mult mai complexe.

13. Însă cu mult mai multiple și mai importante sunt serviciile de susținere a vieții însăși în cele mai simple animale, care sunt cele mai apropiate de lumea plantelor. Și, astfel, slujitul devine tot mai complicat cu cât forma de viață este mai înaltă.

14. Când viața sufletească a ajuns în forma umană, a sluji este prima ei cerință. Diferite servicii naturale pentru susținerea vieții sunt obligatorii pentru fiecare formă umană; pe lângă acestea însă, există o mulțime de servicii morale, cu un grad mai mare sau foarte mare de libertate, pe care un om le moștenește spre a le îndeplini. Iar dacă și-a îndeplinit cu credință serviciile, în toate direcțiile, prin aceasta s-a ridicat și pe sine însuși în cea mai înaltă desăvârșire a vieții. Dar așa ceva se petrece doar cu puțini oameni, care încă de la naștere se află pe o treaptă înaltă de evoluție; cu ceilalți oameni, despre care se poate spune că se află mâi aproape de lumea animală, nu se petrec lucrurile așa, iar evoluția lor continuă pe lumea cealaltă, însă tot prin a sluji.”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (64)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 95 - De ce este important să slujești
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.12.2009, 06:14 View PostDownload Post

Capitolul 95
De ce este important să slujești


1. (Domnul): „Slujind, se învață și se dezvoltă cel mai bine umilința; cel mai adesea, cu cât un serviciu este considerat mai inferior, cu atât este el mai potrivit pentru adevărata evoluție a vieții. Umilința nu este altceva decât condensarea tot mai puternică a vieții în ea însăși, pe când orgoliul este împrăștierea, iar în final chiar pierderea de tot a vieții, ceea ce noi numim a doua moarte sau moartea spirituală.

2. Cei orgolioși au încetat să mai servească și prin aceasta a încetat și evoluția vieții lor. Dacă evoluția vieții ar consta în dominarea și asuprirea orgolioasă, atunci Dumnezeu ar fi trebuit să stabilească o ordine în care fiecare om ar primi dreptul nelimitat de a asupri; dar aceasta fiind împotriva ordinii Sale, fiecare om sau înger trebuie să se obișnuiască a servi, iar până la urmă vor descoperi cea mai mare plăcere și fericire în aceasta.

3. Fără slujire, viața nu ar exista, nu ar putea fi menținută, n-ar exista noroc, nici fericire și nici iubire, nici înțelepciune și nici plăcere de viață, nici aici și nici pe lumea cealaltă; iar cine își închipuie un cer lipsit de slujire, plin de lene indolentă și de abundență de prisos, acela tare se înșeală!

4. Cele mai fericite spirite din cel mai înalt cer sunt investite cu o putere care se apropie de cea a lui Dumnezeu Tatăl pentru a putea cât mai bine sluji atât Lui, cât și tuturor oamenilor de pe această lume a încercărilor. La ce altceva le-ar putea servi această putere și forță creatoare?! Este oare nevoie, pentru a nu face nimic, de putere și înțelepciune?! Dacă activitatea și serviciile lor pe această lume sunt pentru voi de o importanță de nedescris, cu atât mai mare este importanța serviciilor lor în lumea spiritelor și a întregii eternități!

5. Eu nu am venit la voi ca să-Mi fac din voi tovarăși leneși sau să vă învăț munca la câmp sau cum să creșteți animale, ci ca să vă arăt ce trebuie să faceți ca să deveniți muncitori destoinici în via cerească. Învățătura Mea are ca țel în primul rând desăvârșirea voastră în domeniile vieții voastre sufletești, iar în al doilea rând dorința de a deveni, ca suflete desăvârșite, cei mai sârguincioși și puternici lucrători ai Mei aici, dar mai ales dincolo, în împărăția Tatălui Ceresc.

6. Dacă nu ar fi acesta țelul Meu final, ci v-aș spune vouă: «Fiți numai aici harnici; odată ce veți ajunge în împărăția Tatălui Ceresc, veți trăi numai în desfătări și vă veți odihni în veci și veți putea căsca gura la splendoarea lui Dumnezeu!» ar însemna că Eu însumi sunt mai prost decât cel mai prost dintre voi. Da, veți putea admira în veci splendoarea lui Dumnezeu, dar nu fără a face nimic; căci de strădaniile voastre va depinde înmulțirea minunilor cerești - să le faceți mereu mai divine și mai minunate!

7. Eu vreau ca toate gândurile și ideile Mele să treacă în faptă, datorită vouă și prin voi, copiii Mei, aici, pentru sufletul, inima și spiritul fraților și surorilor voastre, iar pe lumea cealaltă, în marile realități, de la cea mai interioară sferă spirituală de creație până la cea mai exterioară manifestare materială. Iar apoi, după ce gândurile Mele au fost trecute prin voi în faptă, ele se vor reîntoarce la viața pură, spirituală și desăvârșită. Și pentru aceasta, prieteni, este nevoie de infinit de mult timp, răbdare și muncă și de o la fel de mare și cuprinzătoare înțelepciune și putere!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (64)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 96 - Dezvăluirea secretelor creației
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.12.2009, 06:16 View PostDownload Post

Capitolul 96
Dezvăluirea secretelor creației


1.(Domnul): „Să nu credeți că o lume ca acest mic pământ a fost creată de azi pe mâine și că a fost populată dintr-o dată! Pentru aceasta a fost nevoie de miriade de ani pământești. Cât timp, inimaginabil pentru voi, a trecut numai până când lumea a fost pregătită pentru apariția omului! Câte soiuri de plante și de animale au trebuit mai înainte să îngrașe pământul prin fermentare și descompunere, până când s-a format acel humus din care primul suflet puternic și-a putut forma trupul după ordinea divină, care să-i servească și să fie în stare să-i creeze urmași la fel, astfel ca sufletul matur și liber, dar fără înveliș, să nu mai fie nevoit să aștepte secole întregi până la formarea altui trup din humus, ci să-l obțină pe cale mult mai scurtă în pântecele matern, dotat cu toate cele necesare pentru aceasta*.

2. Vedeți, pentru toate acestea este nevoie de mult timp și de multă înțelepciune, de multă răbdare și de o nesfârșită putere! Dar cum voi, și cu atât mai mult Eu, nu vom înceta să gândim și să dăm la iveală idei noi, la fel și creația continuă în veșnicie. Atunci când gândul a fost simțit ca ceva, el trebuie să aibă și o formă; dacă există odată ca formă, este deja învelit în spirit și stă ca ceva care e capabil să preia lumina, căci altfel nu l-am putea percepe ca pe ceva format. Atât timp cât Eu voi gândi și voi exprima idei din Mine, iar voi de asemenea, atât timp va fi cu neputință să se oprească creația. Imensitatea nu va suferi niciodată de lipsă de spațiu, iar noi nu ne vom putea plânge de plictiseală.

3. Acolo unde este mult de lucru, acolo este nevoie și de mulți slujitori, după puterea de muncă a fiecăruia. Cine, în ordinea divină, și-a însușit multe calități, acela va fi pus peste mulți; cel care și-a însușit doar puține, acela va fi pus peste puțini. Cel care însă nu și-a însușit nici o calitate, acela va răbda și va lâncezi atâta vreme în întuneric până când va fi în stare, prin propria-i voință, să preia o slujbă cât de neînsemnată. Dacă va îndeplini această slujbă neînsemnată bine, va primi una mai importantă; dacă însă nu o îndeplinește bine, o va pierde în curând și pe aceasta pe care ar fi putut-o ușor îndeplini, chiar și cu săracele lui calități.

4. Celui care are, aceluia i se va mai da, ca să aibă atunci din abundență; celui însă care nu are, aceluia i se va lua și ceea ce a avut, iar soarta lui va fi din nou întunericul, foamea, suferința și tot felul de nevoi până când se va obișnui mai întâi să fie în el însuși activ, pentru ca mai apoi să fie capabil să preia o slujbă.

5. De aceea, străduiți-vă cu toții aici și nu vă lăsați orbiți de comorile acestei lumi, care vor dispărea la fel ca și forma materială a acestei creații vizibile ochiului trupesc! Adunați-vă însă cu atât mai multe comori spirituale care vor dăinui în veci! Fiți gazde și gospodari înțelepți în casa inimii voastre! Cu cât veți strânge mai multe comori spirituale dobândite prin tot felul de fapte bune, cu atât vă va merge dincolo mai bine! Însă cine se zgârcește aici, acela nu-și va putea face decât lui însuși reproșuri când își va găsi cămara inimii golită.

6. Aici se poate aduna ușor, căci aici tot ce face cineva cu bunăvoință din iubire pentru Dumnezeu și pentru aproapele lui este primit ca aur curat; pe lumea cealaltă însă totul trebuie însușit și plătit cu aurul pur al faptelor preacurate și profunde din sine și prin sine. Iar aceasta, prietene, este cu mult mai greu în acea împărăție unde nu sunt mine de aur și argint exterioare!

7. Aici puteți face aur din cel mai ordinar noroi de pe stradă și puteți să vă cumpărați cerul cu el dacă inima voastră cu adevărat vrea aceasta; pe lumea cealaltă însă nu veți putea face ceva prețios decât din ceea ce aveți mai prețios în voi, iar aceasta va fi mai greu decât a face aici din piatră, aur. Cel care și-a însușit aici deja o cantitate mare de aur prin faptele sale nobile și bune, acela nu va duce lipsă de aur nici pe lumea cealaltă; căci o fărâmă din acest metal nobil spiritual va da naștere pe lumea cealaltă la un bulgăre cât o lume întreagă de mare și aceasta este o provizie considerabilă.”
(* - Vezi și „Secretele Vieții”, n.r.)
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (64)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 97 - Despre iubirea aproapelui
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.12.2009, 06:20 View PostDownload Post

Capitolul 97
Despre iubirea aproapelui


1. (Domnul): „Dar acum văd cum încolțește un gând rău în unii dintre voi, gând pe care vi l-a insuflat în taină Satana! Gândul acesta sună așa: pe voi v-a costat multă muncă și osteneală ca să ajungeți la aurul vostru, pentru voi și urmașii voștri, iar acum să-l risipiți pentru cei care și-au petrecut viața în lene și indolență?! Mai bine să-i lăsați să muncească și să-și câștige de la voi pâinea, pe care să le-o drămuiți cât mai sărăcăcios după ce și-au terminat munca! Cine nu vrea sau nu poate munci, acela să se prăpădească ca un câine în plină stradă!

2. Oh, Eu vă spun vouă: acest gând care v-a fost șoptit este un gând foarte rău! Cum poate un orb să muncească? Și totuși el este fratele vostru și are același drept să trăiască precum voi, care vedeți, auziți și aveți membre sănătoase. Cum să lucreze bătrânii săraci și copiii părinților sărăciți dacă le lipsește puterea? Cum pot să trudească infirmii și ologii pentru răsplata voastră, pe care o hotărâți cât vreți de sărăcăcioasă?

3. Cum să lucreze acei oameni, care zi de zi își caută de lucru și nu găsesc niciunde? Căci la cine ajung, acela îi trimite mai departe zicând că nu are nimic de lucru pentru ei acum. Și totuși gândul vostru rău îi trimite mai departe să-și caute de lucru, lucru pe care îl vor găsi altundeva la fel de puțin ca și la voi. Din astfel de oameni unul va deveni până la urmă cerșetor; pe acesta îl veți huli apoi și îl veți numi leneșul satului. Din altul va ieși un hoț; atunci îl veți prinde ca pe un animal fioros, îl veți tortura și apoi îl veți arunca în temniță. Dintr-un altul va ieși un criminal sau cel puțin un hoț temut de drumul mare. Dacă veți reuși să-l prindeți, îl veți arunca în temniță, îl veți osândi și-l veți omorî într-un fel care să-i pregătească cât mai multe chinuri și suferință.

4. Iată, acestea sunt urmările gândurilor voastre rele, pe care vi le-a insuflat în taină stăpânul din totdeauna al întunericului. Dar de acum nu va mai fi așa! Asemenea gânduri își au locul în iad, și de acum încolo să nu mai apară niciodată în firea voastră.

5. Nu se cere de la voi, pentru că sunteți ucenicii Mei, să vă împărțiți toate bunurile săracilor; dar să fiți administratori înțelepți ai averii ce v-a fost încredințată și să nu lăsați săraci nevinovați să rabde de foame atunci când vin la ușa voastră!

6. Luați exemplu de la prietenul de aici, Ebahl din Ghenizaret! De când este hangiu a adăpostit mii de săraci de prin acele locuri și a făcut aceasta fără nici un fel de silă, reținere sau frică pentru averea lui, și cu toate acestea averea nu i s-a micșorat cu nimic! Dimpotrivă, el are acum avuții pământești atât de multe și mari, încât și-ar putea cumpăra un regat cu ele; dar el nu pune valoare pe aceste avuții decât în măsura în care, prin ele, este în stare să ajute și mai mulți săraci. El se îngrijește de casa lui și de copii doar ca ei toți să fie puternici în credința în singurul și adevăratul Dumnezeu; de aceea Eu Mă îngrijesc de toate celelalte pentru casa lui și am grijă ca în casa lui nimeni să nu sufere din lipsă de ceva!

7. Dar celor temători le las grijile pentru casa lor și nu le umplu niciodată din plin hambarele cu grâu și porumb, iar pivnițele lor nu vor geme de prea mult vin. Pomii lor nu se vor apleca de povara binecuvântării Mele, bălțile lor nu vor fi tulburate de preaplinul de pești, iar turmele lor nu vor fi printre cele mai grase din țară! Și niciunde nu-i va aștepta vreun câștig prea mare! Cine are doar puțină încredere în Mine, aceluia i se va da după credința lui! Eu îi voi da fiecăruia după credința și după încrederea lui, care mereu este un rod al iubirii pentru Mine și pentru aproapele lui.

8. De aceea fiți mereu milostivi și veți găsi la rândul vostru întotdeauna milostenie din partea Mea! Așa cum vă purtați cu frații și surorile voastre sărmane, la fel Mă voi purta și Eu cu voi. Eu vă spun și vă sfătuiesc pe toți: fiți plini de solicitudine unul față de celălalt, întreceți-vă în a face bine, iubiți-vă cu adevărat, la fel cum vă iubesc și Eu, și astfel veți arăta întregii lumi că sunteți cu adevărat ucenicii Mei, iar în spirit că sunteți adevărații Mei copii.

9. Aceasta este soarta tuturor copiilor Mei, ca ei să se pregătească mereu aici, pe pământ, pentru marile înfăptuiri din cerurile Mele; căci acolo numai singură iubirea va avea de lucru, și orice altceva care nu provine din lumina flăcării iubirii nu-și va găsi locul în veci în împărăția Mea și nici nu va primi ceva de făcut!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (64)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 98 - Despre ajutorul bănesc
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.12.2009, 06:22 View PostDownload Post

Capitolul 98
Despre ajutorul bănesc


1. (Domnul): „Cei dintre voi care au bani mulți să nu îi împrumute mereu numai acelora care pot să plătească dobânzi mari și pot să restituie capitalul la vremea hotărâtă, ci și celor săraci, care nu le pot da nici dobânda, și nici capitalul înapoi; căci banii le vor fi scriși buni la Mine, iar Eu le voi plăti de zece ori mai mult capital și dobânzi aici și de o sută de ori mai mult pe lumea cealaltă. Cei care însă își împrumută banii numai acelora care le plătesc dobânzile și capitalul la vremea cuvenită sau uneori prin constrângere judecătorească, aceia și-au primit deja răsplata și nu mai au de așteptat nimic de la Mine; căci ei nu Mi-au slujit Mie, ci numai lumii și lor înșiși.

2. Veți zice poate: «Și aceasta este o binefacere, dacă îi ajut cuiva care se află la nevoie, împrumutându-i bani cu dobândă; căci cel care a împrumutat a fost astfel ajutat și a ajuns un om bogat și poate deci ușor să plătească dobânzile și capitalul înapoi! Căci cel care a împrumutat banii a îndrăznit să-și asume riscul ca, în urma unor speculații nefavorabile, să își piardă banii împrumutați! Dar cum acești bani l-au ajutat pe cel căruia i-au fost împrumutați, nu se poate împotrivi nici un Dumnezeu, cu toată înțelepciunea Lui, ca datornicul să-și plătească datoria înapoi împreună cu dobânzile! Căci cel care a împrumutat banii, în primul rând este tot un om față de care celălalt are aceleași îndatoriri ca și el față de celălalt, iar, în al doilea rând, acești bani împrumutați pot fi toată averea acestui om, din care el este nevoit să trăiască, la fel ca rentierul din bucata lui de pământ! Dacă însă cel care a împrumutat renunță ca datoria și dobânda să-i fie plătite, din ce să trăiască el? Sau datornicul are dreptul să-și dorească să păstreze banii împrumutați cu care a câștigat atât de mult?! El ar putea și ar trebui să știe că pentru cel care l-a împrumutat aceștia sunt singura lui avere!»

3. La acestea Eu zic: cine are bani, iar un prieten are nevoie de aceștia și vine și cere un împrumut, să nu îi fie refuzat. Cine îl împrumută cerându-i dobânzile legale, acela a făcut o faptă bună, care și în cer își va găsi răsplată. Este, de asemenea, obligatoriu ca datornicul nu numai să restituie la vreme împrumutul împreună cu dobânzile, ci chiar mai mult; dacă a câștigat mult, să-și împartă din inimă și proprie voință câștigul cu cel care l-a împrumutat, căci numai datorită banilor acestuia a ajuns la câștig. Cel care a împrumutat să nu ceară însă aceasta! Toate acestea pot fi făcute cu cea mai mare prietenie, dar fără a-l forța!

4. Dacă însă la cel care are bani de împrumutat vine un sărac de la care nu este de așteptat că o sumă mare de bani îi va putea aduce foloase, nici din partea Mea nu este nici un om obligat să-i împrumute unui astfel de sărac suma cerută, căci în felul acesta el și-ar risipi banii fără a ajuta cuiva, iar bietului datornic el i-ar da doar un prilej prin care acesta să se lase ispitit de tot felul de desfrâuri. O asemenea faptă nu este de aceea prea bună, ci, dimpotrivă, deși nici pe de-a-ntregul rea, totuși am putea-o numi foarte proastă, ceea ce nu poate fi pe placul iubirii Mele și cu atât mai puțin al înțelepciunii Mele.

5. Ah, ar fi cu totul altceva dacă ar veni un om sărac, despre care ați ști că se pricepe să umble cu banii și numai prin împrejurări vitrege a ajuns sărac, și v-ar cere bani împrumut; pe acela nicidecum să nu-l refuzați, chiar dacă nu vă oferă dobânzi și siguranța că vi-i poate înapoia! Dacă omul a folosit bine capitalul, el va ști, ca frate al vostru, ce va trebui să facă; căci el are această îndatorire față de voi, la fel cum și voi o aveți față de el.

6. Dacă însă nu va reuși să vă înapoieze împrumutul, să nu-i purtați pentru aceasta supărare ori să vă cereți banii de la urmașii lui; căci aceasta ar fi cu totul împotriva ordinii Mele. Dacă însă urmașii lui, în primul rând copiii sau nepoții, au făcut avere, atunci ei ar face bine atât pentru ei, cât și în fața Mea, dacă vor plăti datoria pe care săracul lor tată sau bunic o are la un prieten al omului. Dacă s-a făcut aceasta, atunci prietenul omului va ști ce să facă cu banii, din dragoste pentru Mine și pentru aproapele lui!

7. Când Eu vă spun să împrumutați bani și aceluia care nu îi va mai putea da înapoi, nu vreau să spun decât atât: să vă purtați cu banii întocmai așa cum v-am arătat Eu; mai mult sau mai puțin decât aceasta este o dovadă ori de prostie, ori de mare răutate, deci un păcat împotriva iubirii aproapelui!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (64)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 99 - Despre slujirea adevărată și cea falsă
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.12.2009, 06:31 View PostDownload Post

Capitolul 99
Despre slujirea adevărată și cea falsă


1. (Domnul): „«A sluji» este marele cuvânt mântuitor în toate sferele nemărginirii, în marea împărăție a naturii, precum și în nesfârșita împărăție a spiritelor!

2. Chiar și locuitorii iadului știu aceasta, numai că între felul lor de a sluji și cel al locuitorilor cerului este o enormă diferență: în iad fiecare vrea să i se slujească; iar dacă unul slujește celuilalt, aceasta este doar o slujire aparentă, numai din propriu interes, prin care fiecare vrea să-l înșele pe celălalt, pentru ca, atunci când se ivește ocazia, să poată pună și mai tare gheara pe celălalt și să tragă foloase din capcana lui.

3. O natură diabolică își ridică stăpânul în slăvi, la fel cum o specie de ulii o fac cu broaștele țestoase. Un astfel de uliu zărește o broască țestoasă plimbându-se în mlaștini. Broasca se străduiește să ajungă pe țărm pentru a-și potoli foamea. Uliul pofticios de carne îi face acest serviciu și o duce din mlaștini pe țărmul uscat. Broasca țestoasă va începe imediat să-și caute hrana. O vreme uliul îi urmărește mișcările și doar din când în când verifică rezistența carapacei. Deoarece ciocul său ascuțit nu reușește să smulgă nici o bucățică din carapace, el lasă broasca să se îndestuleze până când aceasta devine mai încrezătoare și-și scoate capul pentru a mânca.

4. În acest moment, uliul îi prinde capul cu ghearele, o ridică în aer și zboară cu ea până deasupra unui loc stâncos și îi dă drumul. Broasca este zdrobită de stânci, iar uliul lacom își poate acum devora victima. Aici aveți o imagine clară de iscusință diabolică.

5. Și acesta este un fel de a sluji, însă unul din interes și de aceea orice serviciu din interes pe care și-l fac oamenii între ei este asemănător slujirii din iad* și, fiind deci înrudit cu iadul, nu poate avea vreo prețuire în fața Mea sau în cerurile Mele. Numai un serviciu cu totul dezinteresat este un serviciu adevărat și este prețuit de Mine și de toate cerurile Mele.

6. Dacă veți sluji în acest fel unul celuilalt, veți sluji în iubire și adevărată frăție, precum se slujește în ceruri din totdeauna! Dacă cineva vă cere un serviciu, să i-l faceți plini de dragoste și bucurie și să nu întrebați mai întâi de răsplată; căci așa ceva fac și păgânii, care nu-L cunosc pe adevăratul Tată din ceruri și care și-au luat datinile mai mult de la animale decât de la Dumnezeu! Aceasta ne-o dovedesc până în ziua de azi egiptenii, al căror învățător dintâi a fost un taur, pe care până în ziua de azi îl cinstesc ca pe un zeu.

7. Dacă însă cineva ți-a lucrat bine, să nu te duci și să-l întrebi: «Prietene, cât îți sunt dator?», ci să-l răsplătești cât poți de bine, cu toată iubirea și bucuria inimii tale! Dacă cel care ți-a slujit va vedea cu adevărat aceasta, te va îmbrățișa și va zice: «Nobile prieten, ți-am făcut doar un serviciu neînsemnat, iar tu mă răsplătești atât de mult! A zecea parte din ce vrei să-mi dai este mult prea de ajuns, și chiar și aceasta o primesc doar ca pe o dovadă a dragostei tale frățești, atât de scumpă mie!»

8. Dacă slujitorul va vorbi astfel, din adâncul inimii sale, nu sunt deja atât slujitorul, cât și cel slujit, adevărați frați cerești?! Desigur! Și chiar prin aceasta va veni împărăția cerului la voi și vă va conduce cu sceptrul de lumină și toată milostenia.”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 10 of 27  [ 265 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 9, 10, 11 ... 25, 26, 27  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !