Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 20:45
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 4 - Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 12, 13, 14 ... 25, 26, 27  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 120 - Înmulțirea la animale și la om
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.12.2009, 09:38 View PostDownload Post

Capitolul 120
Înmulțirea la animale și la om


1. Rafael: „Prin împerecherea animalelor are loc o incitare la activitate ordonată a gândului sufletesc esențial al vieții din ou. Fără această incitare, acesta ar rămâne în starea pasivă de devorare, hrănindu-se din mediul înconjurător și acesta, la rândul său, din el. Acest proces ar continua până s-ar devora total reciproc. Aceasta se poate petrece însă și cu ouăle excitate prin fecundare, atunci când condițiile ulterioare de dezvoltare lipsesc sau nu sunt în suficientă măsură prezente.

2. La toate animalele, prin actul împerecherii se produce o excitare a componentelor sufletești deja existente în pântecele femelei, deoarece, la plante și la animale, acestea se adună într-un număr precis și o ordine precisă într-un loc bine stabilit în pântecele femelei. Odată prezente în acest loc, ele excită întâi femela. Aceasta, la rândul ei, prin starea ei de excitare, excită masculul, iar acesta fecundează apoi femela, însă nu ca și când ar pune o nouă sămânță în femelă, ci doar trezește fragmentele de viață deja existente în femelă.

3. Aceasta are loc prin intermediul sămânței, care conține mai multe spirite libere și neconstrânse, și care imprimă spiritelor constrânse din fragmentele sufletești ale femelei o adevărată revoluție. Aceasta le obligă la activitate, fără de care ele ar fi rămas într-o dulce inerție și nu s-ar fi grupat și organizat pentru a forma o ființă nouă. Spiritele din sămânța masculului nu le dau pace spiritelor din femelă. Spiritele din femelă, care se opun mereu, atunci când sunt foarte puternice aduc chiar spiritele din sămânța masculului la inactivitate. Acest proces are loc des la vaci, dar și la alte animale și chiar la om. Aceasta are loc fiindcă spiritele din esențele femelei sunt predestinate pentru inactivitate și se opun unei activități continuu ordonatoare. Dar, în momentul în care au devenit supuse și suficient de excitate, lucrurile merg bine înainte.

4. Priviți! Chiar un astfel de ghemotoc de spirit din femelă avem acum în fața noastră. Priviți cum, în timp ce vă explicam eu vouă, el s-a liniștit deja foarte mult. Dacă l-aș lăsa în această stare, el s-ar contracta tot mai mult în dorința lui de inactivitate și părțile lui componente s-ar apropia tot mai mult de centru și, în final, s-ar atrofia împreună cu acesta. Aceste spirite sunt într-o anumită măsură sfioase și fricoase ca și copiii și, în momentul în care s-au încapsulat, nu mai iau hrana din afară, ci sug într-una la centrul lor și astfel ele se zbârcesc până la mărimea unui punct. Acum însă vom atrage spirite masculine puternice care vor atinge într-una ghemotocul pasiv femeiesc și veți vedea ce efect va avea asupra lui.

5. Priviți cum am atras - cu voia Domnului și prin intermediul spiritelor ajutătoare - spiritele foarte luminoase ale esențelor gândurilor, care se jucau acolo, la apă! Priviți acum cum se agită mereu în jurul ghemotocului de spirit feminin! Priviți cum spiritele feminine încep din nou să se miște și urmăresc să scape de spiritele masculine! Acestea însă nu cedează și excitarea spiritelor feminine devine tot mai profundă până atinge esența lor.

6. Acum începe chiar și esența să se miște și este obligată să primească hrană de la spiritele masculine. Prin această activitate, spiritele masculine primesc imboldul de a se ordona tot mai mult după afinități și asemănări, și anume spiritele mai puternice spre centru. Deja vedeți cum se formează legături organice și exteriorul își schimbă forma și seamănă tot mai mult cu un animal.

7. Prin această activitate crește totodată și necesitatea de a se hrăni și această hrănire se asigură prin spiritele masculine. Spiritele exterioare care se ordonează tot mai mult iau, datorită necesității hrănirii, tot mai mult contact cu spiritele masculine, vechea frică și sfială dispar, și această stare se transmite și la spiritele interioare. Totul începe să se miște mai liber și aceasta are drept urmare formarea completă a ființei, care, în curând, va fi atât de evoluată încât veți putea deja recunoaște specia animală care s-a dezvoltat. Priviți, începe să crească un măgăruș foarte puternic și Domnul dorește să rămână și să nu se dizolve din nou.

8. Hebram și Risa au sesizat: „Rafael trebuie să aibă o mare plăcere în a crea măgari. Și acum două zile a creat în grabă, spre marea noastră uimire, unul.”

9. Rafael a spus: „Lăsați asta, atunci a fost necesară acea lecție pentru învățarea voastră! Dar această măgăriță are o cu totul altă semnificație. Ea este, pentru toți, simbolul umilinței de care aveți nevoie. Așa vă merge și vouă pe lume, în acțiunile voastre, când luați decizii pripite și, ca urmare, apare un măgar sau o bună bucată dintr-un măgar. În exemplul pe care vi l-am dat, am urmărit să vă arăt cât mai repede dezvoltarea unei creaturi de la început, și din cauza grabei a ieșit un măgar.

10. Această măgăriță va fi împerecheată cu măgarul creat ieri și ambii vor fi cumpărați, la anul, de un om din Ierusalim și «miezul» lor (esența din care au fost creați) va fi cinstit în veci.

11. Dar acum ajunge că ați văzut cum din spirite-esență gânduri ale Domnului se naște o ființă fără a fi nevoie de o mamă. Dacă însă mai vreți, vă pot crea repede și alte ființe.

12. Cu toții au grăit: „Puternicule slujitor al Domnului, nu mai este nevoie de o nouă demonstrație, fiindcă prin exemplul minunat pe care ni l-ai dat am primit suficient. Un nou exemplu ar putea mai mult să ne buimăcească decât să ne clarifice.

13. Rafael a spus: „Atunci vă rog să mă mai ascultați puțin. V-am arătat conceperea și dezvoltarea unei ființe, odată într-un pântece de femelă, și acum una liberă, așa cum are loc pe o planetă nouă sau pe un nou continent al unei planete vechi.

14. Dar aceste exemple nu trebuie să le transpuneți la conceperea și crearea unei ființe umane pe această planetă pentru că, deși există multe asemănări, există totuși însă un motiv total diferit.

15. Femeia are și ea un element de bază în ea și când, prin împerechere în modul cunoscut de toți, are loc fecundarea și excitarea ghemotocului, acesta se desprinde ca o boabă de strugure de ciorchine și un suflet deja format vine și are grijă de el până când substanța din el s-a dezvoltat într-atât de mult încât sufletul să poată pătrunde în embrionul încă foarte fluid. Pentru aceasta, sufletului îi sunt necesare cam două-trei luni. Când embrionul este bine ancorat în pântecele matern și este îndeajuns de puternic, atunci copilului încep să i se simtă mișcările și va crește repede conform ordinii divine.

16. Atât timp cât nervii copilului nu sunt îndeajuns de dezvoltați, sufletul va lucra conștiincios, cu tot zelul, și va ordona trupul după nevoile lui. După ce nervii s-au dezvoltat îndeajuns și intră în funcție și mintea, care se dezvoltă în continuare, atunci sufletul se liniștește din ce în ce mai mult și până la urmă adoarme de tot undeva în apropierea rinichilor. El nu mai știe nimic despre el însuși și doar vegetează, fără să-și mai amintească deloc de starea sa anterioară de libertate. Abia după mai multe luni de la naștere începe să se trezească tot mai mult, ceea ce poate fi observat prin reducerea timpului de somn al copilului. Dar este nevoie de mai mult timp până când sufletul va ajunge iarăși la un anumit grad de conștiință. Când copilul începe să vorbească bine, abia atunci sufletul ajunge să aibă cu adevărat conștiință, însă fără să-și mai poată reaminti ce a fost înainte, căci aceste amintiri nu sunt deloc necesare dezvoltării sufletului pe o treaptă superioară.

17. Acum sufletul, închis fiind în trup, nu va putea recunoaște și vedea decât ceea ce i se va prezenta prin simțurile trupului, iar altceva în el însuși nu va putea recunoaște. El este și trebuie să fie într-atât de întunecat în înțelegerea sa, încât nici măcar nu mai știe că poate exista și fără trup. Mult timp el se simte identic cu trupul și este nevoie de foarte mult timp ca un suflet să se perceapă pe sine, ceea ce este foarte necesar, căci fără aceasta el nu poate să descopere spiritul din el și nu va fi niciodată în stare să și-l reveleze.

18. De-abia când spiritul din suflet va începe să fie revelat, se va lumina tot mai mult și sufletul. El va începe să se recunoască pe sine și să descopere lucruri care până atunci îi erau ascunse, dar nu va ști încă ce să facă cu acesta.

19. De-abia atunci când spiritul și lumina lui din suflet vor deveni un fapt deplin, își va recăpăta sufletul toate amintirile, apărându-i toate într-o lumină transfigurată. După aceasta nu va mai fi nici o amăgire și nici o înșelăciune, ci numai adevărul ceresc cel mai strălucitor, iar sufletul va fi una cu spiritul său divin și totul în el și în jurul lui va deveni cea mai mare încântare și sfințenie!

20. Înțelegeți acum cu toții întrucâtva viziunea misterioasă a scării lui Iacov? Eu atât am avut să vă spun, mai departe se va ocupa Domnul de voi!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 121 - Cauza pentru care Domnul a făcut aceste dezvăluiri
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.12.2009, 09:41 View PostDownload Post

Capitolul 121
Cauza pentru care Domnul a făcut aceste dezvăluiri


1. „Ce oare încă nu ne este acum clar?!” s-au întrebat toți cel prezenți după cele spuse de înger.

2. Iar comandantul Iulius a adăugat: „Dacă se continuă în acest fel, ne vom transforma în curând noi înșine în dumnezei! Dacă ar fi cu putință să păstrăm această clarvedere, am putea deveni, după ce ne-am întări voința, noi înșine dumnezei și am putea face minuni; dar clarvederea noastră este doar urmarea acestei lumini magice de la globul de acolo, iar voința noastră, ca și cunoștințele noastre, sunt încă mult prea slabe; de aceea noi suntem și rămânem niște oameni slabi!

3. Dacă mă gândesc acum la ce îi este cu putință acestui înger, pe când omului cu cea mai puternică voință nu îi este posibil nici măcar o iotă din toate acestea, îmi dau seama de imensa diferență dintre Dumnezeu și oameni. Este la îndemâna oricui să înțeleagă: totul este al lui Dumnezeu, nimic nu este al omului. Dacă pe unii această grandioasă dezvăluire a înțelepciunii și puterii lui Dumnezeu îi înseninează, pe mine însă deloc, căci prin aceasta îmi este clar că sunt un nimic pe lângă un înger precum Rafael. Ce sunt însă pe lângă Domnul?! Nu, nu, asta este și se cheamă: nimic!

4. Știm acum și cunoaștem deja nemaivăzutul și minuni peste minuni astfel încât unora le-ar putea pieri văzul și auzul, dar dacă ne-am pune la încercare propria voință ca să miște limbile de foc și să formeze un ghem din ele, oho, nici măcar un atom nu s-ar mișca de la locul lui, ce să mai vorbim de limbile de foc! De aceea eu consider că este mai potrivit să cunoști cât mai puțin, ca nu cumva să-l chinuie pe vreunul ispita să vrea să facă și el minuni. Mie mi s-a făcut deja teamă de atâta nemaipomenită cunoaștere! De ce trebuie acum să știu, să văd, să aud și să cunosc atâtea lucruri?”

5. Eu am spus: „Pentru ca, prin aceasta, să poți recunoaște cât de mic este omul prin el însuși, și cât de mult depinde de existența, știința, cunoașterea și averea lui de Dumnezeu!

6. Bineînțeles că nu-ți va fi niciodată ceva cu putință din voința ta, așa cum nici acest înger nu poate face ceva din voința lui. Dacă însă îți vei însuși voința lui Dumnezeu, atunci îți va fi cu putință și ție ceea ce îi este acestui înger!

7. Acum însă este bine că ai văzut și ai recunoscut atâtea, și în același timp ai început să-ți dai seama, practic, că propria-ți voință nu are nici o putere în afara trupului tău. Tu poți să cunoști și să înțelegi tot ceea ce îngerul cunoaște și înțelege. Dacă însă nu ți-ai însușit voința Domnului Dumnezeu, la fel ca și înțelepciunea Sa, atunci nu îți vor folosi la nimic întreaga ta voință și înțelepciune. Ele te vor face numai să suferi, în măsura în care ești pus pe fapte. Și este bine așa, căci numai prin umilință devine omul om și un adevărat copil al lui Dumnezeu!

8. De fapt, toate acestea nu vă sunt arătate pentru a le imita trecând la fapte, ci doar pentru a-L recunoaște pe deplin pe Dumnezeu în Mine și pentru a putea mai apoi îndeplini cu și mai multă sârguință ceea ce Eu, Creatorul întregii vieți, vă învăț și vă cer pentru desăvârșirea vieții voastre.

9. Pentru aceasta va trebui mai întâi să renașteți în spirit, fără de care voința Mea, care este una cu voința lui Dumnezeu Tatăl, nu poate prinde rădăcini în voi. Atunci când voi, prin voința voastră, veți putea înțelege într-atât voința Mea încât să vă supuneți prin faptă, de bunăvoie, voința voastră proprie voinței Mele și veți persevera temeinic în aceasta, astfel ca voința Mea recunoscută de voi să vă stăpânească pe deplin, atunci spiritul Meu, care este una cu Spiritul Suprem Divin, va fi revelat în voi, în toată plinătatea Lui, și va umple foarte repede întreaga voastră ființă.

10. Voința Mea, îndeplinită de către voi cu sârguință, va atinge puterea deplină și tot ce vă veți dori se va împlini. Dar aceasta, așa cum v-am spus, de-abia atunci și nu înainte!

11. Cunoașterea va trebui să vă fie doar hățurile prin care voi să vă struniți propria voință spre a fi una cu a Mea. Căci acum trebuie să recunoașteți din faptele Mele că Eu sunt Acela drept care M-am dezvăluit mereu în fața voastră.

12. Dacă veți recunoaște aceasta fără urmă de îndoială, vă va fi cu atât mai ușor să-Mi urmați voința, al cărei izvor este adevărul veșnic, și să vi-o însușiți.

13. Dacă cineva vă sfătuiește să urmați un drum, iar voi vă dați seama din vorbele lui că drumul îi este necunoscut, veți avea îndoieli în a-l urma și veți spune: «Oh, mai bine rămânem unde suntem!» Dacă însă vă veți da seama din vorbele lui că el cunoaște bine acel drum, căci el vine de acolo, veți spune: «Acesta știe și este binevoitor; el nu vrea și nu poate să ne înșele și vom merge fără îndoială pe acel drum!» Vedeți, astfel, în urma încrederii depline, vă veți supune voința voastră voinței aceluia care v-a arătat, ca o călăuză desăvârșită, drumul drept și adevărat!

14. Și la fel stau lucrurile și aici! Dacă M-aș arăta vouă doar pe jumătate, ascuns într-o ceață mistică, vă va rămâne întotdeauna o urmă de îndoială și ați fi ușor de iertat că nu Mi-ați urmat calea, dacă ați avea motive certe de îndoială. Dar cum Eu Mă dezvălui acum în fața voastră, prin cuvânt și faptă, până aproape de ultimul atom și vă arăt cu toată înțelepciunea, iubirea și puterea că sunt într-adevăr Acela care Eu însumi spun că sunt, atunci urmarea este sigură! Mai întâi este cu neputință să mai aveți vreo îndoială în ceea ce Mă privește, iar mai apoi va trebui să vă fie foarte ușor să-Mi urmați voința, care este o cale sigură prin care puteți atinge renașterea deplină. Prin ceea ce v-am dezvăluit puteți vedea foarte limpede că, dacă Mă veți urma, nu veți orbecăi în întuneric, ci veți ajunge la adevărata realitate veșnică. Eu cred că veți pricepe acum de ce fac în fața voastră toate aceste lucruri nemaipomenite și Mă dezvălui pe de-a-ntregul!

15. Un maestru cu adevărat desăvârșit nu face nimic fără vreun motiv și, prin urmare, nici Eu nu fac nimic fără motiv. Eu însă nu vă învăț numai pentru voi, ci pentru ca, la rândul vostru, să fiți, în numele Meu, învățători și călăuze surorilor și fraților voștri orbi și de aceea trebuie să fiți pregătiți cât mai bine în tainele împărăției Mele și ale ființei Mele, și va trebui să cunoașteți omul în întreaga lui ființă, începând de la originile cele mai joase, până la desăvârșirea lui cea mai înaltă și asemănarea lui cu Dumnezeu!

16. Căci, prin încrederea voastră vie și deplină, puteți trezi mai degrabă în ucenicii voștri aceeași încredere prin care și ei vor vedea și vor înțelege cât mai repede lucrurile ascunse pe care voi le vedeți și le înțelegeți acum.

17. Ați înțeles de ce v-am dezvăluit toate acestea?”

18. Toți au răspuns, adânc impresionați: „Da, Doamne, învățătorul și Dumnezeul nostru!”

19. Eu am spus: „Bine, atunci treziți-vă din nou în lumea trupească, ca să vă arăt și alte lucruri, căci mai sunt multe de cunoscut și de înțeles!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 122 - Domnul dă la iveală adevăratul caracter al lui Iuda
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.12.2009, 09:59 View PostDownload Post

Capitolul 122
Domnul dă la iveală adevăratul caracter al lui Iuda


1. După aceste cuvinte ale Mele, au privit din nou cu toții prin ochii trupului și s-au minunat peste măsură de toate câte au văzut și au auzit. Au început apoi să Mă preamărească cu glas tare și n-au mai contenit cam vreo jumătate de ceas.

2. Pe când toți îmi arătau, prin laudă și preaslăvire, că M-au recunoscut cu adevărat, a venit și Iuda Iscarioteanul la Mine și Mi-a zis: „Doamne, am fost neîncrezător, dar acum cred și eu, din plin, că Tu ești într-adevăr Iehova însuși sau cel puțin un fiu adevărat al Acestuia! Dar ceva încă nu pot înțelege:

3. Cum ai putut Tu, ca Iehova, care este nemărginit, să-Ți lași nemărginirea și să Te limitezi la această formă umană? Cu toate acestea, universul a rămas același, infinit, așa cum a existat din totdeauna! Tu, ca Iehova, ești însuși acest spațiu infinit! Cum poate acesta să rămână în forma sa infinită, iar Tu, ca Sine nemărginit, să Te restrângi la această formă umană?!

4. Vezi, Doamne, această întrebare este importantă pentru mine! Dacă mă vei lumina pentru a înțelege, voi deveni cel mai zelos ucenic al Tău, altfel va rămâne întotdeauna o umbră de îndoială care să-mi tulbure sufletul!”

5. Eu am spus: „Cum este cu putință ca toți ceilalți să vadă, numai tu singur să fii orb?! Crezi tu că acest înveliș Mă cuprinde în întregime?! Sau se găsește soarele închis, cu lumina lui dătătoare de viață, numai acolo unde tu îl vezi?! Cum ai putea să-l vezi dacă el ar ajunge cu lumina lui numai până la suprafața sa?!

6. Eu sunt numai eternul punct din centrul Sinelui Meu. Din acest punct însă, Eu umplu mereu întreg spațiul infinit.

7. Eu sunt pretutindeni SINELE ETERN, dar aici, cu voi, Mă aflu în eternul Meu centru existențial, în care întreaga imensitate se păstrează în veci de veci și aceeași mereu și mereu, în nemărginirea ei veșnică.

8. Eu locuiesc dintotdeauna în esența Mea de nepătruns și în nepătrunsa Mea lumină din Mine. Dar, de dragul oamenilor de pe pământ, am ieșit din esența Mea și din lumina Mea de nepătruns, pentru ca acum, în chiar aceeași esență și în chiar aceeași lumină, care și pentru cei mai puri îngeri din eternitate sunt de nepătruns, să Mă cobor pe acest pământ și să mă arăt acum vouă, oamenilor, în așa fel încât să puteți suporta lumina Mea și să puteți veni la Mine și să Mă cunoașteți.

9. Atunci însă când am plecat din Sihar spre Galileea și ne-am odihnit la amiază pe un munte, v-am arătat mai multora dintre voi cum voința Mea poate ajunge până la soare. Amintește-ți de aceasta și vei putea atunci înțelege cum sunt Eu pretutindeni la Mine acasă, datorită atotputernicei Mele voințe nelimitate!”

10. Iuda a spus: „Îmi amintesc prea bine cum ai întunecat pentru câteva clipe soarele! Acesta nu este într-adevăr un lucru ușor, dar totuși se spune că și vechii magicieni egipteni erau în stare de asemenea fapte. Cum? Aceasta este o altă întrebare! Marea natură ascunde puteri deosebite și nebănuite; Tu le cunoști, iar vechii magicieni le-au cunoscut, de asemenea, și s-au făcut stăpâni pe ele. Bineînțeles că până acum, după știința noastră, nimeni, n-a mai făptuit asemenea minuni ca Tine!

11. Dar fără nici o școală lumească nu ești nici Tu! Căci multe se povestesc despre iscusința-tatălui Tău, Iosif, și chiar despre mama Ta, Maria, care a fost ucenica lui Simeon și a Anei, iar un tânăr plin de spirit poate ajunge departe având asemenea părinți. Dar aceasta este numai părerea mea lumească, pentru că, în adâncul meu, eu cred că în Tine locuiește Spiritul lui Iehova și prin Tine se împlinește voia Lui.

12. La ce-mi folosește mie eternul Iehova cel nevăzut, care se află undeva deasupra tuturor stelelor, în lumina Lui de nepătruns, care nu se arată niciodată creaturilor Lui și care nu face nici o minune în afara zilnicelor stereotipii, care, la fel de bine, pot fi făcute și de natură?! De aceea, Tu ești, cel puțin pentru mine, un adevărat Iehova, pentru că Tu Te-ai arătat deschis în fața ochilor noștri, prin cuvinte și fapte, ca un adevărat și pe deplin stăpân al tuturor creaturilor și lumilor. Cel care, la fel ca Tine, poate da morților viață și poate porunci elementelor, care chiar din aer poate întrupa pești adevărați și măgari și poate umple cu pâine și vin cămara bătrânului Marcu, acela este pentru mine singurul Dumnezeu adevărat, iar de ceilalți mă pot lipsi cu totul! Poți să ai de unde vrei Tu aceste însușiri dumnezeiești, pentru mine Tu ești un adevărat Dumnezeu! Am dreptate sau nu?

13. Eu nu sunt căzut în cap, cum susține fratele meu, Toma; știu ceea ce știu și ceea ce vorbesc. Dar dacă fratele meu Toma susține într-una c-aș fi un măgar sau bou, se înșeală amarnic în ceea ce mă privește. Dacă aș vorbi cu el, așa cum sunt eu în stare, la o mie de întrebări n-ar fi în stare să-mi răspundă nici măcar o dată! De nu L-aș fi recunoscut în Tine pe adevăratul Iehova, m-aș fi întors de mult acasă la olăritul meu; dar, pentru că eu știu poate cel mai bine pe cine am în fața mea, am rămas aici și mi-am lăsat meșteșugul meu înfloritor cu toate că nu sunt un dușman al aurului și argintului, dar prefer aurul și argintul Tău spiritual!

14. Însă nu pot să accept ca Toma să-mi șoptească, atunci când îngerul a creat la voința Ta acea măgăriță, că această minune numai de aceea ai făcut-o, ca să-mi arăți mie, într-o imagine cât se poate de vie, cine și ce sunt eu! Dacă Toma se crede mai deștept decât îi par eu lui, n-are decât să fie, dar pe mine să mă lase în pace! Căci eu nu îi pun nici o piedică și poate să mă facă și hoț, eu nu i-am luat niciodată nimic!

15. Tu ne-ai dat nouă o minunată, divină și înțeleaptă lecție despre boala sufletului omenesc și ne-ai arătat că trebuie avută mai multă răbdare cu un suflet bolnav decât cu un trup bolnav! De ce înțeleptul Toma nu învață aceste lecții și nu le aplică și în cazul meu, căci și sufletul meu ar putea fi bolnav! Dar poate că această lecție divină nu și-a găsit loc în inima lui. Eu nu cer deloc ca el să-mi ceară iertare, chiar dacă el, în înțelepciunea lui, a găsit că e nimerit să mă numească măgar; la fel de umil, cum se crede el a fi, sunt și eu! Trebuie însă să recunosc deschis că, deși sunt un om cu sufletul bolnav, nu-l invidiez deloc pe Toma pentru neclintita lui sănătate sufletească! De aceea vreau să-i fiu prieten și frate bun, așa cum am fost dintotdeauna, dar numai atât îi cer: să-și irosească zelul în a îndrepta pe altcineva și nu pe mine, căci până acum sunt la fel precum e și el, un ucenic al Tău, Domnul și stăpânul meu!

16. Eu am spus: „Nu este într-adevăr de lăudat Toma pentru că te ia mereu drept țintă a observațiilor lui, dar îmi este, de asemenea, cunoscut faptul că, la întruparea acestei măgărițe care se mai află încă între noi, ai făcut o glumă cu totul nepotrivită și acesta este adevăratul motiv pentru care Toma te-a atins cu propriile tale cuvinte!

17. Spune-Mi, din care motiv ai tras, cu glas tare, în final concluzia că toate minunile Mele vor consta, la sfârșit, într-o turmă de măgari sănătoși tun! Vezi, aceste vorbe ale tale au fost rău intenționate și au meritat replica lui Toma! Eu nu critic credința ta, prin care tu Mă recunoști ca singurul tău Domn și stăpân, ci critic faptul că această credință și părere a ta există numai în vorbele tale, dar nu și în adâncul sufletului tău.

18. Căci de fapt, în adâncul tău, tu Mă crezi un înțelept egiptean, stăpân pe toate puterile secrete ale naturii și care știe să se folosească de aceste puteri astfel încât ele să-i slujească. Vezi tu, aceasta este la tine demn de criticat!

19. La ceea ce sute ating cu mâinile, recunoscând a fi o pură realitate, tu mai ai încă îndoieli și păreri greșite pe care le răspândești și care Mă pun în fața celor slabi într-o lumină ambiguă. Atunci când am redat viața mai multor înecați, ai răspândit zvonul că Mi-ar fi fost foarte ușor să fac această minune deoarece chiar locul însuși, împreună cu poziția stelelor, a permis aceasta, și că într-un alt loc nu Mi-ar fi reușit aceasta nici pe departe! În Nazaret, Capernaum și în Kis, în Jesaira și chiar în Ghenizaret aș fi făcut Eu multe minuni, dar pe departe nu atât de multe ca aici, pe locul acesta. Dacă tu însă Mă consideri cu adevărat drept singurul tău Dumnezeu și stăpân, de ce atunci Mă suspectezi și Mă denigrezi în fața străinilor?!”

20. Iuda Iscarioteanul a răspuns foarte obraznic și îndrăzneț: „Se pare că, la o observare mai atentă a lumii și a naturii, chiar Dumnezeu ia în considerare vrednicia unui loc pe care El vrea să creeze ceva deosebit! Dacă mergem pe un munte foarte înalt, așa cum este de pildă muntele Ararat, nu vom găsi nimic în afară de stânci, zăpadă și gheață. De ce nu cresc acolo struguri și smochine, mere, pere, cireșe și prune? Eu cred că Iehova nu a găsit locul acesta destul de vrednic pentru ca să creeze aceste dulci minunății! Deci se pare totuși că Iehova însuși ține foarte mult seama de vrednicia unui loc, căci altfel ar fi creat cu siguranță aceste dulci minuni hrănitoare pe Ararat!

21. De aceea eu cred că nu îți iau nimic din strălucirea Ta dumnezeiască dacă afirm că Tu găsești întotdeauna un anumit loc mai vrednic de minuni decât un altul, căci, de pildă, se știe că în Nazaret nu Te-ai întrecut în a face minuni. Tu, ca Iehova, ai putea ușor să transformi marele deșert al Africii într-o grădină înfloritoare dacă ai găsi acest loc vrednic de această binecuvântare! Dar, pentru că acest loc este încă un deșert, și probabil că va mai rămâne încă multă vreme astfel, eu cred că Tu nu pierzi nimic din îndumnezeirea Ta dacă marele deșert al Africii rămâne ceea ce este. Aceasta este părerea mea, deși s-ar putea ca fratele Toma să nu fie cu totul de acord cu ea!”

22. La semnul Meu, Toma a luat cuvântul și a spus: „Ceea ce ai spus tu ar fi în ordine dacă tu ai și simți la fel și ai recunoaște în adâncul tău acestea ca fiind pe deplin adevărate! Cu tine însă lucrurile stau altfel! După credința ta profundă, Domnul este, în primul rând, un filosof înțelept care știe să aleagă din toate învățăturile cunoscute Lui pe cea mai înțeleaptă, iar, în al doilea rând, El și-a însușit întreaga artă a magiei pentru ca, în ocazii prielnice, nimic să nu-I dea greș. Aceasta este credința ta adâncă, pe care ți-a șoptit-o Satana și după care un magician atât de mare, care știe să-și facă supuse voinței lui toate puterile ascunse, până la urmă ar trebui să fie un adevărat Dumnezeu!

23. Ne-ai arătat că Domnul Iisus din Nazaret a corespuns tuturor cerințelor tale și de aceea nu eziți deloc în a-L detrona pe vechiul Dumnezeu al lui Avraam, Isaac și Iacov și în locul Lui să-l așezi pe acest magician al tău! Căci tu nu ai în inima ta nici cea mai mică urmă de înțelegere pentru a recunoaște în spiritul acestui sfânt din Nazaret chiar pe Acela care a tunat taților noștri legile pe Muntele Sinai.

24. Și, pentru că în adâncul tău tu așa ești, și eu văd aceasta, nu mă pot abține să nu te atenționez de fiecare dată, atunci când tu urmărești să fii băgat în seamă și să-ți arăți mereu duplicitatea trădătoare, că oricine gândește și simte altfel decât vorbește este un trădător al Sfântului Adevăr. De aceea, ar trebui să pui la suflet aceste mustrări și să nu mai vorbești altfel decât gândești și simți! Căci acesta este felul lupilor hrăpăreți, care-și pun pe ei blană de miel pentru ca să ajungă astfel mai ușor la prada lor. Înțelege-mă bine, pentru că eu te cunosc și îți atrag atenția numai atunci când îți dai arama pe față, căci eu văd atunci că minți, fiindcă una vorbești și alta gândești. Eu nu sunt dușmanul sufletului tău bolnav, dar sunt dușmanul bolii tale!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 123 - Iuda este mustrat
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.12.2009, 10:49 View PostDownload Post

Capitolul 123
Iuda este mustrat


1. Iuda Iscarioteanul a spus: „Dacă așa stau lucrurile, trebuie să mă lăsați și pe mine să mă dezvinovățesc, căci Domnul i-a lăsat întotdeauna să se dezvinovățească pe cei care au arătat răutate și perfidie. Dacă străinii primesc acest drept, de ce să nu-mi fie dat și mie, care fac parte din grupul vostru și care am împărțit bucuria și suferința împreună cu voi?!”

2. A spus atunci și Bartolomeu: „Cu străinii lucrurile stau cu totul altfel! La ei falsitatea este de mult înrădăcinată. De fapt, ei nu luptau împotriva răutății și falsității din ei pentru că nu își dădeau seama de ea. Atunci însă când lumina cuvântului adevărului etern a pătruns până la ei, în adâncul lor a început să fiarbă și să clocotească, iar ei au început să se curețe de vechea mizerie și au devenit curați. Tu însă stai de mult în deplinătatea sfintei lumini a adevărului și ai primit mii de dovezi vii în cuvinte și în fapte despre autenticitatea acestui adevăr!

3. Dar toate acestea nu te-au mișcat! Tu vrei ca tu însuți să poți face minuni, ca prin aceasta să poți ajunge la cât mai mult aur și argint, la fel ca și fariseii din Templu. Tu de fapt nu ai nevoie de nici un Dumnezeu, cel mult poate de unul care să-ți aducă mulți bani, ca să-ți poți satisface toate plăcerile de pe lume și să poți păcătui până la moarte, fără nici o considerație pentru adevărurile care ți-au fost dezvăluite aici!

4. Dacă atotputernicul cuvânt al Domnului nu te poate îndrepta, cum să te poată îndrepta cuvântul nostru omenesc?! Du-te tu mai bine înapoi, la locul tău, și nu ne mai deranja cu discuțiile tale fără rost! Eu am spus ce aveam de spus!”

5. La această severă mustrare, Iuda Iscarioteanul a vrut să mai răspundă ceva, dări Cornelius i-a zis: „Deschide-ți de acum gura numai atunci când te întreabă cineva ceva, altfel taci și nu-l mai deranja pe Domnul în facerile Lui! Dacă vrei însă, după toate aceste sfaturi, să vorbești, du-te atunci adânc în pădure și vorbește acolo cu copacii și tufișurile; ele nu te vor contrazice ca să te supere și în nici un caz nu te vor putea jigni! Ori du-te în larg, pe mare, și vorbește acolo cu peștii -aceștia vor fi întru totul de acord cu tine! Căci și așa tu nu înțelegi nimic din tot ce se vorbește aici! Prostia ta, precum și aroganța și lăcomia care se hrănesc din ea ne deranjează pe toți în înțelegerea profundă, pe care noi ne-o dorim atât de mult, a marilor adevăruri de la Dumnezeu, Domnul peste toate!”

6. După aceste vorbe Iuda s-a dus în spate și nu a mai scos nici un cuvânt, căci față de Cornelius avea o mare teamă, cunoscându-i prea bine zelul și ardoarea pentru Mine și învățăturile Mele.

7. Prin aceasta, situația s-a liniștit, iar Eu le-am spus tuturor: „Cine are, aceluia i se va da și mai mult, cine însă nu are, aceluia i se va lua până și ceea ce are!

8. V-ați convins acum cât de rele sunt lăcomia și plăcerile lumești; de aceea feriți-vă inimile cu mare grijă de acestea! O inimă lacomă nu poate pricepe nimic din învățăturile spirituale și nu poate fi luminată de ele.

9. Voi toți ați înțeles deja adevăruri profunde, deși sunteți doar de câteva zile cu Mine, acest ucenic însă, deși este de aproape o jumătate de an lângă Mine și a fost martor la nenumărate minuni și învățături, totuși nu a pătruns adevărul! Cauza este nemăsurata lui lăcomie, iar aceasta se trage din lenea și comoditatea lui.

10. Un om harnic adună în fiecare zi atât cât are el nevoie și încă ceva mai mult pentru zilele de la bătrânețe, dar, chiar dacă nu și-ar păstra nimic și ar împărți cu drag prinosul săracilor și nevoiașilor, tot se va avea grijă de bătrânețile lui.

11. Dar un leneș iubește trândăveala și vrea să trăiască bine pe socoteala vecinilor harnici. Pentru ca să adune cât mai multe comori, ca apoi să poată trăi ca un rege, el va deveni un mincinos, un hoț și un pungaș.

12. O asemenea lăcomie îi va întuneca sufletul într-atât încât nu va mai putea înțelege nimic din adevărurile spirituale. Un asemenea suflet se va preocupa numai de trupul său egoist de carne și sânge, chiar dacă va fi luminat de cea mai înaltă și curată lumină spirituală, și de aceea el va vedea pretutindeni doar materia și niciodată spiritul.

13. Ați văzut, atunci când s-a întrupat în fața ochilor voștri această măgăriță, cum se transformă spiritul în materie și nu este nevoie să vă lămuresc mai mult. Cei dintre voi care au înțeles aceasta, au înțeles imediat și ușor, iar cine nu a înțeles imediat, aceluia îi va trebui mult până să priceapă pe de-a-ntregul, dar în această lume, niciodată!

14. De aceea, puneți-vă singuri întrebări despre felul cum ați priceput aceste lucruri! Cine are această înțelegere, acela o are; cine nu o are, acela multă vreme nu o va avea. Cei al căror suflet este atras de spirit, aceia vor înțelege spiritul ușor; cei al căror suflet este atras de materie, aceia nu pot pricepe nicicum acest spirit înalt și curat!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 124 - Despre educația copiilor
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.12.2009, 10:56 View PostDownload Post

Capitolul 124
Despre educația copiilor


1. Domnul: „Este necesar ca între oameni să fie diferențe, dar sufletul nimănui nu este atât de neajutorat încât să devină cu totul materie. Căci nici un suflet omenesc întrupat nu este lipsit de voință și inteligență.

2. Aproape toată vina stricăciunii unui suflet de om se află în educația pe care o primește încă de la început. Lăsați copăcelul să crească după voia lui și, dând ramuri prea devreme, trunchiul lui s-ar putea să devină strâmb și, odată trunchiul crescut strâmb, nu mai ajută nimic spre a-l îndrepta. Dintr-un suflet crescut strâmb cu greu se va mai putea obține unul drept pe de-a-ntregul!

3. De aceea, îndreptați toți copiii la vremea fragedă a copilăriei și atunci nu veți mai întâlni asemenea suflete strâmbe și materiale, care să nu înțeleagă spiritul și care să nu se supună adevăratei ordini dumnezeiești de viață! Ține-ți bine minte, căci de aceea v-am arătat Eu vouă întruparea unui suflet în pântecele matern!

4. Un copil este până la vârsta de șapte ani mai mult animal decât om, căci, la copil, ceea ce este omenesc se află cel mai adesea într-un somn profund. Din această cauză un copil are mai multe necesități animale decât omenești.

5. Nu îi obișnuiți cu lăcomia, dați-le numai ce le este necesar! Obișnuiți-i devreme cu tot felul de lipsuri, nu-i lăudați exagerat pe cei cuminți, dar nici să nu fiți prea severi cu cei mai puțin înzestrați și mai puțin ascultători, ci creșteți-i cu adevărată iubire și răbdare!

6. Învățați-i lucruri bune și folositoare și, oricât de ascultător ar fi un copil, nu-l faceți să devină mândru, egoist sau încrezut. Iar pe unii copii, mai ales dacă de la natură sunt frumoși, nu-i gătiți în mod exagerat, cu haine bogate, pentru a-i face și mai mândri și mai încrezuți decât sunt; păstrați-i curați, dar nu vă prosternați în fața lor. Și, dacă veți urma toate aceste sfaturi, îi veți îndrepta încă de la naștere pe acel drum pe care, atunci când vor fi mari, vor ajunge acolo unde voi toți prin Mine puteți ajunge.

7. Fecioara va deveni prin castitate și puritate mamă, iar tânărul va atinge vârsta bărbăției cu sufletul matur și spiritul treaz și va fi o binecuvântare pentru ai săi și pentru întreg pământul.

8. Dacă însă veți ceda prea des dorințelor și plăcerilor animalice ale copiilor voștri, atunci veți deschide o poartă largă tuturor viciilor, care vor intra astfel în această lume și o vor strica. Și, odată intrate, degeaba veți mai lupta cu tot felul de arme împotriva lor - nimic nu va mai ajuta în fața puterii și violenței lor!

9. Îngrijiți de aceea copăceii pentru ca să crească drept spre cer, curățați-i și feriți-i de toate plăgile și paraziții, căci, odată ce copacii sunt mari și puternici, dar strâmbi datorită vânturilor rele cu care au crescut, nu-i veți mai putea îndrepta!

10. Ați văzut mai devreme ghemul de limbi de foc. În starea lui sufletească specifică nu era încă nici pe departe prestabilit că din el se va forma o măgăriță. Abia la poruncile îngerului care au urmat, acele limbi de foc au început să formeze un organism, așa încât la urmă să apară forma unei măgărițe.

11. Dar acum, când măgărița stă deja complet întrupată, este aproape imposibilă transformarea ei într-un alt animal, cu toate că nu există nimic care lui Dumnezeu să nu-I fie cu putință! Ar trebui însă ca această măgăriță să se dizolve mai întâi cu totul și toate elementele de bază ar trebui să se lege într-un nou organism, prin adăugarea de noi elemente și eliminarea celor specifice numai măgăriței. Aceasta însă este o muncă de o sută de ori mai grea decât aceea de a crea din gândul primordial, în condiții favorabile, o nouă ființă care n-a mai călcat niciodată pe pământ.

12. La fel și la un copil este ușor de îndreptat totul, pe când la un bărbat sau la un bătrân - doar puțin sau nimic.

13. Îngrijiți-vă de aceea să dați o educație bună copiilor voștri și veți putea ușor propovădui Evanghelia Mea tânărului popor, iar sămânța cea bună va cădea pe un pământ bun și curat și va aduce o recoltă înmiită! Dacă însă vă lăsați copiii să crească așa cum își lasă maimuțele puii să crească, o să vă fie de folos ca buruienile, la fel cum le sunt de folos puii de maimuță părinților lor: ceea ce adună maimuțele bătrâne mănâncă și distrug plini de răutate puii lor, iar dacă bătrânii vor să-și apere proviziile, atunci tinerii le arată dinții puternici și îi alungă.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 125 - Viața lui Iuda Iscarioteanul - Capitolul 126 Urmările unei educații greșite
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.12.2009, 11:00 View PostDownload Post

Capitolul 125
Viața lui Iuda Iscarioteanul


1. (Domnul): „Aveți o pildă grăitoare în acest ucenic, Iuda Iscarioteanul. El a fost singurul fiu al unui tată foarte bogat și al unei mame care îl iubea la nebunie. Urmarea a fost că ambii părinți și-au răsfățat fiul și i-au făcut toate poftele; iar ceea ce a urmat după aceasta a fost că băiatul, când a devenit puternic, i-a alungat pe bătrâni de acasă și s-a amuzat cu prostituate plătite cât l-au ținut puterile.

2. N-a trecut multă vreme iar tânărul a risipit aproape toată averea bătrânilor, încât cei doi au fost nevoiți să trăiască din mila altora și au murit în curând de atâtea griji și supărări.

3. Dar tânărul, care sărăcise și el, a căzut pe gânduri și la urmă și-a pus întrebarea: «De ce am devenit eu așa și nu altfel? Nu eu m-am adus pe lume și nici nu m-am zămisliteu; nici de crescut nu m-am crescut singur, și totuși toată lumea îmi aruncă în față că sunt un ticălos care a risipit în desfrâu toată averea adunată cu trudă de părinți, că mi-am adus părinții la sapă de lemn și până la urmă i-am băgat în groapă!

4. Ce vină însă am eu? Se pare că tot ce am făcut a fost foarte rău; am eu însă vreo vină că bătrânii nu m-au crescut mai bine?! Ce să mă fac însă acum, sărac lipit pământului cum sunt, fără casă, fără slujbă, fără pâine?! Furtul ar fi cel mai la îndemână și mi-aș atinge repede țelul; dar să fiu prins și biciuit la sânge nu-mi surâde! Știu însă acum ce voi face! Am să învăț o meserie, poate chiar vechiul olărit, prin care tatăl meu a făcut avere!»

5. Zis și făcut! S-a dus în Capernaum și a intrat ucenic la un olar cumsecade și, în scurt timp, a învățat cu mult sârg această artă. Bătrânul olar avea o fiică, iar aceasta a devenit în curând femeia tânărului olar.

6. Dar, pe cât de mână spartă era Iuda al nostru mai înainte, pe atât de aspru și zgârcit era acum. Nevasta lui i-a simțit de multe ori asprimea pe propria-i piele. El făcea oale bune și a început să meargă pe la toate târgurile, punându-și acasă oamenii să lucreze peste poate. Când se întorcea de la târguri cu bani mulți, își răsplătea muncitorii doar cu puțin; dacă însă se întorcea nemulțumit, pe cei de-acasă îi așteptau doar vorbe aspre.

7. Ca să-și asigure un câștig în plus, a arendat o pescărie, iar acum câțiva ani a început să se intereseze de magie, căci a văzut de multe ori în Ierusalim cât de mulți bani câștigau magicienii egipteni sau persani. Nu i-a reușit însă nimic, chiar dacă a investit mulți bani în aceasta. A luat lecții și de la câțiva esenieni, care l-au prostit că ei ar putea, dacă ar trebui, să creeze o lume întreagă, cu tot ce este în ea.

8. S-a dumirit însă în curând că fusese înșelat și le-a întors spatele falșilor maeștri, în acel an i-a ajuns la urechi vestea că Eu făceam minuni care întreceau cu mult tot ce se numea pe lumea aceasta până acum «minune».

9. Acesta a fost de fapt adevăratul motiv pentru care el M-a urmat și și-a lăsat familia și casa: ca să învețe de la Mine să facă minuni, iar apoi să câștige astfel mult aur și argint.

10. Învățăturile Mele nu-l interesează. Dacă e atent câteodată la ceea ce spun, nu vrea decât să prindă vreo explicație despre felul în care fac Eu minunile. Dar aceste explicații îi folosesc lui prea puțin, de aceea este mereu prost dispus.

11. De altfel, el va găsi la Mine, pentru această lume, o notă de plată îngrozitoare. O faptă trădătoare, urmată de o disperare întunecată, va face din el un sinucigaș, și o funie și o salcie vor fi sfârșitul lui pe această lume! Căci el este unul care vrea să-L încerce pe Dumnezeu, ceea ce este o mare nelegiuire. Cine îndrăznește să facă o nelegiuire împotriva lui Dumnezeu, acela va simți pe propria-i piele acea nelegiuire.

12. Eu însă vă zic vouă că pe lumea cealaltă sinucigașii vor vedea foarte greu fața lui Dumnezeu! V-aș putea arăta chiar și motivul calculat matematic; dar nu merită osteneala. Ajunge să Mă credeți pe Mine și ceea ce v-am spus despre urmările sinuciderii. Motivul ei este întotdeauna un fel de prostie, apărută din disperare, iar această disperare este o urmare a unei nelegiuiri împotriva lui Dumnezeu sau împotriva legilor Lui.”


Capitolul 126 Urmările unei educații greșite


1. (Domnul): „Legile lui Dumnezeu sunt considerate bune și drepte; dar se găsesc și oameni care nu vor să audă despre aceste legi. Cu asemenea oameni de lume, dar fără Dumnezeu, este bine să nu ai de-a face, căci cine are de-a face cu ei este de la început cel înșelat și păcălit. Cine se însoțește însă cu asemenea oameni de lume, spre a câștiga ceva de la ei, trebuie să fie tare prost, căci altfel și-ar fi cunoscut tovarășii și ar fi știut cum sunt ei cu adevărat înainte de a face un târg cu ei.

2. Un astfel de om prost are totuși o inimă mai bună, deși este mereu cam ahtiat după câștig; însă din cauza prostiei este slab de credință și nu crede prea mult în Dumnezeu. Cu toate că își zice mereu: «Să ajung și eu odată bogat! Atunci voi fi cel mai bun om de pe lume și voi face tot ce e posibil ca să cunosc mai bine ființa mistică a lui Dumnezeu! Voi face toate binefacerile de pe lume pentru cei săraci și mii de ani se va pomeni de mine! Dar lăsați-mă să fiu o dată folositor oamenilor de lume și toate celelalte vor veni de la sine!»

3. Cu asemenea speranțe oarbe se amăgește un asemenea prostănac, își face visuri și planuri și se apropie cu planurile lui de cei mari și bogați care, cu mintea lor ascuțită, vor ști cum să tragă foloase din planurile lui. Prostul speculant se încrede în ei și va fi înșelat într-un mod strigător la cer.

4. Va rămâne păgubit de toate planurile și speranțele lui, fără nici un ban, și nu va mai ști nici o cale de ieșire din această situație disperată. De atunci, credința lui în Dumnezeu și încrederea în puterea lui Dumnezeu, în bunătatea Lui fără margini și în ajutorul Lui vor dispărea aproape fără urmă. Mintea lui fiind prea îngustă, cu toate încercările și forțările, nu va găsi nici o cale de scăpare.

5. Care va fi urmarea? Disperarea și un sentiment arzător de silă de viață, căci pentru această viață nu vrea să i se mai arate nici o soluție cât de cât acceptabilă! De obicei, într-o asemenea fierbințeală oarbă, un asemenea om prost își ia viața și devine sinucigaș. Puteți foarte clar să vă dați seama că sufletul lui va suferi prin aceasta nu arareori o pagubă nemăsurată, căci un astfel de om va vrea încă mult timp să se distrugă în continuare, odată ce a urât de moarte existența, într-atât încât să-și ia viața. Prostia conștientă nu-i este nimănui înnăscută, ci este mereu urmarea unei educații greșite.

6. Cine își iubește cu adevărat copiii trebuie să dea o mare atenție sufletului acestora, pentru ca el să nu fie atras și înghițit de materie. Dacă sufletele vor fi crescute în ordinea cea dreaptă, ele vor fi mai curând în stare să preia spiritul în ele și să nu se prostească niciodată, iar de sinucidere nu va fi vorba aici nicicând.

7. Dar printr-o educație maimuțărească, mai ales în orașe, nu poate fi altfel. Învățați-vă de aceea copiii de mici să caute împărăția lui Dumnezeu în inimă și prin aceasta i-ați gătit și i-ați împodobit mai mult decât regește, și le-ați dat cea mai bună și mai mare moștenire pentru veșnicie!

8. Din copii răsfățați nu va ieși niciodată ceva deosebit în viață! Chiar dacă nu se va petrece ceva rău cu ei sau nu se vor deda la rele, în ei va lua naștere cu timpul un punct slab, pe care nici un om nu va avea voie să-l atingă. Dacă va fi atins un asemenea punct slab, atunci s-a terminat cu un astfel de om. El se va înfuria și va fierbe, încercând să se răzbune pe făptaș în fel și chip, sau cel puțin îl va amenința în cel mai îngrozitor fel să renunțe în viitor la asemenea glume, căci, dacă nu, îl vor aștepta urmări îngrozitoare.

9. Un astfel de punct slab nu este ceva rău ce provine din libera voință sau din cunoaștere, dar este totuși o pată în suflet, unde sufletul este mereu sensibil, nu numai aici, ci încă mult timp și pe lumea cealaltă.

10. De aceea să aveți mare grijă ca la copiii voștri să nu apară asemenea puncte slabe, căci ele sunt pentru suflet boli cronice care lasă cicatrice. Dacă este vreme frumoasă și vântul este plăcut, ele tac, iar omul care le are se simte sănătos; dacă aerul e încărcat și vântul se înrăutățește, petele acestea de pe suflet încep să se facă simțite și în trup, și durerile care apar de multe ori îl aduc pe om în pragul disperării.

11. Pentru oricare medic este deosebit de greu să vindece asemenea vechi suferințe trupești, dar cel puțin tot atât de greu, de cele mai multe ori însă chiar și mai greu, este să vindece asemenea pete sufletești. Dacă un corăbier vrea să-și ferească barca de spărturile periculoase, nu trebuie să navigheze pe unde marea e plină de stânci și de bănci de corali, ci pe acolo pe unde marea are adâncimea corespunzătoare. Tot astfel trebuie să fie un educator pentru copii - ca un bun cârmaci; el trebuie să nu apropie micile corăbioare vii de stânci, ci să le îndrepte spre profunzimile vieții și astfel va feri corăbioarele de găuri și sfărârnături și își va câștiga o coroană de adevărat cârmuitor de vieți.

12. Sănătate și noroc tuturor celor care și-au pus la inimă aceste cuvinte! Ele nu vor rămâne fără binecuvântare pentru ei și pentru toți ai lor.

13. Și acum, că am lămurit cu folos și această temă care s-a datorat intervenției ucenicului Iuda, să ne întoarcem la considerațiile noastre despre devenire, și acum despre aparenta distrugere, și să ne ocupăm de cea din urmă în mod deosebit!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 127 - Frica de moarte
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.12.2009, 11:08 View PostDownload Post

Capitolul 127
Frica de moarte


1. (Domnul): „Nașterea unei acțiuni, a unui lucru, a unei viețuitoare sau chiar a unui om are cu siguranță mereu ceva minunat în ea, dar îmbătrânirea vizibilă și descompunerea, mai ales a unui om, are doar ceva trist, care umple simțămintele oamenilor întotdeauna cu durere.

2. Eu însă vă întreb și vă zic: de ce aceasta, din moment ce omul mai are o oarecare credință în nemurirea sufletului?! Cauza este mai ascunsă decât vă închipuiți voi. Această îndurerare se naște în primul rând din frica de moarte și apoi din încă multe altele, pe care Eu însă nu vi le pot dezvălui dintr-odată pe toate, pentru a nu vă zăpăci prea mult când cu una, când cu cealaltă.

3. Atunci când un suflet este pe deplin renăscut și a preluat toate activitățile de viață, bineînțeles că au dispărut toată îndurerarea și frica de moarte și de îmbătrânire. La sufletele care nu au atins însă un înalt grad de desăvârșire a vieții profunde mai rămâne întotdeauna ceva din îndurerarea pentru moartea celor apropiați și frica de moartea proprie, de care ei se pot elibera pe această lume de-abia atunci când s-a maturizat sufletul în spiritul lor și spiritul în suflet.

4. Priviți un copil răsfățat, care nu este obișnuit de mic cu munca, ce figură îndurerată va avea dacă va trebui să facă o muncă potrivită puterilor lui! El va începe să plângă îndurerat, se va supăra și se va mânia pe acela care l-a pus la treabă.

5. Priviți însă la un copil de aceeași vârstă, care din fragedă copilărie a fost obișnuit cu o muncă potrivită puterilor lui! Cu câtă bucurie lucrează acest copil toată ziua, fără a obosi!

6. Așa cum fiecare suflet leneș se teme de orice muncă serioasă și de durată, din același motiv se va teme și de moarte, da, chiar și de o boală mai gravă.

7. Cu siguranță că ați avut de mai multe ori ocazia să vedeți că oamenii foarte harnici, obișnuiți cu muncile grele, nici pe departe nu se tem atât de mult de moarte, ca aceia care au fugit de muncă dar s-au dedat la tot felul de plăceri. Aceștia nu își vor pierde frica de moarte până când sufletele lor nu vor lucra cu adevărat.

8. Voi credeți că această teamă este doar urmarea neîncrederii în viața de apoi; Eu însă vă spun la toți: nicidecum, această neîncredere însăși este o urmare a lenei sufletului și pentru că sufletul întrezărește în taină că, prin pierderea trupului, existența lui va deveni foarte activă. Astfel el devine de neconsolat și intră într-un fel de febră, în care se face simțită și un fel de nesiguranță de supraviețuire. Reflectați un pic la aceasta, iar apoivom continua cu această temă deosebit de importantă!”

9. La aceste cuvinte ale Mele, Matael s-a ridicat și a spus: „Dacă mi se dă voie, aș dori să spun și eu ceva pentru lămurirea acestui lucru!”

10. Eu: „Spune fără grijă ce știi, căci cunoștințele tale stau pe cel mai bun fundament!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 128 - Despărțirea sufletului de trup la moarte
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.12.2009, 11:15 View PostDownload Post

Capitolul 128
Despărțirea sufletului de trup la moarte


1. Matael a început să vorbească, iar cuvintele lui au sunat astfel: „Iubiți prieteni și frați, eu nu știu cum de mi-a fost dat încă din copilărie să văd spirite și chiar să vorbesc cu ele, ceea ce a fost cauza de căpătâi pentru care am intrat între zidurile Templului. Căci mi s-a spus că, acolo, spiritele care mă urmăreau și care îmi deveniseră între timp foarte neplăcute nu mă vor putea urma și nu vor mai avea putere asupra mea. Aceasta a fost adevărat, căci cum am îmbrăcat mult invidiatele haine ale Templului s-a și terminat cu întâlnirile cu acele spirite! De ce și cum, nu vă pot spune, dar este perfect adevărat.

2. Deși am fost vindecat prin hainele și zidurile Templului de această belea, acele spirite au știut totuși să se răzbune într-un alt fel. Posedarea mea îngrozitoare de mai târziu a fost cu siguranță urmarea dureroasă a primei suferințe! Știți acum cu toții în ce hal de plâns ajunsesem și nu mai este nevoie să vă povestesc. Dar îmi sunt cunoscute unele lucruri din vremea când vedeam spirite și voi dezvălui câteva dintre ele, spre binele prietenilor și fraților mei de acum, și cred că astfel le pot face un mic serviciu.

3. Pe când eram de vreo șapte ani, au murit subit cinci oameni de o epidemie de felul ciumei: soția vecinului meu, două dintre fetele lui mai mari și două servitoare, toate fiind sănătoase înainte de epidemie.

4. Era ciudat că la această epidemie au murit numai femei și fete, care erau de altfel foarte sănătoase. Când în casa vecinului s-a îmbolnăvit stăpâna, după ce cu o zi înainte muriseră două dintre fiice și două servitoare, vecinul a venit la noi plin de disperare și ne-a implorat să-l ajutăm și să-i salvăm soția. Tatăl meu avea o gospodărie frumoasă în apropiere de Ierusalim și, locuind adesea acolo, era la nevoie și medic și de aceea era mai degrabă o obligație să urmeze chemarea vecinului. Vă puteți da bine seama că eu nu am putut rămâne acasă, căci eu puteam adeseori, datorită darului meu, să-i indic tatălui meu mijloacele de vindecare, căci nu arareori spiritele cu care intram în legătură mi le arătau deschis și cu încredere.

5. Tatăl meu credea că voi întâlni în casa vecinului spirite care mă vor îndruma arătându-mi ce e de făcut pentru vindecarea vecinei și astfel, vrând-nevrând, a trebuit să merg cu ei. Tatăl meu nu s-a înșelat căci amvăzut o mulțime de spirite, bune și rele, amestecate. Dar de data aceasta nu a funcționat cu aflatul unui leac, căci un spirit mare, îmbrăcat într-o haină gri cu falduri, când l-am întrebat la rugămintea tatălui meu despre un leac, mi-a spus: «Uită-te la muribundă! Sufletul ei s-a ridicat deja în coșul pieptului, care de obicei este locul de ieșire al sufletului din trup!»

6. M-am uitat atunci mai îndeaproape la femeie. Din coșul pieptului se ridica un fum alb, care se răspândea peste tot pieptul, devenind tot mai dens, dar n-am observat încă nici o formă omenească. Pe când observam toate acestea cam cu neîncredere, marele spirit de lumină mi-a zis: «Privește acum cum sufletul își părăsește pentru totdeauna casa pământească!» Eu însă l-am întrebat: «De ce acest suflet nu are nici o formă, pe când voi, care sunteți tot suflete pure, aveți forme omenești?» Spiritul mi-a răspuns: «Așteaptă încă puțin. De-abia când sufletul va ieși complet din trup se va aduna și va fi frumos de văzut!»

7. Pe când eu priveam acest fum de deasupra pieptului bolnavei, care se răspândea și se densifica tot mai mult, trupul mai trăia încă și, din când în când, gemea ca cineva care are un vis urât. Cam după un sfert dintr-o oră romană, fumul plutea de mărimea unei fete de doisprezece ani cam la două palme deasupra trupului femeii muribunde și mai era legat de pieptul acesteia doar printr-o coloană ca de fum cât un deget de groasă. Coloana avea o culoare roșiatică; ea s-a lungit mai întâi, iar apoi se scurta din când în când. Dar după fiecare lungire și scurtare, ea devenea tot mai subțire, iar trupul era mereu zguduit de crampe vizibil dureroase.

8. Cam după două ore romane, această coloană ca de fum s-a rupt de tot de trup, iar capătul de jos arăta ca o tulpină cu multe rădăcini. În momentul în care coloana s-a desprins de piept, am observat două fenomene. Primul era moartea trupului, iar celălalt consta în aceea că întreaga masă albă-cețoasă a luat într-o clipă forma binecunoscută a soției vecinului. Imediat s-a îmbrăcat cu o haină albă cu multe falduri, a salutat spiritele prietenoase din jur, dar a întrebat în același timp, foarte deslușit, unde se află și ce s-a petrecut cu ea. De asemenea, s-a mirat tare de locul frumos în care se găsea acum.

9. În ceea ce privește locul, eu însumi nu puteam să observ nimic. L-am întrebat de aceea pe marele spirit cenușiu de lumină unde sunt aceste locuri frumoase și dacă pot fi văzute. Atunci spiritul mi-a spus: «Tu nu le poți vedea din trupul tău, căci ele nu sunt decât un produs al fanteziei defunctei și aceste imagini se vor transforma abia treptat într-o realitate mai mare și mai stabilă!» Cu aceste cuvinte, spiritul a încheiat ce avea să-mi spună și a continuat să vorbească într-o limbă necunoscută mie. Cred însă că i-a spus ceva foarte plăcut sufletului care acum era liber, căci fața femeii s-a luminat auzind acestea.

10. Mi s-a părut însă ciudat că sufletul nou eliberat de povara trupului nu părea să se mai îngrijească deloc de ceea ce se petrecea cu trupul în care a locuit. Discuta bine dispus cu spiritele, dar într-o limbă cu totul necunoscută mie. După un timp au apărut și cele două fete și cele două servitoare care muriseră cu o zi înainte și și-au întâmpinat pline de bucurie fosta mamă și stăpână, dar nu ca și cum primele ar fi fost fiicele și celelalte servitoarele ei, ci ca adevărate surori și prietene adevărate și bune, de asemenea vorbind într-o limbă pe care nu o înțelegeam. Nici una nu părea să se îngrijească nici un pic de trupul părăsit al femeii, care înainte era atât de onorat.

11. Ciudat era și că sufletul femeii și-a exprimat foarte limpede bucuria, imediat după ieșirea din trup, în limba ebraică. După ce însă sufletul s-a mai adunat și s-a mai condensat, a început să folosească o limbă pe care slabele mele cunoștințe n-o recunoșteau la nici unul dintre muritorii acestui pământ.

12. M-am adresat din nou cenușiului și l-am întrebat: «Ce limbă este aceasta pe care o vorbesc cele cinci suflete nou venite în împărăția voastră și ce își spun ele?»

13. Cenușiul mi-a zis: «Ce băiat curios ești! Ele vorbesc tocmai din cauza ta această limbă spirituală, pentru că nu vor să fie înțelese de tine. Căci ele știu și simt foarte bine că tu ești unul care poate vedea și vorbi cu spiritele, cu toate că te afli în trup, la fel cum mai sunt unii birmani din India de miazănoapte. Ele știu și simt, de asemenea, că trupurile lor mai sunt aici, dar acestea nu le mai interesează mai mult decât o haină veche, pe care o arunci fiind prea ruptă. Ai putea să le oferi acum toate bogățiile de pe pământ și o viață lungă de o mie de ani plină de sănătate, ele însă nu vor mai vrea să se întoarcă în trupurile lor. Tu nu ai putea înțelege ce vorbesc acum între ele, chiar și dacă ar vorbi în limba ta. Căci ele văd acum, chiar în acest moment, că Mesia cel mult prevestit, se află pe pământ, copil încă la vârstă fragedă. Când tu vei fi bărbat, îl vei întâlni în Galileea.»

14. Aceasta a fost tot ce mi-a spus prietenosul spirit cenușiu. Această viziune pe care am avut-o eu atunci, copil fiind, a fost la fel de adevărată precum vă văd eu acum pe voi. Iar dovada că cenușiul nu m-a păcălit este aceea că eu Te-am găsit, Doamne, într-adevăr aici, în Galileea, așa cum mi-a prezis spiritul cenușiu.

15. Aș vrea acum să aflu mai amănunțit de ce în momentul morții sufletul iese din piept ca un fum și de ce nu are de la început formă de om. Doamne, Tu, Cel plin de iubire, Tu, Atotștiutorul a tot ce este viu, vrei Tu să mă lămurești?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 129 - Etapele părăsirii trupului de către suflet
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.12.2009, 11:20 View PostDownload Post

Capitolul 129
Etapele părăsirii trupului de către suflet


1. Eu am spus: „Vei primi acum lămurirea, deci ascultați! Fumul pe care l-ai observat este una dintre urmările marii frământări a sufletului în momentul ieșirii din trup, moment în care sufletul, datorită fricii și disperării, iși pierde pentru câteva clipe conștiința.

2. Sufletul depune un efort uriaș pentru a rămâne în existența cunoscută lui. Datorită acestui efort, toate părțile lui componente intră într-o vibrație atât de puternică, încât și cel mai ager ochi dăruit cu vedere spirituală nu poate recunoaște vreo formă.

3. Un exemplu din lumea materială pentru acest fenomen este acela al unei coarde de harpă. Dacă e lovită cu putere, ea va vibra o vreme încolo și încoace, iar coarda nu va mai fi vizibilă, ci se va vedea doar ceva ca un fum transparent. Dacă coarda a încetat să vibreze, atunci i se va putea recunoaște adevărata formă.

4. Ceva asemănător se poate vedea dacă privești o insectă în zbor: vei reuși să-i vezi aripile abia când ea va înceta să zboare. Altfel, în timp ce zboară, îi vei vedea aripile doar ca un mic nor de fum.

5. Când sufletul iese din trupul care nu-i mai poate folosi drept locuință, el vibrează foarte repede, cu mii de vibrații încoace și încolo, în sus și în jos, într-o singură clipă. Pe durata acestor vibrații, eventualului privitor îi va fi cu neputință să recunoască vreo formă umană. Treptat însă sufletul se va liniști tot mai mult și va deveni vizibil ca formă omenească. Atunci când sufletul va reveni pe deplin la starea de liniște, care va apărea imediat după totala desprindere de trup, va putea fi pe de-a-ntregul recunoscut ca formă umană; aceasta se va petrece însă doar dacă acel suflet nu a fost deformat mai înainte de tot felul de păcate. Acum ai înțeles?”

6. Matael: „O Doamne, Tu, Atotștiutorule, cum să nu înțeleg acum totul? Mi-ai explicat această apariție atât de limpede că aș putea-o apuca cu mâna! Dar acum aș dori totuși, Doamne, să mai aflu, și Te rog să-mi ierți curiozitatea, ce fel de limbă au vorbit cele cinci suflete între ele? Eu însumi cunosc mai multe limbi și totuși n-am putut înțelege nici o vorbă din tot ce s-a vorbit. Mai există pe lumea asta vreo limbă asemănătoare ei?”

7. Eu: „O da, preoții birmanezi vorbesc o asemenea limbă - sanscrita - și ea este limba străveche a primilor oameni de pe acest pământ. Limba voastră, egipteana veche și, printre altele, și limba grecilor, provin din această primă limbă omenească aproape desăvârșită. Credeți voi că i-ați putea înțelege pe tatăl Avraarn, pe Isaac și pe Iacov dacă i-ați auzi vorbind așa cum au vorbit ei odinioară? O, nicidecum, nici măcar o vorbă n-ați putea pricepe! Voi înțelegeți atât de greu cărțile lui Moise, care sunt scrise cu aproape o mie de ani după Avraam, dar cu cât mai puțin i-ați înțelege pe patriarhi înșiși! Da, s-au schimbat multe la evrei, chiar și limba, fără să fie nevoie de o a doua încurcătură babiloniană de limbi. Ai înțeles acum și aceasta?”

8. Matael: „O Doamne, sunt lămurit acum și cu aceasta. Cred că și ceilalți au înțeles și Te rog acum, în numele tuturor, să continui cu învățăturile!”

9. Eu am spus: „Acestea nu vor lipsi. Dar tu ai avut mult mai multe experiențe în ceea ce privește moartea și va trebui să ne mai povestești câteva dintre cele mai ciudate, pentru ca să le afle și frații tăi. Ceea ce îți va fi ție sau celorlalți neclar, va fi lămurit de Mine.

10. Eu v-am arătat mai înainte creația până la punctul trecerii materiei spre descompunere. Moartea trupească este privită încă cu groază de toate creaturile. V-am explicat pe scurt de ce, iar acum veți putea afla detalii în această privință. Povestește-ne acum mai departe!”

11. Matael: „O Doamne, numai la dorința Ta plină de iubire voi povesti acum câteva experiențe, așa cum le-am trăit eu și le-am văzut cu ochii sufletului!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 130 - Observațiile clarvăzătorului Matael la execuția unor bandiți
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.12.2009, 11:34 View PostDownload Post

Capitolul 130
Observațiile clarvăzătorului Matael la execuția unor bandiți


1. Matael: „Pe când eram băiat de vreo doisprezece ani și eram în stare să vorbesc și să gândesc foarte matur, în Ierusalim au fost condamnați la moarte pe cruce mai mulți bandiți din cel mai rău soi. Erau șapte la număr. Această veste s-a răspândit repede nu numai în Ierusalim, ci și în împrejurimi. Pe vremea aceea, comandant roman era un anume Cornelius. Acesta era neînduplecat în ceea ce privea soarta răufăcătorilor, pentru că aceștia erau de o cruzime feroce - doar pentru propria lor distracție chinuiau îngrozitor victimele și apoi le omorau, iar plăcerea lor era cu atât mai mare cu cât puteau chinui mai mult. Pe scurt, numele de demon ar fi fost pentru ei mult prea bun și cinstit!”

2. Aici Cornelius l-a întrerupt și a spus: „Prietene, nu îți uita, te rog, cuvântul! Dar trebuie să depun aici mărturie în favoarea istorisirii tale, căci eu sunt chiar acel Cornelius! Iar acum povestește, te rog, mai departe, iar eu sunt martor că până acum fiecare cuvânt a fost adevărat!”

3. Matael a spus mai departe: „În sinea mea m-am gândit că tu ai putea fi acela, căci îmi păreai cunoscut după trăsături din acea vreme, iar pentru istorisirea mea este cu atât mai bine, căci acum am în persoana ta un martor de cea mai mare încredere! Dar acum voi povesti mai departe!

4. Pentru că cei șapte erau atât de tare înrăiți, Cornelius s-a hotărât să-i pedepsească, dând un exemplu înfricoșător. În primele patrusprezece zile s-a vestit peste tot, în fiecare zi, la ce pedepse urmau să fie supuși, iar în acest timp condamnații erau bine hrăniți, pentru ca viața să le fie cât mai dragă, iar moartea în torturi pe atât mai amarnică.

5. Eu i-am vizitat împreună cu tatăl meu de vreo cinci ori pe acești inși, iar la ultima vizită i-am văzut (prin clarvedere) că erau asemenea unor vreascuri pe jumătate carbonizate și încă înroșite în foc, iar mirosul fumului emanat de ei era, cel puțin pentru nasul meu, denesuportat, cum pe lumea asta n-am mai întâlnit altul! Cu cât se apropia mai mult ziua martiriului, cu atât mai penetrant devenea fumul și putoarea. Se înțelege de la sine că cei șapte începuseră să-și schimbe culoarea, mai ceva ca un cameleon.

6. Sosise în sfârșit ziua cea înfricoșătoare. Călăii au venit și cei șapte au fost aduși în fața mulțimii și au fost dezbrăcați la piele și apoi torturați la sânge. Eu am putut vedea această execuție doar de la distanță; totuși am putut să observ cum un stol întreg de lilieci negri, asemenea unui roi de albine, au zburat în timpul execuției dinspre locul unde erau osândiți! Am mai văzut cum zmei mici cu aripi s-au ridicat deasupra osândiților, iar aceștia fumegau acum cu mult mai puțin.

7. Când însă m-am uitat mai bine, am văzut cum acest fum se transformă repede în tot felul de forme urâte, care apoi zburau de acolo sub forma liliecilor negri. Zmeii cei mici se formau tot din acest fum. Multe astfel de creaturi s-au format în timpul acestor paisprezece zile din cei șapte osândiți.

8. După ce cei șapte au fost torturați în fel și chip, am observat că fețele lor, care mai înainte aveau trăsături demoniace, au devenit mai umane, iar osândiții au început să devină mai temători și mai slabi. Se asemănau bețivilor care nu mai știu ce se petrece cu ei. Mi se părea foarte ciudat cum acești răufăcători feroce se transformau acum într-un fel de mielușei.

9. După ce au fost torturați, au fost aduse șapte cruci și fiecărui osândit i-a fost pusă o cruce pe umeri, spre a o căra pe Golgota, care este locul de execuție ales de romani. Nici unul însă dintre osândiți nu voia să facă nici un pas cu povara de moarte, cu toate loviturile, bătăile și maltratările. De aceea a trebuit să se aducă un car mare, tras de doi boi puternici, în care au fost mai întâi încărcate crucile, iar deasupra i-au urcat pe cei șapte, legați cu lanțuri și frânghii, și astfel i-au urcat pe dealul Golgotei.

10. Ajunși acolo, în afară de mine și de tatăl meu, nu prea era mult popor, tocmai datorită cruzimilor ce urmau; răufăcătorii au fost dezlegați din nou și smulși din caruri, iar apoi au fost legați cu frânghii aspre și împletite cu spini, fiecare de câte o cruce, apoi au fost ridicați și crucile au fost înfipte în niște găuri săpate special pentru astfel de execuții, în stâncă. Acum abia au început ei să zbiere și să jelească în cel mai groaznic fel!

11. Cred că sufereau cele mai mari dureri, căci deja din închisoare erau plini de răni, iar spinii din funii și lemnul cel aspru și rugos le măreau chinul și mai mult! Căci o astfel de cruce este stabilă, dar este îmbinată în modul cel mai grosolan și îi provoacă dureri, mai ales la mâini și la picioare și unuia cu pielea intactă, darămite unora ca aceștia șapte care erau deja plini de răni. Am adăugat acest lucru pe care eu l-am urmărit cu atenție, pentru ca voi, frații mei întru Domnul, să puteți înțelege mai bine ce a urmat și în același timp pentru a vă arăta cât de corect și-a îndeplinit înaltul Cornelius cuvântul dejudecător.

12. Pe măsură ce timpul trecea, țipetele celor șapte deveneau tot mai oribile și blestemele lor tot mai înfricoșătoare. După vreo trei ceasuri, erau tot mai răgușiți și fără voce, scoteau doar un horcăit și își mușcau limba și buzele. După șapte ceasuri s-au liniștit și păreau că au leșinat toți, aproape odată.

13 Trebuie însă să recunosc deschis: pe cât de rău s-au purtat cât au fost liberi, că nu era om în Galileea și ludeea care să le plângă de milă, acum, la sfârșit, nu mi se părea demn de laudă ce se petrecea cu ei! Dar a fost cum a fost; legea cere pedeapsă și, în ochii lumii, ei și-au meritat această pedeapsă!

14. Ce am auzit acum, Doamne, din gura Ta, precum și ce am văzut legat de acestea, pe vremea aceea, nimeni nici măcar nu visa și de aceea era drept ca acești șapte răufăcători să fie pedepsiți cu toată asprimea legii, pentru a servi drept pildă celor care umblau pe căi asemănătoare. Însă cât de groaznică a fost povestirea mea până acum, aceasta nu este nimic pe lângă ce va urma.

15. La cei șapte a început acum să se formeze ceva ciudat deasupra pieptului, un abur negru ca fumul de pucioasă, care creștea și creștea până când a ajuns la o mărime de două ori mai mare decât cel legat de cruce. Am remarcat și acel șnur de fum care mai ținea legat trupul febril și scuturat de spasmele morții de masa fumurie întunecată. Acest fum a luat însă nu o formă omenească, ci pe aceea înspăimântătoare a unui tigru uriaș și negru, ale cărui dungi erau ca din sânge. Când forma acestor bestii a devenit aproape desăvârșită, ele au început să se miște din cale-afară de furioase și încercau cu toată puterea să rupă legătura cu trupul. Dar aceasta nu le reușea, căci șnurul vieții era atât de puternic, încât nu se lăsa smuls de nici o putere.

16. Toate acestea erau pentru mine îngrozitoare și, cum trecuse cu un ceas de amiază, eu și tatăl meu am plecat acasă, iar pe drum i-am povestit tatălui meu tot ce am văzut în timpul crucificării. El mi-a mărturisit că, deși nu a văzut nimic din toate acestea, doar observându-mi ochii și-a dat seama că vedeam ceva deosebit și știa că nu i-am spus un neadevăr. El, ca medic la nevoie și în același timp ca filosof și teosof, a găsit relatarea mea demnă de tot interesul, deși a înțeles din ea la fel de puțin ca și mine. El însă a hotărât să mergem spre seară iarăși acolo, pentru ca, prin mine, să poată afla poate mai multe, iar dacă se va ivi ocazia, să le poată spune în față saducheilor că sunt cei mai mari boi și măgari dacă continuă să susțină că nu există nemurirea sufletului.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 13 of 27  [ 265 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 12, 13, 14 ... 25, 26, 27  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !