Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 22:27
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 4 - Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 23, 24, 25, 26, 27  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 232 - Alcătuirea creierului omenesc
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 18:46 View PostDownload Post

Capitolul 232
Alcătuirea creierului omenesc


1. (Domnul): „Acum însă vom vedea dacă vom putea face rost, pentru lecția noastră, de o tăbliță dintr-un creier omenesc! Rafael ne-ar putea aduce din Roma câteva capete de oameni - chiar de curând au fost decapitați doi criminali în Roma, pe Capitoliu, însă capetele acestor răufăcători nu prea ne-ar putea fi de folos sau chiar deloc!

2. Ar fi mai bine ca îngerul nostru să ne aducă patru pietre albe, curate, dintr-un râu oarecare și vom căuta să reprezentăm din ele, cât de bine ne va îngădui materia, un creier omenesc. Rafael, du-te și adu-ne ce ți-am cerut!”  

3. Rafael s-a făcut dintr-odată nevăzut, vreme de vreo șapte clipite. Apoi a apărut din nou lângă noi și a pus în fața Mea, pe masă, patru pietre albe ca zăpada. Două erau mai mari și două mai mici, corespunzând părții mai mari a creierului, cea din față, pentru imaginile de lumină, și părții mai mici, din spate, pentru sunete.

4. După ce pietrele au fost puse pe masă în fața Mea, în ordinea potrivită, Eu le-am atins, iar ele au devenit transparente, ca cel mai curat cristal de munte. Am suflat apoi peste ele și ele s-au împărțit în milioane de piramide mici cu patru fețe, fiecare având câte trei fețe exterioare și baza,

5. Două dintre pietrele din dreapta Mea reprezentau creierul în ordinea bună, corectă, iar cele două din stânga Mea reprezentau creierul care, printr-o educație greșită și influențe rele, ajunsese în ordinea greșită, cum se întâlnește de obicei la oameni.

6. La cele două pietre din stânga Mea însă nu erau numai piramide, ci, pe lângă puținele piramide, se puteau vedea aproape toate celelalte forme geometrice, care au devenit și mai clar vizibile atunci când Eu am mai suflat odată peste ele și ele s-au mărit de zece ori, astfel că acum aveam patru mari grămezi pe masă în fața noastră, care, la semnul Meu, a fost mărită și ea (masa), în fața ochilor înmărmuriți ai ucenicilor.

7. Eu am spus: „Acum puteți vedea bine formele de tăbliță la toate cele patru «grămezi de creier» și le puteți cerceta, ca să observați diferențele dintre ele!

8. Vedeți aici, la dreapta, creierul mare, anterior, este format din piramide cât se poate de regulate și la fel și creierul mic, posterior, este format din același fel de piramide, numai că sunt de trei ori mai mici, dar îndeajuns de mari pentru a prelua pentru suflet o mulțime de frecvențe de vibrație din aer.

9. Uitați-vă acum și la cele două grămezi din stânga Mea! Aici sunt multe forme diferite, așa cum am amintit mai înainte, și ele nu se potrivesc niciunde împreună. Când ici, când colo se zărește câte un spațiu gol, care dă naștere la tot felul de reflexii false, așa cum veți vedea mai târziu. Creierul posterior are de asemenea tăblițe, dar de trei ori mai mici decât creierul anterior. Uitați-vă acum bine la forme!”

10. Atunci au venit cu toții mai aproape ca să se uite la cele patru pietre care reprezentau creierul - până acum numai în formele lui de tăblițe piramidale, fără despărțituri compartimentale interioare și fără legăturile dintre tăblițe.

11. (Domnul): „După ce v-ați făcut cu toții o părere cât se poate de limpede despre aceasta, voi despărți tăblițele creierului, printr-o nouă suflare, în compartimente și le voi lega polar în fiecare compartiment, la fel și compartimentele între ele și creierul anterior cu cel posterior, pentru ca, prin aceasta, tăblițele - de orice fel ar fi ele - să devină capabile să preia imagini și semne.”

12. Cyrenius nu-și putea reveni de atâta mirare și, până la urmă, a spus: „ Ah, acum m-am luminat! Străvechii egipteni, care și-au clădit școlile în formă de piramidă, au fost desigur suflete omenești pure, deci pline de strălucire interioară, care-și puteau vedea construcția organică a trupului! Cu siguranță că ei au văzut aceste forme piramidale, care sunt cele mai importante pentru cunoașterea omului, și apoi au ales această formă pentru construcția magnificelor lor școli. Da, ei au văzut în detaliu fiecare piramidă și astfel au putut construi acele școli, realizând la scară mare modelul piramidelor din creier!

13. De aceea are o piramidă atâtea coridoare și încăperi în interior, prin care nici un om nu se mai poate descurca acum și nimeni nu mai poate înțelege la ce sunt ele bune! Doamne, este oare corect tot ce am gândit eu acum?”

14. Eu am spus: „Cât se poate de corect și de adevărat, căci așa a și fost. Egiptenii au decorat fețele interioare ale piramidelor cu tot felul de semne și inscripții care arătau transformările prin care poate trece un om aflat în trupul său, de ce trebuie el să lupte ca să se cunoască pe sine însuși și de ce adevărata iubire este miezul întregii vieți.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 233 - Legătura dintre creierul anterior și cel posterior
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 18:49 View PostDownload Post

Capitolul 233
Legătura dintre creierul anterior și cel posterior


1. (Domnul): „Acum voi sufla încă o dată peste cele patru grămezi de creier și vei vedea ceva asemănător cu cele două OUBELISCE (coloane) din fața piramidelor. Coloanele construite de egipteni serveau unui alt scop decât cele două coloane din fața fiecărei suprafețe a tăblițelor piramidale din creier. Coloanele din fața piramidelor arată doar că în piramidă trebuie căutată înțelepciunea și bineînțeles că intrarea în ea îi era permisă doar unui om care s-a dovedit a fi neprihănit.

2. Cele două vârfuri din fața fiecărei tăblițe, din care fiecare piramidă cerebrală are opt, sunt ustensilele de scris, cu care sunt înscrise tăblițele, prin mișcări determinate de nervii cerebrali proprii, care se află într-o legătură foarte complexă organo-mecanică cu nervii acustic și optic. Inscripțiile se fac după o anumită ordine sau se fac împreună cu alte imagini spirituale de lumină corespunzătoare.

3. Fiți acum deosebit de atenți la ceea ce va urma! Vom umple acum aceste ustensile de scris cu limfă și vom începe cercetările noastre mai întâi la creierul din dreapta! Eu vreau ca tăblițele acestui creier să fie imprimate mai întâi corect, ca și când ar fi fost făcută aceasta de către caracterul posesorului acestui creier, atât prin văz, cât și prin auz!”

4. Acum toți și-au ațintit ochii cu deosebită atenție asupra modelelor noastre cerebrale. A trebuit aici să fac să apară imagini luminoase din lumina obositoare materială, căci lumina sufletească subtilă nu ar fi putut fi văzută de ochii trupești ai ucenicilor Mei. Ce au observat atunci ucenicii Mei care erau foarte atenți?

5. Au văzut cum din vârfurile coloanelor au început sa curgă peste tăblițele cerebrale steluțe roșii și albastre, și anume, într-o astfel de ordine încât un ochi foarte atent putea desluși cum din aceste nenumărate steluțe luau naștere, pe tăblițele cerebrale, tot felul de imagini minunate.

6. Bineînțeles că am făcut în așa fel încât ochii ucenicilor să aibă pentru câteva clipite calitățile unui microscop foarte puternic. Fără aceasta, observatorii nu ar fi putut percepe prea multe dintre minunatele imagini de lumină, căci pentru aceasta nu ar fi ajuns o mărire de zece ori a piramidelor, ci doar una de o mie de ori.

7. L-am întrebat pe Cyrenius ce vedea, iar el a zis: „Doamne, minuni peste minuni! Coloanele din fața piramidelor sunt foarte mobile și sunt făcute din foarte multe elemente, iar din ele izvorăsc mereu o mulțime de steluțe de lumină roșie și albastră. Cele două coloane ale fiecăreia dintre cele patru suprafețe piramidale sunt mereu active și trec neîncetat cu jetul lor de scântei peste suprafața piramidei din fața lor și o stropesc cu steluțe. S-ar putea crede că prin această plimbare de dute-vino, aparent fără rost și la întâmplare, peste tăblițele cerebrale, nu ar putea ieși nimic altceva decât o mâzgălitură. Dar, dimpotrivă, văd cum se formează ca de la sine tot felul de imagini ordonate, chiar foarte plăcute la vedere.

8. Acum văd cum cele două coloane devin tot mai liniștite, iar atunci când o suprafață este în totalitate impregnată se opresc. Este însă aproape de necrezut că aceste mii și mii de semne și imagini au fost imprimate într-un timp atât de scurt de cele două creioane vii pe o astfel de tăbliță triunghiulară! Formele sunt încă foarte mici, deși noi vedem o astfel de tăbliță de mărimea unui om. Aceste mici imagini și semne au o acuratețe atât de mare, încât cu greu mi-aș putea imagina ceva care să le întreacă în desăvârșire.

9. De ce însă în creierul posterior nu zărim nici o imagine asemănătoare cu cele din creierul anterior? Eu nu văd acolo decât linii, puncte și tot felul de semne încârligate, din care nu pricep nimic. Ce însemnătate au ele oare?” 10. Eu: „Acestea sunt semne ale sunetelor și ale cuvintelor. Ele însă nu sunt izolate, ci sunt mereu în legătură polară cu o suprafață a unei tăblițe piramidale din creierul anterior, iar tonul sau noțiunea care este imprimată pe tăblița cerebrală posterioară cu ajutorul liniilor, punctelor și cârligelor este desenată în același timp pe suprafața piramidei din creierul anterior, în partea ei cea mai inferioară, și noțiunea este astfel reprezentată ca sufletul să o poată recunoaște mai ușor.

11. Ca să se poată realiza aceasta, trebuie trase o mulțime de fire nervoase de la fiecare piramidă cerebrală din creierul posterior până la piramidele corespunzătoare din creierul anterior, altfel nimeni nu și-ar putea face o imagine clară despre un lucru sau acțiune descrisă în cuvinte.

12. Sunetele nearticulate, precum și muzica, nu sunt transmise, de aceea nici un om nu-și poate imagina ceva concret auzind un sunet, o armonie sau o melodie. Căci, așa cum v-am spus, astfel de sunete nu sunt transmise și consemnate pe tăblițele din creierul anterior, ci rămân pe suprafața piramidelor corespunzătoare din creierul posterior, sub formă de linii, puncte și cârlige.

13. De la fețele piramidelor din creierul posterior, care sunt imprimate cu sunete pure, pleacă nervi prin măduva spinării până la ganglionii stomacului și de acolo la inimă. De aceea muzica, atunci când este foarte pură, acționează în principal asupra firii, a simțămintelor; ea îl impresionează și nu arareori îl «înmoaie» pe om.

14. Pornind de la simțăminte și ridicându-se, sunetele pot fi totuși înscrise în forme, prin lumina iubirii, ca steluțele pe tăblițele creierului anterior de către cele două mici obeliscuri și astfel, nu arareori, ele sunt adevărate călăuze pentru suflet în marea sală a vieții din spirit. De aceea, o muzică foarte pură poate fi de mare folos sufletului în unirea lui deplină cu spiritul. Învățați de aceea voi și învățați-i și pe alții muzica pură, așa cum o cânta odinioară David!

15. Vă puteți da seama că muzica cea curată este în stare de aceasta dacă veți pune laolaltă dușmani cu prieteni și apoi veți lăsa să răsune în mijlocul lor muzica pură - veți vedea în curând, în loc de fețe dușmănoase, numai fețe prietenoase. Un asemenea efect însă îl are numai muzica pură, o muzică impură și dizarmonioasă are un efect contrar.

16. Ai văzut acum modul în care sunetele sunt prezentate sufletului pe ocolite, ca ceva vizibil, chiar dacă nu ca imagini concrete, totuși ca forme spirituale înalte, sub forma a tot felul de semne, așa cum pot fi văzute și pe vechile monumente din Egipt. Eu cred că ceea ce ți-am arătat până acum îți este limpede și nu mai adaug nimic, decât că toate acestea se petrec doar într-un creier ordonat și nestricat, educat de simțăminte înalte, unde tăblițele cerebrale sunt impregnate mai întâi de lumină cu tot felul de forme sufletești și spirituale.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 234 - Legătura dintre organele de simț și creier
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 18:51 View PostDownload Post

Capitolul 234
Legătura dintre organele de simț și creier


1. (Domnul): „Acum, că am încheiat această temă foarte importantă, ca să înțelegeți totul pe deplin trebuie să mai aruncăm câteva priviri scurte asupra modului în care sufletul impregnează aceleași tăblițe cerebrale cu imagini din lumea materială.

2. Priviți aici, tăblițele cerebrale vor fi acum impregnate și de imagini care vin prin ochi! Eu vreau aceasta și așa se va face!

3. Uitați-vă acum la cele două obeliscuri, cum s-au întunecat dintr-odată, Arată ca și când s-ar fi umplut cu o limfă foarte întunecată și priviți: suntem deja, toți cei adunați aici, lângă copaci, imprimați pe tăblițele cerebrale și tot ce vedem aici este, de asemenea, imprimat pe acestea, dar nu numai ca imagini plate și moarte, ci multidimensionale și vii!

4. Fiecare mișcare pe care o facem va fi redată aici ca de mii și mii de ori și totuși rămâne o imagine premergătoare sau mii de imagini premergătoare, înregistrate în interiorul piramidelor și vizibile oricând ochiului sufletului, pentru că sunt mereu luminate de lumina spiritual-sufletească și acest fenomen este numit în parte «memorie» și, în parte, «amintire», pentru că este strâns legat de piramidele cerebrale. Aceste imagini se multiplică pe calea reflexiei interioare în așa fel încât unul și același obiect poate rămâne înregistrat de nenumărate ori.

5. În acest fel, fiecare om poartă în el însuși, mai ales în sufletul său, dar mult mai mult în spiritul său, întreaga creație, de la cea mai mare la cea mai mică parte a ei, pentru că el este o parte din ea.

6. Dacă el privește acum stelele, luna sau soarele, toate acestea vor fi din nou înscrise în organele lui cerebrale, în felul care v-a fost arătat acum; sufletul se uită la ele și găsește plăcere în aceasta, iar cele privite vor fi păstrate în piramidele cerebrale datorită adevăratei plăceri a sufletului. Bineînțeles că ele vor fi păstrate mult micșorate și multiplicate pe calea reflexiei interioare și pot fi găsite oricând de suflet și privite în întregime.

7. Toate imaginile din sfera lumii exterioare apar ele însele ca imagini întunecate; însă imaginile de lumină din spatele lor, dintr-o sferă de viață mai bună, luminează imaginile naturii, iar acestea sunt ele însele îndeajuns de luminoase, în toate detaliile lor, încât sufletul să le poată privi bine, să le poată cerceta și înțelege.

8. În plus, creierul anterior se află într-o permanentă legătură cu nervii olfactiv și gustativ, iar creierul posterior cu nervii tactili. Aceștia imprimă, pe o anumită tăbliță cerebrală, anumite caracteristici, din care sufletul poate recunoaște repede și ușor, de pildă cum miroase o anumită floare sau ce gust are o anumită mâncare ori o anumită băutură. Căci totul este astfel alcătuit încât fiecare tăbliță de gust sau miros să fie într-o legătură strânsă, prin nervi foarte ușor excitabili, cu una sau alta dintre tăblițele cu obiecte.

9. De fiecare dată când un miros cunoscut pune în mișcare nervul olfactiv, el este imediat reprezentat pe o tăbliță de miros corespunzătoare și de la aceasta va fi imediat excitată tăblița cu obiectul corespunzător; astfel sufletul află foarte repede și ușor ce se ascunde în spatele acelui gust sau miros. La fel își reprezintă sufletul, prin intermediul simțului tactil și al creierului posterior, lucrul care i-a stimulat simțul tactil, în forma și consistența lui. Toate acestea însă se petrec, în felul cum v-am arătat acum, numai într-un creier foarte bine ordonat. La creierul neordonat veți găsi doar câteva asemănări foarte îndepărtate cu acest creier ordonat, așa cum ne vom convinge practic de aceasta.

10. Observați la acest al doilea creier, neordonat, neregularitatea în comportamentele principale și secundare, ca o grămadă de tot felul de figuri stereometrice, între care și felii, globuri, sferoizi și tot felul de gogoloașe păstoase. Obeliscurile din fața piramidelor aproape că nu sunt vizibile, sunt strâmbe și doar arareori sunt de aceeași mărime și grosime!

11. Cum poate să-i servească sufletului un astfel de creier? Acest creier, așa cum este el reprezentat aici, a ieșit deja din pântecele mamei stricat, din motivele pe care vi le-am spus. Vom vedea însă imediat cum se va dezvolta acest creier prin educația lumească și unde va ajunge. Fiți acum atenți cu toții!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 235 - Creierul bine ordonat și creierul neordonat
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 18:53 View PostDownload Post

Capitolul 235
Creierul bine ordonat și creierul neordonat


1. Cyrenius a întrebat, cam mirat: „Doamne, acest creier, creat într-un mod atât de minunat, nu a fost oare stricat deja încă din pântecele mamei prin voluptatea simțurilor actului creației?”

2. Eu am spus: „Prietene, ce întrebare din partea ta! Nu v-am spus Eu mai înainte că toate acestea sunt doar înfățișate asemenea felului în care se petrec în realitate? Cui i-ar putea trece prin gând că acest creier, care v-a fost prezentat aici într-un mod nenatural, pentru a vă servi drept învățătură, ar putea fi stricat în pântecele mamei?! Pare doar să fie așa, de aceea Eu v-am zis: acest creier poate fi zdruncinat, așa cum v-am arătat, în pântecele mamei! Dar ce am făcut aici este doar o demonstrație pentru ca voi să puteți pricepe mai bine; nu este decât o reprezentare a realității, și nu o realitate adevărată, care se moștenește! Acum ești lămurit?”

3. Cyrenius: „Doamne, iartă-mi marea prostie! Acum îmi dau și eu seama de ea!”

4. Eu: „Știam prea bine că îți vei da seama de ea! Ai pus această întrebare prostească din cauza unei mizerii lumești care se mai află încă în mintea ta. Acum poți să-ți dai seama din aceasta câtă «înțelepciune», din toată așa-zisa istețime a lumii, oferă sau poate oferi chiar un suflet care tânjește după adevăr!

5. Toate întrebările «isteților» lumii sunt, în conținutul lor, pline de prostie. Și cum ar putea fi atunci răspunsurile pe care alți «isteți» ai lumii le dau la aceste întrebări? Dacă așa-zisa lor lumină este de fapt întuneric și noapte, cu atât mai neagră și mai întunecoasă este adevărata lor noapte și adevăratul lor întuneric!

6. De aceea, păziți-vă de toată istețimea lumii și de așa-zisa înțelepciune a ei. Căci Eu vă zic vouă că ea este cu mult mai întunecată și mai rea decât ceea ce mult slăvită înțelepciune a lumii numește prostie! Căci un prost al lumii poate fi ajutat ușor, pe când un așa-zis «înțelept» înrădăcinat al lumii poate fi doar foarte greu ajutat. Voi veți întreba cu naivitate dacă «înțeleptul» nu poate fi ajutat chiar deloc? Răspunsul la această întrebare este dat clar, ca lumina zilei, de cel de-al doilea creier, cel stricat!

7. Priviți acest creier din dreapta, care este ordonat după ordinea divină și întru totul nestricat! Câtă limpezime are structura lui! Totul este plin de lumină și toate formele, atât cele de la suprafață, cât și structura lui organică internă, au cea mai mare claritate! Cât de limpezi trebuie să fie noțiunile și cunoștințele unui astfel de suflet despre toate lucrurile și toate legăturile! Cât de înțelept este un astfel de om și câtă putere de viață are el! Câți dintre copiii lumii se pot măsura cu el?! Ați avut ocazia mai înainte să vedeți, la nubieni, de ce este în stare un suflet ordonat după ordinea divină!

8. Acum avem în fața noastră un creier stricat și vom vedea cum va fi el și mai tare stricat printr-o educație greșită. Și veți putea vedea, de asemenea, mai mult decât clar, cât de lipsită de roade este o înțelepciune lumească față de o adevărată înțelepciune ordonată divin! Priviți acum acest adevărat haos al acestui creier! Niciunde nu găsești o legătură ordonată; doar ici și colo poți vedea câte o mică piramidă amărâtă! Totul arată mai degrabă ca o grămadă de vechituri decât ca un creier!

9. Creierul ia o astfel de formă deja din pântecele mamei! Ce va ieși dintr-un astfel de om, ce progrese va face el la adevărata școală a vieții cu un asemenea creier?! Da, dacă ar rămâne măcar așa și s-ar începe cu o educație atentă a firii, vreme de zece ani, tot ar fi bine! Dar unde rămâne educația firii?! La ea nu se mai gândește nimeni, iar în clasele mai mari de școală - chiar deloc! Iar școlarii din clasele primare nu știu mai mult despre educația sufletului și a temperamentului decât animalele sălbatice din pădure, iar trăsăturile lor seamănă întru totul cu cele ale sălbăticiunilor pădurii, care vânează și se hrănesc cu sângele altor animale mai blânde.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 236 - Caracterul isteților lumii și nefericirea lor pe lumea cealaltă
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 18:55 View PostDownload Post

Capitolul 236
Caracterul isteților lumii și nefericirea lor pe lumea cealaltă


1.(Domnul): „Dar oricât de răi ar fi astfel de oameni, tot mai ușor se poate face din ei oameni desăvârșiți decât dintr-un așa-zis isteț al lumii. Cei care sunt considerați înțelepți ai lumii au, într-o anumită privință, mintea foarte ascuțită, aceasta însemnând că ea este ațintită pe un singur punct, cel mai adesea unul egoist. Și aceasta din cauză că tăblițele piramidale sunt integre parțial și pe rânduri în mijlocul creierului. Aceasta face ca «înțelepții» lumii, de multe ori sfătuindu-se împreună, să poată să scoată la iveală ceva deosebit, dar numai pentru scopurile lumești. Dar tot ce este profund și spiritual le rămâne străin, căci între avantajele lumii și cele veșnice ale spiritului și sufletului rămâne o prăpastie de netrecut, peste care în veci nici cea mai ascuțită istețime a lumii nu va găsi vreodată vreo punte.

2. Și aflați că toate acestea se datorează stricăciunii din temelie a structurii creierului omenesc încă din pântecele mamei și apoi educației greșite a inimii și a temperamentului. Căci, dacă măcar după naștere ar urma o bună educație a inimii și a temperamentului, cea mai mare parte a creierului ar putea fi îndreptată, și oamenii s-ar lumina și ar avea o putere mai mare de viață. Iar prin adevărata umilință și bunătate a inimii, după ani, s-ar putea găsi și cele pierdute, și îndreptate sau înlocuite toate cele stricate.

3. Căci cine își pune sămânța într-un pământ bun, nu poate rămâne fără recoltă. Dar dacă în pământul deja slab și sărac, neîngrășat, nu va fi pusă nici măcar o sămânță de adevăr de viață, de unde și cum să iasă măcar un spic, darămite o recoltă întreagă?

4. Da, oamenii lumii se pricep foarte bine să răscolească pământul ca porcii și să-l însămânțeze cu tot felul de roade. Ei strâng recolte bogate, își umplu hambarele până sus și sunt mândri și trufași pentru aceasta, și tot mai aspri și fără inimă față de săraci, cărora nu le mai rămâne nici măcar o palmă de pământ din cauza marii lăcomii a bogaților acestei lumi.

5. La aceasta se pricep foarte bine oamenii acestei lumi. Dar de împărăția Spiritului, a Vieții Veșnice, ei nu se îngrijesc și o lasă în paragină, își fac prea puține griji, sau chiar deloc, dacă pe ea vor creste spini și mărăcini. Este deci de înțeles de ce oamenilor acestui pământ, în loc să le meargă mai bine, le merge tot mai rău. Atâta vreme cât pot să-și ridice palate maiestuoase și paturile în care dorm sunt moi, cât timp își pot umple burta cu tot felul de trufandale și își pot acoperi pielea cu haine moi, regale, ei sunt împăcați și mulțumiți. Căci doar au tot ceea ce trupul lor egoist își poate dori în această scurtă viață pământească.

6. Dar când mesagerul, boala cea grea, vine, șchiopătând din greu, urmată de moarte, atunci sufletul amărât trece de la o frică la alta și mai mare, ajunge la disperare și neputință, și până la urmă chiar la moarte, în vreme ce moștenitorii își împart încântați marile comori adunate de răposatul cel orbit de această lume. Și cu ce se alege acesta pe lumea cealaltă? Cu nimic altceva decât cu cea mai mare sărăcie, cele mai mari nevoi și cu cea mai mare suferință, de neînchipuit pentru această lume. Și toate cestea nu doar pentru scurtă vreme, ci pentru o perioadă pentru voi neînchipuit de lungă, pe care ați putea-o numi «veșnicie», pentru că este aproape la fel de mare. Iar aceasta este ceva foarte normal. Căci de unde să ia un suflet - care n-a lucrat și nu s-a îngrijit niciodată de nimic altceva decât de trup - puterea ca să se desăvârșească într-o lume care nu are și nici nu poate avea nimic mai mult decât are sufletul în el. Cu timpul însă, sufletul ar putea, prin eterul spiritual al sferei exterioare de viață și lumină care îl înconjoară, să transforme această lume într-una locuibilă.

7. Într-o astfel de lume, el ar trebui să înceapă noua muncă, lucrând cu iubire la împărăția spiritului din el. Cum însă ar putea fi aceasta cu putință dacă inima lui, împietrită și nesimțitoare, se adâncește tot mai mult în supărare, deplângându-și soarta, plină de mânie și clocind ură și răzbunare, iar spiritul lui este ca și mort, surd, mut și orb, nemaifiind în stare să citească tăblițele creierului sufletului?

8. Și chiar dacă unui spirit ceresc i-ar fi cu putință să trezească acest suflet decăzut ca să vadă și să simtă, ce fel de lucruri va găsi în creierul acestuia, spre a-l ajuta să-și facă din ele o nouă locuință și sferă de acțiune?! Tot nu ar putea găsi nimic ce i-ar putea fi de folos. Căci, dintre toate lucrurile materiale pe care sufletul decăzut le-a adunat în această lume pământească în creierul său, spiritului îi este cu neputință să preia ceva în creierul său spiritual, pentru că îi lipsește mijlocul viu principal necesar pentru o astfel de transmisie, și anume: lumina din lumina iubirii vii de Dumnezeu și, din ea, pentru aproape!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 237 - Urmările care pot să apară din cauza unui creier care este întunecat din punct de vedere spiritual
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 18:58 View PostDownload Post

Capitolul 237
Urmările care pot să apară din cauza unui creier care este întunecat din punct de vedere spiritual


1. (Domnul): „Sau puneți o oglindă, oricât ar fi ea de clară, într-o pivniță fără nici un pic de lumină și vedeți dacă lucrurile care se află în pivniță se vor reflecta în oglindă! După ce vă veți cunoaște bine pivnița, veți recunoaște obiectele aflate în ea pipăindu-le și astfel veți ști unde sunt și fără lumină. Veți pune însă degeaba o oglindă în acea pivniță întunecată, căci, fără lumină, ea nu va putea reda niciodată o imagine fidelă a lucrurilor din pivniță.

2. La fel se petrec lucrurile și la un om cu un creier educat de lume, în sens material, stricat și întunecat. Din creierul material întunecat nu se va reflecta în creierul sufletesc nici o formă spirituală purtătoare de lumină, iar tăblițele cerebrale ale sufletului, care sunt degradate aproape de tot, rămân întunecate și goale. Chiar dacă lumina spiritului ar pătrunde până la aceste tăblițe, aceasta nu ar ajuta mai mult sufletului și spiritului decât aprinderea unei lumini într-o încăpere absolut goală.

3. Ce să vadă el aici? Nimic altceva decât pereți goi! Ce va învăța el aici? Cu siguranță că nimic și se va plictisi până la exasperare! Și, înțelegând rostul, își va striga lui însuși: «Afară cu tine și cu lumina ta din această încăpere goală, căci aici nu este nimic! Mergi cu lumina acolo unde este ceva de luminat! Lumina are rostul ei - de ce să luminez cu ea pereții ăștia goi, cărora le este totuna că stau în lumină ori în întuneric?!»

4. Când lumina ochilor spiritului privește la tăblițele creierului din suflet, și acestea sunt goale, acolo nu va mai pătrunde nici o lumină a unui ochi spiritual și va rămâne întuneric aproape o veșnicie! De unde să ia atunci sufletul pe lumea cealaltă materialul de construcție pentru clădirea unei lumi în care să poată locui? Cum va face el treaba aceasta? Voi sunteți de părere că Eu i-aș putea ajuta unui astfel de suflet decăzut? O, da, dar niciodată printr-o milă omenească, slabă, ci numai prin Ordinea divină veșnică și de nestrămutat, care are brațe foarte lungi și foarte răbdătoare!

5. De-abia atunci când, ca urmare a atingerii culmei suferinței, sufletul se înroșește și se încinge de atâta disperare, din marea teamă din inimă și din simțămintele încordate se va ridica o scânteie în creierul sufletesc și lumina ei va impregna pe tăblițele din creier imaginile suferinței sufletului, chinul, durerile, mizeria și neputința lui. De abia atunci va ajunge el la câteva idei sărace și abia după multă vreme va fi în stare să-și facă din aceste imagini nefericite o lume sărăcăcioasă în care să locuiască!

6. Nimeni însă nu-l va invidia pentru ceea ce are acum și va trebui să treacă din nou multă vreme până când un astfel de suflet își va îmbunătăți lumea în care locuiește. Pentru aceasta va fi din nou nevoie de tot felul de mijloace de corecție și de constrângere pentru înviorarea, învigorarea și punerea la muncă a simțămintelor lui!

7. Abia după multe și multe astfel de situații anevoioase, un astfel de suflet va deveni o copie de noțiuni cu caracter foarte trist despre el și astfel va începe să-și dorească să se depășească și va începe să-și ordoneze, din ceea ce are acum, căi, ca să nu mai cadă de acum atât de ușor în cele mai grele nevoi și în cea mai adâncă deznădejde!

8. Acum am putea spune că sufletul dispune de un capital și de o recoltă proprie, dar cât de limitată, cât de săracă și cât de neputincioasă este aceasta!

9. Dacă se întâmplă să se piardă în pădure copii mici și neajutorați, se poate ca unul sau altul să supraviețuiască. Să presupunem că un băiat și o fetiță au rămas în viață, în pădure, pentru că au fost părăsiți sub un smochin ale cărui roade le-au căzut în poală și i-au hrănit până când au putut să-și facă singuri rost de altă hrană. Ei vor crește astfel în sălbăticie, vor atinge vârsta maturității și vor face la rândul lor copii, iar, în câteva secole, din ei va lua naștere un popor. Acesta însă va rămâne fără îndrumare și profeții de sus!

10. Du-te la un asemenea popor și interesează-te de cultura lui și te vei putea convinge că, în loc de oameni, vei întâlni animale, care sunt cu mult mai sălbatice și feroce decât tigrii, hienele, lupii și urșii! Nu vei întâlni la ei o limbă, ci mai mult o imitație a tot felul de sunete ale naturii, prin care ei își comunică doar lăcomia și voința sălbatică. Ei mănâncă oameni străini, animale și fructe crude, iar în vreme de foamete se vor mânca și între ei. Ocupația lor este o permanentă vânătoare pentru a-și procura hrană.

11. Abia după câteva secole, după ce unii dintre ei vor trece granițele pădurilor lor și vor ajunge la vreun popor civilizat de la care vor afla câte ceva despre ceea ce înseamnă educație, și după ce se vor întoarce cu bruma de cunoștințe căpătate, de abia atunci acel trib va începe să iasă din sălbăticia lui, dar bineînțeles că va fi încă la fel de departe de o adevărată educație spirituală ca cerul de pământ!

12. Nici nu bănuiți cât de mult timp va trece până când un astfel de popor va ajunge măcar la o cultură superficială, lumească, și cu atât mai mult timp va fi necesar până când el va ajunge la o cultură spirituală, ca cea pe care o aveți voi acum!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 238 - Greutățile pe calea evoluției spirituale pe care le întâmpină, pe lumea cealaltă,un suflet prea material
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 19:01 View PostDownload Post

Capitolul 238
Greutățile pe calea evoluției spirituale pe care le întâmpină, pe lumea cealaltă, un suflet prea material


1. (Domnul): „Desigur că printr-o dezvăluire de sus ar putea merge mai repede cu educația unui astfel de popor primitiv! O dezvăluire poate fi făcută mai ușor unui popor în această lume, decât unui suflet pe lumea cealaltă, dacă el nu a luat cu el pe lumea cealaltă nici măcar o scânteie din ceea ce s-ar putea considera de departe a semăna cu o ordine divină.

2. Când un astfel de suflet decăzut, după tot felul de nevoi și greutăți pe care le are de întâmpinat pe lumea cealaltă, va ajunge la anumite noțiuni și idei, în creierul lui sufletesc, datorită agitației lui crescute, va apare o lumină mată. Sufletul, datorită imaginației lui sărăcăcioase și a voinței lui slabe, își va forma din această lumină o lume himerică, deoarece lumina cea mată nu are nici pe departe un conținut, fiind prea departe de adevăr și de ordinea divină. Dar de-abia după ce a ajuns la acest stadiu, sufletul va putea fi vizitat de mesageri, care doar aparent îi vor semăna și care îl vor îmbogăți cât mai discret și cu multă grijă cu diverse noțiuni mai bune.

3. Și, de multe ori, sute de ani pământești nu sunt de ajuns ca un astfel de suflet stricat să fie adus la o cât de săracă ordine cerească.

4. Unui astfel de suflet însă îi va fi aproape cu neputință să evolueze mai sus de primul și cel mai de jos cer al purei înțelepciuni, deoarece creierul lui spiritual nu va putea pierde primele caracteristici triste, din care, din când în când, se va dezvolta mereu un fel de drept la răzbunare și un fel de inteligență a răzbunării, care, la rândul ei, va lăsa din nou o amprentă în creierul tot mai luminat și va determina simțămintele sufletului să vadă că, deși îi merge bine, acest bine nu este nici pe departe o răsplată pe măsura a tot ceea ce a avut de suferit până atunci.

5. El se aseamănă cu un bătrân soldat roman care, în schimbul anilor grei în slujba împăratului și a multor răni, a primit o bucată de pământ, pe care, lucrând-o, ar putea obține un venit bun. Cu toate acestea, bătrânul soldat bombăne nemulțumit de fiecare dată când își vede vechile răni și zice: «Răsplata e bună, dar este mult prea mică pentru mine, care mi-am pus de atâtea ori viața în primejdie pentru împărat, popor și țară! Vecinii mei nu au înfruntat niciodată dușmanul cel rău, au un trup drept și sănătos și pot să muncească foarte ușor pământul. Eu, deși am slujitori și slujitoare care să-mi ajute, trebuie să pun umărul dacă vreau să iasă ceva bun. E adevărat că nu trebuie să-i plătesc impozit împăratului cât timp voi trăi, și nici copiii mei, până la a cincea spiță, mai ales dacă unul dintre ei îmbracă și el haina militară pentru împărat și stat. Dar asta ne-ar mai lipsi, să trebuiască să mai plătim și impozit împăratului! Și totuși, chiar și fără impozit, această răsplată este mult prea mică în comparație cu sacrificiul meu!»

6. La fel se plâng într-una și sufletele cerurilor de jos, mai ales când își amintesc cât au suferit, iar acum trebuie ele însele să muncească din greu pentru ca să-și asigure cele trebuincioase vieții, la fel precum odată au muncit din greu ca oameni pe pământ, cu singura diferență că acum nu-și mai pot aduna averi peste măsură, căci așa ceva nu este cu putință pe lumea cealaltă, pentru că acolo sunt paznici foarte atenți care împiedică aceasta. Și astfel, aceste suflete răposate nu sunt niciodată pe deplin fericite, pentru că, în virtutea naturii lor, le va lipsi întotdeauna ceva.

7. Da, bineînțeles, lor le lipsesc destule, însă ceea ce le lipsește în primul rând este - pentru cele mai multe dintre ele - cu neputință de atins, pentru că nu au pentru aceasta elementele de bază. Ele se aseamănă cu oamenii care ar vrea să zboare precum păsările și sunt de multe ori triști pentru că nu pot să zboare, căci lor le lipsesc acele calități de care zburătoarele se bucură din plin.

8. La ce îi folosește însă omului un astfel de vis? El nu are elementele de bază ca să poată zbura și, cu toată tristețea și bombănelile, nu va obține ceea ce au păsările, și anume, zborul liber și minunat.

9. Acum ți-am arătat foarte limpede, dragul Meu Cyrenius, și vouă tuturor, la ce rezultate poate ajunge pe lumea cealaltă un suflet care aderă prea mult la această lume. Acestor suflete nu le poate ajuta nimic în afară de Ordinea divină atotcuprinzătoare, decât dacă s-ar înlocui de tot existența lor și în locul ei am pune o alta, cu totul străină. Dar aceasta nu i-ar folosi la nimic sufletului!

10. Fiecare suflet trebuie să se educe, fie ușor (aici), fie greu (dincolo)*. Pentru aceasta îi sunt puse la dispoziție și mijloacele necesare. Dar dacă pierde ocazia să se educe aici, pentru că s-a lăsat furat de comorile ispititoare, va trebui să o facă pe lumea cealaltă, în ce fel și cum, v-am arătat foarte clar mai înainte și v-am răspuns pe larg la întrebările inimii. Dacă nici acum nu sunteți prea lămuriți, nu vă pot spune mai mult și nici în alt fel decât așa cum am făcut deja! Căci trei ori trei nu pot face niciodată șapte, ci fac întotdeauna nouă! Mărul trebuie să facă întotdeauna mere și smochinul - smochine!” (* - Vezi „De la Iad la Rai” de Jakob Lorber, n.r.)
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 239 - Influența unei educații greșite asupra creierului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 19:02 View PostDownload Post

Capitolul 239
Influența unei educații greșite asupra creierului


1. (Domnul): „Toate acestea le veți înțelege mult mai bine dacă veți urmări cu mare atenție acest creier din stânga Mea în următoarele perioade de dezvoltare!

2. Până acum este neschimbat - este la fel de stricat precum a fost în pântecele matern și cum a fost adus pe lume. Vom vedea însă imediat ce înfățișare și ce culoare va lua atunci când copilul, la vârsta de cinci ani, va primi primele lecții ale unei educații greșite, când memoria lui va fi încărcată cu tot felul de lucruri învățate pe de rost și va fi cât se poate de încurcată.

3. Uitați-vă, Eu vreau să fie acum impregnate creierului primele noțiuni despre lume! Priviți cu atenție și veți observa ușor cum obeliscurile din fața uneia sau alteia dintre piramide, care sunt deteriorate, vor începe foarte stângaci și cu o mișcare foarte înceată să mâzgălească pe una dintre tăblițe un desen foarte sumar într-o substanță foarte întunecată!

4. Prima imagine nu este altceva decât o mâzgăleală fără sens, de aceea sufletul unui asemenea copil nu va putea multă vreme pricepe nimic sub numele acelei noțiuni. De sute de ori trebuie spusă și arătată această noțiune copilului până când el o va reține, însă întotdeauna ca o imagine întunecată.

5. Aceasta în primul rând din cauza imaturității nenumăratelor tăblițe piramidale, care, în esența lor, nu au fost încă deteriorate. Obeliscurile din fața lor, ele însele încă foarte slabe și imature, vor fi forțate să deseneze, fără a avea însă experiența necesară provenită din simțăminte și fără a avea substanța potrivită. Acest desen va fi făcut pe tăblițele încă fragede, care nu sunt nici pe departe suficient de mature pentru a fi imprimate. De aceea desenul se șterge din nou și din nou și nu arareori trebuie desenat a suta oară de către obeliscurile constrânse să facă aceasta, până când o imagine foarte slabă rămâne imprimată pe tăblița imatură.

6. Și ce folos are un suflet de pe urma acestor imagini neclare? El vede acum doar contururile imaginii, dar nu poate nici pe departe să pătrundă în imaginea însăși! Cine poate afla, din contururile umbrei unui om, cum este el alcătuit pe dinăuntru?! După multe astfel de constrângeri, tăblițele cerebrale, care la început erau încă funcționale, vor fi mâzgălite în mare parte cu un fluid negru și învățătura divină va fi înghesuită în creier la fel ca și tabla înmulțirii, iar educația simțurilor va consta doar în câteva ore de odihnă care urmează înghesuirii noțiunilor materiale.

7. De-abia după ce tânărul care a fost astfel năpăstuit își va lua în primire un anumit post după absolvirea așa-numitelor «înghesuiri profesionale» ale minții (adică studii), inima lui va fi liberă. El va căuta o femeie care să-i placă, pentru ca să o ia de nevastă. Răstimpul scurt în care a fost îndrăgostit reprezintă pentru acel tânăr cea mai bună perioadă a vieții lui, pentru că simțămintele lui se trezesc, se dezmorțesc și, prin aceasta, va pătrunde puțină lumină în creierul lui. Abia cu ajutorul acestei lumini începe el să se descurce cât de cât practic cu ceea ce a învățat cu atâta trudă ani de zile și astfel să devină un individ ceva mai potrivit pentru o funcție lumească.

8. Însă oamenii care nu sunt treziți în simțămintele lor nici măcar de această iubire vor rămâne niște pedanți egoiști și peste măsură de stoici, care nu se vor ridica nici cu un fir de păr deasupra stereotipiei tăblițelor lor cerebrale mâzgălite și nu vor căuta niciunde altundeva decât în imaginile lor cerebrale, al căror număr nu poate fi prea mare. Dar chiar și aceste puține imagini sunt întunecate, negre, și nu sunt la nimic folositoare puterii de înțelegere a sufletului.

9. Sufletul unui astfel de stoic este ca și orb. La fel ca și un om ager la vedere, care, cu toate acestea, nu poate vedea nimic într-o noapte întunecată și la nevoie se poate ajuta numai cu pipăitul, tot la fel sufletul unui astfel de stoic nu poate vedea ce se află pe tăblițe pentru că, datorită mâzgălelilor repetate, până la urmă rămâne o imagine cu totul plastică și stereotipă, care nu va fi luminată fără o trezire a simțămintelor. Și astfel, dacă această trezire nu apare, nu se ridică nici o lumină spre creier care să rămână acolo și astfel sufletul trebuie să se mulțumească doar cu pipăitul acestor imagini întunecate și stereotipe.

10. Un astfel de suflet amărât își poate lua înțelepciunea doar prin pipăitul tăblițelor imprimate și este de înțeles de ce el este atât de pedant și stereotip în tot ceea ce face și de ce el nu poate crede decât dacă pipăie cu mâinile sale. Un astfel de suflet va considera până la urmă drept o iluzie optică ceea ce vede cu ochii lui în lumea din afară și drept o minciună ceea ce aude. Numai ce poate apuca și pipăi cu mâinile va considera drept un adevăr real. Cum arată până la urmă înțelepciunea și înțelegerea spirituală a unui astfel de suflet - despre aceasta poate fiecare să-și facă o imagine dacă a înțeles măcar în parte ceea ce v-am explicat și v-am arătat îndeajuns.

11. Uitați-vă acum încă o dată în plus la acest creier din stânga Mea! El arată chiar acum cum este camera întunecată a «înțelepciunii» unui astfel de «înțelept» lumesc. Iar tu, dragă prietene Cyrenius, care ai ochi atât de ageri, spune-ne tot ce vezi acum la acest creier!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 240 - Creierul unui așa-zis înțelept lumesc
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 19:04 View PostDownload Post

Capitolul 240
Creierul unui așa-zis înțelept lumesc


1. Cyrenius a spus: „Doamne, atât creierul anterior, cât și cel posterior sunt cenușiu-închis pe toată suprafața lor. Adânc spre interior, cu toate că lumina soarelui pătrunde până acolo, totul este negru și întunecat și punctele care mai sclipesc, gri-alburii, nu alcătuiesc nimic, nici o formă. Și cu asta cred că am terminat tot ce era de descris la acest creier, îmi dai însă voie, Doamne, să pun o întrebare: ce funcție îndeplinesc în acest creier stricat celelalte structuri cerebrale care, în cea mai mare parte, nu au nici o formațiune piramidală?”

2. Eu am spus: „Acestea nu au nici o funcție; ele reprezintă un adevărat deșert în creier și trezesc în suflet doar sentimentul dureros al unei nesfârșite neștiințe și necunoașteri. Iar dacă vei vrea să-i vorbești unui astfel de suflet despre lucruri înalte, nepământești, vei fi rugat în curând să încetezi, căci, dacă acest suflet va începe să reflecteze la cele ce i-ai spus, va înnebuni probabil. Cu astfel de oameni nu se poate vorbi, pentru că ei nu pot înțelege astfel de lucruri, iar acum tu ști și adevăratul motiv. Chiar și lucrurile și fenomenele naturale, pământești, nu sunt în stare a le pricepe în întregime decât foarte greu sau deloc, ca să nu mai pomenim de cele spirituale și cerești.

3. Uite: și un bou are o gură, cu limbă și dinți, și are și glas. S-ar putea crede că ar trebui să poată și vorbi, încearcă însă și vezi dacă vei reuși vreme de douăzeci de ani să-l faci să rostească măcar un cuvânt format dintr-o singură silabă! Dar Eu îți zic ție că este mai ușor să faci un bou să vorbească decât să faci să înțeleagă ceva spiritual pe un om care are un astfel de creier! Căci, cum vei începe să-i spui ceva ce depășește mărginitul lui orizont de cunoaștere, el te va lua în derâdere și te va considera nebun. Iar dacă vei continua să-l deranjezi cu tot felul de lucruri fabuloase pentru el, se va înfuria și te va da afară din casă!”

4. Cyrenius: „Cum vom putea însă să vestim Cuvântul Tău la astfel de oameni, din care vom întâlni desigur o grămadă?”

5. Eu: „Dacă veți întâlni la oamenii la care veți merge o inimă simțitoare și dacă ei vă vor primi în casele lor, rămâneți și căutați să îi treziți mai ales prin simțăminte vii! Dacă veți face aceasta, atunci simțămintele lor tot mai puternice vor răspândi în creier o lumină, iar căldura acestei lumini va începe să facă tot mai mult ordine în tăblițele cerebrale. Acești oameni vor fi în curând pregătiți pentru primirea unei învățături mai înalte și astfel, din treaptă în treaptă, se vor ridica la o lumină tot mai curată.

6. Dacă însă simțămintele oamenilor pe care îi veți întâlni sunt moarte, plecați cât mai repede mai departe! Căci nu trebuie să aruncați mărgăritare la porci! Înțelegeți bine toate acestea! Dacă vreunul dintre voi nu a înțeles, acela să întrebe acum și va primi un răspuns drept! Dacă nu, atunci aceste două creiere să fie duse de aici!”

7. A venit atunci bătrânul Marcu și a spus: „Doamne, se apropie amiaza! Să încep să pregătesc prânzul?”

8. Eu: „Ești demn de laudă că Mă întrebi pe Mine. Dar de prânzul pentru suflet și spirit, care vine din gura Mea, este mult mai mare nevoie acum decât de prânzul trupesc! De aceea vom mai servi câteva feluri spirituale și îți voi spune Eu mai apoi când să începi să te îngrijești de prânzul trupesc!”

9. Cu aceste lămuriri, Marcu a fost mulțumit și a rămas împreună cu fiii lui de față, ca să vadă și să audă ce va mai veni.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 241 - O întrebare despre originea păcatului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 19:06 View PostDownload Post

Capitolul 241
O întrebare despre originea păcatului


1. În același timp a venit și Oubratouvishar la Mine și a spus: „Doamne, frații albi nu știau mai dinainte ceea ce Tu le-ai arătat atât de înțelept acum? La noi, laudă Domnului pentru aceasta, până și copiii cunosc prea bine toate acestea, căci ei pot să se privească pe dinăuntru și ne povestesc cu bucurie despre frumoasele lor grădini pe care le contemplă din când în când. Ce au făcut acești frați albi că și-au pierdut vederea interioară? Dacă sunt lipsiți de această calitate deosebit de importantă, înseamnă că nu sunt oameni în adevărata ordine, ci doar maimuțe mari, cum se pot întâlni pe la noi, doar că și-au desăvârșit vorbirea!

2. Noi toți am făcut ochii mari când ai dat lămuriri în legătură cu aceste două creiere, care nouă ne sunt mai bine cunoscute decât colibele noastre de acasă. Noi nu cunoaștem în întregime construcția organică a trupului nostru, însă creierul nostru îl știm punct cu punct. La noi mai sunt însă multe tăblițe goale, pentru că nu avem cu ce să le umplem pe toate; însă acelea care sunt imprimate sunt la fel cu cele pe care Tu le-ai arătat la creierul din dreapta Ta ca respectând întru totul ordinea divină și pe care le-ai descris atât de amănunțit. Eu aș vrea însă să aflu cum de acești oameni nu pot să perceapă aceste lucruri în ei înșiși, lucruri care pentru noi, piei negre, au fost din totdeauna cât se poate de limpezi! Cu ce au greșit ei? Cine a pus sămânța acestei stricăciuni? Cineva, cândva, trebuie să fi pus piatra de temelie la acest rău, dar cine, când și cu ce prilej?”

3. Eu: „Nu căuta cine este primul făptaș! Căci unele lucruri rămân o taină a Domnului și oamenii de pe acest pământ nu au voie să le afle! Căci omul trebuie să știe și să cunoască numai ceea ce are el nevoie să facă mai înainte de toate în Ordinea lui Dumnezeu Tatăl! Dacă el va face aceasta, pentru care i-au fost date legile din ceruri, va fi și în privința lui totul în cea mai bună ordine. Omul care-și iubește aproapele ca pe sine însuși și pe Dumnezeu mai presus de toate va afla toate celelalte în întregime.

4. Acum însă este vorba doar dacă frații albi au înțeles totul și dacă omul, simțind în el un gol, va întreba despre ceea ce lui îi este străin, căci aceasta îi va fi cât se poate de limpede arătat. Aceasta este acum înainte de toate important! Ceea ce ai întrebat tu îi va fi cunoscut fiecăruia doar atunci când va renaște în spirit!”

5. Oubratouvishar a fost foarte mulțumit cu acest răspuns și a început să discute despre aceasta cu ai lui în limba țării sale.

6. Atunci a venit însă și Matael și a spus: „Doamne, Tu, viața și iubirea noastră, dacă Tu îmi dai voie să întreb, atunci Te rog, în numele socrului meu, al dragei mele soții și în numele celor patru tovarăși ai mei, să ne luminezi, dacă vrei, un anumit punct al acestei probleme! Într-un fel este o problemă de dreptate și eu cred că fiecare om cu minte la cap este îndreptățit să Te întrebe, plin de umilință, despre ea. Căci doar omul nu este opera sa, ci a lui Dumnezeu Tatăl, ceea ce nici un cer nu poate să nege în veci.

7. Iar mie îmi pare mai ales călăuzirea spiritelor, de fapt a sufletelor, pe lumea cealaltă, foarte stricăcioasă, gândindu-mă la iubirea și atotputernicia lui Dumnezeu, iar drumul - prea anevoios și greu! Este adevărat că Tu în această privință ne-ai arătat foarte limpede multe din motivele Ordinii divine din veci, dar, cu toate acestea, nu-mi dă pace această întrebare:

8. Are vreo vină mărul că a fost smuls din copac de furtună, ori un copac că a fost doborât de trăsnet, ori marea liniștită că este răscolită de furia unui uragan?! Cu ce este de vină șarpele cu clopoței că otrava lui aduce moartea?! Și nici mătrăguna nu și-a ales singură otrava! Peste tot o verigă o trage pe cealaltă și până la urmă se pare că nimeni nu poartă vina pentru ceea ce a făcut!

9. De pe o culme înaltă cade o bucată de stâncă și strivește mai multe oi care pășteau la poalele muntelui. Cine este aici vinovatul și cine va plăti pagubele? Dacă eu mă împiedic noaptea pe întuneric de o piatră și cad, cine a fost de vină? Noaptea, piatra sau piciorul meu nevăzător? Pe scurt, sunt o mulțime de întrebări din care se întrevede clar o lezare a dreptului primar individual! De la cine vine ea, în principiu?

10. Același lucru am descoperit eu acum la oameni. Acești negri au încă toate darurile omenești străvechi; noi însă, albii, nu am avut cunoștință de ele până acum! De ce nu? Se spune: din cauza stricăciunii sufletului nostru, iar sufletul este stricat deoarece creierul s-a stricat deja din pântecele mamei și apoi și mai mult printr-o educație greșită! Iar eu trebuie să mă alătur întrebării puse deschis de Oubratouvishar și zic și eu: Da, da, omenirea este rea și stricată din rădăcini! Cine însă a stricat-o și cine a lăsat-o să se strice? Ca urmare a acestei stricăciuni, omenirea n-a putut să vrea și să aleagă decât ceva cu totul greșit și, din această cauză, ea devine tot mai rea și mai stricată!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 24 of 27  [ 265 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 23, 24, 25, 26, 27  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !