Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 12:33
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 4 - Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 16, 17, 18 ... 25, 26, 27  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 161 - Cyrenius critică istoria mozaică a creației
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.12.2009, 08:51 View PostDownload Post

Capitolul 161
Cyrenius critică istoria mozaică a creației


1. (Cyrenius): „Cu Moise însă, cu toate explicațiile de până acum, nu mă pot încă împrieteni! În cărțile lui trebuie să se ascundă cu siguranță ceva deosebit de mare și de adevărat. Dar cine, în afară de Tine, înțelege ceea ce el a scris?

2. Cea mai neclară îmi pare istoria creației! Odată se spune: „«Să facem oameni după chipul și asemănarea Noastră, care să stăpânească peste peștii din apă și peste păsările din cer, peste animale și peste tot pământul și peste toate vietățile care se târăsc pe pământ și sub pământ!», și Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său; și a făcut un bărbat și o femeie. Și Dumnezeu i-a binecuvântat și le-a vorbit: «Fiți rodnici și înmulțiți-vă și umpleți pământul și stăpâniți-l; și stăpâniți peste peștii din apă, peste păsările din cer și peste toate vietățile de pe pământ!» Și Dumnezeu a zis: «Vedeți, vă dau ierburi de tot felul, ca să semănați întreg pământul, și pomi rodnici, ca să vă hrăniți cu roadele lor, și toate animalele pământului și toate păsările cerului și toți viermii care trăiesc pe pământ și în pământ!» Și așa a fost. Și Dumnezeu a privit la tot ce a făcut și totul era bun! Și din seară s-a făcut dimineață în a șasea zi.”

3. Cu aceasta ar trebui să înțelegem istoria creației drept încheiată; numai că nu este nici pe departe așa! Mai la urmă, după ce Dumnezeu și-a privit creația și a găsit-o bună, Moise Îl pune pe Dumnezeu să îl facă din nou pe primul om din lut sau din țărână și să îi sufle suflare de viață ca astfel să devină ființă vie; numai că aici Dumnezeu a uitat că omul (bărbatul) are nevoie și de o femeie!

4. În textul de la început stă scris: «Și Dumnezeu a făcut un bărbat și o femeie.» Aici însă, mai la vale, Moise îl lasă pe Adam multă vreme singur și de-abia mai târziu Dumnezeu îl adoarme și face din coasta lui prima femeie! Acum, cine poate lega înțelesurile acestor două texte, acela înțelege mai mult decât mine!

5. După primul text, Dumnezeu le arată de la început lui Adam și Evei că ei vor stăpâni pământul și toate creaturile de pe el. El îi mai și binecuvântează; căci stă scris: «Și Dumnezeu i-a binecuvântat.» Iar înainte se înțelege că binecuvântase deja pământul și toate creaturile lui, căci stă de asemenea scris că Dumnezeu a găsit tot ceea ce a făcut în bună rânduială. Iar tot ceea ce lui Dumnezeu însuși îi place și consideră că este bun, nu poate fi altfel decât binecuvântat!

6. Deci, în primul text, întregul pământ, precum și prima pereche de oameni sunt în cel mai înalt grad binecuvântați! Dar, în al doilea text totul ia o altă înfățișare: pământul are numai o grădină, care se înțelege că era mare și frumoasă, din moment ce patru dintre marile fluvii ale Asiei izvorau din ea. Aici, primul om este făcut de Dumnezeu din lut și era singur, și Dumnezeu i-a suflat viață prin  190
nări; el s-a uitat înjur și a dat nume copacilor, ierburilor, peștilor din apă, păsărilor din cer și tuturor viețuitoarelor care trăiesc pe pământ.

7. Insectele însă, albinele, viespile, muștele, fluturii și încă multe alte mici zburătoare, care nu pot fi numite viermi, au fost uitate de Moise, la fel ca și nenumăratele viețuitoare din mare, în afara peștilor; căci el amintește în cer, numai păsările, iar în mare, numai peștii. Și aceasta este puțin ciudat!

8. Dar să trecem cu vederea aceasta, căci, până la urmă, sub denumirea de «zburătoare» se pot înțelege toți locuitorii cerului, iar sub cea de «pește» - toți locuitorii mărilor. Dar, cu aceasta, nu pot spune că Moise și-a lărgit noțiunile ca să poată fi înțeles corect!

9. Să fie acum cum o fi, cel puțin din aceasta se mai poate înțelege ceva. Dar în scrierea de dinainte de ziua a șasea, Moise, imediat după ce Dumnezeu a spus: «Să facem oameni după chipul și asemănarea Noastră!», a zis că au fost creați un bărbat și o femeie. Însă în textul care a urmat acestuia, Moise a scris că mai întâi a fost făcut din lut bărbatul, iar femeia mult mai târziu, dintr-o coastă a bărbatului; iar pământul nu era nici pe departe binecuvântat, iar de binecuvântarea acestei prime perechi de oameni nu se pomenește nimic, ba, dimpotrivă, ei i s-a interzis să mănânce din fructele unui copac, sub amenințarea cu moartea. Mai târziu, când această poruncă a fost încălcată, pământul a fost blestemat astfel încât nu mai creșteau pe el decât scaieți și spini; pe lângă aceasta, omul a fost pedepsit să-și câștige pâinea cu sudoarea frunții și să moară; dar despre binecuvântarea de care scria Moise la început și despre acea mulțumire a lui Dumnezeu de la încheierea muncii Lui nu mai găsim nici urmă! Într-adevăr, prietenul nostru divin, aceasta este totuși o doctrină dură, și omul nu se poate descurca în ea oricâtă bunăvoință ar avea!

10. Zis pe șleau: ceea ce Tu, Doamne, ești și ceea ce Tu ne înveți, cred cu o credință de neclintit. Dar această învățătură încâlcită a lui Moise nu se lipește de mine! Ai putea Tu, Doamne, să mă luminezi? Dacă însă nu îți este la îndemână aceasta, nu face nimic! Eu și noi toți am primit de la Tine o lumină desăvârșită și ne putem lipsi cu ușurință de lumina lui Moise. La ce ne folosește însă o învățătură dacă nu îi putem înțelege adevărul adânc?! Mai bine un singur cuvânt pe care să-l înțelegem decât zece mii pe care nimeni nu le poate pricepe!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 162 - Crearea lui Adam și a Evei
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.12.2009, 09:00 View PostDownload Post

Capitolul 162
Crearea lui Adam și a Evei


1. Eu am spus: „Această remarcă despre Moise nu este chiar greșită, dacă este judecată cu mintea lumească; dar, cu înțelegerea spiritului, Moise este cu totul altceva decât îți pare judecând după sunetul cuvintelor. De altfel, judecând după sunetul cuvintelor, scrierea principală nu este atât de diferită de adăugirile ulterioare precum crezi tu, pentru că adăugirile sunt de fapt comentarii la opera de bază și descriu mai detaliat, chiar dacă într-un mod spiritual, cum a avut loc crearea omului.

2. Cum trebuie însă înțeleasă din punct de vedere natural această devenire v-am arătat în această noapte, atunci când a fost nevoie. Iar Matael, care cunoaște foarte bine știința corespondențelor, v-a explicat acum câteva zile cum trebuie înțelese scrierile lui Moise. Și trebuie să-ți atrag din nou atenția, prietene Cyrenius, că ai o memorie foarte scurtă! Căci Eu ți-am împrospătat din nou memoria, și acum ar trebui să fii în stare, dacă îți dorești cu putere, să te folosești mult mai bine de ea. În ceea ce privește îndoiala ta referitoare la crearea omului, am să vă mai povestesc în plus ceva, astfel încât tu și alții câțiva să vă dați seama cum trebuie înțelese lucrurile cu adevărat.

3. Vedeți, tot ceea ce Moise vrea să spună cu istoria creației se referă numai la dezvoltarea spirituală a primului om și numai prin corespondență și la cea a primei perechi de oameni.

4. De altfel, trupul lui Adam a fost creat din voința lui Dumnezeu și în ordinea de viață așa cum v-am arătat, din particule de eter ale celui mai nobil lut pământesc. După ce el, plin de experiențele pe care le-a acumulat din voința divină, a atins acea putere datorită căreia în jurul lui s-a format o sferă de viață foarte intensă și, pe când era cufundat odată într-un somn foarte adânc, obosit fiind de muncă și călătorii, atunci a sosit vremea de a aduce în sfera lui de viață unul dintre sufletele naturale care a fost cules de pe una dintre treptele de dezvoltare ale naturii care vă sunt cunoscute.

5. La voința Tatălui Ceresc, acest suflet, odată ce a pătruns în sfera de viață a lui Adam, a început să-și formeze un trup din particulele acestei sfere de viață sau, altfel spus, din aburul vital bogat și foarte plăcut al sufletului lui Adam, în același fel cum și în ziua de azi obișnuiesc să facă sufletele răposaților, atunci când vor să apară oamenilor pentru câteva momente. Iar sufletul și-a format acest trup în trei zile.

6. Când Adam s-a trezit, și-a văzut lângă el, plin de mirare și bucurie, contrapartea, care era bineînțeles foarte atrasă de el, deoarece provenea, după trup, din aceeași ființă.

7. El a simțit cum în dreptul inimii îl apasă ceva, dar foarte plăcut, iar uneori simțea un fel de gol - acesta a fost începutul iubirii dintre bărbat și femeie - iar Adam nu s-a mai putut despărți niciodată de imaginea care îi crea atâta plăcere. Oriunde mergea, femeia îl însoțea, iar dacă femeia mergea undeva, el nu putea s-o lase singură. El a simțit importanța femeii și a iubirii ei, și de aceea a spus în unul dintre momentele lui de clarviziune: «Eu, bărbatul, și tu, femeia, care ai fost zămislită prin voința divină din coasta mea de lângă inimă, suntem un singur trup; tu ești partea cea mai dragă vieții mele și așa va rămâne; și bărbatul își va părăsi tatăl și mama, rigoarea și grijile lui. Și se va lega de femeia lui!»

8. Acolo unde se spune că Dumnezeu a acoperit cu carne acea parte de unde El a luat coasta, sper că nu este vreunul dintre voi atât de prost încât să creadă că Dumnezeu l-a rănit pe Adam, pentru a-l lipsi de o coastă, pentru ca, dintr-o coastă mititică, să iasă o femeie mare. Coastele sunt un înveliș protector al delicatelor organe vitale.

9. Când cineva ca David zice: «Dumnezeu, cetatea noastră și scutul nostru puternic!», poate cineva să înțeleagă cum că Dumnezeu ar fi într-adevăr o cetate din pietre ori un scut mare?!

10. La fel stau lucrurile și cu coasta din care s-ar trage Eva! Ea, coasta, este doar un simbol, prin care de fapt se face referire la iubirea profundă, vie și puternică a lui Adam. Și coasta, ca scut al lăcașului acestei iubiri, a fost amintită în scrierile lui Moise în primul rând pentru că apără viața și, prin aceasta, fiind un scut trupesc pentru viață, o reprezintă ca imagine; iar în al doilea rând, o femeie bună, credincioasă și cuminte poate fi privită, de asemenea, ca un scut care apără viața bărbatului și poate fi de aceea foarte bine considerată ca o coastă a bărbatului; și, în al treilea rând, sfera de viață exterioară este un scut protector atotputernic pentru viața sufletului, fără de care omul n-ar putea trăi nici măcar zece clipe.

11. Eva a luat naștere din preaplinul eterului vital al lui Adam, iar cum acest eter vital provine din regiunea coastelor și a scobiturii pieptului și învăluie apoi omul în întregime, Moise, căruia limbajul în imagini îi era foarte cunoscut, a descris foarte corect crearea Evei din coasta lui Adam și acoperirea cu carne a rănii de către Dumnezeu. Căci tocmai Eva era carnea care s-a format din eterul vital al lui Adam, cu care Dumnezeu a înlocuit pierderea din eterul vital, acoperindu-i rana cu carnea Evei, care lui Adam îi era deosebit de plăcută și care era de fapt tot carnea lui.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 163 - Multele înțelesuri ale istoriei creației care a fost scrisă de Moise
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.12.2009, 09:03 View PostDownload Post

Capitolul 163
Multele înțelesuri ale istoriei creației care a fost scrisă de Moise


1. (Domnul): „Vedeți, în acest fel trebuie citit și înțeles Moise! Bineînțeles că mai există și un alt înțeles, mai profund, pur spiritual, după care întreaga istorie a creației, în principal creația omului, trebuie înțeleasă astfel încât oamenii să se cunoască pe sine și să-L recunoască pe Dumnezeu ca tot ce este mai prețios în ei și să-L iubească. În această sferă umblă Dumnezeu împreună cu Adam și îl învață, îi dă legi, îl pedepsește dacă greșește și îl binecuvântează din nou atunci când Adam sau, altfel spus, primii oameni ai acestui pământ Îl recunosc pe Dumnezeu, Îl iubesc și trăiesc în ordinea Lui.

2. Chiar dacă după materie nu prea era așa, era totuși după spirit la oamenii încă foarte curați, nestricați și foarte simpli, iar la ei aceasta era ceva foarte normal. De aceea Moise poate fi citit și înțeles foarte bine și limpede chiar în patru feluri.

3. În primul rând: pur material, înțelegându-se necesitatea evoluției în anumite perioade după ordinea divină în veci neschimbătoare. De aici își adapă toți înțelepții lumii mintea și trag concluzii, care nu pot fi niciodată altfel decât superficiale. Pe această cale pot să afle multe, dar niciodată nu vor da de miezul adevărat al învățăturii.

4. În al doilea rând: material și spiritual laolaltă. Această sferă, care este, de asemenea, deosebit de adevărată, se potrivește oamenilor care caută să fie pe placul lui Dumnezeu, pentru că, atât punctul de vedere material, cât și cel spiritual, care merg mână în mână, vor fi văzute și înțelese limpede în faptă și în fenomene. (Nota bene: în acest fel este dată și «Casa Domnului».)

5. În al treilea rând: pur spiritual, când aparițiile naturale, transformările și schimbările lor vremelnice nu sunt deloc luate în considerare. Se ia în considerare numai educația spirituală a omului, pe care Moise a exprimat-o foarte potrivit în imaginile naturale corespunzătoare. Acestea sunt înțelese de toate ființele divine cărora le este încredințată educația omului.

6. Și, în sfârșit, în al patrulea rând: pur ceresc, unde Domnul este în toate și totul este legat de El. Cum trebuie înțeleasă aceasta, voi nu veți putea pricepe decât atunci când veți renaște în spirit și veți deveni una cu Mine, la fel cum și Eu sunt una cu Tatăl din ceruri, cu diferența însă că voi veți fi una cu Mine într-o personalitate diferită, pe când Eu și Tatăl suntem unul în veci, în una și aceeași Personalitate.

7. Acum sper din partea ta, prietene Cyrenius, că vei avea o părere mai bună despre Moise; sau încă mai crezi că Moise - după părerea ta de orb - nu a știut ce a scris?!”

8. Cyrenius a spus, foarte obidit: „Doamne, lasă-mă să rămân cu rușinea mea și dă-mi voie să amuțesc, căci îmi recunosc acum marea prostie. De acum încolo vreau doar să ascult și nu voi mai scoate nici un cuvânt!”

9. Cornelius a venit la mine și Mi-a spus: „Doamne, acum, înainte ca soarele să răsară, dă-mi voie să spun și eu ceva și să pun o întrebare, care poate că nu e lipsită de importanță, sau mai degrabă să fac o remarcă!”

10. Eu: „Dă-i drumul; ce te apasă trebuie scos la iveală!”

11. Cornelius a spus mai departe: „Cu scrierile lui Moise stau lucrurile fără îndoială exact așa cum ne-ai lămurit, iar noi, oamenii, putem înțelege primul, al doilea și al treilea înțeles prin observațiile corespunzătoare; pentru că trebuie să existe cu siguranță corespondențe între toate cele spirituale și cele materiale. Dar cine, în afară de Tine, are cheia adevărată pentru aceasta?

12. Ceea ce ne-ai explicat Tu acum am priceput și ne este clar. Dar, după cunoștințele mele, Moise a scris cinci cărți. Acestea au, mai mult sau mai puțin, același stil și același spirit. Cine le poate citi și cine le poate și înțelege?! Oare nu ar fi cu putință să ne dai o cheie care să se potrivească la toate? Căci, în ceea ce mă privește, eu vreau să mă dedic de acum încolo scrierilor sfinte ale evreilor. Mi-am făcut rost de o copie bună a lor, dar aș dori să pot și înțelege ce este scris în ele.

13. Eu stăpânesc foarte bine limba ebraică și înțeleg sensul cuvintelor din scripturi. Dar la ce îmi folosește sensul cuvintelor dacă spiritul lor îmi rămâne neînțeles?! Doamne, învață-ne, ca să putem înțelege ceea ce citim!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 164 - Cheia pentru înțelegerea scrierilor sfinte
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.12.2009, 09:05 View PostDownload Post

Capitolul 164
Cheia pentru înțelegerea scrierilor sfinte


1. Eu am spus: „Da, prietene Cornelius, în sfera lumească nu există nici o regulă și nici o îndrumare pentru aceasta. Singurul care îți poate da cheia și te poate ajuta să înțelegi spiritul scripturilor sfinte este propriul tău spirit, care este o scânteie din Spiritul Suprem Divin. Atât timp cât nu ești renăscut în spirit, nu-ți va fi de folos nici o regulă. Odată însă ce ai renăscut, nu mai ai nevoie de nici o cheie, căci spiritul tău revelat se va recunoaște foarte ușor și repede pe sine și toate cele de aceeași natură cu el, fără să-i trebuiască nici o regulă generală.

2. Dacă însă dorești să înțelegi măcar sensul natural al acestor scrieri, trebuie să-ți faci mai întâi cunoscută limba ilirilor, care seamănă foarte mult cu limba vechilor egipteni, având aceeași rădăcină, căci aceasta este aproape una cu ebraica veche. Fără aceste cunoștințe nu vei putea niciodată să citești corect cărțile lui Moise și de aceea nu vei putea înțelege bine nici sensul cuvintelor. Dacă însă nu vei înțelege imaginile pământești pe care le vei întâlni acolo, cum vei vrea să pricepi înțelesurile spirituale, ascunse, chiar fiind în posesia a multor mii de reguli și îndrumări?!

3. Actuala limbă a evreilor este aproape cu totul străină de limba pe care o vorbeau Avraam, Noe sau chiar Adam. Rămâi tu însă în Mine, în iubire și credință, și vei afla de la sine înțelegerea pentru aceste scrieri, și aceasta nu după mult timp! De altfel însă nu îți va strica să citești mai des aceste scrieri sfinte, căci prin aceasta sufletul tău își va păstra hărnicia în a căuta și a gândi. Ești acum mulțumit cu această explicație?”

4. Cornelius a spus: „Bineînțeles, Domnul și Maestrul meu! O speranță îndreptățită și care stă pe o temelie trainică este mai prețioasă decât deplina posesiune a ceea ce s-a sperat. Și astfel eu vreau să mă bucur de ceea ce am primit de la Tine. Primește mulțumirea cea mai călduroasă a inimii mele!”

5. După ce Cornelius a încheiat de mulțumit, s-a apropiat de Mine bătrânul Stahar, mai-marele evreilor, și a spus: „Domnul și Maestrul meu, ceea ce am auzit din gura Ta este o învățătură pe care acum o înțelegem cu toții. Dar o va înțelege și un altul, dacă i-o vom transmite noi? Câte nu am aflat, auzit și văzut, ca să putem pricepe! Dar vom fi noi în stare să transmitem toate acestea și altora, care nu au auzit, văzut sau aflat mai înainte de ele? Vor putea aceștia înțelege, ca să poată trage foloase din această învățătură?”

6. Eu am spus: „Prietene, unde îți erau urechile atunci când Eu v-am spus chiar la început și chiar v-am dat poruncă tuturor să nu mai dezvăluiți nici unui alt om ceea ce veți afla și vedea aici în această noapte?! Acestea vor rămâne ascunse față de restul lumii! Celui care va renaște cu adevărat în spirit îi vor fi oricum dezvăluite toate acestea. Dar cel care se menține în aparențele lumești, dacă va afla ceva din toate acestea, i se va părea o mare nebunie și se va înfuria. De aceea este mai bine ca lumea să nu afle nimic despre aceasta. Pentru întărirea voastră în credință este important să înțelegeți tainele împărăției lui Dumnezeu și aceasta ajunge pentru întreaga lume!

7. Voi știți deja în mare ce trebuie să propovăduiți în numele Meu. Tot restul este o binecuvântare pentru voi, care sunteți aleși ca învățători ai poporului, pentru ca să nu vă îndoiți că Eu sunt Domnul și Maestrul din veci. Căci dacă voi aveți o credință puternică și de neclintit, vă va fi ușor să treziți în ucenicii voștri o credință vie și puternică, arătându-le puterea propriei voastre credințe. Ca să le puteți arăta aceasta, în toată puterea ei, a fost nevoie ca voi să Mă recunoașteți mai înainte pe Mine că vin din Tatăl ca să vă arăt vouă calea vieții.

8. Dacă ai înțeles acum acestea, atunci vei ști ce veți avea de propovăduit atunci când Eu vă voi trimite printre oameni. Iubiți-L pe Dumnezeu, Tatăl vostru, înainte de toate, și pe aproapele vostru ca pe voi înșivă și respectați poruncile pe care Dumnezeu le-a dat tuturor oamenilor prin Moise - aceasta este învățătura Mea, pe care o veți avea de predicat oamenilor; de mai mult nu este nevoie.

9. Tot restul însă, ce-l veți afla aici, este numai pentru voi, așa cum ți-am explicat de mai multe ori. Acum sper că știi ce ai de făcut pe viitor și poți să te întorci la locul tău!” Acestea fiind spuse, Stahar a mers la locul lui.

10. Regele Uran s-a ridicat și M-a întrebat: „Doamne, Maestru și Dumnezeu, Tu știi de ce am întreprins această călătorie! Ceea ce am căutat am și găsit. Mă bucur peste măsură de această comoară și ea îl bucură fără îndoială pe oricine o găsește, asemenea mie! Fără învățătură însă nu o poate găsi nimeni! Se naște de aceea întrebarea: cine are dreptul de a învăța și cine are calitățile de învățător? Să meargă învățătorii ca soli dintr-un loc într-altul și de la o țară la alta, sau ar fi poate mai bine să se facă școli cu cei mai buni învățători, iar oamenii să fie obligați să urmeze aceste școli? Stăpâne, Maestru și Dumnezeu, Te rog să-Mi dai o îndrumare, căci vreau să fac întocmai voia Ta!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 165 - Adevărații învățători ai Evangheliei
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.12.2009, 09:07 View PostDownload Post

Capitolul 165
Adevărații învățători ai Evangheliei


1. Eu am spus: „Îmi place voința ta cu adevărat serioasă. Dar și memoria ta este cam scurtă, căci despre acestea ți-am dat deja ție, și mai ales lui Matael - ca ginere al tău - destule îndrumări. Gândește-te puțin și îți vei aminti! De altfel se înțelege de la sine că acela care vrea să îndrume orbii, trebuie el însuși să vadă, dacă nu vrea să cadă împreună cu aceștia într-o groapă. Tu nu îi poți spune fratelui tău: «Vino să-și scot paiul din ochi!», dacă ai în ochi o bârnă.

2. Un învățător adevărat trebuie să fie fără greșeli, căci altfel acestea l-ar încurca atunci când și-ar îndeplini îndatorirea și atunci nu ar fi mai bun decât un învățător obișnuit! Eu vă arăt și vă explic atâtea lucruri, dintre care unele nemaiauzite, pentru că vă pregătesc să deveniți învățători adevărați; de aceea fiecare învățător desăvârșit trebuie mai întâi să fie pregătit de Dumnezeu, la fel cum și voi sunteți acum învățați de Dumnezeu. Tatăl din ceruri trebuie să-l ghideze, căci altfel el nu are cum să înțeleagă adevărul în adâncul luminii lui, iar celui care nu pătrunde adevărul în profunzimea luminii lui, pentru a deveni prin aceasta el însuși lumină, cum să îi fie cu putință să lumineze noaptea aproapelui său?!

3. Cine vrea să lumineze noaptea și să o preschimbe în zi, acela trebuie să fie el însuși o lumină asemănătoare soarelui, care acum se apropie de răsărit. Dacă soarele ar fi negru și întunecat ca un cărbune, ar putea el schimba noaptea pământească într-o minunată zi? Eu vă spun vouă: din cauza unui asemenea soare negru, noaptea va fi și mai neagră și lipsită de lumină decât a fost înainte.

4. De aceea, un învățător care nu este îndrumat de Dumnezeu este mai rău decât lipsa unui învățător! Căci un astfel de învățător întunecat nu este nimic altceva decât un sac plin cu sămânță rea, din care se împrăștie doar buruiana superstiției peste viețile oamenilor.

5. Dacă vrei să-ți înveți poporul să scrie, să citească și să socotească, atunci poți să pui învățători lumești care să învețe copiii în școli. Dar Evanghelia Mea pot și au voie să o vestească cu folos doar aceia care au din plin acele însușiri pe care Eu vi le-am spus foarte limpede.

6. Pentru aceasta nu este nevoie de școli, ci un adevărat sol al cerului va merge din sat în sat și va zice: «Pacea să fie cu voi! Împărăția cerului este acum aproape de voi!» Dacă solul este primit, atunci el rămâne și va predica mai departe. Dacă însă nu va fi primit de acel sat, care este al lumii și al diavolului, atunci să plece mai departe și să își scuture până și praful de pe picioare! Căci un astfel de sat nu merită ca un adevărat sol al cerului să îi poarte praful pe picioare.

7. Această învățătură a Mea să nu fie dată nimănui cu insistență, ci trebuie mai întâi lămurite darurile învățăturii Mele din cer. Dacă cei care au ascultat vor să audă învățăturile, ele le vor fi arătate într-o predică scurtă și convingătoare; dacă însă nu vor să audă învățăturile sau arată prea puțin interes, atunci solul ceresc să plece mai departe - căci nu trebuie să arunci niciodată perle prețioase la porci!

8. Acum știi cum trebuie răspândită învățătura Mea. Dar de acum să nu mai uiți îndrumările Mele! De altfel, încredințează-i această sarcină sfântă lui Matael și celor patru tovarăși ai lui, pentru că ei știu acum foarte bine ce au de făcut pentru răspândirea învățăturii Mele și vor rămâne în inima lor mereu în legătură cu Mine, ceea ce este, de asemenea, de mare însemnătate pentru propovăduirea adevărată a învățăturii Mele.

9. Căci cine își îndrumă frații în numele Meu nu trebuie să scoată din fântâna lui, ci întotdeauna numai din fântâna Mea! El nu are nevoie să gândească: «Ce va trebuie oare să spun atunci când va trebui să predic în fața unuia sau a altuia cuvântul Domnului?», căci, la timpul potrivit, i se vor pune în inimă și în gură cuvintele potrivite.

10. Acela care a primit această binecuvântare să nu stea să cumpănească de frică sau de teama unui împuternicit, că ar putea să-l jignească sau chiar să-l înfurie pe acesta din urmă! Căci acela care se teme de lume mai mult decât de Mine nu este demn de învățătura Mea și nici de binecuvântarea Mea, și nu este bun de sol al cerului.

11. Ție însă îți va fi ușor în țara ta, căci acolo tu ești cel mai înalt judecător și poporul te ascultă și se teme de tine, căci cunoaște neclintitele tale sentințe. Când însă un sol al cerului va ajunge într-un loc care va fi sub stăpânirea unui domnitor aspru, el va avea nevoie de mai mult curaj decât ai tu nevoie în țara ta întinsă, ca domnitor temut.

12. Cine vrea să fie un adevărat vestitor al cerului, acela să nu poarte cu el nici bâtă, și nici o altă armă, și nici sac în care să bage ceva. Căci Eu însumi îi voi trimite prieteni, iar aceștia îi vor da ceea ce îi trebuie trupului său. Un vestitor al cerului să nu aibă la el mai mult decât o haină - în afară de iarnă sau dacă el merge în țările reci de la miazănoapte - ca să nu poată nimeni să spună că el are prea mult și de aceea are altul prea puțin. Dacă însă cineva îi dă o nouă haină sau mai multe, să le primească, căci va avea destule prilejuri în care aceste daruri pioase să fie de folos.

13. Acum, Uran, ai toate regulile pentru cei care vor să fie adevărați învățători. Numai una singură voi mai adăuga: fiecare trimis adevărat al cerului va primi de la Mine darul de a vindeca bolnavii prin atingere și adevărații trimiși trebuie mai întâi să vindece în sat pe unii bolnavi care zac, căci prin aceasta vor trezi un sentiment bun în întreg satul și aceștia vor fi atunci mai degrabă atrași de noua învățătură cerească decât de oricare predică, oricât de bine rânduită ar fi ea.

14. Fiecare om ascultă mai degrabă de vorbele unui medic decât de cele ale unui profet, oricât de iluminat ar fi acesta. Ce fac Eu, la fel va face și un adevărat trimis al cerului atunci când îl voi trimite în toate țările pământului. Dar un trimis adevărat al cerului va trebui să recunoască întotdeauna, înainte de a atinge bolnavul pentru a-l vindeca, dacă omul nu se găsește deja mai mult pe lumea cealaltă decât în aceasta. Dacă adevăratul trimis al cerului va vedea că sufletul bolnavului a părăsit aproape de tot trupul, atunci să nu-i mai atingă trupul spre a-l vindeca, ci doar să se roage pentru el și să-l binecuvânteze în numele Meu. Spus pe scurt: fiecare trimis al cerului va ști, la vremea potrivită, ce are de făcut. Ești acum tu, Uran, lămurit în lot ceea ce ai vrut să afli?”

15. Uran a răspuns: „Da, Stăpâne, Maestru și Dumnezeu! Cea mai fierbinte mulțumire pentru aceasta! Iar popoarele mele Îți vor aduce laudă și Te vor slăvi în lung și-n lat, pentru că i-ai arătat atâta grație bătrânului lor rege, grație de care vor avea și ei, la rândul lor, parte. De aceea Îți mulțumesc fierbinte încă o dată!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 166 - Minunata dimineață
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.12.2009, 09:10 View PostDownload Post

Capitolul 166
Minunata dimineață


1. După aceste mulțumiri într-adevăr fierbinți, Uran s-a întors la locul lui. În același moment, soarele a început să răsară într-un fel nemaivăzut vreodată, încât, de atâta strălucire, nimeni nu putea privi orizontul. Mii de norișori ușori, într-o lumină trandafirie, se cutremurau parcă de cea mai adâncă emoție, așteptând minunata zi-mamă.

2. După câteva clipe, marele soare a început să răsară deasupra munților îndepărtați, într-o lumină de curcubeu. De data aceasta însă, soarele părea de zece ori mai mare ca de obicei. În același timp, mulți dintre cei prezenți au observat multe stoluri mari de păsări, care se roteau în cercuri prin văzduh, când mai sus, când mai jos, deasupra valurilor curate și strălucitor colorate.

3. Peste întinsa oglindă a mării se ridicase o ceață ușoară, care reflecta încântător lumina de curcubeu a soarelui. În același timp, o mulțime de albatroși zburau peste oglinda strălucitoare a mării, iar aripile lor străluceau ca și când ar fi fost diamante și rubine.

4. În același timp adia și o plăcută briză răcoroasă. Era atât de frumos încât Cyrenius și cu mulți alții au spus cu voce tare: „Nu, o dimineață atât de minunată n-a văzut încă nici un ochi de muritor și nici un simț omenesc nu a fost încântat de o asemenea briză!”

5. Până și Iara, care tăcuse toată noaptea, pentru a putea asculta și privi în tihnă, a strigat deodată plină de încântare: „Oh, aceasta este o dimineață de care numai îngerii în ceruri au parte! Ah, ah, ce minunăție, ce frumusețe, ce grație de nedescris! Aceasta este o dimineață care seamănă cu cea care a urmat nopții din inimile noastre! Nu este așa, Doamne, Tu, singura mea iubire, că aceasta este o dimineață plină de însemnătate?”

6. Eu am spus zâmbind: „Firește, multiubita Mea fiică, așa cum în oameni totul a devenit ceresc, tot la fel a devenit ceresc tot ceea ce îi înconjoară! Diminețile vor deveni dimineți cerești, zilele vor deveni zile cerești, serile - adevărate seri cerești, iar noaptea va fi odihna cerului, dar nu va fi întunecată, ci plină de o lumină minunată pentru sufletul curat al omului care este unit cu spiritul său. Savurați în respirații adânci minunăția întăritoare a acestei dimineți parfumate!”

7. Fata plângea cu lacrimi de bucurie și s-a ridicat de pe locul ei, pentru ca întregul ei trup să se poată bucura din plin de această dimineață parfumată.

8. A venit apoi și bătrânul Marcu; el supraveghease până atunci pregătirile pentru masa de dimineață și din această cauză pierduse răsăritul. Însă, cum soarele strălucea pe cer în cele mai vii și mai luminoase culori ale curcubeului, M-a întrebat foarte mirat ce este cu această dimineață deosebită; căci el era un om care a îmbătrânit străbătând Europa, Africa și Asia în lung și în lat, dar niciunde nu a mai văzut un asemenea soare și o asemenea lumină! Ar fi dorit ca Eu totuși să-i spun ce însemnătate au toate acestea.

9. Eu am spus: „Vezi, dacă împăratul din Roma ar veni aici, toate popoarele supuse lui i-ar pregăti o sărbătoare, pentru că se bucură să-și vadă împăratul și pentru a-i face o bucurie, căci astfel bine dispus împăratul este mai degrabă iertător și darnic. Vezi, aici, în persoana Mea, se află tot un împărat și stăpân al tuturor cerurilor și lumilor!

10. Locuitorii cerului, ca de pildă Rafael al nostru, știu ce mare deschidere de viață v-am făcut Eu vouă în această noapte și cât de mare este grația ca voi să Mă puteți vedea și să puteți primi învățături de la Mine, acum când Mă aflu chiar printre voi. Preamărita și preasfânta bucurie pe care o simt ei acum se face văzută și simțită prin activitatea spiritelor naturii ale acestui pământ.

11. Dar nu numai pe acest pământ, ci în toate lumile nesfârșitei creații este și va fi sărbătoare vreme de șapte ceasuri. În tot acest răstimp nu va muri nimeni în întreaga creație și nici nu se va naște nimeni. Însă, după ce vor trece cele șapte ceasuri, sărbătoarea se va încheia și totul se va întoarce la vechea ordine.

12. Acum știi cauza acestei minunate dimineți! Mergi însă acum și pregătește o masă deosebită, căci și noi vrem să sărbătorim astăzi!”

13. Marcu a plecat grăbit. Toți cei de față s-au molipsit de bucuria cerească și Mă preaslăveau, iar cel mai tare Iara.

14. După ce toți M-au preaslăvit peste măsură cam vreme de un ceas, a venit Marcu și ne-a chemat la masă. Mulți însă mai voiau să rămână pe munte.

15. Eu însă le-am spus: Jos, la mesele întinse sub cerul liber, vă așteaptă aceeași dimineață minunată ca și aici, pe munte. Pe drumul scurt până în vale vă veți putea bucura de ea, iar, odată ajunși, vă veți bucura de două ori, căci trupurile noastre au nevoie de o întărire! Să plecăm deci cu toții la masă!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 167 - Despre post și despre bucurie
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.12.2009, 09:12 View PostDownload Post

Capitolul 167
Despre post și despre bucurie


1. La aceste vorbe ale Mele, unul dintre cei treizeci de farisei a spus: „Acum, în sfârșit, iată și un cuvânt obișnuit din gura Aceluia în care locuiește Preaînaltul Spirit al lui Iehova, în deplina Lui înțelepciune, iubire, forță și putere. Dar nu poți fi sigur nici de data aceasta că, în spatele acestor cuvinte obișnuite, nu se ascunde un înțeles plin de înțelepciune. Cine, în afara Lui, îl va descoperi, va fi răsplătit cu o împărăție! Eu unul știu că n-am să fiu rege.”

2. Un tovarăș de-al lui i-a zis: „Ar fi o prostie să gândești asemenea vorbe, darămite să le și spui cu voce tare! Cum poate Acela să rostească ceva, care să fie lipsit de înțelepciune?! Chiar dacă nouă ne par cât se poate de obișnuite acele vorbe, ele sunt ale Preaînaltului Spirit și nu pot fi altfel decât pline de cel mai adânc înțeles și de cea mai mare înțelepciune! Noi amândoi nu vom putea probabil să pătrundem nici într-o veșnicie întreaga profunzime insuflată acestor cuvinte, dar eu simt cât se poate de limpede că în ele este ascuns ceva nesfârșit. De aceea, ferește-te de asemenea remarci prostești!”

3. Primul a spus din nou: „În tot cazul a fost o prostie din partea mea și o recunosc. Dar n-am avut nici o intenție rea!”

4. Cel de-al doilea a spus: „Na, îți pare cumva poate și rău că nu ai amestecat și puțină perfidie în remarca ta?!

5. În această noapte ai primit atât de mult din cea mai înaltă înțelepciune, iar acum nu-ți trece nimic mai potrivit prin cap decât asemenea glume?! Vezi, tocmai pentru că noi suntem atât de bătuți în cap, ca o noapte tulbure de toamnă, de aceea Domnul nostru nici nu ne-a chemat vreodată, precum l-a chemat pe onoratul Matael ca să ne povestească aceste întâmplări minunate! Este o mare diferență între noi și Matael! Eu mă simt oricum ca un nimic, iar tu mai vrei să și glumești în mijlocul acestor preaonorați invitați!”

5. Primul fariseu: „Ai dreptate, frate, muștruluiește-mă cât poți! Nu merit altceva! Mă voi pedepsi chiar eu însumi! Masa de dimineață mi-ar cădea foarte bine, dar chiar de aceea mă voi pedepsi și nu voi pune nimic în gură până seara! Oh, voi ști eu să-i vin de hac prostului meu simț al umorului!” Spunând acestea, tânărul fariseu s-a întors pe munte și a renunțat la masă.

6. Dar și tovarășul lui a zis: „Dacă tu postești, eu sunt de vină pentru pedeapsa ce ai luat-o asupra ta și vreau să te ajut să postești, ca să poți suporta totul mai ușor! Tu ai greșit, dar ți-ai recunoscut imediat greșeala, de aceea meriți să fii iertat și să fii susținut în strădania ta de a te îndrepta. Voi posti împreună cu tine!”

7. Primul a spus din nou: „Nu trebuie să faci asta, căci nu este frumos ca nevinovatul să sufere împreună cu vinovatul, cum de altfel în lume se petrece atât de des!”

8. Al doilea a spus: „Parcă eu nu știu! Dar spune-mi dacă ai auzit de multe cazuri în care nevinovați de felul meu suferă de bunăvoie împreună cu vinovații!”

9. Primul: „Acum, astfel de cazuri nu se întâlnesc prea des - dar cu atât mai des se întâlnesc cazurile când nevinovații sunt siliți să sufere odată cu vinovații. De pildă: un oarecare împărat, care are o împărăție foarte întinsă și o oaste mare, este ofensat de regele unei țări cu mult mai mici. Împăratul s-ar putea răzbuna numai pe rege pentru ofensa primită; dar nu, el cotropește regatul dușmanului cu oastea lui și îl pustiește! El nu cruță nici animalele, și nici oamenii, totul este trecut prin sabie, iar piețele, satele și orașele sunt făcute cenușă. Câți nevinovați trebuie aici să sufere alături de cel vinovat! Eu cred că pilda aceasta îți este de ajuns și vei recunoaște că, din când în când, mai am și dreptate!”

10. Pe când aceștia doi discutau astfel, noi am ajuns la mese și ne-am așezat în fața unor bucate bogate și foarte bine pregătite. În afară de Mine, nimeni n-a băgat de seamă lipsa celor doi farisei, care bineînțeles că acum nu mai erau farisei. Eu l-am chemat pe Marcu și i-am spus să meargă pe munte și să-i cheme pe cei doi.

11. Marcu a plecat grăbit și le-a transmis celor doi voința Mea. Cei doi s-au ridicat și l-au urmat pe Marcu.

12. Când au sosit jos, Eu le-am spus: „Simon și Gabi, veniți aici și așezați-vă la masa aceasta. Căci, după ce vom termina de prânzit, ne vom lămuri dacă în vorbele Mele aparent obișnuite, pe care le-am rostit sus, pe munte, înainte de a coborî pentru a veni la masă, nu se ascunde într-adevăr un înțeles mai adânc! Dar mai întâi să mâncăm și să bem, căci trupului îi trebuie hrană și întărire pentru a exista, precum și sufletului îi trebuie hrană sufletească, dacă vrea să crească în cunoaștere și în puterea voinței.

13. Mâncați și beți acum și lăsați postul pe altă dată! Atât, timp cât Eu sunt cu voi, ca un adevărat tată al spiritului vostru și mireasă a sufletului vostru, nu trebuie să postiți, nici trupește, și nici sufletește. Când însă mai târziu Eu nu voi mai fi ca acum, cu trupul în mijlocul vostru, atunci veți posti în tot felul!”

14. Un post fără rost și fără măsură este o nebunie la fel de mare și poate deveni chiar un păcat, la fel ca și dezmățul. Cine vrea să trăiască în ordinea adevărată, acela să fie cumpătat în toate. Căci orice lipsuri și privațiuni au, cu timpul, urmări nedorite pentru trup, suflet și spirit! Mâncați și beți acum cât vă cere inima!

15. O inimă veselă și senină este cu mult mai pe placul Meu decât una tristă, nemulțumită și tulburată, care, prin aceasta, nu poate cuprinde prea multă iubire în ea. Căci într-o inimă veselă locuiește iubirea și buna speranță plină de încredere. Dacă la un om vesel și senin vine un om îndurerat, el se va molipsi în curând, sufletul lui va începe să se miște mai liber, iar lumina spiritului va putea mai ușor străpunge sufletul - pe când un suflet trist pur și simplu se usucă și până la urmă va fi tot mai întunecat și mai nemulțumit.

16. Eu sunt de părere că nu veți înțelege prin veselia inimii o dedare la plăceri deșucheate - căci acestea să rămână departe de voi! - ci acea seninătate și veselie care umple inima unei perechi sănătoase și onorabile, sau a oamenilor dăruiți lui Dumnezeu după ce fac fapte bune pe placul Lui. Ați priceput acestea?”

17. Toți au spus că da și se bucurau în bucuria Mea. Apoi toți au început să mănânce zdravăn, iar peștii mari și foarte buni nu lăsau nimic de dorit! Și vinul a fost cinstit din plin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 168 - Cuvântarea lui Simon despre sfaturile date din egoism
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.12.2009, 09:14 View PostDownload Post

Capitolul 168
Cuvântarea lui Simon despre sfaturile date din egoism


1. După vreo jumătate de ceas, toți ucenicii Mei erau foarte însuflețiți, iar Simon a început să scoată la iveală din glumele lui, care de altfel nu erau lipsite de înțelepciune. Gabi, care era un tânăr de douăzeci și ceva de ani, de felul lui foarte serios, i-a atras de mai multe ori atenția lui Simon, ciupindu-l, ca nu cumva să uite unde se află.

2. Însă Simon i-a spus: „Cine l-a ciupit pe David atunci când s-a uitat pe sine și a început să danseze în drum? Femeia lui l-a sfătuit, plină de rușine, să-și mai domolească nebunia bucuriei. Dar lui David nu i-a păsat de asta! Și uite, nici mie nu-mi pasă de ciupiturile tale, ci mă voi înveseli și mai tare! Și nu mă mai ciupi, căci altfel o să te ciupesc și eu pe tine!

3. Uită-te, acolo șade Domnul! Acum numai El ne corectează! Ce vrem noi, păcătoșii, să corectăm unul la celălalt? Căci fiecare dintre noi, oamenii, își corectează aproapele mai ales din egoism! Bogatul își îndeamnă aproapele la cumpătare și îi va ține și o predică pentru aceasta. De ce face el toate astea? Pentru că se teme ca nu cumva acela să sărăcească și atunci el, pentru că e bogat, și nu pentru că i-ar păsa de el, să trebuiască să-l ajute de ochii lumii.

4. Un altul, care nu poate să umble repede, va încerca să-și convingă însoțitorii de neajunsurile mersului grăbit. Un altul, care nu suportă arșița, va lăuda cât va putea foloasele locului umbros, iar un băutor de vin desigur că nu va lăuda, față de prieteni, apa. Un bărbat tânăr, dar chiar și unul împovărat de ani, care se uită cu plăcere la o fată, îi va ține mereu predici despre ce se poate întâmpla dacă umblă cu bărbații, iar bărbaților le va ține predici despre pericolele umblatului după femei. Din astfel de predici nu iese destul egoism la iveală?!

5. Am băgat mereu de seamă, îți spun foarte deschis, că în toate aceste sfaturi se ascunde mereu un sâmbure de egoism și aceasta o poate vedea fiecare dacă este destul de sincer cu el însuși. De ceea ce lui însuși nu îi place să facă, îl va convinge cu tot felul de predici moraliste și pe altul să nu facă.

6. Dacă unul e îndrăgostit de o fată, o va preveni mereu de alți bărbați, care se pare că au pus și ei un ochi pe ea. De ce nu ține el și altor fete predici despre viclenia bărbaților? Pentru că este egoist numai în privința acestei fete!

7. Eu aș putea afla, din caracterul acestor predici și sfaturi, pe care oamenii și le țin unii altora, slăbiciunile acestor oameni!

8. Nu fără rost, Maestrul nostru, când ne-a dat pe munte minunatele învățături, i-a făcut atenți pe corectorii neîntrebați să nu sară și să-i spună aproapelui lor: «Vino, prietene, să-ți scot paiul din ochi!» Mai întâi să cerceteze cu atenție dacă n-au cumva în ochiul lor o bârnă întreagă! Dacă s-ar fi ocupat mai întâi de bârna lor și ar fi scos-o, atunci ar fi avut dreptul să-și întrebe fratele dacă vrea să lase să i se scoată paiul din ochi!

9. Vezi tu, prietene Gabi, și aceasta este morală, dar eu nu te împung cu ea precum ai făcut tu cu mine, deși sunt convins că se ascunde un sâmbure de adevăr în ea!

10. Acum am terminat ce am avut de zis și mă voi întoarce la peștele meu! Tu poți între timp, prietene Gabi, să mai slăbești hățurile limbii tale! Numai de înțelepciunile solomonice te rog să mă scutești, căci mintea noastră este încă prea necoaptă pentru ele! Noi trebuie să fim fericiți și mulțumiți că trăim acum ceva mai conștienți; pe Solomon însă, mai bine să-l lăsăm în pace! Iar cântarea lui de slavă să o cânte cine vrea, căci vocile noastre nu cred că vor atinge vreodată această înălțime pe acest pământ!”

11. Gabi s-a cam supărat de înțepăturile lui Simon, dar, din venerație pentru Mine, a rămas tăcut.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 169 - Critica lui Simon la cântarea de slavă a iui Solomon
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.12.2009, 09:26 View PostDownload Post

Capitolul 169
Critica lui Simon la cântarea de slavă a iui Solomon


1. Eu l-am întrebat atunci pe Simon: „Tovarășul tău este un adept al lui Solomon? Și ce înțelege el din cântecul de slavă? Spuneți-Mi ce ați înțeles din el!”

2. Simon a spus: „Doamne și Stăpân al cerului și al pământului! Dacă îmi dai voie să vorbesc, așa cum îmi vin mie cuvintele, atunci vorbesc cu plăcere; dar dacă îmi ceri să-mi caut cu grijă cuvintele, n-am să reușesc să mai scot nici un sunet!”

3. Eu am spus: „Vorbește așa cum îți vin vorbele pe limbă, căci umorul și glumele tale nu sunt rele!”

4. La acestea, Simon a spus: „Ah, dacă este așa, atunci veți avea ce auzi! Dar bineînțeles că nu voi putea sări peste mintea mea cea simplă, dar cred că totuși destul de sănătoasă!

5. Tu, o, Stăpân și Maestru, ai întrebat cât am priceput din cântarea de slavă a lui Solomon! Ajută-mă, sfinte Ilie, eu nu am priceput nimic, căci ar fi fost numai pierdere de timp! Gabi însă a învățat pe de rost primul capitol, dar încă mai rumegă la el și tot nu știe mai mult decât știu eu despre fundul mării. Dar ce este mai frumos la acest capitol este că, cu cât îl citești mai des, cu atât mai puțin pricepi! Iar la urmă, când îl știi pe dinafară, nu mai pricepi chiar nimic!”

6. Eu am spus: „Știi și tu primul capitol pe de rost?”

7. Simon: „Acela mi l-a recitat de atâtea ori încât, spre disperarea mea, acum îl știu și eu cuvânt cu cuvânt! E mult mai plăcut să vorbești cu sciții, decât să ți se recite cântarea lui Solomon. Cine crede că poate înțelege ceva din ea înseamnă că este copilul unor părinți foarte ciudați. Eu o consider o absurditate! Pe cât de frumoase și adevărate sunt învățăturile și predicile lui Solomon, pe atât de prost și lipsit de conținut este cântecul lui de slavă. Cine vede în el mai mult decât opera unui nebun, acela are precis o minte bolnavă!

8. Ce poate oare să însemne: «El să mă sărute cu săruturile gurii lui, căci iubirea ta este mai dulce decât vinul»?! Cine este «el» și cine este «mă»? Și atunci necunoscutul «el» îl sărută pe la fel de necunoscutul «mă» cu propria gură a lui «el»?! Are acest «el» și alte guri pe chipul lui? Atunci trebuie să fie o ființă foarte ciudată!

9. Finalul acestui prim vers pare să conțină motivul dorinței de la începutul versului, numai că aici «el» este persoana a doua și nu se poate ști cu siguranță dacă în expresia «iubirea ta», care trebuie că este mai dulce decât vinul, este vorba de iubirea lui «el». Dacă nu se știe cine sunt «el» și «mă», de unde să se știe cine este acela a cărui iubire la persoana a doua să fie mai dulce ca vinul?

10. De altfel, iubirii nu îi este făcut un compliment deosebit dacă se susține că este mai dulce ca vinul, dacă vinul nu a fost mai întâi prezentat ca fiind unui deosebit. Sunt tot feluri de vinuri, între care unele foarte proaste! Dacă iubirea însă nu este decât mai dulce decât vinul, fără a se ține seama de calitatea lui, atunci nici această iubire nu este cine știe cât de prețioasă! Se poate ca în această bâlbâială să se ascundă și ceva deosebit, dar eu pentru nimic în lume n-am reușit să-i dau de capăt.

11. Ca să vă dau și mai multe dovezi ale prostiei mele, voi lipi de primul vers și pe al doilea. Acesta sună cam așa, dacă memoria nu mă înșeală: «Pomada ta cea bună se poate mirosi, numele tău este o pomadă revărsată, de aceea te iubesc fetele.» După mintea mea, cel de-al doilea vers se potrivește cu primul ca nuca în perete! Ce este pomada asta și a cui e ea? Cine să o miroasă? Cum poate fi numele cuiva o pomadă revărsată și de ce să fie el tocmai pentru aceasta iubit de fete? Ce fel de fete sunt acestea?

12. De aceea lasă-mă în pace, mare Solomon, cu toată înțelepciunea ta! Un cuvânt de-al Tău, înalte Domn, este pentru mine de sute de mii de ori mai prețios decât toată înțelepciunea lui Solomon! Acum m-am săturat de Solomon! O, Doamne, scutește-mă Te rog de celelalte versuri, căci acestea depășesc cu mult încâlceala limbii sciților!”

13. Eu am spus: „Foarte bine, dragul Meu Simon, ai putea însă să-Mi redai din nou cuvintele pe care Eu le-am spus celor care voiau să rămână pe munte, de dragul minunatei dimineți, vorbe despre care tu ai spus că nu au nici un înțeles mai adânc? Dacă îți mai amintești de ele, te rog, mai repetă-le o dată de față cu Mine!”

14. Simon a spus, ceva cam încurcat: „O, Doamne, dacă nu mă înșeală memoria, acele câteva cuvinte au fost: «Jos, la mesele întinse sub cerul liber, vă așteaptă aceeași dimineață minunată ca și aici, pe munte. Pe drumul scurt până în vale vă veți putea bucura de ea, iar, odată ajunși, vă veți bucura de două ori, căci trupurile noastre au nevoie de o întărire! De aceea să plecăm cu toții la masă!» Eu cred că așa ai spus Tu, Doamne!”

15. Eu: „Foarte bine, dragul Meu Simon! Ai repetat toată fraza corect, cuvânt cu cuvânt. Dar ce ai zice tu dacă Eu ți-aș spune că aceste cuvinte rostite de Mine, în spirit, umplu același înțeles ca și cele două versuri din cântecul de slavă al lui Solomon?! Poți să îți imaginezi așa ceva?”

16. Simon: „Mai degrabă aș putea să-mi imaginez că marea s-ar schimba chiar mâine în cel mai bogat ogor, decât aceasta. Căci ceea ce ne-ai spus Tu, Doamne, pe munte, a fost foarte limpede și am înțeles cu toții foarte bine ce aveam de făcut, și anume să coborâm în vale și să ne așezăm la mese sub cerul acestei minunate dimineți și să ne întărim trupul cu un prânz pregătit excelent! Cine nu a înțeles aceasta înseamnă că este surd de-a binelea!

17. Dar cine înțelege cele două versuri ale cântării de slavă? Ele sunt, după cum v-am arătat, o adevărată aberație! Și atunci cum să descopăr un înțeles înalt și plin de înțelepciune? Este ca și cum aș vrea să-mi închipui despre un prostănac mut că ar fi un Platon! De altfel, dacă totul este cu putință, atunci de ce nu ar fi și aceasta?! Eu am spus aici numai cum simt eu și ce gândesc.”

18. Eu: „Cu atât mai bine! Căci cu cât mai mult găsești cu neputință aceasta, cu atât mai minunată va fi luminarea. Dar este uimitor cum tu și cei ca tine nu vedeți nimic cu ochii deschiși și nici n-auziți nimic cu toate că urechile nu vă sunt înfundate! Dar să lăsăm acestea! Mai spune-Mi însă și al treilea vers din cântecul de slavă, pe care văd că l-ai studiat bine, și te voi putea atunci lămuri imediat și-ți voi dezlega enigma pe înțelesul tău!”

19. Simon: „O, vai mie, și cel de-al treilea vers?! De dragul Tău, Doamne, fac tot ce îmi ceri cu plăcere! Dar altfel, pot să Te asigur că mi s-ar face rău!

20. Al treilea vers este cu adevărat încurcat. Dacă nu mă înșeală memoria, renumitul vers sună așa: «Trage-mă după tine, atunci noi vom alerga! Regele să mă conducă în camera sa. Noi ne bucurăm și suntem veseli pentru tine; ne gândim la iubirea ta mai mult decât la vinul tău. Evlavioșii te iubesc pe tine.»

21. Acesta este! Cine îl poate înghiți, să-l înghită! Dacă la început s-ar spune numai: «Trage-mă după tine, atunci voi alerga!»; dar este scris: «atunci noi vom alerga!» Cine este acela care este tras și cine sunt apoi acei «noi» care aleargă?

22. «Regele să mă conducă în camera lui.» Care rege, cel veșnic sau unul lumesc? De altfel, această propoziție este una dintre cele mai bune.

23. «Noi ne bucurăm și suntem veseli pentru tine.» Aici vreau numai să știu cine suntem «noi» și cine este acela pentru care suntem veseli!

24. Mai departe, acel necunoscut preferă acea iubire necunoscută, vinului, despre care nu se spune cât de bun este!

25. Cine este la sfârșit acel enigmatic «tine», pe care evlavioșii îl iubesc? Oh, acesta este cel mai încâlcit fel de a vorbi!

26. Ce prost amărât este omul acestui pământ! Începe cu nimic, trăiește cu nimic și la urmă încheie iarăși cu nimic. Dacă crede cumva că înțelege ceva din propria lui viață, îl ajunge atunci din urmă cântarea de slavă a lui Solomon și nebunul este dat gata; căci, odată ce un om a fost făcut atent asupra ei, citind sau aflând de la altul, s-a terminat cu înțelepciunea lui, atunci s-a terminat cu omul însuși, adică el va mai continua să mai trăiască, dar ca un nebun, care nu mai e în stare să priceapă nimic! Iar dacă omul a ajuns până aici, se va întoarce și va începe doar să vegeteze la fel ca un animal. De ce atunci atâta strădanie pentru nimic și iarăși nimic?!

27. Adevărat, Doamne, Tu ne-ai arătat în această noapte pe munte lucruri care n-au mai fost arătate vreunui muritor pe acest pământ! Eu pricep acum multe. Dar de ce nu pricep înțelepciunea lui Solomon? Nici un om nu are voie să o priceapă sau este - cel puțin privită dinafară - o curată nebunie, care nu are cum să fie pricepută? Ori sunt ascunse în ea taine de o importanță vitală?

28. Spune-mi, Te rog, ce să cred! Căci numai în Tine mă încred; căci Tu îl poți înțelege prea bine, dacă poate fi înțeles! Dacă însă întregul cântec de slavă este doar o ultimă nebunie a înțelepciunii lui Solomon, spune-mi, Te rog, și mie, și voi arunca imediat întreaga cântare într-o latrină, ca să studieze locuitorii ei din ea despre înțelepciunea lui Solomon!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 170 - Cheia pentru înțelegerea «Cântării Cântărilor» a lui Solomon - Capitolul 171 - Simon explică versuri din
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.12.2009, 09:30 View PostDownload Post

Capitolul 170
Cheia pentru înțelegerea «Cântării Cântărilor» a lui Solomon


1. Eu am spus: „Prietene, glumele tale încep să se strice și vreau să-ți spun acum ce i-a spus odată un pictor renumit unui pantofar! Dar deocamdată situația ta nu poate fi alta; căci, după Solomon, totul pe acest pământ vine la timpul lui. Stăpânește-te însă acum și dă-ți toată silința să pricepi, și atunci cântarea lui Solomon îți va fi mai apropiată, vei înțelege legătura dintre ea și vorbele Mele de pe munte și vei vedea că spun același lucru.

2. Solomon în cântarea lui n-a făcut nimic altceva decât o profeție a existenței Mele de acum, în tot felul de imagini, pline de corespondențe spirituale, care prezintă omul de la faptă la faptă, de la poziție la poziție și de la efect la efect. Eu însumi sunt obiectul cântării lui, căci «el» și «tu» și «lui» și «tine» sunt toate Eu. Cel care vorbește cu Mine din adâncul lui Solomon este spiritul lui la singular, iar la plural este spiritul poporului, care urmărește același țel cu spiritul lui Solomon și al domnitorului și, prin urmare, din punct de vedere moral sunt o singură persoană.

3. Unde se spune: «El să mă sărute cu sărutările gurii lui», aceasta înseamnă: Domnul îmi vorbește mie, Solomon, și, prin mine, întregului popor Israel și prin acesta întregii lumi, cu propria Lui gură adevărată; Domnul nu-mi spune numai vorbe de înțelepciune, ci vorbe de iubire, de viață! Căci un cuvânt de iubire este un adevărat sărut al gurii divine pentru inima oamenilor; și de aceea zice Solomon: «El, Domnul, să mă sărute cu sărutările gurii lui!»

4. Urmarea se potrivește foarte bine aici, unde se spune: «Căci iubirea ta este mai dulce decât vinul», sau: Iubirea ta îmi este mie și tuturor oamenilor mai de folos decât înțelepciunea. Căci prin «vin» se înțelege înțelepciune și adevăr.

5. Solomon, în prima propoziție, care este o rugăminte, îmi cere cuvântul iubirii, oftând la persoana a treia, căci numai prin înțelepciune este încă departe de Mine; prin persoana a doua din fraza următoare, în care aflăm motivul rugăminții, Solomon arată apropierea mai mare de Dumnezeu pe calea iubirii decât pe calea înțelepciunii. Sărutul, iubirea pe care a cerut-o Solomon în cântarea lui, îl primiți cu toții chiar acum de la Mine. Acum, dragul Meu Simon, ar trebui să-ți fie puțin mai clar primul vers al cântării decât ți-a fost înainte!”

6. Simon: „O Doamne, acum îmi este chiar și al doilea vers clar, și mă încumet chiar să-l explic!”

7. Eu am spus: „Fă-o și vom vedea cum ai reușit să pricepi al doilea vers, la lumina primului!”

8. Simon: „Acesta vrea vădit să spună: Doamne, dacă Tu mă săruți cu sărutările gurii Tale, dacă cuvântul, Tău devine iubire, deci o adevărată pomadă a vieții, atunci fă ca această pomadă, acest cuvânt al Tău divin de iubire, să fie înțeles de toți oamenii. Căci de multe ori se spune «a mirosi» în loc de «a înțelege». Se spune nu arareori: «Miros că nu-i a bine!»

9. Acum Tu, Doamne, ești cu noi, la fel ca în rugămintea lui Solomon din primul vers! Noi avem numele Tău, cuvântul Tău sfânt de iubire, care este mai dulce decât înțelepciunea lui Solomon! Noi avem acum pomada revărsată peste noi, numele Tău, iubirea Ta, cuvântul Tău viu, toate lămurite pe înțelesul nostru, în fața noastră.

10. Acum, fetele, care te iubesc pentru aceasta, suntem vădit tot noi, cu vederea și înțelegerea noastră îngustă! Căci o fată este o ființă drăgălașă, nu chiar lipsită de înțelegere, dar nu poate fi comparată, cel puțin la modul obișnuit, cu înțelepciunea bărbătească. De aceea noi suntem fetele care Te iubesc mai presus de toate, pentru că înțelegem cuvântul Tău de iubire, care este ca o pomadă revărsată și de ale cărei parfumuri ne bucurăm din plin. Spune-mi, Doamne, dacă am înțeles bine cel de-al doilea vers!”

11. Eu am spus: „Întru totul corect și adevărat! Se pare că încâlcita cântare a lui Solomon este totuși ușor de înțeles, după ce primul vers este corect descifrat. Dacă ai putut să explici atât de bine cel de-al doilea vers, încearcă și cu cel de-al treilea. Poate că vei pune și de data aceasta punctul pe «i»!”

12. Simon a spus: „O Doamne, în curând voi îndrăzni să comentez întreaga cântare! Cel de-al treilea vers însă, după ce l-am înțeles pe primul și pe al doilea, pare foarte limpede, la fel de limpede ca și această minunată dimineață!

13. «Trage-mă după tine, atunci noi vom alerga!» Cine poate să tragă, spiritual, decât numai iubirea?! Și urmarea este că aceia care sunt îndrumați și trași de către iubire, într-o clipă înțeleg mult mai mult și creșterea cunoștințelor lor într-adevăr aleargă, în comparație cu cei îndrumați de înțelepciunea rece și uscată, care au nevoie de ani până vor pricepe acestea. Singularul din prima propoziție are deci numai un înțeles moral și în a doua propoziție apare la plural, referindu-se evident la noi și apoi la întregul Israel, iar în final la toți oamenii de pe pământ.

14. Regele, veșnicul, sfântul, să mă conducă pe mine și pe noi toți în camera iubirii cea mai sfântă și plină de lumină din inima preasfântă a Tatălui! Iar noi ne bucurăm acum și suntem veseli peste măsură pentru Tine și pomenim iubirea Tatălui de mii de ori mai mult decât înțelepciunea rece și uscată! Numai în iubirea Ta suntem plini de umilință și avem o inimă plină de evlavie. Prin aceasta suntem evlavioși și Te iubim, o, Doamne, cu toată evlavia noastră.

15. Dimineața înțelepciunii, ca aceea de pe munte, e minunată și frumoasă, dar aici, jos, la mesele primitoare ale iubirii din camera sfântă a inimii Tale preasfinte de Tată, ne așteaptă aceeași dimineață a vieții adevărate. Sus, pe munte ne-am bucurat, îndrumați fiind în adevăratele cunoștințe, de minunata lumină a dimineții; dar acolo nu erau mese cu hrană întăritoare pentru viață.

16. Ne-a plăcut lumina adâncii înțelepciuni; dar Tu ai văzut poate în unii dintre noi sămânța întunericului pe ogorul din grădina inimii și ne-ai spus cu cuvinte pline de iubire: «Copii, jos, în adâncul umilinței, vă așteaptă aceeași dimineață! Dacă de pe culmile întunecate ale înfumurării - urmare a înțelepciunii lipsite de iubire - veți coborî în adâncul umilinței iubirii, vă veți bucura de aceeași dimineață luminoasă! Căci jos este aceeași dimineață ca și aici, dar o veți savura de două ori: acolo nu este numai întreaga lumină, ci și izvorul luminii și al vieții din iubire și din umilință! Jos sunt mesele preapline cu hrană pentru întărirea și păstrarea vieții în totalitatea ei!»

17. Acolo ne-ai condus, o, Doamne, prin adevăratul sărut al gurii Tale sfinte, iar noi nu am șovăit, ci am alergat după Tine și Te iubim ca adevărați evlavioși în iubire și umilință! Doamne, am înțeles și am explicat bine însemnătatea cuvintelor Tale pe care le-ai rostit pe munte?”


Capitolul 171
Simon explică versuri din cântecul de slavă


1. Eu am spus: „Foarte bine! Dacă v-aș fi explicat Eu însumi versurile din cântare și le-aș fi comparat apoi cu ceea ce v-am spus Eu pe munte, M-aș fi folosit de aceleași cuvinte. Lămuririle tale au fost foarte mulțumitoare. Iar acum, că ai devenit specialist în cântarea de slavă a lui Solomon, ai putea să ne mai lămurești câteva versuri din primul capitol! Sau poate că dorește altcineva dintre voi să facă aceasta?”

2. Toți au spus: „Doamne, noi încă nu putem, deși am dori!”

3. Simon a spus: „Doamne, eu nu știu ce-i cu mine! Dintr-odată înțeleg foarte bine cântarea și cu siguranță că și corect!

4. Un alt vers spune: «Eu sunt negru, dar plăcut, voi, fiice ale Ierusalimului, ca și colibele Kedarului, ca și covoarele lui Solomon.» Acest vers, tradus în cuvintele noastre, nu poate să însemne altceva decât: «Eu, Domnul, care M-am coborât acum la voi, oameni orbi și trufași, nu sunt de cele mai multe ori recunoscut de voi și sunt disprețuit de lumea voastră «înaltă», dar în sinea Mea sunt plin de cea mai adâncă umilință și blândețe, răbdare și iubire pentru voi, fiice ale Ierusalimului!»

5. Cine sunt fiicele Ierusalimului? Ele sunt trufia, mândria, avariția și tirania urmașilor lui Avraam. Acestea sunt fiicele împodobite ale Ierusalimului. Însă Domnul cel negru, negru pentru că este disprețuit de ele, care este cel dintâi Om al tuturor oamenilor, este totuși milostiv și iertător cu ele și plin de dragoste, la fel ca și colibele din Kedar (Kai-Darz), care din afară arătau sărăcăcioase, dar înăuntru erau pline cu lucruri prețioase și tot felul de comori pentru a fi împărțite la săraci și nevoiași; El este mai plăcut decât covoarele prețioase ale lui Solomon, care, la vedere, aveau o stofă cenușiu-închis și tare, dar partea de jos, interioară, era din mătase prețioasă din India, țesută cu aur.

6. Mai departe se spune: «Nu vă uitați la mine, că sunt atât de negru pentru voi, fiicele Ierusalimului (căci soarele - mândria voastră lumească - m-a ars înaintea fețelor voastre trufașe)! Copiii mamei mele se mânie împreună cu mine.» Cine poate fi Mama Ta din Tine, o, Doamne, decât înțelepciunea Ta, așa cum Tatăl din Tine este iubirea Ta veșnică?! Mama Ta este în același timp ordinea veșnică, ai cărei copii mânioși umplu veșnicul spațiu nesfârșit și, prin ordinea lor, sunt mânioși pe dezordinea copiilor lui Israel.

7. Căci această ordine sfântă «a fost pusă drept paznic al viei», ceea ce înseamnă: Voința Ta, unită cu toate puterile Tale cerești, a dat oamenilor această ordine prin legi, prin care «viile» (care sunt comunitățile omenești) să rămână în ordinea cerească.

8. «Dar via pe care am avut-o nu am păzit-o!» Aceasta înseamnă că «înălțimile și profunzimile de neatins, veșnice și divine, Eu le-am dezvăluit» - și aici stă pentru fiecare, drept dovadă grăitoare, prezența Ta foarte abordabilă. Tu ai părăsit cerul Tău înalt și de nepătruns pentru ca să apari aici negru, deci plin de umilință, în fața copiilor acestui pământ și să-i duci pe săracii cei drepți în camera Ta, în adevărata colibă a Kedarului. O, Doamne, spune-mi acum dacă am judecat corect și aceste două versuri cerute de Tine!”

9. Eu am spus: „Foarte corect! De aceea dă-ne lămuririle și la al șaselea vers!”

10. Simon: „Ție, iubirea mea întreagă și mulțumirea mea adâncă, pentru că Tu, Doamne, Mă onorezi pe mine, băiat tânăr, cu iubirea și grația Ta, ca să pot dezvălui aceste taine adânci în fața acelora care Te iubesc, taine care nu au fost dezvăluite de nimeni până acum! Sufletul meu se bucură peste măsură, de această grație! Dar nu cu trufie, ci dimpotrivă, sunt din ce în ce mai umil, cu cât înțeleg mai mult atotputernicia Ta și nimicnicia mea. Dar Tu, Doamne, știi că am mereu de-a face cu umorul, și vinul prețios mă îndeamnă și mai mult la aceasta, așa că nu pot să mă înfrânez la acest al șaselea vers să nu fac o glumă!”

11. Eu am spus: „Vorbește după cum simți și îți place!”

12. Simon a spus mai departe: „Dacă Solomon sau sufletul lui plin de înțelepciune ar fi avut ocazia să fie aici, în mijlocul nostru, nu ar fi scris cu siguranță acest al șaselea vers. Căci în al șaselea vers Solomon spune: «Spune-mi tu, cel care îmi iubești sufletul, unde îți paști turma, unde te odihnești la amiază, ca să nu trebuiască să merg încolo și încoace pe la turmele tovarășilor tăi!» Căci, aici, Te-ar fi găsit Solomon, și prin el poporul sufletului său, păscând oile Tale dimineața, la prânz, seara și chiar la miezul nopții! Deci mereu lucrând și nici măcar la amiază odihnindu-Te!

13. Eu cred că veșnica amiază a odihnei Tale (aceasta fiind acea nesfârșit de lungă perioadă de timp în care Tu nu ai mers Tu însuți cu oamenii, ci i-ai lăsat tovarășilor Tăi, care au devenit tot mai proști și mai trufași) s-a încheiat și în noi a răsărit o dimineață de viață veșnică, și cine Te-a recunoscut nu Te va mai căuta niciodată, încolo și încoace, pe la tovarășii Tăi care acum au devenit atât de proști și de leneși.

14. Ce gândești Tu, Doamne: am atins adevăratul sens al acestui vers?”

15. Eu: „Din plin, cu tot umorul pe care l-ai amestecat aici și care s-a potrivit foarte bine! Acum, că am văzut că și cântarea lui Solomon poate fi deslușită și că tu, Simon, ți-ai schimbat cu totul părerea despre ea, să ne spună și corectorul tău Gabi ceva. Vreau să aflu Eu însumi, din gura lui, motivul pentru care s-a preocupat atât de mult de cântarea lui Solomon, fără ca să o poată înțelege câtuși de puțin! Gabi, deschide-ți gura și spune-ne ceva!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 17 of 27  [ 265 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 16, 17, 18 ... 25, 26, 27  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !