Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 23:15
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 4 - Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 19, 20, 21 ... 25, 26, 27  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 192 - Despre Isis și Osiris
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.12.2009, 19:10 View PostDownload Post

Capitolul 192
Despre Isis și Osiris


1. Conducătorul a spus: „Voi, frații și surorile mele, să credeți, căci suntem martori a ceea ce este aici, în fața noastră! Toată înțelepciunea omenească, toată înțelegerea, chiar și cea mai curată și trează minte nu pot să priceapă și nici măcar să-și închipuie ceea ce se află aici!

2. Oh, voi nu aveți nici măcar o vagă idee despre ce am găsit! După prevestirile care mi-au fost făcute, mă așteptam să aflu aici ceva măreț. Dar n-am avut nici măcar curajul să mă gândesc la cel mai mare infinit și la cea mai mare imensitate! Totuși așa este și se află aici, de neconfundat, în fața ochilor noștri plini de uimire!

3. Voi știți despre ce am vorbit cu comandantul din Memfis, deși el era de multe ori de părere că ajunge să fiu doar eu inițiat în acea înțelepciune adâncă. Eu însă am zis: «Stăpâne, privește-i aici pe frații și surorile mele! Nici unul nu este cu ceva mai prejos decât mine! Te rog să nu ascunzi, din cauza mea, nimic față de ei!» Și atunci el a vorbit mereu cu mine cu voce tare.

4. După o jumătate de an, când el ne-a dus la KARNAK din KORAK (KAR NAK = nu gol, ci învăluit, KO RAK = umil ca un rac) ca să dea la o parte vălurile lui ISIS, erați acolo mai bine de jumătate dintre voi. Ați văzut și ați auzit, la fel ca mine, tot ce ne-a dezvăluit.

5. Erau acolo două imagini ciudate: prima a lui ISIS (I-SIS = hrănitoarea vieții), ascunsă în spatele unui văl gros, și, lângă ea, cea a lui OSIRIS (OU ȘIR IEZ = hrana omului pur și spiritual).

6. Prima imagine era cea a unei femei colosale, cu mai mulți sâni pe piept. În unele vremuri, în locul femeii era reprezentată o vacă cu multe ugere.

7. A doua imagine, cea a lui OU ȘIR IEZ, reprezenta o ființă ciudată. Pe o pajiște întinsă, bogată, era un om înconjurat de multe cirezi care pășteau de zor, iar ciudatul om era înconjurat de tot soiul de roade și părea că mănâncă din ele.

8. Egiptenii reprezentau prin aceste două imagini, așa cum am aflat chiar din gura înțeleptului comandant, mai întâi, învăluit, ființa zeiască creatoare și hrănitoare a tot ceea ce a creat, iar prin a doua imagine, neînvăluită, toată creația, tot ceea ce este viu, creat, menținut și apoi este distrus.

9. Aici, comandantul a început să ne explice la toți, prin cuvinte pline de înțelepciune, existența unui singur zeu veșnic, iar noi ne-am dat seama că trebuie să existe o preaînaltă și atotputernică Ființă care a dat naștere la tot ce există în întreaga veșnicie și care acum hrănește și susține această creație.

10. Această Ființă zeiască Supremă nu poate fi de nimeni văzută și nici înțeleasă, pentru că ea umple întreaga imensitate și este ascunsă în tot, atât în spațiu, cât și în timp. Din această cauză, imaginea lui ISIS este mereu învăluită. Nimănui nu i-a fost îngăduit să ridice vălurile - doar marele preot, la anumite sărbători sfinte, avea voie să ridice în fața poporului doar marginea cea mai de jos a vălurilor.

11. Când ați aflat acestea, ați fost cuprinși cu toții de un imens respect pentru zeitate, ca și mine, de altfel. Pe drumul de întoarcere nu am vorbit decât despre zeitate. Comandantul ne-a arătat cum, în fiecare copac, miezul este ascuns (învăluit) de ochii tuturor, precum imaginea învăluită a lui ISIS, astfel că minunarea și evlavia noastră creștea cu fiecare pas.

12. În fiecare element al naturii am început să deslușim imaginea misterioasă a lui ISIS învăluită, iar comandantul se bucura cu adevărat pentru noi, ucenicii lui cei negri. După vizita noastră la KARNAK, noi am privit natura cu alți ochi decât până atunci.

13. Câte nu am mai vorbit după aceea, plini de evlavie, în orele noastre de odihnă, când gândurile și vorbele noastre erau îndreptate doar către Zeul cel unic și veșnic! De câte ori nu am vorbit despre El, împreună cu bunul și înțeleptul comandant din Memfis! Ce simțământ înălțător și însuflețitor s-ar fi putut trezi în noi, oamenii, dacă am fi avut vreo posibilitate de a auzi măcar un singur cuvânt de la această înaltă Ființă zeiască!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 193 - Marele templu din stâncă, Jabusimbil
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.12.2009, 19:13 View PostDownload Post

Capitolul 193
Marele templu din stâncă, Jabusimbil


1. (Oubratouvishar): „L-am întrebat pe comandant dacă, pe acest pământ, această Ființă zeiască nu i s-a arătat vreodată vreunuia dintre cei mai drepți oameni.

2. Comandantul a ridicat din umeri și a zis: «Nemijlocit, cu siguranță că încă niciodată. Există însă relatări și scrieri în care se spune că oameni foarte drepți și credincioși, intrând într-o anumită stare de extaz, au putut să vadă și să se convingă de prezența Zeului, ca fiind o lumină ce umple tot spațiul nemărginirii și că ei înșiși erau parte din această lumină. Toți cei care au avut parte de această mare grație au recunoscut că, atunci când se aflau în această lumină, îi inunda un simțământ de fericire de nedescris și au început să prorocească, iar ceea ce au spus ei atunci când se aflau în acea stare s-a împlinit întotdeauna. Dar, până acum, nici un muritor nu L-a văzut pe adevăratul Zeu sub o altă formă!

3. Omul, ca formă limitată, vrea să și-L apropie pe Zeul cel unic, inima lui este însetată să-L cunoască și să-L poată vedea măcar o dată pe Creator într-o formă umană și să poată schimba vorbe cu El, Spiritul veșnic, la fel ca și cu un om. Aceasta însă nu este decât o dorință nesăbuită a oamenilor slabi la minte. Ea poate fi iertată, dar nu poate fi realizată în veci, pentru că infinitul nu poate deveni niciodată finit, iar finitul nu poate deveni niciodată infinit!»

4. Așa ne-a vorbit înțeleptul comandant și l-am înțeles, pe cât ne-a permis mintea noastră slabă.

5. Dar, cu toate acestea, în noi creștea ca de la sine dorința de a vedea o mare personalitate divină, căci ne simțeam cam părăsiți în divina nemărginire și nu aveam prea multă înțelegere pentru aceasta. Inimile noastre tânjeau mereu după un zeu în persoană, pe care să-l putem vedea și iubi. Mintea noastră se războia cu inima, care se simțea încă mult prea mică pentru a îmbrățișa cu toată iubirea nemărginirea divină, deși comandantul nostru ne-a spus să-L iubim pe unicul Zeu.

6. Comandantul ne-a spus că pe acest pământ se află un popor, și anume poporul evreu, care are cunoașterea corectă despre acest unic și preaînalt Zeu. Unul dintre înțelepții lui de frunte, născut în Egipt, și care se numea MOI IE SEZ (ceea ce înseamnă: «am fost adoptat», nume pe care i l-a dat o prințesă care l-a salvat din valurile Nilului), a comunicat cu spiritul Zeului mai bine de cincizeci de ani. Spiritul Zeului i-a interzis să încerce să și-L imagineze sub vreo formă! Și acest înțelept a cerut, dând glas focului din inima lui, să Îl poată vedea în persoană; a primit însă drept răspuns: «Pe Dumnezeu nu-L poți vedea și să rămâi în viață!»

7. Atunci când însă, nemaiținând seama de aceasta, dorul din inima înțeleptului s-a întețit și mai mult, spiritul Zeului i-a spus să se ascundă în spatele unei stânci și să iasă de acolo doar când va fi chemat. Înțeleptul a făcut întocmai, iar, când a fost chemat, a ieșit și L-a văzut de departe pe Zeu din spate, strălucind mai tare decât mii de sori! După aceasta, fața înțeleptului strălucea atât de tare, încât șapte ani după aceea nici un om nu o putea privi fără să orbească. De aceea, acest înțelept și-a acoperit fața, vreme de șapte ani, cu un văl gros. Deci, așa cum știți, toate acestea ni le-a spus comandantul cel înțelept.

8. Noi nu știm dacă toate acestea s-au petrecut într-adevăr astfel, noi știm doar că din gura comandantului nostru n-a ieșit niciodată vreun neadevăr. Așa cum le-a aflat și el toate acestea, ni le-a transmis și nouă.

9. Atunci când l-am întrebat pe comandant unde este adorată această adevărată și veșnică zeitate, cea mai înaltă și mai aproape de adevăr, unde este acel loc de pe cuprinsul Egiptului, el ne-a spus: «Nu departe de aici, în marele templu din stâncă de la JA BU SIM BIL (ceea ce înseamnă: Eu am fost, sunt și voi fi)! Printr-o poartă înaltă și mare se intră în marea sală din munte. Ea este împodobită cu coloane sculptate toate în piatră, între fiecare dintre aceste coloane stă câte un uriaș înarmat, înalt de cel puțin doisprezece stânjeni, care parcă ține bolta templului.

10. Interiorul este despărțit de câte o arcadă în trei săli. În fiecare sală, de amândouă părțile, stau câte șapte astfel de uriași, deci sunt câte patrusprezece uriași în fiecare dintre săli. Ei sunt simbolurile celor șapte spirite care pornesc din Dumnezeu. În total însă, templul numără, în toate cele trei săli, de șase ori câte șapte uriași. Aceasta arată că Dumnezeu, de la începutul întregii Creații, a hotărât șase perioade de timp și că în fiecare dintre aceste perioade, aproape nesfârșit de lungi, acționează aceleași șapte spirite. Fiecare dintre cele șase flancuri ale celor trei încăperi mari din templu este ornat cu tot felul de semne și figuri, care au fost dezvăluite de către Dumnezeu primilor locuitori ai acestei țări,

11. La capătul celor trei săli se află chipul acoperit de multe văluri al lui ISIS, chipul descoperit al lui OSIRIS, iar pe un altar al lui ISIS sunt săpate în stâncă aceste cuvinte: JA BU SIM BIL! La intrare, de o parte și de alta a porții templului, se află câte doi uriași în poziție șezând, reprezentând cele patru puteri elementare ale lui Dumnezeu în natură. Faptul că ele sunt așezate ne arată ordinea și liniștea în care sunt puse de Dumnezeu pentru a sluji tuturor creaturilor după voința Lui.

12. O inscripție aflată deasupra porții de intrare avertizează vizitatorul acestui loc sfânt că el trebuie să pășească în aceste săli fiind tot timpul treaz în spirit. Cine intră în prima sală va vedea primele două coloane care sunt ornamentate cu semne și figuri. Acestea reprezintă un fel de luptă între lumi, luptă cunoscută sub denumirea de 'războaiele lui Dumnezeu'.

13. Acum, eu însumi nu cunosc în profunzime vechea înțelepciune, pentru a vă putea lămuri mai mult! Peste șapte zile vreau să vă duc acolo, unde veți putea vedea cu ochii voștri toate acestea. Bineînțeles că roata nemiloasă a timpului a distrus unele dintre aceste minunății, însă multe dintre ele s-au păstrat destul de bine și veți putea încă învăța foarte multe din ele!»

14. Aflând toate acestea, în noi au început să încolțească fel de fel de simțăminte! Așteptam cu nerăbdare ziua în care comandantul nostru ne va duce la acel templu. Când, în sfârșit, a venit și acea zi și călătoream pe cămilele noastre pe drumul spre templu, inimile noastre ardeau și focul din ele era cu atât mai mare cu cât ne apropiam mai mult de templu, înflăcărarea noastră a crescut și mai mult când ne-am apropiat de un mic templu, care servea doar drept mormânt unora dintre înțelepții acelor vremuri îndepărtate. Vai, cum au început să ne bată inimile când am ajuns la poarta marelui templu din stâncă! Ce impresie de nedescris ne-a lăsat priveliștea celor patru elemente personificate! Aproape că ne pierise de tot graiul când am intrat cu torțe aprinse în sălile interioare! De ce era așa de mare emoția noastră?! Pentru că acolo ne credeam mai aproape decât oriunde altundeva de adevărata Ființă atotputernică a lui Dumnezeu.

15. Cu câte lacrimi și suspine am părăsit la urmă templul! Bunul comandant ne-a povestit despre vremurile de demult ale pământului și toate acestea ne-au mișcat atât de mult încât, la sfârșit, întreg pământul ne părea un mare templu al lui Dumnezeu! Nici n-am băgat de seamă dacă acele zile au fost reci ori fierbinți, căci simțurile noastre căutau cu febrilitate tot ce ar fi putut să ne aducă mai aproape de Spiritul lui Dumnezeu. Și, cu toate acestea, nu am reușit aceasta. Știam de acum multe, dar ISIS a rămas ascunsă și învăluită și nici un muritor nu a reușit în vreun fel să arunce o privire în spatele misterioaselor văluri ale veșnicei zeități.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 194 - Oubratouvishar le arată tovarășilor săi adevărata personificare a lui Dumnezeu în Iisus
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.12.2009, 19:15 View PostDownload Post

Capitolul 194
Oubratouvishar le arată tovarășilor săi adevărata personificare a lui Dumnezeu în Iisus


1. (Oubratouvishar): „Abia acasă, în țara noastră fierbinte, mi-a fost dat să-I văd chipul! V-am descris și vouă, în amănunțime, tot ce mi-a fost dezvăluit prin grația preaînaltului Spirit și voi v-ați bucurat peste măsură și săreați de bucurie precum mielușeii. Pe cât de mult v-ați bucurat, totuși, în adâncul inimilor voastre nobile, vă durea că nu vă era dat și vouă să-I vedeți chipul. Astfel s-a trezit în voi tot mai mult dorința de a avea și voi astfel de viziuni. După ce mi-a apărut de șapte ori chipul în vis, am plecat cu acești douăzeci de tovarăși la drum, iar voi nu ați putut răbda acasă nici măcar o jumătate de zi. Ați pornit în urma mea și m-ați ajuns aici, într-un fel atât de miraculos.

2. Acum ne aflăm în acel loc sfânt din visele mele, iar acesta este mult mai presus decât Memfis, KARNAK sau cel mai vechi templu din lume JABUSIMBIL, și nesfârșit mai mult decât chipul învăluit al lui ISIS! Căci, priviți acolo - la masa cea mare! În mijlocul acelei mese, cu cămașa trandafirie, cu mantia albastră și plete strălucitoare care îi cad până pe umeri, șade Dumnezeu, nu numai în spirit, ci și în trup - imagine vie a lui ISIS dezvăluită!

3. Atunci când comandantul ne-a pus în inimă iubirea pentru infinita Ființă Divină, noi am simțit că mica inimă omenească nu este în stare de o asemenea iubire. Așa gândeam noi și i-am spus și comandantului că noi am putea iubi mai presus de toate o ființă care ar purta în ea plinătatea Spiritului Divin, dar că nu putem înțelege o Divinitate infinită, o infinitate preaplină de Spiritul Divin și, neînțelegând-o, nu o putem nici iubi decât doar printr-o iubire care n-ar fi decât o povară apăsătoare care l-ar zdrobi pe micul și neînsemnatul om prin dumnezeirea ei nesfârșită.

4. Cât de mult ne-au înviorat spusele comandantului, după care, lui MOISE până la urmă i-a fost îngăduit a privi măcar spatele veșnicului Dumnezeu, chiar dacă, datorită luminii de nedescris de puternică, fața lui a strălucit vreme de șapte ani atât de tare, încât oricine ar fi privit-o ar fi orbit și de aceea și-a ascuns chipul în spatele unui văl gros. Oh, această veste ne-a însuflețit atât de mult pentru că a făcut cu putință ca noi să ne putem gândi la Dumnezeu ca la o ființă! De-abia de atunci am început să-L iubim pe Dumnezeul atotpreaînalt și, prin această iubire, am putut înțelege fără greș cele șapte visuri profetice drept o chemare spre aceste locuri, înțelegere fără de care n-am fi ajuns niciodată aici.

5. Acum ne aflăm în fața atotpreaînaltului Dumnezeu în persoană și El nu ne poruncește nimic altceva, pentru desăvârșirea noastră spirituală, decât să-L iubim mai presus de toate și să ne iubim aproapele ca pe noi înșine!

6. Ce spuneți voi despre toate acestea, iubiții mei frați și surori? Ce simțiți acum și ce gânduri vă frământă inimile? Oh, vorbiți acum și închinați-vă la Spiritul preasfânt și veșnic, la Dumnezeu, pe care până acum aproape nici un muritor nu și-L putea închipui! Vorbiți! Ce gândiți și ce simțiți acum?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 195 - Legitimele îndoieli ale nubienilor despre divinitatea Domnului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.12.2009, 19:18 View PostDownload Post

Capitolul 195
Legitimele îndoieli ale nubienilor despre divinitatea Domnului


1. Tovarășii de drum, buimăciți peste măsură, atunci când au mai prins grai, au spus, plini de mirare: „Este oare cu putință să gândim așa ceva? Acest om simplu să fie lăcașul celui mai înalt Spirit? Ce dovezi ai? Nu știi prea bine că trebuie să fim cu mare băgare de seamă, ca nu cumva, din nesăbuință, să cădem în cea mai întunecată idolatrie, plină de superstiții, care până la urmă ar putea fi mai rea decât o mie de chipuri învăluite ale lui ISIS?! Gândește-te numai la primejdiile și la rătăcirile de care am avea parte dacă, până la urmă, se va dovedi a nu fi așa cum crezi tu! Amintește-ți de marile dezvăluiri despre veșnicul Dumnezeu pe care le-am aflat din gura înțeleptului comandant în Memfis și la marele templu din stâncă - și toate acestea să se afle ascunse în acest om?! Lui Dumnezeu Îi sunt toate cu putință, dar noi nu găsim aici nici cea mai mică urmă că ceea ce spui tu ar fi cu putință! Ce fel de dovezi de netăgăduit ai tu pentru aceasta?

2. Da, dacă ar fi așa precum ne-ai vestit tu acum plin de sinceritate, atunci înseamnă că am găsit aici ce e mai sfânt din tot ce este sfânt și astfel viața noastră și-a atins menirea, s-a regăsit pe ea însăși și nu ne mai rămâne nimic de căutat ori de cercetat! Căci cine s-a găsit pe sine însuși și pe Dumnezeu, izvorul întregii vieți, acela a găsit totul și a atins cel mai înalt și sfânt țel, așa cum ne-a spus comandantul din Memfis!

3. Dar dacă spui că am găsit totul aici, atunci trebuie să ne arăți și să ne dovedești aceasta cât mai limpede, căci altfel e cu putință ca tu, și noi după tine, să cădem în cea mai mare greșeală, de care comandantul ne-a prevenit de atâtea ori!

4. Privește la cerul nesfârșit cu puzderia lui de stele care, după cele spuse nouă în taină de comandant, sunt toate lumi nemărginite și care numai datorită depărtării par atât de mici! Uită-te la pământul nostru, cu tot ce trăiește și se mișcă pe el! Privește marea, Nilul cel puternic, nisipul, iarba, copacii fără număr și toate viețuitoarele din apă, din aer și de pe pământ! Uită-te la norii de pe cer, cât sunt de puternici, la lună și la soare! Poți tu numai pe departe să-ți închipui că acest om, foarte înțelept de altfel, supraveghează, menține, susține și conduce întreaga veșnică nemărginire, de la mic până la mare, de pe acest petic de pământ? Da, el poate să facă minuni în fața noastră, ca un preabun cunoscător al tainelor naturii, așa cum am mai văzut și alții în Cahirou (Cairo) și Alexandria. Dar ce sunt toate acestea pe lângă eterna nemărginire și nenumăratele ei ființe și lucruri, necunoscute nouă?!

5. Gândește-te la vorbele înțelepte ale comandantului, cum ne-a prevenit de tot felul de magi și scamatori iscusiți, așa cum i-a numit el! După spusele comandantului, un om înțelept care stăpânește arta magiei poate foarte ușor să devină stăpânul lumii pământești și chiar zeu, iar acest om de aici, din ceea ce a dovedit până acum, pare să aibă aceste însușiri din plin. De aceea, trebuie să fim cu mare băgare de seamă și să cerem mărturii, ca să vedem toate acestea în adevărata lumină. Cu cât un lucru pare mai mare și mai sfânt, cu atât trebuie să fim mai vigilenți!

6. Dacă este vorba de dat la o parte o pietricică ce stă în drum, nu-i nevoie să se țină sfat pentru a afla cum trebuie dată la o parte. Primul pe care îl stingherește o ridică și o aruncă departe, unde nu va mai sta nimănui în cale. Cu totul altfel se petrec însă lucrurile dacă o stâncă a căzut de pe un munte în mijlocul unui drum îngust și desparte acum om de om, vecin de vecin, părinți de copii, frate de frate, soră de soră! Ah, atunci va ține sfat întreaga așezare ca să hotărască ce este de făcut ca să se elibereze drumul! Într-o astfel de situație ne aflăm noi acum; acest moment al vieții noastre, pentru care am întreprins o călătorie atât de lungă și de obositoare, este de mare importanță!

7. Dacă am ajuns într-adevăr la locul din visele tale, atunci am câștigat totul și vom primi semne care să ne întărească această convingere. Dacă n-am ajuns la locul unde trebuia, atunci ori trebuie să ne întoarcem fără izbândă acasă, ori trebuie să ne continuăm călătoria după ce vom plăti gazdei celei bune pentru cât am prăznuit aici. Tu însă să ne spui deschis dacă ai unele dovezi pentru ce ne-ai spus despre acest om și să ni le arăți!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 196 - Oubratouvishar vrea să-și convingă tovarășii de divinitatea lui Iisus
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.12.2009, 19:31 View PostDownload Post

Capitolul 196
Oubratouvishar vrea să-și convingă tovarășii de divinitatea lui Iisus


1. Oubratouvishar a spus: „Credeți cumva că eu sunt mai slab de înger decât voi? O, vă înșelați amarnic în ceea ce mă privește! Nu ați fost martori la ce fel de dovezi mi-a adus acel tânăr preafrumos la un semn al acelui Domn și prin asta mi-a alungat îndoielile?”

2. Cei douăzeci au spus: „Noi am văzut multe și am auzit când și când una și alta, dar nu am putut desluși încă nimic important și nici n-am putut face vreo legătură, pentru că masa noastră este prea departe de masa cea mare!”

3. La acestea, cei noi veniți au spus: „Noi am ajuns printr-o minune la această masă, care înainte era goală, în același moment în care tu tocmai făceai o plecăciune adâncă în fața acelui domn, după care ai venit la noi. De aceea nu am putut băga de seamă nimic din ce s-a petrecut între tine și acel tânăr minunat! Spune-ne ce știi și ce-ai văzut și noi ne vom da seama din aceasta unde ne aflăm!”

4. Conducătorul: „Bine, atunci ascultați-mă încă o dată: cu toții știți ce am găsit de curând în acea groapă plină cu pietre. Acest lucru am vrut să-l iau cu mine ca să-l duc în dar comandantului din Memfis. Dar, în graba plecării, l-am uitat pur și simplu și mi-am adus aminte de el abia mai târziu. Acel lucru a rămas într-un colț al colibei mele, învelit în niște cârpe, într-o coajă de dovleac. Atunci când am cerut aici dovezi, așa cum și voi la rândul vostru cereți acum, tânărul acela minunat mi-a amintit de ceea ce am uitat acasă și mi-a zis și unde și când am găsit eu acea piatră frumoasă, unde am pus-o bine și cui voiam să i-o dăruiesc.

5. Prieteni și frați iubiți, eu am fost peste măsură de mirat și mi-a părut ceva cu totul deosebit! Cum putea acel tânăr să știe acea taină a mea despre piatra care zăcea ascunsă în cel mai îndepărtat colț al colibei mele?

6. Prieteni și frați, pentru a ști aceasta e nevoie de mai mult decât de toată înțelepciunea omenească! Mie îmi ajunge această dovadă, pentru că știu ce îi este cu putință unui om să știe! Dar acel tânăr nu s-a oprit aici, ci, la un semn al Domnului de la acea masă, m-a întrebat dacă nu vreau să-mi aducă aici acel lucru din coliba mea din Nubia! Propunerea lui m-a minunat peste poate și i-am zis că vreau.

7. Acum, voi gândiți că tânărul m-a lăsat să aștept ceva vreme!? O, nicidecum! În aceeași clipă mi-a și dat mai întâi piatra, iar apoi și coaja de dovleac cu care o acoperisem în colțul cel ascuns al colibei mele. Și am aflat, cu amănuntul, de unde a fost adusă această piatră!

8. Ca nu cumva să vă gândiți sau chiar să mă învinuiți de credulitate, uitați-vă cu toții la această piatră și la coaja de dovleac, dacă nu sunt aceleași pe care vi le-am arătat mai demult! Iar servitorul meu este martor, căci a văzut locul unde și cum am păstrat această piatră în colibă! Ce ziceți de toate acestea? Poate fi în stare de așa ceva vreunul dintre renumiții magicieni din Cahirou (Cairo)? (KAHI ROUG înseamnă Cornul lui Kahi, acesta fiind unul dintre cei mai mari tauri din regiune, care era considerat sfânt.) Eu am zis ce am avut de zis, acum este din nou rândul vostru!”

9. Cu toții au spus: „Dacă este așa, și nici unul dintre noi nu se îndoiește de spusele tale, atunci mare fericire a dat peste noi, căci aici imposibilul va deveni cel mai viu și mai luminos adevăr! Fericiți suntem noi și țara noastră și toți cei de acasă, care ne așteaptă plini de nerăbdare, căci sub pielea lor neagră se va face în curând lumină!

10. Dar acum spune-ne și nouă cum poate acest om să fie, în același timp, și om, și cea mai înaltă divinitate, care umple întreaga nemărginire și care este atotputernic pretutindeni, men-ținând și hrănind totul?! Unde poate să încapă în el veșnica înțelepciune fără margini și voința atotputernică?! Aici, asemeni nouă, doar un om, iar acolo făptuind în întreaga nemărginire cu cea mai înaltă înțelepciune și putere fără margini?! Aici - mărginit la unul dintre punctele fără de număr ale acestui pământ, iar acolo - făptuind în întreaga creație nemărginită, cu o forță veșnică ce nu slăbește niciodată?! Poți tu să înțelegi asta?”

11. Conducătorul a spus: „Nici eu nu am pătruns aceasta până la capăt. Dar nu pot pricepe, la fel de puțin ca și voi, cum a putut acest tânăr să-mi aducă într-o clipă acea piatră pe care am uitat-o! Să avem răbdare, plini de umilință și iubire, și ne vom lumina cu siguranță!”

12. Cu acestea au fost cu toții deocamdată mulțumiți și au rămas așteptând să vadă ce va veni.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 197 - Calitățile spirituale și defectele negrilor
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.12.2009, 19:34 View PostDownload Post

Capitolul 197
Calitățile spirituale și defectele negrilor


1. Cyrenius Mi-a spus: „Doamne, nu aș fi crezut că acești negrii au minți atât de limpezi și atâta înțelepciune. Nenumăratele lor cunoștințe și minunatele lor experiențe pe care le-au trăit mă minunează peste măsură! Comandantul din Memfis, care se numește Justus Platonicus, îmi este cunoscut și mie ca fiind un om plin de înțelepciune. Nu știam însă că este inițiat în vechile taine egiptene!

2. Știam că a fost din totdeauna un platonician înfocat. Ca fiu al unei familii dintre cele mai nobile din Roma și bogat ca un Cresus, a fost preocupat încă din tinerețe de filosofia greacă și de cea egipteană, iar ținta cea mai înaltă a căutărilor lui a fost Egiptul. A petrecut zece ani în țara vechii înțelepciuni și a fost inițiat în toate tainele care erau cu putință. O scrisoare de la fratele meu, cezarul Augustus, i-a deschis porțile spre a putea descifra toate tainele, de la început până la sfârșit. Așa a ajuns el la înțelepciunea de acum. Și, pentru că era priceput în toate treburile privitoare la Egipt, Augustus l-a pus comandant civil și militar în Memfis, în Egiptul Superior. În Memfis se află și câteva trupe militare peste care Justus are comanda, dar, cu toate acestea, el nu este și nici n-a fost comandant pe câmpul de luptă.

3. Știu că este un mare învățat. Dar nu știam că a devenit un înțelept și un fel de preot. Acum trebuie să mă gândesc mai îndeaproape la el, căci, prin osteneala pe care și-a dat-o cu acești negrii, a crescut foarte mult în ochii mei. Cu siguranță că s-ar bucura foarte mult dacă ar fi acum aici, de față! Care este părerea Ta despre Justus Platonicus al nostru? Cum este purtarea lui ca păgân, la fel ca mine, în împărăția Domnului pe pământ?”

4. Eu am spus: „De ce mai întrebi? Justus este un om după inima Mea, el Îl iubește pe Dumnezeu mai presus de toate și pe oameni mai mult decât pe el însuși. Cine face ca el, acela este deja în împărăția Mea, fie că este evreu, fie că este păgân! Eu îți spun ție că M-aș înțelege mult mai ușor cu el decât cu voi toți laolaltă, dar și voi sunteți pe placul Meu! Pentru primirea și păstrarea cuvântului Meu însă, nimeni nu este mai potrivit decât acești negrii. Căci ceea ce ei au primit și au înțeles odată va rămâne tot atât de curat și de neschimbat precum un diamant. Iar învățătura Mea, pe care o vor primi acum, va fi peste două mii de ani la fel de curată precum este acum!

5. Acești oameni negrii au însușirea să păstreze foarte curată o învățătură sau un obicei mii de ani, iar ea va rămâne la fel de curată precum au primit-o la început. Ei nu vor omite nimic din ea și nici nu vor adăuga ceva. Toate acestea nu trebuiesc interpretate cum că ei ar fi, ca oameni, superiori vouă, albilor. Ei sunt urmașii lui Cain și se află pe o treaptă inferioară și pot doar cu greu să devină copiii Domnului, pentru că ei sunt oameni care aparțin de fapt numai acestei planete, Pământ. Ei sunt ființe pur pământene, dotate cu înțelegere, înțelepciune, conștiință, însă cu mai puțin liber arbitru decât voi, albii.

6. Și totuși, puținul lor liber arbitru este mai statornic și mai puternic decât voința voastră întru totul liberă! Ceea ce negrii și-au propus odată, ei vor și face, chiar dacă va trebui să mute munții din loc! În această zi veți primi mai multe dovezi despre voința lor de neclintit, de care vă veți minuna! Până și conformația lor arată că sunt neschimbați în felul lor de a acționa și că sunt urmașii lui Seth*.

7. Vedeți, conducătorul este cel mai în vârstă dintre ei, iar servitorul lui este cu douăzeci de ani mai tânăr decât el! Uitați-vă la amândoi, dacă vă puteți da seama că unul este mai în vârstă decât celălalt! Ei seamănă ca doi gemeni! Veți putea cu greu recunoaște vârsta acestor oameni. La fel stau lucrurile și cu puterea și vioiciunea lor. Unul de-al lor de șaptezeci de ani se poate întrece la alergare cu oricare dintre tineri!

8. Voi, albii, vă îmbolnăviți adesea și pielea voastră îmbătrânește repede din cauza bolilor. Aceștia însă, rămânând la hrana lor naturală, nu cunosc nici o boală. Cei mai mulți mor de bătrânețe. La fel cum și înfățișarea lor rămâne neschimbată, în comparație cu a voastră, la fer și caracterul sufletului lor este cu totul altul și mult mai neschimbător decât al vostru. Din această cauză însă, ei fac cu mult mai greu progrese către deplina desăvârșire a spiritului lor, pentru că le lipsește pentru aceasta maleabilitatea voinței. Voința lor poate fi totuși modelată, dar pentru aceasta este nevoie de foarte multă muncă și stăruință.

9. Calitățile sufletului și spiritului lor nu constau însă în acea neclintire a voinței, mai mult animală, ci în ușurința cu care sufletul lor poate cunoaște. Prin ea, ei pot recunoaște repede lumina adevărului. O altă calitate a lor este ușurința cu care își pot mobiliza voința atunci când sufletul recunoaște adevărul și binele, și le însușește repede prin voință și trece apoi la fapte, fără de care nici o cunoaștere nu-i ajută sufletului la ceva.” (* - Vezi „Casa Domnului” de Jakob Lorber, n.r.)
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 198 - Diversitatea climei și a raselor de pe pământ
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.12.2009, 19:37 View PostDownload Post

Capitolul 198
Diversitatea climei și a raselor de pe pământ


1. (Domnul): „Vedeți, acești oameni vor călători de acum prin țări cu popoare foarte treze și cu o cultură avansată și vor vedea cum se lucrează pământul, cum se crește vița-de-vie și vor vedea orașe mari cu palate frumoase! Dar, chiar dacă vor vedea toate acestea, ei vor locui și peste o mie de ani și peste două mii de ani tot în colibele lor și nici atunci nu vor fi în stare să-și facă o casă ca lumea din lemn și cu atât mai puțin din piatră.

2. Prin aceasta să nu înțelegeți că le lipsește îndemânarea, căci ei pot învăța foarte bine arta de a construi. Le lipsește însă spiritul de a întreprinde, care îi este necesar unui om pentru a realiza așa ceva!

3. De aceea, călătoria lor până aici a fost una dintre întreprinderile cele mai mari de când se știu ei. Pentru voi însă, ea ar fi doar o glumă! Până acolo este un drum lung și arșița îngreunează mult călătoria; dar acești oameni îndură foarte bine căldura. Sângele lor este mult mai leneș și conține foarte puțin fier, astfel că este mult mai gros, și conține mai multă fiere decât sângele albilor și de aceea este nevoie de o căldură mult mai mare până când devine îndeajuns de fluid.

4. În iernile aspre, ca cele din țara nordică a lui Uran al nostru, oamenii aceștia ar suferi foarte tare. În prima iarnă pielea li s-ar coji, pentru că sângele, fiind prea gros, nu ar ajunge până la periferie și de aceea pielea s-ar coji și vasele de sânge, suferind o presiune prea mare, s-ar sparge, ceea ce ar avea drept urmare sângerări și dureri mari. Dar o arșiță, care ar putea înroși până și pietrele, lor nu le face mai nimic. Pe când, dacă un scit adevărat din nord ar veni în Nubia în mijlocul verii, s-ar usca în câteva zile și ar muri din aceasta.

5. Desigur că tu gândești și îți zici în sinea ta: «Este oare nevoie ca pe pământ să fie atât de mari diferențe de temperatură? Nu se poate să fie peste tot la fel de cald sau de rece?» Dacă însă ți-ar fi fost binecunoscută forma de glob a pământului - așa cum îți este acum, pentru că ai aflat de la Mine încă de pe vremea când eram doar un copil fraged - atunci nu te-ai mai gândi acum la această întrebare!

6. Diferențele temperaturii sunt urmarea formei de glob a pământului. Această formă de glob este necesară pentru că, dacă pământul ar avea orice altă formă, lumina soarelui nu s-ar putea răspândi atât de bine. Altfel, ar trebui ca pământul să fie luminat de trei sori, câte unul deasupra fiecărui pol și unul peste Ecuator! Cum însă ar putea fi suportată această arșiță pe pământ, cum s-ar descurca creaturile de pe el fără noaptea cea întăritoare și ce fel de mișcare ar avea pământul dacă el ar fi atras în același timp la fel de puternic de puterea de atracție a trei sori la fel de puternici?

7. Eu ți-am explicat ție și mai multora dintre voi cât de mare este și trebuie să fie Soarele și cât de mic este și trebuie să fie Pământul pe lângă el! Pământul trebuie să se rotească în jurul Soarelui la o anumită depărtare și cu o anumită viteză, altfel el ori ar cădea pe Soare, ori s-ar depărta de el în nemărginire. În primul caz, Pământul ar fi descompus într-o clipită de lumina arzătoare a atmosferei soarelui sau de spiritele naturii ținute prizoniere în materia acestuia. În cel de-al doilea caz, din cauza lipsei de căldură, Pământul ar deveni un glob de gheață rigid! În amândouă cazurile, viața în trup pe pământ nu ar mai fi nicidecum cu putință.

8. Tu vezi acum felul în care, în Ordinea divină, o necesitate atrage altă necesitate și că pe acest pământ este cu neputință să fie o singură temperatură de la un pol la celălalt pol, iar pe de altă parte este necesar ca întreg pământul să fie populat, pentru ca sufletele creaturilor devenite libere să se poată întrupa într-un trup corespunzător naturii lor. Ce rămâne altceva de făcut decât ca, în regiunile fierbinți ale pământului să se întrupeze oameni care să suporte bine o astfel de climă, iar în regiunile reci să se întrupeze astfel de oameni care să reziste, prin însușirile lor naturale, la această climă.

9. Dacă ai reușit acum să înțelegi doar întrucâtva acestea, îți vei putea da seama de ce Africa arzătoare poate fi populată doar de astfel de oameni negrii, cu însușirile pe care ți le-am descris. Spune-Mi dacă ai înțeles toate acestea!”

10. Cyrenius a spus: „O Doamne, am înțeles acum și Îți mulțumesc pentru această minunată învățătură. Acum mi-am dat seama că totul pe acest pământ este ordonat cu multă înțelepciune și totul trebuie să fie până în cel mai mic detaliu așa, și nu altfel! De aceea, Ție, Dumnezeule și Stăpâne, Ți se cuvin toată dragostea, slava și mărirea, căci tot pământul și toate cerurile sunt pline de iubirea și de înțelepciunea Ta!

11. Ce mai ai de gând, oh, Doamne, cu acești negrii? Căci nu îmi par pe deplin lămuriți, ci observ la ei o ezitare.

12. Conducătorul lor le-a arătat divinitatea Ta într-un mod cu adevărat foarte nimerit și minunea cu diamantul se pare că la început i-a uluit peste măsură. Dar acum se pare că au tot felul de întrebări, iar unul dintre ei, care s-a uitat de mai multe ori spre noi, l-a întrebat chiar acum pe conducător dacă n-a adus chiar el în ascuns de acasă acea piatră, împreună cu coaja de dovleac. Ce le trece la negrii ăștia prin cap! Trebuie aduși pe calea cea dreaptă printr-o minune mare! Conducătorul cel bun se pare că are de furcă cu ei, așa văd eu de aici!”

13. Eu am spus: „Încă puțină răbdare, până când o să înceapă să mustească de-a binelea! Abia atunci îi vom veni în ajutor conducătorului! Căci acești oameni sunt mai înceți la gândire decât voi! În plus, au primit acum pentru prima dată hrană necunoscută lor și vin, și de aceea sunt acum și mai înceți în gândire decât înainte. Dar este bine așa cum stau lucrurile, căci altfel nu ar fi fost ușor de convins de ceva ce se deosebește atât de mult de noțiunile pe care și le-au însușit în Memfis despre Dumnezeu.

14. Ei nu pot să aducă la același numitor nemărginirea lui Dumnezeu și persoana Mea. Dar, după ce vor fermenta bine, va fi mult mai ușor! Între timp, conducătorul îi ceartă din cauza bănuielii că i-ar fi înșelat în ceea ce privește minunea, ceea ce este și drept. Căci, cine se îndoiește de o minune adevărată, acela trebuie să fie îndreptat, chiar și cu bățul! Cu cât acești negrii vor fi mai mult pedepsiți și umiliți prin cuvinte, cu atât mai puternic și mai ușor vor îmbrățișa pentru totdeauna învățătura Mea!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 199 - Despre înțelegerea rapidă sau înceată a adevăratei învățături
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.12.2009, 19:40 View PostDownload Post

Capitolul 199
Despre înțelegerea rapidă sau înceată a adevăratei învățături


1. (Domnul): „Este deja de mult cunoscut faptul că oamenii care au priceput repede ceva și, mai înainte de a înțelege, nu s-au preocupat îndelung cu acea temă, vor uita repede ceea ce au înțeles atât de ușor. Pe când oamenii care și-au însușit cu greu o învățătură, trecând prin multe probe, greutăți și încercări, nu vor uita ușor acea învățătură.

2. Oh, sunt mulți cei care au talente și alte calități! Ei înțeleg totul ușor, dar, cu timpul, când apar încercările, se gândesc la avantajele lor lumești și se tem să jertfească prea mult, gândindu-se la posibilitatea de a uita sau de a se dezice de acea învățătură spirituală, care, chiar dacă este înțeleasă de ei, nu le servește intereselor lor lumești. Astfel de oameni seamănă cu musculițele de oțet, care toată ziua zboară și se joacă în lumina de care sunt încălzite și pătrunse, însă atunci când vine peste ele noaptea încercărilor, atunci s-a terminat cu lumina care le anima și astfel și cu viața lor!

3. De aceea sunt mai potriviți pentru a intra în împărăția cerească cei care înțeleg mai greu un adevăr înalt decât cei care îl înțeleg ușor. Pentru că cei cărora le trebuie mai multă vreme până își însușesc o învățătură, o păstrează apoi vie, cu credință, pe când ceilalți se joacă cu lumina din cer la fel cum musculițele se joacă cu lumina soarelui și, prin urmare, nu au foloase mai mari din această lumină cerească decât au musculițele din lumina soarelui.

4. Printre aceștia însă mai sunt și oameni care înțeleg repede un adevăr și îl păstrează pentru ca apoi, la vremea nopții, să lumineze mai departe precum stelele strălucitoare, având astfel, atât ei, cât și alții, foloase din aceasta. Dar astfel de oameni sunt foarte puțini și, de aceea, rari.

5. Toți acești negrii înțeleg și prind greu o învățătură nouă, dar ceea ce au prins o dată le va rămâne și vor străluci în această învățătură, pentru urmașii lor, precum stelele din Orion și SIRJEZ (Sirius).

6. Înțelegerea dreaptă și adevărată a învățăturii Mele este precum câștigarea unei averi. Cine a făcut ușor avere, acela o va și risipi ușor, căci acela nu este obișnuit cu lipsurile și nici cu cumpătarea. Cine a ajuns la avere prin moștenire ori printr-un câștig ușor, nu va prețui acea avere, căci el gândește și crede că o astfel de avere se obține ușor. Cine însă și-a câștigat averea prin truda mâinilor lui, acela cunoaște munca cea grea, știe câtă sudoare l-a costat fiecare ban și va prețui averea atât de greu strânsă și desigur că nici nu o va risipi vreodată într-un mod ușuratic.

7. La fel stau lucrurile și cu comorile spirituale. Cine le câștigă ușor, acela nu le prețuiește pentru că se gândește că nu le poate pierde niciodată sau, chiar dacă le-ar pierde, le-ar putea din nou câștiga la fel de ușor. Dar nu este așa, căci cine pierde o șansă spirituală, acela nu va mai câștiga ușor a doua oară ceea ce a pierdut.

8. Căci locul învățăturii spirituale este luat imediat de ispitele lumești, și aceasta este o osândă, căci aceste deprinderi lumești nu se mai lasă așa ușor îndepărtate ca la început. La fel cum toate deprinderile spirituale devin mereu tot mai spirituale și mai libere, la fel și cele lumești devin tot mai materiale, aducătoare de tot mai multe osânde și de moarte. Cine este odată prins în osânde și este înlănțuit de dorințe, acela doar cu greu se va mai lăsa eliberat sau poate niciodată.

9. Cine a primit odată Cuvântul Meu, trebuie să-l păstreze neschimbat și să făptuiască după el, nu numai în gând, ci mai ales prin fapte și cuvinte. Toată cunoașterea și credința nu sunt nimic și nu au nici o valoare pentru viață dacă nu sunt urmate de fapte pe măsură!

10. La ce-i folosește cuiva să vrea să facă o călătorie spre o țară anume, al cărei nume îl cunoaște, dacă nu știe drumul într-acolo? Iar dacă cineva care cunoaște drumul îi va spune cum poate ajunge acolo, la ce îi va folosi lui această informație dacă nu va străbate el însuși acel drum, ci se va întoarce și va merge în cu totul altă direcție?! Va ajunge el vreodată în acea țară? Eu vă zic vouă: el poate merge oriunde altundeva va vrea, dar în locul predestinat lui nu va ajunge niciodată. Când vrei să ajungi într-un loc, trebuie tu însuți să străbați acel drum până acolo!

11. Acești negrii sunt, în ceea ce privește drumurile acestui pământ, cei mai neștiutori oameni de pe lume! Fără comandantul Justus Platonicus, ei n-ar fi găsit niciodată drumul până aici. După ce însă comandantul le-a descris în amănunt drumul, ei s-au luat după această descriere și prezența lor aici dovedește îndeajuns că au urmat cu credință îndrumările comandantului, și pentru aceasta a fost nevoie de o voință de nezdruncinat, care este proprie acestor negrii. Cine vrea cu adevărat ceva, acela va obține fără îndoială aceasta.

12. Cine a primit Cuvântul și învățătura Mea și făptuiește după ea, acela își va atinge țelul și nimic nu îl va opri. Cine însă făptuiește doar din când în când după Cuvântul Meu, dar, pe lângă aceasta, face și ce este pe placul lumii, acela se aseamănă cu un om care merge spre un anume loc dar se întoarce la jumătatea drumului și face același drum înapoi.

13. El seamănă și cu un servitor care vrea să slujească la doi stăpâni care se dușmănesc. Va putea el să se descurce cu munca la doi stăpâni potrivnici? Va putea el oare să-i iubească pe amândoi, sau chiar și numai să pară că îi iubește? Ce față vor face însă cei doi stăpâni când vor afla că servitorul le servește amândurora? Nu îi va spune și unul, și celălalt: «Slugă vicleană, cum îmi poți iubi și sluji dușmanul?! Slujește-mi doar mie ori părăsește-mi casa!» Căci nimeni nu poate sluji cu adevărat la doi stăpâni, ci pe unul îl suportă, iar pe celălalt îl disprețuiește. Un astfel de servitor va fi dat afară de amândoi stăpânii și cu greu își va mai găsi vreo slujbă la un alt stăpân și atunci el va ședea între două scaune, direct pe pământ.

14. Că acești negrii nu vor să slujească la doi stăpâni, ci numai la unul, vei putea recunoaște din lupta crâncenă pe care trebuie să o dea conducătorul lor împotriva convingerilor tovarășilor săi, în inima cărora cuvintele comandantului din Memfis sunt prea adânc păstrate și nu se lasă atât de ușor scoase de acolo!

15. Singurul punct de sprijin este ceea ce i-a învățat comandantul despre Ființa Divină din cartea lui Moise; acesta este un punct de plecare și o cale pe care ei pot fi aduși la Mine. Și tocmai la această cale muncește acum conducătorul lor ca să-i convingă. Dacă nu i-aș trimite îngerul în ajutor, nici într-un an nu și-ar termina treaba. Eu îi voi trimite însă acum îngerul și munca lui va fi împlinită!”

16. Cyrenius a spus: „O Doamne, aș vrea să mă duc mai aproape ca să pot auzi mai bine ce se petrece!”

17. Eu am spus: „Nu este nevoie, căci vântul va aduce toate vorbele până la urechile noastre!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 200 - Rafael îi convinge pe negrii de sfințenia Domnului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.12.2009, 19:44 View PostDownload Post

Capitolul 200
Rafael îi convinge pe negrii de sfințenia Domnului


1. Imediat după aceasta, Eu l-am chemat pe înger și i-am spus cu voce tare, ca să audă și vecinii Mei de la masă: „Rafael, Oubratouvishar și tovarășii lui au ajuns cu cearta lor la un anumit punct în care tu poți să-i ajuți ușor! Ei înclină acum să-i accepte părerea lui Oubratouvishar despre Mine, dacă le va putea dovedi că într-adevăr piatra a fost adusă de tine din Nubia până aici într-o clipă. Du-te la ei și adu aici fiecăruia care îți va cere ceva din coliba lui, și întreaga dispută va fi astfel încheiată!

2. Acești oameni cu voința de neclintit, însă grei și înceți în a pricepe, trebuie convinși printr-o minune, căci pentru ei cuvântul are o putere prea mică de convingere. Acestor oameni nu le poate strica o minune atât de mult cât v-ar putea strica vouă și mai ales unora dintre evrei, căci ei înșiși, ca oameni ai naturii, sunt în stare să facă minuni doar prin credința lor neclintită și prin voința lor puternică. Ei consideră aceasta drept o treabă cât se poate de normală. De aceasta vă veți convinge mai târziu. O mare minune valorează la ei doar pe jumătate și de aceea ei pot fi foarte bine ajutați prin minuni. Du-te acum la ei! Ce ai de făcut se află deja în tine!”

3. Acum, știind cu toții despre ce va fi vorba, îngerul s-a dus la masa unde negrii, însuflețiți de vin, discutau cu voce cam tare. Ajuns acolo, el a spus cu o voce puternică: „De ce îl învinuiți pe cel mai mare prieten și binefăcător al vostru? Ar trebui să-i fiți pentru atâtea recunoscători, dar, în loc de aceasta, vă purtați cu el ca și când ar vrea să vă înșele și să vă împingă pe o cale greșită! De ce mă bănuiți pentru minunea pe care am făcut-o, la voința Domnului, că aș fi un scamator care aș vrea să-L ajut ca să vă poată înșela?! Ce dovezi vreți voi ca să vi se risipească bănuielile și să călcați pe calea cea dreaptă? Să vă aduc aici ceva din colibele voastre? Cereți și eu vă voi aduce!”

4. La aceste cuvinte energice, au amuțit cu toții și nu mai știau ce să facă de frică.

5. Conducătorul însă le-a zis: „Acesta este un ajutor divin! El mă va apăra de învinovățirile voastre atât de crude! Cereți și convingeți-vă singuri, căci nimic altceva decât această minune nu vă poate alunga nebunia și nu vă poate deschide ochii!”

6. Unul dintre ei, care avea cele mai mari îndoieli, s-a ridicat și a zis: „În coliba mea am ascuns o comoară. În afară de mine și de femeia mea, care este aici, nu știe nimeni de ea. Adu-mi-o aici și voi crede!”

7. Îngerul a întrebat: „Cât de repede vrei să-ți aduc aici comoara pe care ai învelit-o într-un ștergar și pe care ai ascuns-o în colțul dinspre apus al curții tale, într-un loc în care, în dreptul colibei, se află un palmier mare, unde ai îngropat în nisip comoara, la două lățimi de palmă adâncime?! Ea este grea cam de treizeci de ocale și este un bulgăre de aur curat. Să ți-l aduc aici? Spune-mi dacă vrei!”

8. Auzind acestea, cel care se îndoia a făcut ochii, mari și a spus: „Dar, pentru numele lui Dumnezeu, cum este cu putință, tinere minunat, să știi toate astea? Deja de acum mi-ai risipit îndoielile, căci acum tot ce ne-a spus conducătorul nostru despre acel bărbat tânăr îmi este limpede precum lumina zilei! Cu toate acestea, lucrurile devin tot mai ciudate! Dacă în acel om locuiește fără îndoială Spiritul cel veșnic al lui Dumnezeu, cum vom putea sta noi în fața Lui? Oare îndoielile noastre nu L-au jignit peste măsură? Oh, oh, suntem pierduți cu toții!”

9. Îngerul: „Nicidecum! Acum sunteți cu toții salvați! Dar spune-mi cât de repede vrei să-ți aduc aici comoara!”

10. Cel care se îndoia a spus: „O, minunatule, acum nu mai e nevoie deloc de aceasta pentru ca să mă convingi. Dar dacă vrei tu să o aduci aici, atunci fă-o! Dacă ea va fi aici cuiva de folos, să o răscumpere prin niște unelte folositoare, căci mie oricum nu-mi este de nici un folos! Ea e frumoasă și în unele locuri strălucește foarte tare la soare. Pentru asta mi-a plăcut mie acest bulgăre destul de mare și greu. Dacă tu vrei, tinere minunat, să mi-l aduci aici, nu este nevoie să te grăbești!”

11. Îngerul: „Uită-te la mine! În această clipă mă duc să-ți aduc comoara. Numără clipele de care voi avea nevoie ca să mă duc și să mă întorc!”

12. Cel care se îndoia și tovarășii lui priveau atenți la înger, ca să vadă când va pleca și când se va întoarce.

13. Dar îngerul nu s-a clintit din loc, ci l-a întrebat pe cel care se îndoia mai înainte: „Mi-ai simțit lipsa?”

14. Acela a spus: „Nu, pentru că ai stat tot timpul neclintit în același loc!”

15. Îngerul: „Oh, nicidecum, căci uită-te, comoara se află deja la picioarele tale!”

16. Cel care se îndoia s-a uitat sub masă și a văzut comoara la picioarele lui. Când a dat cu ochii de ea, cel care mai înainte se îndoia s-a speriat atât de tare, încât buzele lui, care până atunci erau cărămizii, au pălit, iar el a început să tremure.

17. Toți ceilalți erau foarte uimiți de această apariție și au strigat: „Dar, pentru numele lui Dumnezeu, ce este aceasta? Ce poate să fie? Tu, minunatule, nu te-ai mișcat de la locul tău, nici măcar pentru o clipă! Cum este aceasta cu putință?”

18. Îngerul a spus: „Lui Dumnezeu totul îi este cu putință! Vă puteți da seama din aceasta cum poate Dumnezeu, deși aici pare a fi doar un simplu om, să conducă și să mențină prin puterea infinită a voinței Sale întreaga nemărginire și cum nimic nu rămâne ascuns ochilor Lui!

19. Din marea Lui iubire pentru oamenii de pe acest pământ, și prin aceasta și pentru oamenii din toate celelalte lumi, din nemărginire, Spiritul veșnic al lui Dumnezeu S-a întrupat și a venit El însuși aici, ca om printre oameni, ca să vă fie pentru totdeauna Dumnezeu și Tată pe care să-L puteți simți, vedea și căruia să-I puteți vorbi! Căci El, ca Dumnezeu, este cea mai curată și puternică iubire; de aceea nici un om și nici un înger nu se poate apropia de El decât prin iubire.

20. Dacă vreți să veniți la El, atunci trebuie să-L iubiți mai presus de toate și trebuie de asemenea să vă iubiți între voi ca adevărați frați și surori. Fără o astfel de iubire este cu neputință să vă apropiați cu adevărat de El! Iar acum tu, iepure speriat, ridică-ți comoara, pune-o aici, pe masă, și vezi dacă este într-adevăr comoara ta!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 201 - Negrul și Oubratouvishar îi înmânează lui Cyrenius comorile lor
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.12.2009, 20:00 View PostDownload Post

Capitolul 201
Negrul și Oubratouvishar îi înmânează lui Cyrenius comorile lor


1. După ce și-a revenit puțin din sperietură, negrul a făcut o plecăciune și a ridicat de sub masă legătura cea grea, a desfăcut ștergarul și în curând a apărut la vedere bulgărele de aur pe care l-a pus pe masă. Mulți s-au dus acolo ca să cerceteze această comoară. Nici Iuda Iscarioteanul al nostru nu și-a putut stăpâni curiozitatea și s-a dus să vadă comoara, iar în sinea lui îi părea tare rău că nu este proprietarul ei.

2. După ce comoara a fost îndeajuns cercetată și admirată, negrul l-a întrebat pe înger cine ar fi cel mai potrivit pentru a-i dărui această comoară, căci nu vroia să mai care bulgărele tot drumul până acasă.

3. Iar îngerul i l-a arătat pe Cyrenius și i-a spus: „Uite acolo, la dreapta Domnului, șade comandantul Romei! El este comandant peste Asia și peste o mare parte a Africii. Tot Egiptul este sub comanda lui și deci și comandantul din Memfis! Dă-i lui comoara! Și tu, Oubratouvishar, ai face mai bine să-i dai piatra acestui comandant decât celui din Memfis, care oricum nu pune preț pe astfel de comori! Dar acesta este doar sfatul meu, voi puteți face după cum vă este voia!”

4. Conducătorul a spus: „Sfatul tău înțelept este pentru mine poruncă și îl voi îndeplini chiar și cu prețul vieții mele, pentru că tu m-ai sfătuit până acum numai de bine!”

5. Cei doi s-au ridicat - cel care se îndoia, cu bulgărele lui de aur, și conducătorul, cu diamantul lui cel mare – și s-au dus cu ele la Cyrenius.

6. Când au ajuns acolo, conducătorul nubienlor a zis: „Nu știam mai devreme cine ești. Nu m-am interesat de nimeni altcineva decât de Domnul, pentru că mă gândeam în sinea mea: «Numai unul poate fi Domnul și Stăpânul, și toți ceilalți sunt servitorii Lui!» Dar acum, un băiat minunat, strălucitor de alb, mi-a spus că, după ordinea lumească, și tu ești un mare domn și stăpân, și de aceea ne-am hotărât, împreună cu tovarășii mei, la sfatul înțelept al acestui tânăr minunat, să-ți dăruim ție comorile care ne-au fost aduse aici într-un mod atât de miraculos. Poate s-ar putea însă să ne dai în schimbul lor niște unelte bune, ca să ne putem face și noi acasă o astfel de pâine bună.

7. Uneltele noastre de acasă sunt proaste și se tocesc foarte repede, deși sunt făcute cu multă trudă din lemn și din os. În Memfis am văzut însă tot felul de unelte, pe care chiar și piatra nu le poate toci ușor, și astfel de unelte ne-ar fi nouă mai folositoare decât acel bulgăre galben strălucitor, care este moale și nu ne este de folosință! Primește de aceea aceste două daruri!”

8. Cyrenius a spus: „Bine, prietene, primesc cu drag de la voi aceste două daruri deosebit de prețioase, dar nu spre folosul meu, ci spre folosul acestui popor sărăcit din Galileea, care a întârziat cu plata impozitelor față de Roma! Cu aceste două daruri această țară își va plăti impozitele pe următorii zece ani, și, în acest răstimp, țara se va putea reface.

9. Când vă veți întoarce din nou acasă, voi avea grijă să primiți destule unelte de care aveți nevoie și, dacă veți vrea să vă puneți din proprie voință sub pază romană, atunci veți primi în fiecare an unelte noi! Altfel veți fi nevoiți să mergeți tot la câțiva ani în Memfis și să vă faceți rost de aceste unelte în schimbul unor bunuri ale voastre!”

10. Conducătorul a spus: „Ca să putem hotărî așa ceva trebuie mai întâi să fie chemat sfatul poporului, ceea ce la noi este o treabă grea, căci țara noastră este foarte întinsă și unii dintre noi locuiesc în colțuri foarte greu de pătruns. De aceea, este dificil să se întrunească sfatul poporului. Este mai bine și mai ușor să ne luăm din când în când din Memfis cele de care avem nevoie.

11. Legile voastre romane sunt poate foarte bune, dar țării și poporului nostru nu le sunt de folos. Comandantul din Memfis ne-a făcut și el o astfel de propunere, pe care însă am primit-o la fel ca și pe aceasta. Dacă ați pătrunde în țara noastră nu ați putea trage prea multe foloase! Ați rătăci prin pustiul fierbinte și tot nu ați da de nici un om, doar de lei, pantere și tigrii, care vă vor sfârteca. Nici de lupta cu șerpii și cu viperele nu veți fi cruțați!”

12. Cyrenius: „Cum puteți voi trăi între asemenea bestii feroce? Chiar nu vă fac nimic?”

13. Conducătorul: „Ai auzit doar mai înainte din gura acestui tânăr și chiar din sfânta gură a Domnului însuși despre noi - cum suntem noi făcuți! De ce mă mai întrebi și pe mine despre asta? Așa este cum a spus Domnul! Cum și de ce - asta noi nu știm! Te rog de aceea să mă cruți cu astfel de întrebări, căci răspunsul nu ți-ar folosi la nimic!”

14. Zicând acestea, amândoi au făcut o plecăciune adâncă în fața noastră, s-au întors apoi la tovarășii lor și le-au povestit tot ce s-a petrecut cât timp au fost la Mine.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 20 of 27  [ 265 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 19, 20, 21 ... 25, 26, 27  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !