Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 19.11.2019, 00:20
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 1 - Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3, ... 23, 24, 25  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 9
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 14.1.2010, 19:03 View PostDownload Post

Capitolul 9

Prima dovadă de renunțare a celor doi discipoli. Patria lui Petru. Vocația lui Filip și a lui Natanael. (Ioan 1,43-51)


(43) A doua zi Iisus a vrut să Se ducă în GaRleea, și a găsit pe Filip. Șii-azis: 'Vino după Mine."
(44) Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei și a lui Petru.
(45) Filip a găsit pe Natanael, și i-azis: "Noi am găsit pe Acela despre care a scris Moise în Lege, și proorocii: pe Iisus din Nazaret,fiul lui Iosif".
(46) Natanael i-a zis: "Poate ieși ceva bun din Nazaret? " 'Vino și vezi! " i-a răspuns Filip.
(47) Iisus a văzut pe Natanael venind la El, și a zis despre el: "Iată cu adevărat un israelit, în care nu este vicleșug."
(48) "De unde mă cunoști? " i-a zis Natanael Drept răspuns, Iisus i-a zis: 'Te-am văzut mai înainte ca Filip să te cheme de sub smochin. "
(49) Natanael i-a răspuns: "învățătorule. Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești împăratul lui Israel! "
(50) Drept răspuns, Iisus i-a zis: "Pentru că ți-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea. "
(51) Apoi i-a zis: "Adevărat, adevărat vă spun că, de acum încolo, veți vedea cerurile deschizându-se și pe îngerii lui Dumnezeu urcând și coborând către Fiul omului. "


1. A doua zi dimineața, Eu le-am spus: 'Timpul pe care trebuia să-l petrec în deșert se apropie de sfârșit; voi pleca în Galileea, de unde am venit. Vreți să veniți cu Mine? Vă las întreaga libertate să hotărâți, căci știu prea bine că aveți soții și copii pe care nu-i puteți părăsi cu ușurință, dar niciodată, nimeni nu pierde ceea ce abandonează pentru Mine, ci dimpotrivă, va regăsi totul înmiit".

2. Atunci, Petru a spus: "Doamne! Eu voi abandona nu numai pe soția mea și pe copiii mei, ci și viața mea, din iubire pentru Tine! Ei vor trăi și fără mine, căci eu nu sunt decât un cerșetor care abia reușește să le procure puțină pâine. Pescuitul meu abia ajunge să hrănească o gură; din el, abia dacă reușesc să-mi hrănesc familia într-un mod mizerabil! Andrei, fratele meu, este martor! Suntem născuți în Betsaida, dar a trebuit să venim în acest deșert și, pentru a ne putea hrăni, pescuim pe malurile Iordanului, unde am fost botezați de către Ioan. Tatăl nostru, Iona, este puternic, soțiile și surorile noastre la fel. Cel de Sus să-i binecuvânteze și ei se vor descurca!" I-am lăudat pe acești doi discipoli și am plecat la drum.

3. De-a lungul drumului care urma râul, l-am întâlnit pe Filip, născut tot în Betsaida, care căuta, la răsăritul soarelui, ceva de pescuit în apele Iordanului, cu un năvod foarte uzat. Petru Mi-a atras atenția asupra lui și a spus: "Oh, Doamne, acest om suferă, este foarte sărac, dar el este cel mai drept și mai cinstit dintre oameni, cu inima plină de iubire de Dumnezeu! Ce bine ar fi dacă l-ai primi să vină cu noi!"

4. La această propunere binevoitoare a lui Petru, Eu nu am putut decât să spun: "Filip, urmează-Mă!" El nu s-a lăsat chemat de două ori, a aruncat la pământ năvodul și M-a urmat fără să întrebe unde. Pe drum. Petru i-a spus: "Cel pe care îl urmăm este Mesia!" Filip a răspuns: "Inima mea mi-a spus asta în momentul în care El m-a chemat cu atâta iubire".

5. Filip era celibatar; el îi învăța pe pescarii săraci, căci era un bun cunoscător al scripturilor, îl cunoscuse personal pe Iosif din Nazaret și Mă cunoscuse și pe Mine. Știa câte ceva despre ce se petrecuse la nașterea Mea și în timpul copilăriei Mele. El era unul dintre puținii care sperau, în taină, că Eu sunt Mesia! Dar, cum de la vârsta de doisprezece ani nu am mai făcut miracole*, trăind și muncind ca toată lumea, majoritatea oamenilor pierduseră prima impresie pe care o avuseseră la nașterea Mea. Și chiar cei care fuseseră inițial cei mai entuziasmați, au început ulterior să spună că totul nu a fost decât un curios concurs de împrejurări, interpretate ca miracole, dar care nu aveau nici o legătură cu nașterea Mea. Geniul Meu din copilărie fusese deci complet pierdut, spuneau ei, astfel încât la vârsta maturității nu mai rămăsese nici cea mai mică urmă din el. Dar Filip păstrase până în ultima clipă o anumită speranță, la fel ca și alți câțiva, care aveau o mare considerație pentru profețiile - binecunoscute de ei - ale lui Simion și ale Anei în momentul circumciziei Mele la Templu.

6. In timp ce Filip Mă urma, el se gândea pe drum la Natanael. Deodată, 1-a văzut pe acesta așezat sub un smochin, reparându-și năvodul. El i-a spus cu fervoare: "Frate, am privit mult timp de-a lungul drumului, căutându-te și inima mea este plină de bucurie că te-am găsit, căci, vezi tu, noi l-am găsit pe Cel despre care Moise vorbește în Lege și despre care și profeții vorbesc; acesta este chiar Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret".

7. Natanael, puțin indignat, a declarat: Toată lumea cunoaște acel cuib murdar din Nazaret. Se înțelege de la sine că nimic bun nu poate să iasă de acolo! In orice caz, nu Mesia". Dar Filip i-a spus: "Știu foarte bine că în legătură cu acest subiect, tu ai fost întotdeauna adversarul meu, cu toate că ți-am expus de o sută de ori argumentele mele. Dar vino și convinge-te singur; vei recunoaște că am avut perfectă dreptate!"

8. Natanael s-a ridicat, gânditor, și a spus: Frate, acesta ar fi miracolul miracolelor, căci aceste secături de nazarineeni sunt cele mai rele canalii de pe pământ! Nu facem noi tot ceea ce dorim cu orice nazaritean cumpărat pentru cea mai mică monedă romană? De mult timp, ei nu mai au nici cea mai mică credință în Moise și în profeți! Pe scurt, tu știi că poți să faci ce vrei dintr-un nazaritean, iar expresia 'mai rău decât un nazaritean' este deja un vechi dicton. Și tu pretinzi că Mesia pe care vrei să mi-l arăți vine de acolo!. Bine, bine, nimic nu este imposibil pentru Dumnezeu, să mergem să vedem!"

9. Vorbind astfel, Natanael s-a apropiat împreună cu Filip de Iisus, care se îndepărtase cam cu o sută de pași mai încolo. Dar, când cei doi s-au apropiat de Iisus, Acesta le-a spus: "Iată un israelit adevărat un om în care nu este nici un pic de viclenie".

10. Uimit să audă o asemenea frază ciudată din gura Mea, Natanael a întrebat imediat: "De unde mă cunoști Tu ca să poți vorbi astfel despre mine? Căci doar Dumnezeu poate să-mi cunoască sufletul așa cum singur eu mi-l cunosc. Nu m-am lăudat niciodată cu virtuțile mele. De unde știi tu cum sunt făcut?" Eu l-am privit și am spus. "Eu te-am văzut mai înainte ca Filip să te cheme de sub smochin".

11. Uluit de răspunsul Meu, Natanael, cu inima foarte emoționată, a spus: "învățătorule, chiar dacă ești nazaritean, Tu ești fără îndoială Fiul lui Dumnezeu. Tu ești Regele atât de mult așteptat de Israel, care își va elibera poporul din ghearele dușmanului. Oh, Nazaret, Nazaret, ce mic erai și ce mare vei deveni! Cei din urmă vor fi cei dintâi. Oh, Doamne, cât de repede mi-ai redat credința! Cum se face că toată îndoiala s-a spulberat și că acum cred cu toată ființa mea că Tu ești Mesia Cel Făgăduit?"

12. Versetul 50 indică răspunsul Meu la întrebarea lui Natanael, care crede că Eu sunt Mesia pentru că simte că a regăsit în Mine întreaga cunoaștere, care nu poate fi decât de la Dumnezeu. De aceea, Eu i-am răspuns că va vedea lucruri mult mai mari, vrând să spun prin aceasta: "Acum crezi din cauza unui miracol, dar mai târziu vei crede în mod liber".

13. Versetul 51 semnifică: "Mai târziu, atunci când - prin Mine - veți ajunge la noua naștere a spiritului vostru, porțile vieții vi se vor deschide și voi veți fi ca îngerii pe care îi veți vedea urcând; și ei au fost altădată oameni destinați morții, dar au fost făcuți copiii lui Dumnezeu pentru veșnicie și au devenit îngeri prin grația Mea, datorită noii nașteri a spiritului lor. De asemenea, veți vedea atunci spiritele angelice primordial create, coborând din ceruri spre Mine, Domnul întregii vieți, mergând în același pas cu Fiul omului și urmând exemplul Meu și pe martorii Mei".

14. Iată o manieră corectă de a înțelege primul capitol. Dar nimeni să nu creadă că totul a fost explicat în întregime. Oh, nu! Absolut deloc! Am indicat însă, pentru oamenii de bună credință, modalitatea de a fi inițiat în profunzimile înțelepciunii divine și de a recunoaște și înțelege adevăratul sens al fiecărui verset. De altfel, așa cum s-a mai spus, acest capitol a fost dat ca unitate de măsură, după care totul poate fi măsurat Și judecat.

(* - Vezi și: Cele-trei-zile-petrecute-de-Iisus-la-templu-La-12-ani n.r.)
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 10
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 14.1.2010, 19:06 View PostDownload Post

Capitolul 10

Domnul și primii săi discipoli merg acasă, la locuința Lui. Falsele așteptări ale Măriei în ceea ce-L privește pe Mesia, Iacov, Ioan și Toma, noii discipoli. Semnificația profetică a nunții din Cana. Cele trei etape ale noii nașteri, (Ioan II1-5)


(1) Și, a treia zi. s-a făcut o nuntă în Cana din Galileea. Mama lui Iisus era acolo.
(2) Și la nuntă a fost chemat și Iisus cu ucenicii Lui
(3) Când s-a isprăvit vinul, mama lui Iisus i-a zis: "Nu mai au vin. "
(4) Iisus i-a răspuns: "Femeie, ce am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul"
(5) Mama Lui a zis slugilor: "Să faceți ceea ce vă va spune El. "


1. Acest "și" de legătură între primul și al doilea capitol (n.t. din Evanghelia canonică) indică așadar că aceste două capitole sunt intim legate; se precizează că această nuntă a avut loc într-o casă prietenă a familiei lui Iosif, la trei zile după ce Eu M-am întors din Betabara cu cei patru discipoli al Mei și că am petrecut o zi întreagă în compania lor în casa lui Iosif, care nu mai trăia; aici se afla Măria, mama trupului Meu care, împreună cu frații Mei (adică fii lui Iosif), a avut mare grija să ne primească cât mai bine posibil.

2. Pentru că Măria știa bine, în inima ei, că a sosit timpul ca Eu să apar ca Mesia și să acționez. Dar ea nu știa în ce va consta acțiunea Mea. Ea credea încă în alungarea romanilor și în restabilirea puternicului tron al lui David, a cărui minunată autoritate de pace divină, irevocabilă și indestructibilă, nu ar mai fi luat niciodată sfârșit.

3. Pentru Măria, la fel ca și pentru celelalte rude pământești ale Mele, Mesia ar fi trebuit să-i învingă deopotrivă atât pe romani cât și pe toți ceilalți dușmani ai Pământului Făgăduit. Da, ființele cele mai bune din acele timpuri aveau toate aceeași părere despre Mesia Cel Făgăduit în Profeții, la fel cum mulți oameni din zilele noastre, de altfel foarte respectabili, au o părere în întregime falsă despre mileniu. Dar nu venise încă momentul pentru a le da o altă explicație.

4. Nu este de mirare că familiile prietene nu și-au putut face o părere mai corectă despre Mesia Cel Făgăduit, dacă ne gândim că în propria Mea casă exista o astfel de reprezentare mentală a lui Mesia, începând chiar cu Măria.

5. Acesta este motivul pentru care multe familii aveau o considerație deosebită pentru Mine. Cei pe care i-am descris ca fiind discipolii Mei se aflau și ei în aceeași situație și, de aceea, Iacov șl Ioan s-au hotărât să devină la rândul lor discipolii Mei, sperând să domnească împreună cu Mine peste popoarele întregii planete, pentru că uitaseră deja ceea ce le spusesem atât de des și de clar în timpul copilăriei Mele.

6. Datorită faptului că în cele mai bune case din împrejurimile Nazaretului și din aproape întreaga Galilee aveam reputația de a fi viitorul eliberator de sub jug roman și pentru că, măsurile clare pe care începusem să le iau, de câteva luni, au reînsuflețit în aceste familii amintirea promisiunilor care se refereau la persoana Mea și care fuseseră uitate timp de 18 ani, am fost invitat împreună cu discipolii Mei, cu mama Mea, Măria, și cu o mulțime de rude și de cunoștințe la Cana, un mic oraș din Galileea, situat la mică distanță de Nazaret, la o mare nuntă.

7. La această nuntă era o atmosferă de voioșie și de bucurie, astfel încât cei patru discipoli din Betabara au făcut următoarea remarcă: "Doamne, viața este mult mai plăcută aici decât la Betabara. Săracul Ioan ar fi fericit să aibă parte și el, măcar o dată în viață, de o astfel de masă, în locul mizerabilei sale hrane, care este alcătuită, cel mai adesea, din lăcuste prăjite și miere sălbatică" (Exista în acea regiune, la fel ca și în Arabia, o specie de lăcuste de mărimea unui porumbel, care se prepara și se mânca la fel ca racii).

8. Le-am răspuns: "Voi nu puteți încă înțelege de ce Ioan trebuie să trăiască astfel. Scripturile nu ar putea fi împlinite dacă el nu ar trăi așa. Dar, peste puțin timp, va trăi mai bine. Ierusalimul nu-l va mai lăsa mult timp să facă ceea ce face în acest deșert. Astfel, el se va micșora, pentru ca Celălalt să crească.

9. Dar, Andrei, ce se petrece cu acel discipol pe care l-ai adus la Mine, va veni el oare cu noi, sau va rămâne la Betabara?" Andrei a răspuns: "Va veni, vei vedea, dar mai avea încă anumite lucruri de aranjat". Eu i-am răspuns: "Este bine, pentru că acolo unde se găsește Chifa, se găsește și Toma!" Andrei a spus: "Da, acesta este numele lui; este un suflet minunat, dar plin de scrupule și de îndoieli; totuși, el este un om perseverent, bun și generos. Tocmai din cauza mărinimiei sale a primit el această poreclă! Doamne, trebuie să-l chem pe acest frate geamăn?" Am răspuns: "Da, fă-o, pentru că cel care vine în numele Meu trebuie să fie oaspetele acestei nunți".

10. Obiceiul cerea ca fiecare nou oaspete să fie întâmpinat la sosire cu vin, în onoarea sa, ca un semn de bun-venit. Măria a observat că vinul începuse să se sfârșească și nu se mai putea respecta obiceiul. Ea Mi-a spus atunci pe ascuns: "Fiul meu mult iubit, ce problemă, nu mai au vin! Ai putea Tu să faci rost de niște vin, cel puțin pentru acest ultim nou venit?"

11. Și, cu o voce foarte blândă, în stilul atât de deosebit al nazarineenilor, Eu i-am dat acest răspuns cu dublu sens: "Femeie (adică Mamă), oare aceasta ne privește pe vreunul dintre noi? în calitate de invitat nu este încă rândul Meu să Mă îngrijesc de vin. Ceasul Meu nu a sosit încă." (Pentru că exista de asemenea obiceiul ca fiecare invitat la o nuntă să aducă de bunăvoie un dar în vin, dar trebuia să fie respectată o anumită ordine; la început, trebuia ca cei mai apropiați membri al familiei să ofere vinul; apoi urma, în cele din urmă, cadoul invitaților care nu făceau parte din familie). Măria știa că nu mai era vin pentru a-l saluta pe noul oaspete. Ea s-a întors deci spre Mine, cerându-Mi, ca să spunem așa, să schimb ordinea lucrurilor, pentru că Măria ținea foarte mult la vechile tradiții și știa că niciodată Eu nu refuzam să-i împlinesc dorințele.

12. Ea s-a întors atunci spre cei care serveau la masă; având o deplină încredere în Mine, ea le-a spus: "Faceți ceea ce Fiul meu vă va spune să faceți".

13. Iată descrierea istorică a faptelor la care se referă versetele din cel de-al doilea capitol. Dar acest fapt istoric, această poveste - cum s-ar spune -, are de asemenea un sens spiritual și chiar un sens profetic ușor de ghicit.

14. Corespondența evidentă între această nuntă, care a avut loc la trei zile după întoarcerea Mea din Betabara și învierea Mea la trei zile după crucificarea Mea, nu poate să fi scăpat nimănui, fiind de o evidență frapantă!

15.Această nuntă profetică anunța ceea ce urma să Mi se petreacă trei ani mai târziu, într-un sens mai profund, ea arăta de asemenea că peste trei ani voi fi eternul Mire al nunții noii nașteri a tuturor celor care Mă vor iubi și care Mă vor urma cu adevărat.

16. Dar, într-un sens mai general, povestea acestei nunți care a avut loc la trei zile după întoarcerea Mea din deșert, corespunde celor trei etape prin care fiecare om trebuie să treacă pentru a ajunge la noua naștere a spiritului, pentru a atinge nunta vieții veșnice în marele oraș Cana al Galileei cerești.

17. Aceste trei etape sunt: în primul rând, stăpânirea asupra cărnii (materiei, trupului), apoi, purificarea sufletului prin credința vie care trebuie să fie dovedită prin faptele vii ale iubirii, căci altfel această iubire este moartă și, în sfârșit, reînvierea întru spirit, în mormântul judecății, căreia îi corespunde în mod perfect învierea lui Lazăr. Cine va medita puțin asupra acestor lămuriri va înțelege mai bine ceea ce va urma.

18. Acum, pentru că am dezvoltat sensul spiritual general al acestei nunți, să revenim la desfășurarea evenimentelor și să studiem în sfârșit corespondentele particulare ale acestei povești.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 11
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 14.1.2010, 19:11 View PostDownload Post

Capitolul 11

Derularea evenimentelor ulterioare miracolului cu vinul. Mărturisirea lui Petru și mărturia Domnului referitoare la misiunea Sa. (Ioan II, 6-11)


(6) Și acolo erau șase vase de piatră, puse după obiceiul de curățire al iudeilor; și în fiecare vas încăpeau câte două sau trei vedre.
(7) Iisus le-a zis: "Umpleți vasele acestea cu apă. "Și le-au umplut până sus.
(8) "Scoateți acum ", le-a zis El "și aduceți nunului "Și i-au adus:
(9) Nunul, după ce a gustat apa făcută vin, - el nu știa de unde vine vinul acesta (slugile însă, care scoseseră apa știau), - a chemat pe mire,
(10) și i-a zis: "Orice om pune la masă întâi vinul cel bun; și, după ce oamenii au băut bine, atunci pune pe cel mai puțin bun; dar tu ai ținut vinul cel bun până acum. "
(11) Acest început al semnelor Lui l-a făcut Iisus în Cana din Galileea. El și-a arătat slava Sa, și ucenicii Lui au crezut în El


1. După ce Măria le-a spus servitorilor: "Faceți ceea ce El vă va spune", Eu le-am cerut să umple cu apă șase vase din piatră, așezate la intrare și folosite pentru abluțiuni, după un obicei vechi devenit desuet la nazarineeni și la cananeeni. Aceste vase nefolosite, care nu se aflau acolo decât de decor, puteau să conțină două până la trei vedre de apă.

2. Servitorii au ascultat imediat, crezând că noul oaspete dorește să se spele și să se purifice după vechiul obicei. Oaspetele a intrat însă și s-a așezat imediat la masă, fără să-și fi spălat mâinile. Văzând aceasta, servitorii și-au spus între ei: "De ce a trebuit să umplem cu apă aceste vase atât de grele? Oricum, acest oaspete nu le folosește; am făcut o muncă inutilă". Atunci, Eu le-am spus: "În loc să vă plângeți, de ce nu stați să vă gândiți? Nu ați auzit ce Mi-a spus Măria, că nu mai este deloc vin pentru oaspeți? Și chiar dacă nu este încă rândul Meu, nici în sensul practic, al obiceiului de aici, nici în sensul spiritual, pentru Gloria Celui despre care voi spuneți că este Dumnezeul vostru, dar pe care nu L-ați recunoscut încă niciodată, doar prin forța lui Dumnezeu care este în Mine și nu printr-o magie oarecare, Eu am transformat în vin apa care era în vase!"

3. "Umpleți acum un pahar și duceți-l stăpânului casei, ca să-l guste; să-și spună apoi părerea!" Servitorii - stupefiați să vadă apa transformată în vin -, i-au dus repede stăpânului casei vinul pentru ca să-l guste.

4. Stăpânul casei a făcut ochii mari și imediat l-a chemat pe mire: "Dar tu nu cunoști obiceiurile?

5. Nu se servesc vinurile bune la început și după aceea vinurile obișnuite, când oaspeții sunt puțin amețiți și nu mai simt prea bine gustul lor?"

6. Mirele i-a răspuns însă: Tu vorbești ca un orb despre culori; vezi tu, acest vin nu a fost făcut pe acest pământ ci, la fel ca mana, a coborât din cer pe masa noastră. Este deci absolut normal să fie mai bun decât toate vinurile de pe acest pământ".

7. Stăpânul casei i-a spus: "Mă crezi nebun sau ești chiar tu nebun? Cum poate un vin să coboare din cer pe masă? Ar trebui ca Dumnezeu însuși sau servitorul Lui, Moise, să fie așezat la această masă".

8. Mirele i-a răspuns: 'Vino și convinge-te singur!".

9. Stăpânul casei s-a îndreptat împreună cu mirele în sala ospățului și s-a uitat la cele șase vase pline cu cel mai bun dintre vinuri. Atunci, convins de miracol, a strigat: "Doamne, iartă-mi păcatele, doar Dumnezeu poate face aceasta! Dumnezeu trebuie să fie printre noi, căci nici un om nu este capabil să facă așa ceva".

10. Vinul a fost atunci servit oaspeților; când l-au gustat, toți au exclamat: "Un astfel de vin n-a putut fi făcut în țara noastră; este într-adevăr un vin ceresc; glorie Celui căruia Dumnezeu i-a dat o asemenea putere!"

11. Ei au băut în sănătatea Mea și în sănătatea lui Toma, noul venit.

12. Și toți au crezut atunci că Eu eram într-adevăr Mesia Cel Făgăduit.
Atunci, Petru Mi-a spus, în taină: "Doamne, lasă-mă să plec, căci Tu ești Dumnezeu însuși, coborât pe pământ, așa cum servitorul Tău David a anunțat în psalmi. Eu nu sunt decât un biet pescar nedemn de Tine!"

13. Dar Eu i-am spus: "Dacă tu te crezi nedemn de a fi alături de Mine, atunci cine crezi tu că este demn? Vezi tu, Eu nu am venit pentru cei puternici, oricare ar fi ei, ci numai pentru cei bolnavi și pentru cei slabi. Când cineva pleznește de sănătate, el nu are nevoie de medic. Doar cei slabi și bolnavi au nevoie de medic, deci rămâi plin de curaj lângă Mine, căci Eu ți-am iertat deja păcatele, iar dacă vei păcătui din nou cât timp vei fi lângă Mine, Eu te voi ierta iarăși, pentru că nu prin forță, ci prin slăbiciune M-ai recunoscut tu pe Mine și pentru că tu ai o credință de neclintit, ca o stâncă. Grația Celui de Sus îți va permite să te desăvârșești".

14. Auzind această învățătură, ochii lui Petru s-au umplut de lacrimi și el a spus cu entuziasm: "Doamne, chiar dacă toți Te vor abandona vreodată, eu nu te voi părăsi niciodată, căci cuvintele Tale sacre sunt pentru mine adevărul și viața!"

15. După aceste cuvinte. Petru s-a ridicat, a întins paharul și a spus: "Binecuvântat să fii, Israel; și binecuvântați să fim și noi, cei care suntem martorii împlinirii Făgăduinței. Dumnezeu a venit la poporul său. Ceea ce părea atât de greu de crezut, s-a împlinit sub ochii noștri, în adâncul sufletelor noastre, noi nu mai trebuie să strigăm către înălțimi, pentru că înălțimea înălțimilor a coborât în mizeria noastră, în adâncul adâncurilor. Binecuvântat să fie Cel care este în mijlocul nostru și care, prin puterea Sa, ne-a dat acest vin prin grația Sa, pentru ca noi să credem în El și, prin El, să îi aducem slavă lui Dumnezeu". Acestea fiind spuse, Petru a băut și toți au băut, spunând: "Este un om drept!"

16. I-am explicat atunci lui Petru, în mod confidențial: "Nu carnea ta ți-a inspirat aceste cuvinte, ci Tatăl care este în Mine! Pentru moment păstrează însă tăcerea, căci va veni timpul când va trebui să strigi pentru ca toată lumea să te audă!" După aceasta, oaspeții s-au liniștit și, începând din acest moment, toți au crezut și au văzut în Mine pe adevăratul Mesia, venit la ei pentru a-i elibera de toți dușmanii.

17. Acesta a fost primul miracol pe care l-am făcut în prezența a numeroși martori, la începutul marii Mele opere de Mântuire; și, prin acest semn tainic, am arătat spre viitoarea mare operă pe care urma să o înfăptuiesc. Dar nimeni nu a putut să înțeleagă faptul că, dacă postul Meu în deșert corespundea persecuțiilor din Templu pe care urma să le suport la Ierusalim, iar botezul lui Ioan corespundea crucificării Mele, această nuntă simboliza învierea Mea; ea a fost semnul de dinaintea noii nașteri a spiritului întru viața eternă.

18. Așa cum Eu am transformat apa în vin, natura materială a omului care va trăi după Cuvântul Meu se va transforma în natură spirituală.

19. Pentru aceasta, însă, oamenii vor trebui să urmeze în inima lor sfatul pe care Măria 1-a dat servitorilor: "Faceți ceea ce El vă va spune!" De fapt, Eu voi face pentru fiecare ceea ce am făcut la Cana în Galileea: îi voi da un semn adevărat, care să-i permită celui care va trăi după Cuvântul Meu să recunoască mai ușor în el însuși noua naștere a spiritului!
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 12
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 14.1.2010, 19:15 View PostDownload Post

Capitolul 12

Iisus și ai Lui la Capernaum. Iisus și discipolii Săi la sărbătoarea Pașteiui de la Ierusalim. Templul lui Dumnezeu - piață de animale, (Ioan II, 12-13)


(12) După aceea, a coborât la Capernaum, împreună cu mama, frații și ucenicii Lui; și acolo n-au rămas multe zile.
(13) Pastele iudeilor era aproape; și Iisus S-a suit la Ierusalim.


1. După șapte zile de la această nuntă, am părăsit Nazaretul împreună cu Măria, cu cei cinci frați ai Mei, dintre care doi au devenit discipolii Mei, și cu alți oameni pe care îi acceptasem ca discipoli, pentru a coborî la Capernaum, unul dintre principalele orașe în care se făcea comerț în acea epocă, aflat la granița dintre Zebulon și Neftali, între aceste două provincii situate pe malul Mării Galileei, nu departe de malul Iordanului, în apropiere de Betabara, locul unde Ioan obișnuia să boteze, atâta timp cât acest fluviu - deseori secat - îi permitea acest lucru.

2. Unii se vor întreba ce aș mai fi putut face Eu în acest oraș devenit aproape păgân. Nu avem decât să citim profețiile lui Isaiia IX, 1 și mai departe, pentru a vedea că: "Ținuturile Zebulon și Neftali, aflate pe drumul către mare, de cealaltă parte a Iordanului, la fel ca și Galileea păgână, al cărei popor trăiește în întuneric, au văzut o mare lumină. Tuturor celor care stăteau la umbra morții li s-a arătat o mare lumină!"

3. Cel care ia în considerație acest text din Isaiia și care știe că Eu am venit ca să împlinesc scripturile de la A la Z, va înțelege ușor de ce am coborât din Nazaret la Capernaum unde, de altfel, alți doi discipoli trebuiau să ne întâlnească: Iacov și Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau pescari pe malurile Mării Galileei, nu departe de gura de vărsare a Iordanului, aproape de locul unde Petru și Andrei obișnuiau să pescuiască.

4. După ce acești discipoli au fost primiți și M-au recunoscut după cuvintele Mele și după mărturiile convingătoare ale celor care erau împreună cu Mine, am început imediat să predic oamenilor aceste învățături, îndemnându-i să se pocăiască, căci împărăția lui Dumnezeu este aproape. Am mers să-i învăț în sinagogi. Un mare număr dintre ei au început să creadă, dar mulți alții s-au mâniat și au vrut să Mă lovească și să Mă arunce în mare. Dar am scăpat, împreună cu toți cei care Mă însoțeau și am plecat să vizitez câteva târgușoare pe malul Mării Galileei, anunțând împărăția lui Dumnezeu și vindecând bolnavii; cei săraci și oamenii simpli au crezut și M-au primit. Mulți Mi s-au alăturat și M-au urmat, la fel ca niște oițe care își urmează păstorul.

5. Am rămas puțin timp la Capernaum, unde era prea puțină credință și încă și mai puțină iubire, pentru că acest oraș era un loc de comerț și de afaceri. Acolo unde se instalează comerțul și afacerile nu mai este deloc loc pentru credință și iubire și acolo unde dispar credința și iubirea nu mai este nimic de făcut!

6. Intre timp, se apropia Pastele evreiesc. Am urcat la Ierusalim cu toți cei care erau cu Mine. Pastele evreiesc nu se sărbătorea în acea vreme în aceeași perioadă în care îl sărbătoresc astăzi creștinii. Această sărbătoare putea să cadă în martie, iar uneori chiar trei luni mai târziu, căci era fixată în momentul primei recolte de orz și de grâu dedicată lui Iehova. Se mânca atunci, potrivit Legii, pâine nouă, care nu era dospită și nimeni nu avea dreptul să mănânce pâine dospită.

7. Așadar, această sărbătoare a azimelor trebuia să aibă loc în momentul în care noua recoltă putea să fie culeasă, dar nu după recoltat, în anii buni, în Iudeea recolta putea fi coaptă cu cincisprezece până la douăzeci de zile mai devreme decât aici. Orzul și grâul se coc rareori în Egipt înaintea sfârșitului lunii mai și cu atât mai mult în Iudeea, unde este mult mai rece decât în Egipt.

8. Sărbătoarea azimei (pâine fără drojdie) se apropia deci, așa că am urcat împreună cu toți cei care Mă însoțeau în capitala evreilor, care se numește de asemenea Orașul lui Dumnezeu, pentru că aceasta este etimologia cuvântului Ierusalim.

9. Ținând cont de faptul că toți credincioșii, ba chiar și păgânii, mergeau cu această ocazie în grabă la Ierusalim pentru a cumpăra și a vinde tot felul de mărfuri: scule, pânzeturi, animale și fructe, această sărbătoare și-a pierdut încet-încet caracterul său religios; dorința de câștig ia împins chiar și pe preoți să închirieze curțile și piețele din fața Templului negustorilor, fie ei evrei sau păgâni, pentru o mare sumă de bani, astfel încât aceste închirieri se puteau ridica la sume mai mari de o mie de livre de argint pe perioada sărbătorilor, ceea ce în acele vremuri era o sumă enormă, corespunzând la aproape o mie de florini din prezent (adică din perioada când această Evanghelie a fost scrisă de către Jakob Lorber prin dicteu divin n.t).

10. Am urcat la Ierusalim la sfârșitul sacerdoțiului lui Caiafa, care a știut să păstreze mai mult de un an funcția sa atât de rentabilă. Respectarea legii lui Moise nu mai era de mult timp decât o ceremonie lipsită de sens, căreia preoții nu-i dădeau mai multă atenție decât unei ninsori - să spunem - și, pentru a încânta poporul, aceste ceremonii devenite lipsite de orice conținut spiritual au atins punctul lor maxim de frivolitate.

11. Caiafa închinase chiar în interiorul Templului anumite locuri neguțătorilor de porumbei și câtorva oameni care schimbau bani. Aceștia schimbau bani mărunți, centime sau parale, cu o anumită dobândă, pentru monede de aur și de argint bătute cu emblema animalului ce urma să fie cumpărat (pecunia - monezi romane utilizate pentru traficul de animale, care garantau dreptul de a vinde animale). Aceste pecunia nu puteau fi așadar cumpărate decât de la negustori, cu o dobândă mai mare decât pentru celelalte monede.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 13
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 14.1.2010, 19:15 View PostDownload Post

Capitolul 13

Ororile din Templu în timpul Pastelul. Purificarea Templului, (Ioan II, 14-17)


(14) în Templu a găsit pe cei ce vindeau boi, oi și porumbei și pe schimbătorii de bani șezândjos.
(15) A făcut un bici de ștreanguri și i-a scos pe toți afară din Templu, împreună cu oile și boii; a vărsat banii schimbătorilor și le-a răsturnat mesele.
(16) Și a zis celor ce vindeau porumbei: "Ieșiți toți de aici și nu faceți din casa Tatălui Meu un loc de comerț."
(17) Ucenicii Lui și-au adus aminte că este scris: "Zelul Casei Tale M-a consumat"


1. Când am ajuns la Ierusalim și am văzut această stare de lucruri, constatând că zgomotul animalelor și al negustorilor îi împiedicau pe oameni să meargă la Templu, iar aceia care riscau totuși să meargă, erau împinși de vitele agitate sau cădeau pe jos de inaniție, înnebuniți de vacarm, sufocați de mirosul fetid, mânia Mea a atins apogeul. Petru și Natanael Mi-au spus: "Doamne, nu mai ai tunete și fulgere? Privește-i pe acești oameni care plâng în fața Templului; vin de departe pentru a aduce slavă lui Dumnezeu și nu pot ajunge până la Templu din cauza vitelor și a oilor. Sunt foarte mulți cei care se plâng că abia au ajuns până la Templu, cu riscul vieții lor și au ieșit pe jumătate sufocați și complet prădați. Este cumplit. Trebuie cu orice preț să punem capăt acestei orori, mai înfiorătoare decât Sodoma și Gomora!"

2. La aceste cuvinte, un bătrân evreu s-a apropiat și ne-a spus: "Prieteni, nu știți încă totul; acum trei ani, la Templu, unde eram un simplu servitor, am fost eu însumi martorul unor lucruri care m-au făcut să mă cutremur până în măduva oaselor".

3. Eu i-am răspuns: "Prietene, păstrează toate acestea pentru tine, căci Eu știu tot ce s-a petrecut. Dar fii liniștit; s-a întrecut măsura și chiar astăzi veți vedea puterea și mânia lui Dumnezeu, care se vor abate asupra Templului, îndepărtați-vă câteva clipe de porțile Templului, dacă nu vreți să fiți atinși de puterea lui Dumnezeu, care îi va alunga pe nelegiuiți; ei nu vor mai îndrăzni să reînceapă asemenea ofense"

4. Evreul s-a îndepărtat atunci, slăvindu-L pe Dumnezeu, căci la auzul cuvintelor Mele, el M-a luat drept un profet. S-a dus apoi la ai lui, povestindu-le ce i-am spus. Prietenii lui, în jur de o sută de oameni tineri și bătrâni, cât se poate de pioși, L-au slăvit și L-au lăudat pe Dumnezeu pentru că a trimis din nou un mare profet.

5. Eu i-am spus atunci lui Petru: "Mergi la cel care vinde funii, cumpără trei funii groase și adu-Mi-le". Petru a plecat imediat și Mi-a adus trei funii groase, pe care le-am împletit rapid pentru a face un bici puternic. Ținându-l în mâna dreaptă, m-am adresat tuturor celor care erau cu Mine: 'Veniți la Templu împreună cu Mine și fiți martori, pentru că puterea și măreția lui Dumnezeu care sunt în Mine trebuie să se manifeste din nou în fața ochilor voștri".

6. Spunând aceste lucruri, am intrat în curtea Templului și am înaintat, făcând loc liber în jurul Meu și croind o cărare pentru toți cei care Mă urmau. Pământul era, bineînțeles, plin de gunoaie și de excremente.

7. Am ajuns în partea stângă a Templului, la ultimul parviz (ultima terasă sau curte interioară) unde erau mai ales neguțătorii de oi și de vite, cu toate animalele pe care voiau să le vândă, iar cele trei curți interioare de la dreapta erau ocupate de cei care schimbau bani. Am urcat scările și am strigat cu o voce de tunet: "Stă scris: Casa Mea este un loc de rugăciune și voi ați făcut din ea o peșteră de hoți. Cine v-a permis să profanați astfel Templul lui Dumnezeu?"

8. Ei Mi-au strigat: "Am plătit foarte scump acest drept de la Marele Preot și suntem sub protecția sa și a Romei".

9. La care, Eu am spus: "Sunteți sub protecția lor, dar brațul lui Dumnezeu este mai puternic decât voi și decât protectorii voștri, și cine vă va proteja de El, dacă El ridică brațul împotriva voastră?"

10. Schimbătorii de bani și negustorii au spus: "Dumnezeu locuiește în Templu și preoții sunt ai lui Dumnezeu. Ce ar putea ei să facă împotriva voinței lui Dumnezeu? Dumnezeu îi protejează pe cei pe care preoții îi protejează".

11. Atunci, cu o voce foarte puternică, le-am spus: "Ce spuneți voi, nebunilor? Preoții ocupă scaunul lui Moise și al lui Aaron, dar ei nu-L mai slujesc pe Dumnezeu, ei îl slujesc pe Mamona, ei îl slujesc pe diavol. Dreptul lor și al vostru este un drept al diavolului, niciodată nu va fi un drept al lui Dumnezeu. De aceea, ridicați-vă imediat și părăsiți aceste locuri. Altfel, va fi foarte rău de voi".

12. Ei au început să râdă, spunând: "Ia uitați-vă puțin la aroganța acestui nazaritean vulgar. Aruncați-l repede afară din Templu". Și s-au ridicat, încercând să Mă lovească.

13. Eu am ridicat atunci mâna dreaptă și, cu o forță divină, am început să pocnesc deasupra capetelor lor cu biciul Meu din corzi; oamenii sau animalele atinși de bici simțeau instantaneu niște dureri de nesuportat. S-a iscat imediat un vacarm înfricoșător, oameni și animale urlând deopotrivă; în goana lor, animalele răsturnau totul, negustorii și vânzătorii fugeau și urlau de durere; cu ajutorul discipolilor Mei, am răsturnat mesele celor care schimbau banii, cu tot aurul care era pe ele.

14. Am intrat apoi în Templu, unde erau o mulțime de vânzători de porumbei, cu coliviile lor pline de porumbei. Dar cum acești negustori, în marea lor majoritate, erau săraci și nu urmăreau profitul, iar acest comerț cu porumbei erau un obicei vechi, care ar fi trebuit totuși să se desfășoare în primele curți ale Templului, M-am mulțumit să le spun: "Ieșiți toți de aici și nu faceți din casa Tatălui Meu un loc de comerț; locul vostru este în primele curți exterioare". Acești oameni săraci s-au îndepărtat fără să spună nici un cuvânt și s-au așezat în vechiul lor loc, în curțile exterioare. Iată așadar cum a fost purificat Templul.

15. Dar această curățire a Templului a făcut senzație, iar discipolilor le era teamă ca preoțimea să nu ne aresteze, ca agitatori, cu ajutorul gărzii romane, urmând să ne fie destul de greu să ne sustragem responsabilității unei astfel de acțiuni, pentru că era scris: "Zelul Casei Tale M-a consumat".

16. Dar Eu le-am spus: "Nu fiți îngrijorați, uitați-vă în curți și veți vedea cum preoții și servitorii lor sunt ocupați să strângă banii vânzătorilor împrăștiați pe jos și să-i pună în saci. Ne vor întreba cu ce drept am făcut aceasta, dar de fapt ei sunt mulțumiți. Aceasta poate să le aducă aproape o mie de saci de aur și de argint și, în plus, diverse alte cantități din alte monezi, pe care nu au nici o intenție să le dea înapoi. Sunt prea ocupați și nu au timp să ne urmărească. Nu vor asculta deloc plângerile celor care ne vor acuza; nu se simt deloc impresionați de această lecție și nu Mă vor acuza deocamdată, fiți liniștiți!

17. 'Zelul Casei Tale Mă va consuma', dar nu acum! Nu vor veni aici decât câțiva evrei, cel mult, pentru a Mă întreba cine sunt și ce dovezi am pentru legitimitatea faptelor Mele. Dar în ceea ce Mă privește, știu că faptele trebuiau să se petreacă astfel și că nu avem de ce să ne temem. Uitați-vă, iată-i deja în fața perdelei, propunân-du-și, în propriul lor interes de altfel, să-Mi pună întrebări".
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 14
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 14.1.2010, 19:24 View PostDownload Post

Capitolul 14

Despre distrugerea și reconstrucția Templului în trei zile. Neputința evreilor de a interpreta cuvintele lui Iisus. (Ioan II, 18-22)


(18) Iudeii au luat cuvântul și I-au zis: "Prin ce semn ne arăți că ai putere să faci astfel de lucruri? "
(19) Drept răspuns, Iisus le-a zis: "Distrugeți acest Templu și în trei zile îl voi ridica."
(20) Iudeii au zis: "Au trebuit patruzeci și șase de ani ca să se zidească Templul acesta și Tu îl vei ridica în trei zile?"
(21) Dar El le vorbea despre Templul trupului Său.
(22) Tocmai de aceea, când a înviat din morți, ucenicii Lui și-au adus aminte că le spusese vorbele acestea; și au crezut Scriptura și cuvintele pe care le spusese Iisus.


1. În timp ce căutam să-i liniștesc pe discipolii Mei, câțiva evrei s-au apropiat și au spus: "Ai făcut un lucru mare; mâna ta a pus pe fugă animalele și oamenii care și-au luat zborul ca un pumn de paie; nimeni nu a îndrăznit să se întoarcă să-și caute banii împrăștiați pe jos. Cine ești tu și ce dovadă poți să arăți, care să-ți permită să acționezi așa cum ai făcut? Nu cunoști oare legile, la fel de rigide ca fierul, care te pot condamna?"

2. Eu le-am răspuns: "Nu aș fi făcut acest lucru dacă nu le-aș fi cunoscut și dacă nu Mi-ar fi fost teamă de ele! îmi cereți o autorizație oficială; Eu vă spun că nu am așa ceva, dar distrugeți acest Templu și în trei zile îl voi ridica".

3. Răspunsul Meu i-a făcut să deschidă ochii mari; foarte surprinși, ei nu mai știau ce să creadă, în cele din urmă, unuia dintre ei i-a venit ideea să spună că au fost necesari patruzeci și șase de ani pentru a construi Templul cu ajutorul a nenumărate brațe. Un evreu învățat s-a întors atunci către Mine și Mi-a spus: "Nu vezi ce prostii spui? Au trebuit patruzeci și șase de ani pentru a construi Templul cu ajutorul a numeroase brațe și tu pretinzi că-l poți ridica singur în trei zile, fără nici un ajutor! Oh, oh, oh! Ce dovezi poți aduce tu în privința asta, mai ales că te afli în Templu, în care ar fi bine să vorbești cât mai cumpătat cu putință!

4. Acțiunea ta de adineauri ne-a surprins deja într-un mod neplăcut, făcându-ne să ne întrebăm, noi, bătrânii din Ierusalim, cu ce putere ai săvârșit această faptă, foarte lăudabilă în sine: prin puterea oamenilor sau printr-o autoritate profetică? Iată de ce te-am întrebat! Dacă ne-ai fi dat un răspuns rezonabil, am fi înțeles că ești un profet trimis de Dumnezeu, că ai acționat prin puterea Sa și te-am fi crezut! Dar în loc să ne dai răspunsul cumpătat pe care îl așteptam, tu spui blasfemii și lăudăroșenii de neimaginat, în care nu există nici un sâmbure de adevăr. Nu vedem în tine decât un fanfaron care cunoaște ceva magie învățată în școlile păgânilor, pentru a părea interesant aici în orașul lui David, fie plătit de romani, fie, în taină, de farisei, preoți și leviți; de aceea, regretăm mult că ne-am făcut iluzii în privința ta".

5. Eu le-am răspuns: "Regret din adâncul inimii că vă văd atât de orbi și de surzi, pentru că orbul nu vede nimic și surdo-mutul nu înțelege nimic. Eu săvârșesc sub ochii voștri o minune pe care nimeni nu a mai făcut-o înaintea Mea, vă spun întregul adevăr, iar voi pretindeți că sunt un imbecil, un fanfaron, un magician păgân în serviciul romanilor sau a abjectei preoțimi a Templului. Oh, ce prostii nerușinate! Priviți, iată un grup întreg care Mă urmează din Galileea, un popor evreu pe care voi îl considerați fără credință, cea mai mizerabilă dintre rase; dar cu toate acestea, ei M-au urmat!. Cum se face că voi nu vreți să Mă recunoașteți?"

6. Evreii au spus: "Noi am vrea să te recunoaștem și chiar te invităm să ne aduci dovezi în acest sens, pentru că nu suntem nici orbi nici surzi, așa cum crezi, dar tu ne-ai dat un asemenea răspuns, astfel încât a trebuit să-ți spunem în față ceea ce ți-am spus. Noi avem bunăvoință; dacă ești cu adevărat un profet, cum se face că nu îți dai seama de bunăvoința noastră? Noi suntem persoane onorabile din Ierusalim, avem multe bunuri; dacă ai fi un adevărat profet, ai fi de partea noastră, dar tu nu ești profet, căci nu ai înțeles nimic. Nu ești decât un magician care profanează Templul mai mult decât toți cei pe care i-ai alungat!"

7. Eu le-am răspuns: "Mergeți să-i întrebați pe cei care au venit aici cu Mine și ei vă vor spune cine sunt Eu!"

8. Evreii s-au apropiat atunci de discipoli și i-au întrebat. Aceștia au răspuns, descriind ceea ce au auzit spunându-se pe malurile Iordanului despre mărturia lui Ioan, după care au povestit ceea ce au văzut și au trăit alături de Mine, dar au mărturisit că nici ei nu au înțeles ceea ce tocmai le spusesem acestor evrei.

9. Ei nu aveau să-Mi înțeleagă cuvintele și Scriptura care a vestit aceste lucruri decât trei ani mai târziu, după învierea Mea miraculoasă.

10. După ce au ascultat tot ce au avut de spus discipolii, evreii s-au întors la Mine, spunând: "Dacă ar fi să ne luăm după discipolii tăi credincioși, ai fi deci Mesia Cel Făgăduit; mărturia lui Ioan, pe care îl cunoaștem, la fel de bine ca și faptele tale, vorbește în favoarea ta. Dar cuvintele tale sunt în contradicție cu acțiunile tale. Cum se face că Mesia acționează precum un Dumnezeu și vorbește precum un nerod? Explică-ne asta și te vom accepta, acordându-ți sprijinul nostru!.".

11. La care, Eu am spus: "Ce doriți voi să-Mi dați, pe care să nu-l fi primit mai înainte de la Tatăl Meu care este în Ceruri? Iar dacă ați primit, cum puteți vorbi ca și cum nu ați fi primit? Ce vreți voi să-Mi dați care să nu-Mi aparțină deja? Pentru că ceea ce este al Tatălui este și al Meu. Căci Tatăl și cu Mine nu suntem doi, ci unul! Vă spun, nimic nu vă aparține vouă, în afară de voința voastră (n.t. liberul vostru arbitru). Tot restul îmi aparține Mie. Dacă îmi oferiți voința voastră, prin iubirea adevărată din inimile  voastre și dacă credeți că Eu și Tatăl Meu suntem cu adevărat unul, îmi veți fi dat tot ceea ce doresc și aștept de la voi!"

12. Evreii au spus: "Fă o minune și vom crede că tu ești Mesia Cel Făgăduit!"

13. Le-am zis: "De ce vreți o minune? Oh, oameni perverși! Voi nu știți că minunile nu trezesc pe nimeni, ci doar condamnă? Eu nu am venit pentru a vă judeca, ci pentru ca voi să primiți viața eternă, dacă inimile voastre acceptă să creadă în Mine. Vor mai fi încă multe minuni, pe care le veți vedea și voi, dar ele nu vă vor trezi, ci dimpotrivă, în cele din urmă, vă vor omorî".
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 15
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 14.1.2010, 19:27 View PostDownload Post

Capitolul 15

Iisus refuză ospitalitatea unui om cu intenții îndoielnice, (Ioan II, 23-25)


(23) Pe când era Iisus în Ierusalim, la praznicul Pastelor, mulți au crezut în Numele Lui; căci vedeau semnele pe care le făcea.
(24) Dar Iisus nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoștea pe toți.
(25) Și n-avea trebuință să-ifacă cineva mărturisiri despre nici un om, fiindcă El însuși știa ce este în fiecare om.


1. Adevăr vă spun: "Este sărbătoarea Pastelor și Eu voi rămâne la Ierusalim în această perioadă; mergeți acolo unde voi fi Eu și veți vedea numeroase minuni! Dar vă veți da singuri seama că aceste minuni aduc moartea, nu trezirea spirituală!"

2. Auzind aceste cuvinte, evreii au făcut ochii mari; i-am lăsat acolo și am ieșit din Templu, împreună cu discipolii Mei. Evreii Mă urmau pe ascuns, dar nu îndrăzneau să o facă deschis, pentru că vorbisem despre minunile Mele care omoară; ei nu se gândeau la moartea spirituală, ci la moartea fizică, la fel ca toți cei puternici de pe acest pământ, care sunt atât de buni prieteni ai vieții pământești.

3. Totuși, unul dintre ei s-a apropiat de Mine, în afara Templului și Mi-a spus: "învățătorule, Eu te-am recunoscut și mi-ar plăcea să fiu alături de Tine; unde este hanul Tău?"

4. Dar Eu am văzut că nu trebuie să-l iau în serios și că intenția lui de a cunoaște numele hanului unde locuiam nu este cinstită; așa că i-am răspuns prin aforismul binecunoscut, adresat oamenilor cu rele intenții: "Păsările au cuibul lor, vulpile au vizuina lor, dar Fiul omului nu are piatră pe care să-și pună capul, mai ales în acest oraș. Du-te și purifică-ți inima; întoarce-te cu o inimă dreaptă, fără intenția de a trăda, și vom vedea dacă poți rămâne alături de Mine".

5. Omul Mi-a răspuns: "învățătorule, ne judeci greșit pe prietenii mei și pe mine; dacă nu ai o cameră într-un han, vino la noi și te vom găzdui, pe Tine și pe prietenii Tăi, atât cât veți dori".

6. Văzând bine că nu era sincer, i-am spus: "Noi nu putem avea încredere în voi, pentru că voi sunteți prietenii lui Irod și nu iubiți decât circul, mai ales dacă nu vă costă nimic. Eu nu am venit în acest oraș pentru a Mă da în spectacol în fața oamenilor lui Irod, ci pentru a vesti că împărăția lui Dumnezeu este aproape și că va trebui să vă căiți, dacă vreți să faceți parte din ea. Iată scopul venirii Mele astăzi și nu am nevoie de găzduirea voastră pentru aceasta, pentru că cel care locuiește într-o casă nu poate ieși dacă ușa a fost zăvorâtă pentru a-l face prizonier. Dar cel ce-și găsește o locuință în aer liber, este liber să meargă oriunde dorește!"

7. Evreul a spus: "Cum mă poți jigni astfel? Crezi că noi nu știm nimic despre drepturile sacre ale ospitalității? Dacă Te poftim și Te primim ca oaspete, vei fi tot ceea ce avem mai sfânt în casă și vai de acela care s-ar lega de Tine. Dreptul oaspetelui este respectat la noi cu sfințenie. Cum poți avea o asemenea bănuială?"

8. Eu i-am răspuns: 'Vă cunosc prea bine obiceiul; mai știu de asemenea că atât timp cât oaspetele este la voi, el se bucură de ospitalitatea voastră, dar în momentul când vrea să plece, zbirii și asasinii care sunt la poartă se năpustesc asupra lui pentru a-l lega fedeleș și a-l pune în lanțuri. Și asta face de asemenea parte din străvechiul obicei al ospitalității?"

9. Puțin jenat, evreul a răspuns: "Cine ne poate face astfel de reproșuri?"

10. Eu i-am spus: "Cel care știe totul. Oare nu a fost dat un om pe mâna justiției, acum câteva zile?"

11. încă și mai încurcat, evreul a spus: "învățătorule, cine ți-a spus asta? Și chiar dacă s-a întâmplat, oare nu și-a meritat răufăcătorul soarta?"

12. I-am spus: "Multe lucruri care pentru voi sunt delicte, pentru Dumnezeu și pentru Mine nu sunt; pentru acestea, Moise nu a prescris nici o lege. Legea ați inventat-o voi, din împietrirea inimilor voastre. Principiile voastre sunt un păcat împotriva Legii lui Moise. Și atunci, a comis oare un delict cel care a păcătuit împotriva principiilor voastre, în timp ce respecta Legea lui Moise? Oh! Adevăr vă spun, sunteți plini de viclenie și răutate".

13. Evreul a spus: "Cum așa? Moise ne-a dat dreptul de a promulga legi pentru cazuri speciale. Principiile noastre sunt deci la fel de valabile ca și Legile lui Moise; iar atunci, nu este oare cel care nu le respectă un criminal la fel de mare ca și cel care a păcătuit împotriva Legilor lui Moise?"

14. Eu: "Pentru voi da, dar nu și pentru Mine. Moise ne-a poruncit să ne iubim părinții și să îi respectăm; dar voi spuneți - și chiar preoții vă sfătuiesc, să faceți sacrificii la Templu, care să vă elibereze de această lege. Dar dacă cineva vine la voi și vă spune: 'Sunteți atei și impostori, căci propria voastră vinovăție vă face să aboliți legea și să-i asupriți pe cei săraci" - așa cum a vorbit acel om împotriva voastră, - voi l-ați târât injustiție. Spune-Mi, merita într-adevăr acest om cinstit să fie pedepsit, sau mai degrabă voi sunteți criminali fată de legea lui Moise?"

15. Evreul nu mai știa ce să spună și a plecat să se alăture tovarășilor săi, cărora le-a povestit tot ceea ce îi spusesem Eu. Prietenii săi au clătinat din cap și au spus: "Ce curios, cum poate ști acest om toate aceste lucruri?" Cât despre Mine, am părăsit acele locuri și am mers, împreună cu ai Mei, la un han micuț, în afara orașului, unde am rămas câteva zile.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 16
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 14.1.2010, 19:33 View PostDownload Post

Capitolul 16

Semnificația purificării Templului. Cum să trăim și să ne comportăm în viață.


1. Derularea completă a faptelor și a gesturilor descrise în primele două capitole din Evanghelia canonică nu este relatată aici. Este evident că s-au petrecut și alte evenimente de mai mică importantă și este inutil să revenim aici asupra lor, ca să nu ne întindem prea mult. Este totuși necesar să arătăm sensul profund al celor petrecute la Templu, acest al doilea capitol neputând fi pe deplin înțeles decât dacă auditoriul - sau cititorul - cunoaște ambele dimensiuni descrise aici.

2. Sensul profund al nunții de la Cana a fost deja arătat. Iată în continuare sensul profund al Purificării Templului.

3. Templul reprezintă sfera naturii terestre a omului, înlăuntrul fiecărui om există un lăcaș foarte sfânt, la fel cum există și în Templu; iată de ce, înfățișarea Templului trebuie să fie sfințită și menținută într-o stare de puritate, pentru ca astfel să nu fie profanată Sfânta Sfintelor, lăcașul cel mai interior al templului, ce corespunde lăcașului cel mai interior al omului.

4. In Templu, Sfânta Sfintelor este bine ascunsă de către o perdea, pe care Marele Preot nu o ridică decât la anumite ocazii. Dar perdeaua, la fel ca și vizitarea ocazională a Sfântului Lăcaș, nu reprezintă decât o modalitate de a împiedica profanarea Sfântului Lăcaș, căci în momentul în care cineva păcătuiește cu trupul său, el nu-și murdărește numai trupul, ci deopotrivă sufletul și spiritul său, lăcașul cu adevărat cel mai interior și cel mai sacru dinlăuntrul omului. Precum în Templu, acest lăcaș foarte sfânt din inima omului este ascuns de către un văl și numai iubirea pentru Dumnezeu - singurul Mare Preot adevărat și marele servitor al lui Dumnezeu dinlăuntrul fiecărui om - reușește să ridice cortina și să pătrundă în acest loc sfânt. Iar dacă singurul Mare Preot care există în interiorul fiecărui om devine impur de îndată ce se atașează de lucrurile impure ale acestei lumi, cu care ajunge să se identifice, cum ar putea Sfântul Lăcaș să nu fie profanat, când este vizitat de către un Mare Preot impur?

5. Și dacă în om, la fel ca în Templu, totul a devenit impur, atunci omul nu mai este capabil să îl purifice, mai ales dacă mătura lui este plină de gunoaie și de lucruri mizerabile. Eu însumi trebuie să pun mâna la treabă, să purific Templul cu forța, cu ajutorul acestor lucruri dureroase, cum sunt bolile de tot felul și alte nenorociri aparente.

6. Starea de cumpărător și starea de neguțător reprezintă niște pasiuni false și impure care există în om. Vitele care sunt de vânzare simbolizează aici nivelul cel mai josnic al senzualității preponderent animalelor și orbirea sufletului pe care această stare o generează. Dacă, la nivelul sufletului, iubirea se prezintă întocmai precum un bou care este lipsit de organele de reproducere și de atracția sexuală, acestui fel degradat de iubire nu-i mai rămâne nimic altceva decât pasiunea josnică și lacomă care se aseamănă cu starea celui mai grosier dintre polipi și, într-o asemenea situație, cunoașterea care îi revine omului nu valorează mai mult decât "cunoașterea" pe care o pot avea oile.

7. Cât despre cei care schimbau banii, ei reprezintă ceea ce devine omul în momentul în care egoismul îl aduce în starea de animal, pentru că animalul nu se iubește decât pe sine! Dacă este mort de foame, un lup devorează un alt lup. Acești comercianți - sau altfel spus, egoismul animal dinlăuntrul omului - trebuie să fie alungați cu forța, cu prețul tuturor durerilor posibile, pentru că tot ceea ce inspiră această dragoste de sine trebuie să fie alungat și pedepsit.

8. Bine, dar atunci de ce să nu fie aceste lucruri complet distruse? Pentru că iubirea adevărată nu poate crește fără libertate, la fel cum sămânța bună, sămânța de grâu, crește mai bine și dă o recoltă mai bogată într-un pământ în care am pus balegă de animal. Luați îngrășământul din pământ pentru a-l purifica de orice impurități și bobul de grâu va crește cu mare greutate, dând o recoltă foarte slabă.

9. Bălegarul aruncat peste câmp trebuie scuturat și răspândit pentru a fertiliza câmpul. A-l lăsa într-o grămadă n-ar face decât să asfixieze solul pe care este așezat, rămânând astfel inutil pentru restul câmpului.

10. Iată așadar corespondența cu această purificare a Templului, unde am împrăștiat banii comercianților fără a distruge totuși Templul, ceea ce aș fi putut să fac foarte ușor.

11. Ce reprezintă atunci neguțătorii de porumbei, care trebuiau să-și recâștige locul care le fusese repartizat în vechime?

12. Aceștia simbolizează virtuțile exterioare, adică toate soiurile de ceremonii și amabilități, buna creștere, curtoazia și amabilitatea, care îl ridică pe omul orb la un nivel superior și permit vieții adevărate să se înrădăcineze în el.

13. Porumbelul este o pasăre zburătoare curent folosită în Orient ca mesager al scrisorilor de dragoste. La egipteni, porumbelul era hieroglifa tandreții. La Templu, de asemenea, era un simbol al conversațiilor tandre, porumbelul fiind semnul animalului sacrificat oferit de către tinerii căsătoriți Templului la nașterea primului lor copil. După ce aceste ceremonii au devenit desuete, porumbelul a rămas simbolul dragostei adevărate, profunde și dătătoare de viață.

14. Dar atenției Potrivit ordinii firești, ceea ce este exterior rămâne alături de ceea ce este exterior! Scoarța este și va rămâne întotdeauna un lucru mort în sine și tot ceea ce face parte din scoarță trebuie să se situeze la același nivel cu ea. Scoarța este foarte utilă arborelui dacă se află la locul potrivit, dar dacă am vrea să o punem în locul măduvei, arborele s-ar usca și ar muri.

15. Pentru a le arăta că oamenii nu trebuie să facă din virtuțile lor exterioare niște calități ale vieții lor interioare, pentru ca omul cinstit să nu devină un automat al vorbelor goale (un fel de loc de negustorie), i-am rugat pe acești neguțători să iasă din Templu și să se adune la locul obișnuit. Acești neguțători de porumbei reprezintă, în sensul larg, toate lucrurile exterioare, iar într-un sens strict, stăpânii lucrurilor exterioare, adică toți cei care urmăresc să se înalțe cu ajutorul virtuților pe care le confundă cu calitățile interioare.

16. Iată așadar sensul spiritual al acestei purificări a Templului. Potrivit corespondenței imuabile și corecte dintre Templu și om, este evident că numai Dumnezeu - înțelepciunea eternă - poate acționa și vorbi astfel; niciodată, omul.

17. Dar după această purificare, de ce nu rămâne Domnul în Templu?

18. El este singurul care știe cum trebuie alcătuit sufletul omului pentru ca el să poată deveni Casa Domnului. Pe de altă parte, după o astfel de purificare, omul nu trebuie să fie lipsit de libertatea sa, fără de care el nu ar fi altceva decât un automat.

19. Domnul nu poate să aibă încă încredere în omul astfel purificat. Doar El știe ce trebuie făcut pentru ca omul să se restabilească ferm în interiorul său. Iată de ce purificatorul părăsește Templul: pentru a putea să se reverse din exterior în interiorul omului, pentru că Dumnezeu nu pretinde că ar vrea să dispună de om după bunul Lui plac, amestecându-se în problemele lui, rămânând înlăuntrul lui și amplificându-i virtuțile. Omul trebuie să se trezească și să devină deschis față de libertatea deplină, singura în măsură să îi permită să devină desăvârșit, după cum se va arăta cu mai multă claritate în capitolul următor.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 17
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 14.1.2010, 19:36 View PostDownload Post

Capitolul 17


Vizita lui Nicodim (Ioan III. 1) (1) între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaș al iudeilor.


1. După purificarea Templului, am rămas deci într-un mic han situat în afara orașului, împreună cu toți cei care Mă urmau. Unii dintre voi se vor întreba probabil:

2. "Ce ai făcut în această perioadă, Doamne? Cu siguranță că nu Ți-ai pierdut timpul în aceste opt zile!"

3. Bineînțeles că nu. Oameni din toate categoriile sociale veneau la Mine zi si noapte! Săracii ziua și bogații noaptea, la fel ca toți cei distinși, cei mari, care nu vroiau să-și arate la lumina zilei slăbiciunile și contradicțiile lor.

4. împinși de curiozitate și de un fel de teamă că s-ar putea să fiu Mesia, ei căutau să se apropie cât mai mult de Mine și veneau noaptea pentru a Mă vizita, vizite care se terminau de regulă foarte repede, pentru că acești oameni bogați și distinși erau jigniți să constate că nu îi primeam cu aceeași bunăvoință, bunătate și prietenie pe care le arătam oamenilor săraci.

5. Ca medic, făceam foarte multe miracole printre oamenii săraci. Alungam demonii posedaților, făceam să meargă paraliticii, îi îndreptam pe cei schilozi, le redăm vederea orbilor, auzul surzilor, capacitatea de a vorbi muților și îi vindecam pe leproși, întotdeauna numai prin cuvânt.

6. Cei mari știau foarte bine toate aceste lucruri și veneau noaptea pentru a-Mi cere să fac miracole și pentru ei; atunci, Eu le răspundeam: "Ziua are douăsprezece ore, iar noaptea de asemenea; ziua este făcută pentru a munci, noaptea pentru a te odihni. Cel care muncește ziua nu se înșeală, dar cel care muncește noaptea se înșeală ușor, pentru că nu poate să vadă unde pune piciorul".

7. Ei M-au întrebat cu ce drept și cu ce putere făceam aceste miracole. Răspunsul Meu a fost scurt: "Prin propria Mea forță, nu am nevoie de nimeni".

8. Ei M-au întrebat de asemenea de ce nu preferam hanurile din oraș. La fapte mărețe, locuri mărețe - spuneau ei - și nu ultimul han pribegit, fără importanță, din suburbiile capitalei'.

9. Eu le-am răspuns însă: "Nu-Mi place să locuiesc într-un oraș ai cărui locuitori se cred superiori și pun la ușa lor paznici pentru a-i alunga pe săraci și a-i lăsa să treacă doar pe cei bogați, un oraș unde ești oprit de șapte ori la toate colțurile străzilor pentru a fi întrebat cine ești, de unde ești, ce faci, pentru că pari a fi străin și nu ești bine îmbrăcat. Căci Eu nu iubesc decât ceea ce este mic în fața lumii și disprețuit de ea, așa cum stă scris: "Ceea ce este mare în ochii lumii este o oroare în fața lui Dumnezeu".

10. Atunci, acești oameni bogați au spus: "Oare nu este Templul, locuința lui Dumnezeu, ceva mare și magnific?" Dar Eu le-am răspuns: "El trebuia să fie casa lui Dumnezeu, dar voi ați profanat-o și Dumnezeu a părăsit-o. El nu mai este acolo. Arca lui Moise este acum goală și moartă".

11. Noctambulii Mi-au spus: "Ce lucruri aberante poți să spui! Nu știi tu ce i-a spus Dumnezeu lui David și lui Solomon? Cum s-ar putea ca ceea ce i-a spus Dumnezeu lui David să fie fals? Cine ești tu de îndrăznești să vorbești în fața noastră în acest fel?"

12. Dar Eu le-am răspuns: "Am dreptul și puterea să vă vorbesc astfel despre Templu, așa cum am puterea să-i vindec pe bolnavi prin propria Mea voință și prin Cuvântul Meu! V-o spun și v-o repet: Templul vostru este o oroare în fața lui Dumnezeu!"

13. Unii au început atunci să murmure, iar alții au spus: "Este într-adevăr un profet și profeții au vorbit întotdeauna de rău Templul! Să-l lăsăm să plece!" Și acești noctambuli s-au retras.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 18
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 14.1.2010, 20:32 View PostDownload Post

Capitolul 18

Nicodim, primarul Ierusalimului nu înțelege noua naștere, (Ioan III, 2-5)


(2) Acesta a venit la Iisus, noaptea, și I-a zis: "învățătorule, știm că ești un învățător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu El "
(3) Drept răspuns, Iisus i-a zis: "Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea împărăția lui Dumnezeu. "
(4) Nicodim I-a zis: "Cum se poate naște un om bătrân ? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale și să se nască? "
(5) Iisus i-a răspuns: "Adevărat, adevărat îți spun că, dacă nu se naște cineva din apă și din duh, nu poate să intre în împărăția lui Dumnezeu.


1. Un anume Nicodim, personaj de vază în Ierusalim, a venit de asemenea să Mă caute, în ultima noapte a șederii Mele în împrejurimile Ierusalimului. Acesta nu numai că era un fariseu, funcție și demnitate echivalenta cu cea a unui cardinal romano-catolic actual, dar era de asemenea și șeful evreilor din oraș, deci primar al Ierusalimului, instalat de către romani pentru că era unul dintre cei mai bogați oameni din Ierusalim.

2. În calitatea sa de șef al Ierusalimului, el a venit să Mă caute noaptea, spunând: "învățătorule, iartă-mă că am venit să Te văd atât de târziu noaptea și să te deranjez din odihna Ta, dar am aflat că vei părăsi aceste locuri mâine dimineață și nu m-am putut împiedica să vin să-Ti mărturisesc marea considerație pe care o am pentru Tine. Mulți dintre colegii mei și cu mine ne-am dat seama foarte bine, observând faptele Tale, că ești un veritabil profet trimis de Dumnezeu, pentru că nimeni nu poate acționa așa cum o faci Tu dacă Dumnezeu nu este cu el. Din moment ce ești un profet și îți dai seama cât de răi suntem, spune-mi, când va veni împărăția lui Dumnezeu pe care ne-au anunțat-o predecesorii Tăi și, dacă vine această împărăție, ce trebuie să facem noi pentru a ajunge în ea?"

3. I-am răspuns scurt lui Nicodim prin cuvintele redate în versetul Sfântului Ioan: "Adevăr, adevăr îți spun, nimeni nu poate vedea împărăția lui Dumnezeu și nu poate ajunge acolo dacă nu se naște din nou". Ceea ce înseamnă: "Dacă nu-ți vei trezi spiritul urmând calea pe care ți-o arăt Eu, nu vei putea înțelege ceea ce este ascuns în esența profundă a cuvintelor Mele divine și vii".

4. Versetul următor (Ioan III.4), care citează cuvintele lui Nicodim, complet debusolat, dovedește că acest om cinstit n-a înțeles sensul cuvintelor Mele și faptul că nu poate fi cunoscută viața divină fără trezirea spiritului.

5."Dar, învățătorule mult iubit, ce cuvinte străine aud urechile mele? Cum poate un om să se nască din nou? Poate un om în vârstă, cu membrele rigide, să intre a doua oară în pântecele mamei lui și să se nască din nou? Să fim serioși, este un lucru absolut imposibil. Ori Tu nu știi nimic despre împărăția lui Dumnezeu care va veni, deci nu cunoști adevărata împărăție a lui Dumnezeu, ori nu vrei să-mi spui nimic de frică să nu Te arestez și să Te arunc în închisoare. Fii însă fără frică, niciodată n-am privat pe nimeni de libertate, în afară de hoți și asasini. Dar Tu ești un mare binefăcător al oamenilor săraci, ai vindecat în mod miraculos aproape toate bolile celor din Ierusalim prin forța lui Dumnezeu care este în Tine. Cum aș putea eu să Te arestez?

6. Crede-mă, dragă învățătorule, împărăția lui Dumnezeu mă interesează în modul cel mai profund! Dacă știi ceva mai concret, spune-mi, te rog, într-un fel în care să pot înțelege și eu. Vorbește-mi despre cer folosind un limbaj ceresc, dar vorbește-mi despre pământ folosind un limbaj al lucrurilor pământești, cu imagini care pot fi înțelese, căci în caz contrar, învățăturile Tale vor fi pentru mine chiar mai de neînțeles decât hieroglifele egiptene, pe care eu nu pot nici să le înțeleg, nici să le citesc. Tot ceea ce știu, după calculele mele, este că împărăția lui Dumnezeu trebuie să fie aproape, dar nu știu nici unde este, nici cum să ajung la ea, nici cum să fiu primit acolo! Aș vrea ca Tu să-mi răspunzi într-un mod clar și mai ușor de înțeles".

7. La această întrebare repetată. Eu am răspuns exact cu cuvintele din versetul 5, care precizează că trebuie sate naști din apă și din spirit, ceea ce semnifică următoarele:

8. Sufletul trebuie să fie purificat de apa umilinței și a renunțării de sine, pentru că apa este simbolul cel mai vechi al umilinței. Ea nu se opune niciodată, fiind în serviciul tuturor; la sol, ea caută întotdeauna punctul cel mai de jos și fuge de înălțimi. Sufletul purificat răspândește în jurul lui lumina spiritului adevărului, pe care un suflet impur nu poate niciodată să-l înțeleagă, acesta din urmă fiind asemenea nopții, în timp ce adevărul este precum lumina Soarelui.

9. Adevărul îl face liber pe cel care îl acceptă și îl recunoaște în sufletul lui purificat prin umilință. Intrarea în împărăția lui Dumnezeu este chiar această libertate a spiritului, sau această înțelegere spirituală a libertății.

10. Nu i-am dat însă aceste explicații lui Nicodim, căci el nu ar fi putut să le înțeleagă, oricum nu mai mult decât formula prescurtată a răspunsului Meu. El M-a întrebat încă o dată cum ar trebui să înțeleagă aceasta!
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 2 of 25  [ 245 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3, ... 23, 24, 25  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !