Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 21.9.2018, 03:56
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 4 - Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 10, 11, 12 ... 25, 26, 27  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (64)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 100 - Învățătura lui Moise și învățătura Domnului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.12.2009, 06:43 View PostDownload Post

Capitolul 100
Învățătura lui Moise și învățătura Domnului


1. (Domnul): „Oh, nu ajunge nici pe departe doar să știți și să credeți ceea ce este bine, drept și adevărat după ordinea lui Dumnezeu, ci trebuie să și făptuiți după aceasta, cu toată iubirea și bucuria inimii voastre, căci de-abia atunci vor veni cu adevărat la voi, oamenii, împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și de-abia atunci veți deveni adevărați copii ai lui Dumnezeu!

2. La ce îi folosesc cuiva toate cunoștințele dacă nu și făptuiește după ele, ci rămâne la vechile lui obiceiuri lumești?! Nu seamănă el cu un om necugetat care a primit în dar un palat, spre a-l locui împreună cu ai săi, iar acest om, cu toate că se bucură de minunăția acestui palat, rămâne totuși cu ai săi în vechea lui cocioabă umedă, nesănătoasă și murdară, numai pentru că s-a obișnuit cu ea încă din tinerețe, dar se plânge mai departe de lipsurile ei?!

3. Da, dacă un asemenea om nu este nebun, atunci nu există nebuni pe lumea aceasta! Dar un nebun cu mult mai mare este acela care a primit învățătura Mea și a recunoscut-o drept adevărată în veci și totuși în toate faptele sale rămâne mai departe vechiul bou din jug!

4. Eu vă spun la toți: jugul pe care vi l-am pus Eu este chiar moale și povara pe care v-am dat-o Eu s-o duceți este foarte ușoară. Cine vrea s-o ducă va avea o muncă ușoară. Cine însă nu o va duce nu se va putea învinui decât pe sine însuși când îi va merge jalnic, rău și amarnic. Purtați-vă reciproc o iubire adevărată și vă veți odihni pe perne moi! Dacă însă vreți mai degrabă pietre drept căpătâi, atunci să aveți parte de ele; dar atunci să nu se plângă nimeni, în dimineața vieții, că și-a zdrelit capul pe pietre și că îl doare!

5. Dacă ai un servitor credincios și unul necredincios, nu ai fi un mare măgar dacă l-ai îndepărta din casa ta pe cel credincios pentru că nu îl prețuiești atât de mult ca pe acel nătărău care te-a înșelat de fiecare dată când a putut?! De aceea trebuie să dispară dintre voi vechiul fel de slujire; căci el nu se potrivește învățăturii curate din cer, iar această învățătură nu este doar un petic nou la o haină veche, ci este o haină nouă, căreia cea veche trebuie să îi dea locul!

6. Eu însă vă spun că haina veche nu este Moise sau profeții - căci aceștia sunt aur curat din cer - ci regulile voastre omenești! Acestea, precum și regulile din Templu nu mai sunt bune de nimic; căci, chiar dacă cineva ar pune un petic pe o ruptură veche, tot nu l-ar putea coase, pentru că țesătura șubrezită s-ar destrăma la fiecare împunsătură de ac.

7. Moise a dat, pentru timpurile sale, o ordine pentru toată gospodăria și pentru toate nevoile poporului israelit; aceasta însă a fost denaturată de tot și nu mai poate fi de folos învățăturii Mele. Căci, atunci când ari, nu poți să strângi recolta; dar când grâul semănat s-a copt, se tocmesc secerători, iar plugul nu-și mai are rostul printre secerători. Moise a arat, profeții au semănat, iar acum a sosit vremea secerișului și a recoltei, în care nu mai este nevoie de Moise cu plugul în mână. Acum va trebui să strângem și să punem în hambare tot ce s-a copt; dar după recoltă vi se va da din nou plugul lui Moise în mână ca să desțeleniți pământul și sa-l pregătiți pentru noua însămânțare cu grâu curat din cer, și vor fi tocmiți paznici ca să aibă grijă să nu vină dușmanul și să semene buruiană între boabele de grâu curat!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (64)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 101 - Buruiana din lanul de grâu
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.12.2009, 07:57 View PostDownload Post

Capitolul 101
Buruiana din lanul de grâu


1. (Domnul): „Pământul va fi arat proaspăt, noua sămânță curată va fi pusă în noua brazdă și paznici vor păzi ogorul, și totuși Eu văd o mulțime de buruieni între spicele de grâu nou! Cum de au ajuns ele în lanul de grâu?

2. Vedeți voi, acesta este păcatul paznicilor! Ei au adormit când noaptea a venit, căci și-au zis: «Cine va îndrăzni oare, acum, când am împresurat lanul?!»

3. Dar, în timp ce dormeau, dușmanul s-a strecurat și și-a împrăștiat sămânța lui rea peste brazde.

4. Iar când, a doua zi, paznicii văd că între spicele de grâu cresc o mulțime de buruieni, se duc grăbiți la stăpân și îi spun: «Stăpâne, grâul curat pe care ni l-ai dat l-am semănat și l-am păzit; dar la ce folosește acum aceasta?! Cu toate că l-am păzit, a venit dușmanul și s-a strecurat neobservat și a împrăștiat o grămadă de buruieni în lan! Tot lanul e acum năpădit de buruieni! Să-l secerăm sau să-l lăsăm să crească mai departe?»

5. Ce ar trebui oare să le răspundă stăpânul? Eu vă spun că el va zice: «Fiindcă n-ați rămas treji în timpul nopții, ceea ce este o încercare a vieții pentru fiecare om, stăpânului întunericului i-a venit foarte ușor să-și împrăștie sămânța rea în lanul meu cu grâu! Lăsați acum să crească amândouă până la vremea noii recolte; atunci vom spune secerătorilor: „Secerați mai întâi grâul și aduceți-l în hambarele mele, iar apoi strângeți și buruienile, faceți din ele un snop și dați-i foc, ca nu cumva sămânța lor să ajungă iarăși în pământ și să-l pângărească!”

6. Vă întrebați acum în inimile voastre: «Cum să înțelegem aceasta?»

7. Iar Eu vă spun că este foarte ușor de înțeles. Ogorul este inima oamenilor de pe acest pământ; grâul curat este învățătura Mea; plugarul și semănătorul sunt Eu însumi și voi cu Mine. Paznicii tocmiți sunteți tot voi și aceia care au fost chemați în numele Meu. Stăpânul sunt Eu, iar hambarele Mele sunt cerul. Satana este dușmanul, iar buruienile lui sunt lumea rea cu toate plăcerile ei aducătoare de moarte. Noii secerători sunt acei mesageri pe care Eu îi voi trimite din cer la vremea potrivită ca să adune grâul și să ardă buruiana, ca să nu mai pângărească ogorul și grâul. Acum ați înțeles adevărata pildă?

8. «Da», ziceți voi, «acum bineînțeles că pricepem! Dar Tu, Doamne, ai putea ușor, cu puterea și înțelepciunea Ta, ca, atunci când în noaptea încercării vieții ne fură un pic somnul, să împiedici dușmanul să vină și să-și împrăștie sămânța rea printre spicele de grâu curat!»

9. Iar Eu vă spun: Atotputernicia Mea nu poate și nu are voie să se amestece aici, dacă vreau ca în copiii Mei să înflorească o viață liberă. Aici Eu însumi nu pot să fac pentru nimeni nimic, ci doar voi vă puteți ajuta între voi. Eu vă dau ogorul, plugul, grâul și tocmesc secerătorii; dar de muncit trebuie să munciți voi înșivă! Iar dacă lucrați bine și cândva vă vor lăsa puterile, să știți deja de acum că Eu vă voi întări întotdeauna, dacă Mă veți ruga în adâncul inimilor voastre, și veți putea lucra mai departe cu puteri noi; dar Eu nu pot și nu am voie în veci să lucrez în locul vostru! Căci, dacă aș face aceasta, n-ați trage nici un folos din libertatea vieții voastre; căci ați deveni adevărate marionete, și niciodată oameni spontani și liberi în gândire și în acțiune.

10. Din toate acestea trebuie să vă fie clar că a sluji unul celuilalt, așa cum v-am spus în învățătura Mea, este cea mai importantă cerință a vieții! Înțelegeți bine aceasta!”

11. Cyrenius a spus: „Doamne, nu este nimeni ca Tine! Vorbele Tale sunt clare, sunt adevăr și viață! De-abia acum încep să trăiesc și îmi pare că de-abia acum am fost trezit dintr-un somn adânc. Așa cum ai vorbit Tu, o Doamne, nu poate vorbi decât un zeu căci nici un om nu poate ști ce este în el, ce îi dă viață și cum să-și facă viața să rodească! Doamne, ne-ai dat atâtea încât să ne ajungă în veci; dar cei care vor veni după noi, cu toată hărnicia lor, vor avea de luptat din greu cu buruienile care vor crește pe ogorul Tău împreună cu grâul cel mai curat! Cât stă în puterea mea, voi împiedica pe cât voi putea ca iadul să-și împrăștie buruienile pe ogorul pe care ni l-ai arătat acum!

12. Dar acum aș dori totuși să aud din gura Ta cum își bagă coada Satana și supușii lui printre oameni! Cum își împrăștie buruienile pe ogorul cerului?”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (64)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 102 - Gândul și împlinirea lui
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.12.2009, 07:59 View PostDownload Post

Capitolul 102
Gândul și împlinirea lui


1. Eu am spus: „Nimic mai ușor ca aceasta! V-am arătat deja drumul care trebuie străbătut dacă vreți ca viața voastră să atingă deplina libertate. Dacă însă există o lege care pare a fi impusă din exterior omului, există și în om ispita, chiar dacă numai pentru un moment, de a o încălca, iar această ispită este mai puternică decât dorința de a respecta cu strictețe legea. Eu am creat în lumea materială spirite, precum v-am mai arătat, pentru ca voi să pricepeți legea. Căci voi înșivă respectați în ziua de azi, atunci când vreți să creați ceva, aceeași ordine.

2. În primul rând vă faceți tot felul de gânduri; din aceste gânduri construiți mai apoi idei și forme. Odată ce ați dat naștere la forme, acestea vor primi un înveliș din dorința voastră ca ele să persiste. Odată ce forma a primit un înveliș, ea rămâne indestructibilă și, de fiecare dată când doriți, o puteți evoca. Cu cât veți privi o asemenea idee formată în voi ca pe un lucru cu formă, cu atât mai multă simpatie veți simți pentru ea; în voi se va trezi apoi o iubire pentru această formă spirituală. Iubirea voastră pentru ea va crește și vi se va aprinde un foc în inimă pentru ea. Această idee, mereu mai clar formată, se va perfecționa tot mai mult în ea însăși datorită căldurii vieții și a luminii flăcării iubirii și va deveni tot mai desăvârșită și mai frumoasă. Din desăvârșirea ei tot mai mare veți descoperi tot felul de folosințe și vă veți hotărî să puneți în practică această idee care acum este tot mai completă și dezvoltată.

3. La început veți face tot felul de desene pe pergament până când veți putea reda întocmai imaginea spirituală din voi. Când nu veți mai avea nimic de adăugat la desenul vostru, veți trece să vă consultați cu persoane pricepute în acest domeniu despre cum i s-ar putea da formă în realitatea lumii exterioare acestei idei a voastre, care are deja contururi foarte precise. Specialiștii în domeniu își vor face la rândul lor gânduri, vă vor înțelege în curând ideea și vor spune: «Avem nevoie de aceste materiale, de atât timp și va costa atât!» Voi veți face atunci o înțelegere, munca va începe, iar după un timp ideea voastră va sta la vedere, spre a o putea admira și folosi, atât voi, cât și al ții.

4. În acest fel vă faceți voi uneltele, casele, orașele, cetățile, corăbiile și mii de alte lucruri! Și tot la fel Dumnezeu Tatăl a făcut cerul, lumile și tot ce se află în ele. Bineînțeles că la facerea unei lumi este nevoie de mai mult timp decât v-ar trebui vouă pentru construirea unei case ori altceva; căci voi aveți materia gata făcută. Dumnezeu însă trebuie mai întâi să creeze materia, luând-o din tăria voinței Sale de nestrămutat.

5. El ar putea chiar și într-o clipită să creeze orice materie. Da, ar putea da într-o clipă viață unei mulțimi de lumi, dar o lume astfel creată ar fi greu de menținut, pentru că a fost prea puțin hrănită de El până la deplina ei maturitate. Dacă însă în Dumnezeu însuși s-a maturizat o mare idee despre lume și această idee a fost îndeajuns hrănită de iubirea și înțelepciunea Sa, atunci ea va câștiga tot mai mult în intensitate și prin aceasta va dăinui tot mai mult.

6. Și la voi este tot așa, pornind însă de la materia deja existentă! O casă pe care la nevoie ați construi-o într-o zi, cu siguranță că nu va ține un secol și cu atât mai puțin un mileniu! Dar dacă, înainte de a începe, veți lăsa mai mult timp pentru ca ideea din voi să se maturizeze și să prindă o cât mai trainică formă, vă veți da atunci seama tot mai clar de ce aveți nevoie ca o asemenea formă să fie cât mai stabilă și mai desăvârșită și veți construi ceva asemănător Piramidelor, care dăinuie de aproape două mii de ani împotriva tuturor furtunilor și vor mai dăinui încă de patru ori mai mult ca până acum, fără a se schimba la exterior.

7. Dacă vechii faraoni nu ar fi cugetat îndeajuns de mult când au construit asemenea opere pentru păstrarea științelor și artelor lor secrete, pe care timpul să nu le poată distruge mii de ani, atunci acum n-ați mai putea admira aceste monumente ale artei străvechi; dar, pentru că cel care le-a construit a purtat mult în el ideea care a luat o formă, pe care a hrănit-o și a lăsat-o să se maturizeze, este de înțeles de ce ideea lui materializată umple și acum călătorii de uimire.

8. Oamenii au învățat să gândească destul de repede și pot să dezvolte repede din gândurile lor o idee, care uneori este foarte complicată și care de cele mai multe ori este pusă în practică. Dar, pentru că ideea s-a dezvoltat prea repede și prea ușor, ea va fi și repede și ușor pusă în practică, iar opera va lua naștere ușor, dar, datorită imaturității ideii, va dispare în curând. Pe scurt, tot ușorul rămâne ușor, și tot greul rămâne greu!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (64)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 103 - Dezvoltarea materiei
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.12.2009, 08:02 View PostDownload Post

Capitolul 103
Dezvoltarea materiei


1. (Domnul): „Înainte de începuturi, când Dumnezeu Tatăl a făcut spiritele din gânduri ale Sale maturizate îndeajuns și le-a înzestrat cu puterea Sa așa încât să poată să înceapă singure să gândească și să voiască, a trebuit să li se arate și o ordine după care ele să gândească și să voiască, iar apoi să și făptuiască. Odată cu această ordine, a trebuit să fie pusă în ființă și ispita de a călca ordinea, căci altfel ele nu ar fi fost în stare niciodată să-și folosească voința proprie. Această ispită a adus o adevărată înviorare a vieții, în urma căreia aceste spirite au început să aleagă, să dorească cu tărie și să făptuiască.

2. Acum, cunoscând acestea, este ușor să înțelegeți că printre primele spirite create au apărut și buruieni, căci ispita a întors de la calea dreaptă multe spirite. Datorită înverșunării lor, acestea s-au rigidizat tot mai mult și aceasta a constituit baza creării lumii materiale*.

3. La început au fost sorii centrali principali, iar din ei au luat naștere toți sorii și corpurile cerești și tot ce se află pe ele, în ele și peste ele.

4. Tot ce este acum materie, odată a fost spirit, care s-a desprins de bunăvoie din ordinea dumnezeiască, a căzut în ispită, s-a întărit și s-a împietrit în aceasta, ceea ce a dus la formarea materiei. Materia nu este deci altceva decât spirit condamnat și împietrit în el însuși. Spus și mai simplu, materia este cel mai gros și mai greu înveliș al spiritului.

5. Niciodată însă spiritul nu poate el însuși să devină materie, cu tot învelișul său tare și greu, ci trăiește și există mai departe în materie, de orice fel ar fi aceasta. Când materia este foarte tare, și viața spiritului din ea este foarte îngrădită și nu se poate dezvolta dacă nu i dă ajutor din afară.

6. În stânca tare, viața se poate dezvolta de-abia după ce ploaia, zăpada, rouă, grindina, fulgerul și alte elemente vor înmuia piatra, care va deveni tot mai poroasă. Prin aceasta, puțina viață eterică va ieși la suprafață, la aer, o parte își va forma un înveliș nou mai ușor și mai moale, la început sub formă de mucegai, apoi de mușchi de stâncă. Dar viața liberă va fi după o vreme nemulțumită și cu acest înveliș și de aceea își va face în curând unul nou, în care să se poată mișca mai liber și mai ușor.

7. Atât timp cât noul înveliș este ușor și moale, spiritul închis în acest înveliș se simte bine și nu va cere mai mult. Numai că învelișul, care la început a fost ușor, devine iarăși tot mai tare și mai greu, datorită activității interioare a spiritelor, care acum împing mereu la o parte materia apăsătoare și devin astfel tot mai rigide. Din acest motiv viața spirituală tinde spre evoluție, dând mai întâi naștere firului de iarbă, iar, în evoluțiile următoare, trunchiului de copac, și caută, prin tot mai strânse cercuri și crestături, să se apere de solidificarea mereu crescândă care ascensionează. Deoarece, până la urmă, tot nu se poate apăra de totala solidificare, spiritul îngustează pe cât posibil trunchiul și caută evadarea în ramurile subțiri, în frunze și, în final, în flori. Cu timpul însă și acestea devin tot mai solidificate, iar spiritele, văzând că strădania lor a fost zadarnică, se încapsulează și se păstrează în coconi înveșmântați cu materie mai bine aleasă de ei.

8. Astfel apar apoi tot felul de semințe și fructe. Dar cea mai egoistă parte din viața devenită liberă a unei plante nu câștigă mult; căci ceea ce se ascunde în învelișul tare al seminței trebuie să urmeze de tot atâtea ori același drum de câte ori sămânța cade în pământul umed și îndestulător de viață. Cealaltă parte a vieții, mai răbdătoare, care se mulțumește să rămână în materia grosieră ca scut și purtător al vieții vii și nerăbdătoare, putrezește și renaște apoi într-o formă mai înaltă și mai liberă. Aceasta se înveșmântează deja cu o formă animală. Ceea ce este devorat ca hrană de om și de animale este folosit în mare parte pentru întreținerea cărnii, partea mai nobilă întărește nervii și animă mintea, iar partea cea mai nobilă va deveni substanță sufletească.”
(* - Vezi „Cine este Dumnezeu, cine este Lucifer, ce este omul”, n.r.)
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (64)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 104 - Egoismul - cauză a materiei
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.12.2009, 08:07 View PostDownload Post

Capitolul 104
Egoismul - cauză a materiei


1. (Domnul): „Dacă veți cerceta mai îndeaproape acest proces, nu vă va fi greu să vă dați seama, din adâncul adevărului, de unde vine buruiana pe ogorul curat al vieții.

2. Tot ce este lume și materie este opusul permanent și necesar al adevăratei ordini spirituale a lui Dumnezeu, deoarece la origine reprezintă ispita pentru trezirea voinței libere din ideea clar conturată și emanată de Dumnezeu. De aceea ea este adevărata buruiană pe ogorul vieții spirituale.

3. Dacă la început buruiana este necesară formării unei vieți deplin libere a spiritului, până la urmă ea trebuie recunoscută ca atare de ființa omenească liberă și trebuie stârpită pentru că este cu neputință ca omul mântuit să existe împreună cu ea. Ea este un mijloc pentru atingerea scopului, dar nu poate fi niciodată una cu scopul.

4. Năvodul este și el un mijloc pentru prinderea peștilor; dar cine îl aruncă în apă pentru a-l trage afară de dragul lui, al năvodului, și nu pentru a prinde pești?! Iar apoi cine l-ar prăji la foc și l-ar mânca?! De năvod este nevoie numai pentru prinderea peștilor; după ce peștii au fost scoși afară din apă cu ajutorul lui și pescuitul s-a încheiat, năvodul e pus deoparte și se cântărește câștigul făcut cu ajutorul lui.

5. Tot așa este nevoie de ispita încălcării ordinii divine, căci ea trezește puterea de cunoaștere și libera voință. Ea umple sufletul cu dorințe și bucurie până când el, recunoscând-o, nu o va mai ridica în slăvi, ci o va combate mereu cu aceeași liberă voință care a fost trezită și animată în el chiar prin această ispită, iar sufletul liber o va folosi apoi ca mijloc, și nu ca scop în sine.

6. Burduful nu este vinul însuși, ci doar un recipient de păstrare a vinului. Cine ar fi atât de prost încât să guste din burduf și să îl strice numai pentru că miroase ispititor, cu toate că știe că este de ajuns să desfacă burduful la locul potrivit ca să poată gusta din vinul curat din el?!

7. Buruiana sau ispita încălcării ordinii este de aceea subordonată scopului și nu are voie niciodată să devină scopul. Cine face din ceva subordonat o cauză principală, acela seamănă cu un nebun care vrea să se sature cu oalele în care a fiert o mâncare bună, iar mâncarea o aruncă!

8. Ce este însă această buruiană, prin a cărei putrezire este îngrășată viața? Ce nume poartă ispita pusă în forma însuflețită? Ea se numește egoism, trufie, aroganță, iar la sfârșit tiranie. Prin egoism, forma de viață se orientează spre ea însăși, cu lăcomia de a îngloba totul în ea însăși și apoi de a zăvorî totul în ea însăși, ca nu cumva să beneficieze și altcineva, și aceasta din frica de a nu suferi de vreo lipsă! Prin această închidere în ea însăși a tot ce preia din ordinea divină pentru hrănire și menținere, va apărea în ființă o tot mai mare densitate și un sentiment de preaputere și soliditate, și prin aceasta o plăcere deosebită față de propria ființă - iar aceasta este trufia, în adevăratul sens al cuvântului, simțindu-se ea însăși ca pe ceva plin de greutate, ridicându-se cu toată puterea deasupra celorlalți; pentru aceasta ea se folosește de toate mijloacele care îi stau la dispoziție, chiar dacă acestea sunt de cel mai rău soi.

9. Dacă trufia a atins ceea ce și-a dorit, atunci se ridică deasupra tuturor semenilor și se uită în jos cu dispreț, mulțumită de ea însăși; iar acest dispreț seamănă cu greața pe care o simte un stomac preaplin față de bucatele din fața lui și este ceea ce se numește aroganță. În ea este multă materie și un câmp întreg de buruieni.

10. Aroganța este, în sinea ei, plină de nemulțumire, pentru că mereu își dă seama că încă nu îi stă totul la picioare, așa cum își dorește. Ea își examinează toate mijloacele și puterile și constată că i-ar putea sta totul la picioare dacă s-ar da drept generoasă. Gândit și făcut! Să le dea flămânzilor mai mult decât sătuilor este un joc ușor pentru aroganță. În curând, micile puteri flămânde se adună în jurul ei și se lasă comandate de ea, căci acum și ele primesc o bucățică din bogățiile aroganței. Ele ascultă acum de ea ca sclavii, îi măresc prin aceasta puterea, iar aroganța va urmări acum să-și facă și mai mulți servitori și datornici, dacă se poate chiar lumea întreagă. Această poftă de nestăvilit este cu adevărat cea mai stricătoare sete de stăpânire și tiranie, căci din ea iubirea a fost cu totul alungată.

11. În această sete de stăpânire se manifestă cea mai densă materie, asemenea unei planete împietrite de granit, cu toate relele de pe ea. Drept dovadă că setea de stăpânire este cea mai tare materie stau cetățile și fortărețele în spatele cărora se ascund tiranii: late de câțiva țoli și apărate de nenumărați soldați, aceste ziduri trebuie să fie de nepătruns, pentru ca nimeni să nu fie în stare să străpungă cea mai densă materie și să deranjeze astfel tiranul în liniștea lui plină de aroganță. Vai de sărmanul care îndrăznește să miște doar o piatră din aceste ziduri, căci va fi pe dată făcut una cu pământul!

12. Eu nu vorbesc aici de acei stăpâni și regi care mențin pe pământ ordinea divină și care sunt stâlpi ai umilinței și modestiei, ai iubirii și răbdării. Căci acești regi desemnați de Dumnezeu trebuie să fie ceea ce sunt și nu pot fi altfel atâta vreme cât sunt conduși de voința Dumnezeului atotputernic. Eu v-am vorbit mai înainte numai de adevărata tiranie a fiecărui om în parte. Da, există stăpâni care sunt tirani cumpliți! Aceștia s-au ridicat din popor, s-au răsculat împotriva stăpânilor puși de Dumnezeu, ca odată Absalom împotriva propriului său tată, David. Acești stăpâni nu sunt desemnați de Dumnezeu, ci doar de ei înșiși; ei sunt de aceea răi și ca o adevărată buruiană și reprezintă forme dintre cele mai împietrite ale materiei.

13. Dar tu, Cyrenius al Meu, și împăratul tău, nu sunteți dintre aceștia, ci sunteți ceea ce sunteți din voința lui Dumnezeu, deși sunteți încă păgâni! Dar Mie îmi sunteți ca păgâni mult mai dragi decât mulți regi evrei care, în loc să fie călăuze ai copiilor Domnului, au fost adevărați ucigași ai trupului acestor copii, dar și mai mult - ai spiritului lor. De aceea lor li se va lua pentru totdeauna tronul, sceptrul și coroana și ele vă vor fi date vouă, păgânilor înțelepți. Am făcut aici această paranteză ca nu cumva tu, Cyrenius al Meu, să crezi că stai împreună cu nepotul tău, ca uzurpatori în fața Mea pe tronul împărăției. Iar acum să cercetăm mai departe buruienile de pe ogorul cel bun!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (64)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 105 - Despre crearea sistemelor solare
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.12.2009, 08:11 View PostDownload Post

Capitolul 105
Despre crearea sistemelor solare


1. (Domnul): „Vedeți, așa cum oamenii, prin egoism, trufie, aroganță și prin tirania care rezultă din ele, devin atât de plini de materie încât vor avea nevoie de mii și mii de ani pentru a se elibera de ea, tot așa spiritele primare care au căzut în ispită au devenit tot mai egoiste, mai trufașe, mai arogante, iar la urmă adevărați tirani, iar urmarea a fost că s-au încătușat în pură materie.

2. Ele s-au izolat în grupe mari, la distanțe de neînchipuit de mari pentru mintea voastră una de cealaltă. Fiecare grupă nu a mai vrut să audă, să vadă și să știe nimic despre celelalte, pentru a se putea dedica întru totul egoismului. Prin acest egoism mereu mai mare, în care aroganța devine tot mai puternică, până la urmă, datorită tiraniei, nenumăratele forme de viață se vor concentra, după legea gravitației care s-a dezvoltat treptat din egoism și aroganță, într-un bulgăre imens, și astfel soarele central primordial al unei galaxii este gata.

3. În spațiul infinit există nenumărate astfel de galaxii, peste tot acolo unde un soare central servește drept punct central comun nenumăratelor lumi, iar acești sori centrali sunt chiar aceste grupe de spirite concentrate în ele însele, din care au luat naștere cu timpul toți ceilalți sori, toate planetele, toate lumile și toate cometele.

4. Cum s-a făcut însă aceasta? Vedeți, în soarele central, pentru multe dintre spiritele mari, apăsarea a devenit prea puternică! Ele s-au aprins pline de mânie, s-au eliberat de apăsare și au zburat la o depărtare infinit de mare de primul bulgăre. Un timp au plutit libere în spațiul nesfârșit și s-au comportat suficient de bine ca să poată trece de la sine în ordinea pur spirituală. Dar, pentru că nu s-au eliberat de egoism, au început din nou să se concentreze într-un bulgăre solid și au apărut astfel sori centrali de rangul al doilea.

5. În acești sori centrali de al doilea rang, spiritele principale ajung să nu mai suporte apăsarea care crește mereu, se aprind și se eliberează de soare în bucăți nenumărate. Ele se poartă din nou frumos pentru a trece la o viață pur spirituală. Dar cum, între timp, se plac din nou din ce în ce mai mult și nu doresc să scape cu totul de egoism, greutatea lor materială va crește și se vor concentra din nou în bulgări imenși și astfel va rezulta un soare de rangul al treilea.

6. Dar, în curând, va apare aceeași situație ca și la ceilalți sori centrali. Spiritele principale, mai puține la număr, vor fi cu timpul tot mai mult puse sub presiune de spiritele subordonate, se vor înfuria și se vor rupe cu violență din bulgărele comun, cu intenția de neclintit de a se transforma acum, în sfârșit, în spirite pure. Un timp neînchipuit de lung vor pluti în univers ca niște mase de ceață eterică, departe una de cealaltă.

7. Această libertate le este plăcută, amintindu-și cu neplăcere de presiunea uriașă la care au fost supuse. Dar, după un timp, va începe să le fie foame și vor începe să caute hrană prin univers - deci ceva ce să le sature din exterior. Ele găsesc hrană, și trebuie să găsească, căci fiecare poftă este ca polul nord magnetic care atrage spre sine tot ce conține fier.

8. Care este însă urmarea? Cu o putere căreia nu-i poate rezista, ființa începe să se densifice tot mai mult. Prin aceasta, în ea se trezește egoismul și urmările lui, iar consecința inevitabilă este din nou concentrarea într-un bulgăre imens, fenomen pentru care bineînțeles că sunt necesari nenumărați ani pământești.

9. Dar ce înseamnă chiar și o atât de lungă perioadă de timp pentru Dumnezeul cel veșnic?! Un profet al timpurilor de demult spunea: «Eu vă zic vouă: de o mie de ori o mie de ani sunt pentru Dumnezeu cât o zi!» Eu însă vă zic vouă: de o mie de ori o mie de ani sunt pentru Dumnezeu ca o clipă! Pentru cine se târăște de atâta plictiseală prin viață, orele îi par zile, iar zilele - ani. Dar pentru cine este harnic și muncitor, orele îi par clipe, iar săptămânile - zile. Dumnezeu însă este de o veșnicie plin de o hărnicie nemăsurată și este mereu activ la nesfârșit, iar urmarea cea mai fericită este că, pentru El, un timp neînchipuit de lung este ca o clipă, și de aceea crearea unui soare, în ochii Lui, durează doar foarte puțin.

10. Din ultima concentrare pe care v-am descris-o au apărut și apar încă sori planetari ca acesta care luminează pământul. Acest fel de sori sunt mai blânzi și mai fragili decât sorii centrali, dar mai au încă o imensă masă de materie, ca urmare a egoismului nenumăratelor spirite care îl alcătuiesc. Spiritele mai nobile de pe acest soare nu vor mai putea suporta după o vreme presiunea din partea spiritelor inferioare, care au devenit una cu materia. Urmarea este aceeași ca la ceilalți sori de mai înainte: violența, erupții peste erupții, iar spiritele mai nobile se vor elibera până la urmă.

11. În ele se trezește acum dorința foarte serioasă de a respecta adevărata ordine a lui Dumnezeu și de a se reîntoarce la viața pur spirituală. Multe dintre ele luptă împotriva ispitei și devin astfel îngeri, fără a mai trebui să se mai întrupeze. Cele care însă vor să se întrupeze, fie pe acest soare, fie pe pământ, se pot decide libere. Această libertate o au și cele care se întrupează pe sorii centrali, însă o fac mult mai rar decât pe soarele acestui sistem solar.

12. Dar câteva grupuri de spirite care s-au eliberat cu aceeași intenție din bulgărele solar nu s-au putut elibera de tot de povara egoismului și, după un timp, vor cădea iarăși în ispită și, pas cu pas, procesul se desfășoară pe nesimțite mai departe.

13. În curând aceste spirite vor deveni vizibile material sub formă de comete nebuloase cu coadă. Ce ne spune această coadă? Ea ne arată foamea acestor spirite care au devenit deja materiale și marea lor lăcomie de a se sătura cu materie. Această lăcomie atrage din eter toată materia de care le este poftă și astfel această cometă alcătuită din spirite deja foarte materiale rătăcește multe milenii în marele spațiu eteric în căutare de hrană, ca un lup flămând și fioros.

14. Tot înfulecând și sugând, va deveni tot mai densă și mai grea. Cu timpul, ea va fi atrasă din nou de către soarele din care a evadat, astfel că va începe să se rotească în jurul lui. Supunându-se acestei ordini, ea va deveni o planetă, ca acest pământ, ca luceafărul de dimineață sau de seară, ca Marte, ca Jupiter, ca Saturn sau ca multe altele care vouă vă sunt necunoscute.

15. Acum planeta s-a format și este în continuare stăpânită de o foame uriașă și, pentru că este mai aproape acum de soare decât atunci când era cometă, va primi de la el destulă hrană. Această hrană este în același timp momeală pentru ca soarele să țină fugarul cât mai aproape, iar la urmă, după un timp, să îl înghită din nou - aceasta fiind o dorință a spiritelor primordiale. Având însă în vedere mărimea planetelor, această dorință nu se poate împlini, căci, cu toate că spiritele surghiunite pe aceste planete sunt încă foarte materiale, ele cunosc natura solară și nu au nevoie și nici chef să se mai unească vreodată cu soarele. Ele acceptă cu plăcere spiritele care vin din soare ca pe o bună hrană întăritoare, dar de o unire deplină cu soarele nu vor să audă.

16. Uneori se mai petrece și așa: unele dintre spiritele evadate se apropie foarte mult de soare și sunt atrase de el. Dar nemaipomenita activitate plină de zel a spiritelor mai libere din jurul globului solar, cărora li se datorează în principal strălucirea soarelui, face ca toate spiritele din bulgărele rigid să treacă aproape instantaneu la o activitate febrilă, să se depărteze unul de celălalt și apoi fiecare în parte să își caute soarta de unul singur.

17. Urmarea trezirii la o activitate atât de febrilă a spiritelor închise atât de mult timp în bulgărele rigid al vreunei planete sau comete este dizolvarea instantanee și deplină a bulgărelui și eliberarea multor mii și mii de spirite, dintre care majoritatea, învățând această lecție, se întorc la adevărata ordine a vieții și devin spirite angelice și ocrotitori ai fraților lor de viață mai puțin liberi, ca aceia care lâncezesc în bulgări rigizi de materie, și vor ajuta la eliberarea acestora.”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (64)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 106 - Însemnătatea Pământului și crearea lui
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.12.2009, 08:13 View PostDownload Post

Capitolul 106
Însemnătatea Pământului și crearea lui


1. (Domnul): „O parte dintre aceste spirite eliberate vor însă să treacă, prin întrupare, pe una dintre planete. Cele mai multe se întrupează pe soare, doar foarte puține se întrupează pe acest pământ, căci aici trebuie să renunțe la toate amintirile despre viețile anterioare și să facă un început existențial cu totul nou, ceea ce nu este necesar pe alte planete sau sori.

2. Spiritelor întrupate pe alte planete le rămâne o amintire ca în vis a vieții lor anterioare, iar urmarea acestei amintiri este că acești oameni sunt de la început cu mult mai înțelepți și mai lucizi decât cei de pe acest pământ. Dar, în schimb, nu sunt capabili de o evoluție pe o treaptă superioară a vieții. Ei se aseamănă într-un fel mai mult cu animalele de pe acest pământ, care sunt dotate de la natură cu un anumit instinct prin care sunt în stare de unele aptitudini de care omul, cu toată mintea lui, nu este în stare. Căutați însă să învățați un animal mai multe aptitudini, în plus față de instinctele lui, și nu veți avea cine știe ce succes!

3. Desigur că sunt animale care pot fi învățate să facă, la nevoie, anumite munci simple și primitive, spre exemplu boul poate fi învățat să tragă, măgarul, calul și cămila să care, câinele să ia urma, să vâneze și să apere casa; dar, în afară de acestea, nu veți reuși să-i învățați prea mult, iar să vorbească - niciodată. Motivul simplu este acela că o vagă amintire a vieților anterioare ține prizonier sufletul animal, iar el trăiește de aceea ca și amorțit.

4. Numai la oamenii de pe acest pământ, și niciunde altundeva, amintirea vieților anterioare este ștearsă de tot și de aceea ei încep o ordine de viață cu totul nouă, care este în așa fel concepută ca, prin ea, fiecare om să poate evolua până la deplina asemănare cu Dumnezeu.

5. De aceea pe acest pământ se pot întrupa fie suflete care provin de pe soare, care conține toate elementele primordiale (suflete care au trecut deja acolo prin întrupare și prin aceasta au în ele acea inteligență sufletească specifică ce este necesară desăvârșirii unei vieți spirituale), fie suflete care provin chiar de pe acest pământ și care au evoluat mai întâi prin toate cele trei regnuri ale naturii: de la rigida materie pietrificată a regnului mineral, prin toate straturile minerale, la lumea plantelor, iar la sfârșit prin toată lumea animală din apă, din aer și de pe pământ.

6. Aici nu Mă refer la trupul material, ci la ceea ce este conținut în acest înveliș, la elementul sufletesc-spiritual; căci învelișul este, la o analiză atentă, tot sufletesc-spiritual, dar în consistența lui este prea primitiv, prea inert și prea greoi și este încă o expresie a trufiei, a egoismului, a aroganței și a celei mai indolente și putrede plăceri a tiraniei mânioase, aducătoare de moarte. Această materie trebuie mai întâi să se transforme, putrezind de nenumărate ori, și prin aceasta devine un înveliș sufletesc cât de cât curat. Dar această materie nu va fi niciodată folosită pentru propria substanță sufletească.

7. De aceea, pe acest pământ există mai multe soiuri diferite de minerale, plante și animale decât pe oricare dintre celelalte planete sau sori. Toate corpurile cerești împreună ar însuma mai multe soiuri de specii decât pământul singur, dar fiecare în parte nu are nici măcar a suta mia parte din speciile de pe pământ, în fiecare dintre cele trei regnuri. Și chiar de aceea singur acest pământ a fost ales pentru a purta, în adevăratul înțeles, copiii Domnului.

8. Dar de ce aceasta? Pentru că acest pământ are o soartă cu totul deosebită. El aparține numai ca planetă de acest soare; dar el nu este la fel ca toate celelalte planete din sistemul nostru solar (cu excepția uneia, între Marte și Jupiter, dar care, din anumite motive rele, a fost distrusă de locuitorii ei acum șase mii de ani), ci a luat naștere din soarele central primordial și el este, cu un timp - pentru voi - neînchipuit de lung, mai vechi decât soarele în jurul căruia se rotește. Dar, ca și corp ceresc material a început să existe de-abia la mult timp după ce acest soare și-a început rotația în jurul soarelui lui central și și-a atras materia planetară în principal din acest soare.”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (64)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 107 - Crearea Lunii
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.12.2009, 08:16 View PostDownload Post

Capitolul 107
Crearea Lunii


1. (Domnul): „Acum mii și mii de ani pământești, Pământul era, ca și corp ceresc material, cu mult mai greu, iar apăsarea la care erau supuse spiritele era foarte mare. Spiritele rele s-au înfuriat și s-au îndepărtat de el cu multă masă de materie primitivă și s-au învârtit vreme de multe mii de ani în jurul Pământului pe o traiectorie neregulată.

2. Dar cum aproape toate fragmentele, în afară de câțiva bulgări, erau moi și pe jumătate lichide, și întreaga masă era într-o rotire permanentă, până la urmă toate fragmentele s-au unit într-un glob mare. Viteza de rotație în jurul propriei axe a fost însă prea mică, pentru diametrul mic al sferei, pentru a repartiza uniform lichidul pe întreaga suprafață. Datorită vitezei mari de rotație în jurul Pământului, lichidul se aduna, datorită inerției, pe partea opusă Pământului.

3. Prin aceasta însă, centrul de greutate al acestui bulgăre rotund a fost împins mereu spre partea unde s-a adunat lichidul. Din această cauză, cu timpul, viteza de rotație în jurul axei proprii a încetat și bulgărele și-a arătat mereu Pământului aceeași fată.

4. Și aceasta a fost bine și chiar și cele mai îndărătnice spirite au putut să conștientizeze cât de bine este să trăiești într-un mediu uscat și plin de hrană cum este Pământul. De când este Pământul locuit de oameni, această parte a lunii are, în plus, și sarcina de a permite sufletelor de pe pământ care au migrat pe ea și sunt acum înveșmântate doar cu un înveliș material-eteric să privească de la mare distanță și pe durata a mii de ani planeta Pământ și să regrete că nu mai sunt locuitorii ei. Eu am avut însă grijă ca aceste suflete fugare să nu mai poată să se întoarcă pe Pământ, oricât de mult ar vrea. Eoni de ani pământeni însă le vor îndupleca, cu timpul, și pe cele mai îndărătnice spirite.

5. Acum ați văzut cum a luat naștere întreaga creație materială, până la lunile planetelor, care, aproape peste tot unde există, au apărut în același fel, au aceeași natură și servesc aceluiași scop.

6. Așa cum, la origine, întreaga lume materială, până la sateliți, a apărut din spirite decăzute în ele însele, în același fel au apărut, în timp, pe corpurile cerești împietrite și tari: munții, primele plante uriașe, apoi tot felul de alte plante, animale și la sfârșit omul însuși.

7. Spiritele mai bune se smulg cu violență de sub apăsarea tot mai puternică a materiei, dizolvând materia proprie prin puterea voinței lor. Aceste spirite pot să treacă imediat în lumea spiritelor pure, dar vechea ispită poate să pună în continuare stăpânire pe ele. Trufia se trezește, planta își trage seva, animalul înfulecă, iar sufletul omului, abia intrat în vechea ordine spirituală a lui Dumnezeu, caută plin de lăcomie după hrană materială și după plăcere indolentă. Pentru aceasta trebuie să se înveșmânteze imediat cu un trup material, care însă este mai delicat decât vechea materie păcătoasă. Cu toate acestea, în astfel de suflete trufia poate crește astfel încât, dacă nu ar sta chiar Dumnezeu Tatăl de pază în inima lor și dacă El nu ar fi pus în ea o scânteie din Spiritul Iubirii Sale, aceste suflete s-ar împietri din nou.”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (64)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 108 - Despre răul moștenit al trufiei
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.12.2009, 08:19 View PostDownload Post

Capitolul 108
Despre răul moștenit al trufiei


1. (Domnul): „Ați auzit desigur despre răul moștenit, cel puțin voi, evreilor, cu siguranță! Ce este acesta? Priviți și ascultați!

2. El este vechiul egoism, ca tată al minciunii și al tuturor relelor care izvorăsc din el; minciuna este vechea, păcătoasa materie, care nu este altceva decât exprimarea păcătoasă a egoismului, a trufiei, a aroganței, a mândriei prostești și a setei de putere.

3. Toate acestea s-au născut din ispita pe care Dumnezeu Tatăl a trebuit să o pună în spirit, pentru recunoașterea propriei voințe libere; dar, deși ispita a fost necesară, în nici un caz nu a fost necesară schimbarea păcătoasă a lumii materiale. Această schimbare a fost doar una dintre posibilitățile de transformare din ordinea Sa divină, și ea s-a datorat faptului că multe spirite n-au rezistat ispitei, deși s-au străduit; în același timp, de șase ori mai multe spirite primare au urmărit să reziste ispitei și au și reușit, iar, dintre acestea, unul ne stă aici la dispoziție și el poartă numele de Rafael.

4. Dușmanul care mereu seamănă neghină în lanul de grâu curat este trufia, iar urmarea, care acum vă este cunoscută, este buruiana, neghina - simbolul materiei degenerate, al minciunii, al lui Satana.

5. Cuvântul Meu este însă cel mai nobil și mai curat bob de grâu, iar voința voastră liberă este ogorul pe care Eu, ca semănător al tuturor formelor de viață, semăn cea mai curată sămânță a ordinii divine veșnice.

6. Nu vă lăsați cuprinși de trufie, ci luptați cu putere împotriva ei, cu sabia înroșită în focul adevăratei iubiri, complet dezinteresate, pentru Dumnezeu și pentru aproapele vostru, căci așa veți păzi ogorul de buruieni, iar mai apoi veți intra voi înșivă în împărăția Tatălui Ceresc, ca cel mai pur și mai prețios fruct, iar acolo veți vedea și veți conduce lumi noi și pur spirituale în veci!

7. Dar fiți cu mare băgare de seamă ca dușmanul, sau trufia din voi, să nu-și facă loc nici măcar cât un atom, pentru că acest atom este deja o sămânță a adevăratelor buruieni, care pot, cu timpul, să vă ia în stăpânire toată voința, iar spiritul vostru pur va fi năpădit tot mai mult de buruienile din materie și veți deveni voi înșivă minciună, căci toată materia este în sinea ei o mare minciună!

8. Cel mai mic atom de trufie din voi, ucenicii Mei, va deveni într-o mie de ani buruieni otrăvitoare de mărimea unui munte, iar cuvântul Meu va fi zidit cu cel mai «rău» (neatrăgător) noroi (umilința) pe toate drumurile și cărările, ca să nu se împiedice de el nici o minciună plină de trufie și de ură! Rămâneți însă curați în ordinea Mea și veți vedea în curând cum lupii se adapă din același pârâu cu mieii.

9. V-am dat acum o învățătură despre care până acum nici unui spirit nu i s-a spus vreodată ceva, ca să puteți pricepe cine este Acela care este singurul care vă poate da o asemenea învățătură și de ce. Și am făcut aceasta nu de dragul învățăturii, ci de dragul faptelor adevărate conforme ei! De aceea să nu fiți doar auditori mândri și mirați ai învățăturilor pe care nimeni înaintea Mea nu le-a predicat oamenilor atât de deschis ca Mine acum. Nu este de ajuns că ați recunoscut că Dumnezeu însuși, Tatăl veșniciei, v-a dat aceste învățături, ci trebuie să cercetați temeinic inimile voastre dacă în iubirea lor nu se ascunde vreun fir de buruiană. Dacă îl veți găsi, smulgeți-l cu toate rădăcinile lui, până la cele mai mici, și deveniți astfel pe deplin activi în ordinea divină, care acum nu vă mai este necunoscută, și veți culege astfel adevăratele roade ale vieții în veci! 10. Ca să puteți vedea și voi cum este tot ce v-am explicat Eu până acum, vă voi deschide ochii spirituali pentru scurt timp (clarvedere) ca să puteți înțelege prin propria voastră experiență. Fiți atenți de aceea la tot ce veți vedea!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (64)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 109 - Eliberarea, renașterea și revelația
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.12.2009, 08:21 View PostDownload Post

Capitolul 109
Eliberarea, renașterea și revelația


1. Din motive ușor de înțeles, nu era nimeni pregătit pentru o asemenea învățătură și toți cei prezenți erau cuprinși de mirare și minunare, care, la fel ca învățătura Mea, nu avea asemănare.

2. Mulți se băteau în piept și strigau tare: „Doamne, Doamne, Doamne, ucide-ne, căci suntem cei mai mari păcătoși în fața Ta, și toate acestea numai din vina noastră, voită și nevoită! Numai Tu ești bun și sfânt! Toate celelalte, care poartă un înveliș material, sunt rele și în ele însele blestemate. O, Doamne, cât vom mai rătăci în propria noastră materie? Când vom fi eliberați de vechile blesteme?"

3. Eu am spus: „Chiar acum, căci Eu binecuvântez întreaga materie, pentru că Eu însumi am pătruns în vechiul vostru blestem și i-am adus prin aceasta binecuvântarea! Întreaga veche ordine a vechilor ceruri, împreună cu cerurile, a încetat, și se va face o nouă ordine și un nou cer pe temelia materiei binecuvântate acum de Mine și întreaga creație, ca și acest pământ, va trebui să primească o nouă înfățișare.

4. După vechea ordine, nimeni nu putea ajunge în ceruri dacă a căzut în materie. De acum încolo, nimeni nu va putea veni cu adevărat la Mine, în cel mai pur și mai înalt cer, dacă nu a străbătut la fel ca Mine drumul materiei și al cărnii.

5. Oricine va fi de acum încolo botezat în numele Meu, cu apa vie a iubirii Mele și cu spiritul învățăturii Mele, urmându-Mă în putere și faptă, aceluia îi sunt iertate păcatele pentru totdeauna, iar trupul lui nu va mai fi un vechi mormânt al păcatului, ci un templu al Sfântului Duh.

6. Dar să aibă fiecare grijă să nu îl pângărească din nou cu vechea buruiană a trufiei! Păziți-vă de ea și atunci vă veți sfinți carnea și sângele. Iar când spiritul curat din voi va deveni singurul stăpân, nu numai sufletul va fi trezit prin el la viață veșnică, desăvârșită, ci și carnea și sângele trupului, cu piele și cu păr cu tot!

7. Vedeți ce diferență este între trecut și prezent! Așa cum a fost rânduit acum, așa va rămâne în veci.

8. Soarele, care era înainte plin de blesteme, va fi de acum plin de binecuvântare și la fel tot ce există în spațiul nemărginit! Căci, așa cum v-am spus, Eu fac acum totul nou și toate vechile condiții trebuiesc transformate, deoarece și Eu M-am transformat, îmbrăcând materia.

9. Dar adaug aceasta și vă spun: cine nu crede și nu va fi botezat cu apă și cu Duh Sfânt pentru și întru numele Meu și pentru Cuvântul Meu, acela va rămâne în vechea ordine! Aceia nu vor veni în împărăția Mea și nu îmi vor vedea fața pe lumea cealaltă, ci vor rămâne la hotarele împărăției Mele, unde domnește întunericul și noaptea și unde se plânge mult și se scrâșnește din dinți. Iar lumina cea mai curată a cerurilor nu va ajunge la ei mai mult decât ajunge pe pământ lumina unei stele îndepărtate și nu vor ști despre cerul Meu viu și adevărat mai mult decât știu oamenii de aici despre stelele îndepărtate și despre ce se află pe ele. Iar oamenii se pot gândi mereu, sute de mii de ani, ce pot fi aceste puncte luminoase și după această lungă perioadă de timp nu vor ști mai mult decât știu acum. Cu timpul, se vor ridica oameni care vor inventa instrumente oculare cu care să vadă lucruri îndepărtate de parcă ar fi foarte aproape; dar despre stelele fixe nu vor afla niciodată nimic, pentru că ele sunt mult prea îndepărtate de acest pământ.

10. Și la fel pe lumea cealaltă: păgânii care nu cred și nu au fost botezați, cu toate că pot fi așezați în cele mai bune sfere, vor vedea doar de la mare depărtare cerul Meu și își vor da cu părerea despre el, așa cum pământenii privesc cerul înstelat și își pun tot felul de întrebări. După o mie de ani vor ști ceva mai mult decât acum și vor afla că aceste stele sunt sori, dar ce este un soare, cum luminează el, cât de mare este și cât de departe se află, câte planete se rotesc în jurul lui și cum sunt acestea alcătuite, ce fel de locuitori se află pe ele, ce obiceiuri, limbi și tradiții au, acestea nu vor putea afla cu mintea lor!

11. Și dacă voi, care știți acum multe, le-ați spune lor acestea, ei nu vă vor crede; căci o minte lumească, așa cum se întâlnește acum la mulți păgâni, nu crede nimic din ceea ce nu poate vedea și atinge cu mâinile.

12. Da, Eu voi trezi pe viitor, din când în când, bărbați și femei dintre adevărații credincioși în numele Meu, cărora le vor fi dezvăluite de către Mine, în inima lor plină de iubire, toate misterele cerurilor și ale lumilor; dar vor fi puțini aceia care vor crede în aceste adevăruri!

13. Cei însă cărora le-au fost dezvăluite aceste mistere vor avea o mare bucurie și vor lăuda și preaslăvi numele Aceluia care le-a dezvăluit lor asemenea lucruri, până la care mintea omului nu poate pătrunde niciodată.

14. Da, vor fi cândva oameni pe acest pământ în fața ochilor cărora întreaga creație se va dezvălui ca o scriere tainică a lui Dumnezeu; dar nici unul dintre cei care nu cred în numele Meu și nu au fost botezați în același fel, nu va primi o asemenea grație!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 11 of 27  [ 265 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 10, 11, 12 ... 25, 26, 27  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !