Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 20:17
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 4 - Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 11, 12, 13 ... 25, 26, 27  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 110 - Botezul. Trinitatea în Dumnezeu și în om
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.12.2009, 08:26 View PostDownload Post

Capitolul 110
Botezul. Trinitatea în Dumnezeu și în om


1. Cyrenius a întrebat atunci: „Doamne, eu cred tot ceea ce Tu ne înveți; sunt eu prin aceasta botezat?”

2. Eu am spus: „Nu, nu ești încă botezat; dar aceasta nu contează acum! Căci cine crede precum tine, prietene, acela este în spirit la fel ca și botezat, și anume cu toată binecuvântarea botezului.

3. Evreii au circumcizia, care este o pregătire a botezului, dar care în ea însăși și în fața Mea nu are nici o valoare dacă cel tăiat împrejur nu are în același timp și inima «circumcizată». Eu înțeleg printr-o inimă «circumcizată» o inimă curată și plină de iubire, care este mai prețioasă decât toate circumciziile de la Moise și până acum. După circumcizie a venit, după un timp, botezul cu apă al lui Ioan, care a fost preluat de ucenicii săi. Acest botez însă nu are în el însuși nici o valoare dacă 5
pocăința nu îl precede sau nu îi urmează.

4. Cine însă, spre a începe o viață mai bună și mai curată, se lasă botezat cu apă, nu face nici o greșeală; dar să nu creadă că apa îi curăță inima și îi întărește sufletul. Aceasta o face doar propria voință pe deplin liberă; apa este doar un semn prin care se arată că voința, ca apă vie a spiritului, a curățat acum sufletul de păcate, la fel cum apa obișnuită curăță capul și restul trupului de praf și mizerie.

5. Cine a primit botezul cu apă în adevăratul sens arătat, acela este cu adevărat botezat dacă la botez, sau chiar înainte de acesta, voința din inima lui a dat roade. Dacă nu s-a petrecut aceasta, atunci botezul cu apă nu are nici cea mai mică valoare și nu aduce nici o binecuvântare materiei și nici pe departe o sfințire a acesteia.

6. La fel, nici botezul copiilor mici nu are vreo valoare; el este doar un simplu semn că acești copii au fost acceptați într-o comunitate mai bună și că acel copil primește un nume, care, pentru viața sufletului, nu are nici o valoare, ci doar una lumească. Din acest motiv, copilul ar putea primi un nume și fără circumcizie și fără botezul cu apă al lui Ioan și aceasta ar fi în fața Mea totuna; căci nici un nume nu sfințește sufletul unui om, ci numai voința lui liberă de a făptui drept toată viața după cea mai bună cunoaștere. Oricare nume poate fi sfințit prin voință și fapte bune, dar invers este întotdeauna cu neputință.

7. Pe când Ioan boteza, i-au fost aduși copii, lui și ucenicilor lui, iar el i-a botezat și pe aceștia dacă tutorii lor s-au angajat pe ce au mai sfânt să poarte o grijă neobosită educației lor spirituale. Acum, în această situație, poate fi botezat și un copil cu apă, pentru a i se da un nume; dar botezul nu sfințește sufletul și trupul copilului decât până când copilul va putea singur să-L cunoască cu adevărat pe Dumnezeu și pe sine însuși și se va putea folosi de libera voință. Până atunci, tutorele va trebui să aibă grijă cât mai conștiincios ca acest copil să fie bine îndrumat în tot ce este necesar pentru obținerea adevăratei sfințiri, altfel tutorele preia toată răspunderea pe sufletul său.

8. De aceea este mult mai bine ca botezul cu apă să fie făcut când un om îndeplinește toate condițiile, după cunoașterea sa și din voința lui liberă, pentru sfințirea sufletului și a trupului său. De fapt, botezul cu apă nu este necesar sfințirii sufletului și a trupului, ci numai cunoașterea adevărului din Dumnezeu și făptuirea în această cunoaștere. Dacă se va boteza cu apă, nu este nevoie numai de apa Iordanului, doar pentru că Ioan a botezat în Iordan, ci orice apă proaspătă este bună; apa de izvor însă este mai bună decât apa din cisternă, pentru că ea este mai bună sănătății trupești decât apa stătută de cisternă.

9. Adevăratul botez și singurul valabil în fața Mea este cel cu focul iubirii pentru Dumnezeu Tatăl și pentru aproapele vostru, cu voința vie și plină de zel și cu Sfântul Duh al adevărului veșnic din Dumnezeu. Acestea trei îi pot da cuiva, în cer, o dovadă valabilă și ele sunt: iubirea, ca adevăratul Tată; voința, ca adevăratul cuvânt sau Fiul Tatălui; și în sfârșit Duhul Sfânt, ca înțelegere adevărată a veșnicului și viului adevăr din Dumnezeu, dar activ și viu în oameni și numai în oameni! Căci ceea ce nu este în oameni și nu vine din voința cea mai înaltă nu are pentru oameni nici o valoare și, pentru că nu are nici o valoare pentru oameni, nici în fața lui Dumnezeu nu are.

10. Căci Dumnezeu în Sinele Său nu reprezintă pentru oameni nimic până când ei nu îl vor cunoaște - prin învățătura sfântă și adevărată - pe El și voința Lui supremă și divină și, recunoscând această voință, își vor orienta din iubire voința proprie după voința Lui, și voința lor vie și plină de zel va împlini, prin toate faptele și renunțările lor, această voință supremă divină. De-abia prin aceasta chipul lui Dumnezeu devine viu în oameni și va crește și le va umple foarte repede întreaga ființă. Iar atunci și omul va pătrunde în adâncul lui Dumnezeu; căci chipul și asemănarea lui Dumnezeu în oameni este o oglindire desăvârșită a unuia și aceluiași Dumnezeu din veșnicie.

11. Când omul atinge acest nivel, atunci totul în el devine sfânt și se poate spune că a primit adevăratul botez al renașterii în spirit. Prin acest botez omul devine un adevărat prieten al lui Dumnezeu și va fi el însuși la fel de desăvârșit precum este Tatăl în ceruri. Și Eu vă spun la toți, cu tărie, că voi toți trebuie să tânjiți, din toate puterile voastre, să deveniți la fel de desăvârșiți ca Tatăl din ceruri! Cine nu va fi la fel de desăvârșit, nu va fi Fiul Tatălui.

12. Cine este însă Fiul? Fiul este iubirea Tatălui. El este iubirea iubirii, El este focul și lumina, El este Fiul iubirii sau înțelepciunii Tatălui. Dacă chipul Tatălui este în voi, va trebui să fie la fel de desăvârșit ca Tatăl însuși în toate, altfel nu este chipul lui Dumnezeu; iar dacă asemănarea nu este deplină, de unde să-i vină omului înțelepciunea, ori cum poate să ajungă omul la adevărata înțelepciune?

13. La fel cum în Mine se găsește mereu Tatăl, la fel Mă găsesc și Eu mereu în Tatăl, și la fel trebuie să vă găsiți și voi în voi înșivă, și prin aceasta vă veți găsi și în Dumnezeu, și Dumnezeu se va găsi în voi. Cum Eu și Tatăl suntem una, la fel trebuie să fiți și voi una în voi înșivă cu chipul Tatălui din voi. Dacă sunteți, atunci veți fi una și cu Mine și cu veșnicul Tată din Mine, căci Eu și Tatăl suntem una din veșnicie!”

14. Aici ucenicii au spus: „Doamne, n-am priceput aceasta! Învățătura Ta a devenit prea grea! Te rugăm mult să ne explici mai clar!”

15. Eu am spus: „Nici voi nu înțelegeți? Cât timp va mai trebui să vă dădăcesc?! O, tu, gândire strâmbă! Iar vouă v-a fost dat să vi se dezvăluie secretul împărăției lui Dumnezeu pe pământ!

16. Unde vă sunt gândurile inimii voastre?! De atâtea ori v-am explicat cine este Tatăl și cine este Fiul, că Fiul și Tatăl se comportă ca și iubirea și înțelepciunea sau ca și căldura și lumina. Eu v-am arătat că lumina fără căldură nu este de nici un folos, dar că și căldura fără lumină nu poate coace nici un spic de grâu. V-am arătat cum în căldură își află izvorul lumina, căci căldura este expresia unei activități, iar activitatea este vizibilă prin lumină, care crește atunci când activitatea se intensifică. Și tot nu pricepeți unitatea Tatălui și a Fiului, și nici unitatea dintre voi și Mine!”

17. Ucenicii au spus: „Doamne, nu Te supăra pe noi! Acum am priceput, iar dacă am pierdut cumva ceva, vom putea recupera!” 18. Eu am spus: „Eu știu că așa va fi. Dar v-am spus aceasta pentru că am văzut că erați mai mult puși pe întrebări decât să vreți să cunoașteți.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 111 - Despre regulile mozaice de alimentație
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.12.2009, 08:29 View PostDownload Post

Capitolul 111
Despre regulile mozaice de alimentație


1. Cyrenius a spus: „M-am mirat eu însumi cum de ucenicii Tăi nu au înțeles ceea ce eu, și fără îndoială și ceilalți, am înțeles foarte bine! Dar acum, dacă Tu, Doamne, vrei să ne lămurești lucruri despre care nimeni înaintea Ta nu a vorbit, aș dori să-mi spui de ce evreii nu ating și nu mănâncă hrana pe care ei o consideră a nu fi curată! Noi, păgânii, putem mânca aproape totul și, după învățătura noastră, puritatea noastră nu depinde de hrană! Vechii egipteni mâncau, de asemenea, tot ceea ce timpul și experiența le-a arătat că este bun de mâncat și eu nu știu nimic de o profanare - dimpotrivă, eu știu că egiptenii erau foarte curați și spirite cu adevărat înalte; și noi, romanii, am avut parte de spirite înalte, deși religia noastră nu a prevăzut restricții în ceea ce privește hrana. De ce tocmai evreii au fost nevoiți să renunțe la atâtea?”

2. Eu am spus: „Pentru că neamul lor, încă de la Adam, a fost de sus și mai este și acum în cea mai mare parte, și pentru că acest neam a fost predestinat ca Eu să vin în mijlocul lui, în această materie, pentru mântuirea tuturor creaturilor. Tu ai auzit că, prin Mine, întreaga materie este binecuvântată și sfințită pentru că Eu însumi am îmbrăcat materia! Tu aprobi aceasta în sinea ta! Vezi, înainte de venirea Mea pe acest pământ, acesta era blestemat - nu pentru că l-ar fi blestemat Dumnezeu, ci pentru că el a devenit în el însuși un blestem datorită trufiei, egoismului, aroganței și tiraniei!

3. În materie au fost și mai sunt grade diferite de împietrire, de la foarte tare, tare, puțin și aproape deloc. Cu cât însă materia este mai împietrită, cu atât ea este mai impură, căci spiritele adunate în ea se aseamănă cu cele din buruiană.

4. Animalele care l-au însoțit pe om de când a fost populat acest pământ - cum sunt: vaca, oaia, capra, și, dintre păsări, găina și porumbelul - au o natură mai pură și un caracter mai blând, iar carnea lor le-a fost dată oamenilor care veneau de sus ca fiind mai potrivită pentru păstrarea purității sufletului lor. Aceste animale însă trebuie să fie sănătoase și nu este voie să fie sacrificate în perioada de împerechere, pentru că atunci și aceste animale curate devin impure.

5. După un timp și alte animale au fost domesticite de om - cum sunt: calul, măgarul, cămila, porcul, câinele și pisica - dar încă de la început mai mult copiii acestui pământ s-au apropiat de ele, pe când, cu excepția măgarului și apoi a cămilei, evreii nu s-au împrietenit cu aceste animale, așa cum se poate vedea și acum.

6. Unui evreu sadea îi este și acum frică de cai, de câini, nu este prieten nici cu pisica și nici în cămile nu are prea mare încredere. De păsările de apă domesticite îi este silă, iar curcanii și bibilicile nu le suferă pentru nimic în lume și va dura mult până când se va împrieteni cu aceste animale. Pe evrei aceste animale îi scârbesc, pe când grecii, ca și voi, romanii, prețuiesc de mult carnea lor.

7. De acum însă lucrurile vor sta cu totul altfel și vor mai fi schimbate și după ce, cândva, Eu voi pleca Acasă! Ca semn pentru toate acestea, după plecarea Mea Acasă, Eu îi voi arăta, în marea grădină a fratelui Cornelius, unuia dintre ucenicii Mei, care este încă un evreu sadea, ce alimente pot fi consumate fără nici o problemă.

8. Acum ți-am arătat și motivul acestei discipline mozaice în alimentație și ar trebui acum ca tu și ceilalți să înțelegeți aceasta! De aceea acum este timpul să trecem la ce ne-am propus să facem de fapt când am urcat pe acest munte!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 112 - O profeție despre revelațiile de acum
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.12.2009, 08:35 View PostDownload Post

Capitolul 112
O profeție despre revelațiile de acum


1. (Domnul): „Eu v-am spus că veți fi martori la minuni dintre cele mai rare; până acum însă nu s-a petrecut nimic deosebit, în afară de globul luminos adus de Rafael din Africa, deși noaptea a trecut pe jumătate. V-am mai făcut și înainte atenți că vă voi deschide ochii spirituali pentru scurt timp, ca să puteți și voi vedea, măcar o dată, cum arată cu adevărat lumea.

2. Înainte însă de a face aceasta, vă spun și chiar vă poruncesc tuturor să nu povestiți nimănui despre ceea ce veți vedea; căci omenirea încă nu este coaptă pentru aceasta și nici nu va fi încă mult timp de acum încolo. Iar pentru vindecarea sufletului nu este de fapt nevoie ca omenirea să afle aceasta! Atunci când oamenii vor reuși să-L iubească pe Dumnezeu mai presus de orice și să-și iubească aproapele ca pe ei înșiși, atunci, dacă va fi nevoie, îi va fi relevată și aceasta și încă multe altele.

3. Dar voi, care sunteți primii stâlpi ai învățăturii Mele, trebuie să cunoașteți în taină mai multe decât toți ceilalți împreună, pentru ca, mai târziu, să nu cădeți în ispită și să vă îndepărtați de învățătura Mea.

4. Cu toate acestea, nimic din învățătura Mea nu se va pierde, iar după ce vor trece o mie și încă aproape o mie de ani de acum, și învățătura Mea va fi îngropată aproape de tot în materia murdară, Eu voi trezi în acea vreme din nou bărbați care să scrie cuvânt cu cuvânt ceea ce v-am spus Eu acum și ceea ce s-a petrecut, și vor face cunoscute lumii toate acestea într-o carte mare, prin care din nou multora li se vor deschide ochii!”

5. Nota bene: Tu, slujitorul și scribul Meu, crezi acum poate că nu am amintit toate acestea deja de atunci?! Vrei să devii slab în credință, așa cum slabă îți este carnea?! Vezi, Eu îți spun că i-am dezvăluit lui Cyrenius și lui Cornelius până chiar și numele tău și al multor altora, iar ei sunt acum martorii bucuroși a tot ceea ce Eu îți transmit prin pana ta. Dar, la sfârșit, îți voi dezvălui și ție nume care, de acum în doua mii de ani, vor scrie și vor face fapte și mai mari decât faci tu acum! Reține aceasta bine și scrie totul plin de credință!

6. Auzind aceasta, Cyrenius s-a mirat tare, iar Cornelius M-a întrebat mai multe detalii despre acești bărbați, cărora le va fi făcut acest dar.

7. Iar Eu le-am spus despre situația și caracterul lor, și chiar le-am spus numele lor și am adăugat: „Unul dintre aceștia, căruia îi vor fi cele mai multe revelate, mai multe decât vouă acum, se va trage, pe linie bărbătească, direct din fiul cel mai mare al lui Iosif și va fi prin aceasta, după trup, un adevărat descendent al lui David. El va avea carnea slabă a lui David, dar pentru aceasta va avea un spirit cu atât mai puternic! Fericiți aceia care îl vor auzi și își vor schimba în bine viața după spusele lui!

8. Și celelalte mari spirite care vor fi trezite de Mine se vor trage mai ales din David. Căci astfel de lucruri pot fi transmise numai acelora care, chiar și trupește, se trag tot de acolo de unde și Eu trupește Mă trag; căci Eu Mă trag prin Maria, mama acestui trup al Meu, din David, pentru că și Maria este o descendentă curată din David. În acele vremuri îndepărtate care vor veni, urmașii lui David vor trăi mai ales în Europa, dar, cu toate acestea, ei vor fi adevărați urmași ai bărbatului care a fost după inima lui Dumnezeu și vor fi în stare să poarte această lumină puternică din ceruri. Ei nu vor mai ajunge pe un tron pământesc, dar cu atât mai mult vor fi urcați pe unul în împărăția Mea, iar Eu le voi fi recunoscător în veci fraților Mei! Și cei mai mulți dintre ucenicii Mei se trag din David și sunt de aceea, după trup, frații Mei cu adevărat, în afară de unul, care nu este de sus, ci numai din această lume. El nu ar trebui de fapt să fie printre noi, și totuși, pe de altă parte, trebuie să fie pentru ca ceea ce este scris să se împlinească!”

9. Cyrenius a spus, foarte mirat: „Numai urmașilor lui David îți vei revela întotdeauna voința? Și Matael, Zinca și Zorel sunt tot urmași ai marelui rege? Căci Tu le revelezi acum aceleași lucruri ca și urmașilor lui David!”

10. Eu: „Prietene, ce aflați voi aici nu are loc pe calea revelației tainice, ci printr-un cuvânt deschis adresat urechile voastre trupești! Însă cu totul altceva este să auzi cuvântul tainic din adâncul ființei, căci acesta vine din inima Mea în inima celui care îl percepe; iar pentru aceasta este nevoie de o linie de oameni care să fie pregătită să poată percepe și care să poată suporta atotputernicia cuvântului Meu! Căci pe oricare nepregătit doar o iotă care vine nemijlocit din Mine îl va distruge și omorî. Dar, după ce cuvântul Meu este așternut pe hârtie, atunci oamenii care au bunăvoință și bun simț îl vor putea citi; cuvântul nu numai că nu îi va omorî, ci îi va întări pentru viața veșnică.

11. Dar dacă va fi citit de oamenii răi ai acestei lumi, pentru a-l ironiza, cu toate că este doar scris, pe aceștia îi va distruge și omorî! Acum știi cum stau lucrurile; iar Eu vă zic acum să vă pregătiți să vedeți minunile devenirii, ale existenței și ale menținerii în eternitate!”

12. Cyrenius: „Doamne, suntem gata să vedem ceea ce ne-a pregătit marea Ta grație; dar aș dori să-mi mai răspunzi doar la o mică întrebare înainte de a începe, dacă se poate!”

13. Eu: „Dă-i drumul și întreabă-Mă, iar Eu îți voi răspunde!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 113 - Darul de a auzi cuvântul din inimă
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.12.2009, 08:37 View PostDownload Post

Capitolul 113
Darul de a auzi cuvântul din inimă


1. Cyrenius a spus: „Doamne, dacă mai târziu numai aceia care vor fi pregătiți atât trupește, cât mai ales sufletește, vor fi în stare să perceapă cuvântul Tău, atunci înseamnă că acelora care nu sunt astfel pregătiți nu le va ajuta la nimic o viață oricât de severă, chiar dacă prin aceasta au obținut renașterea în spirit; ei nu vor fi demni de grația de a primi cuvântul inimii Tale în inima lor, pentru că nu vor fi destul de puternici pentru aceasta, deoarece nu descind din David și nu sunt pregătiți pentru aceasta. Eu sunt de părere însă că toți oamenii, de sus sau de jos, dacă trăiesc după voința Ta, ar trebui să primească aceeași răsplată! Spiritul care le va pătrunde sufletul, iar mai apoi chiar trupul, va fi doar în stare să suporte un cuvânt al Tău?!”

2. Eu i-am răspuns: „Prietene, tu îmi ești tare drag și scump, dar acum judeci această situație ca un orb care vrea să descrie culorile curcubeului. La o asemenea judecată aș putea și Eu să Mă minunez că membrele tale nu s-au revoltat mai demult deja împotriva capului tău, pentru că nu au aceleași aptitudini ca și cele cu care se mândrește capul.

3. Picioarele tale sunt în sinea lor oarbe și surde și, cu toata această dotare vitregită, le revine munca cea mai grea. Mâinile tale trebuie să-ți împlinească voința și trebuie să facă una sau alta și, cu toate acestea, nu au ochi ca să privească lumina frumoasă și nici urechi ca să asculte minunata armonie a cântecului; nu au nici simțul mirosului și nici pe cel al gustului pentru a savura farmecul plin de arome al vieții! Găsești tu că, din această cauză, membrele tale sunt mult mai vitregite în comparație cu capul?

4. Sau oare nu s-ar putea plânge un mărăciniș față de o viță-de-vie și să spună: «Cu ce am greșit eu, că mie nu mi-a fost dat să mă mândresc cu asemenea ciorchini minunați?!»

5. Tu nu știi că Dumnezeu Tatăl a dat la toate măsura lor exactă și rolul lor precis?! Așa cum sunt legăturile între diferitele părți ale trupului tău, fiecare în parte cu aptitudinile proprii doar acelei părți, și fiecare parte servind celorlalte părți cu aptitudinile specifice doar ei, la fel și oamenii au aptitudini diferite și, servindu-și unii altora, își pot fi mult de folos și tocmai aceasta este cea mai mare fericire a vieții.

6. Când capul și inima ta sunt voioase, atunci și celelalte părți ale trupului tău sunt voioase; dacă suferă însă o cât de mică parte a trupului tău, atunci s-a încheiat cu voioșia capului, a inimii și a celorlalte părți, chiar dacă acestea sunt perfect sănătoase! Toate sunt acum triste și fac totul ca această mică parte să se poată însănătoși.

7. Bineînțeles că este minunat să poți să auzi vocea iubirii Mele, să scrii tot ce-ți spune aceasta și să le spui și altora care sunt însetați de această cunoaștere dar cărora le lipsește acest dar. Numai că un dar la fel de minunat este acela de a păstra în inimă cele auzite și de a trăi după acestea. Dacă un om a ajuns prin aceasta la renașterea în spirit, chiar dacă el vine de jos, va primi cu siguranță cea mai bună răsplată și se va plânge la fel de puțin de neputința de a-Mi auzi cuvântul cât s-ar plânge degetul tău cel mic că nu este unul dintre ochii tăi! Spune-Mi acum dacă ești mulțumit cu acest răspuns!”

8. Cyrenius: „Doamne, sunt mai mult decât mulțumit! Nu Îți voi mai pune niciodată astfel de întrebări prostești! Iar acum nu Te voi mai întrerupe, ca să Te milostivești de noi și să ne lași să vedem cele promise!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 114 - Lumea spiritelor naturii
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.12.2009, 08:40 View PostDownload Post

Capitolul 114
Lumea spiritelor naturii


1. Eu am spus: „Vedeți, Eu am pus să fie adus acest glob luminos din adâncul Africii, pentru a vă face cunoscută vouă, fără minuni, ci pe o cale naturală, care însă vouă nu vă era cunoscută până acum, lumea spiritelor naturii!

2. Lumina acestui glob acționează asupra nervilor din adâncitura stomacului în așa fel încât sufletul, după ce lumina a acționat mai mult timp, își va lua vederea de aici, din adâncitura stomacului, și va începe să vadă chiar și cele mai ascunse lucruri. Vederea voastră se va schimba exact în acest fel și veți vedea cu ochii închiși mai bine decât acum cu ochii trupești deschiși.

3. Asupra unora dintre oameni și luna are o acțiune asemănătoare, dar niciodată într-o asemenea măsură ca lumina acestei pietre, închideți acum ochii și convingeți-vă dacă nu veți vedea mai bine cu adâncitura stomacului decât cu ochii!”

4. La aceste cuvinte ale Mele, toți au închis ochii și s-au minunat de această clară vedere a sufletului prin adâncitura stomacului.

5. Numai Matael și cei patru tovarăși ai lui au spus: „Această vedere minunată nu ne este deloc străină, căci în acest fel am văzut de multe ori cele mai ciudate lucruri și am călătorit prin locuri peste care nici un muritor în stare trează n-ar fi putut trece fără să se aleagă cu o sperietură dintre cele mai urâte. Am văzut tot aerul și apa mării, a râurilor, a lacurilor și a pârâiașelor pline de tot felul de larve ciudate, care se mișcau prin aer mai repede sau mai încet, în toate direcțiile. Aceste larve pluteau în sus și în jos, se roteau uneori ușor, alteori foarte repede, unele cădeau pe pământ ca fulgii de zăpadă și dispăreau în crăpături, altele erau absorbite ca rouă de către plante, altele de pământ, iar altele de tot felul de pietre.

6. Cele care erau absorbite de pământ, de plante și de pietre, nu mai ieșeau la vedere; dar acolo unde vreun copac, vreo plantă sau vreun animal putrezeau, acolo se ridicau tot felul de forme, la început ca un fum ușor și sclipitor, iar mai apoi aceste forme se uneau într-o singură formă bine definită.

7. După ce forma era gata, nu mai dura mult până când începea să se miște, ca animată de o conștiință, și se comporta ca un câine care caută o urmă pe care mirosul lui a depistat-o.

8. Noi am văzut aceste ființe de obicei plutind deasupra turmelor de oi, capre și vite. După ce ajungeau turma, ele rămâneau acolo, iar dacă avea loc vreo împerechere între animale, și se părea că ele incitau animalele în această direcție, atunci ele erau absorbite de animalele care se împerecheau, la fel cum rouă este absorbită de un fir uscat de iarbă, și nu mai apăreau la vedere.

9. Multe dintre aceste forme mișunau în apă și un timp alunecau ușor pe suprafața apei. Apoi, unele se scufundau hotărâte în apă, altele se scufundau abia după ce se adunau mai întâi într-o formă cețoasă, care nu de puține ori arăta ca un animal de apă.

10. Dar mai ciudate erau niște forme ca niște larve care se ridicau mereu cu miile din apă și arătau ca niște insecte zburătoare sau ca niște păsări mai mari sau mai mici, de tot felul de soiuri. Ele aveau aripi și picioare foarte bine conturate, dar nu se foloseau de ele ca păsările, ci acestea atârnau, iar ele pluteau mai degrabă ca fulgii prin aer. Când prin preajma lor zbura câte un stol de păsări adevărate, atunci puteam vedea o trezire la viață a acestor larve și ele zburau mai departe cu stolul de păsări și în scurt timp erau ca și digerate de acestea.

11. Am văzut adeseori cum din ceruri cade un praf luminos, uneori mai dens, alteori mai rar, și cel mai adesea putea fi văzut deasupra apei. Dacă priveam mai de aproape acest praf, se putea vedea că avea și el o anumită formă care se asemăna cu cea a unor ouă mici sau a unor animale mici de apă, iar acest praf era înghițit repede de apă.

12. Oh, aș putea să vă mai povestesc încă multe, dacă am avea timp de asta! Dar ceea ce noi am văzut mai înainte, în starea noastră nefericită, acum vedem din nou cu adevărat cu ochii închiși, iar aceasta trezește în noi amintiri care acum ne strigă tare: «Toate acestea le-ați mai văzut ani la rând, seară de seară și noapte de noapte!» Uneori am văzut aceste forme chiar și ziua, toamna când vremea era tulbure, și bineînțeles că nu știam ce să credem despre cele văzute. Din fericire, acum înțelegem totul și știm de unde vine totul, ce este și ce va deveni! Ție, o Doamne, Ți se cuvin toată iubirea, toate mulțumirile și toată preaslăvirea pentru aceasta!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 115 - Iara și spiritele naturii
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.12.2009, 08:56 View PostDownload Post

Capitolul 115
Iara și spiritele naturii


1. Iara, care se odihnea în apropiere, a spus: „Dar, Doamne, cine sunt acești omuleți? Au venit din pădure în cete de tot felul de culori și acum ne-au înconjurat! Unii par să aibă o haină fumurie, dar cei mai mulți sunt goi și toți sunt de mărimea unor copii de doi ani.”

2. Eu am spus: „Acestea sunt suflete omenești concrete, de pe acest pământ, care nu s-au întrupat încă niciodată. Până acum nici nu și-au dorit aceasta, căci le este teamă prea tare să fie închiși în materie. Cei îmbrăcați au și un fel de limbă prin care comunică și care bineînțeles că nu este prea dezvoltată; dar inteligența lor este asemănătoare celei a maimuțelor!”

3. Iara: „Cei îmbrăcați mă vor înțelege, dacă le voi vorbi?”

4. Eu: „Încearcă-ți norocul!”

5. Iara și-a luat inima în dinți și l-a întrebat pe un omuleț îmbrăcat într-un fum albăstrui: „Cine sunteți și de ce ați venit aici?”

6. Omulețul albăstrui a venit foarte aproape de Iara, s-a holbat la ea și i-a spus: „Cine ți-a dat voie ție, carne puturoasă, să ne pui întrebări nouă, preacurații?! În afară de unul și încă unul, puțiți toți a materie, iar aceasta este cel mai mare dușman al nasului nostru! De aceea întreabă-ne numai atunci când vei primi tu, cadavru împuțit, poruncă de la atotputernicul Spirit al tuturor spiritelor - în rest îngrijește-te cum să te scapi într-un fel cât mai ușor de cărnosul tău sac de molii!”

7. Eu am întrebat-o pe Iara: „Fiica Mea, cum îți place acest răspuns?”

8. Iara a spus: „Doamne, Doamne, ah, aceste ființe sunt tare primitive și grosolane! Sunt eu chiar așa, un cadavru împuțit? Sunt foarte tristă acum, da, acum aș putea foarte ușor să cad în disperare!”

9. Eu am spus: „Uite, fetița Mea, spiridușul ți-a făcut și un bine! De ce te superi pentru aceasta?! Spiridușul ți-ar fi putut spune și în cuvinte alese că în tine zace, bine ascuns, un strop de trufie. Dar spiridușul nu este un artist al cuvântului, are doar un vocabular mărginit și vorbește mai mult cum simte și nu din înțelepciunea lui.

10. Ți-ai stricat buna dispoziție din cauză că ai vorbit cu omulețul albăstrui? Dacă l-ai fi întrebat mai întâi pe acela roșu aprins același lucru ca pe cel albastru, acela ți-ar fi dat un răspuns care te-ar fi făcut să leșini de supărare. Acum însă mulțumește-i albastrului pentru binele pe care ți l-a făcut, și el va găsi cuvinte mai bune spre a-ți răspunde!”

11. Iara a pus acestea la inimă și i-a spus imediat omulețului care încă se holba la ea: „Îți mulțumesc, dragă omulețule, pentru binele pe care mi l-ai făcut prin cuvintele tale deschise, fără menajamente. Nu te supăra însă pentru asta pe mine! Nu-i așa, dragă omulețule, că nu ești supărat pe mine?”

12. Auzind acestea, omulețul s-a pus pe râs și a spus, continuând să râdă: „Acela care ți-a zis acestea este în ordine, dar tu, gâsculiță, nici pe departe. Căci pe ogorul tău puturos nu a crescut nici gândul, și nici voința pentru aceasta! Acum însă ai devenit ceva mai ușor de suportat, dar încă nu te-ai scăpat nici pe de parte de stropul tău de trufie. Căci tot ce este al tău este rău; binele este al altcuiva!”

13. Iara a spus: „Dar spune-mi, dragă omulețule, de unde știi tu toate astea?”

14. Omulețul a râs și a spus apoi: „Ceea ce se vede nu trebuie să se afle! Și tu vezi acum mai mult decât vezi de obicei! Eu însă văd mai mult decât tine căci eu nu am îmbrăcat carnea puturoasă. Și astfel, eu văd exact cum e alcătuit fiecare dintre voi. Eu îți zic: nu te încrede în nici unul dintre darurile tale căci ele sunt la tine un bun străin!”

15. Iara a întrebat: „Cum așa? Lămurește-mă mai pe îndelete!”

16. Omulețul: „Dacă cineva, care a făcut multe călătorii și prin acestea a adunat cu multă osteneală experiență și tot felul de cunoașteri îți va povesti ce a văzut și a aflat el, atunci vei ști și tu ce el însuși știe și cunoaște; poți să-ți imaginezi ceva din toate acestea? Căci ceea ce tu știi acum mai mult decât înainte este doar un merit în plus al aceluia care, în primul rând, și-a adunat cu osteneală și multe sacrificii aceste cunoștințe și experiențe, iar, în al doilea rând, a fost atât de bun ca să-ți povestească ție în amănunt toate acestea. Spune-mi însă dacă ai și tu vreun merit în felul în care ai obținut aceste cunoștințe?

17. Vezi, tu stai acum în fața mea ca o carte plină de numeroase experiențe și cunoștințe folositoare, dar nici pe departe ca înțeleptul autor al acestei cărți! Cui îi aparține meritul binelui conținut în carte: cărții însăși sau aceluia care a scris-o? Privește-te bine, tu ești o carte bine scrisă, dar nici pe departe un autor! De aceea nu mai fi închipuită!”

18. La acestea, omulețul a izbucnit din nou în râs, s-a proțăpit ca un comandant și a spus armatei lui: „Dacă v-ați săturat să vă holbați la mulțimea aceasta, să mergem mai departe, căci aici pute prea tare!”

19. Dintr-o dată s-au retras și au dispărut în pădure.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 116 - Firea și îndeletnicirile spiritelor naturii
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.12.2009, 09:12 View PostDownload Post

Capitolul 116
Firea și îndeletnicirile spiritelor naturii


1. Iara însă a spus: „Cine ar fi crezut că vom afla la acest omuleț atâta înțelepciune?! Sunt însă bucuroasă că au plecat, căci, cu timpul, m-ar fi încălzit într-un mod foarte ciudat, deși natura lor pare a fi rece. Se pare că ei nu cunosc prea multă iubire, dar știu foarte bine să deosebească adevărul de minciună. Dar ce se va petrece mai departe cu aceste ființe dacă vor refuza în continuare să aleagă drumul întrupării?”

2. Eu am spus: „Odată tot îl vor alege, dar va trece mult timp până să se hotărască, cei albaștri mai degrabă, la ceilalți însă o să dureze mai mult!

3. Căci sufletele care s-au format și încă se mai formează în fiecare zi din natura acestui pământ se hotărăsc nespus de greu să facă acest pas. Doar multele experiențe și cunoștințe, precum și bunele speranțe care însoțesc acest pas îi pot motiva să-l facă atunci când ajung să recunoască, fără nici o îndoială, că prin întrupare nu au nimic de pierdut, ci numai de câștigat și că, în cel mai rău caz, vor deveni din nou ceea ce sunt acum.

4. Aceste spirite ale naturii locuiesc mai ales la munte, dar intră și în locuințele oamenilor simpli și săraci și le fac uneori câte un bine. Doar să nu fie ofensați, căci atunci s-a terminat cu prietenia lor.

5. Ei merg în taină și prin școli și învață multe de la oameni. De multe ori le arată minerilor cele mai bogate zăcăminte. În Alpi, ei ajută păstorilor și turmelor lor, numai să nu-i ofenseze cineva.

6. Mai sunt nenumărate astfel de suflete pe pământ*, dintre care unele au atins de cinci ori vârsta lui Matusalem și încă nu s-au întrupat. Ar accepta totul, numai pierderea amintirilor îi reține, căci ei o consideră ca pe un fel de moarte.

7. Acum ați aflat ce este cu aceste ființe. Fiți însă acum foarte atenți la ce va urma!”

8. Kisjonah al nostru a spus și el; „O Doamne, acum câteva săptămâni, când Te-ai milostivit și ai venit În casa mea, câte măreții am văzut și am auzit! Dar ce am văzut și am auzit acum, în aceste câteva zile, la așa ceva n-a visat încă nimeni, în toată Galileea! Doamne, iartă-mă că am îndrăznit să Te întrerup! Aici noi n-ar trebui să scoatem nici un cuvânt, ci numai să ascultăm și să primim; iar dacă nu vom înțelege ceva pe loc, trebuie numai să avem puțină răbdare, iar lămurirea va veni de la sine! Eu am terminat de vorbit!”

9. Eu am spus: „Oh, vorbește te rog și întreabă, iubitul Meu prieten Kisjonah, căci vorba ta sună foarte plăcut în urechea inimii Mele, pentru că umilința din vocea ta îmi este de departe cea mai plăcută armonie.

10. Tu ai auzit și ieri, pe ziuă, minunatul ton cu care ne-a încântat Rafael. Oricât de minunat și ceresc a fost acel ton, pentru Mine adevărata umilință este cu mult mai minunată!

11. Tu ești un om adevărat, pe placul Meu, iar Eu îmi voi petrece zilele de iarnă în casa ta, iar atunci se vor ivi destule ocazii ca să te luminez despre multe lucruri atât pe tine, cât și pe toți cei din casa ta. Fii tu numai mereu încrezător și fii atent acum la toate foarte bine și nu vei rămâne fără lămuriri!”

12. Kisjonah: „O Doamne, nu sunt nici pe departe demn de o asemenea grație! Iarna aceasta va fi pentru mine cea mai sfântă! Oh, cât de mult se vor bucura cei din casa mea! Dar acum nu voi mai scoate nici un cuvânt!”

13. Cyrenius a spus și el: „Voi veni și eu din când în când pe la tine și voi ajuta ca săracii din întreaga regiune să fie bine îngrijiți!”

14. Kisjonah: „Înalte stăpân, este foarte frumos din partea ta și vei face multora o mare bucurie! Dar acum te rog, hai să nu mai vorbim, căci peste noi vin minuni peste minuni și noi nu le dăm destulă atenție!”
(* - Vezi și „Mărturii despre natur㔠de Jakob Lorber, n.r.)
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 117 - Un ghem de substanță sufletească
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.12.2009, 09:15 View PostDownload Post

Capitolul 117
Un ghem de substanță sufletească


1. La acestea Matael a spus: „Oho, ce ghem nemaipomenit de mare vine plutind spre noi dinspre oraș! Se apropie tot mai mult. Uitați-vă cum se încolăcește ca un șarpe! Dar ce sunt aceste forme ciudate?! Văd tot felul de animale: boi, vaci, viței, oi, găini, porumbei și tot felul de alte păsări, muște, tot soiul de gândaci, măgari, chiar și câteva cămile, pisici, câini, câțiva lei, pești, șerpi, șopârle, greieri și mai văd paie, lemne, o grămadă de grâne, haine, fructe, tot felul de unelte și multe alte lucruri pe care nu le cunosc! Ce să fie asta?! Să fie acestea tot suflete, amestecate și îndesate ca într-un sac?!”

2. Eu am spus: „Acestea sunt suflete de speță joasă, adunate ca într-o nefericită companie și care vor rămâne un timp laolaltă și se vor despărți de-abia după ce se vor maturiza în acest sac hrănitor.

3. Tot ce a existat și există în continuare în această lume este substanță sufletească. Dacă legătura acestei substanțe sufletești cu materia este distrusă și astfel ea, devine liberă, substanța sufletească își va căuta din nou forma materială și va exista astfel o vreme. Dacă, cu timpul, această formă s-a maturizat, dezvoltându-și inteligența, ea începe treptat să-și părăsească vechea formă și să-și formeze una nouă, mai viabilă.

4. Acest sac este un înveliș pentru orice; tot ce a fost distrus de incendiu poți găsi acum în acest sac sub formă de substanță sufletească, dotată cu ceva inteligență. Iar că stau așa, îngrămădite ca într-o cușcă, de vină este frica.

5. În orice loc de pe acest pământ, unde stau să izbucnească mari elemente revoluționare, care sunt bineînțeles animate de mari mișcări ale spiritelor naturii, toate sufletele animale sunt cuprinse de o mare panică. Atunci toate soiurile de animale se întâmpină foarte prietenos și formează o comunitate foarte pașnică. Viperele nu se mai folosesc de otrava lor, animalele răpitoare nu se mai dau la mieii pașnici, albinele și viespile își ascund acul la fel ca un luptător care-și bagă sabia în teacă.

6. Tot ce este distrus într-o asemenea calamitate, în afară de oameni, se unește, datorită fricii care persistă, într-un ghem de substanță sufletească și-și formează un înveliș de nevoie. După ce acest ghem dezlânat de suflete plutește așa vreun secol, elementele sufletești, care la început erau diferite, se atrag tot mai mult și încep treptat să se unească și vor forma unul sau mai multe suflete umane.

7. Acest ghem plutitor cuprinde în el tot ce a fost distrus de incendiul din Cezareea lui Filip. El are nevoie de mai mult de o sută de ani până la deplina maturizare, dar atunci mai mult de o sută de suflete omenești vor străpunge învelișul ușor și, după încă o sută de ani, se vor întrupa.

8. La marile incendii, la marile erupții vulcanice, ca și la marile inundații, se formează imediat asemenea ghemuri. La ghemurile unde sunt mai puține elemente animale, evoluția durează mai mult, dar unde sunt mai multe, ca aici, durează de obicei mai puțin.

9. Din ghemurile unde nu se află nici un suflet animal nu se vor dezvolta suflete umane, ci se pot dezvolta suflete animale sau un suflet nou, mai nobil, de plantă, care se formează din descompunerea plantelor sau din tot felul de așa-numite emanații vulcanice.

10. Pe scurt, acolo unde apar emanații care rezultă din descompunerea plantelor, sau doar din fermentații minerale, acolo se dezvoltă tot felul de suflete de plante, care își unesc părțile cele mai grosiere formând rădăcini, cele ceva mai nobile formând frunze, iar cele și mai nobile, după polenizare, se unesc cu componenta sufletească a plantei care străpunge învelișul sămânței și stau astfel la baza binecuvântatei înmulțiri a sămânței și a mugurelui ei.

11. Cele mai grosiere componente sufletești ale plantei rămân în materie, în trunchi și în substanța lemnoasă, componentele mai nobile ajung în frunzele fragile, cele mai nobile decât acestea determină fructul însuși care va proveni din ele, iar componentele care sunt și mai nobile se unesc în sămânța inteligentă, care este capabilă să se trezească pe sine însăși din nou la o viață asemănătoare pentru a relua vechea funcție de la început sau pentru a trece în sufletul animal sau chiar uman, atunci când este ingerată de animal sau om.

12. De aceea omul mănâncă de obicei doar fructele plantelor, pentru ca și sufletul din sămânța plantei să se poată uni imediat cu sufletul său. Părțile mai grosiere din fruct și din sâmbure însă se vor uni doar cu sângele, cu carnea și cu oasele, și, fiind din nou eliminate ca produși de deșeu, se vor purifica de mai multe ori urmând acest ciclu în regnul vegetal, până când se vor maturiza într-un spirit sămânță care va fi îndeajuns de matur pentru a fi preluat de un suflet animal sau chiar uman. Acum știți aproximativ cum s-a format acest ghem, cum se va transforma și care este țelul lui final și de aceea puteți să vă reluați cercetările și să vedeți dacă mai observați și altceva!

13. Ceea ce vedeți acum este așa-numita scară a lui Iacov, prin care el a văzut legătura dintre cer și pământ și a mai văzut puterile vieții și gândurile lui Dumnezeu urcând și coborând. Iacov a văzut această imagine, dar nici el și nimeni după el, până în această zi, nu a înțeles-o. Vouă însă v-am dezvăluit-o Eu acum. Dar pentru aceasta a trebuit ca voi să fiți transpuși într-un fel de somn clarvăzător, prin lumina acestui glob, pentru a putea vedea și voi scara lui Iacov, iar, prin cuvântul Meu, să o și înțelegeți și să aflați cum se leagă cerescul cu lumescul și că, pe aceeași treaptă a scării, cerescul și lumescul trec tot mereu unul în celălalt. Priviți peste mare cu spiritul și puterile sporite ale ochilor voștri sufletești și spuneți-Mi ce vedeți!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 118 - Ființa oxigenului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.12.2009, 09:28 View PostDownload Post

Capitolul 118
Ființa oxigenului


1. Zinca a spus deodată: „Doamne, eu văd pe suprafața apei cum nenumărați șerpi de foc se mișcă încolo și încoace; unii chiar se scufundă, dar ușurința mișcărilor lor nu este influențată de masa de apă, ci se mișcă la fel de ușor în apă ca și deasupra ei. Eu văd până în adâncul mării, iar pe fundul mării văd o mulțime de lighioane de tot felul și nenumărați pești și toate aceste viețuitoare mușcă din acești șerpi de foc. După ce peștii sau lighioanele înghit un astfel de șarpe de foc sau mai mulți, devin mult mai vii și plini de viață și o formă de voluptate străfulgera din aceste vietăți de apă.

2. Văd acum acești șerpi de foc cum plutesc prin aer, sunt însă mult mai mici și mai puțin strălucitori. Deasupra apei însă sunt cei mai mulți! Păsările de pe apă nu par să-i îndrăgească, dar peștii sar după ei din apă. Șerpii de foc care plutesc deasupra apei sunt cei mai strălucitori și au o mișcare de săgeată! Ce sunt acestea, Doamne? Ce să credem despre tot ce vedem acum?”

3. Eu am spus: „Ce vedeți acum este de fapt adevărata hrană a vieții, este sarea aerului și sarea apei. Mai târziu oamenii vor numi acest element oxigen. Ei nu îl vor putea vedea, dar îl vor putea percepe și îi vor determina conținutul și prezența mai bogată sau mai săracă și chiar absența lui totală.

4. Apa, și mai ales mările, ca element vital principal pentru plante, animale și om, are un conținut mai bogat în acest oxigen. Animalele din apă n-ar putea trăi dacă apa nu ar fi mereu îmbogățită din plin cu acest element.

5. Acest element este la origine adevărata substanță proprie sufletească și corespunde gândurilor înainte ca ele să devină idei. Unde veți găsi o cantitate însemnată din această substanță vie sufletească, acolo se va arăta în curând o formă, care poate fi însuflețită, fragedă și sensibilă sau împietrită ca o stâncă sau ca o bucată de lemn mort. Uitați-vă mai ales la maluri și veți descoperi în unele locuri străluciri deosebite, punctiforme. Ele iau naștere din concentrarea acestei substanțe vitale.

6. Acum puteți vedea cum șerpii de foc se adună pe alocuri cu sutele și miile și formează un ghem. Un astfel de ghem, format doar aparent întâmplător, strălucește o vreme foarte puternic. Această mare strălucire este momentul unirii mai multor șerpi de foc, momentul când este formată deja o idee ca formă.

7. Când această idee a luat o formă, apare liniștea, această strălucire deosebită dispare, iar în locul ei ia naștere o creatură, care se prezintă sub forma unui cristal sau a unei semințe sau chiar sub forma unui animal de apă sau a unei plante de apă, motiv pentru care veți vedea chiar și cu ochii trupești că malurile apelor sunt cele mai bogate în tot felul de plante. Unde se găsesc din plin astfel de plante, acolo se vor găsi și tot felul de animale de apă, mari și mici.

8. Voi vă întrebați acum cine modelează aceste spirite vii, care sunt toate la fel, în forme vii împietrite sau mișcătoare?! La această întrebare vă va răspunde cel mai bine Rafael. Vino, Rafael, vorbește și arată practic!”


Capitolul 119
Rafael arată cum sunt create ființele organice


1. Rafael a venit acum în față și a spus: „Dumnezeu în El însuși este veșnic și nesfârșit. Doar El poate umple spațiul nesfârșit. Dumnezeu, ca Cel mai înalt, Cel mai curat și mai magnific gând, și ca veșnic desăvârșită idee din El însuși și în El însuși, poate să cuprindă toată nemărginirea și veșnicia într-un singur gând al Său. Însă noi (cei dintâi îngeri), fiind gânduri-idei ale lui Dumnezeu pline de lumină, înțelepciune, cunoaștere și putere de viață, maturizate încă din timpuri neînchipuit de vechi pentru voi, oamenii, și acum independente, avem sub noi un număr nesfârșit de spirite care ne servesc, care, într-o anumită măsură, sunt brațele noastre și care ne cunosc voința și o îndeplinesc imediat.

2. Gândurile pure ale lui Dumnezeu sunt substanța din care s-a făcut tot ce este cuprins în spațiul nemărginit: la început doar noi singuri, din voia Preaînaltului și Atotputernicului Spirit al lui Dumnezeu, apoi toate lucrurile și ființele prin noi, care am fost, suntem și vom rămâne - într-un fel mereu mai înalt și mai desăvârșit - cele dintâi rezervoare măiestre pentru gândurile și ideile care au venit și vin din Dumnezeu.

3. Noi sintetizăm gândurile vii care vin din Dumnezeu și care vouă vi se arată sub formă de șerpi de foc, și creăm într-una forme și ființe, după ordinea lui Dumnezeu din noi. Iar acum, dacă vă întreabă cineva de unde ia Dumnezeu sau noi, veșnicii Lui slujitori și mesageri, substanța materială din care sunt create aceste ființe, o puteți vedea acum, aici, în fața voastră! Aceste limbi de foc, asemănătoare șerpilor, provin din materia primă spirituală din care este făcută întreaga creație materială.

4. Cum se desfășoară această creație v-a arătat mai înainte Domnul însuși. Veți putea însă să înțelegeți pe deplin și veți putea vedea adevărata limpezime a vieții abia atunci când voi înșivă veți sta în fața Domnului Dumnezeu întru totul desăvârșiți în spirit și nu în trupul cel greu de carne.

5. Priviți aici cu ochii sufletului vostru, ca să puteți și voi vedea acum, din voința lui Dumnezeu, cum noi, puternicii și vechii slujitori ai Domnului, creăm forme și ființe din gândurile Lui care plutesc în spațiu, și veți afla ceva ce până acum nici un muritor de pe pământ nu a aflat!

6. Vedeți, în numele Atotputernicului, eu poruncesc spiritelor care mă slujesc să aducă aici foarte mulți șerpi de foc! Și priviți, deja avem în fața noastră un ghem strălucitor ca o minge rotundă de foc! Priviți cum limbile de foc se împletesc și se înghesuie ca și când fiecare ar vrea să fie în mijloc! Pe timp ce trece însă, străduința lor se pare că se potolește și totuși aceasta nu este liniște, ci o împingere continuă și mai puternică spre centru.

7. Dar de ce oare această migrare spre centru? Vedeți, dacă eu arunc globuri de mărimi diferite, pe cel mai greu îl voi putea arunca cel mai departe și mai repede sau, altfel spus, dacă arunci într-o țintă cu globuri de mărimi diferite, cel mai greu va atinge primul ținta! Așa se petrec lucrurile și cu nenumăratele gânduri din Dumnezeu. Între ele se află unele foarte grele, care se aseamănă deja cu o idee definitivată, altele mai puțin grele, dar foarte temeinice, altele mai ușoare care sunt îndeajuns hrănite de lumină; mai sunt gânduri ușoare sub o formă încă nedefinită și, în sfârșit, mai sunt și gânduri foarte ușoare. Acestea din urmă se aseamănă cu mugurii primăvăratici sau cu mlădițele tinere răsărite din sămânța unui copac. Ele în sine sunt ceva, dar nu au atins gradul de dezvoltare pentru a se putea spune: «Ele vor lua forma aceasta sau alta!»

8. Atunci când unul dintre noi vrea, după impulsul lăuntric al Spiritului Suprem și în ordinea voinței divine, să creeze o ființă din această substanță vie care acum vă este cunoscută, atunci el își cheamă spiritele ajutătoare care îl slujesc, iar ele îi vor aduce îndeajuns de multă substanță vie. Iar aici este ușor de înțeles, atât spiritual, cât și material, că cele mai grele gânduri vor ajunge primele. Gândurile grele formează centrul, pe când cele mai ușoare, care sosesc mai târziu, trebuie să se mulțumească cu locuri mai mărginașe, iar cele și mai ușoare - cu locurile cele mai superficiale.

9. Gândurile din centru sunt cele mai pline de substanță hrănitoare, astfel că cele mărginașe, fiind mai flămânde, mai goale și mai sărace în substanță vie hrănitoare, se împing spre cele bogate din centru, pentru a primi și ele ceva din preaplinul acestora spre a se sătura. Iar acum voi vedeți chiar acest fenomen, cum limbile de foc de la periferie se înghesuie mereu spre centru și par apoi să se liniștească, deși străduința lor de a atinge centrul persistă, pentru a prelua din acesta cât mai multă hrană.

10. Voi vedeți aici un ghem de substanță vie, care în mare parte este încă foarte flămând și care acum nu își dorește nimic altceva decât să fie îndeajuns de sătul. El se aseamănă cu un polip de mare care suge hrana din mâlul mării prin miile lui de ventuze; la suprafață îi apar excrescențe cu care apucă totul din jurul său, din când în când se mută dintr-un loc în altul, până când ajunge la suprasaturație. Prin aceste brațe, forma lui devine tot mai specifică și se deosebește tot mai mult de forma lui primară de bulgăre.

11. Voi toți vă mirați în taină de lămuririle pe care vi le-am dat privind pilda devenirii acestei ființe foarte primitive, așa cum se desfășoară ea cu adevărat și care niciodată nu poate fi altfel. Uitați-vă însă la aspectul exterior al obiectelor și veți găsi ușor și repede multe asemănări!

12. Iată, de pildă, în cazul unei găini, dacă veți cerceta mai îndeaproape bulgărele de ouă în formare veți vedea că unele sunt încă foarte mici, ca bobul de mazăre, altele cât bobul de strugure, iar altele cât merele pădurețe, înăuntrul pieliței subțiri care le mărginește nu veți găsi nimic altceva decât gălbenușul și se vede ușor cât de lipsit de formă este încă acesta.

13. Această substanță centrală este mereu hrănită cu substanță vie și formează în jurul ei albușul. După ce este hrănit o vreme, albușul elimină componentele mai primitive, care însă nu sunt îndepărtate din ou, ci din ele va lua naștere un înveliș solid care va proteja oul când va fi expulzat de găină. Uitați-vă acum la un ou, cât de mult se deosebește de oul-embrion!

14. Găina se așează acum pe ou și îl clocește o vreme. Nici nu vă închipuiți câte schimbări au loc în ou prin această încălzire! În gălbenuș încep să se miște și să se ordoneze gândurile adevărate - limbile de foc - care se caută și se unesc cu cele asemănătoare lor și le atrag pe cele imediat înrudite cu ele. Acestea se leagă din nou - în parte, cu primele și, în parte, între ele - și le atrag din nou pe cele imediat înrudite cu ele, mai exterioare, deci mai ușoare, spre ele. În scurtă vreme veți descoperi deja inima, capul, ochii, măruntaiele, picioarele, aripile și puful viitorului pui. Dacă ființa a fost până în acest stadiu formată, atunci părțile ordonate atrag substanțele asemănătoare lor tot mai mult și creează de la o clipă la alta tot mai mult.

15. Odată ce forma și trupul sunt aproape desăvârșite, gândul principal este, prin această activitate, tot mai mult întărit, susținut și hrănit și începe acum, cu plenitudinea vieții sale, să treacă în trup și să ia hățurile, iar ființa devine vizibil vie și pe deplin formată.

16. Odată ființa integral formată, va trece în trup și gândul viu care de fapt este o componentă sufletească. Atunci micul pui își dă seama că se află încă într-o temniță și începe să se agite, străpungând temnița și, nesimțindu-se îndeajuns de puternic, iese plin de teamă în lumea largă. El începe imediat să se hrănească și crește în continuare până când se va simți în armonie cu lumea exterioară.

17. Iar noi vom putea vedea în fața noastră o găină, care are la rândul ei puterea să preia părți sufletești specifice hrănitoare din apă, aer și în mare parte din hrana organică, cele mai spirituale folosind în continuare la dezvoltarea componentei sufletești, iar cele mai grosiere vor folosi nu numai la întreținerea trupului ei, ci și la formarea de noi ouă, din care, prin desfășurarea ordonată pe care v-am arătat-o, se va forma din nou o găină sau un cocoș.

18. În general, sexul depinde de fiecare dată de greutatea, temeinicia și puterea gândului sufletesc de la bază. Dacă acesta este de la început pe deplin temeinic, fiind astfel deja în el însuși o idee, el va duce la formarea unui mascul, dacă însă gândul viu primar se găsește pe o treaptă mai ușoară, va duce la formarea unei femele.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 119 - Rafael arată cum sunt create ființele organice
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.12.2009, 09:30 View PostDownload Post

Capitolul 119
Rafael arată cum sunt create ființele organice


1. Rafael a venit acum în față și a spus: „Dumnezeu în El însuși este veșnic și nesfârșit. Doar El poate umple spațiul nesfârșit. Dumnezeu, ca Cel mai înalt, Cel mai curat și mai magnific gând, și ca veșnic desăvârșită idee din El însuși și în El însuși, poate să cuprindă toată nemărginirea și veșnicia într-un singur gând al Său. Însă noi (cei dintâi îngeri), fiind gânduri-idei ale lui Dumnezeu pline de lumină, înțelepciune, cunoaștere și putere de viață, maturizate încă din timpuri neînchipuit de vechi pentru voi, oamenii, și acum independente, avem sub noi un număr nesfârșit de spirite care ne servesc, care, într-o anumită măsură, sunt brațele noastre și care ne cunosc voința și o îndeplinesc imediat.

2. Gândurile pure ale lui Dumnezeu sunt substanța din care s-a făcut tot ce este cuprins în spațiul nemărginit: la început doar noi singuri, din voia Preaînaltului și Atotputernicului Spirit al lui Dumnezeu, apoi toate lucrurile și ființele prin noi, care am fost, suntem și vom rămâne - într-un fel mereu mai înalt și mai desăvârșit - cele dintâi rezervoare măiestre pentru gândurile și ideile care au venit și vin din Dumnezeu.

3. Noi sintetizăm gândurile vii care vin din Dumnezeu și care vouă vi se arată sub formă de șerpi de foc, și creăm într-una forme și ființe, după ordinea lui Dumnezeu din noi. Iar acum, dacă vă întreabă cineva de unde ia Dumnezeu sau noi, veșnicii Lui slujitori și mesageri, substanța materială din care sunt create aceste ființe, o puteți vedea acum, aici, în fața voastră! Aceste limbi de foc, asemănătoare șerpilor, provin din materia primă spirituală din care este făcută întreaga creație materială.

4. Cum se desfășoară această creație v-a arătat mai înainte Domnul însuși. Veți putea însă să înțelegeți pe deplin și veți putea vedea adevărata limpezime a vieții abia atunci când voi înșivă veți sta în fața Domnului Dumnezeu întru totul desăvârșiți în spirit și nu în trupul cel greu de carne.

5. Priviți aici cu ochii sufletului vostru, ca să puteți și voi vedea acum, din voința lui Dumnezeu, cum noi, puternicii și vechii slujitori ai Domnului, creăm forme și ființe din gândurile Lui care plutesc în spațiu, și veți afla ceva ce până acum nici un muritor de pe pământ nu a aflat!

6. Vedeți, în numele Atotputernicului, eu poruncesc spiritelor care mă slujesc să aducă aici foarte mulți șerpi de foc! Și priviți, deja avem în fața noastră un ghem strălucitor ca o minge rotundă de foc! Priviți cum limbile de foc se împletesc și se înghesuie ca și când fiecare ar vrea să fie în mijloc! Pe timp ce trece însă, străduința lor se pare că se potolește și totuși aceasta nu este liniște, ci o împingere continuă și mai puternică spre centru.

7. Dar de ce oare această migrare spre centru? Vedeți, dacă eu arunc globuri de mărimi diferite, pe cel mai greu îl voi putea arunca cel mai departe și mai repede sau, altfel spus, dacă arunci într-o țintă cu globuri de mărimi diferite, cel mai greu va atinge primul ținta! Așa se petrec lucrurile și cu nenumăratele gânduri din Dumnezeu. Între ele se află unele foarte grele, care se aseamănă deja cu o idee definitivată, altele mai puțin grele, dar foarte temeinice, altele mai ușoare care sunt îndeajuns hrănite de lumină; mai sunt gânduri ușoare sub o formă încă nedefinită și, în sfârșit, mai sunt și gânduri foarte ușoare. Acestea din urmă se aseamănă cu mugurii primăvăratici sau cu mlădițele tinere răsărite din sămânța unui copac. Ele în sine sunt ceva, dar nu au atins gradul de dezvoltare pentru a se putea spune: «Ele vor lua forma aceasta sau alta!»

8. Atunci când unul dintre noi vrea, după impulsul lăuntric al Spiritului Suprem și în ordinea voinței divine, să creeze o ființă din această substanță vie care acum vă este cunoscută, atunci el își cheamă spiritele ajutătoare care îl slujesc, iar ele îi vor aduce îndeajuns de multă substanță vie. Iar aici este ușor de înțeles, atât spiritual, cât și material, că cele mai grele gânduri vor ajunge primele. Gândurile grele formează centrul, pe când cele mai ușoare, care sosesc mai târziu, trebuie să se mulțumească cu locuri mai mărginașe, iar cele și mai ușoare - cu locurile cele mai superficiale.

9. Gândurile din centru sunt cele mai pline de substanță hrănitoare, astfel că cele mărginașe, fiind mai flămânde, mai goale și mai sărace în substanță vie hrănitoare, se împing spre cele bogate din centru, pentru a primi și ele ceva din preaplinul acestora spre a se sătura. Iar acum voi vedeți chiar acest fenomen, cum limbile de foc de la periferie se înghesuie mereu spre centru și par apoi să se liniștească, deși străduința lor de a atinge centrul persistă, pentru a prelua din acesta cât mai multă hrană.

10. Voi vedeți aici un ghem de substanță vie, care în mare parte este încă foarte flămând și care acum nu își dorește nimic altceva decât să fie îndeajuns de sătul. El se aseamănă cu un polip de mare care suge hrana din mâlul mării prin miile lui de ventuze; la suprafață îi apar excrescențe cu care apucă totul din jurul său, din când în când se mută dintr-un loc în altul, până când ajunge la suprasaturație. Prin aceste brațe, forma lui devine tot mai specifică și se deosebește tot mai mult de forma lui primară de bulgăre.

11. Voi toți vă mirați în taină de lămuririle pe care vi le-am dat privind pilda devenirii acestei ființe foarte primitive, așa cum se desfășoară ea cu adevărat și care niciodată nu poate fi altfel. Uitați-vă însă la aspectul exterior al obiectelor și veți găsi ușor și repede multe asemănări!

12. Iată, de pildă, în cazul unei găini, dacă veți cerceta mai îndeaproape bulgărele de ouă în formare veți vedea că unele sunt încă foarte mici, ca bobul de mazăre, altele cât bobul de strugure, iar altele cât merele pădurețe, înăuntrul pieliței subțiri care le mărginește nu veți găsi nimic altceva decât gălbenușul și se vede ușor cât de lipsit de formă este încă acesta.

13. Această substanță centrală este mereu hrănită cu substanță vie și formează în jurul ei albușul. După ce este hrănit o vreme, albușul elimină componentele mai primitive, care însă nu sunt îndepărtate din ou, ci din ele va lua naștere un înveliș solid care va proteja oul când va fi expulzat de găină. Uitați-vă acum la un ou, cât de mult se deosebește de oul-embrion!

14. Găina se așează acum pe ou și îl clocește o vreme. Nici nu vă închipuiți câte schimbări au loc în ou prin această încălzire! În gălbenuș încep să se miște și să se ordoneze gândurile adevărate - limbile de foc - care se caută și se unesc cu cele asemănătoare lor și le atrag pe cele imediat înrudite cu ele. Acestea se leagă din nou - în parte, cu primele și, în parte, între ele - și le atrag din nou pe cele imediat înrudite cu ele, mai exterioare, deci mai ușoare, spre ele. În scurtă vreme veți descoperi deja inima, capul, ochii, măruntaiele, picioarele, aripile și puful viitorului pui. Dacă ființa a fost până în acest stadiu formată, atunci părțile ordonate atrag substanțele asemănătoare lor tot mai mult și creează de la o clipă la alta tot mai mult.

15. Odată ce forma și trupul sunt aproape desăvârșite, gândul principal este, prin această activitate, tot mai mult întărit, susținut și hrănit și începe acum, cu plenitudinea vieții sale, să treacă în trup și să ia hățurile, iar ființa devine vizibil vie și pe deplin formată.

16. Odată ființa integral formată, va trece în trup și gândul viu care de fapt este o componentă sufletească. Atunci micul pui își dă seama că se află încă într-o temniță și începe să se agite, străpungând temnița și, nesimțindu-se îndeajuns de puternic, iese plin de teamă în lumea largă. El începe imediat să se hrănească și crește în continuare până când se va simți în armonie cu lumea exterioară.

17. Iar noi vom putea vedea în fața noastră o găină, care are la rândul ei puterea să preia părți sufletești specifice hrănitoare din apă, aer și în mare parte din hrana organică, cele mai spirituale folosind în continuare la dezvoltarea componentei sufletești, iar cele mai grosiere vor folosi nu numai la întreținerea trupului ei, ci și la formarea de noi ouă, din care, prin desfășurarea ordonată pe care v-am arătat-o, se va forma din nou o găină sau un cocoș.

18. În general, sexul depinde de fiecare dată de greutatea, temeinicia și puterea gândului sufletesc de la bază. Dacă acesta este de la început pe deplin temeinic, fiind astfel deja în el însuși o idee, el va duce la formarea unui mascul, dacă însă gândul viu primar se găsește pe o treaptă mai ușoară, va duce la formarea unei femele.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 12 of 27  [ 265 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 11, 12, 13 ... 25, 26, 27  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !