Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 12:14
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 4 - Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... , 25, 26, 27  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 252 - „Tatăl” și „Fiul” în Iisus
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 19:41 View PostDownload Post

Capitolul 252
„Tatăl” și „Fiul” în Iisus


1. Eu am spus: „Ai vorbit foarte bine! Tatăl este în Mine în plinătatea Lui; dar Eu, ca omul pe care-L vedeți, sunt totuși numai un Fiu al Lui și cunosc în sufletul Meu doar ceea ce El îmi dezvăluie! Eu sunt flacăra iubirii Lui, iar sufletul Meu este lumina din focul iubirii Tatălui! Voi știți deja cum acționează lumina, în veci, în mod miraculos!

2. Soarele, de la care pleacă lumina, are o minunată structură interioară, dar aceasta este cunoscută doar soarelui însuși. Suprafața lui, deși este luminată și însuflețită, nu știe și nu a văzut niciodată cum este alcătuit miezul cel mai profund al soarelui.

3. Da, Tatăl este în Mine din veci, dar miezul Lui îi este dezvăluit sufletului Meu numai atunci când El vrea aceasta. Eu știu însă despre toate câte au fost din veci în Tatăl. Și totuși, Tatăl mai are multe în adâncul Lui despre care Fiul nu știe. Și dacă vrea El să afle despre acestea, trebuie și El să-L roage pe Tatăl!

4. Va veni însă ceasul când Tatăl din Mine va deveni una cu Mine, singurul Fiu din veci, și în cel mai adânc miez al Său, la fel cum Spiritul Tatălui (Sinele Suprem Divin) va deveni în curând una cu sufletele din trupurile voastre. De abia atunci, prin Spiritul Tatălui, vi se va dezvălui totul, chiar și ceea ce acum este cu neputința să vă fie dezvăluit! Și astfel știe numai Tatăl din Mine despre multe, iar Fiul nu știe! Ai înțeles acum aceasta?”

5. Mai mulți ucenici au spus: „Ah, aceasta este din nou o învățătură tare ca piatra! Suntem nevoiți să cerem din nou lămuriri! Dacă Tu și Tatăl sunteți una, cum poate Tatăl din Tine să știe mai mult decât Tine, și totuși, după învățătura Ta, Tu ești Tatăl însuși?! Ah, asta s-o priceapă cine poate - noi nu putem! E tot mai greu de priceput! Se poate să se ascundă un înțeles în toate acestea, dar la ce ajută acesta? Noi tot nu putem pricepe! Doamne, noi Te rugăm să ne mai lămurești încă o dată, dar mai limpede și mai pe îndelete, căci altfel nu ne descurcăm!”

6. Eu am spus: „Oh, copii, copii! Câtă vreme va trebui să vă mai dădăcesc până Mă veți înțelege?! Eu vă vorbesc acum ca un om vouă, oamenilor, și voi nu înțelegeți omul. Cum vreți să înțelegeți mai târziu un cuvânt curat de la Dumnezeu?! Ca să vă pregătesc însă pentru aceasta, vă voi da acum niște lămuriri amănunțite; de aceea ascultați-Mă bine!

7. Imaginați-vă drept «Tatăl» corpul acestui soare al nostru, în care sunt îndeplinite toate cerințele ca învelișul luminos, pe care voi îl vedeți, să ia naștere mereu și mereu, învelișul luminos este pentru corpul soarelui cam la fel cum este aerul din atmosfera care înconjoară pământul până la câteva înălțimi de om și care formează împreună cu pământul, văzut de pildă de pe lună, o formațiune mare, destul de puternic luminoasă.

8. Cum ia naștere însă aerul pământului? Răspunsul este: din cele mai profunde procese vitale ale pământului. Miezul pământului este plin cu aer și un important surplus din acest aer se adună mereu în aceeași măsură în jurul pământului. Pentru ca miezul pământului să dea mereu naștere aerului, trebuie ca acolo să fie un foc continuu, viu, care ia naștere din intensa activitate a spiritelor din adâncul pământului.

9. Imaginați-vă acum următoarele: focul interior reprezintă ceea ce Eu numesc «Tatăl» și din toate elementele «topite» în foc va lua naștere aerul, care reprezintă ceea ce noi numim «suflet».

10. Focul însă n-ar putea exista fără aer, iar aerul n-ar putea lua naștere fără foc. De aceea focul este și aer, și aerul este și foc, căci flacăra este într-adevăr aer ale cărui spirite sunt foarte active, iar aerul - în sinea iui - este foc pur, dar în care spiritele sunt liniștite. Este ușor de înțeles faptul că, la urma urmei, focul și aerul sunt una. Până când spiritele aerului nu sunt agitate într-o anumită măsură, aerul rămâne aer și de aceea este o mare diferență între aerul agitat - ca foc - și aerul liniștit.

11. În focul însuși este lumina și prin aceasta – din punct de vedere spiritual - cea mai pură și înaltă cunoaștere. În aerul pătruns de lumina focului se află, de asemenea, o cunoaștere deplină, totuși într-un grad mai scăzut. Dacă însă aerul liniștit va fi agitat, astfel încât să devină el însuși foc și lumină, atunci poate fi recunoscută și în el cea mai înaltă și curată cunoaștere.

12. Pământul, având o astfel de alcătuire, se aseamănă cu un om. Focul interior este spiritul activ al iubirii din suflet, iar aerul este asemenea sufletului, care poate fi, de asemenea, un spirit de foc atunci când este pătruns de spiritul iubirii și devine astfel una cu spiritul! Iar aceasta se petrece atunci când sufletul renaște în spirit.

13. Și priviți, aceeași relație o întâlnim și la soare, în miezul lui, el este un foc dintre cele mai puternice. Lumina lui depășește cu mult lumina atmosferei exterioare a soarelui. Din această lumină se va naște mereu cel mai curat aer al soarelui, iar acest aer devine, la suprafața soarelui, foc și lumină, dar într-un grad mai scăzut decât focul și lumina atotputernică din miezul soarelui. Lumina de la suprafața soarelui este, în esență, aceeași cu cea a focului din centrul marelui soare! Ea nu are nevoie decât de o activitate la fel de mare și ea va fi asemenea focului din interior.

14. Acum, acest foc din miezul soarelui este asemenea Tatălui din Mine și Eu sunt lumina și, în același timp, și focul care ia naștere mereu din focul de bază central, prin care a fost creat și menținut tot ce există. Deci Eu, în forma Mea prezentă, sunt exprimarea Tatălui din adâncul Meu și de aceea tot ce este al Tatălui este și al Meu și, în același timp, tot ce este al Meu este și al Tatălui, iar Eu și Tatăl trebuie să fim pe deplin una, numai cu deosebirea că în focul interior din centru trebuie să fie mereu o cunoaștere mai adâncă decât în lumina de la exterior, care este activată mereu de focul interior, întotdeauna însă numai atât cât este nevoie.

15. Eu însă aș putea oricând să îmi întețesc activitatea, dar atunci ar fi gata cu voi, la fel cum ar fi și cu toate corpurile cerești care se rotesc în jurul acestui soare dacă atmosfera exterioară soarelui s-ar aprinde vreodată și ar deveni la fel de puternică precum focul interior al soarelui, a cărui putere ar agita toate spiritele în spațiul cosmic îndepărtat într-o măsură atât de mare încât într-o clipită toată materia s-ar dizolva dintr-odată și ar deveni o mare nesfârșită și prea puternică de foc! Acum, materia din miezul soarelui este astfel alcătuită încât să poată suporta acest foc prea puternic, iar apele care curg într-una spre acesta, ca urmare a circulației continue - la fel cum este la om circulați sângelui - îi dau focului mereu de lucru spre a devora, dizolva și a forma din nou aer și, din acesta, din nou apă. Datorită acestei circulații continue, focul nu poate să atace corpul propriu-zis al soarelui și să-l distrugă. Și chiar dacă mereu vor fi devorate părți din el, ele se înlocuiesc mereu cu apă. Și astfel trebuie să se păstreze toate în această ordine.

16. Dacă priviți această analogie mai îndeaproape, ar trebui să vă fie acum clar ce este de fapt «Tatăl» și ce este «Fiul», ce este sufletul și ce este spiritul din el! Spuneți-Mi dacă nici acum nu sunteți lămuriți întru totul!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 253 - Manifestarea de la botezul Domnului: veșnicia Domnului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 19:43 View PostDownload Post

Capitolul 253
Manifestarea de la botezul Domnului: veșnicia Domnului


1. Simon Petru a spus: „Atunci când ai fost botezat de Ioan în râul Iordanului, am văzut o flacără ca un fel de porumbel care plutea deasupra creștetului Tău și am auzit zicându-se că acesta era Duhul Sfânt al lui Dumnezeu! Și s-a auzit atunci și o voce, ca din cer, care a spus: «Vedeți, Acesta este Fiul Meu iubit, pe care Eu îl plac! Pe El să-L ascultați!» Ce a fost aceasta? De unde a venit acea flacără sfântă și cine a rostit acele cuvinte pe care le-am auzit atât de clar? Cum trebuie să înțelegem aceasta?”

2. Eu am spus: „De unde altundeva putea să vină decât din Tatăl din Mine și de la Mine?! Ori crezi tu oare că în spatele stelelor, în spațiul nemărginit, locuiește un Tată care a lăsat să coboare deasupra creștetului Meu acea flacără și din înălțimi nemărginite ar fi rostit acele cuvinte care să se audă până pe pământ? O, tu, oarbă orbire a oamenilor! Dacă veșnicul Tată din Mine locuiește în veșnicul Fiu în felul în care v-am arătat acum cât se poate de limpede, de unde poate veni flacăra și vocea? Privește aici și vei vedea din nou aceeași flacără deasupra creștetului Meu! Și ascultă și vei auzi aceleași cuvinte din nou!”

3. Toți au văzut atunci o flacără sub forma unei cruci sau ca un porumbel cu aripile întinse, care de fapt tot o cruce reprezintă, și în același timp au auzit cu toții binecunoscutele cuvinte.

4. Eu am spus: „Aceasta a fost vocea Tatălui în Mine, iar flacăra a luat naștere din nesfârșita Mea sferă exterioară de viață care este Duhul Meu Sfânt atotfăcător! Înțelegi acum și tu, Simon Petru?”

5. Au spus atunci cu toții: „Da, Doamne, acum am înțeles și noi, deși este minunea minunilor!”

6. La acestea a spus și Matael: „Doamne, Doamne, Tu cel mai înțelept din veci! Câte taine mari de nepătruns din Ordinea Ta divină ne-ai arătat nouă, așa cum este și a fost ea din veci! Eu m-am gândit în toate felurile și uite că acum totul îmi este limpede în ceea ce privește relația de neschimbat dintre Tine, Creatorul, și noi, creaturile Tale! Toată Ordinea Ta este atât de înțelept structurată încât nici cea mai ascuțită minte și nici cea mai strălucită judecată nu ar putea găsi undeva ceva care să fie în sinea lui contradictoriu.

7. Numai dacă mă duc cu gândul în urma tuturor vremurilor și veșniciei, atunci trebuie să mă gândesc că toate cele ce sunt acum, toți arhanghelii, toate cerurile, toate lumile, toate acestea trebuie să fi avut un început, altfel, cel puțin pentru mine, existența lor nu poate fi înțeleasă. Căci, în sinea mea, eu gândesc: o ființă, un lucru sau un fenomen care nu a început niciodată să existe nici nu poate de fapt să fie! Căci nu este cu putință ca un lucru să ia naștere din nimic, adică Tu însuți, Creatorul, să nu-l fi gândit niciodată!

8. Deci un lucru care acum există, ca de pildă un soare central, trebuie să fi fost cândva gândit de Tine în Ordinea Ta dreaptă, înainte ca el să apară ca soare central. După mintea mea, el nu poate exista înainte ca Tu să gândești fiecare atom al existenței lui! Pe scurt, el nu poate fi dacă nu a început odată a fi! El poate fi vechi de eoni și secole de eoni - aceasta nu face nimic. Dacă el există acum, înseamnă că a trebuit cândva să înceapă să existe. Când, aceasta nu este aici atât de important.

9. Acest șir de gânduri și de întrebări am putea să le punem și în legătură cu Tine, iar atunci eternitatea Ta deplină și solidă ar cădea sub semnul întrebării! Atât numai că mintea mea clară de acum îmi spune altceva! Eu nu pot, când mă gândesc în adâncul vecilor, să-mi închipui un sfârșit. Rămâne spațiul nemărginit și, împreună cu el, la fel de nemărginitul timp.

10. În acest spațiu, care trebuie să fie veșnic și de necuprins, trebuie să fie prezentă și acea forță primordială care face cu putință expansiunea nemărginită și veșnică a spațiului, fără de care spațiul nu ar putea fi închipuit. Această forță nu poate fi decât una, așa cum și spațiul este numai unul. Ea trebuie să aibă un anumit centru, la fel ca și spațiul. Și, pentru că spațiul este astfel, trebuie ca și în el să se simtă pe sine acea existență absolut liberă. Căci altfel cum ar putea ea să fie, dacă nu ar simți și nu ar lua la cunoștință, în absoluta ei liberate, că există?!

11. Iar ceea ce este valabil pentru spațiu, este valabil și pentru puterea din el; și ea trebuie să se simtă pe sine, altfel n-ar exista. Pe scurt, acestea sunt necesități care se intercondiționează, astfel încât una nu poate exista fără cealaltă. Toate acestea însă, la origine, sunt însăși existența Ta spirituală și de aceea, făcând parte din spiritul Tău, nu pot fi niciodată șterse din gândire.

12. După înțelegerea mea, veșnicia Ta este la fel de necesară precum toate celelalte; cel puțin în existența lor formală nu pot fi altfel decât determinate și delimitate de timp! Acum însă se naște de-abia o cu totul altă întrebare.

13. Pentru că toată această creație văzută și nevăzută trebuie să fi luat naștere în vremuri neînchipuit de îndepărtate, ce ai făcut Tu, Doamne, înainte de acest început, o veșnicie întreagă? Îmi dau seama, după chipul Tău zâmbitor, că am pus o întrebare prostească; și totuși sunt convins că ea nu este întru totul zadarnică! Iar Tu, Doamne, cred că ne vei lumina și de data aceasta în neștiința noastră! Sufletul meu iscoditor vrea acum să se lămurească pe deplin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 254 - Măreția creației
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 19:48 View PostDownload Post

Capitolul 254
Măreția creației


1. Eu am spus: „Dragul Meu prieten Matael, deosebirea dintre Dumnezeu și omul creat, oricât ar fi el de desăvârșit, dăinuie mereu și nu poate fi anulată în veci, pentru că Dumnezeu, la originea Lui, este și trebuie să fie nemărginit și veșnic în toate; pe când omul, deși va fi mereu tot mai desăvârșit în esența lui spirituală, nu va putea atinge niciodată nemărginirea măreției Ființei lui Dumnezeu.

2. Omul poate fi asemenea lui Dumnezeu în formă, de asemenea în iubire și în puterea ei, însă niciodată în măreția înțelepciunii nemărginite în și din Dumnezeu. Și astfel, lungile eternități, în nenumăratele lor perioade nesfârșite, vor putea cuprinde destule, iar pentru ele se va găsi întotdeauna loc în spațiul nelimitat, numai că despre toate acestea nici măcar un arhanghel n-a visat vreodată! Căci chiar și puterea de cunoaștere și de cuprindere a unui arhanghel este încă mult prea mică pentru toate câte sunt. Abia după ce arhanghelii se vor coborî, asemenea Mie, în trup, abia atunci vor fi ei în stare să cuprindă și să înțeleagă mai mult - însă niciodată totul: întreaga și veșnica Eternitate!

3. Da, voi veți cunoaște mereu și mereu noi minuni și până la urmă veți începe să le pricepeți, dar pe toate nu le veți cunoaște în veci - și vă puteți da seama ușor de ce, dacă vă veți întreba dacă vă este oare cu putință să numărați până se sfârșesc toate numerele! Așa cum din veșnicie Eu sunt, gândesc, vreau și acționez ca unul și același Dumnezeu, cu aceeași iubire și înțelepciune, așa vă veți putea da seama că Eu, vorbind Tatăl în Mine și prin Mine, nu am hibernat până la această perioadă a creației! Chiar dacă o perioadă a creației, de la origini până la desăvârșirea ei spirituală, durează o mie de ori câte o mie de ori de eoni de mii de ani pământeni, o astfel de perioadă a creației nu înseamnă totuși nimic față de Sinele Meu veșnic, iar puterea ei nemăsurată de expansiune este un nimic față de spațiul infinit!

4. Tu, Matael, cunoști prea bine constelațiile vechilor egipteni și Regulus din Marele Leu îți este bine cunoscută! Ce este această stea pentru ochiul tău? Este doar un punctuleț luminos - când, de fapt, este un soare atât de mare încât unui fulger, care într-o singură clipă străbate o distanță de 300 000 de kilometri, i-ar trebui un trilion de ani pământeni pentru a străbate distanța de la polul nord la polul sud al acestui soare! Numele său este de fapt Urka sau, și mai corect, Ouriza (începutul creației din eoni de eoni de sori); acest soare este sufletul sau centrul de greutate al constelației Marelui Leu, care însă reprezintă doar un nerv în imensul Om Cosmic, din care Omul Cosmic are aproximativ atâția nervi câte fire de nisip și iarbă are întreg pământul, iar Omul Cosmic reprezintă doar perioada de la începuturile creației până la desăvârșirea ei.

5. O astfel de Urka și chiar mai multe, o întreagă constelație, sunt de fapt aștrii imens de mari, dar nespus mai mare este un Om Cosmic al creației! Dar ce este chiar el în comparație cu spațiul nemărginit și veșnic? Este o nimica toată! Căci fiecare lucru limitat din necesitate, care pentru voi este imens de mare, este, în comparație cu spațiul infinit, o nimica toată, căci nu se află în nici un raport calculabil cu acesta.

6. Acum te întreb, dragă Matael, dacă ai înțeles cele ce ți le-am lămurit acum!”

7. Matael a spus: „O Doamne, sigur că da, am înțeles; dar acum încep să mă pierd și să mă dizolv în nimic! Căci puterea și măreția Ta, spațiul infinit și timpul veșnic mă devorează complet. Așa cețos îmi pare totul acum și, dacă am înțeles corect ceea ce Tu, Doamne, ai spus, atunci înseamnă că Tu ai parcurs nenumărat de multe perioade de creație. Căci, dacă aș începe să număr în sens invers perioadele de creație pornind de la cea de acum, atunci este sigur că nu aș sfârși niciodată cu numărătoarea și nu aș ajunge în veci la aceea despre care aș putea spune că ar fi prima!

8. Pe scurt, Tu nu ai un început. Astfel este cu neputință ca creațiile Tale să aibă un început și, oricât de numeroase ar fi ele în spațiul veșnic, totuși nu există nici una despre care să se poată spune: «Privește, ea este prima! Înaintea ei nu a fost creat nimic!» Căci înaintea și în urma unei astfel de perioade de timp se află din nou o veșnicie întreagă! Ce ai fi făcut Tu pe perioada acestei creații, în Sinele Tău mereu același? În spațiul infinit au loc nenumărat de multe creații; chiar dacă distanțele dintre ele ar fi nemăsurat de mari, aceasta nu face nimic! Spațiul nesfârșit are suficient loc pentru toate spațiile nesfârșite și va avea încă loc pentru eoni și eoni de astfel de spații, și veșnic mult mai mult pentru nenumărat de multe altele noi, iar cele noi nu le vor înmulți la număr pe cele deja existente din veșnicie; căci ceva nesfârșit și nelimitat nu poate deveni ceva mai mare și mai mult, căci este deja nesfârșit de mult.

9. Da, dacă aș începe să număr această mare perioadă cu unu, atunci ea ar putea fi mărită mereu cu încă una; cum însă numărul de la început este nelimitat, nu mai poate avea loc o mărire a lui!

10. De astfel de gânduri este muncită mintea mea acum, iar tensiunea mea interioară mă apasă. Dar la o parte cu astfel de gânduri, care, prin mărimea lor nelimitată, îmi sufocă sufletul meu mic! Având o viață veșnică și, în plus, iubirea și grația de a mă afla în preajma unei astfel de imensități, atunci nu îmi mai doresc să cunosc nici măcar luna sau soarele mai îndeaproape! Acum mi-am dat seama ce nesăbuită a fost întrebarea mea, căci astfel de taine nu pot fi cunoscute de un om limitat! Doamne, iartă-mi marea mea prostie!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 255 - Venirea Domnului ca om în perioada noastră de creație și pe pământul nostru: omniprezența spiritului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 20:03 View PostDownload Post

Capitolul 255
Venirea Domnului ca om în perioada noastră de creație și pe pământul nostru: omniprezența spiritului


1. Eu am spus: „Nu, prietene, aceasta nu este prostie, este doar o glumă cam prea îndrăzneață și cu conotații mult prea profunde pentru această viață pământească de acum. Atâta vreme cât sufletul tău nu a devenit una cu Spiritul Meu, tu nu poți pricepe unele lucruri în adevărata lor profunzime. Dacă vei atinge în curând renașterea spirituală și te vei afla dincolo, în împărăția lui Dumnezeu, ca o înțelepciune desăvârșită, atunci vei recunoaște multe lucruri până în adâncul lor, însă bineînțeles numai în ceea ce privește perioada de creație prezentă, actuală, în a cărei ordine își au originea toate câte sunt. Și totuși, între această perioadă de creație și toate celelalte perioade de dinainte există o distanță atât de uriașă ca între acest pământ și cel mai îndepărtat corp ceresc.

2. În nici una dintre nenumăratele creații anterioare nu am fost pe acele corpuri cerești în carne și oase, prin propria-Mi voință, ci am ținut legătura cu acei oameni numai prin îngerii anume creați pentru aceasta. Doar acestei perioade a creației îi este dat ca Eu să Mă cobor în trup, pe un corp ceresc oarecare, care este tocmai acest Pământ, pentru toate creaturile din veci și să le fac cunoscută învățătura Mea.

3. Eu vreau să creez, pentru toate vremurile care vor veni și până în veșnicie, copii care să-Mi fie asemenea Mie și care să fie astfel crescuți de iubirea Mea părintească încât să poată domni împreună cu Mine în vecii vecilor.

4. Pentru aceasta am îmbrăcat Eu, Dumnezeu cel infinit și veșnic, trup, ca să vă fiu vouă, copiilor Mei, un Tată de a cărui existență să vă puteți convinge cu ochii, urechile și mâinile, și ca să vă învăț cu gura și inima Mea iubirea, înțelepciunea și adevărata putere dumnezeiască, prin care apoi să stăpâniți, asemeni Mie, nu numai toate creaturile acestei perioade de creație, ci și pe toate care vor urma.

5. Această perioadă a creației se deosebește de toate celelalte pentru că, în toată veșnicia și nemărginirea, ea este singura în care Eu însumi am venit în carne și oase pe acest pământ ca om, ca să vă învăț ca pe adevărații Mei copii în veci. Iar acum, Matael, tu fiind unul dintre cei mai pricepuți gânditori, vei fi înțeles cele spuse, astfel că veșnicia și nemărginirea nu te vor mai apăsa atât de tare.

6. Pentru un suflet îngrădit, această învățătură despre infinitate și eternitate este de neînțeles; altfel însă se petrec lucrurile cu un suflet pe deplin trezit în spirit. Căci acesta este liber și asemeni Mie, iar mișcarea lui este de așa natură încât toate legăturile cu spațiul sunt nule pentru el. Acesta este, prietene, un dar deosebit al omului spiritual!

7. Imaginați-vă toate mișcările corpurilor cerești ca având o iuțeală cât se poate de mare, și veți recunoaște că și cele mai iuți mișcări ale sorilor centrali, chiar și de milioane și milioane de ori multiplicate, sunt foarte lente în comparație cu viteza spiritului, deoarece ele au nevoie pentru parcurgerea spațiului de un anumit timp, pe când, pentru spirit, chiar și cea mai mare distanță este străbătută cât ai clipi. Pentru spirit, AICI și ACOLO, la o depărtare nemăsurabilă, este același lucru. În schimb, pentru orice alt mod de mișcare ar fi o foarte mare diferență.

8. Te fac atent că, de la spiritul omului, chiar și neunit pe deplin cu sufletul, se transmite un sentiment deosebit sufletului și acesta se face simțit ca ceva pur spiritual, în care evenimente care au avut loc cu o eternitate înaintea momentului prezent vor fi percepute ca și când ar avea loc acum, în prezent, sau ca și când spiritul ar fi perceput cu ochii și urechile, ca un martor direct. Sufletul limitat dezvoltă abia în creier acea depărtare în timp a evenimentelor demult petrecute, în acel suflet apare amintirea momentului acelui sentiment spiritual; el însă nu îl face prezent, ci îl încadrează în timpul când a avut loc. Spiritul însă se poate transpune pe deplin prezent în acel moment de timp din trecut, iar evenimente din viitor le poate percepe în prezent, fie ca începute sau deja de mult încheiate.

9. «Înțelepții» lumii numesc acest sentiment pur spiritual de percepere în prezent a evenimentelor fie de mult petrecute, fie cele din viitor, fantezia omului. Dar nu poate fi numai atât, deoarece numim fantezie îmbinarea de imagini acumulate de suflet din care apare o imagine nouă pe care n-o întâlnim în realitate. Din această aptitudine pur sufletească (fantezia) au izvorât toate invențiile, toate clădirile și hainele oamenilor, fabule si poezii de tot felul, al căror substrat încearcă să descrie - în rarele cazuri în care o face - adevărul deplin, dar cel mai adesea îl prezintă (adevărul) doar ca pe o mare minciună.

10. Aceasta este ceea ce se numește fantezie; însă sentimentul momentului prezent, fie al unor evenimente din trecut, fie din viitor, este specifică doar spiritului. Astfel, spiritul din om nu are nimic de-a face cu timpul și nici cu spațiul și, fiind deasupra lor, le poate stăpâni.

11. Pentru spirit există un spațiu doar atunci când vrea să creeze unul. Același lucru este valabil și pentru timp. Când spiritul nu vrea un timp, în locul lui vine instantaneu prezentul etern al trecutului, prezentului și viitorului.

12. Acum puteți descoperi o a treia calitate pur spirituală în voi, dacă veți fi atenți la ea! Această calitate constă în faptul că vă puteți imagina un lucru, oricât de mare ar fi el, instantaneu, în toate părțile sale, ca fiind desăvârșit, și astfel puteți cuprinde doar cu o singură privire, de exemplu, un întreg sistem solar (vizualizare benefică creatoare). Sufletul, cu simțurile sale, trebuie să privească, să pipăie și să asculte un lucru pe îndelete, din toate părțile sale, și trebuie să-l împartă pentru a-și forma abia cu timpul o imagine completă. Spiritul însă parcurge un întreg soare central pe dinăuntru și pe dinafară într-o clipă inimaginabil de scurtă și într-un astfel de răstimp scurt poate parcurge și o infinitate de astfel de sori cu toate planetelor lor; și, cu cât devine spiritul mai puternic prin ordonarea sufletului, cu atât mai clară este pătrunderea și înglobarea celor mai mari și mai complicate aspecte ale creației.

13. «Da», veți spune pe drept, «dar cum îi este spiritului posibilă o astfel de percepție globală rapidă?» Iar Eu vă zic vouă: aceasta are loc în aspectul său desăvârșit, la fel cum unui suflet desăvârșit îi este cu putință percepția la distanță, până în interiorul lucrurilor, prin intermediul sferei exterioare de viață, așa cum ați avut ocazia să vedeți la nubieni. Însă un suflet încă ancorat în materie, cu toată intensitatea trăirilor lui, nu poate fi comparat în nici un fel cu un suflet trezit spiritual, pentru că sfera lui exterioară de viață este în mod necesar limitată spațial și doar prin intermediul anumitor elemente transcedentale este capabil să gândească și să simtă dincolo de limitările lui. Și lui îi este foarte greu să simtă la o distanță foarte mare; chiar și cu o sferă exterioară de viață foarte puternică, aflându-se acum, aici, nu va putea percepe nimic din ceea ce se pe trece în Africa.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 256 - Sfera exterioară de viață a sufletului și a spiritului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 20:12 View PostDownload Post

Capitolul 256
Sfera exterioară de viață a sufletului și a spiritului


1. (Domnul): „Când, în momente de extaz, spiritul, cu eterul său de foc, luminează sufletul desăvârșit, atunci se potențează capacitatea de percepție, acțiune și vedere la distanță. În asemenea momente, sufletul poate pătrunde până la stelele îndepărtate și poate să le observe, însă în momentul în care spiritul se retrage iar în suflet, sufletul, cu sfera lui exterioară de viață, poate ajunge în cel mai bun caz doar până acolo unde mai există ceva ce îi corespunde acesteia substanțial. El își adaptează sfera lui exterioară de viață strălucirii unei lumini lumești. Cu cât se îndepărtează mai mult de această lumină, această sferă exterioară de viață a sufletului devine tot mai palidă și mai slabă, iar la sfârșit nu mai rămâne decât noapte și întuneric.

2. Altfel este însă cu sfera exterioară de viață a spiritului. Aceasta este asemeni eterului care umple în mod uniform întregul spațiu infinit. Dacă spiritul este pe deplin revelat în suflet, atunci se trezește în același moment la infinit sfera lui exterioară de viață și vederea, percepția și acțiunea se întind fără cea mai mică limitare la infinit, asemeni eterului care umple pe deplin spațiul creației. Acest eter este absolut identic cu spiritele veșnice de viață ale sufletului. Acesta (spiritul) este doar un focar comprimat al eterului general de viață care umple întreaga infinitate. Când vine în contact cu eterul exterior de viață, se unesc instantaneu simțirea, gândirea și vederea lui cu eterul exterior infinit de viață într-un mod neatenuat, până la distanțele cele mai mari. Ceea ce simte, vede, gândește, vrea și acționează eterul cel mare al vieții, impregnând și acoperind totul în întregul spațiu infinit, aceasta simte, vede, gândește, vrea și acționează în același moment și spiritul din suflet, și astfel simte, vede, gândește, vrea și acționează și sufletul atâta vreme cât este pătruns de spirit, iar acesta (spiritul) este unit cu infinitul eter exterior de viață.

3. Diferența dintre sfera exterioară de viață a unui suflet desăvârșit și eterul exterior de viață al spiritului este imens de mare, iar acum puteți avea o vagă idee despre cum îi este cu putință unui spirit să simtă, să vadă, să gândească și să acționeze la orice distanță, indiferent cât de mare ar fi ea, sau să pătrundă infinitatea, căci în întreaga și veșnica infinitate el este - în toate punctele sale - neatenuat, același.

4. Dacă, în sufletele netrezite, spiritul este separat încă de rest, atunci, în momentul trezirii în spirit, el se unește pe deplin cu spiritul universal. El nu-și pierde însă deloc individualitatea, pentru că el, în calitate de punct focar de viață în sufletul omului, are aceeași formă cu acesta și, împreună cu sufletul, care este corpul lui, simte și percepe foarte clar tot ceea ce este individual în suflet. Acesta este și motivul pentru care un suflet pătruns profund de spirit poate vedea, simți, auzi, gândi și voi totul, pentru că este pe deplin unit cu spiritul său.

5. Dacă nici după aceste explicații detaliate nu vi s-a clarificat natura spiritului și capacitățile lui, nici Eu nu știu cum aș putea, înaintea trezirii voastre în spirit, să vă explic mai clar. De aceea vorbiți cu toții foarte deschis dacă M-ați înțeles bine în acest cel mai important punct.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 257 - Atotcunoașterea lui Dumnezeu
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 20:16 View PostDownload Post

Capitolul 257
Atotcunoașterea lui Dumnezeu


1. Matael și mulți alții au spus: „O, Doamne, acum într-adevăr suntem pe deplin lămuriți și nu mai avem nici o întrebare! Doamne, întreabă-ne Tu acum, căci Tu știi cel mai bine unde ne lipsește ceva!”

2. Eu am spus: „Așa ceva ar fi foarte ciudat, dacă v-aș pune Eu vouă întrebări ca și cum ar trebui să aflu ceva de la voi, când Eu știu totul și văd tot ce este în voi! Da, până și gândurile voastre cele mai tainice, pe care nici voi nu le cunoașteți în întregime, Mie îmi sunt la fel de clare precum vă este vouă soarele pe cer. Și atunci să vă mai întreb ceva, ca și când nu aș ști dinainte?! Nu ar fi aceasta ciudat sau fără rost - numai vorbărie goală?!”

3. La acestea negrul de lângă noi a spus: „Doamne, eu am o nelămurire. După câte știu eu, acum, de curând, Tu însuți i-ai întrebat pe ucenicii Tăi albi dacă au înțeles una sau alta. Ce fel de întrebare este aceasta cu ajutorul căreia cineva vrea să afle ceva de la altcineva dacă l-a lămurit mai înainte cu adevărat! De ce Ți-ai întrebat Tu atunci ucenicii? Nu știai dacă ei Ți-au înțeles dezvăluirile?”

4. Eu am spus: O, scumpul Meu prieten, în ceea ce privește întrebările, nu se întreabă întotdeauna ceea ce nu se știe, ci adeseori se pun întrebări spre a verifica dacă întrebările i-au pus pe ceilalți pe gânduri.

5. Astfel, un învățător le pune întrebări elevilor lui, întrebări la care el cunoaște și trebuie să cunoască dinainte răspunsul. La fel și judecătorul îl întreabă pe păcătos despre legile pe care acesta le-a încălcat, nu pentru a afla el însuși de la acel păcătos legile - căci judecătorul cunoaște de mult toate legile! - el însă vrea doar ca acel vinovat să-și recunoască greșelile sau să poată fi pedepsit corespunzător dacă neagă încăpățânat tot ceea ce judecătorul știe prea bine de la mai mulți martori!

6. La fel pot și Eu, ca un învățător foarte bun și un prea drept judecător, să vă pun oricând întrebări vouă, oamenilor, nu ca să aflu ceva de la voi, care Eu să nu fi știut dinainte, ci pentru a vă îndemna să reflectați și să vă verificați pe voi înșivă! Așadar, în acest fel Eu pot să întreb pe oricine. Dacă însă aș întreba pe careva dintre voi ca și când aș vrea să mă conving dacă unul sau altul dintre ucenicii Mei Mi-au înțeles învățătura sau nu, acestea ar fi întrebări din orgoliu și nepotrivite, din moment ce Eu, fiind una cu Dumnezeu Tatăl, pot ști din veci și fără nici o întrebare cine M-a înțeles și cine Mă va înțelege pe acest pământ! Acum ești și tu lămurit!”

7. Nubianul a spus: „Da, Doamne, și Te rog să mă ierți că Te-am deranjat cu întrebarea mea nelalocul ei! Nu voi mai face așa ceva și sper că-mi va fi îngăduit să mai rămân împreună cu ai mei în apropierea Ta!”

8. Eu am spus: „Poți să pui întrebări și să rămâi lângă Mine cât vrei! Dacă mai ai ceva ce nu-ți este clar, ai la fel ca și ceilalți dreptul liber și deplin să întrebi! Căci acum, în acest loc, Eu mă dezvălui; mai târziu însă va veni o vreme în care Eu nu voi mai răspunde nimănui la întrebări. Ție îți mai este ceva neclar. Cercetează-te, întreabă-te și vei fi lămurit!”

9. Nubianul: „Oh, Doamne, nu este nevoie să mă cercetez îndelung, căci lipsurile mele le cunosc de mult! Și uite, am o nelămurire mare, căci nu îmi pot explica atotcunoașterea lui Dumnezeu! Cum poți Tu să știi totul în întreaga nemărginire?”

10. Eu: „Dacă tu nu înțelegi încă aceasta, înseamnă că nu ai priceput cu adevărat dezvăluirea Mea de mai înainte despre eterul vieții exterioare a spiritului! Ai înțeles totuși că spațiul creației este veșnic și nesfârșit, și că el nu este umplut cu nimic altceva decât cu Spiritul Meu peste tot, în veci, mereu și mereu; iar Spiritul Meu este iubire curată, deci viață, lumină, înțelepciune, cea mai limpede conștiință de sine, simțire, atenție, vedere, auz, gândire, voință și acțiune.

11. În Mine este acest unic și veșnic mereu același punct fierbinte de Spirit, care este una cu sfera lui exterioară de viață, nesfârșit de mare și care umple toate nemărginirile și, prin aceasta, punctul Meu fierbinte central este mereu în intimă legătură cu toate punctele centrale pe care sfera Mea exterioară de viață le cuprinde. Acest eter de viață al Meu pătrunde totul și cuprinde totul, în toată nesfârșita și veșnica nemărginire și vede, aude, simte, gândește, vrea și acționează peste tot în unul și mereu același fel.

12. La o anumită distanță și sufletul tău poate face aceasta și de aceea va fi greu ca cineva să aibă gânduri rele în preajma ta și tu să nu-ți dai seama imediat. Așa cum îți este ție cu putință aceasta, prin intermediul puternicei sfere exterioare de viață a sufletului tău, care este mereu în strânsă legătură cu spiritul tău, și prin aceasta eu-l tău clar se întinde mult împrejurul tău, la fel este și cu sfera de viață a Spiritului Meu, numai cu deosebirea că sfera de viață a sufletului tău este limitată la un anumit spațiu, pentru că ea, ca substanță, datorită diferitelor elemente străine pe care le întâlnește, nu se poate răspândi mai departe.

13. Eterul vieții exterioare a Spiritului nu poate însă întâlni niciodată elemente străine, pentru că de fapt totul este el însuși. De aceea, el poate nesfârșit, liber și neîngrădit să vadă, să simtă, să audă și să înțeleagă totul. Și uite, pe aceasta se bazează foarte clar și ușor de înțeles atotcunoașterea lui Dumnezeu! Spune, acum ai înțeles?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 258 - Limba animalelor
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 20:20 View PostDownload Post

Capitolul 258
Limba animalelor


1. Nubianul a răspuns, cu fața foarte înseninată: „Da, da, da, acum am priceput și eu și cred că am înțeles încă multe altele de pe lumea aceasta care până acum nu îmi erau foarte clare! În acest fel înțelegem noi limba animalelor, iar cine vrea să-și dea osteneala să moduleze puținele sunete pe care le scot animalele - pentru care, bineînțeles că este nevoie de ceva exercițiu - acela poate să vorbească cu animalele, la fel ca și cu oamenii, și să afle de la ele lucruri care de multe ori sunt foarte interesante. Eu însumi am făcut cercetări în această direcție, dar nu am reușit să stăpânesc o limbă care să fie pe înțelesul tuturor animalelor, pentru că organele mele de vorbire nu au fost dezvoltate pentru aceasta și încă nici acum nu sunt. Pot însă să înțeleg tot ceea ce își spun animalele între ele.

2. Astfel am putut să aud odată ce își spuneau doi ihneumoni1 pe malul Nilului, pe când mă aflam în apropierea lor, fără ca ei să mă fi observat. Masculul, ușor de recunoscut, îi spunea femelei: «Tu, îmi fac griji din cauza puilor noștri, care vânează ouă de mokel (crocodil), cale de o zi de aici, în josul Nilului! Mi-e teamă că fiul nostru cel mai mare, când se va odihni cu burta plină pe mal, va fi atacat de o pajură și va fi prins în gheare, va fi ridicat în aer și apoi devorat până la oase undeva, pe o stâncă înaltă! Dacă însă ne-am grăbi amândoi într-acolo, am putea să preîntâmpinăm această nenorocire! Spre seară vor veni leii și panterele să se adape în Nil și atunci călătoria noastră va fi periculoasă. Dar dacă părăsim acum acest loc, unde oricum nu prea avem ce face, atunci nu vom avea de întâmpinat nici o primejdie pe drum și îl vom putea salva pe fiul nostru!» Atunci femela s-a ridicat și nu a zis decât: «Să ne grăbim atunci cât putem!» Au plecat apoi ca săgeata de-a lungul Nilului.

3. După vreo paisprezece zile mă aflam din nou în apropierea acelui loc și am văzut acolo o întreagă familie de ihneumoni. M-am apropiat încet de acel loc și am văzut șapte ihneumoni pe un banc de nisip, care se jucau unii cu alții. De data aceasta însă îmi luasem și servitorul cu mine, pentru că el era priceput și știa limba multor soiuri de animale.

4. După ce ne-am strecurat foarte încet în spatele unui tufiș de lângă râu și puteam auzi foarte bine ce își spuneau, am auzit cum femela, pe care acum o recunoscusem, îi spunea masculului: «Tu, uită-te la tufișul acela! În spatele lui pândesc doi oameni! Să fugim, căci nu știm de ce sunt în stare!» Masculul a adulmecat aerul de câteva ori și i-a zis apoi femelei: «Liniștește-te, femeie! Pe ăștia doi îi știu; nu sunt oameni răi și nu ne vor face nici un rău. Ei ne înțeleg și unul dintre ei poate chiar vorbi cu noi dacă vrea. Veți vedea că ne vom înțelege cu ei foarte bine și or să ne dea să mâncăm lapte și pâine!»

5. Femeia s-a liniștit și a început să țopăie și să joace, căci era foarte bucuroasă că l-a putut salva pe fiul ei cel mare. Fiul ei era un exemplar destul de mare și se vedea că își dădea importanță, ceea ce în sfera noastră morală s-ar putea numi mândrie.

6. Servitorul meu era de părere că ne putem apropia liniștiți de ihneumoni, fără nici o grijă, pentru că nu vor fugi de noi. Ne-am apropiat și, iată, bătrânul mascul ne-a arătat chiar un loc plăcut de unde puteam să ne uităm la jocul lor, fără ca să călcăm pe bancul de nisip, căci acolo erau ascunse multe ouă de crocodil și el era acum ocupat să le arate puilor lui cum să scoată aceste ouă.

7. I-am urmat sfatul, iar servitorul meu l-a asigurat că nu are de ce să-i fie teamă și că le-am adus, lui și familiei lui, lapte și pâine de lapte (brânză). Atunci masculul a zis: «E bine, iar eu îți voi curăța malul de toate ouăle de crocodil. Așteaptă însă cu fapta ta bună încă două zile, căci puii mei trebuie mai întâi să fie îndeajuns de flămânzi ca să înghită ouăle de crocodil. De abia în a treia zi își vor primi răsplata cea dulce și plăcută la gust!»

8. Servitorul l-a întrebat apoi pe mascul cum de se găsesc ouă de crocodil în regiunea aceasta, căci pe aici nu fuseseră văzuți crocodili niciodată. Masculul i-a răspuns: «Crocodilii sunt foarte șireți și cunosc foarte bine natura. Ei știu din instinct și din experiență că, în această parte a râului, ouăle, lor se dezvoltă mai bine decât mai la vale. De aceea, după anotimpul ploios, ei se strecoară, înotând noaptea până aici și chiar mult mai sus, până în regiunea muntoasă a râului, și ascund nenumărate ouă în nisipul cald. Ei fac treaba aceasta în perioada în care voi, marii oameni, nu vă puteți apropia cu ușurință de malul râului din cauza mâlului și astfel se pot întoarce neobservați, înotând în timpul nopții spre țara Nilului de Jos, unde se află cirezi bogate pe care le pot prăda în timpul nopții. După ce însă puii au ieșit aici din ouă, ei merg imediat în apă și înoată fără griji, lăsându-se mai degrabă duși de râu, până la locul unde trăiesc părinții lor. Acolo găsesc hrană și pot să crească repede. Cum însă noi știm unde se găsesc ouăle lor cele mai mari, mergem după ele și căutăm, pe cât putem, să le distrugem, și ne hrănim cu această hrană gustoasă. Doar că la început le găsim mai greu și la treaba asta ne mai deranjează și câțiva dușmani. Unul dintre ei este puternicul stăpân al aerului, vulturul, iar celălalt este blestematul de șarpe cu clopoței. Dacă însă suntem mai mulți împreună, ei nu ne pot face nimic. Acum însă fiți atenți cum căutăm noi ouăle, cum le găsim și cum le distrugem!»

9. Zicând acestea, ihneumonul a sărit în fața noastră și a scos câteva sunete nearticulate pe care nu le-am putut înțelege. Servitorul meu însă, care era mai priceput decât mine în înțelegerea acestei limbi, mi-a zis că bărbătușul a dat poruncă să fie căutate ouăle. Și, într-adevăr, animalele au început să răscolească nisipul și cum dădeau de un cuib de ouă scoteau un sunet ciudat, scoteau ouăle și le mâncau. Ei mâncau însă doar ouăle mici, pe cele mari doar le mușcau și le aruncau apoi cu labele din față în apă. Apoi vânătoarea începea din nou.”

_ 1 ihneumon (mangustă) = mic mamifer carnivor din Africa și din Asia tropicală, cu coada lungă, amintind de nevăstuică, ușor de domesticit și considerat animal sfânt de vechii egipteni
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 259 - Pilde de inteligență la animale
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 20:22 View PostDownload Post

Capitolul 259
Pilde de inteligență la animale


1. (Nubianul): „Ne-am uitat la ei nestingheriți vreo jumătate de zi și am remarcat că în fiecare gest al acestor animale era un anumit plan și o anumită ordine, și ne miram de deosebita lor pricepere, cu care îndeplineau această treabă. M-am gândit că ar fi trebuit să obosească, dar nu se vedea la ele nici o urmă de oboseală. Tot timpul au lucrat neistovit și începeau lucrul din nou și din nou cu și mai multă hărnicie.

2. Cam după vreo trei ceasuri, bărbătușul a venit din nou la noi ca să ne spună că acest banc de nisip necesită o muncă de cel puțin patru zile, iar pe malul celălalt se află, de asemenea, o ridicătură de nisip în care sunt ascunse multe ouă de crocodil. Și acelea trebuiau devorate, altfel într-un an apele Nilului s-ar umple de mokeli (crocodili), iar în zece ani s-ar înmulți atât de mult încât nici un om n-ar mai îndrăzni să se apropie de Nil. El a mai spus că locuitorii acestei țări nici nu le pot fi îndeajuns de recunoscători lor, ihneumonilor, pentru curățirea râului de aceste lighioane rele, și în josul și în susul râului.

3. Servitorul meu l-a întrebat pe harnicul bărbătuș cum de se mai află crocodili în Nil acum, când el vede cât de harnici sunt ihneumonii. Bărbătușul i-a răspuns cu toată seriozitatea: «Aceasta este voința marelui Spirit al naturii, ca pe acest râu crocodilii să nu dispară de tot niciodată. Căci și menirea lor este să fie de folos pământului și locuitorilor lui. Ei nu au voie însă să se înmulțească peste măsură, iar pentru aceasta avem grijă noi. Marele Spirit a rânduit totul cu multă înțelepciune și toate sunt astfel încât o viață să-și găsească împlinirea în alta. Trecerea este întotdeauna amară, dar cu atât mai plăcută este existența mai înaltă.»

4. Servitorul l-a întrebat cum de a ajuns el la cunoașterea marelui Spirit. Bărbătușul a început să chicotească ca și când ar fi râs. Apoi i-a zis servitorului: «Noi vedem în fiecare zi soarele Lui pe cer și toate spiritele bune care vin din El la noi! De unde vin ele, dacă nu din marele Spirit din soare?!»

5. Servitorul l-a întrebat din nou pe bărbătuș: «Îl preamăriți voi pe acest Spirit mare de lumină?» Bărbătușul a răspuns: «Ce întrebare ciudată din partea marelui om! Doar nu sunteți mai proști decât noi, biete animale?! Dacă facem mereu și cu plăcere voia Lui pe care ne-a dezvăluit-o în natura noastră, atunci îl slăvim cel mai bine pe marele Spirit! Ori puteți voi să vă respectați unul pe celălalt mai bine decât împlinind cu bucurie voia aproapelui vostru?! Uite, aceasta este totul: să împlinești voința aceluia pe care-l respecți și îl slăvești cu adevărat!» Zicând aceasta, bărbătușul a plecat din nou la treaba lui de pe malul râului. Am părăsit și noi locul atunci și am plecat acasă, la treburile noastre.

6. La câteva zile după aceasta, le-am adus lapte și brânză, o hrană pe care au mâncat-o cu mare plăcere, dar abia la o zi după ce și-au terminat lucrul.

7. Servitorul l-a întrebat pe bărbătuș dacă, pentru oameni, carnea de crocodil este bună, bineînțeles după ce a fost prăjită la foc. Bărbătușul i-a răspuns că doar carnea de pe burtă este digerabilă, cealaltă carne însă nu e bună la nimic pentru că nu este digerabilă. Hipopotamul este mai bun, dar și mai bună este carnea vițelului Nilului, care însă trăiește mai ales în apropierea mării, în adâncul apei și numai în timpul furtunilor vine la suprafața apei și atunci se joacă cu bărcile oamenilor.

8. După aceste lămuriri, au sărit toți șapte în apă și au înotat pe malul celălalt al Nilului, unde le-am pierdut urma, căci nu i-am mai urmărit, cunoscându-le acum îndeajuns natura și caracterul.

9. Am povestit acum acest episod pentru că, pentru mine, era ceva cu totul nou și n-am mai întâlnit atâta înțelepciune la nici un alt animal.

10. Intre păsări însă sunt unele foarte înțelepte, mai ales berzele, gâștele sălbatice, cocorii și rândunelele. Dintre animalele patrupede, cămila, dar mai ales marele elefant, măgarul, câinele, maimuța, capra, apoi vulpea, ursul și leul sunt sigur dintre cele mai inteligente și folosesc un limbaj foarte ușor de înțeles. Inteligența celorlalte animale de casă este mai redusă, iar limbajul lor este greu de înțeles. Dintre animalele cu sânge rece, marea șopârlă este între primele, căci ea este considerată de noi drept profet și ne vestește de multe ori cu multe zile înainte ce va urma. De aceea noi ne îngrijim în mod deosebit de aceste animale și le hrănim cu lapte și brânză.

11. Mă întreb mereu de unde își iau animalele această înțelepciune. Tot ce v-am povestit acum nu este o fabula, deși mulți dintre albii fără cunoaștere vor fi crezând că fabulez. Dacă însă tot nu puteți crede ceea ce v-am povestit, aduceți aici un măgar și servitorul meu îi va pune întrebări și îi va spune să facă ceva, iar animalul va face desigur aceasta!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 260 - Nubianul cunoscător al limbii animalelor vorbește cu măgarul lui Marcu
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 20:24 View PostDownload Post

Capitolul 260
Nubianul cunoscător al limbii animalelor vorbește cu măgarul lui Marcu


1. Bătrânul Marcu Mi-a spus: „Doamne, să aduc unul dintre măgari, dar unul foarte obișnuit? Căci cei doi măgari proaspăt creați pot da naștere la suspiciuni!”

2. Eu am spus: „Da, da, da, adu aici unul dintre măgarii tăi, căci va urma o învățătură chiar foarte importantă!”

3. Marcu s-a îndepărtat grăbit, a adus un măgar de parte bărbătească și i-a spus, zâmbind, nubianului: „Am adus aici un înțelept. Fă ce vrei cu el!”

4. Nubianul și-a chemat servitorul. Acesta a început să-i pună întrebări animalului într-o limbă foarte asemănătoare a măgarilor și, spre mirarea tuturor, măgarul i-a răspuns la întrebări și astfel nubianul a aflat o mulțime de lucruri privind gospodăria lui Marcu, dar și despre stăpânul mai de dinainte al măgarului, numele acestuia și încă multe alte lucruri care l-au mirat pe Marcu peste măsură. La urmă, servitorul l-a rugat pe măgar să-i facă plăcerea și să înconjoare de trei ori masa noastră și să zbiere de șapte ori tare. Măgarul a îndeplinit toate acestea iar apoi s-a îndepărtat.

5. După acestea, conducătorul nubian a întrebat adunarea dacă și aceasta este o fabulă de necrezut.

6. Cyrenius, plin de mirare, i-a spus: „Nu, prietene, aceasta nu este o fabulă, dar mai că îmi vine să cred că binecunoscutul nostru fabulist Esop putea vorbi cu animalele! Doamne, aceasta este încă o calitate a negrilor despre care noi nu aveam înainte nici cea mai vagă idee! Da, dacă va continua așa, nu mai terminăm cu negrii! Totul devine și mai de necrezut și de neînțeles! În cărțile scrierilor voastre străvechi, am citit odată despre un măgar care a vorbit cu profetul Bileam; dar ce este aceasta în comparație cu întreaga biografie pe care acest măgar cât se poate de obișnuit i-a povestit-o nubianului! Și toate acestea nu sunt imaginația nubianului, căci Marcu a confirmat totul!

7. Toate sunt bune și în ordine și nu am nimic împotrivă dacă, pe lângă toate învățăturile înțelepte pe care le-am primit până acum, aș putea să înțeleg cum se poate vorbi cu animalele! Și cum nu este ceva obișnuit, aș dori să știu mai multe despre cum și prin ce este așa ceva cu putință, cum se pot înțelege prin vorbire animalele cu omul și cum se poate înțelege omul cu animalele! Doamne, dă-ne, Te rog, doar câteva lămuriri scurte!”

8. Eu am spus: „Oamenii care sunt în stare de așa ceva nu sunt pentru aceasta mai cu moț decât voi. Căci, cu cât un suflet omenesc este mai aproape de sufletul animalelor, cu atât are acest suflet, în starea lui pură corespunzătoare ordinii de viață, mai mult în acest dar de a se înțelege cu animalele. Dacă însă acest suflet decade prea mult în materie s-a terminat și cu darurile deosebite, și locul lor este luat de legile întunecate ale materiei, iar sufletului îi va dăuna tot ce-i dăunează trupului.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 261 - Creșterea sferei exterioare de viață a omului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 20:27 View PostDownload Post

Capitolul 261
Creșterea sferei exterioare de viață a omului


1. (Domnul): „Dar nu numai nubienii se pot înțelege ușor cu animalele. Și albii sunt în stare de așa ceva, după ce s-au purificat pe deplin. Când sufletul este cu totul curat și, prin aceasta, sănătos și puternic, el începe a împinge preaplinul sferei lui de viață exterioară peste granițele trupului său, și aceasta cu atât mai departe cu cât mai puternic și mai viu este el în el însuși.

2. Este, într-o anumită măsură, la fel dacă v-ați închipui un cărbune care mocnește într-o cameră întunecată. Cărbunele va răspândi doar o lumină slabă încât cu greu se poate desluși ceva în imediata lui apropiere. Dacă însă va fi suflată cenușa de pe el, care poate fi considerată materia din suflet, atunci lumina lui va fi mai puternică și vei putea vedea mai departe și mai bine în jurul lui. Dacă vei sufla mai tare și mai tare, de pe suprafața lui înroșită de foc și strălucitoare se va răspândi atâta lumină încât la nevoie se pot vedea destul de clar toate lucrurile din acea încăpere. Iar atunci când cărbunele va arde cu flacără albă, prin aceasta se va lumina bine încăperea și toate lucrurile vor putea fi bine văzute în culorile lor.

3. La fel este și cu sufletul curat. Cărbunele acoperit de cenușă este asemenea unui suflet îngropat de tot în trup. Este nevoie de tot focul viu din el pentru formarea materiei din jurul lui, astfel că nu-i mai rămâne putere pentru formarea unei sfere exterioare de viață! Unui astfel de suflet foarte material îi este cu neputință să simtă vreodată ceva dintr-un dar deosebit și înalt. La el nu se mai cunoaște nimic din stăpânul tuturor creaturilor și nici măcar o urmă de cunoaștere a sferelor sufletești de viață; el nu aude nici o voce interioară a spiritului și nici vorbă să înțeleagă limba animalelor sau a plantelor - lucruri care erau la fel de bine cunoscute strămoșilor, precum vouă vă este binecunoscută forma exterioară a lucrurilor. Căci de unde să aibă putere sufletul să lumineze acestea prin sfera lui exterioară de viață, când eterul lui luminos nu-i ajunge nici măcar să se lumineze pe el însuși și astfel să se poată cunoaște?!

4. Un astfel de suflet nu va cunoaște până la urmă nimic din existența lui, nu-și cunoaște alcătuirea, iar dacă aude ceva spiritual despre el însuși, aceasta îl va îngrețoșa; el se înăbușă până aproape să leșine la vederea unui suflet răposat asemenea lui și se împotrivește la vederea unei mari minuni. Ce se poate face cu un asemenea suflet?

5. Ah, dacă însă un suflet, printr-o mărturie a cuiva în care se poate avea încredere sau prin convingere proprie, este mișcat spiritual și, asemenea cărbunelui, se aprinde plin de viață, el începe abia atunci să se simtă pentru prima dată ca suflet și să-și cunoască structura. Dacă vântul spiritual va fi tot mai puternic și mai puternic, sufletul va deveni el însuși mai luminos și mai strălucitor, iar sinele lui va fi tot mai strălucitor, mai curat și tot mai diferit de materie, recunoscând această diferență, iar lumina lui va începe să strălucească în afara lui și astfel să formeze sfera exterioară de viață.

6. Cu cât mai puternic și dezlănțuit întețesc vânturile spiritului focul din suflet, cu atât mai strălucitoare și mai plină de viață va fi sfera exterioară de viață a sufletului. Ceea ce va pătrunde într-o astfel de sferă exterioară de viață a sufletului, aceasta va fi luminată de suflet și va fi recunoscută pe deplin de acesta și corect apreciată.

7. Când sufletul a atins în el cea mai puternică lumină, la fel cum cărbunele arde ca jarul cu flacăra albă, sfera lui exterioară de viață va atinge cea mai mare și cea mai intensivă întindere, prin care sufletul va deveni acum adevăratul stăpân al tuturor creaturilor, pentru că el se poate pune în legătură, prin intermediul acestei sfere luminoase de viață, cu toate creaturile din jurul lui.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 26 of 27  [ 265 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... , 25, 26, 27  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !