Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 16.7.2018, 04:48
All times are UTC + 2 Hours
Fi binevenit calatorule !
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 4 - Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 24, 25, 26, 27  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1043
Country Flag: Romania
Style: subSilver (63)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 242 - Aparenta nedreptate în ceea ce privește îndrumarea sufletului aici și pe lumea cealaltă
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 18:09 View PostDownload Post

Capitolul 242
Aparenta nedreptate în ceea ce privește îndrumarea sufletului aici și pe lumea cealaltă


1.(Matael): „Pe această lume, mulți se luptă să își facă un paradis. Ei își fac un paradis cât de bine pot și vor. Desigur că, pentru aceasta, alte mii de oameni trebuie să sufere și se petrece așa pentru că ei nu au înțeles atât de bine cum să-și facă un asemenea paradis! Cei mulți și chinuiți vor fi stricați în sufletele lor de mânie și de invidie, iar proprietarul paradisului va fi stricat în sufletul lui de plăceri și de preabună stare! Primii sunt condamnați de nevoi și mizerie, iar bogații sunt condamnați de viața lor prea îndestulată!

2. Să lăsăm acum deoparte aceste legături, căci ele sunt rodul stricăciunii sufletului și această stricăciune o cunoaștem deja prea bine. Să ne gândim la urmările îngrozitoare de pe lumea cealaltă! Ți se face părul măciucă numai când te gândești mai serios la situația nenorocită în care ajunge acolo un suflet stricat*! Care blestem poate împrumuta unei guri omenești cuvintele pentru a descrie aceasta? Numai cele mai mari suferințe ale focului mistuitor din suflet îl pot aduce, după o perioadă îndelungată de timp, într-o situație doar cu puțin mai suportabilă. Multe suflete pătrund, după miriade de ani pământești, în adâncurile cele mai înspăimântătoare ale suferinței și, după alte miriade de ani pământești, se simt doar cu puțin mai libere decât acum.

3. Doamne, eu am aflat acestea din gura Ta și nu adaug nimic de la mine, dar nici nu las nimic pe dinafară! Dacă mă gândesc la puterea, iubirea și bunătatea lui Dumnezeu și, pe de altă parte, la acea stricăciune - aparent fără vină - a sufletelor amărâte și la urmările ei veșnice, dintre cele mai înfricoșătoare, iar la urmă la chinurile unui cer al «preafericiților», care nu este cu mult mai bun decât viața unui sclav pe acest pământ, trebuie să-Ți spun deschis, Doamne, cu toată grația pe care mi-ai arătat-o, că eu găsesc, cu mintea mea, că acestea sunt tare ciudate, și, ca om căruia i s-au dat simțăminte, găsesc că ele sunt o mare nedreptate pe lângă care toate marile nedreptăți strigătoare la cer pe care le-au făcut oamenii sunt doar nimicuri goale! Eu mulțumesc foarte supus pentru o astfel de viață, care n-are decât să continue după moarte cum o vrea!

4. Doamne, ne-ai arătat foarte limpede cum trebuie fiecare om să se transforme pe sine însuși, pentru a se putea înfățișa înaintea Dumnezeirii depline, și că Tu poți doar să-i arăți drumul pe care se poate obține aceasta. Pe scurt, am priceput bine toate acestea și nu mai am nevoie de nici o lămurire. Mi se pare însă foarte crunt că sufletul omenesc, care se întrupează și este educat mai bine de o mie de ani în același fel greșit, trebuie să sufere aproape veșnic pe lumea cealaltă pentru a se îndrepta numai un pic! Tu ne înveți pe noi să fim blânzi și îngăduitori cu sufletele bolnave! Dacă însă un suflet bolnav nu se însănătoșește pe lumea aceasta și ajunge bolnav pe lumea cealaltă, acolo nu-l mai așteaptă nici o urmă de milă ori îndurare, iar eu cred că și acolo ar trebui înlocuită ordinea și dreptatea prin iubire și iertare!

5. Aș vrea să pot recunoaște că viața desăvârșită a sufletului unit cu spiritul din Dumnezeu este cea mai de preț comoară, dar viața ne arată mereu că o comoară își pierde mult din valoare dacă trebuie căutată prea multă vreme și prea asiduu.

6. Un om a vrut să-și ia o nevastă. El o știa deja pe aleasa inimii sale. Când însă s-a dus la părinții ei să-i ceară mâna, i s-au cerut lucruri pe care nici într-o mie de ani el nu le-ar fi putut împlini, iar greutățile pe care le-ar fi avut de întâmpinat păreau de neînvins! Da, atunci nu este de mirare dacă omul nostru și-a pus pofta în cui și s-a însurat cu o altă femeie mai săracă, pentru care nu i s-au cerut decât lucruri ușor de împlinit!

7. Aceasta este, Doamne, plângerea mea și slăbiciunea inimii mele! Am venit la Tine cu ea, pentru că Tu ne-ai cerut tuturor să venim la Tine cu ce n-am priceput! Vrei Tu, Doamne, să mă luminezi cu grația Ta?”
(* - Vezi „O revelație Divină despre Iad”, n.r.)
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1043
Country Flag: Romania
Style: subSilver (63)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 243 - Esența divină. Necesitatea grelelor teste ale vieții pământești
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 18:11 View PostDownload Post

Capitolul 243
Esența divină. Necesitatea grelelor teste ale vieții pământești


1. Eu am spus: „Da, da, acesta este nodul pe care Eu l-am văzut nu numai la tine, ci la mai mulți dintre voi, când v-am dat învățătura despre creier. De aceea v-am și cerut să Mă întrebați.

2. Se înțelege de la sine că Dumnezeu, ca cea mai înaltă și curată iubire din veci neschimbată, nu poate fi vreodată indiferent și lipsit de iubire și că va folosi toate mijloacele care-I stau la dispoziție ca să vindece sufletele bolnave. Însă această iubire nu-i poate lua sufletului eu-l caracteristic, ci trebuie să-l lase așa și să lase sufletul să ajungă în aceste situații, iar dacă altceva nu ajută, va aduce sufletul în ordinea divină printr-un fel de agerime.

3. În unele cazuri, drumul acesta poate fi deosebit de greu; dar nimeni altcineva nu poartă vina decât sufletul care a devenit încăpățânat și inflexibil, aceasta firește că s-a petrecut în urma stricăciunii lui despre care v-am povestit și v-am lămurit mai înainte.

4. Aceasta însă este voința puternică a sufletului; el vrea astfel și face întotdeauna ce vrea! Acum, aici nu merge cu o îndreptare atotputernică și deci impusă, forțată, căci aceasta ar aduce sufletului cele mai mari chinuri, pentru că și cea mai mică influențare îi cauzează dureri nespuse; ce s-ar petrece însă cu el printr-o influențare foarte puternică?!

5. Dumnezeu este, în El însuși, cel mai mare foc al tuturor focurilor și cea mai puternică lumină din toate luminile*! Cine poate să suporte focul dacă nu este el însuși foc, și cea mai puternică lumină dacă nu este el însuși lumină?! Uitați-vă la creierul de aici din stânga! Deslușiți voi un foc sau vreo lumină, măcar atât cât lumina unui licurici? Nici nu bănuiți câte trebuiesc făcute pentru ca acest creier să devină numai foc și lumină!

6. Dacă însă aș fi vrut cu toată forța să transform acest creier, atunci n-ai mai fi văzut aceste două grămezi de creier din stânga Mea, căci s-ar fi dizolvat imediat în acele limbi de foc care îți sunt cunoscute și care apoi s-ar fi împrăștiat, până când voința Mea le-ar fi unit din nou și ar fi format din ele o nouă ființă. Cum rămâne însă cu ființa aceasta nou formată?!

7. Ordinea divină, care în veci nu poate fi schimbată, are grijă ca nici o ființă care există să nu poată fi distrusă în veci în sfera ei sufletească și astfel să treacă într-o altă ființă și să-și piardă eu-l primar! Și chiar dacă desăvârșirea unui suflet va dura foarte mult, el va rămâne totuși în eu-l lui primar, ceea ce vă consolează cred mai mult decât dacă sufletul complet descompus ar trece într-un alt individ și toate amintirile despre o existență anterioară ar fi șterse și nu ar mai rămâne nici o urmă a acelei existențe concrete anterioare! La ce ar mai fi atunci bună o viață anterioară liberă, determinată de fiecare? Ar avea omul vreun avantaj față de un vierme care se târăște în țărână?! (Așadar nici un suflet omenesc ce a trăit pe acest pământ nu se va mai întrupa într-un alt om aici, n.r.)

8. Viața anterioară este presărată cu tot felul de condiționări. Fiecare om, fie el și fiu de împărat, trebuie să treacă prin anumite probe, unele chiar foarte grele. El și-a făcut uneori o mie de planuri și și-a dorit să le realizeze, însă foarte repede s-au ivit greutăți neprevăzute și din toate aceste planuri frumoase s-a ales praful. În locul lor au apărut tot felul de supărări, boli și frustrări; pe scurt, după o zi plină de soare urmează de obicei cinci zile din care, de cele mai multe ori, nici una nu aduce vreo bucurie și, într-un an de viață, fiecare om va fi avut cu siguranță măcar vreo treizeci de zile rele de tot!”
(* - Vezi „Cine este Dumnezeu, cine este Lucifer, ce este omul?”, n.r.)
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1043
Country Flag: Romania
Style: subSilver (63)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 244 - Eu-l omului - singurul stăpân al sorții lui
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 18:14 View PostDownload Post

Capitolul 244
Eu-l omului - singurul stăpân al sorții lui


1. (Domnul): „Dacă vom privi viața omului, chiar și sub cele mai favorabile aspecte, se vede ușor că nimic nu este primit de-a gata. De la rege la cerșetor, fiecare are de dus o luptă deloc fermecătoare împotriva greutăților vieții. În copilărie, omul este chinuit de slăbiciuni, ca bărbat - de tot felul de griji, iar ca bătrân - de amândouă, iar ceasul de pe urmă nu a fost descris niciodată ca fiind plăcut.

2. Și astfel se târăște viața omului mereu între spini și scaieți, iar cui nu-i place aceasta, acela nu va putea povesti, la urmă, ceva plăcut despre viața pe pământ. Cine însă, iubindu-se cât mai puțin pe el însuși, nu s-a lăsat impresionat de spini și scaieți, și dacă boala trupească, sărăcia, foamea și setea, frigul, hainele proaste și locuința, de asemenea, proastă nu i-au schimbat firea, acela va ști la sfârșitul vieții să vorbească de frumusețea ei, pe când altfel chiar și un rege, cu toate bogățiile lui, la sfârșitul vieții se va plânge doar de nemulțumiri peste nemulțumiri.

3. Căci unde trăiește regele acela care a realizat tot ceea ce și-a propus când a preluat cârma țării?! Pentru că aceasta nu a fost cu putință și pentru că la urmă a mai descoperit și la el însuși unele greșeli mari, regele va fi nefericit și este bine știut, încă din vremuri străvechi, că regii mor mai ales dintr-o supărare tainică.

4. Și astfel, omul care și-a hotărât singur viața are o anumita conștiința cu care el a trecut prin probele vieții. Această viață pământească nu a avut nimic fermecător, ci multă amărăciune. De aceea și înțelepții păgâni ai acestei lumi nu proclamă pe nimeni fericit, cu excepția acelora care au părăsit această lume.

5. Ce avantaj ar avea atunci un suflet dacă, după toate suferințele îndurate, s-ar pierde în eu-l originar, ar înceta să mai existe sau ar fi împărțit în mii de alte eu-ri?! Ar fi careva dintre voi mulțumit cu o asemenea ordine divină? Cu siguranță că nimeni! Astfel, sunt de părere că este mai bine să lăsăm lucrurile la vechea lor ordine și să ne dăm seama că în veci, nimeni, oricât de jos ar fi căzut el, eu-l lui nu va suferi în esență nici o pagubă.

6. Că eu-l devine abia atunci pe deplin fericit, când, din propria-i voință, s-a integrat în Ordinea divină, aceasta vă este acum pe deplin cunoscut; căci pentru aceasta v-am ținut Eu predici șapte zile la rând și v-am lămurit până chiar și începuturile creației. V-am arătat prin cuvinte, fapte și multe pilde grăitoare, că un suflet, abia după ce de la el voință s-a integrat pe deplin în Ordinea divină, devine cu adevărat și permanent fericit. Cum poate atunci să existe vreo lipsă de iubire, îndurare și dreptate în Dumnezeu Tatăl? Sau poți spune că ceea ce este o necesitate pentru sinele unui om este o asprime a lui Dumnezeu? Dacă Dumnezeu ar avea cu un gram mai puțină răbdare și înțelegere, atunci poate că El ar fi dur și nedrept; dar așa - deloc!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1043
Country Flag: Romania
Style: subSilver (63)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 245 - Dezvoltarea independentă a sufletelor chemate spre a deveni copiii lui Dumnezeu
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 18:17 View PostDownload Post

Capitolul 245
Dezvoltarea independentă a sufletelor chemate spre a deveni copiii lui Dumnezeu


1. (Domnul): „Tu însă, Matael, spui că omenirea până la urmă va păcătui într-atât încât va decade și se va distruge din aceasta, iar că vina va cădea asupra lui Dumnezeu. Eu însă îți spun următoarele: suflete precum acestea ale negrilor care sunt aici, de față, nu au fost încă chemate spre a fi copiii lui Dumnezeu și pentru aceasta, pentru ceea ce pot ei, le este îndeajuns o păstrare mai degrabă stereotipă a desăvârșirii sufletelor lor; căci ea nu este o urmare a dezvoltării lor exemplare, ci ea le este dată lor la fel precum le este dată și pielea lor neagră. Dacă vor să devină și ei copii ai lui Dumnezeu, atunci nu le va mai fi dat nimic din toate acestea, ci doar învățătura.

2. Dacă vor urma această învățătură și vor căuta să obțină prin ea, cu puteri proprii, desăvârșirea sufletelor lor, iar apoi vor descoperi în ei Spiritul dumnezeiesc de iubire, până când vor obține aceasta vor fi și ei asemenea vouă, acum. Dar, atâta vreme cât desăvârșirea lor sufletească este mai mult una dată și doar în parte una dobândită, ei nu vor putea să descopere în ei acest Spirit dumnezeiesc printr-o astfel de desăvârșire sufletească și vor rămâne și pe lumea cealaltă ceea ce sunt și aici: suflete desăvârșite prin ordinea divină, și nu prin ele însele, foarte bune dar mai mult mecanic preafericite, la care granițele preafericirii sunt clar stabilite.

3. Unde este dat ceva, acolo ceea ce a urmat din acel ceva dat nu poate fi liber; căci cine ți-a dat ție capul, acela ți-a dat cu siguranță și mâinile, trupul și picioarele! Ori poate că ești de părere că ție ți-au crescut singure din cap?!

4. Ah, cu totul altfel este la un suflet care se determină pe el însuși, se formează și se dezvoltă după Cuvântul Domnului! Ceea ce a obținut el este al lui cu totul și el poate să-și facă din aceasta o mie de ceruri și chiar mai mult, căci el are acum materia lui proprie și, prin spiritul iubirii trezit în el, are de asemenea, și putere deplină, asemenea lui Dumnezeu, de a face și de a fi desăvârșit în toate, la fel precum și Tatăl în ceruri este desăvârșit! Și acum să trecem mai departe!

5. Cu un suflet ca acela al acestor negri este ușor și pe lumea cealaltă și el (sufletul) se descurcă și acolo ușor. Căci ceea ce acest suflet are este al lui și rămâne al lui. Acest suflet nu are în veci dorințe proprii egoiste și este pe deplin fericit, asemeni unei albine care a întâlnit o floare a cărei cupă e plină de nectar și care mai mult decât această miere nu își dorește. Atunci când albina a găsit ceea ce a căutat, atunci ea are totul. Toate celelalte comori ale universului sunt fără nici o importanță pentru ea.

6. Dar cu totul altfel se petrec lucrurile cu un suflet care vrea să se desăvârșească. Pentru a realiza aceasta, el trebuie să aibă la îndemână toate mijloacele necesare, prin care el, atunci când va avea nevoie de ele și va dori, să poată atinge desăvârșirea. Dar bineînțeles că aceste mijloace care îi sunt puse la dispoziție nu îi sunt date cu forța, ci doar îi sunt date la fel cum unui zidar îi sunt date materialele pentru a construi o casă. Din acestea, meșterul folosește cât îi trebuie și construiește o casă după voința și după placul lui, iar casa este în întregime opera lui și nu a aceluia care i-a pus materialul la dispoziție. Chiar dacă tu ai ales cel mai bun material ca să-ți faci o casă bună, tu nu ți-o faci singur, ci îți tocmești un maistru zidar care să ți-o facă. Poți tu atunci să zici: «Ia uitați-vă aici, casa aceasta frumoasă este opera mea!»? Desigur că nu, căci casa este întotdeauna opera celui care a construit-o după cunoștințele sale.

7. Și vezi, la fel este și cu sufletele desăvârșite ale acestor negri: ele nu sunt opera lor! Ele sunt bineînțeles foarte bine făcute, dar negrii nu au contribuit la aceasta prea mult. Și pentru că este așa și nu altfel, ei nu pot să devină prin aceasta copiii lui Dumnezeu. Dar dacă la unele dintre aceste suflete le-ar fi dat să atingă această stare, atunci sufletele acestea ar începe să arate nedesăvârșite. Și, pentru că unui suflet chemat spre a fi copilul lui Dumnezeu îi sunt date doar materialul de construcție pentru el însuși și învățătura despre cum trebuie făcută construcția, este îndeajuns de limpede de înțeles că nici unui suflet nu i se va putea ajuta, nici aici și nici pe lumea cealaltă, tocmai pentru că eu-l trebuie păstrat în el. Și chiar dacă un suflet este cât se poate de stricat, el nu poate fi ajutat și nici nu trebuie să fie ajutat de atotputernicia Mea, ci i se va pune la dispoziție atâta material cât este el în stare să prelucreze, și nu i se va da nici mai mult decât îl țin pe el puterile să ducă.”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1043
Country Flag: Romania
Style: subSilver (63)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 246 - Rațiunea divină pentru desăvârșirea prin forțe proprii a sufletului omenesc liber
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 18:20 View PostDownload Post

Capitolul 246
Rațiunea divină pentru desăvârșirea prin forțe proprii a sufletului omenesc liber


1. (Domnul): „Un suflet foarte stricat este de obicei și de fapt întotdeauna foarte slab, astfel că nu este în stare să își poată menține nici măcar forma umană și de aceea, pe lumea cealaltă, el apare de multe ori ca animal, ori pe jumătate om și jumătate animal. Acum, lui i se va încredința tot mai multă putere necunoscută lui, dar aici se va avea cea mai mare grijă ca sufletul să nu fie distrus în eu-l său. În același timp, o astfel de susținere dă naștere mereu la mari dureri, căci sufletul aflat în această stare este foarte sensibil și irascibil.

2. Dacă aș vrea Eu să-i dau dintr-odată prea multă putere din cer, o astfel de generozitate cerească i-ar cauza cele mai mari dureri și de aceea s-ar închide în el plin de supărare, devenind dur ca un diamant, și n-ar mai putea prelua în el nimic, decât dacă ar fi complet distrus. Pentru aceasta Eu ar trebui să-i dau o lovitură căreia sufletul nu îi poate opune prea ușor o contragreutate. Și astfel s-ar pierde eu-l conștient de sine pe durata a cel puțin unui eon1 de ani pământești și abia apoi ar trebui să înceapă să se adune și să se recunoască. Iar aceasta îi este cu mult mai greu sufletului în starea liberă, neîntrupată, decât atunci când are la dispoziție trupul ca pe un bun instrument.

3. Pe tine, dragul Meu Matael, te-a impresionat neobișnuit de lunga perioadă de timp necesară pentru trezirea unui suflet, dar dacă ai ști de câte lucruri este nevoie pentru ca un suflet să fie într-atât de liber precum este acum în tine, cu siguranță că nu te-ar mai minuna lungimea timpului! Ce crezi tu, cam cât timp i-a trebuit sufletului tău omenesc ca să atingă gradul de trezire (spirituală) de acum? Dacă ți-aș face socoteala, te-ai îngrozi și multă vreme n-ai fi în stare să pricepi aceasta! Rafael al nostru, însă știe foarte bine și înțelege cum sunt lucrurile în adevărata lor profunzime.

4. Atât pot Eu să-ți spun: sufletul nimănui de aici nu este mai tânăr decât întreaga creație care se vede! Tu te simți acum stânjenit când Eu îți spun adevărul, cum că sufletele voastre sunt mai bătrâne decât eoni și eoni de ani pământești. Ar trebui însă oare să încep să Mă simt și Eu stânjenit pentru că sunt veșnic, și că sub Mine și din Mine urmează eoni de creații într-un timp pe care voi nici măcar nu vi-l puteți imagina, și toate acestea numai de dragul vostru?!

5. Da, prietene, să creezi un soare, un pământ și toate câte țin de ele, este un lucru ușor! Pentru aceasta nu este nevoie de multă vreme! Nici sufletele planetelor și animalelor nu sunt greu de creat. Dar să creezi un suflet care în toate să-I semene lui Dumnezeu Tatăl pe deplin, chiar și pentru atotputernicul Creator este o treabă grea, pentru că la aceasta nu-I ajută la nimic atotputernicia Sa, ci numai înțelepciunea, marea răbdare și îngăduința Lui.

6. Căci, la apariția unui suflet întru totul asemenea Mie, deci o a doua zeitate, atotputernicia Mea nu are voie să facă mai nimic, pe când divinitatea din Mine trebuie să facă totul. De la Mine el primește numai materialul spiritual, după nevoi. Și dacă nu ar fi așa și ar putea fi și altfel, Mi-aș mai fi luat Eu, veșnicul Spirit, din iubirea Mea, această grea povară de a îmbrăca și Eu veșmânt de carne, pentru a îndruma sufletele nu prin atotputernicia Mea, ci doar prin iubirea Mea, și pentru a le da învățătură nouă ca să poată deveni și ele în cel mai scurt timp, dacă vor cu adevărat aceasta, pe deplin una cu Spiritul Meu dumnezeiesc.

7. Eu vă zic vouă: pentru veșnicele Mele pregătiri, abia acum începe vremea recoltei, iar voi veți fi primii Mei copii desăvârșiți, ceea ce se află întotdeauna numai în voința voastră și nu a Mea. Și acum Eu sunt de părere că tu, Matael, M-ai înțeles, pentru că ai aflat ceea ce înainte nu știai! Ești acum lămurit?”

1 eon: Adnotarea lui Jakob Lorber: Printr-un eon se înțelege cubul unui decilion (1 decilion = 1060x1 cu 60 de 0-uri)
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1043
Country Flag: Romania
Style: subSilver (63)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 247 - Despre posedare. Răspândirea Evangheliei
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 18:22 View PostDownload Post

Capitolul 247
Despre posedare. Răspândirea Evangheliei


1. Matael a spus: „Da, Doamne, în această problemă sunt acum pe deplin lămurit, însă eu și cei patru tovarăși ai mei am fost mai răi decât câinii, am fost chiar demoni și totuși voința Ta atotputernică ne-a vindecat și nu ne-am pierdut conștiința de sine și amintirile! Cum vine aceasta? Voința Ta atotputernică ne-a ajutat atunci foarte repede!”

2. Eu am spus: „Da, prietene, aici lucrurile sunt cu totul altfel. Doar trupurile voastre erau stricate, nu și sufletele, căci în măruntaiele voastre își făcuseră sălașul o mulțime de spirite rele! Acestea s-au făcut stăpâne pe trup, încât puteau face cu el ce voiau, iar sufletele voastre, nefiind destul de puternice în fața mulțimii de spirite rele, s-au retras și au fost nevoite să lase spiritele să facă ce vor cu trupul.

3. Prin aceasta însă sufletele voastre n-au suferit nici o stricăciune, căci astfel de posedări sunt cu putință doar atunci când trupul este locuit de un suflet suficient de mult dezvoltat încât spiritele rele și foarte primitive de pe lumea cealaltă, care vor să mai profite încă o dată de pe urma unui trup, ocolind îndreptarea, să nu-i poată face nimic acestui suflet.

4. Aici ajută doar un mic semn al puterii Mele ca să scot de o mie de ori o mie de astfel de spirite rele dintr-un trup, fapt de care te va convinge încă și mai mult un exemplu care va urma astăzi. După ce spiritele rele vor ieși din trup, acel om care a fost posedat se va simți foarte slăbit și această slăbiciune va dura până când sufletul lui va lua din nou întreg trupul în stăpânire. După ce se va petrece însă aceasta, trupul va fi din nou stăpânit de vechiul suflet sănătos. Aici a fost ajutat doar trupul prin voința Mea atotputernică, și nu sufletul. Dar dacă un suflet este distrus în sinea lui din propria lui voință, voința Mea atotputernică nu îl poate ajuta, ci numai iubirea, învățătura și răbdarea. Fiecare suflet trebuie să înceapă de la sine să devină activ și trebuie să se desăvârșească cu de la sine putere, folosind materialele care i-au fost date! Înțelegi acum aceasta? Dacă mai îți este ceva neclar, întreabă din nou, căci acum a venit vremea unei lămuriri complete despre toate acestea, iar voi aveți nevoie de multă lumină, pentru a-i lumina cât mai bine pe toți ceilalți în sălașurile vieții lor întunecoase!”

5. Matael: „Doamne, Tu, cel mai înțelept și iubitor din veci! Acum înțeleg toate acestea într-o lumină foarte clară și cred că nu a mai rămas prea mult întuneric în cămara sufletului meu. Cum stau însă lucrurile la ceilalți, aceasta o ști doar Tu, Doamne, prea bine! La socrul meu și la nevasta mea vor mai fi poate câteva colțuri întunecoase în cămara sufletului lor și acolo mă voi pune eu pe treabă cu ajutorul și cu mila Ta!”

6. Eu: „Așa să faci, căci socrul și soția ta au fost până acum păgâni, dar păgâni din cel mai bun soi, despre care Eu pot zice: unul dintre aceștia îmi este mai drag decât mii de urmași ai lui Israel în Ierusalim și în celelalte douăsprezece orașe ale Țării Făgăduinței! Căci toți aceștia nu vor să audă sau să știe despre un Dumnezeu apropiat, pentru că un Dumnezeu aflat undeva, foarte departe, le este mai plăcut, deoarece ei cred, în prostia lor, că un Dumnezeu aflat undeva nemaipomenit de departe poate fi înșelat mai ușor decât unul foarte apropiat!

7. O, aceasta este cea mai mare greșeală la evreii acestei lumi! Dar ce poate fi făcut altceva decât să aduci oamenii, cu cea mai mare răbdare și jertfă dacă este nevoie, prin învățături și fapte, la izvorul luminii adevărate a întregii vieți?!

8. Aceasta este acum sarcina care Mi-am luat-o Eu însumi pentru voi, iar sarcina voastră pentru aproapele vostru va urma! Firește că nu trebuie să vă hrăniți cu speranța că toate acestea vor putea veni în câțiva ani! Eu vă zic vouă: într-o mie de ani și după aceea, jumătate din populația acestui pământ nu va mai cunoaște nici măcar o iotă din aceste cuvinte ale Mele!

9. Dar aceasta nu face prea multe stricăciuni, căci și pe lumea cealaltă le va fi predicată sufletelor această Evanghelie. Fiți însă aici plini de zel, căci numai aici veți putea deveni adevărați copii ai lui Dumnezeu în cerul cel mai tainic și mai curat al iubirii Sale! Pentru primul și al doilea cer se pot face pregătiri și pe lumea cealaltă.”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1043
Country Flag: Romania
Style: subSilver (63)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 248 - A face minuni la vremea potrivită
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 18:24 View PostDownload Post

Capitolul 248
A face minuni la vremea potrivită


1. (Domnul): „Tu, Matael, ești acum pe deplin lămurit, atât cât poate fi lămurit un suflet omenesc, câtă vreme nu a devenit una cu spiritul din el. De aceea, lasă ca lumina ta să-i lumineze și pe frații tăi! Trezește-ți însă și credința în Numele Meu, căci numai în Numele Meu vei putea, la nevoie, să faci și semne în fața oamenilor, pentru a trezi în ei credința în Mine!

2. Cine vestește oamenilor Cuvântul Meu, dar nu poate face nici un semn prin puterea acestuia, înseamnă că el este încă un slab slujitor al Aceluia care l-a trimis să aducă popoarelor acestui pământ Noul Cuvânt al vieții din ceruri.

3. Cu acestea, Eu nu vreau însă să spun că un adevărat apostol al învățăturii Mele trebuie mereu și oricând să facă semne înaintea oamenilor pentru a răspândi învățătura Mea la popoarele acestui pământ. Nu, departe de aceasta, căci adevărul trebuie să vorbească pentru el însuși, iar acolo unde nu este înțeles, trebuie lămurit mai bine până când va fi înțeles! Și totuși vor fi și cazuri unde aceste lămuriri nu vor fi de ajuns, mai ales la popoarele încă foarte primitive. Acolo va fi nevoie ca lămuririle să fie puse prin semne într-o lumină mai puternică.

4. Un semn însă nu are voie niciodată să fie prea orbitor și să-i sperie pe oameni, căci astfel ei vor fi constrânși și prin aceasta nu se va câștiga nimic pentru dezvoltarea liberă a sufletelor lor.

5. Un semn trebuie să îmbrace întotdeauna o astfel de formă: el trebuie să fie, în primul rând, o faptă bună deosebită, care să pară întotdeauna a fi o urmare a credinței aceluia căruia i-a fost adresată; iar, în al doilea rând, semnul nu trebuie să se îndepărteze atât de mult de realitatea lumii materiale încât un așa-numit înțelept al lumii să nu mai găsească nici o cale naturală prin care să explice acest semn! Pe așa-numiții înțelepți ai lumii acest semn trebuie să-i surprindă, dar niciodată să-i facă să creadă de tot, căci aceștia au îndeajuns de multă înțelegere ca să priceapă și să cunoască un adevăr așa cum este, și fără vreun semn.

6. În aceste vremuri ale magicienilor și vrăjitorilor, semnele pe care le pot face aceștia pot fi foarte puternice și reale. Acolo unde veți face voi un semn, oamenii au văzut deja sute de vrăjitorii ale magicienilor persani și egipteni, și de aceea un semn făcut de voi nu va impresiona prea mult un așa-zis înțelept al lumii. În plus, suntem înconjurați din toate părțile de esenieni care fac cu ușurință tot felul de semne în fața poporului, ca să-l câștige de partea lor. Și astfel, semnele noastre și minunile ar surprinde poporul, chiar dacă nu l-ar convinge pe deplin, și aceasta este exact măsura potrivită, iar o exagerare a semnelor nu ar ajuta la vindecarea poporului.

7. Dacă Eu aș vindeca toți bolnavii și chiar morții de i-aș trezi, aceasta nu va minuna omul cu mult mai mult decât esenienii! Dar îi va tulbura pe templieri, care de mult vroiau să scape de ordinul esenienilor. Căci de când aceștia s-au răspândit și în Iudeea, tămăduirile miraculoase ale fariseilor nu mai dau roade și aceasta din cauza spectaculoaselor «învieri» făcute de esenieni, o taină foarte bine cunoscută nouă, dar fariseilor încă total necunoscută.

8. Lumea crede că Eu dau apă la moară esenienilor, iar voi veți vedea că vi se va spune că și Eu aș fi un ucenic al acestei școli și că lucrez la răspândirea acestui ordin care crede că va putea în curând stăpâni întreaga lume. Acest ordin deocamdată nu este împotriva noastră, el de fapt ne ajută fără să vrea aceasta. Căci acest ordin minimalizează semnele noastre mai ales în fața mulțimii, iar oamenii sunt liberi să-și facă gândurile și părerile lor despre aceasta. Altfel nu am fi putut face un asemenea pas mare cu semnele noastre!

9. Eu am prevăzut însă toate acestea pentru vremea de acum și am lăsat să apară și să devină totul astfel, pentru ca să putem foarte ușor și fără a fi deranjați să facem multe întru adevărata vindecare a omului, fără ca prin semnele noastre să constrângem pe cineva către adevăr. În aceste vremuri, semnele noastre puternice nu fac multă vâlvă printre spectatorii neatenți. Numai cine se interesează mai adânc de noi va găsi o mare deosebire între semnele făcute de Mine și cele ale unui magician sau esenian. Lui însă nu-i va strica la suflet această descoperire, pentru că el ar fi trebuit să cunoască adevărul deja dinainte, înainte de a fi în stare să găsească o adevărată diferență între semnele făcute de Mine și cele făcute de esenieni. De aceea, el este deja curat, iar celui curat toate îi sunt curate.”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1043
Country Flag: Romania
Style: subSilver (63)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 249 - Rolul semnelor la răspândirea învățăturii Domnului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 18:26 View PostDownload Post

Capitolul 249
Rolul semnelor la răspândirea învățăturii Domnului


1. (Domnul): „Aș putea acum să fac semne și pentru Ierusalim, semne care să zguduie, astfel ca el să nu mai ezite nici două clipite și să se alăture credinței în Mine. La ce ar fi bună, însă, o asemenea credință? Ar fi o credință de sclavi din teamă și frică, iar pentru oameni ar fi o pedeapsă de care nu ar mai scăpa nici în câteva mii de ani!

2. O credință oarbă, fanatică, fie că este bazată pe adevăr sau minciună, nu are nici o valoare pentru viață și este foarte greu de eliberat poporul de ea și de urmările ei. Și atâta vreme cât un popor trăiește într-o credință oarbă, el este în luptă cu spiritul și se află în cea mai adâncă sclavie a sufletului. El nu poate fi ajutat altfel, nici aici și nici în lumea cealaltă, decât numai printr-o îndelungată învățătură, prin cuvinte și fapte, și printr-o lămurire atotcuprinzătoare și profundă a tuturor minunilor care țin de fapt înlănțuit poporul.

3. Cea mai bătătorită cale de înlănțuire a poporului este decadența preoților, care își însușesc drepturile de a predica învățătura divină, își cresc rândurile înmulțindu-se ca ciupercile și se prezintă apoi poporului drept mijlocitori și reprezentanți ai zeităților, mai întâi ca înțelepți și blânzi îndrumători, iar mai târziu, după ce au câștigat bunăvoința poporului, ca judecători și chiar stăpâni peste tronul regilor!

4. De obicei poporul află de minciunile lor și vechea credință fanatică își pierde din putere, golurile și crăpăturile ei devenind tot mai mari. Oricât va fi ea peticită, nu va mai ține mult, căci tot mai mulți vor schimba haina veche, plină de petice, pe una nouă. Însă până când un popor va ajunge aici, este nevoie de cel puțin câteva mii de ani!

5. De aceea, să fiți foarte atenți când îmi răspândiți învățătura, să nu forțați pe nimeni, nici cu sabia și cu atât mai puțin prin semne ieșite din comun! Rana făcută de sabie se vindecă, dar cea prin semne neobișnuite aproape că nu se mai vindecă niciodată.

6. Acolo unde reușiți prin cuvinte, să nu mai folosiți și semne, căci acestea au fost până acum uneltele falșilor profeți, care întotdeauna orbeau și mai mult poporul. Firește că Eu nu vreau să spun prin aceasta să nu faceți niciodată și în nici un caz semne! Veți întâlni tot felul de păgâni ai căror preoți se vor pricepe la tot felul de semne și profeții, care, ori din cauză că au mai multe înțelesuri sau prin alte mijloace, se vor împlini, toate acestea fiind de fapt lucrul Satanei și al îngerilor lui decăzuți.

7. Față de astfel de profeți falși este îndreptățit să faceți ori un contrasemn, ori să lămuriți poporul cum a fost făcută acea falsă minune. Prin aceasta, cei mai mulți vor începe să aibă bănuieli în legătură cu acei preoți, iar astfel lupta este ca și câștigată de către voi.

8. De abia apoi veți putea face semne, întotdeauna doar benefice: veți putea vindeca bolnavii punându-vă mâinile așa cum v-am învățat Eu, în Numele Meu, ici și colo veți sătura înfometații și însetații sau ici și colo veți alunga o furtună devastatoare prin simpla rostire a Numelui Meu către norii amenințători, care în asemenea situații sunt plini cu spirite rele și supărate. Prin aceasta nu veți înlănțui nici un suflet omenesc, ci îl veți conduce pe o cale liberă, așa cum face un păstor bun cu mieii lui, care îl urmează pas cu pas de bunăvoie, pentru că întotdeauna nu-i așteaptă decât lucruri bune de la el!

9. Acum știi, de asemenea, dragul Meu Matael, cum va trebui să procedezi în deplină concordanță cu voința Mea, când îmi vei răspândi învățătura prin vorbe și prin fapte la popoarele peste care, în viitor, vei stăpâni și la fel și cei patru tovarăși ai tăi!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1043
Country Flag: Romania
Style: subSilver (63)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 250 - Greutățile răspândirii învățăturii curate
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 18:35 View PostDownload Post

Capitolul 250
Greutățile răspândirii învățăturii curate


1. (Domnul): „Tu ai să întâlnești păgâni, mai ales în părțile de miazănoapte ale împărăției tale, care, cândva, va fi cea mai mare de pe pământ; unii dintre ei vor fi chiar foarte întunecați, și la ei va fi greu să aduci lumina adevărului. Să nu folosești însă puterea care ți-a fost dată împotriva lor! Tu poți, acolo unde este nevoie, să îi abordezi foarte serios, dar nu cu sabia sau cu semne neobișnuite. Căci sabia va tăia doar superficial adâncile rădăcini ale superstiției, iar ele vor deveni și mai puternice în adâncurile acestor oameni. Iar cu semne nepotrivite nu ai reuși decât să înlocuiești un fanatism cu altul! Acele popoare care vor vedea semnele tale vor deveni cei mai aprigi dușmani ai vecinilor lor încă necredincioși și-i vor prigoni cu sabia și focul, iar vechii credincioși vor face la fel cu noii credincioși! Și ce s-ar câștiga până la urmă prin aceasta?

2. Și cum învățătura Mea este o adevărată solie de pace din ceruri, ea nu trebuie să aducă ceartă, discordie și război printre oamenii și popoarele pământului! Acestea să fie ocolite pe cât vă stă în putință. Din partea Mea, ca acestea să fie ocolite, nu trebuie decât să vă iau sub puterea voinței Mele atotputernice, dar astfel firește că veți deveni incapabili să gândiți și să făptuiți altfel decât este voința Mea, și cum ar rămâne atunci cu libertatea voastră de voință?! Dacă Eu aș fi voit aceasta, nu aș fi avut niciodată nevoie să vin Eu însumi întrupat în această lume. Puterea Mea atotcuprinzătoare și veșnică v-ar fi supus și fără acest trup și v-ar fi impus să ziceți și să faceți una și alta, indiferent de ceea ce v-au spus odinioară profeții. V-ar fi ajutat însă aceasta la ceva? Prin aceasta ați fi putut deveni, asemenea negrilor acestora, suflete desăvârșite, însă doar cu greu ați mai fi ajuns să fiți vreodată copiii Domnului.

3. De aceea însă, pentru ca voi înșivă să deveniți vestitori pe deplin liberi ai Cuvântului Meu din veci, am venit Eu în trup la voi pe acest pământ unde Eu am pus temelia școlii pentru copiii Mei în veci, pentru ca voi, copiii Mei liberi, să aflați liberi din gura Mea Cuvântul, să-l cântăriți și să-l răspândiți mai departe la popoarele pământului; iar cine, în puritatea lui, îl va primi de bunăvoie, acela va fi primit liber între preafericiții copii ai Domnului.

4. Cine însă va primi prin orice fel de silnicie, cu forța, această învățătură a Mea, pe care v-am dat-o acum vouă, acela nu va fi primit între copiii Domnului până nu se va îngriji din propria-i voință liberă, aici ori pe lumea cealaltă, să primească preacuratul Meu Cuvânt și de bunăvoie să facă din el firul călăuzitor al vieții lui.

5. Din păcate Eu văd cât de trist vor arăta lucrurile cu această învățătură a Mea peste câțiva ani, după ce Eu Mă voi întoarce în casa Mea. Eu văd însă și cum, în mici așezări, ea va fi păstrată curată ca soarele până la sfârșitul timpurilor! Și aceasta este o mare bucurie pentru adevărata Mea inimă de Tată. De rest să nu vă faceți griji, căci din mulțimea de porci nu veți putea să faceți niciodată filosofi. Aceste ființe se vor mulțumi în curând și cu lături. Căci Eu chem mereu: «Veniți cu toții la Mine, voi cei asupriți și împovărați din greu, căci Eu vreau să vă aduc la toți ușurare.» Dar mulți nu vor auzi chemarea Mea și nu o vor urma!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1043
Country Flag: Romania
Style: subSilver (63)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 251 - Sabia ca mijloc de îndreptare la popoarele necredincioase
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 18:38 View PostDownload Post

Capitolul 251
Sabia ca mijloc de îndreptare la popoarele necredincioase


1. (Domnul): „Vor veni vremuri când înțelepții Mă vor chema: «Doamne, acum este cu adevărat greu să fii om! Adevărul nu poate fi spus fără a fi amenințat cu pedeapsa și trebuie răspândit în taină! Ceea ce însă răspândesc falșii profeți este minciună și blasfemie! Doamne, vino încă o dată și luptă împotriva dușmanilor Tăi, înainte ca ei să strice tot ce ai semănat Tu!»

2. Eu însă voi ierta, din nou și din nou, și voi zice fiecăruia care Mă va chema: «Mai răbdați încă puțin până când se va umple paharul! Mai răbdați până la sfârșit și veți fi fericiți, căci chingile lumii nu vor face sufletelor voastre curate nici un rău! Iar voi, cei mai proaspeți copii ai Mei, care ați mers pe drumul trupului și al cărnii, săraci, necăjiți și chinuiți, veți fi primiți în împărăția Mea aproape de inima Mea și pe voi vă voi pune Eu judecători ai lumii și ai acelora care v-au chinuit fără vină și fără drept de la Mine!»

3. Pe scurt, adevărații Mei ucenici se vor cunoaște în veci prin aceea că se vor iubi între ei la fel cum vă iubesc Eu pe toți și că nu vor vesti niciodată cu sabia Numele și Cuvântul Meu!

4. Da, atunci când un popor care se află în lumina Mea va fi amenințat de popoare păgâne și oarbe, care nu vor vrea nicidecum să creadă în Mine, însă vor prigoni cu toată mânia și cruzimea mieii Mei, atunci va veni vremea ca să fie ridicată sabia și să fie alungați pentru totdeauna lupii dintre miei. Dacă va fi însă ridicată vreodată sabia în Numele Meu împotriva lupilor, atunci aceasta trebuie făcută cu toată seriozitatea, pentru ca lupii să-și amintească de sabia ridicată în Numele Meu. Căci acolo unde se va pedepsi în Numele Meu, să nu se facă aceasta numai cu jumătate de măsură!

5. Împotriva păgânilor ale căror suflete sunt încă prea departe de Ordinea divină și nu pot înțelege Cuvântul Meu, dar care-și apără cu înverșunare credința, sabia să apere doar granițele până când popoarele barbare vecine vor trece cu vremea la Ordinea divină. După ce s-a făcut aceasta, semnul sabiei să fie înlocuit cu cel al frăției și al iubirii.

6. Cu totul altfel se petrec lucrurile cu oamenii care s-au numit de la început «poporul ales», care au primit învățături divine și au fost ocrotiți de Dumnezeu. Ah, când aceștia se vor opune cu înverșunare învățăturii Mele și o vor prigoni, da, împotriva lor nu este alt mijloc decât sabia necruțătoare și tăioasă! Vai de ei, când aceasta sabie va cădea peste ei; atunci nu va rămâne nici o piatră peste cealaltă și nici măcar copiii din pântecele mamelor nu vor fi cruțați. Și cine va vrea să fugă, pe acela îl vor ajunge săgețile și îl vor omorî, pentru că din egoism, împotriva propriilor lui convingeri, a ales să fie ucigașul Meu și al Cuvântului Meu, căci, împotriva acelora, Mă voi ridica Eu cu ai Mei. Aceia vor avea de dus o luptă grea, din care în veci nu vor putea ieși învingători!

7. Acum aveți și regula când și cum să folosiți sabia în Numele Meu! Ați înțeles bine toate acestea?

8. Matael a spus: „Doamne, Tu, singura mea iubire, după toate cele lămurite până acum de Tine nu mai găsesc nici un ungher neluminat în mine! Îți aduc acum din adâncul inimii mele mulțumirea cea mai caldă pentru toate acestea și, de asemenea, în numele tuturor oamenilor și popoarelor pe care eu, prin zelul meu, îi voi câștiga pentru împărăția Ta și pentru Cuvântul Tău!”

9. Cyrenius a spus și el: „Doamne, aceeași recunoștință Ți-o aduc și eu și îndrăznesc în fața Ta, oh, Doamne, să fac o vagă profeție la cele ce ne-ai spus Tu despre ridicarea sabiei asupra poporului ales: aceasta se vede foarte bine în Ierusalim! Peste acest popor aș trage de pe acum o mare cruce cu cea mai tăioasă sabie, căci ei îmi par deja prea copți pentru sabie!”

10. Eu: „Nu chiar de tot. Le mai lipsesc încă trei opere de cea mai neomenească răutate. Când și acestea vor fi înfăptuite, împotriva tuturor învățăturilor și prevestirilor, de-abia atunci, prietene, va fi ridicată peste acest oraș și peste locuitorii lui sabia ta cea tăioasă și va fi bătută crucea cea mai mare! Noi vrem însă să mai avem răbdare cu poporul încă o vreme și vrem, de asemenea, ca, înainte de cădere, să i se prevestească tot felul de semne mari pe cer și alte mari minuni! Și, prietene, dacă și acestea vor fi zadarnice, de abia atunci va veni semnul tău cel mare și cea mai tăioasă sabie va cădea asupra lor!

11. Și ce va mai fi atunci, aceasta știe doar Tatăl singur și nimeni altcineva în toată nemărginirea! Celui însă căruia îi va fi destăinuită aceasta la timpul potrivit, acela va ști și el!”

12. Cyrenius: „Dar Tu, Doamne, Tu știi foarte bine toate acestea, căci, în spiritul Tău, Tu ești Tatăl însuși!”
_________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 25 of 27  [ 265 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 24, 25, 26, 27  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !