Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 1 - Jakob Lorber

[Acustic]

Capitolul 49

Sihar. Unde şi cum trebuie să te rogi la Dumnezeu. Nu construiţi case de rugăciuni, ci altare ale inimii şi adăposturi pentru săraci. Templul creaţiei.

1. Marele Preot a spus: Totul este limpede şi sper că aşa va fi pentru toată lumea aflată aici. Aş mai pune însă o întrebare: mai trebuie încă să venerăm muntele şi străvechea Ta casă, practicând acolo Sabatul sau trebuie să ne construim o casă unde să ne întâlnim cu toţii, în Numele Tău? Dacă aceasta este voinţa Ta, arată-ne mâine locui unde vrei ca dorinţa Ta să fie îndeplinită".

2. Eu i-am răspuns: "Despre ceea ce aveţi cu adevărat nevoie v-am vorbit deja astăzi pe munte.

3. Pentru a-Mi respecta poruncile nu este nevoie de munte, de casa străveche şi cu atât mai puţin de un nou templu; unicul lucru care contează este inima voastră plină de credinţă şi bunăvoinţa voastră!

4. Ieri, când am venit aici şi M-am oprit la Fântâna lui Iacov, am întâlnit-o pe Irhael şi ea Mi-a vorbit; după ce M-a cunoscut mai bine, M-a întrebat unde trebuie să se roage la Dumnezeu: pe Muntele Garizim sau în Templul din Ierusalim? întreab-o pe ea ce i-am răspuns!"

5. Marele Preot s-aîntors atunci către Irhael, care i-a răspuns: "Domnul mi-a spus:

6. Va veni ceasul - şi el chiar a venit - când nu vă veţi mai închina lui Dumnezeu Tatăl nici în Templul din Ierusalim, nici pe Muntele Garizim şi când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh (spirit) şi în adevăr, fiindcă Dumnezeu este spirit şi cei care îl slăvesc trebuie să îl slăvească în duh (spirit) şi în adevăr!' Iată ce mi-a spus Domnul. Cât despre tine, tu eşti Mare Preot, ştii deci ce ai de făcut!

7. Dacă Domnul ne-a făcut imensa graţie de a lua drept han această casă - care este a Sa şi nu a noastră - sunt de părere că trebuie să îi consacram Lui această casă pentru totdeauna şi să ne adunăm aici în Numele Său, pentru a sărbători Sabatul".

8. Marele Preot a spus: "Da, este drept, dacă ne gândim la cei care sunt deja puternici în credinţă, dar trebuie luaţi în consideraţie şi cei slabi; aceştia ar putea fi şocaţi".

9. Eu am spus: Irhael are dreptate! Lasă-i pe cei care vor fi indignaţi să fie indignaţi şi să-şi urce din greu muntele; când nu vor mai avea nimic de găsit acolo, vor începe să gândească singuri.

10. Nu construiţi case de rugăciuni, ci adăposturi pentru săracii care nu au cu ce plăti!

11. Prin iubirea voastră pentru sărmanii voştri fraţi şi surori, Mă veţi slăvi cu adevărat, iar Eu voi fi mereu prezent printre voi în asemenea case de rugăciune, fără ca voi să vă daţi seama. Dar în templele voastre, acolo unde vă rugaţi din vârful buzelor, nu Mă voi afla deloc, la fel cum nici conştiinţa pură nu se află deloc în degetul mic de la picior!

12. Dacă vreţi însă să-Mi faceţi un Templu din inimile voastre şi să trăiţi cu smerenie în faţa Mea, ieşiţi în Marele Templu al creaţiei Mele; soarele, luna şi stelele, marea, munţii şi arborii, păsările din aer, peştii din apă şi toate florile de pe câmpii vă vor vorbi despre gloria Mea!

13. Spuneţi-Mi, oare nu este copacul mult mai frumos împodobit decât Templul din Ierusalim? Copacul este o creaţie adevărată a lui Dumnezeu, el este viu şi dă fructe, dar ce poate fi un templu, ce dă el? Vă răspund Eu: orgoliul, mânia, gelozia şi ambiţia cea mai nebunească. El nu este o operă a lui Dumnezeu, ci doar o construcţie a vanităţii oamenilor.

14. Adevăr, adevăr vă spun, cel care Mă iubeşte, Mă slăveşte şi Mi se închină făcând bine fraţilor şi surorilor sale, în Numele Meu, va fi răsplătit în ceruri. Dar cei care Mă va slăvi continuu într-un templu construit pentru tot felul de ceremonii, îşi va primi răsplata în acest templu*. După moartea trupului său, atunci când va veni la Mine şi-Mi va spune: 'Doamne, Doamne, ai milă de servitorul Tău', Eu îi voi răspunde: TSfu te cunosc, pleacă de la Mine, du-te să-ţi iei răsplata de la cei pe care i-ai slujit'. De aceea, să nu aveţi niciodată de-a face cu nici un fel de templu.

15. Vă puteţi întâlni însă mereu în această casă în amintirea Mea, de Sabat sau în alte zile, căci fiecare zi este ziua Domnului atunci când puteţi face bine".

(* Vezi şi Adevărata biserică http://www.scribd.com/doc/1411205/A-doua-venire-a-Domnului-Iisus-Hristos-lAdevarata-Biserica n.r.)

[Acustic]

Capitolul 50

Sihar. Celebrarea Sabatului. Zilele de sărbătoare, zilele de muncă.

1. Eu am spus: "Cel mai bun mod de a sărbători ziua de Sabat este să faceţi chiar mai mult bine în acea zi.

2. Singura activitate care nu trebuie făcută decât în timpul săptămânii şi cât mai puţin posibil în ziua de Sabat este munca celui aflat în serviciul lumii, de la care îşi primeşte leafa (altfel spus, activităţile lumeşti plătite). Dar pentru voi, de acum încolo, toate zilele sunt zile de Sabat, şi fiecare Sabat este o zi de muncă. Iată prietene, regula care trebuie urmată pe viitor pentru a-L sluji pe Dumnezeu. Să nu vă îndepărtaţi de ea".

3. Marele Preot a spus: "Recunosc adevărul sfânt al acestei reguli, pe care o accept ca lege. Dar va trebui ceva timp pentru ca evreii dogmatici să înţeleagă că această regulă provine din voinţa divină a lui Dumnezeu. După părerea mea, vor fi mulţi cei care, până la sfârşitul lumii, nu vor dori să accepte această regulă. Căci oamenii sunt prea obişnuiţi cu Sabatul, din timpurile cele mai vechi şi nu vor renunţa la el! Iată o regulă ce va cere Marele Preot a spus: "Recunosc adevărul sfânt al acestei reguli, pe care o accept ca lege. Dar va trebui ceva timp pentru ca evreii dogmatici să înţeleagă că această regulă provine din voinţa divină a lui Dumnezeu. După părerea mea, vor fi mulţi cei care, până la sfârşitul lumii, nu vor dori să accepte această regulă. Căci oamenii sunt prea obişnuiţi cu Sabatul, din timpurile cele mai vechi şi nu vor renunţa la el! Iată o regulă ce va cere multă muncă de convingere şi multă bătaie de capi"

4. Eu i-am răspuns: "Nu este nevoie să suspendaţi în întregime Sabatul, ci numai ceea ce este absurd. Domnul Dumnezeu nu are nevoie de serviciile şi onorurile voastre. El a creat lumea şi oamenii fără ajutorul nimănui şi nu cere altceva decât ca oamenii să-L recunoască şi să îl iubească din toate puterile lor, nu numai în ziua de Sabat, ci în fiecare zi, fără întrerupere.

5. La ce bun sâ-L slujeşti pe Dumnezeu doar în ziua de Sabat şi niciodată în cursul săptămânii? Oare nu este Dumnezeu în fiecare zi acelaşi Dumnezeu neschimbat? Şi nu face El în fiecare dimineaţă să răsară soarele, pentru ca acesta să-şi răspândească lumina deopotrivă, atât asupra celor drepţi cât şi a celor nedrepţi, care sunt în număr chiar mai mare?

6. Oare nu munceşte Dumnezeu însuşi în fiecare zi? Dacă Dumnezeu nu se odihneşte niciodată, de ce ar trebui oamenii să o facă, chiar şi în ziua de Sabat? Acesta este cel mai rău mod de a-L sluji pe Dumnezeu.

7. Ceea ce doreşte cu adevărat Dumnezeu este ca oamenii să înceapă să realizeze cât mai multe fapte pline de iubire, pentru ca într-o zi, în cealaltă viaţă, să poată fi capabili să înfrunte munci şi trude pe care nu le vor putea îndeplini decât cu ajutorul acestei iubiri, care îi va face să atingă cea mai înaltă fericire. Dar dacă oamenii nu fac altceva decât să se odihnească, în numele lui Dumnezeu, nu vor ajunge niciodată la asta.

8. În zilele de muncă, omul nu face decât să-şi manifeste egoismul, căci el munceşte pentru trupul său şi numeşte produsul obţinut prin muncă: bunul său. Cel care va dori să obţină de la el produsul muncii sale, va trebui să-l cumpere sau să-l schimbe pe altceva altfel nu va primi niciodată nimic. Aşadar, dacă oamenii nu fac altceva decât să îşi cultive egoismul în zilele de muncă, iar în ziua de Sabat nu fac altceva decât să se odihnească, atunci când ar trebui ei să se manifeste prin fapte pline de iubire? Mă întreb când îl slujesc aceşti oameni cu adevărat pe Dumnezeu, ştiut fiind că singurul mod adevărat de a-L sluji este acela de a-ţi iubi aproapele?

9. Dumnezeu însuşi nu se odihneşte niciodată; El acţionează continuu pentru oameni, niciodată pentru El. El nu are nevoie nici de pământ, nici de soare, nici de lună, nici de stele, nici de tot ce se găseşte, nici de tot ce se petrece pe aceste astre; spiritele create şi oamenii au nevoie de toate acestea şi din cauza lor Domnul este continuu ocupat.

10. Dacă Dumnezeu nu încetează să acţioneze în fiecare zi pentru ca oamenii să se comporte în orice situaţie la fel ca şi copiii Săi, cum ar fi putut El să vrea ca oamenii, după şase zile trăite în egoism, să-L slujească în cea de-a şaptea zi printr-o lene absolută şi să slăvească cu inerţia lor pe Cel care este însăşi activitatea eternă?

11. Eu îţi vorbesc foarte clar ţie, care eşti Marele Preot, pentru ca pe viitor să ştii cine este Cel care ţi-a spus să clarifici pentru comunitatea ta ce este cu adevărat Sabatul, de la Moise şi până astăzi, căci Eu îţi revelez sensul Sabatului aşa cum i-a fost revelat el lui Moise. Dar oamenii l-au transformat rapid într-o sărbătoare păgână a lenei, ceea ce a făcut ca slăvirea lui Dumnezeu să devină sinonimă cu a nu mai face nimic, în afară de a-i pedepsi pe cei care îndrăznesc să facă treburi mărunte, sau să le vină în ajutor vecinilor lor sau să îngrijească bolnavii! Oh! Câtă orbire, ce prostie crasă!"

12. întru totul pătruns de adevărul acestor cuvinte, Marele Preot a spus: "Oh, ce adevăr sfânt şi pur iese din gura Ta. Da, totul este limpede! Tu mi-ai ridicat de pe ochi legătura lui Moise. Nu mai este nevoie de nici un alt semn, Doamne! Cuvântul Tău sfânt şi adevărat este de ajuns şi sunt convins că cei care nu vor crede în Tine decât datorită semnelor şi nu datorită adevărului Cuvântului Tău, nu vor avea o credinţă adevărată şi vie; ei vor urma doar mecanic învăţătura şl voinţa Ta, dar nu aşa trebuie să stea lucrurile şi cu noi. Nici prezenţa Ta şi nici miracolele Tale nu vor fi cele care vor trezi în noi credinţa! Ci numai Cuvântul Tău sfânt şi adevărat trebuie să trezească iubirea desăvârşită în inimile noastre şi numai prin Tine şi datorită Ţie vom putea noi să-i iubim pe toţi oamenii. Facă-se voia Ta sfântă, după cum ai spus!"

13. Eu am spus: "Amin! Da, dragă prietene şi frate, este corect şi este drept. Fiţi desăvârşiţi, precum Dumnezeu din ceruri este desăvârşit. Şi dacă veţi fi desăvârşiţi, veţi fi într-adevăr adevăraţii copii ai lui Dumnezeu şi veţi putea să-i spuneţi: 'Abba - Tată'. Şi ceea ce îi veţi cere în calitate de copii ai Săi, El vă va da, căci Tatăl este infinit de bun cu copiii Săi şi le dă tot ceea ce El are. Acum mâncaţi şi beţi, căci ceea ce savuraţi aici nu sunt fructele pământului, ci Tatăl vi le trimite din ceruri; şi El însuşi se află printre voi!"

[Acustic]

Capitolul 51

Sihar. Cuvintele îngerilor către invitaţii speriaţi. Tăcerea ce trebuie respectată.

1. Marele Preot a spus: "Doamne, mai trebuie să ne aşezăm din nou la masă? Nu am fost noi săturaţi încă de la începutul mesei, în cursul căreia nu am încetat să vorbim? In ceea ce mă priveşte, eu sunt sătul şi nu aş mai putea nici să beau, nici să mănânc".

2. Eu i-am spus: "Ai răspuns bine, căci tu te-ai săturat cu mâncăruri şi vinuri delicioase din cer, dar numeroşi au fost cei care nu au îndrăznit nici să bea, nici să mănânce, căci nu credeau în Numele Meu şi în Cuvântul Meu; ei se temeau de vreo vrăjitorie. Acum că au auzit discuţia noastră şi au înţeles adevărul, teama lor prostească i-a părăsit, lăsând loc foamei şi setei. Acum ar vrea să bea şi să mănânce, dar veneraţia îi împiedică. Crezi că trebuie să-i lăsăm să plece aşa? Oh, departe de Mine un asemenea gând. Ei trebuie să mănânce şi să bea cu dragă inimă, căci nu vor mai putea să bea şi să mănânce aşa decât în împărăţia Mea din ceruri".

3. Făcând această observaţie, am invitat încă o dată mulţimea să bea şi să mănânce. Le-am spus tinerilor (adică îngerilor Mei): Faceţi astfel încât să nu le lipsească nimic". Şi băieţii-îngeri au adus noi cantităţi de pâine, vin şi tot felul de fructe minunate.

4. Unii au întrebat dacă puteau mânca fructe pe care nu le cunoşteau, îngerii au răspuns: "Mâncaţi fără teamă aceste fructe, căci ele sunt foarte bune şi sănătoase. După porunca Domnului, pe acest pământ, spiritele impure pot da putere anumitor fructe, anumitor ierburi şi animale. La fel cum sclavul înlănţuit îşi serveşte stăpânul, tot aşa, diavolii îl servesc pe Domnul, fie că vor sau nu! Dar munca lor nu este binecuvântată în nici un fel.

5. Pe pământ, atunci când oamenii, animalele şi demonii locuiesc sub acelaşi acoperiş; fiecare în felul său, au loc tot felul de nenorociri, de care oamenii trebuie să se păzească dacă nu vor să îi atingă răul. Domnul, prin servitorul Său Moise, a indicat oamenilor care sunt lucrurile pure si care sunt cele impure, asupra cărora lucrează spiritele rele pentru a-l induce pe om în eroare; aceasta este o ordine minunată. Dar tot ceea ce vă este oferit aici este perfect pur, căci toate au fost aduse din ceruri pentru voi, fiind bune şi stimulând viaţa sufletului şi a spiritului, acum şi de-a pururi".

6. Aceste cuvinte ale băieţilor îmbrăcaţi în alb au umplut de bucurie toate sufletele celor de faţă, care L-au lăudat pe Dumnezeu pentru înţelepciunea Lui plină de iubire, transferată acestor îngeri; iar învăţătura lor, aşternută ulterior în scris, a fost păstrată în acest oraş şi în împrejurimi.

7. Dar mai târziu, când oraşul a avut tot felul de necazuri, totul a fost distrus şi astfel a dispărut învăţătura la care face aluzie un pasaj din epistola Sfântului Pavel în legătură cu spiritele.

8. Toată adunarea se afla aşadar în cea mai bună dispoziţie şi toţi discutau despre Mine şi despre învăţătura Mea, precum şi despre această masă din cer. Băieţii-îngeri discutau şi ei cu oaspeţii.

9. Natanael s-a ridicat atunci şi le-a spus oaspeţilor: "Dragi prieteni şi fraţi, acum câteva luni, mai eram încă pescar în împrejurimile Betabarei, pe malul Iordanului, nu departe de vărsarea sa în mare. Un om foarte modest a venit la Ioan pentru a fi botezat şi Ioan a mărturisit despre el, spunând: 'Iată Mielul lui Dumnezeu, care ia asupra Lui păcatele lumii, iată-L pe Cel despre care v-am spus că va veni înainte de mine şi după mine şi căruia nu sunt demn nici să-i dezleg sandalele'.

10. Iată ceea ce am aflat de la cel care predică în deşert. Foarte gânditor, m-am întors acasă să povestesc despre aceste lucruri soţiei şi copiilor mei. Ei au fost uimiţi de cuvintele asprului predicator din deşert, adresate unui om.

11. Căci era foarte dificil să te adresezi predicatorului chiar şi atunci când predica; cuvintele sale erau foarte aspre şi el nu menaja pe nimeni. Fie că erau farisei, preoţi sau leviţi, îi trecea pe toţi prin ascuţitul limbii sale.

12. Atunci când a sosit însă Domnul Cel care este aici prezent printre noi, Ioan a devenit blând ca un miel şi a început să vorbească cu o voce la fel de gingaşă ca şi cântecul unei ciocârlii, primăvara. Familia mea, care cunoştea modul obişnuit de a vorbi ai lui Ioan, aproape că nu a crezut povestea mea.

13. Două zile mai târziu, în zori, când mă duceam la muncă, m-am aşezat sub un copac pentru a-mi repara năvoadele. Atunci, a trecut pe acolo Cel despre care Ioan a mărturisit cu atâta blândeţe, urmat de câteva persoane şi cum eu eram uimit că mă cunoştea fără a mă fi văzut vreodată, El mi-a răspuns: Tu nu fi atât de uluit, vei vedea alte lucruri chiar mai mari, vei vedea cerurile deschizându-se şi îngerii urcând şi coborând către Fiul omului'.

14. Şi ceea ce Domnul mi-a spus atunci se îndeplineşte în mod miraculos chiar acum. Toate cerurile sunt deschise şi îngerii coboară pentru a-L servi şi pentru a ne servi. Mai avem nevoie de alte dovezi care să ne arate că El este Cel aşteptat după promisiunea făcută lui Avraam şi tuturor copiilor lui Israel? Eu cred chiar că El este mai mult decât Mesia, El ESTE.".

15. I-am tăiat vorba, spunând: "Dragul meu prieten şi frate, până aici, nici un cuvânt mai mult! Atunci când acest trup va fi ridicat de evrei, vei putea spune fără reţinere tot ce ştii despre Mine, dar nu înainte, căci oamenii sunt încă incapabili să suporte asemenea cuvinte.

16. Natanael a fost mulţumit de ceea ce i-am spus, fără să-şi dea totuşi seama prea clar ce înţelegeam Eu prin ridicarea trupului Meu. De altfel, mulţi au crezut că Eu voi urca pe tronul lui David. Doar Marele Preot a înţeles perfect la ce se referea această ridicare a trupului Meu dar el a tăcut şi chipul său s-a întristat! Eu l-am consolat atunci, amintindu-i ceea ce spusesem deja în legătură cu asta; şi-a regăsit atunci seninătatea şi Mi-a adus slavă în inima sa.

17. Între timp, întrucât se făcuse zi, deşi nimeni nu simţea nici cea mai mică oboseală sau cea mai mică nevoie de a dormi, toţi fiind mai plini de forţă ca niciodată, M-au întrebat dacă puteau să-şi petreacă ziua cu Mine; Eu am fost de acord.

(Doamne Eu, sărman păcătos, îţi mulţumesc pentru această primă zi la Sihar, care era un oraş asemănător cu ceea ce se află astăzi în sufletul meu Lorber)

[Acustic]

Capitolul 52

Domnul se informează despre familia Marelui Preot. Hainele Mariei

1. Marele Preot s-a ridicat atunci, spunându-Mi: "Doamne, de vreme ce ne acorzi graţia de a rămâne printre noi şi astăzi, de ce nu ai veni împreună cu discipolii Tăi şi cu toţi cei care cred în Tine, să vizitezi împreună cu mine cele trei sate învecinate? Poate se găsesc şi acolo oameni care vor crede în Tine dacă Te vor vedea şi Te vor auzi!"

2. Eu i-am răspuns: "Pentru ai Tăi şi pentru tine ar fi o bucurie, dar nu şi pentru ei; îţi fac însă cu plăcere această bucurie! Dar tu ai soţie şi copii, nu vrei să Mi-i prezinţi? Unde sunt?"

3. Puţin jenat, Marele Preot a spus: "Doamne, am de mai mulţi ani o soţie blândă şi bună, am şapte copii, dar nu sunt decât fete, de la doisprezece la douăzeci şi unu de ani! Iar Tu ştii că pentru un israelit este o ruşine să nu aibă nici un descendent de sex masculin. O, Doamne, ai milă de slăbiciunea pe care am avut-o, de a nu îndrăzni să mă prezint Ţie cu toate aceste femei.

4. Dar dacă Tu doreşti acest lucru, Doamne, aş vrea foarte mult să Te rog să treci pe la mine; cu această ocazie îţi voi prezenta gineceul (la greci - apartament rezervate femeilor n.t.) meu! Dar nu poate fi vorba de a veni cu ele aici, căci deşi am tot ce-mi trebuie, eu trăiesc modest, iar soţia şi fiicele mele sunt îmbrăcate prea sărăcăcios pentru o familie de preot; ele nu pot apărea într-o astfel de casă şi într-o asemenea adunare. Iată de ce m-am gândit că ar fi mai bine ca ele să rămână liniştite acasă, pentru a nu stârni vanitatea şi gelozia; în rest, este preferabil ca familia mea să frecventeze lumea cât mai puţin posibil, fiindcă lumea este şi va rămâne mereu rea".

5. Eu i-am răspuns: 'Voi face ceea ce doreşti, dar lasă-ţi toată familia să vină, căci ele vor fi înzestrate cu cele mai bune haine şi se vor simţi bine în compania noastră. Că vrei să le ţii departe şi ascunse de lume, este înţelept şi chibzuit, dar în adunarea noastră - care nu este deloc mondenă - puteai să le aduci.

6. Priveşte-o pe Măria, mama trupului Meu, ea nu este îmbrăcată decât cu pânză albă şi cu o simplă haină albastră; aceste veşminte îi sunt de ajuns! Ea poartă pe cap tradiţionalul batic în patru colţuri, pentru a se proteja de soare, la fel ca toate femeile care M-au urmat din Galileea şi Iudeea. Este tot ce e mai potrivit pentru compania noastră! Şi este acelaşi lucru, soţia şi cele şapte fiice ale tale ni se pot alătura astăzi".

7. Unul dintre samariteni a spus atunci: 'fotul ar fi bine, dar zvonurile se răspândesc; eu nu am fost martor, dar orice aţi crede, am auzit că cele patru fete mai mari, care sunt de o mare frumuseţe, ies noaptea pe stradă, când tatăl lor nu este acasă şi se oferă pe bani pentru plăcerea sclavilor desfrânării. Iată ce se spune. Eu nu am nici o dovadă în acest sens, dar dacă vrem ca această nouă învăţătură să fie primită de acest popor de necredincioşi, ar fi bine să nu le lăsăm pe cele patru fete să apară în compania noastră în faţa unor oameni atât de proşti.

8. Foarte abătut, Marele Preot a spus: "Doamne, dacă aş fi fost mai puţin sever şi exigent în educaţia fiicelor mele, nu m-aş fi întristat să aflu aşa ceva. Dar cum ştiu că nimic nu a fost neglijat în educaţia lor, pentru a le forma mintea şi inima, nu mi-e teamă să jur, pe ce am mai sfânt că oricare dintre fiicele mele este dincolo de orice îndoială la fel de pură ca o floare de pe muntele lui Dumnezeu! Dar cine oare mă calomniază aşa?"

9. Eu i-am răspuns: "Dragul meu frate Jonael, nu-ţi face griji, nu-ţi ajunge că fetele tale sunt pure în ochii Mei? Lumea este complet diabolică, deci foarte rea! Ai auzit vreodată că cineva a cules smochine de pe scaieţi şi struguri de pe spini? Eu ştiam de mult timp acest lucru şi chiar din acest motiv am folosit în predica de pe munte imaginea paiului din ochiul vecinului; ai putut vedea cât i-a deranjat această imagine-parabolă pe toţi cei care au înţeles că îi aveam în vedere!

10. Adevăr îţi spun: fiicele tale pot veni cu noi, iar Eu voi merge în mijlocul lor; iar cei care sunt sub puterea celui rău să rămână sub puterea aceluia, dacă nu vor să vină pe calea cea dreaptă. Să pornim aşadar la drum. Le-am informat deja pe soţia şi pe fiicele tale; ele ne aşteaptă".

[Acustic]

Capitolul 53

Iisus este comparat cu un magician. Originea acestor comparaţii mincinoase. Judecata şi iertarea lui Iisus.

1. Pe drum, Simon Petru a spus: 'Toate aceste miracole mă fac să întorc capul; dar..., fără nici un dar! Trebuie să fii mort sau de zece ori mai orb ca Faraonul pentru a nu vedea că Iisus din Nazaret este Fiul adevărat şi viu al lui Dumnezeu! Cu un singur cuvânt, bolnavii sunt vindecaţi, orbii văd, surzii aud, paraliticii merg şi leproşii sunt purificaţi ca şi cum nu ar fi păcătuit niciodată!

2. În plus, Cerurile se deschid şi o sumedenie de îngeri dintre cei mai minunaţi coboară pentru a ne servi, purtându-se cu noi ca şi cum, de la apariţia primilor oameni, nu ar fi părăsit niciodată pământul. Sunt atât de frumoşi că dacă-ţi aruncă o privire, mori de plăcere. Iar când El vorbeşte cu această înţelepciune atât de nouă, aceşti slujitori ai lui Dumnezeu sunt plini de cea mai blândă atenţie şi de cea mai sfântă devoţiune şi, datorită acestui lucru, ei sunt mai vii ca rândunelele în cele mai frumoase zile de vară! Într-adevăr, cei care mai pretind că acest Iisus nu este decât un magician, ar trebui doborâţi la fel ca un bou; aceştia nu sunt oameni, ci animale înzestrate cu darul vorbirii şi nu au dreptul de a muri ca oamenii, ci ca animalele".

3. În timp ce mintea lui Simon Petru rătăcea astfel, el nu mai vedea ce se petrecea în jurul lui; un orăşean neîncrezător, foarte solid, l-a auzit şi l-a lovit peste umăr, spunându-i: "Dacă îţi vine a crede, trebuie să-ţi spun - simplă premoniţie - că vei muri ca cel mai prost dintre boi, căci dacă nu eşti capabil încă să vezi ce poate un adevărat magician, ar fi mai bine să-ţi ţii fleanca în faţa atâtor oameni cu experienţă şi buni cunoscători".

4. Petru i-a răspuns: "Spirit grosolan al întunericului, spunemi dacă magicienii tăi sunt şi ei capabili să vindece cu un singur cuvânt toate bolile, sau să deschidă cerurile, pe care inteligenţa şi mâna unui magician nu lear putea niciodată atinge".

5. Orăşeanul i-a spus: "Oh! Neam de imbecili, galileean orb, nu ştii oare că un magician poate face să iasă din simplul său baston un peşte sau un şarpe? Nu cu mult timp în urmă, un magician venit din Egipt şi-a aruncat bastonul în apă, unde acesta s-a transformat în peşte; l-a lovit de pământ şi el s-a transformat în şerpi şi vipere; când a suflat în aer, au început să zboare nori de lăcuste şi tot felul de insecte. A luat atunci mai multe pietricele albe şi le-a aruncat în aer: acestea s-au transformat în porumbei care şi-au luat zborul. Apoi a luat de pe drum un pumn de praf şi I-a aruncat în vânt; instantaneu, aerul a fost inundat de atâţia ţânţari, că nu mai puteam zări soarele. A suflat apoi deasupra: s-a pornit atunci un vânt puternic, care a alungat acest nor de ţânţari. Apoi ne-a condus la un heleşteu de pe malul râului, unde a făcut să iasă peşti din bastonul său, în timp ce heleşteul s-a umplut cu sânge. Seara, nea adunat sub cerul acoperit cu stele, pe care lea făcut să cadă, folosindu-se numai de mâini, după care le-a poruncit să se întoarcă de unde veneau. Şi tu întrebi unde este omul ale cărui mâini pot atinge cerul? Suntem aici mai mult de o sută de martori care au asistat la toate acele lucruri. Ce mai poţi zice atunci despre acest asa-zis Fiu al Iui Dumnezeu din Nazaret, pe al cărui tată îl cunosc bine şi despre care ştiu unde a învăţat toate astea?"

6. Petru i-a răspuns: "Dacă afirmaţiile tale nu sunt minciuni la fel de mari ca lacrimile de crocodil şi dacă nu i-ai cumpărat pe toţi aceşti martori, toţi cei care L-au recunoscut aici pe Iisus din Nazaret ca fiind Hristosul, ar trebui să-l cunoască şi ei pe acest magician despre care vorbeşti, îl voi întreba pe Jonael şi vai ţie, dacă ai minţit!"

7. Orăşeanul a spus: "Nu-ţi vor spune nimic, căci n-au fost acolo, de teamă ca acest magician să nu acţioneze cu ajutorul diavolului şi ca diavolul să nu le facă vreun rău. Numai noi am fost, noi, cei cu inima sinceră, care nu credem în diavol şi pentru că noi cunoaştem forţele naturii, am vrut să ne convingem şi să ne minunăm de ce este capabil omul".

8. Petru i-a răspuns: "Dai impresia că eşti un lup bătrân, dar nu vei scăpa aşa uşor, fără să fii pedepsit; să mergem să-l căutăm pe Marele Preot al acestui oraş, vom vedea atunci!"

9. Orăşeanul a spus: "Ce vrei să fac cu Marele Preot? Eu sunt galileean, mai mult grec decât evreu. Acest Mare Preot nu este decât un biet mistic, în timp ce cele patru fiice mai mari ale sale, fac - după câte se spune – cu acordul mamei lor, o meserie ruşinoasă şi se dedau plăcerilor! Ce vrei să fac cu acest imbecil? Arta şi ştiinţa, iată ce contează pentru mine! Îi stimez mai presus de orice pe artişti şi pe savanţi, căci nu pretind a fi ceea ce nu sunt!

10. Învăţătorul vostru, foarte versat şi savant în toate artele şi toate ştiinţele, ar fi putut să rămână la locul său, ar fi fost chiar unul dintre oamenii cei mai celebri în rândul evreilor, grecilor şi romanilor, dar el se consideră un zeu; este de o prostie şi de un obscurantism demn de o altă epocă!

11. Voi sunteţi oameni cumsecade, suflete sincere, dar nu păreţi să ştiţi mare lucru, cu excepţia pescuitului! Aşa că să lăsăm această discuţie, n-aveţi decât să credeţi ce vreţi, dar nu ne faceţi pe noi să credem orice! Căci noi avem tot felul de cunoştinţe ştiinţifice şi suntem perfect familiarizaţi cu magia, atât de bine încât ştim cam ce soi este învăţătorul vostru!"

12. Petru i-a spus: "Prietene, încerci zadarnic să scapi; nu este vorba de a şti ce gândeşti despre învăţătorul Meu, ci de a mă face să uit cu discursurile tale savante că m-ai minţit în mod deliberat! Nu ai decât să-l consideri pe Marele Preot din acest oraş un mistic, dar nu e mai puţin adevărat că el este o personalitate oficială, care trebuie să ştie perfect dacă a apărut în ultimul timp vreun magician pe aici, după cum ai spus! Acest lucru este de o extremă importanţă pentru mine, în legătură cu părerea pe care o am despre învăţătorul Meu!

13. Înţelege bine: suntem aici mai mulţi oameni care ne-am părăsit soţiile şi copiii pentru a-L urma, căci am fost martori ai unor fapte de care nici un alt om nu este capabil şi am auzit cuvinte pe care nimeni înaintea Lui nu fe-a rostit vreodată.

14. Tu vii să-mi vorbeşti despre un alt maestru, care, deşi este incapabil să-L depăşească pe învăţătorul meu, ar putea face totuşi aceleaşi lucruri ca şi El şi ar merita deci să fie respectat de oricine. Doresc aşadar să ştiu dacă este adevărat şi pot să-l iau în serios pe magicianul de care îmi vorbeşti.

15. Dacă ai spus adevărul, îţi dau cuvântul meu că îl voi părăsi pe loc pe învăţătorul meu, deşi îl consider plin de forţa lui Dumnezeu şi că mă voi întoarce acasă, la familia mea. Nu voi mai face nici un pas mai departe alături de un biet magician, de vreme ce eu sunt un adevărat evreu şi cred mai mult în Moise decât în o sută de mii de magicieni dintre cei mai renumiţi! Dar dacă ai minţit, lucru de care nu mă îndoiesc, pentru a-i face rău învăţătorului meu adorat, din pură răutate, după cum ţi-am spus, va fi vai de tine! E bine să ştii că, prin graţia învăţătorului meu divin, eu sunt deja capabil să fac anumite lucruri şi cu siguranţă - nu pentru a o face pe făcătorul de minuni!

16. Aşa că ai bunăvoinţa de a merge împreună cu mine să-l căutăm pe Marele Preot, care se pare că discută cu Matei, vameşul vostru şi care trebuie să ştie ceva despre magicianul tău; el este de prin părţile locului şi trebuie să fie la curent. Aşa că vino şi tu, dacă nu vrei să te iau cu forţa".

17. Orăşeanul i-a spus: "Şi de ce aş face acest lucru, dacă eu nu vreau? Cu forţa? Priveşte în jurul tău, sunt sute de oameni; dacă pui mâna pe mine, vei avea de suferit!"

18. La care, Petru a spus: "Eu nu voi pune mâna pe tine, cum ai făcut tu cu mine, dar vei fi nevoit să vii oricum; fie ca norii de îngeri ai Domnului, pe care se pare că nu-i vezi, să ne însoţească! Este de ajuns un semn şi te vor duce acolo unde vreau eu să mergi!"

19. Orăşeanul a răspuns: "Ce, aceşti puşti în alb, care vă însoţesc, sunt îngerii voştri? Ha, ha, ha!... Dacă aceştia sunt protectorii voştri, câţiva zeci de pumni vor fi suficienţi pentru a vă doborî pe toţi, împreună cu micuţii voştri protectori în alb, la picioarele zidurilor oraşului!"

20. Auzind aceste cuvinte, Petru, scos din fire, i-a poruncit unui bâiat-înger să-l pedepsească pe orăşean. Dar îngerul a spus: "Aş face acest lucru cu plăcere, dacă aceasta ar fi voia Domnului, dar Domnul nu mi-a făcut semnul necesar; deci nu pot răspunde dorinţei tale... Du-te şi spune-i Domnului, iar eu voi acţiona, dacă El doreşte acest lucrul"

21. Petru a venit imediat în fugă să-Mi spună necazul său, tocmai când Mă aflam în faţa locuinţei lui Jonael, i-am răspuns: "Du-te şi adu-Mi-l pe acest om!"

22. Simţindu-şi inima uşurată de o mare greutate, Petru s-a întors în grabă sâ-i spună îngerului: "Este voia Sa!"

23. Îngerul I-a fixat atunci cu privirea pe orăşean, care a început imediat să tremure şi l-a urmat pe Petru fără a mai opune rezistenţă, împins de înger până la Mine! M-am limitat să-l privesc şi orăşeanul a recunoscut că minţise şi că nu-l văzuse niciodată pe acei magician, ci doar auzise vorbindu-se despre ei; tot ceea ce a urmărit a fost să vadă, fără nici o rea intenţie, dacă acest discipol era ferm stabilit în credinţa sa!

24. Eu i-am spus: Tu încerci să te disculpi acum de o minciună printr-o altă minciună, prin urmare eşti al diavolului; du-te şi o să-ţi dea el ceea ce meriţi, căci eşti slujitorul său credincios!"

25. Atunci, un spirit rău a intrat în el şi a început să-l chinuie cumplit. Orăşeanul a strigat atunci: "Doamne, ajută-mă, recunosc că am păcătuit!"

26. Eu i-am răspuns: "Pe cine ai auzit tu spunând că cele patru fiice ale lui Jonael (Marelui Preot) sunt prostituate? Mărturiseşte, altfel îl voi lăsa să te chinuie până la sfârşitul timpurilor!"

27. Orăşeanul a spus: "Oh, Doamne, nu mi-a spus nimeni asta; eu însumi m-am întâlnit pe drum, într-o noapte, cu cele patru fete, care aduceau apă de la Fântâna lui Iacov; le-am vorbit şi le-am făcut propuneri necinstite, pe care aceste fete le-au respins atât de ferm, încât le-am lăsat furios acolo, jurând să mă răzbun. Mârşăvia a crescut în inima mea şi eu sunt cel care a răspândit toate aceste zvonuri. Aceste fete sunt cât se poate de pure. Oh, Doamne, numai eu sunt cel rău; toţi ceilalţi sunt puri şi buni!"

28. Am poruncit atunci spiritului rău să-l părăsească pe orăşean, cu condiţia ca acesta să-i dea satisfacţie lui Jonael. Fiind negustor, omul a acceptat să le plătească despăgubiri de zece ori mai mari decât îi cerusem şi le-a cerut iertare lui Jonael şi fiicelor sale!"

29. Eu i-am mai spus: "Generozitatea nu este de ajuns pentru a ispăşi o asemenea nedreptate; du-te şi retrage toate calomniile pe care le-ai răspândit peste tot. Abia atunci îţi vor fi iertate păcatele! Aşa să fie!"

30. Orăşeanul a promis acest lucru; Mi-a cerut, cu toate acestea, să îl iert de această pedeapsă, spunând că nu putea merge să-şi retracteze cuvintele de la străinii cărora le vorbise fără a-i cunoaşte şi fără a le şti adresa!

31. Eu i-am spus: "Fă tot ceea ce îţi stă în puteri; Eu voi face restul şi vei rămâne astfel fără păcat!"

32. Mulţumit, orăşeanul a plecat să repare răul pe care îl făcuse.

[Acustic]

Capitolul 54

Sihar. Jonael şi familia sa sunt răsplătiţi pentru iubirea lor fără margini.

1. Orăşeanul odată plecat, le-am chemat pe soţia şi fiicele lui Jonael, care fugiseră în casă în momentul când M-au văzut cu orăşeanul!

2. La chemarea Mea, ele au sosit în grabă şi s-au lipit de Mine cu toată afecţiunea lor blândă şi pură, cu ochii în lacrimi, mulţumindu-Mi că le-am reabilitat reputaţia murdărită de omul cel rău.

3. Mi-am pus mâna pe capetele lor şi le-am binecuvântat, spunându-le să rămână alături de Mine toată ziua. Dar ele M-au implorat: "Oh, Doamne, nu suntem demne de o asemenea graţie; suntem deja foarte fericite să putem fi ultimele din numerosul Tău alai."

4. Eu le-am răspuns: "Vă cunosc umilinţa profundă şi de aceea vă chem să urmaţi, alături de Mine, drumul pe care îl voi face astăzi!

5. Fetele Mi-au mulţumit pentru această dovadă de respect care li se părea de necrezut. Jonael le-a întrebat atunci pe fiicele sale: "De unde aveţi aceste haine minunate, care vă vin dumnezeieşte?"

6. Fetele au remarcat abia atunci că purtau veşminte din cel mai pur byssus (n. t. - stofă din fibră vegetală foarte apreciată în Antichitate) şi că aveau capetele împodobite cu cele mai scumpe diademe, care le făceau să pară adevărate fiice de rege!

7. Văzând pe ele asemenea minunăţii, fetele au fost copleşite de bucurie; inima lor s-a topit de iubire şi uimire şi, în această dulce confuzie, nu mai ştiau ce se petrece cu ele. După primul moment de uimire, ele l-au întrebat pe Jonael cum s-a produs minunea şi cine le-a putut aduce asemenea haine regale şi diademe atât de strălucitoare.

8. Profund emoţionat de graţia infinită revărsată asupra fiicelor sale, Jonael a spus: "Mulţumiţi-i Celui care v-a binecuvântat; El v-a dăruit totul, într-un mod miraculos."

9. Atunci, aceste tinere fete s-au aruncat la picioarele Mele, plângând de fericire şi iubire, incapabile să mai vorbească, în spatele Meu, discipolii vorbeau între ei: "Măcar dacă s-ar fi petrecut în casă, dar aşa, în stradă, sub ochii a mii de spectatori, această minune face prea mare senzaţie!"

10. Înţelegând ce spuneau, M-am întors către ei şi le-am spus: "Este mult timp de când mă aflu printre voi, dar niciodată nu Mi-aţi bucurat inima atât de mult ca aceste şapte fete. Adevăr vă spun, ele sunt deja pe calea cea dreaptă, căci au ales partea cea bună. Dacă nu urmaţi acelaşi drum, nu veţi găsi niciodată calea către împărăţia Mea, căci numai copiii care vin astfel la Mine vor rămâne cu Mine, în timp ce aceia care vin cu laude şi ridicări în slăvi, nu vor vedea decât gloria Mea, dar nu Mă vor avea în mijlocul lori.

11. Adevărata Mea împărăţie nu este decât acolo unde Eu sunt prezent, în toată plenitudinea Mea. Să vă intre bine în cap! Domnul are putere absolută asupra întregului univers şi nu are motive să se gândească la ceea ce îi convine sau nu prostiei acestei lumi. Aţi înţeles?"

12. Petru a răspuns: "Doamne, ai răbdare cu prostia noastră. Ştii bine că nu am fost crescuţi în cer, ci pe acest pământ. Totul va fi bine în cele din urmă, căci noi Te iubim mai presus de orice, altfel nu am fi aici pentru a Te urma".

13. Eu am spus: "Rămâneţi în iubire şi nu vă adânciţi în cunoaşterea acestei lumi, ci în cunoaşterea lumii Mele, care vine din ceruri!" Discipolii s-au liniştit şi M-au slăvit în inima lor.

[Acustic]

Capitolul 55

Sihar. Plimbarea prin pădure şi la castelul lui Essau. Negustorul, prieten al adevărului şi al poeziei.

1. Am pornit la drum şi, după o oră de mers, am ajuns sub umbrarii unei păduri plăcute, ce îi aparţinea unui negustor bogat din Sihar, pădure plină de păsări, amenajată cu tot felul de grădiniţe, traversată de pârâuri şi heleştee pline cu peşti. La ieşirea din această pădure întinsă se afla un fel de castel-cetate. Acest castel construit de Essau, care locuise în el până la plecarea lui lacov din Israel, se degradase mult de-a lungul timpului, dar proprietarul său a investit mari sume de bani pentru a-l restaura şi venea frecvent acolo, împreună cu toţi ai săi. În acea zi, el se găsea acolo. Era un om milos, care mai avea şi multe alte bunuri, dar ţinea mult la acea proprietate şi nu privea cu ochi buni pe cei care intrau în pădurea lui, care îl costa atât de mult pentru a o întreţine.

2. Văzând de pe înălţimea zidurilor sale o mulţime de oameni ce traversau parcul în direcţia castelului său, el şi-a trimis toţi valeţii şi servitorii pentru a ne întreba ce dorim şi pentru a ne ruga să ieşim din pădure.

3. Eu le-am răspuns însă servitorilor: "Mergeţi şi spuneţi stăpânului vostru că Stăpânul său şi al vostru îi transmite că va veni să ia astăzi prânzul cu el şi îşi va petrece după-amiaza în casa sa, împreună cu toţi cei care Îl urmează".

4. Valeţii şi servitorii s-au întors imediat pentru a transmite răspunsul Meu stăpânului lor. Acesta i-a întrebat dacă ştiau cine eram Eu, pentru a-i cere un asemenea lucru. Valeţii şi servitorii i-au răspuns: "Ţi-am spus deja, tot ce am aflat a fost că El este Stăpânul tău şi al nostru, ce vrei mai mult? Şapte fete tinere în haine regale îl însoţesc, urmate de o mulţime incredibilă. Este probabil un prinţ din Roma, aşa că este mai bine să-i ieşi în întâmpinare şi să-L primeşti la poarta cea mare, cu toate onorurile!"

5. Negustorul a spus: "Aduceţi-mi imediat hainele cele mai bune şi împodobiţi toată casa; un asemenea prinţ trebuie să fie primit cu toată măreţia".

6. Toată lumea a început atunci să alerge prin castel: bucătarii şi bucătăresele dinspre crame către bucătării, cu o grămadă de bucate, grădinarii în grădini pentru a culege cele mai bune fructe!

7. Apoi castelanul, înconjurat de o sută de servitori dintre cei mai distinşi, îmbrăcaţi cu toţii în haine de sărbătoare, s-au înclinat de trei ori înaintea Mea, aproape până la pământ, Mi-au urat bun venit, Mie şi tuturor celor care Mă însoţeau şi Mi-au mulţumit pentru favoarea infinită pe care i-am făcut-o (căci Mă luase drept un prinţ al Romei).

8. Eu I-am privit şi i-am spus: "Prietene, care este pentru tine cea mai înaltă demnitate pe pământ?"

9. Negustorul cel bogat Mi-a răspuns: "Doamne, iartă-l pe sclavul tău supus, sunt atât de încet la minte că nu înţeleg întrebarea Ta atât de înţeleaptă; te rog mult să-mi pui întrebarea astfel încât să fie pe înţelesul meu". De fapt, el înţelesese perfect întrebarea, dar era o formulă stupidă de politeţe, specifică la acea epocă, să te faci că nu înţelegi din prima nici chiar întrebarea cea mai simplă, pentru a sublinia înţelepciunea înaltului personaj care o punea.

10. I-am spus: "Prietene, M-ai înţeles perfect, deşi procedezi ca şi cum nu M-ai fi înţeles, datorită unui vechi obicei de curtoazie complet desuet! Aşadar, lasă deoparte aceste nerozii şi răspunde-Mi la întrebare!"

11. Negustorul a spus: "Dacă pot îndrăzni să răspund la întrebarea Ta înţeleaptă şi elevată, pe care cred, cu marea Ta îngăduinţă, că am înţeles-o, iată care este răspunsul meu: Consider că împăratul este, evident, cea mai înaltă personalitate, iar demnitatea sa este cea mai elevată dintre toate cele la care pot aspira oamenii pe acest pământ".

12. Eu i-am spus: "Dar, prietene, de ce contrazici astfel principiul pe care îl ai cel mai aproape de inimă, conform căruia adevărul este pentru tine lucrul cel mai înalt şi mai sfânt pe acest pământ? Pentru tine, cel care este credincios principiului adevărului şi dreptăţii îmbracă cea mai înaltă şi mai nobilă demnitate care se află pe acest pământ, iată principiul tău. Cum poţi lua în considerare sarcina împăratului, care nu este altceva decât funcţia supremei violenţe, a autorităţii celei mai neînduplecate, care nu se sprijină nici pe dreptate, nici pe adevăr?"

13. Negustorul a făcut atunci ochii mari şi a spus, după un moment de ezitare: "Doamne sfinte, cine Ţi-a vorbit Ţie despre principiul meu? Nu l-am exprimat niciodată cu voce tare, dar m-am gândit la el de mii şi mii de ori. Noi ştim însă bine că doar cu adevărul gol-goluţ nu se poate ajunge nicăieri, din cauza feluritelor motive politice, aşa că dacă vrem să ne scăpăm pielea în lumea asta, trebuie să păstrăm adevărul numai pentru noi!

14. Dar cum, după câte remarc, Tu pari a fi un mare fiu de prinţ şi un mare prieten al adevărului şi dreptăţii, este mai bine să Te întâlnesc pe acest plan al adevărului mult iubit, pe care, de fapt, marii prinţi nu doresc niciodată să-l recunoască; ei preferă să fie flataţi şi caută numai să fie linguşiţi. Drepturile omului nu au nici o valoare; ceea ce vor, ei obţin prin violenţă, fără scrupule.

15. Dacă săracii se plâng de nedreptate, aceasta merge totdeauna mână în mână cu cei mari, care aleargă în căutarea onorurilor. Este deci mai bine să fii un fin politician şi să ştii să vorbeşti cu ei, dacă vrei să eviţi închisoarea şi galerele, care nu există decât pentru suferinţa umană!"

16. Eu i-am spus: "Ai vorbit frumos şi bine; sunt total de acord cu tine, dar spune-Mi, drept cine Mă iei de fapt?"

17. Negustorul Mi-a răspuns: "Doamne, întrebarea este periculoasă: dacă vorbesc prea mult, se va râde de mine; dacă spun prea puţin mi se va închide gura; aşa că mai bine să nu ai nici un răspuns decât să suferi şi să putrezeşti în închisoare pentru că ai vorbit!"

18. Eu am spus: "Dar dacă Eu pot să te asigur că nu ai nici un motiv de teamă, atunci îmi vei putea da cu siguranţă un răspuns. Spune-Mi aşadar, fără înconjur, drept cine Mă iei?"

19. Negustorul a spus: "Drept un prinţ al Romei, dacă chiar trebuie să vorbesc!"

20. În spatele Meu, Jonael a exclamat: "Este prea puţin, trebuie să găseşti ceva mai bun decât asta; nu este vorba de un prinţ!"

21. Înspăimântat, negustorul a spus: "Atunci, este chiar împăratul însuşi?"

22. Jonael: "Mai mult încă, ghiceşte...!"

23. Negustorul: "Mă las păgubaş, nu este nimeni mai presus de împăratul Romei".

24. Jonael: "Eh! Ba da. Există Cineva încă şi mai sus. Gândeşte-te şi strigă în gura mare, pentru că simt că împăratul Romei ocupă foarte puţin loc în inima ta. Spune adevărul! De ce spui ceva contrar cu ceea ce gândeşti şi simţi în inima ta? Spune adevărul!"

[Acustic]

Capitolul 56

Sihar.  Răspunsul prudent al negustorului. Experienţele nefericite ale martorilor adevărului. Despre hoţi, falsificatori şi minciună, ca sursă a răului.

1. După ce a ezitat un moment, negustorul a spus: "Dragi nobili şi preamăriţi domni, nu este nimic mai folositor decât să-ţi pui frâu vorbelor, pentru a le folosi cât mai puţin; nu trebuie să spui niciodată deschis ceea ce gândeşti şi simţi în inima ta, mai ales în faţa înalţilor demnitari; mai marii acestei lumi au pielea foarte fină şi adevărul le provoacă mâncărime. Este foarte periculos să scoţi la lumina zilei adevărul în faţa lor. Aceste somităţi te supun la anumite tentaţii, de care trebuie să te fereşti mai mult decât de şerpi, vipere şi alte târâtoare. Sunt multe exemple, unele de-a dreptul surprinzătoare; puteţi crede ce doriţi, dar pentru a fi un bun patriot, este de ajuns să fii un bun negustor. Este însă mai bine să vorbeşti cât mai puţin posibil dacă vrei să nu ai de-a face cu uşierii şi agenţii de ordine!

2. Am rostit deja adevărul; eu rămân la împărat şi o repet: pe pământ nu este nimeni mai presus de împăratul Romei: Cesarem cum Jove unam esse personam. Ceea ce vrea Cezarul, vrea şi Dumnezeu.

3. Iată de ce, pe pământ, este mai bine să te ţii departe de adevăr, dacă chiar există vreun adevăr! Dar pentru umanitate, adevărul nu valorează nimic; la câte nenorociri nu a dat deja naştere adevărul şi de câte ori cei care îl propovăduiau nu au ispăşit, pe cruce sau prin sabie, gustul adevărului! Dar cine se ţine de minciună, este în siguranţă: cât despre cei care nu ştiu să mintă, trebuie doar să înveţe sâ-şi plece ochii şi nu au a se teme de nimic, în timp ce marii prieteni ai adevărului, aproape toţi fără excepţie, sunt expediaţi cu brutalitate pe lumea cealaltă!

4. Iar dacă aceasta este soarta adevărului, ce tâmpit şi ce bou i-ar mai putea căuta prietenia? Mai bine să-l ţii prizonier în inima ta şi să poţi merge liber printre oameni decât să-i dai frâu liber şi apoi să sfârşeşti prin a fi tu însuţi prizonier, cu trupul şi cu sufletul. Când trupul este prizonier, nici sufletul nu mai este liber!

5. Niciodată nu iese nimic bun din adevăr, după câte am observat eu! Câteva exemple vor fi de ajuns pentru a vedea clar cum stau lucrurile:

6. Un hoţ arestat, pe baza unor bănuieli foarte întemeiate, este adus în faţa unui judecător aspru. Dacă ştie să mintă, este imediat eliberat, din lipsă de probe suficiente. Dacă prostul spune adevărul, este pedepsit cu cea mai mare rigurozitate şi la dracu' cu adevărul!

7. Sau să luăm pe un altul, învăţat - aşa cum se întâmplă adeseori - de un individ viclean să facă o afacere pe ascuns. Omul înşelat, care la urma urmelor este un negustor bogat şi puternic, nedându-şi seama că este tras pe sfoară, are toată încrederea în cel care îl înşeală. Soseşte atunci un prieten al adevărului, care descoperă înşelăciunea, o denunţă, dovedind celui înşelat cum a fost dus de nas. În prima clipă, cel înşelat, nenorocit, se duce la judecător, căruia va trebui să-i plătească scump pentru a-l pedepsi pe înşelător, îl va ajuta aşadar în realitate adevărul prietenului său? Acesta nu va trezi în el decât mânie şi răzbunare şi el nu va avea decât de pierdut. Dar înşelătorul care ştie să mintă şi pe care minciuna îl ajută, va reuşi să pună să fie arestat tocmai prietenul adevărului, închis apoi ca un defăimător periculos, întrebare: ce a câştigat acest prieten de pe urma adevărului?

8. Nu, nu, să nu mai vorbim de adevăr pe acest pământ, numai el este cauza tuturor nenorocirilor omului, cum spune Moise: 'Din momentul în care vei mânca din copacul cunoaşterii, sau din copacul adevărului, vei muri!' Aşa a fost şi aşa va rămâne. Cu minciuna, ajungi pe tron, cu adevărul, în închisoare. Frumoasă povestea cu prietenii adevărului!

9. Căutaţi adevărul unde vreţi, dar pe mine lăsaţi-mă în pace! Tot ce se află în casa mea şi în grădinile mele vă stă la dispoziţie, dar sanctuarul inimii mele nu-mi aparţine decât mie, este un dar de la Dumnezeu. Dau întregii lumi ceea ce am primit de la ea şi acesta este salutul lumii; dar salutul lui Dumnezeu îl păstrez numai pentru mine!"

10. Marele Preot a spus: "Recunosc că judecata ta este perfect întemeiată în privinţa lumii. Dar de vreme ce ai vorbit de Moise, trebuie să ştii că Moise a primit de la Dumnezeu o poruncă pentru poporul său, prin care minciuna sau mărturia falsă erau interzise, oamenii fiind obligaţi să spună numai adevărul. Nu crezi că dacă oamenii ar respecta această regulă, viaţa de pe acest pământ ar fi minunată?

11. Eu îţi spun - şi trebuie să fii de acord - că toate nenorocirile din lume vin din minciună şi nu din adevăr, pentru că oamenii, cu rare excepţii, interferează unii cu alţii plini de orgoliu şi dornici de dominare! Fiecare vrea să fie mai mare decât aproapele său şi omul orb caută să-şi dovedească prin toate mijloacele întâietatea în faţa celuilalt, dorind să-l convingă că el este superior tuturor.

12. Această manie a ambiţiei a celor care vor să fie numai pe primul loc, dă naştere în final tuturor relelor, asasinatelor şi morţii, atunci când minciuna şi înşelăciunea nu sunt de ajuns pentru a se face apreciaţi de către oameni.

13. Şi cum toţi pretind că sunt mai buni decât în realitate, nu le rămâne decât să mintă de-a valma, atât cât pot, iar adevărul - aflat la mijloc - rezistă tot mai greu!

14. Dacă oamenii ar vrea să recunoască avantajul adevărului asupra minciunii, acest lucru s-ar dovedi foarte uşor. Respectându-L pe Dumnezeu şi legile Sale, ei ar alunga minciuna mai presus de orice altceva, iar adevărata dreptate a lui Dumnezeu i-ar pedepsi cu moartea pe mincinoşi; dar cum oamenii sunt orgolioşi şi ambiţioşi, ei preferă minciuna şi ei îi dau cuvântul.

15. Experienţa arată însă că oamenii nu trăiesc o veşnicie pe pământ; toţi trebuie să sfârşească prin a muri şi prin a da corpul lor ca hrană viermilor; sufletul trebuie atunci să se prezinte în faţa judecăţii lui Dumnezeu şi mă întreb cum vor putea rezista oamenii în faţa lui Dumnezeu cu minciunile lor, cu care se laudă atâta pe pământ!

16. Eu cred şi bănuiesc că ar fi mai bine, în această lume, să fii crucificat de dragul adevărului, decât sâ-ţi fie ruşine să apari în faţa lui Dumnezeu şi să auzi tot timpul spunându-ţi-se: Pleacă de la Mine!'

17. Dacă m-ai înţeles corect, trebuie să fii convins că noi suntem prieteni sinceri ai adevărului; aşa că spune adevărul şi nu te teme că vei fi pedepsit din cauza lui. Spune-ne deschis ce gândeşti despre noi, şi mai ales despre Cel care vorbeşte cu fiicele mele".

[Acustic]

Capitolul 57

Sihar. Răspunsul la întrebarea periculoasă. Domnul la masa negustorului.

1. Negustorul a spus: "Prietene, tu mi-ai vorbit clar şi înţelept, şi mi-ai spus ceea ce şi eu am simţit adeseori. Dar nu înţeleg de ce doreşti atât de mult să vă spun ceea ce gândesc despre El! Tu pretinzi că este cu mult mai mult decât bănuiala mea şi cum nu poţi fi decât Dumnezeu însuşi dacă eşti mai mare ca împăratul – care este Dumnezeul terestru - nu mai înţeleg! Numai Dumnezeu pe pământ şi în ceruri este superior împăratului-zeu! Şi doar n-o fi acesta cazul Său?"

2. Jonael i-a răspuns: "Eu îţi spun, priveşte puţin mai atent alaiul nostru; poate vei găsi ceva care te va frapa! Ce crezi despre aceşti minunaţi adolescenţi pe care îi vezi alături de noi? Priveşte-i şi răspunde-mi!"

3. Negustorul a spus: "Până acum, i-am luat drept fii nobili ai împăratului sau ai patricienilor din Roma, deşi pielea lor fină şi robele lor albe te fac mai degrabă să crezi că este vorba de fete din Asia Mică, travestite, într-adevăr, trebuie să recunosc că nu am mai văzut niciodată, nicăieri, chipuri atât de minunate, deşi am mai văzut chipuri excepţional de frumoase, odinioară, în călătoriile unde mă purta comerţul meu, până în Egipt, în Europa şi mai ales în Sicilia, unde aveam de-a face cu oamenii cei mai aleşi şi mai de vază din Roma. Spune-mi, de unde vin şi cine sunt? Şi fiicele tale sunt foarte frumoase, dar ele nu sunt nimic în comparaţie cu aceste chipuri strălucitoare; tu îi cunoşti, fără îndoială, spune-mi cine sunt şi de unde vin ei?"

4. Jonael i-a răspuns: "Nu sunt eu cel care îţi poate da răspunsul, ci numai El, Cel care se află în mijlocul fetelor mele. Adresează-te Lui, El îţi va da explicaţia cea bună!"

5. Negustorul s-a întors atunci către Mine şi Mi s-a adresat: "Doamne, spune-mi cine este această mulţime care Te urmează ca nişte mieluşei, spune-mi cu cine am marea onoare să vorbesc, eu - cel care mă adresez Ţie? Mi s-a pus întrebarea; am răspuns că eşti cel mai mare om de pe pământ, dar am primit observaţia că mă înşel. Nu mai ştiu ce să spun. Consideră-mâ demn să ştiu mai mult!"

6. Eu am spus: "Şi tu faci parte dintre cei ce nu cred până nu văd semne, iar atunci când le văd, spun: 'lată un discipol al esenienilor, un magician venit din Egipt sau din ţara unde curge Gangele; este un slujitor al lui Belzebut!' Ce să fac? Dacă îţi spun deschis cine sunt Eu, nu vei crede!

7. Ţi-ai spus părerea; aceasta este eronată. Când Jonael ţi-a spus că sunt mai mult decât zeul tău terestru, ai răspuns că numai Dumnezeu se află deasupra împăratului, dar ai rămas mut la ideea că puteam fi mai mult decât împăratul Romei, pe care în adâncul sufletului tău nu-l iei în seamă decât din teamă faţă de puterea lui terestră extraordinară, dar pe care inima ta îl dispreţuieşte mai presus decât ciuma şi care te dezgustă mai mult decât un nor de lăcuste.

8. Iată a treia zi de când Mă aflu la Sihar. Acum fac o plimbare la ţară şi Mă mir că nu i-ai auzit vorbind despre Mine pe prietenii tăi de la oraş!"

9. Negustorul a spus: "A, tu eşti Cel despre care mi s-a spus ieri şi chiar astăzi, că face minuni şi că este Mesia! Tu eşti Cel care cică ar fi restaurat străvechea casă a frumoasei Irhael şi ar fi împodobit-o regeşte! Mi s-a mai vorbit de asemenea de o predică înfricoşătoare pe care ai fi ţinut-o pe munte şi care a şocat multă lume, atât de tare contrazice legea lui Moise. Bine, bine, deci Tu eşti acela!

10. Ei bine! Sunt fericit că vii să-mi faci o vizită şi sper să Te cunosc mai bine. Vezi Tu, această idee nu-mi este străină; cred că Mesia trebuie să vină şi va veni, iar după calculele mele, a sosit probabil momentul să vorbim despre asta. Presiunea stăpânirii romane a devenit, după părerea mea, insuportabilă, aşa că de ce n-ai fi Tu Mesia însuşi! Oh! Pot să cred asta foarte uşor!

11. Asta înseamnă că Tu eşti conştient de forţa care se află în Tine şi înţelegi ce semnifică ea, de vreme ce Te-ai putut înfăţişa astfel! Îţi stau la dispoziţia Ta cu toată averea mea! Acestor porci, acestor păgâni occidentali nu le rămâne altceva de făcut decât s-o şteargă din ţara noastră! Încă din tinereţe, toate energiile mele mi le-am focalizat numai în această aşteptare a lui Mesia, pentru a-i cumpăra cu aur războinicii cei mai pricepuţi. Am deja contacte cu popoarele din Asia Centrală; nu trebuie decât câteva mesaje pentru a aduna o armată înfricoşătoare, în câteva luni. Dar să nu mai vorbim aici; haide să ne continuăm discuţia în casa mea spaţioasă.

12. Masa trebuie să fie servită, veniţi să beţi şi să mâncaţi pe săturate!"

13. Eu am răspuns: "Este bine aşa, totul a mers bine până aici. Vom vorbi mai târziu despre ceea ce ne interesează. Condu-ne în sala cea mare. Dar lasă-i aici pe oamenii care sunt în urma noastră; ei nu fac parte dintre ai noştri, ei aparţin lumii".

[Acustic]

Capitolul 58

Sihar. A da valorează mai mult decât a lua. Operele iubirii sunt eterne. Despre speranţa sufletelor după moarte. Cum să-ţi foloseşti averea; cum să obţii binecuvântarea lui Dumnezeu.

1. Negustorul a spus: "îi cunosc, sunt oameni aspri din Sihar, a căror credinţă şi gândire aduc mai mult cu cele ale păgânilor decât cu cele ale copiilor lui Israel. Dar cei mai răi sunt locuitorii de pe ţărmurile Mării Galileei; aceştia sunt adevăraţi slujitori ai materiei, nu au nici un suflu divin. Ei preferă eroii care se dau în spectacol sau magicienii din Persia, lui Moise şi tuturor profeţilor, iar prostituata lascivă venită din Asia le este mult mai dragă chiar decât aurul şi pietrele preţioase, îi cunosc prea bine, dar pentru a le închide gura, le voi deschide grădinile mele, căci ştiu cât rău pot face dacă nu primesc nirnic".

2. Eu i-am spus: "Fă ce vrei şi ce poţi. A da valorează mai mult decât a lua, dar nu trebuie să dai decât celor sărmani şi celor care au cu adevărat nevoie; dacă cineva îţi cere bani, bogat fiind şi tu ştii că ţi-i poate da înapoi, nu-i da nimic, pentru că dacă tu îi dai, el va deveni în curând - în taină - duşmanul tău şi va fi necesar să-ţi reclami în justiţie banii şi dobânzile.

3. Dacă un sărac vine la tine şi vezi că nu are ce să-ţi dea înapoi, dă-i, căci Tatăl din ceruri îţi va da înapoi însutit, pe alte căi, dar tot pe acest pământ; şi din banii pe care îi vei fi dat acestui sărac, El îţi va face în ceruri un mare palat, care te va aştepta dincolo, după această viaţă pământească.

4. Adevăr îţi spun, ceea ce face iubirea pe pământ, se face şi în ceruri şi rămâne în eternitate. Dar ceea ce face inteligenţa terestră, dispare în pământ şi nu rămâne nimic în ceruri. La ce-i folosesc omului comorile pământeşti, dacă sufletul său trebuie să sufere din această cauză?

5. Cine se îngrijeşte de lume şi de trupul său este un nebun, pentru că pământul se va sfârşi la fel ca şi carnea umană şi când va veni sfârşitul pământului, unde va merge bietul suflet să-şi găsească casa?

6. Eu îţi spun, dacă omul îşi pierde trupul, pierde de asemenea şi pământul şi dacă nu şi-a făurit un nou pământ cu iubirea sa, sufletul său va trebui să rătăcească împreună cu vânturile, norii şi bruma şi va fi urmărit în eternul infinit, fără a găsi vreodată vreun moment de răgaz şi fără a-şi găsi odihna, decât în falsele sale reprezentări iluzorii ale propriei sale fantezii care, cu cât va dura mai mult, cu atât va fi mai slabă şi mai întunecată, sfârşind prin a da naştere unei nopţi întunecate şi dense, din care sufletul nu va mai găsi decât cu greu ieşirea. Aşa că, pe viitor, fă cum ţi-am spus. Dar pentru moment, fă cum vrei şi cum poţi".

7. Negustorul a spus: "Eşti mai mult decât înţelept şi înclin să cred că ai dreptate în orice lucru, dar eu nu sunt total de acord cu ideea Ta despre împrumut. Dacă am câştigat mulţi bani şi nu dorim să-i lăsăm să doarmă, mai degrabă îi împrumutăm cu dobândă mică decât să-i îngropăm într-un loc de unde îi poate lua noaptea un hoţ. îţi rămâne întotdeauna ceva de dat săracilor, dar dacă dai totul dintr-o dată şi nu ştii să-ţi administrezi bunurile, nu vei mai fi în măsură să le dai nimic săracilor"

8. Eu am spus: "Lasă lui Dumnezeu adevărata grijă a administrării banilor şi dăruieşte-i celui către care Domnul te conduce; averea ta nu va suferi astfel nici cea mai mică pierdere. Nu ai tu oare numeroase câmpii, pajişti, grădini şi vii pline de struguri şi nu sunt grajdurile tale pline de boi, vaci, viţei şi turme de oi? Vezi tu, dacă te încrezi în binecuvântarea lui Dumnezeu, vei face un comerţ cinstit, care îţi va da înapoi ceea ce vei fi dat săracilor. Dar ceea ce pui în cutia bogaţilor nu-ţi va fi niciodată înapoiat de Sus şi îţi vei da multă osteneală să afli dacă dobânzile la banii împrumutaţi îţi vor fi cu adevărat plătite. Fă ceea ce îţi spun şi vei avea o viaţă fericită şi fără griji; şi toţi săracii te vor iufbi, te vor binecuvânta şi te vor sluji. Tatăl din ceruri va binecuvânta faptele tale şi asta va conta mai mult decât marile griji provocate de dobânzile tale.