Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 12.11.2018, 22:41
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 4 - Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 20, 21, 22 ... 25, 26, 27  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (65)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 202 Originea templului Jabusimbil, a Sfinxului și a Coloanelor lui Memnon, destăinuită de hieroglifele ....
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.12.2009, 20:05 View PostDownload Post

Capitolul 202
Originea templului Jabusimbil, a Sfinxului și a Coloanelor lui Memnon, destăinuită de hieroglifele primelor două perle


1. Însă tovarășii de drum au spus: „Cum ați fost la Domnul, dacă nu ați vorbit nici un cuvânt cu El?!”

2. Conducătorul le-a răspuns: „Aici, unde este El, totul vine de la El și de aceea noi avem mereu numai cu El de-a face, deși vorbim cu servitorii Lui!” Cu această explicație au fost cu toții de acord și n-au mai spus nimic.

3. Ceva mai târziu i-au zis însă îngerului: „Ascultă tu, tinere făcător de minuni, nu ai vrea să ne aduci și nouă, aceștia cinci, comorile pe care le-am ascuns în colibele noastre?”

4. Îngerul a spus atunci: „Ridicați-le de la picioarele voastre și puneți-le pe masă, ca să vedem ce e cu ele!”

5. Cei cinci negri s-au uitat sub masă și, spre marea lor uimire, au găsit lucrurile binecunoscute lor. Le-au ridicat de sub masă și din primele patru legături au ieșit la iveală patru bucăți mari de aur, care împreună cântăreau mai mult de cincizeci de kilograme. Din a cincea legătură însă, au ieșit la iveală șapte pietre mari de râu, pe care Marcu, ce ședea lângă înger, le credea fără valoare.

6. Îngerul însă a spus: „Ai răbdare, în curând îți vei da seama că tocmai aceste șapte pietre au o valoare pământească neprețuită! Adu un ciocan greu și le vom cerceta!”

7. Plin de curiozitate, Marcu s-a grăbit spre cămara lui cu unelte și a adus repede un ciocan mare de fler pe care l-a dat îngerului. Acesta a luat una dintre pietre în mână și i-a dat, cu mare atenție, câteva lovituri; crusta albicioasa a căzut și a dat la iveală o perlă de mărimea unui cap de om, iar toți s-au mirat peste măsură.

8. Pe suprafața acestei perle erau gravate tot felul de hieroglife și alte semne, între altele, era și o reprezentare a templului din stâncă, JABUSIMBIL, din vremea când, după o sută șaptezeci de ani de muncă plină de sudoare și de jertfă, fuseseră terminate cele patru figuri uriașe și se mai lucra doar la câteva detalii și la gravarea de mari hieroglife și tot felul de alte semne, iar lucrul la poarta din mijloc, între cei doi uriași, fusese întrerupt. Cel ce putea dezlega aceste semne care erau destul de clare, acela avea în fața sa istoria originii acestui templu, precum și motivul pentru care egiptenii de atunci ridicaseră acest edificiu aproape de malul Nilului.

9. Această perlă era de neprețuit nu numai pentru mărimea ei uriașă, ci și pentru valoarea ei istorică, în același timp, ea provenea dintr-o perioadă străveche a pământului, cu multe mii de ani înainte de a fi călcat primul om pe pământ.

10. În acea vreme, pe când în mare trăiau scoici uriașe, cea mai mare suprafață a Africii de acum se afla sub apele celei mai mari mări pământești. Vechii egipteni au găsit această scoică pe când făceau săpăturile la prima piramidă. Când au deschis scoica, au găsit șapte perle, iar una dintre acestea era aceasta care tocmai fusese eliberată din crusta ei.

11. Bineînțeles că acum îngerul era asaltat cu tot felul de întrebări, însă el a dat doar scurte lămuriri, așa cum au fost redate și aici.

12. După ce Rafael a terminat cu lămuririle despre prima perlă, el a spus: „V-am spus acum, pe scurt, ce era necesar să aflați. Să cercetăm acum și cea de-a doua perlă, care este ceva mai mică decât prima!”

13. Îngerul a luat a doua perlă și i-a dat jos crusta în același fel. Și aceasta era acoperită cu semne și hieroglife. Pe fața ei netedă se putea recunoaște foarte bine micul templu din JABUSIMBIL, și, lângă el, era desenat un cap asemănător cu cel al marelui Sfinx, îngerul era acum din nou asaltat din toate părțile cu întrebări despre semnificația acestor semne și imagini.

14. Și îngerul a spus: „Prieteni, fără deplina revelare a spiritului în suflet nici un om nu poate pricepe ceva din ceea ce stă scris pe această perlă!”

15. Deși această perlă este la fel de veche ca și prima, ea a fost gravată o sută de ani mai târziu, pe vremea când s-au încheiat lucrările la templul cel mic din stâncă, dar pe când lucrările interioare la marele templu nu erau încă încheiate. De aceea aici micul templu este reprezentat în întregime terminat.

16. Capul îl reprezintă pe regele păstor de atunci, cel de-al șaptelea, care își luase numele de SHIVINZ (care a fost înțeles greșit ca SFINX), cel vioi, cel plin de inițiativă. El a atins vârsta de aproape trei sute de ani și capul lui a fost sculptat dintr-o stâncă de granit de dimensiuni colosale și poate fi văzut și astăzi, căci s-a păstrat destul de bine.

17. Acest SHIVINZ a adus mari îmbunătățiri învățământului, creșterii animalelor și culturii țării și era preaslăvit de către poporul său precum un zeu. Aceste inscripții pomenesc tocmai despre aceste îmbunătățiri pe care spiritul său foarte treaz le-a adus țării sale.

18. Nu el s-a ocupat însă cu lucrările la marele templu, pentru că această muncă au făcut-o doi dintre strămoșii săi foarte devotați marelui Spirit nevăzut al lui Dumnezeu. Din mare respect pentru ei și spre veșnica lor amintire, el a dat dispoziții ca figurile celor doi strămoși să fie sculptate din piatră, în mărime colosală, în poziție șezând, nu departe de templu, pe o câmpie frumoasă. Și, pentru că cei doi nu aveau nici un nume și din curată modestie nu au vrut să poarte vreunul, el le-a dat numele «Cel fără nume» ME MAINE ON (care a fost înțeles greșit mai târziu drept «MEMNON»), iar cele două statui sunt foarte bine păstrate până în ziua de azi.”

19. Conducătorul: „Da, da, noi am văzut toate acestea și le-am admirat îndelung! Dar cât de vechi sunt aceste statui extraordinare?”

20. Îngerul: „De aproape trei mii de ani, și următorii trei mii de ani nu le vor putea șterge urmele! Așteptați încă puțin și vom descoperi și cea de-a treia perlă. Pe suprafața ei veți vedea, pe lângă cele două statui ale strămoșilor lui SHIVINZ, încă un alt monument, care vă va da mult de gândit!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (65)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 203 - Taina celei de a treia perle: cei șapte uriași și sarcofagul
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.12.2009, 20:09 View PostDownload Post

Capitolul 203
Taina celei de a treia perle: cei șapte uriași și sarcofagul


1. Rafael a luat în mână cea de-a treia perlă și i-a îndepărtat crusta. 2. După ce a terminat, el i-a atenționat pe cei care ardeau de nerăbdare să afle taina încrustată pe perlă, zicându-le: „Vedeți, aici sunt cei doi fără de nume! Dar mai vedeți, în fața celor două statui, șapte figuri uriașe de oameni, iar în jurul lor o mulțime de statui umane mici! Ce a vrut să spună prin aceasta marele SHIVINZ, care a gravat cu mâna lui toate aceste perle?

3. Ascultați! În acea vreme, cam cu o sută șapte ani înainte de cei doi strămoși fără nume, un foarte mare corp ceresc a fost distrus, din voința lui Dumnezeu, în adâncul spațiului, prefăcându-se în mii de fărâme. Acest corp ceresc era locuit de niște ființe uriașe.

4. Deși ființele de pe acea planetă au fost prevenite de nenumărate ori, distrugerea planetei lor i-a luat totuși prin surprindere. Șapte dintre acești uriași s-au prăbușit pe pământ, în Egiptul de Sus, în mai multe locuri ale țării, iar prin căderea lor puternică au cauzat mai multe cutremure de pământ.

5. Această «ploaie cu uriași» a ținut mai multe zile, de la primul uriaș căzut până la ultimul trecând mai mult de zece zile. Locuitorii Egiptului s-au speriat foarte tare și mai ales noaptea se temeau să nu cadă un astfel de uriaș peste ei și să-i zdrobească. De aceea se uitau mereu la cer cu inima cât un purice, dacă nu cumva un astfel de musafir nepoftit din cer le va face din nou o vizită nedorită.

6. Mai bine de zece ani au stat de pază cu rândul, ca să vadă dacă nu cumva mai cade din cer un astfel de uriaș. Dar cum, după cele zece zile, nu a mai căzut nimic din cer, cu timpul oamenii s-au liniștit și au prins curaj să meargă chiar la leșurile uriașilor, care, între timp se uscaseră de-a binelea.

7. Înțelepții acelui popor străvechi din Egipt erau de părere că uriașii erau locuitorii unei țări îndepărtate, care au fost pedepsiți de Spiritul lui Dumnezeu pentru că s-au ridicat împotriva Lui, iar Dumnezeu a trimis spirite puternice care i-au ridicat din țara lor și i-au aruncat aici, pentru ca să le arate egiptenilor că El nu îi iartă nici pe puternicii uriași, dacă ei ridică mâna împotriva Lui. Pe scurt, până la urmă au început să-i ardă, bucată cu bucată, iar după cincizeci de ani nu mai rămăsese nici o urmă din acești musafiri nepoftiți.

8. După «întâlnirea» cu acești uriași, în memoria egiptenilor a rămas statura lor enormă care i-a impresionat foarte mult și de aici s-a dezvoltat un anumit simț pentru mărimile colosale, iar primele lor sculpturi sunt mărturii pentru aceasta.

9. În templul din JABUSIMBIL au fost reprezentați, în fiecare dintre cele trei compartimente, câte șapte uriași, ca un fel de purtători ai plafonului, ei fiind sculptați în piatră purtând veșminte asemănătoare cu ale uriașilor «căzuți» din cer. Iar egiptenii, care până atunci umblau aproape goi, au început să se îmbrace și ei în acest fel, motiv pentru care și acum se mai pot vedea vechile vestigii înveșmântate la fel. Mumiile și sarcofagele lor sunt pline de astfel de podoabe.”

10. Conducătorul a întrebat ce reprezentau sarcofagele pentru vechii egipteni și de ce numeau ei astfel, atât coșciugele mari, cât și pe cele mici.

11. Rafael i-a răspuns: „Veți vedea aceasta imediat și în amănunt! Voi știți că îngroparea morților în această țară este destul de dificilă. Datorită uscăciunii pământului, leșurile putrezesc foarte greu și nu pot fi distruse pe această cale. În apropierea Nilului, unde pământul este mai umed, ei nu voiau să-și îngroape morții, pentru ca să nu murdărească apa râului. Vechii egipteni respectau mult prea mult trupurile fraților lor morți, astfel că nu le puteau dezonora lăsându-le în voia sorții ori aruncându-le animalelor sălbatice. Ce puteau însă altceva să facă?

12. Vedeți, le-a venit o idee foarte înțeleaptă! La început au cioplit din piatră sarcofage mari, apoi mai mici, în care aveau loc unul, două, până la trei leșuri. Fiecare coșciug avea câte un capac mare și greu. După ce corpurile erau îmbălsămate cu MUM (MUMA, la fel ca și MUMIE înseamnă rășină de pământ, balsam din lut), ele erau așezate în sarcofag, iar capacul acestuia era înroșit în foc și pus astfel peste sarcofag, ca să-l țină închis pe veci. Astfel, leșul din sarcofag se usca, iar uneori, datorită temperaturii înalte a capacului, era carbonizat sau ars până la cenușă.

13. În așezările omenești mai mari, se foloseau și coșciuge obișnuite, care erau în parte deschise tot la șapte ani. După ce leșul era așezat în coșciug, pe capac se aprindea un foc mare, leșul fiind astfel carbonizat până la cenușă. După șapte ani sarcofagul putea fi deschis și folosit din nou în acest fel. După ce un astfel de sarcofag era plin cu cenușă, el nu mai era deschis, ci rămânea un monument în amintirea a tot ce este pământesc.

14. Cu timpul, egiptenii au început să construiască piramide peste aceste sarcofage, de aceea în vremurile de azi s-au găsit în apropierea piramidelor nenumărate astfel de sarcofage, unele în catacombe mai înguste, altele în catacombe mai mari (KAI TU COMBA înseamnă lăcaș ascuns). Aceste coșciuge pe care vi le-am descris acum foarte clar erau numite sarcofage pentru că, în limba străveche a egiptenilor, SARKO înseamnă «fierbinte, încins», iar VAGA (VASA) înseamnă «capac greu».

15. Acum ți-am explicat cum stau lucrurile cu sarcofagele, în continuare, am să dezvălui și cea de-a patra perlă și să vedem ce va mai ieși la iveală!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (65)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 204 - Rafael explică constelațiile de pe cea de a patra perlă
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.12.2009, 20:15 View PostDownload Post

Capitolul 204
Rafael explică constelațiile de pe cea de a patra perlă


1. Îngerul a luat perla în mână și i-a dat jos, cu multă grijă, crusta.

2. Conducătorul l-a întrebat pe înger: „Tânărul e minunat, tu, servitor al Atotputernicului, nu te supăra dacă te deranjez cu o întrebare! Pe mine mă nedumirește minunata putere a ciocanului tău! Ai tu într-adevăr nevoie de el sau te folosești de el numai ca să ne pară nouă totul cât se poate de firesc și să te putem privi și asculta fără teamă?”

3. Îngerul a spus: „Nici una, nici alta; aceasta o fac pentru ca să vă arăt vouă cum trebuie să vă purtați cu astfel de pietre în condiții asemănătoare și cum trebuie să le dați jos crusta dacă veți mai găsi și alte astfel de pietre! Mai ales în Egiptul de Sus și de Mijloc se găsesc multe astfel de pietre încrustate, mai ales în deșert. Bineînțeles că numai câteva dintre ele ascund astfel de perle, dar și celelalte pietre sunt încrustate cu tot felul de semne și desene, căci vechii egipteni nu aveau hârtie pentru a scrie pe ea. De aceea, ei foloseau pietrele pentru inscripții.

4. Primele desene, cele mai vechi, nu erau bineînțeles altceva decât reprezentări simple ale turmelor lor. Dar, mai târziu, ele au început să conțină, la fel ca perla aceasta, informații foarte importante, nu numai pentru această mare țară și popor, ci pentru întregul pământ. Domnul a vrut ca această țară să fie o școală bună, care să pregătească sosirea Lui, și de aceea El a trimis poporul cel mai drag Lui, pe hebremiți, pentru multă vreme la această școală a Egiptului. Și Moise, marele profet al Domnului, a fost la școlile din Cornul lui KAHI (Cairo), în Teba (THEBAI sau THEBSAI = casa nebunilor, mai târziu un oraș mare), în KARNAK din KORAK și în vechile orașe Memfis, Diathira (DIA DAIRA = loc de oficiere și slujire dezinteresată) și în Elephantine (EL EI FANTI = urmașii copiilor lui Dumnezeu) și a fost ridicat de Spiritul Divin de-abia la vârsta de 57 de ani la rangul de supremă călăuză, salvându-și poporul pe calea tăiată în mare, la SUEZ, atunci când erau prigoniți de un VARION (FARAON) crud, istorie despre care s-a scris mai târziu în Cartea Sfântă.

5. Pe scurt, Egiptul a fost ales de Dumnezeu spre a fi o școală pregătitoare. Locuitorii acestei țări, una dintre cele mai vechi de pe pământ, erau dăruiți din vremurile străvechi cu înțelepciune, făceau negoț și aveau legături cu aproape toate popoarele mai răsărite de pe pământ. Veți înțelege acum de ce aproape tot ce se găsește în această țară are de cele mai multe ori o adâncă semnificație.

6. Și acum să ne întoarcem la cea de-a patra perlă a noastră!

7. Aici vedem mai mulți vânători cu arcuri și săgeți și o mare turmă care este înconjurată de lei. Aceasta ne arată o mare luptă a egiptenilor cu leii, care atacau pe atunci în număr mare turmele bogate ale egiptenilor.

8. Și vedeți, în dreapta acestei scene țarcurile sunt împrejmuite deja cu ziduri pe care sunt capete de taur cu coarnele în sus, în jos sau în lateral, ceea ce arăta că turmele erau mereu în pericol și fără apărare, în colțul zidurilor vedeți câte un câine mare, gata de luptă, în picioare sau culcat, căruia egiptenii i-au dat numele de PAS sau PASTSHIER (păzitorul turmei).

9. Aici și mai la dreapta, îl vedeți din nou pe regele păstorilor, SHIVINZ (SFINX), lângă el este un câine uriaș și în fața câinelui sunt rămășițele unui leu. Și mai la dreapta, ceva mai sus, vedeți același câine, iar sub el se află imaginea soarelui și cea a lunii. Ce vă spune aceasta?

10. Ascultați! SHIVINZ al nostru, ca rege al păstorilor, avea într-adevăr un câine uriaș, care nu se temea de nici un leu și de nici o panteră. Acest câine a păzit multă vreme turmele lui SHIVINZ. Când însă i-a venit ceasul și acest câine a murit de bătrânețe, SHIVINZ a hotărât, în amintirea acestui câine credincios, ca stelele de pe cerul dinspre miazăzi să-i poarte numele. Aceasta ne-o arată faptul că sub burta câinelui sunt reprezentate soarele și luna. Tot ceea ce este reprezentat sub soare și lună simbolizează o constelație în amintirea a ceva de mare importantă.

11. În ziua de azi, un asemenea câine mare și credincios, mai ales aici, unde aproape că nu mai trăiesc animale feroce, nu mai are cine știe ce importanță. Dar în vechiul Egipt, unde trăiesc până și în ziua de azi haite numeroase de bestii sângeroase, un câine mare, puternic și curajos era foarte important pentru om, căci el era cel mai credincios paznic al turmelor, îngrijirea lui era foarte ușoară și nepretențioasă, căci rasa aceasta mare de câini se hrănea cu șoareci de care nu se ducea lipsă și cu lăcuste uriașe, câteva mii pe zi. Numai odată pe zi li se dădea puțin lapte, și pentru aceasta ei erau credincioși turmei.

12. Pe lângă acești câini mari, vechii egipteni mai țineau și niște câini mai mici. Numele lor era MAL PAS (câine mic). Ei făceau gălăgie (PAROSIT înseamnă, în limba cea veche a egiptenilor, «cel care dă semn» sau «cel care face gălăgie»). Când se apropia ceva străin de casă sau de turmă, acești câini mici începeau să latre și astfel îi făceau atenți pe cei mari, iar aceștia începeau, cu lătrăturile lor mult mai puternice, să sperie bestiile sălbatice, iar acestea se retrăgeau.

13. Câinii cei mici erau și paznicii găinilor și puilor. Găinile au fost descoperirea lui SHIVINZ, care pentru prima oară a domesticit aceste păsări, făcându-le folositoare pentru oameni și le-a arătat egiptenilor cât de bune sunt carnea și ouăle lor, prăjite sau fierte. Astfel, el a arătat poporului, care între timp devenise foarte numeros, noi surse de hrană foarte bune la gust, altfel nu ar fi izbucnit mai târziu un adevărat război al găinilor, despre care a pomenit într-un fel mistic chiar și istoricul grec Herodot.

14. Marele SHIVINZ, care a pus numele marelui său câine unei constelații, i-a făcut și câinelui mic un loc între stele și i-a dat unei alte constelații numele de PORISHION (PROZION). În apropierea lui se află bătrâna KOKLA (găina clocitoare sau cloșca). Mai târziu această constelație a primit și numele de PELEADA sau PELEADZA și, într-o legendă a grecilor, a fost numită greșit de aceștia PLEIADE.

15. Aici sus, pe perlă, puteți vedea foarte bine desenată această constelație și puteți recunoaște ce cap luminat a fost SHIVINZ. Pentru el nu era atât de important ca discipolii săi să recunoască constelațiile câinilor și ale găinilor, ci el vroia să îi învețe să recunoască - din mersul stelelor - trecerea timpului.

16. SHIVINZ a fost și acela care a alcătuit primul ZODIACUS (SA DIAZC = pentru muncitori) la DIADAIRA (DIATHIRA). El l-a descoperit primul pe firmament și a dat nume stelelor și constelațiilor, așa cum vom vedea în curând pe cea de-a cincea perlă!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (65)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 205 - Împărțirea timpului zugrăvită pe cea de a cincea perlă
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.12.2009, 20:20 View PostDownload Post

Capitolul 205
Împărțirea timpului zugrăvită pe cea de a cincea perlă


1. (Rafael): „Fiți acum atenți: aici este cea de-a cincea perlă! V-am arătat până acum care este interpretarea unor astfel de relicve din vremurile străvechi și cum se îndepărtează crusta. Vă voi dezveli acum cele trei perle care au mai rămas numai prin puterea voinței mele, și priviți: avem deja cea de-a cincea perlă în fața noastră!

2. Pe cea mai frumoasă și mai netedă față a perlei se vede desenat Zodiacul din Diathira! Aici este un templu colosal: 365 de coloane masive poartă câte un arc tot masiv din granit roșiatic, foarte frumos construit și stabil. Cea mai înaltă arcadă măsoară de la pământ 66 de înălțimi de om. Întregul cerc are 365 de deschizături, care sunt în așa fel construite încât pe durata unei constelații sub care se află soarele, lumina lui să cadă la amiază exact pe punctul din mijloc al unei coloane aflate în centrul templului. Lumina care trece prin celelalte deschizături cade, de asemenea, pe altar la diferite ceasuri ale zilei, dar nu trece niciodată prin punctul central, ci unul sau mai multe grade pe lângă.

3. Acest cerc construit atât de înțelept mai există și astăzi, deși a fost atins de aripa timpului, și el va mai dăinui încă multă vreme și va servi drept călăuză celor care se vor interesa de știința astrelor.

4. Voi vă întrebați pentru ce a construit marele SHIVINZ acest cerc cu atâta trudă și osteneală? Înainte de aceasta, nu a existat nici o măsurătoare a timpului. Creșterea sau scăderea treptată a zilei trecea aproape neobservată. Luna era pe atunci cel mai sigur indicator al timpului. La Diathira, când orașul s-a mărit și avea mulți muncitori, era nevoie de o clară împărțire a timpului, atât ziua, cât și noaptea. Din necesitatea unei ordini mai exacte, SHIVINZ al nostru a construit acest zodiac; a fost însă nevoie de zece ani de muncă și de sute de mii de oameni care au muncit la el.

5. Zodiacul era foarte mare și, după fiecare grupă de treizeci sau treizeci și una de deschizături, era pictat unul dintre simbolurile celor douăsprezece constelații, deasupra cărora era reprezentată foarte exact constelația, stelele fiind pictate cu alb pe un fond roșu. Puteți vedea foarte bine aici, pe perlă, interiorul cercului, gravat cu linii foarte fine, care au fost mai apoi pictate cu roșu, și vă puteți acum imagina ce spirit treaz era acest SHIVINZ și cât de respectat era el de popor! De aceea era de ajuns ca el să facă doar un semn și sute de mii de oameni se puneau în mișcare; așa se explică cum o astfel de operă magnifică a apărut ca din pământ!

6. Pe înțelepții din popor el i-a făcut învățători și preoți și a ridicat școli pentru toate domeniile vieții. Cea mai înaltă învățătură despre Dumnezeu se primea însă în KARNAK din KORAK, iar la sfârșit în JABUSIMBIL. Această învățătură era însă tainică și se primea doar după multe și grele încercări.

7. Aici bătrânul Marcu l-a întrerupt pe înger, întrebându-l: „Preaînalte prieten, dacă tu tocmai te ocupi cu dezvăluirea secretelor acestei perle, nu ai vrea să ne lămurești de ce acest foarte ciudat Sfinx avea obiceiul ca, sub forma sa ciudată (jumătate animal-jumătate femeie), să pună binecunoscuta întrebare de a cărei dezlegare depindea viața sau moartea celor puși la încercare: ce fel de animal ar putea fi acela care dimineața merge în patru labe, la amiază pe două și seara pe trei? Cine nu găsea răspunsul era ucis de Sfinxul enigmatic. Cine însă dezlega enigma putea ucide Sfinxul! Este ceva adevărat în această poveste?”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (65)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 206 -
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.12.2009, 20:23 View PostDownload Post

Capitolul 206
Taina celei de a șasea perle: piramidele, obeliscurile și Sfinxul


1. Rafael a spus: „Priviți aici, cea de-a șasea perlă îți va răspunde la întrebare! O ai aici dezvelită. Ce vezi mai întâi?”

2. Marcu a spus: „Văd din nou chipul colosal al lui SHIVINZ și mai multe piramide; în fața celei mai mari piramide sunt două coloane, numite OUBELISCE, iar într-o parte a marii piramide se vede, de asemenea, o statuie colosală. Aceasta parcă ar reprezenta capul unei femei, mâinile și pieptul ei puternic. Unde se termină pieptul, în loc de pântece, se continuă cu trupul unui animal. În spatele acestei statui ciudate este reprezentat un zid în formă de cerc, care delimitează o poiană. Toate acestea par să aibă o legătură și să alcătuiască un întreg. Ce vor să ne spună toate acestea?”

3. Rafael: „Bustul colosal este cel al lui SHIVINZ și el a fost ridicat de popor în onoarea marelui lor binefăcător. Marea piramidă cu cele două obeliscuri era o școală care funcționa pe principiul: «Omule, cunoaște-te pe tine însuți!» Ea avea în interior încăperi mari și coridoare în toate direcțiile, în care se găseau tot felul de construcții ciudate, care serveau pentru cunoașterea de sine precum și a Spiritului Divin Suprem. Unele dintre construcții arătau de-a dreptul înfricoșător. Celelalte piramide sunt însemnări ale locurilor subterane unde se găseau acele SARCOVAGE care erau zidite așa cum v-am arătat mai înainte.

4. Valea Nilului este plină acum de piramide și de tot felul de temple, dar acestea au fost ridicate mult mai târziu de către faraonii din vremea lui Avraam, Isaac și Iacov. Nu despre acestea este vorba aici, ci numai despre acelea care au fost construite în vremea lui SHIVINZ.

5. Numele străvechi era de fapt PIRAMIDA!, care înseamnă: «Dă-mi înțelepciune!», iar cele două coloane, numite OUBELOISCA, înseamnă: «Cel pur caută desăvârșirea, frumusețea, puritatea». «BELO» înseamnă de fapt «alb», dar cum culoarea albă la vechii egipteni simboliza puritatea, desăvârșirea și frumusețea, tot astfel erau denumite și frumusețea, desăvârșirea și puritatea.

6. Faima acestor școli s-a răspândit în curând în întreaga lume, astfel că și mulți străini râvneau să se numere printre discipolii lor. Acești străini au devenit în curând atât de numeroși, încât nu mai aveau unde să fie primiți. În ultima parte a domniei lui, SHIVINZ a găsit un mijloc de a îngreuna accesul străinilor la aceste școli. În ce consta aceasta?

7. Aici, pe această perlă, vedeți statuia pe jumătate om și pe jumătate animal. Pe dinăuntru ea era goală, iar pe niște trepte se putea ajunge până în capul statuii și se putea vorbi prin gura ei, care avea formă de pâlnie și astfel cuvintele puteau fi auzite până departe. Din cauza vocii astfel împuternicite, părea că într-adevăr vorbește statuia.

8. Acum, când străinii veneau și cereau să fie primiți în școli, un slujitor al acestei statui îi făcea atenți că această statuie, care pe dinafară este fără viață, dar pe dinăuntru este vie, le va repartiza fiecăruia dintre ei un anumit loc. Apoi, fiecăruia dintre tinerii care voiau să devină ucenici ai piramidei li se va pune câte o întrebare, pe viață și pe moarte, de către SHIVINZ. Dacă cel întrebat dezlega enigma, era admis și, odată cu admiterea, îi era dat și dreptul să pună o întrebare statuii, iar dacă statuia nu i-ar fi dat un răspuns mulțumitor, ar fi avut dreptul să o distrugă, deci să o ucidă.

9. Întrebarea le era făcută cunoscută candidaților cu trei zile înainte, ca să aibă timp să se gândească, în a treia zi însă, statuia însăși le punea întrebarea pe viață și pe moarte. Și nici unul nu aștepta cea de-a treia zi, ci se retrăgea foarte umil, își plătea foarte cuminte taxele cerute pentru participare și se întorcea în țara lui îndepărtată.

10. În vremurile mai târzii, o legendă spune că un grec a reușit să dezlege vechea enigmă. Ea este, la fel ca și alte sute de mii, doar o fabulație și nu conține nici o urmă de adevăr! Renumita enigmă a fost dezlegată de Moise, iar el nu a distrus statuia, astfel că, deși timpul și-a lăsat amprenta asupra ei, ea mai poate fi și astăzi admirată.

11. Coridoarele și scările interioare însă nu mai pot fi găsite astăzi, pentru că sunt pline cu nisip și nămol, căci, la fiecare sută de ani, Nilul iese din matcă peste măsură și face mari inundații, valurile lui ridicându-se în unele văi la o înălțime de peste treizeci de coți. Astfel, multe au fost distruse, căci o grămadă de nisip și de pietriș s-a depus pe coridoarele frumoase de mai înainte.

12. După vremea lui SHTVINZ au venit două mari inundații, ale căror ape s-au ridicat mult deasupra piramidelor. O astfel de inundație a avut loc acum 870 de ani, când templul din JABUSIMBIL a fost acoperit până la jumătate de nisip și de mâl și, de atunci, acest templu și multe alte monumente nu au mai fost curățate. Și la fel stau lucrurile și cu statuia noastră enigmatică: în interior ea este plină de nisip și mâl întărit, pe care nimeni nu mai este în stare să-l curețe! Așa stau lucrurile cu enigmaticul Sfinx, dragul meu Marcu! Îți este totul clar acum?”

13. Marcu a spus: „În toată această vreme, de aproape o mie de ani, n-a îndrăznit nimeni să dezlege enigma sfinxului cu prețul vieții sale? Iar dacă ar fi îndrăznit, ce s-ar fi întâmplat cu el dacă nu ar fi dezlegat enigma?”

14. Rafael: Pe locul pe care stătea cel întrebat era o trapă prin care cel care ar fi avut curajul și s-ar fi încumetat să rezolve enigma cu prețul vieții sale, în caz de eșec, ar fi alunecat într-un puț. După ce ar fi ajuns jos, ar fi fost prins de mai mulți slujitori și condus prin coridoare subterane în școală, din care nu ar mai fi ieșit până la desăvârșire. Dar aceasta nu s-a petrecut niciodată. Iar la vremea când enigma a fost dezlegată, vechile coridoare erau pline cu mâl și nisip și nu mai puteau fi folosite și, de asemenea, primii regi păstori și poporul lor fuseseră până atunci demult învinși de poporul fenician, iar VARAONII înșiși pe vremea lui Avraam erau fenicieni.

15. Acum știi și tu câte ceva despre aceasta și să trecem mai departe la dezvăluirea celei de-a șaptea perie!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (65)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 207 - Constelațiile celei de a șaptea perle. Decăderea culturii egiptene
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.12.2009, 20:26 View PostDownload Post

Capitolul 207
Constelațiile celei de a șaptea perle. Decăderea culturii egiptene


1. (Rafael): „Priviți-o deja aici, dezvăluită! Ce vedeți pe ea? Voi vedeți ceva, dar nu știți ce. Pe această perlă foarte frumoasă sunt gravate toate constelațiile cu o culoare maro-roșiatică și ele au fost păstrate sub crustă astfel până în ziua de azi.

2. Altceva în plus nu mai avem de învățat din această perlă. Ne putem însă da seama că SHIVINZ al nostru era foarte priceput în știința astrelor și că el a fost cu siguranță primul care a ordonat toate constelațiile într-un sistem. Așa cum a denumit el constelațiile, la fel sunt numite ele și azi!

3. Înainte de domnia lui, cultura egipteană era destul de săracă în ceea ce privește semnele și scrierea care ia naștere din ele, la fel și în adevărata cunoaștere a sinelui, și chiar mai săracă în cunoașterea lui Dumnezeu. Însă SHIVINZ al nostru a ordonat totul cu foarte mare osteneală și înțelepciune și a făcut dintr-un popor nomad sălbatic unul dintre cele mai înțelepte popoare de pe întreg pământul. Aceasta a dat naștere, cu timpul, la multă pizmă. Străinilor le-a plăcut mult această țară minunată și cultura ei nemaipomenită. Tot ceea ce vedeau li se părea o adevărată minune cerească și, de aceea, odată ajunși acolo, nu mai voiau să plece.

4. Cu cât veneau mai mulți să vadă această țară, cu atât mai mulți rămâneau cu timpul acolo și astfel a apărut prima asuprire a populației străvechi și a regenților ei, în cea mai mare parte pe cale pașnică.

5. Urmașii lui SHIVTNZ erau oameni tot mai firavi și mai slabi, trăiau în huzur, se lăudau cu faima strămoșilor lor și au lăsat conducerea țării pe mâinile altor oameni. Străinii veniți în țară, care știau cum să lingușească și să se bage pe sub pielea cuiva, au ajuns astfel să fie chiar aleși de băștinași drept conducători și toate acestea fără să fie nevoie de sabie.

6. Într-o anumită privință, toate acestea nu ar fi fost atât de catastrofale dacă populația străveche ar fi avut vreun câștig din această schimbare. Însă conducătorii străini (VARION, rămas ca FARAON) au organizat în curând o putere armată și au devenit adevărați tirani și asupritori ai poporului. Școlile nu mai erau accesibile decât pentru foarte puțini, iar ce se învăța în ele era cu totul diferit de vechea învățătură și, de aceea, din străvechile adevăruri curate s-a dezvoltat cea mai absurdă adulare a zeilor, bazată pe cele mai întunecate superstiții. În spatele acestora, vechea cultură a acestei țări era greu de regăsit, chiar și de cei mai mari înțelepți.

7. Aceste șapte perle sunt de o valoare inestimabilă, pentru că vin din acea vreme când Egiptul era în plină înflorire și de aceea ele pot fi doar cu greu îndeajuns de bine păzite!”

8. Unul dintre negrii a întrebat cum de au ajuns aceste perle în nisipul Nilului și s-au pierdut acolo.

9. Rafael a spus: „Eu v-am arătat cum apele Nilului cresc din vreme în vreme și dau naștere unui adevărat potop! Cam la 567 de ani după domnia lui SHIVINZ, apele Nilului s-au umflat peste măsură. La strâmtori el s-a ridicat cu mai mult de o sută șaizeci de coți peste nivelul lui obișnuit. Toate așezările care se găseau în adâncimea văii au fost inundate timp de mai mult de cinci săptămâni și atunci au fost măturate de apele învolburate aceste perle, împreună cu casele în care se aflau și au fost apoi acoperite de nisipul și mâlul Nilului.

10. În cei aproape trei mii de ani cât timp au stat îngropate, s-a format această crustă în care le-ați găsit voi și pe care eu am dat-o jos, la început într-un fel obișnuit vouă, iar mai târziu în felul miraculos care îmi este mie cu putință.

11. Acum știți și aceasta și aveți aceste șapte perle, șapte cărți, din care puteți afla acum pentru toate vremurile o mulțime de lucruri despre țara pe care, în parte, o locuiți și voi. Păstrați-le de aceea cu mare grijă, căci fiecare dintre aceste perle este mai de preț decât o împărăție întreagă!

12. Deocamdată să i le dați lui Oubratouvishar spre păstrare, căci el este cel mai înțelept dintre voi. Iar după ce el va părăsi acest pământ, să hotărască el cine este demn ca să ia în păstrare această comoară neprețuită. Vai însă de acela care, împins de lăcomie, va vrea să pună mâna pe aceste perle!

13. Eu, ca sol al voinței Aceluia care șade acolo, cred că am făcut până acum destule minuni pentru trezirea credinței în voi. Dacă însă acestea nu v-au ajuns, nici mai multe nu vă vor putea fi de vreun folos! Credeți acum că Acela care sade acolo este Cel pentru care marele SHIVINZ și cei doi strămoși ai lui au ridicat marele templu din stâncă de la JABUSIMBIL?”

14. Cu toții au spus: „Da, da, da! Îți aducem aici mărturie ție, mesager al Domnului, din adâncul vieții noastre!”

15. Cu aceasta, îngerul i-a părăsit, iar Cyrenius M-a întrebat dacă această reprezentare pur istorică a Egiptului are vreo importanță în Evanghelia Mea.

16. Eu i-am spus: „Una dintre cele mai mari! Căci, după multe secole, vor veni cercetători de toate felurile și vor străbate țara aceasta în lung și-n lat și vor găsi încă multe dintre semnele care au fost amintite acum prin gura lui Rafael. Acestea le vor da multă bătaie de cap, așa cum vă dau și vouă acum și le vor da și urmașilor voștri. Dar această dezvăluire vă va lumina în acest labirint. În vremurile care vor veni însă, Eu voi trezi bărbați care le vor dezvălui din nou oamenilor, căutătorilor și cercetătorilor această străveche enigmă. Acum însă să mergem la nubieni și să le dăm adevărata Evanghelie din ceruri.”

17. Ne-am ridicat apoi și am mers la oaspeții noștri, care ne așteptau.
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (65)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 208 - Obiceiurile nubienilor și obiceiurile albilor
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 00:36 View PostDownload Post

Capitolul 208
Obiceiurile nubienilor și obiceiurile albilor


1. Ne-am ridicat acum în sfârșit de la mesele noastre, chiar când minunatul soare al dimineții și-a reluat strălucirea naturală, și am mers la nubieni. Când Eu am ajuns, s-au ridicat toți de la masa cea lungă și au făcut o plecăciune în fața Mea, plină de venerație, cu mâinile încrucișate pe piept.

2. Conducătorul lor a spus în limba galileo-ebraică: „Doamne, Doamne, Doamne! Acum nu mai este nici un necredincios printre noi! Fiecare cuvânt din gura Ta cea sfântă va fi pentru noi o grație nemăsurată a adevăratei Tale milostenii pentru toate vremurile, da, pentru eternitate!

3. O, Tu, mereu sfânt, dacă ne crezi demni pe noi, cei cu pielea neagră, de o învățătură despre îndatoririle noastre, precum și despre ființa Ta, atunci fericește-ne acum cu câteva cuvinte din gura Ta, iar noi vom rămâne preafericiți, pentru toate vremurile și în urmașii noștri care vor veni, că Te-am văzut și Ți-am vorbit Ție, Creatorul și Stăpânul tuturor lumilor!

4. Acea lumină strălucitoare, pe care eu am văzut-o în viziunea mea ca pe o glorie a vieții în jurul ființei Tale sfinte, iese acum la iveală din marea Ta iubire, milostenie și înțelepciune, care nu are asemănare în toată nemărginirea.

5. Noi suntem acum mieii Tăi supuși, chiar dacă avem blana neagră, însă așa precum culoarea neagră absoarbe în ea mai multă lumină și căldură decât cea albă (de aceea purtăm noi haine albe, ca să ne ferim de căldura și lumina prea puternică a soarelui), la fel cred eu că noi, cei cu pielea neagră, vom absorbi mai puternic și mai adânc lumina sfântă a Spiritului Tău în sufletul nostru decât mulți albi, a căror carne este învelită într-o piele albă, dar sufletul lor respinge mai tare lumina spiritului decât resping hainele noastre albe lumina și căldura soarelui. Astfel de exemple am întâlnit destule în Memfis, pe care comandantul le numea «umbre mișcătoare ale vieții». Acestea trăiesc precum musculițele de oțet, pe care dimineața le însuflețește, iar seara le ia viața.

6. Noi nu avem însă mai nimic cu care să ne putem mândri în fața Ta, Doamne. Noi știm aceasta, că nu suntem altceva decât oameni și că suntem cu toții opera unuia și aceluiași Creator și de aceea nici nu ne va trece vreodată prin cap gândul că unul are față de altul ceva în plus, ca și când ar fi într-adevăr un semizeu, așa cum am văzut la oamenii albi, unde unul se mândrea ca stăpân, iar ceilalți trebuiau să se plece până Ia pământ în fața lui, iar cine nu se pleca era imediat pedepsit cu bâta. Doamne, acest obicei al albilor nu ne-a plăcut deloc și în astfel de pedepse nu am putut găsi nici o urmă de înțelepciune!

7. Noi nu ne batem niciodată copiii și nici animalele. Avem însă multă răbdare și stăruință și îi învățăm pe copiii noștri despre tot ceea ce noi considerăm bun, adevărat și necesar, iar când copiii noștri cresc mari, puternici și înțelegători, nu îi tratăm ca pe sclavii noștri, ci ca pe egalii noștri, cu toate drepturile de viață de la Dumnezeu. Și, cu toate acestea, copiii noștri ne iubesc foarte mult și nici un fiu sau fiică nu păcătuiește vreodată împotriva tatălui sau a mamei sale!

8. La albi am văzut cum copiii se târăsc de frică și se lingușesc precum câinii în fața părinților lor! Și s-ar putea crede că în acest fel vor ieși îngeri din ei. Atunci însă când acești copii scapă de sub ochii părinților, parcă sunt cu totul alții și ar putea fi luați drept ucenici ai necuratului, despre a cărui existență am aflat de la comandantul din Memfis. Pentru o astfel de educație a oamenilor, precum a noastră, vrem să mulțumim în veci!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (65)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 209 - Educarea minții și a simțurilor
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 00:38 View PostDownload Post

Capitolul 209
Educarea minții și a simțurilor


1. (Oubratouvishar): „La noi o educație adevărată se face mai întâi prin stăpânirea, pe cât este cu putință, a simțurilor copiilor noștri; odată ce simțurile lor sunt bine stăpânite, atunci și mintea lor va fi bine educată, după cum am fost și noi educați. Dar albii încep să educe mintea copiilor lor imediat după ce aceștia încep să gângurească și ei cred că, odată ce mintea copiilor lor este pe deplin educată, aceasta va avea mai apoi grijă și de simțuri!

2. O, Doamne, cât de proști sunt albii în această privință, pentru că nu își dau seama că o minte educată înaintea simțămintelor devine întotdeauna un ucigaș al acestora! Mintea singură face ca un copil să devină încrezut și arogant, iar unde aroganța, trufia și egoismul pun stăpânire pe simțăminte, să mai încerce cineva să le modeleze și se va convinge foarte repede că un copac care a crescut strâmb nu mai poate fi îndreptat.

3. Noi nu avem judecători, nici tribunale și nici închisori și nici un fel de legi în afara acelora pe care simțămintele bine stăpânite le cer. De aceea noi nu cunoaștem păcatul și nu avem nici măcar un nume pentru fărădelegi și, prin urmare, nu avem nici pedepse, căci așa cum gândește fiecare pentru el însuși, la fel și chiar mai bine gândește el pentru aproapele lui.

4. La oamenii albi, la care mintea este pusă la loc de cinste, am aflat însă tocmai contrariul a ceea ce cunoaștem noi. Mai toți țin totul numai pentru ei, iar aproapelui îi dau numai atât cât să tragă foloase din aceasta. Uitați-vă la unii oameni egoiști care, dacă unul dintre cei apropiați lui nu îi este de folos, atunci oricare animal îi este mai drag decât acel aproape!

5. La noi însă omul este mai întâi de toate prețuit ca om. Dacă unul dintre frații mei nu îmi poate ajuta, atunci poate că pot eu să îi fiu lui de ajutor. Eu am un servitor, dar eu nu îl am ca să trag foloase de pe urma lui, ci este libera lui voință să mă servească. Noi ne slujim unul pe celălalt cu siguranță mai mult decât își slujesc albii unii altora pentru răsplată. Însă voința nici unui om nu a fost făcută sclava nimănui, prin nici un mijloc, ci, ceea ce face fiecare face din propria lui voință, neobligat de nimeni!

6. De aceea, noi nu avem palate și nici case mari cu ziduri puternice, ci trăim în colibe foarte simple, care arată toate la fel. Acela dintre noi care nu are o colibă, și nici nu are loc să fie adăpostit într-una din celelalte colibe, nu trebuie să-și construiască singur, cu propriile puteri, o nouă colibă și nici nu este nevoit să meargă în alt sat să cerșească, ci aceluia îi vom construi noi o colibă, de bunăvoie, din dragoste și considerație pentru el ca om, care este asemenea nouă, și o vom face ca și când am face-o pentru noi înșine. Și astfel între noi domnește mereu pacea și înțelegerea.

7. Această ordine a noastră le este străină albilor, din ceea ce am putut vedea până acum, și unii ne-au spus verde-n față că o consideră o nebunie care se împotrivește oricărei culturi. Dar, dacă ar fi așa, cum oare de toate animalele și chiar elementele ascultă de voința noastră, pe când albii, cu toată cultura minții lor, nu se pot apropia de o haită de lei?! Vai și amar de cel mai curajos luptător! Numai să vrea să încerce și deja un singur leu îi va arăta că el este stăpânul situației, și nu luptătorul!

8. Noi însă ne putem plimba printre lei și pantere la fel ca și printre cămilele, vitele și oile noastre, și n-am auzit de nici un caz în care vreunul dintre oameni să fi fost atacat de vreuna dintre aceste fiare - și nici turmele noastre. Căci ele vor primi carnea acestora din urmă de-abia când animalele din cirezile noastre îmbătrânesc și mor de moarte bună. Pentru aceasta, fiecare sat are un loc anume, la distanță, unde aduc aproape în fiecare zi câte unul sau mai multe animale moarte de bătrânețe și acolo vin imediat și musafirii cu colții ascuțiți, care înfulecă animalele moarte cu piele, blană și cu oase cu tot. Căci la noi nimeni nu mănâncă nici o carne, în afară de cea a peștilor și a păsărilor tinere și fragede; cele bătrâne sunt date, de asemenea, spre hrană animalelor sălbatice.

9. Ce poate face un alb când cade în apă, cu toată mintea lui educată? Se duce la fund și se îneacă! Noi însă putem, când și unde vrem, să mergem pe apă la fel ca și pe pământ. Numai dacă vrem, putem să ne și scufundăm, dar asta cere osteneală.

10. Toți șerpii veninoși fug din calea noastră, șoareci și lăcuste am văzut pentru prima oară de-abia în Egipt, furnicile agresive fug din calea noastră, iar vulturii și acvilele se hrănesc cu carnea leilor, panterelor și vulpilor moarte.

11. Și astfel se pare că la noi, negrii, mai domnește încă o astfel de ordine care cu siguranță că a domnit la începuturi între oameni, indiferent de culoarea pielii lor, după voința Creatorului, și încă ar mai fi trebuit să domnească. Pentru că, dacă prima pereche de oameni ar fi trăit după ordinea proastă a oamenilor albi din ziua de azi, aș vrea să știu cum ar fi putut reuși să se apere de atacul atâtor animale sălbatice!

12. Căci, înainte ca prima pereche de oameni să fi călcat pe acest pământ, mișunau o puzderie de animale feroce, așa cum ne-a arătat foarte clar înțeleptul comandant din Memfis. Dacă prima pereche de oameni ar fi fost atât de slabă în toate domeniile de viață, cum sunt acum oamenii albi, de câte ori n-ar fi fost ei sfâșiați de haitele de fiare sălbatice?! Ar fi supraviețuit poate numai dacă ar fi fost îmbrăcați în zale din cap până în picioare și ar fi avut arme tăioase și doar dacă ar fi fost mari de statură precum uriașii care s-au prăbușit în Egipt pe vremea lui SHTVINZ, dacă ar fi trebuit să-și măsoare puterile cu aceste fiare - și chiar și atunci ar fi avut destul de furcă pentru ca să-i învingă în luptă pe monștrii uriași!

13. Dar dacă străbunii acestui pământ se asemănau nouă în elementele vieții lor interioare, atunci bineînțeles că nu aveau nevoie de nici o armă, ci, prin puterea firii lor, erau stăpâni peste întreaga lume a animalelor, mineralelor și a plantelor!

14. Eu cred că, pentru că suntem cu toții astfel, multe dintre cuvintele Tale vii vor prinde rădăcini adânci în viața noastră! Iar dacă Tu, Doamne, ne vei da unele legi și reguli de viață, le vom urma cu sfințenie! Căci, odată ce am recunoscut o ordine ca fiind adevărată și bună, noi o vom urma întotdeauna cu strictețe și o vom păstra întreagă, cum foarte puțini albi ar fi în stare.

15. Cum noi avem acum norocul nemaipomenit - care și pentru cei mai mari dintre îngerii Tăi trebuie să fie o minune a minunilor - să fim cu Tine, o, Doamne, Creatorul tuturor spiritelor și al lumilor, Te rugăm acum, prin gura mea, dar cu toții fiind o inimă și o simțire, să mai adaugi o minune la grămada la care am fost martori în scurta vreme de când suntem aici și să ne spui și nouă câteva cuvinte!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (65)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 210 - Scopul întrupării Domnului ca om. Negrii - ca martori ai adevăratei omeniri de la începuturi
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 00:41 View PostDownload Post

Capitolul 210
Scopul întrupării Domnului ca om. Negrii - ca martori ai adevăratei omeniri de la începuturi


1. Eu am spus: „Nu doar câteva cuvinte, ci chiar foarte multe vă voi spune Eu acum vouă! Eu nu vă voi da legi noi, ci doar le voi întări pe cele vechi, pe care Eu însumi le-am încrustat în inimile voastre, încă de la începutul vremurilor existenței voastre, cu litere ce nu pot fi distruse vreodată.

2. Eu am venit de fapt în această lume mai ales pentru ca prin învățăminte, pilde și fapte să aduc omenirea, care s-a îndepărtat de rânduiala divină, la condiția ei inițială, prin care primii oameni erau adevărați stăpâni ai tuturor creaturilor.

3. De aceea, acești oameni cu pielea deschisă la culoare au foarte multă nevoie de învățătura și faptele Mele, pentru ca să poată recunoaște cine este Acela care îi învață și ce dorește El. Voi însă vă aflați în minunata stare de la începuturi. Școala vieții voastre începe cu metodele potrivite și la locul potrivit. Voi educați omul spre a deveni om chiar acolo unde trebuie el educat mai întâi și așa ar trebui să facă și albii. De aceea, Eu le arăt acum calea spre aceasta.

4. Va fi nevoie însă de multă stăruință, învățături, fapte și de timp până când albii vor ajunge acolo unde sunteți voi acum. Ei sunt cei rătăciți și pierduți, care trebuie aduși pe calea cea dreaptă. Ei sunt bolnavi și au nevoie de un medic care să îi poată vindeca.

5. Eu aș fi putut veni și la voi, căci sunteți nemăsurat de mult mai buni decât albii. Dar voi nu ați avut nevoie niciodată de venirea Mea. Eu însă am avut acum nevoie de voi, ca martori ai rânduielii divine de la începuturi, și de aceea v-am lăsat conduși de voința Mea și până la urmă v-am convins chiar spre a veni aici, pentru ca acești albi să poată vedea cum este și cum trebuie să fie omul în starea lui primordială nealterată, așa cum a fost lăsat de la începuturi de Dumnezeu.

6. De aceea, veți aduce acum, în fața acestor oameni, câteva dovezi ale existenței voastre adevărate ca oameni nepervertiți, spre învățătura acestor frați ai voștri orbi și căzuți în greșeală! Între ei se află însă câțiva care sunt foarte aproape de desăvârșire; totuși nici unul dintre ei nu este, ca om, atât de departe ca vreunul dintre voi! Vreți să faceți aceasta de dragul Meu?”

7. Oubratouvishar: „O Doamne, a cărui iubire, bunătate și milostenie umplu deja acele spații ale nemărginirii, în care, abia după multe veșnicii, creații noi vor slăvi numele Tău preasfânt, în adâncă umilință! Cum să nu vrem să Îți împlinim imediat voia Ta cea sfântă? Cere-ne orice, orice! O Doamne, dă-ne doar un senin al voinței Tale!”

8. Eu am spus: „Acum arătați mai întâi cum stăpâniți elementul apă și cum mergeți pe apă, ca pe pământ! Arătați-vă marea măiestrie pe câmpurile umede!”

9. Conducătorul a chemat imediat vreo șaizeci dintre tovarășii lui negri ca păcura și M-a întrebat dacă sunt destui. Eu i-am răspuns că da, iar cei șaizeci de negri, bărbați și femei, s-au dus la mare și au umblat pe ape, la fel cum înainte umblau pe pământ. Spre sfârșit au început să alerge cu o asemenea iuțeală pe fața apei, care era destul de liniștită, că nici măcar o rândunică nu i-ar fi putut întrece. În câteva clipe s-au îndepărtat atât de mult de noi, încât i-am pierdut din ochi, iar în alte câteva clipe s-au întors la mal cu un vuiet asemănător uraganului.

10. Lui Cyrenius i s-au ridicat perii atunci când cei șaizeci s-au apropiat, cu viteza săgeții, de mal. Ei însă s-au oprit dintr-o dată la vreo cincizeci de pași de mal, numai conducătorul a venit, gâfâind ușor, la Mine, pe uscat, și M-a întrebat dacă să mai facă și alte probe pe apă.
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1044
Country Flag: Romania
Style: subSilver (65)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 211 - Stăpânirea elementului apă de către negri
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 00:46 View PostDownload Post

Capitolul 211
Stăpânirea elementului apă de către negri


1. Eu am spus: „Arătați încă puțin din ceea ce știți! De pildă, ce faceți când bântuie vântul fierbinte și cum prindeți voi peștii!”

2. Conducătorul s-a întors repede la cei șaizeci și le-a făcut cunoscută dorința Mea și, dintr-odată, s-au aruncat cu toții în nas, adică pe apă, și au rămas așa câteva clipe liniștiți, ca niște bucăți de lemn uscat ce plutesc pe apă. După puțin timp, au început iarăși să se miște și, rămânând în continuare întinși, au început să se rotească foarte repede în jurul axei lor verticale.

3. (Domnul): „Aceasta o fac spre a rămâne mereu uzi pe toate părțile trupului, ca să nu fie arși sau carbonizați până la cenușă de arzătorul KAMB'SIM («Unde să mă ascund eu?»)! Căci KAMB'SIM, numit și KAM BE SHIM («Unde să mă ascund eu acum?»), este pe departe cel mai fierbinte vânt al deșertului Nubiei și Abisiniei. SAMUM («pentru smoală»), vântul care face din pământ smoală nu este nici pe departe atât de fierbinte precum KAMB'SIM. Și mai puțin fierbinte este GIROUKOU, care bate dinspre sud-est și este cunoscut în Memfis încă din vechime. El a fost numit astfel pentru că bate dinspre marea câmpie GIRI. Cele două vânturi nu sunt nici pe departe atât de fierbinți precum KAMB'SIM, de care oamenii se ascundeau în peșterile umede.

4. Așa cum se comportă acum pe apă, tot la fel fac când vine KAMB'SIM. Iar dacă vântul ține mult și devine mai puternic, de-abia atunci ei se scufundă sub apă, așa cum ne arată acum. Ei însă nu pot să rămână prea multă vreme sub apă, deoarece puternica lor sferă de viață interioară și de la exterior face ca ei să fie mai ușori decât apa.

5. Acum ei s-au așezat pe apă și ne vor arăta din această poziție cum prind ei pești! Vedeți, prin marea putere a voinței lor, ei atrag la ei peștii din toate părțile! Îi scot apoi cu mâna din apă și îi pun în șorțurile lor pe care le poarta mereu în jurul șalelor, iar apoi călătoresc repede, în această poziție șezând, spre mal. Pânze și parâme le sunt voința. Când vor să facă o mișcare mai rapidă pe apă, ei vor aceasta cu o credință lipsită de îndoială și totul le reușește precum le este voința!

6. Priviți, acum au terminat de pescuit și vor sosi ca o săgeată aici, la mal, călătorind pe apă în această poziție șezând! Priviți, acum au pornit și au și sosit aici, la mal! Acum se ridică repede și aduc la noi peștii pe care i-au prins.

7. Marcu, spune-le fiilor tăi să pună în apă peștii cei mulți și de soi, căci altfel se vor strica. Negrii au ajuns la noi cu șorțurile pline cu pești, iar Marcu i-a condus el însuși la bazin, unde au dat drumul la sutele de pești. Apoi s-au întors repede la Mine.

8. Conducătorul a adresat următoarele cuvinte albilor: „Ceea ce v-am arătat noi vi se pare vouă, frații noștri albi, străin și nemaipomenit. Pentru noi însă, oamenii naturii, toate acestea sunt cât se poate de simple și normale, la fel cum pentru voi este auzul, mirosul, văzul, gustul și pipăitul.

9. Omul cu sufletul împietrit și orientat greșit este, și după trup, cu mult mai greu și seamănă tot mai mult cu o piatră, care nu mai poate pluti pe apă, căci este mai grea ca ea. Noi însă ne asemănăm cu lemnul, al cărui spirit de viață este cu mult mai liber decât cel al unei pietre.

10. Fiți atenți, lăsați să vină un om simțitor, care însă nu cunoaște egoismul și aroganța despotică în pieptul său. Să intre acela în apă și eu îmi pun capul că nu se va duce la fund! Puneți însă lângă el și un om egoist și despotic și veți vedea cum se duce acela la fund ca o piatră! Doar dacă este foarte gras - ceea ce este greu de întâlnit la oamenii egoiști - atunci grăsimea îi va ține o vreme cel mult două treimi din trup deasupra apei, dar asta numai dacă este peste măsură de gras! Dar un om egoist, cu măsuri obișnuite, se duce la fund ca o piatră.

11. De aceea, la noi apa este o probă bună pentru adevărata față a unui om. Pe acela pe care apa nu-l mai poate ține cu ușurință, înseamnă că sufletul lui a suferit o pagubă și acest element nu îi mai este binevoitor și nu îi va mai face pe plac. Așa cum noi ne mișcăm în apă fără nici o greutate, precum v-am arătat, și la fel cum animalele din apă se supun voinței noastre de la începutul existenței noastre, la fel era și la primii oameni. Pentru ei fluviile, lacurile și chiar mările nu erau o piedică în a cutreiera întreg pământul. Ei nu aveau nevoie nici de poduri și nici de corăbii. Voi însă, cu toate podurile și corăbiile voastre, sunteți adeseori înghițiți de ape și nici măcar un țânțar de apă nu se supune voinței voastre! Cât de mult v-ați îndepărtat de adevărata ordine divină primordială!

12. Vouă vă trebuie tot felul de arme ca să puneți pe fugă dușmanul. Noi n-am avut nevoie niciodată de ele. Până acum n-am avut nevoie de nimic altceva decât de unelte de tăiat, cu care să ne ajutăm la făcutul colibelor și a hainelor noastre. Unelte noastre sunt destul de primitive și lucrul cu ele este obositor, dar, cu toate acestea, noi n-am umblat niciodată goi și nu ne-am acrit niciodată de osteneala noastră. Dacă vom primi de la voi uneltele de care avem nevoie, ne vom folosi de ele cu și mai mare dragoste pentru aproapele nostru. Puteți fi însă siguri că nu le vom folosi niciodată drept arme!

13. Acum, faceți și voi o probă pe apă și arătați-ne cât sunteți de buni!”

14. Aceste vorbe nu le-au mirosit prea bine romanilor, dar le-au înghițit până la urmă fără să se supere.
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 21 of 27  [ 265 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 20, 21, 22 ... 25, 26, 27  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !