Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 20:51
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Pamantul - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Pamantul - Dicteu Divin prin Jakob Lorber
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.2.2010, 05:29 View PostDownload Post

Pământul
Dicteu divin prin Jakob Lorber

(Primită în 1847)

Cuprins

Partea întâi: Pământul natural

1. Centrul de greutate al Pământului
2. Inima Pământului
3. Localizarea și mobilitatea inimii Pământului
4. Natura materiei și spiritele sale primordiale
5. Structura interioară a Pământului
6. Centrele de greutate și fluidele Pământului
7. Hrana și rotația Pământului
8. Plămânii și respirația Pământului
9. Splina Pământului
10. Structura splinei și prepararea sângelui
11. Ficatul Pământului
12. Rinichii Pământului
13. Pământul privit ca bărbat și ca femeie
14. Procrearea de tip masculin-feminin a Pământului
15. Succesiunea generală a ființelor vii
16. Materialele și modalitatea în care este construit Pământul solid
17. Propulsarea fluidelor Pământului
18. Crusta pământului
19. Pielea sensibilă a Pământului
20. Natura și compoziția aerului
21. Efectul luminii asupra aerului
22. Cele douăsprezece constelații și efectele lor
23. Atmosfera Pământului și precipitațiile
24. Ochiul Pământului
25. Natura focului
26. Aparițiile din cea de-a treia regiune


Partea a doua: Pământul spiritual

27. Formarea și scopul materiei
28. Spiritele din cea mai înaltă regiune a atmosferei
29. Domiciliul spiritelor pure
30. Spiritele din cea de-a doua regiune a atmosferei terestre
31. Activitățile spiritelor din cea de-a doua regiune a atmosferei terestre
32. Posedarea materiei de către spirite
33. Spiritele naturii și sufletele umane
34. Spiritele aerului, spiritele munților si spiritele rătăcitoare
35. Câteva cuvinte despre procesele de altădată ale vrăjitoarelor
36 & 37. Nume celebre de munți vrăjiți
38. Prima și cea mai inferioară regiune atmosferei terestre
39. Spiritele guvernatoare ale regiunii inferioare a atmosferei terestre
40. Activitatea spiritelor în interiorul Pământului
41. Substanță și materie, energie și material
42. Activitatea lui Dumnezeu se realizează prin intermediul spiritelor
43. Impresiile pe care le lasă materia asupra sufletului și spiritului
44. Spiritele păzitoare din regatul naturii
45. Mineralele, plantele și animalele (forțele centrifuge și forțele centripete)
46 & 47. Structura elementelor de inteligență la ființele vii
48. Hotarele între regatele naturii
49. Influența spiritelor asupra sufletului animal. Dezvoltarea corpului
50. Influențele spiritelor în timpul procreării umane
51. Dezvoltarea fătului uman
52. Sufletul și spiritul ființei umane
53. Sufletul lui Satan
54. Legea diviziunii sufletului
55. Întoarcerea acasă și mântuirea lui Satan
56. Natura și numele lui Satan
57. Importanța cunoașterii răului
58. Fantomele și fenomenul posesiunii
59. Plăcerile carnale și senzuale
60. Demonul jocului și răsfățul copiilor
61. Natura și consecințele mâniei
62. Lupta împotriva mâniei
63. Dependența de poziția socială a oamenilor aroganți
64 & 65. Despre lamentările oamenilor
66. Ceremoniile ecleziastice
67. Visele și interpretările lor
68 & 69. Superstițiile
70. Împărăția lui Dumnezeu și renașterea spirituală
71. Profeți adevărați și profeți falși
72. Absolvirea păcatelor și iconolatria
73. Credința activă
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 1 - Centrul de greutate al Pământului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.2.2010, 05:36 View PostDownload Post

Capitolul 1
Centrul de greutate al Pământului.

1. Dacă studiem cu atenție un corp oarecare, vom constata trei lucruri. Dincolo de înfățișarea sa exterioară - care include forma sa, dar nu numai - orice corp are o circumferință, o suprafață și o culoare, care depind de lungimea, lățimea și înălțimea sa. Și, ceea ce este mai important, corpul are o greutate care îi permite să își asume o anumită poziție.

2. Spre exemplu, dacă studiem forma unei pietre neregulate, vom descoperi că ea are centrul de greutate într-un anumit punct. Acest fenomen poate fi stabilit cu ușurință în cazul unei bucăți de lemn: dacă o lăsăm să plutească pe apă, centrul ei de greutate va fi situat în punctul cel mai de jos.

3. Centrul de greutate nu trebuie confundat cu centrul obiectului. Orice corp are două centre: unul de greutate și altul din punct de vedere al măsurătorii fizice. Dacă vom examina diferite tipuri de corpuri, vom constata că centrul lor de greutate nu corespunde niciodată cu centrul fizic, nici măcar în cazul unei bile de metal perfecte din punct de vedere matematic și cu o densitate egal repartizată.

4. Pentru a ne convinge, putem rupe o bucată de oțel în două. Dacă vom privi la microscop structura interioară a suprafeței secționate, vom constata că textura acestuia este neregulată. Dacă o asemenea diferență poate fi observată în structura cristalină a unuia din cele mai solide corpuri de metal, cu atât mai ușor poate fi percepută aceasta în structura unui corp mai puțin dens.

5. O altă experiență pe care o putem face cu ușurință se referă la un cântar. Dacă am construi dintr-un metal dens două talere perfect simetrice din punct de vedere matematic și le-am echilibra în jurul unui ax central, am constata că acestea nu vor alcătui un plan orizontal perfect, unul dintre ele fiind întotdeauna puțin mai lung decât celălalt.

6. Chiar și în corpurile create de puterea Mea, centrul de greutate nu coincide cu centrul obiectului. La fel stau lucrurile cu polaritatea pozitivă și cea negativă.

7. De ce nu sunt localizați cei doi poli ai unei bare magnetice în centrul matematic al acesteia, fiind dispuși către capetele barei? De ce este situată coaja seminței (care conține cele mai valoroase substanțe nutritive) la periferia seminței, și nu în centrul acesteia, unde este localizată o forță egală, dar cu semn opus? De ce nu este situată inima omului (sau a unui animal) în centrul exact al corpului său?

8. Aceste întrebări demonstrează deja că centrul de greutate este ceva complet diferit de centrul fizic al unui obiect, indiferent care ar fi acesta.

9. De aceea, atunci când ne referim la un subiect atât de important cum este punctul central al Pământului, trebuie să menționăm de la bun început că nu vorbim de centrul matematic al acestuia, ci mai degrabă la centrul propriu-zis al vieții sale, sau altfel spus, la centrul său de greutate. Centrul matematic nu este decât un punct imaginar, lipsit de volum, asupra căruia nu merită să insistăm.

10. Acestea fiind spuse, ne vom întoarce atenția asupra centrului de greutate al Pământului, o zonă mult mai semnificativă pentru noi, care nu are dimensiunile unui punct, ci dimpotrivă, reprezintă o suprafață de mari dimensiuni, în care se desfășoară o activitate intensă.

11. Cum arată acest centru de greutate al Pământului? Este el o stâncă plină cu diamante, cu minereuri de fier, sau poate un magnet? Să fie oare un spațiu gol, în care nu există decât focul nepieritor din care își extrag forța vulcanii de la suprafața Pământului, prin care nu iese decât fumul focului din interior, ca printr-un fel de coșuri de pe acoperișurile caselor? Evident, răspunsul la aceste întrebări este negativ.

12. Centrul de greutate al ființei umane este inima sa, care, din punct de vedere fizic, reprezintă un țesut organic alcătuit într-o manieră extrem de rafinată și de complexă, am putea spune artistică, întrucât în ea sălășluiește sufletul viu al omului; iar în interiorul acestui suflet se află spiritul său nemuritor. Acest centru de greutate este perfect echipat cu cele necesare pentru dezvoltarea vieții pământești și pentru susținerea temporară a corpului, astfel încât, prin această construcție miraculoasă, tot ceea ce este necesar pentru susținerea vieții fizice poate fi produs de către suflet.

13. Aceasta este și semnificația centrului de greutate al Pământului, pe care îl vom analiza în detaliu în continuare.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 2 - Inima Pământului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.2.2010, 05:40 View PostDownload Post

Capitolul 2
Inima Pământului

1. Așa cum spuneam, centrul de greutate al Pământului are o structură similară cu cea a inimii ființei umane sau a unui animal. La fel ca în cazul inimii omului, acest centru de greutate, sau inima Pământului, asigură proporțiile corecte ale întregului glob terestru și reprezintă atelierul în care este susținută întreaga viață de pe Pământ.

2. În numeroasele sale compartimente este produsă o energie extrem de puternică, necesară pentru a direcționa diferitele fluide ale vieții Pământului către organele exterioare ale acestuia, iar apoi pentru a le absorbi din nou în centru, în vederea reînnoirii lor. Nu este greu să tragem concluzia că inima Pământului este destul de mare. Dimensiunea ei nu poate fi totuși stabilită exact, căci ea trebuie să se dilate și să se contracte extrem de rapid. În medie, diametrul inimii Pământului este de aproximativ 750 de kilometri. Ea se poate însă dilata până la 1.500 de kilometri, după care se poate contracta până la 375 de kilometri.

3. Din ce este însă alcătuită această așa-zisă inimă a Pământului? Ea este mai puțin alcătuită din materie, la fel ca în cazul inimii unui om sau a unui animal. Putem spune mai degrabă că este o putere substanțială care se mișcă eficient printr-o structură vie permeabilă, deși solidă, exercitându-și efectele asupra fiecărei celule și a fiecărui organ al organismului Pământului.

4. Dacă acest organism este solid, cum poate fi el penetrat de o putere substanțială fără a fi afectat de aceasta?

5. Oasele unui animal sunt și ele alcătuite dintr-o substanță solidă. Fluidele și sângele pătrund totuși prin porii oaselor, care durează mai mult decât orice altă parte a corpului, deși sunt supuse la diferite reacții de către această putere care acționează asupra lor.

6. Să luăm, de pildă, substanța din care sunt alcătuite intestinele animalelor. Deși această substanță flască pare lipsită de consistență, oricât de solicitate ar fi intestinele de-a lungul vieții animalului, ele continuă să opereze eficient o perioadă lungă de timp. Dacă examinăm organele mai delicate ale unei păsări, în care sunt înmagazinate și consumate chiar și pietricelele, devine clar că întreaga chestiune depinde de o anumită calitate a materiei care alcătuiește aceste organe, materie suficient de solidă pentru a permite forțelor interne ale organismului să acționeze prin ea fără a suferi vreo pagubă.

7. Dacă materia din care sunt alcătuite niște animale atât de delicate este înzestrată cu asemenea calități, cu atât mai solid va fi un organism de talia Pământului dacă este alcătuit din ea, lucru demonstrat de faptul că de milioane de ani, forțele atât de active ale Pământului interior nu au afectat în nici un fel, sau prea puțin, structura acestuia.

8. Eu, Creatorul tuturor lucrurilor, am știut să asigur întotdeauna proporția exactă care să permită punctelor de sprijin să fie suficient de solide și de durabile pentru a susține cu cea mai mare ușurință greutatea care se sprijină de ele, iar acest principiu se aplică inclusiv materiei din care este alcătuită inima Pământului, astfel încât aceasta să își poată desfășura activitatea în condiții optime.

9. În regiunile nordice ale Pământului este destul de răspândit un metal prețios, numit platină. Acest metal este similar cu materia care susține puterea centrală a Pământului, fără să fie însă absolut identic cu aceasta. De fapt, trebuie să precizăm că materia din care este alcătuit interiorul Pământului nu este aceeași cu materia care poate fi găsită la suprafața sa. Legătura dintre pielea exterioară și insensibilă a Pământului, pe de o parte, și organele delicate din interiorul acestuia, pe de altă parte, este comparabilă cu legătura care există între pielea corpului uman și carnea și sângele acestuia. Materia interioară a Pământului este alcătuită tot dintr-un fel de carne, sânge și oase, deși nu seamănă în întregime cu interiorul trupului animal.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 3 - Localizarea și mobilitatea inimii Pământului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.2.2010, 05:43 View PostDownload Post

Capitolul 3
Localizarea și mobilitatea inimii Pământului

1. Unde este localizat centrul de greutate, sau inima Pământului? Este imposibil să-l plasăm într-un anume loc, căci locația lui poate suferi schimbări importante. Corpul terestru are o asemenea alcătuire interioară încât centrul său de greutate poate opera la fel de bine în nord și în sudul Pământului. Este practic imposibilă o localizare absolută a substanței care generează greutatea Pământului. Acest centru de greutate care dă viață materiei poate fi observat inclusiv la anumite plante.

2. Dacă vom analiza un copac, vom constata că uneori, creșterea sa, la fel ca și zona în care cresc fructele, sunt înclinate uneori mai mult într-o anumită parte a copacului, și alteori în partea opusă. Într-un an va prospera mai bine jumătatea sa nordică, iar în alt an jumătatea sa sudică. Din când în când pot apărea crengi uscate pe una din părțile copacului, iar alteori în partea opusă.

3. Aceste fenomene și altele, similare, au aceeași explicație: mobilitatea constantă a centrului de greutate, adică a polarității pozitive, care dă viață obiectului.

4. Motivul pentru care acest centru viu de greutate își schimbă tot timpul poziția nu poate fi înțeles cu ușurință pe nivelul vostru de cunoaștere. Dacă scopul materiei ar fi localizarea permanentă a acestui centru polar, el ar putea fi poziționat astfel încât materia să rămână întotdeauna neschimbată. Astfel, un pom fructifer, să spunem un măr, ar rămâne pentru eternitate un simplu măr, și la fel s-ar petrece lucrurile cu toate ființele sau obiectele. În acest caz, un animal sau o plantă nu ar fi cu nimic superioare unui diamant. Cu cât polaritatea unui obiect rămâne mai mult timp neschimbată, suprapunându-se aproape perfect cu centrul matematic al acestuia, cu atât mai solid și mai permanent devine obiectul respectiv. Acest obiect nu va mai putea suferi însă nici un fel de transformări, perpetuându-și la infinit aceeași existență neschimbată. Dacă ar dispune de asemenea corpuri terestre, la fel de dure ca și diamantul, ființele vii nu s-ar putea deplasa în voie pentru a-și găsi hrană și adăpost.

5. Din descrierea de mai sus puteți înțelege cu ușurință de ce centrul polar de greutate nu poate fi unul permanent, ci trebuie să se afle într-o continuă schimbare, la fel cum sângele ființelor umane și al animalelor nu pare să aibă nici o calitate gravitațională. Un sânge coagulat, la fel ca și o inimă statică, nu pot folosi la nimic unei ființe vii. În cazul animalelor care se mișcă (spre deosebire de plante), inima își poate asuma uneori o poziție relativ staționară, întrucât mișcările libere ale corpului pot genera, prin ele însele, diverse reacții la nivelul acelor corpuri care nu au capacitatea de a se mișca liber. Aceste reacții necesare sunt guvernate prin schimbarea alternativă a centrului polar de greutate.

6. Din toate aceste motive, poziția centrului de greutate al Pământului nu poate fi indicată decât cu o oarecare aproximație, pentru anul în curs și pentru anul care urmează (1846-1847). Ea este situată cu aproximație sub Islanda și o parte din Peninsula Scandinavică, adică Norvegia, Suedia și Laponia, extinzându-se la nord până la Kamceatca (Siberia) și la sud până în zona mediteraneană.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 4 - Natura materiei și spiritele sale primordiale
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.2.2010, 05:46 View PostDownload Post

Capitolul 4
Natura materiei și spiritele sale primordiale

1. Am arătat deja că scopul materiei nu este definit exclusiv de existența fizică a acesteia. Materia care moare este reciclată continuu, fiind înlocuită de o nouă materie. Mineralele, plantele și animalele de tot felul se nasc, trăiesc și mor. Munții care cu mii de ani în urmă își întindeau vârfurile până în cele mai înalte straturi ale atmosferei și-au pierdut astăzi mai mult de jumătate din înălțime. Puterea de distrugere a vânturilor, trăsnetelor și ghețarilor a redus constant din înălțimea acestor munți, transformând rocile dure în Pământ moale, care a continuat să se descompună și să moară puțin câte puțin, sub influența ploilor, a vânturilor și electricității. Aceste procese nu ar fi posibile dacă centrul de greutate al Pământului nu și-ar schimba în permanență poziția.

2. Cândva, pe Pământ existau animale uriașe și păduri primitive de dimensiuni gigantice. Unde au dispărut ele? Unde mai poate fi găsit astăzi măcar unul din acei copaci care trăiau mai bine de o mie de ani și care ar fi putut da mai mult lemn decât o întreagă pădure din ziua de astăzi? Inundațiile au scufundat aceste păduri și aceste animale, îngropându-le adânc sub crusta actuală a Pământului, odată cu mii de alte specii care au pierit în potop. Astăzi ele pot fi regăsite sub formă de oase pietrificate, și vor rămâne astfel până când va sosi timpul ca aceste rămășițe să se transforme în cenușă, rezultatul ultim al materiei aflate în degradare. Cât privește copacii primitivi, aceștia s-au transformat în cărbune, și nu va trece mult timp până când noile invenții ale oamenilor, care vor necesita din ce în ce mai mult cărbune pentru încălzire, vor reduce la zero și aceste ultime rămășițe.

3. Unii vor spune că este dureros să auzi că tot ceea ce există se îndreaptă către anihilare, dar Eu vă spun: nu este nimic dureros în acest lucru! Este mult mai bine ca materia și trupul să se descompună în timp, astfel încât viața captivă în ele să poată fi eliberată de materie, decât invers: ca viața liberă să sfârșească în cele din urmă odată cu materia (atunci când va sosi timpul ca aceasta să fie definitiv distrusă). Acest din urmă proces nu poate sta în intenția Mea, căci Eu, forța și atotputerea primordială, omnipotentă și eternă, reprezint însuși principiul vieții, și de aceea nu pot acționa decât în favoarea acesteia (1*).

4. De vreme ce materia nu reprezintă decât un instrument pentru coordonarea și eliberarea vieții libere, este imposibil ca o existență pururi neschimbătoare să fie scopul pentru care a fost creată. Atunci când o formă de viață își împlinește menirea pentru care s-a născut, prin intermediul materiei, ea moare, ca și cum nu ar fi existat niciodată. În ansamblul ei, materia nu reprezintă altceva decât o manifestare cu un scop precis a voinței Mele prestabilite. Această afirmație ne conduce imediat la concluzia că ea poate fi dizolvată la fel de ușor cum a fost creată. Punctul din care s-a născut și care reprezintă pentru ea punctul ei de stabilitate este totodată și centrul ei de greutate, principiul care îi dă viață și care îi susține existența. Dacă acest principiu este smuls dintr-un corp material, acesta din urmă moare pe loc.

5. Pentru ca nimic din ceea ce există în creație să nu poată apărea sau dispărea brusc, Eu nu voi permite niciodată ca acest principiu al voinței Mele să se retragă instantaneu din corpul în care sălășluiește. Conform voinței Mele, nimic nu poate fi creat și nu poate dispărea brusc, totul petrecându-se în timp, în ritmul corespunzător. De pildă, crearea și decăderea imenselor corpuri celeste se petrec într-un ritm foarte lent. Cred că acum puteți înțelege cu ușurință de ce se petrece acest lucru. Același lucru este valabil și în ceea ce privește Pământul, astfel încât centrul de greutate care îi dă viață este micșorat puțin câte puțin, până când va veni timpul ca si el să împărtășească soarta întregii materii.

6. Am aflat așadar motivul schimbării permanente a centrului de greutate în interiorul materiei, felul în care acest centru guvernează nașterea și moartea treptată a acesteia și in ce constă principiul care stă la baza centrului de greutate. Dacă ar fi posibil să vedeți centrul de greutate al Pământului cu ochii fizici, acesta v-ar apărea sub forma unei sfere de foc, care trimite limbi de foc (sau scântei) cu o viteză uluitoare către organele interne ale Pământului, generând la nivelul lor reacțiile necesare pentru prezervarea și buna funcționare a acestui corp ceresc.

7. Dacă ați putea vedea acest foc cu ochii voștri spirituali, ați descoperi în interiorul lui o sumedenie de spirite menținute în sfera de influență a Pământului prin voința Mea și care sunt silite să execute tot felul de activități particulare, care au anumite semnificații precise. Acestea sunt spirite primordiale, aflate sub puterea judecății, care stimulează în mod activ materia din jurul lor, proces prin care pot ascensiona din ce în ce mai sus, până când - înconjurate de o materie extrem de subtilă - reușesc să avanseze pas cu pas către o viață perfectă și liberă. Acest tip de spirite, care apar în fața ochilor fizici sub forma focului, alcătuiesc întreaga compoziție a materiei din interiorul centrului viu și activ de greutate al Pământului.
________________________________________________________________________________________________________________________________________
Note:
1 (* - Vezi și „Secretele Vieții„ revelate prin Gottfried Mayerhofer, n.r.)
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 5 - Structura interioară a Pământului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.2.2010, 05:52 View PostDownload Post

Capitolul 5
Structura interioară a Pământului

1. Dacă vom analiza corpul unui animal, vom constata că sângele și fluidele trec prin vene și prin vasele sanguine la fel ca în cazul celor din inima propriu-zisă; procesul se desfășoară simultan în toate punctele din corp, ori de câte ori în inimă are loc o pulsație.

2. În corpul animal nu este nevoie de mai multe forțe pentru a pune în mișcare sângele și fluidele; o singură forță este absolut suficientă pentru toate vasele, oricât de mare ar fi numărul acestora. Același principiu se aplică și corpului Pământului. O singură bătaie a inimii Pământului, care se repetă la fiecare șase ore, este suficientă pentru ca diferitele tipuri de fluide care există în interiorul Pământului să fie conduse către diversele părți ale corpului acestuia, la fel ca în cazul unui corp animal. Toate manifestările și procesele vieții din interiorul corpului terestru depind de această forță de control.

3. Cauza fluxului și refluxului, precum și a altor mișcări care se petrec la suprafața Pământului, inclusiv a tuturor tipurilor de vânturi, își are originea în această sursă de putere. În plus, inima Pământului preia și funcțiile plămânilor din corpul animal obișnuit. Altfel spus, dilatarea și contracția regulată și neregulată a corpului terestru este asociată tot cu mișcările inimii acestuia.

4. Pentru a înțelege mai bine acest lucru, este necesar să descriem pe scurt structura interioară a Pământului, pentru a ilustra felul în care, pornind de la un centru unic de greutate situat în interiorul Pământului, celelalte centre de greutate, secundare, aflate într-un număr infinit, sunt puse într-o mișcare similară.

5. Pentru a înțelege corect structura interioară a Pământului, trebuie mai întâi de toate să precizăm că la fel ca în cazul oricărei alte ființe vii - de la formele inferioare de plante și până la ființele umane - Pământul trebuie privit din perspectiva unei trinități.

6. Să analizăm un copac. Primul lucru pe care îl descoperim la acesta este scoarța, care are un aspect exterior (sau mort) și unul interior (sau viu), numit și alburn. Al doilea lucru pe care îl putem constata este lemnul solid, o combinație alcătuită din nenumărate tuburi micuțe așezate unul lângă altul în cea mai frumoasă ordine posibilă. Cel de-al treilea lucru este centrul sau inima copacului, care reprezintă de regulă un tub mai mare, umplut cu un țesut celular spongios. Celulele acestuia absorb lichidele extrase din Pământ, le purifică, după care le trimit prin mișcările lor de dilatare și de contracție către diferitele organe ale copacului.

7. Să analizăm în continuare fructul unui copac. Să spunem că avem de-a face cu o alună sau cu o ghindă. Ce observăm mai întâi?

8. Primul lucru care ne sare în ochi este coaja exterioară, care este de două feluri, exact la fel ca și scoarța copacului. Urmează apoi învelișul de protecție, partea de mijloc a fructului, de regulă solidă. Dincolo de acesta se află cea de-a treia parte a fructului, în care este localizată inima sau învelișul embrionar al acestuia.

9. Să analizăm acum un animal. Primul lucru observat este pielea, care prezintă forma exterioară a animalului. În interior, corpul animalului include scheletul solid, de care este prinsă o masă de țesut muscular și parțial cartilaginos, suficient de puternic, la fel ca și învelișul dur al fructului sau ca și craniul capului. În interiorul acestui schelet se găsesc organele interne precum splina, plămânii, ficatul și intestinele, iar în partea cea mai nobilă a animalului, inima însăși, cea care guvernează întreaga viață, căci prin activitatea ei își primesc celelalte două părți ale corpului hrana de care au nevoie, prin intermediul nenumăratelor vase sanguine care fac legătura intre ele.

10. Aceleași relații există și în interiorul corpului uman. Dacă doriți să înțelegeți și mai bine acest proces, luați exemplul unui ou. Pe scurt, fiecare ființă fizică animată, organică, ce trăiește la suprafața Pământului, are o structură corporală mai mult sau mai puțin asemănătoare cu cea a Pământului-mamă.

11. Partea exterioară a corpului Pământului reprezintă tot un fel de coajă tare și moartă. La fel ca în cazul copacului, partea interioară a acestei scoarțe este ceva mai vie decât cea exterioară. Deși pare complet moartă, scoarța unui copac poate totuși produce suficientă hrană pentru anumite plante minore, precum mușchiul, la fel cum pielea unui animal nu este atât de moartă încât să nu poată oferi hrană anumitor paraziți minori. Același lucru este valabil și în cazul crustei exterioare a Pământului, care nu este atât de moartă încât să nu poată susține nenumăratele plante și animale care cresc la suprafața ei.

12. Această crustă exterioară a Pământului are o grosime de aproximativ 150 de kilometri și reprezintă partea cea mai solidă a corpului terestru. În anumite regiuni ea este mai subțire. În plus, ea nu este la fel de solidă peste tot, dar este suficient de fermă pentru a putea susține cu ușurință tot ce se află la suprafața Pământului. Cea de-a doua parte este nucleul viu al corpului terestru, în interiorul căruia este localizată cea de-a treia parte: inima.

13. Vom examina în continuare felul în care sunt legate între ele cele trei părți ale corpului terestru și maniera în care sunt guvernate acestea de către forța de control a inimii, care le străbate integral.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 6 - Centrele de greutate și fluidele Pământului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.2.2010, 06:07 View PostDownload Post

Capitolul 6
Centrele de greutate și fluidele Pământului

1. Dacă ați putea vedea trunchiul unui copac dinspre inimă către scoarța exterioară și dinspre rădăcină către mugurii cei mai înalți, ați descoperi, în afară de tuburile ascendente, înzestrate cu nenumărate pompe, obturatoare și valve (pentru închiderea și deschiderea circulației fluidelor), și un număr de organe transversale mai mici, care pot fi găsite de la inimă și până la scoarța exterioară, fiind așezate în dispozitive dintre cele mai variate. La rândul lor, și ele sunt echipate cu obturatoare și valve, pentru scopul menționat mai sus. Toate aceste pompe, obturatoare și valve reprezintă centre de greutate secundare, prin intermediul cărora principiul vieții este distribuit la nivelul întregului copac. Tuburile de diferite dimensiuni, având un rol primar sau secundar, străbat toate cele trei părți ale copacului, fiind conectate între ele prin alte tuburi laterale, creând o rețea ce se extinde de la rădăcină și până la scoarță. Prin intermediul lor, inima - principiul esențial al vieții - guvernează întregul copac. Așa cum am mai spus, în afara centrului principal de greutate, în materia lemnoasă există nenumărate centre secundare. Știm deja că centrul de greutate al materiei organice reprezintă punctul central al activității acesteia, care îi dă viață. Centrele secundare de greutate (sau punctele vitale), mai mici, sunt localizate în punctele de intersecție ale organelor transversale menționate mai sus cu circuitele vitale (sau organele ascendente). În aceste puncte de intersecție se produce un efect particular.

2. Acest efect poate fi ilustrat astfel: dacă luăm două bucăți de lemn și le așezăm în cruce unul peste celălalt, în punctul de intersecție se produce un efect perceptibil. În momentul contactului cu bucata superioară, cea inferioară își unește greutatea cu greutatea acesteia. Dacă cineva încearcă să ridice bucata de lemn de jos, este nevoit să o ridice și pe cea de sus.

3. Să luăm un alt exemplu: să ne imaginăm un rezervor din care apa trebuie condusă în două puncte diferite prin două conducte. Dacă cele două conducte se intersectează, cele două jeturi de apă trebuie să treacă unul prin celălalt, împiedicându-se astfel reciproc. De îndată ce apa reușește însă să treacă de punctul de intersecție, ea poate circula liber mai departe. Ce se petrece în punctul de impedanță? Apa care vine dintr-o conductă se amestecă cu apa care vine din cealaltă, creând la început un mic vârtej, din care, apa astfel combinată, intră din nou în cele două conducte, continuându-și drumul. Acest exemplu demonstrează efectul important care se produce în aceste puncte de tranziție, care reprezintă implicit centre secundare de greutate.

4. Un efect similar se produce în punctele de intersecție ale micilor tuburi laterale cu cele longitudinale din interiorul unui copac.

5. Să luăm și un al treilea exemplu: revenim la imaginea unei conducte de apă, cu care se intersectează zece tuburi de apă, dispuse radial. În punctul de joncțiune al tuburilor, apa se amestecă, generând un vârtej mult mai puternic de această dată, după care își continuă drumul prin cele 10+1 tuburi.

6. Un copac are numeroase asemenea „conducte” de apă. Cu cât ne apropiem mai mult de scoarță, cu atât mai multe sunt aceste tuburi și cu atât mai radiale sunt punctele de intersecție. Așa se explică de ce scoarța copacilor este mai degrabă un depozit de lichide amestecate. Scoarța prezintă simultan aspectul spongios al inimii, cel fibros al lemnului și o mare varietate de compuși amestecați, care ascensionează separat în interiorul trunchiului, prin tuburi diferite, servind anumitor scopuri particulare în formarea uneia sau alteia din părțile copacului. Ne este revelat astfel rolul foarte important al centrilor secundari de greutate, care constă în amestecarea fluidelor vitale ale corpului pentru a obține efecte cu totul deosebite. Acest lucru poate fi văzut cu ușurință dacă secționăm trunchiul unui copac.

7. Inelele pe care le putem vedea în secțiunea laterală sunt cunoscute sub numele de inele anulare. Albumul reprezintă un țesut alb, mai moale, care separă aceste inele. Razele care emană din centru, mergând până la nivelul scoarței, atestă efectul centrelor secundare de greutate. Este vorba de niște efecte secundare ale aceluiași impuls central. De regulă, localizarea aproximativă a acestor centre în interiorul copacului este situată în punctele de intersecție ale nucleelor rădăcinilor și ramurilor cu nucleul trunchiul central. Tot la nivelul trunchiului este situat și sediul principalului centru de greutate: inima copacului. Rănirea inimii va provoca instantaneu moartea copacului.

8. Același principiu se aplică și Pământului, dar la o scară mult mai mare. La fel ca în cazul unui copac din a cărui inimă pornesc un mare număr de canale, intersectate de nenumărate tuburi laterale mici, tot așa se petrec lucrurile și în cazul trupului Pământului. Cu cât organele sunt mai apropiate de inimă, cu atât mai mari sunt ele. Cu cât sunt mai îndepărtate de inimă, cu atât devin mai mici, fiind din ce în ce mai răsfirate. Această descriere vă va permite să înțelegeți cum sunt conectate între ele cele trei părți ale trupului terestru, felul în care operează principalul centru de greutate al Pământului prin intermediul nenumăratelor canale și al punctelor lor de intersecție, care ajung până la suprafața sa, precum și cât de multiformă este structura centrelor secundare de greutate, pentru a-și putea îndeplini funcțiile multiple.

9. Să vedem în continuare de unde primește inima Pământului diferitele sale fluide (cele pe care le pune în mișcare prin canalele cele mai mari ale corpului). Aceste fluide principale nu se amestecă între ele decât atunci când canalele ajung să se intersecteze, generând fluide amestecate, de ordin secundar, terțiar, și așa mai departe. Cu cât fluidele călătoresc mai aproape de suprafața Pământului, cu atât mai amestecate devin ele.

10. Pentru a răspunde la întrebarea de mai sus, vom analiza din nou exemplul cu copacul. Un copac nu absoarbe prin rădăcinile sale decât picăturile de ploaie și cele de rouă. Atunci când Eu am creat plantele, am avut însă în vedere desemnarea unor chimiști care lucrează în inima și în stomacul lor, filtrând și procesând lichidele astfel absorbite, pentru ca ele să devină utile. Deși fluidele ajung în inima Pământului sub forma unor substanțe simple, chimiștii din această zonă le prelucrează în laboratoarele lor, având grijă să respecte proporțiile corecte. Lichidele astfel obținute sunt direcționate prin canalele corespunzătoare, astfel încât să ajungă la destinația corectă în cantitatea necesară, nici o picătură în plus sau în minus.

11. Felul în care se realizează acest proces nu poate fi explicat în termeni fizici, dar poate fi justificat din punct de vedere spiritual, lucru pe care îl vom face ceva mai târziu. De aceea, nu trebuie să vă preocupe materia din care sunt alcătuite aceste fluide și nu trebuie să vă grăbiți să trageți concluzia că este vorba de carbon și de oxigen, căci în cazul substanțelor primare nu se poate vorbi decât de cantități foarte mici de materie 1(*). Sufletul unui animal, la fel ca și cel al ființei umane, este și el substanțial, dar nu este alcătuit din carbon sau oxigen.
________________________________________________________________________________________________________________________________________
Note:
1 (*) N.Tr. Expresia „substanțe primare” se referă la în cazul de față la un termen mai degrabă filosofic. Din această perspectivă, și „sufletul” este privit ca fiind substanțial, materia sa fiind însă una subtilă, nu materia fizică pe care o cunoaștem cu toții.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 7 - Hrana și rotația Pământului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.2.2010, 06:13 View PostDownload Post

Capitolul 7
Hrana și rotația Pământului

1. De vreme ce Pământul este - cum s-ar spune - un corp animal organic, chiar dacă imens, el trebuie să se hrănească pentru a supraviețui. De aceea, el are nevoie de o gură, de o trompă sau de un cioc, la fel ca orice animal. Anumite animale, precum polipii și caracatițele, au mai multe asemenea trompe capabile să sugă hrana. Diferența dintre trompa unui animal mai mare și cea a unei insecte constă în faptul că prima poate absorbi o hrană solidă, în timp ce cea de-a doua nu poate absorbi decât o hrană lichidă.

2. Rădăcinile plantelor, copacilor și arbuștilor nu sunt altceva decât asemenea trompe alimentare. La fel se petrec lucrurile și cu pistilule florilor, care pot absorbi polenul 1(*), pe care îl pisează, după care îl folosesc pentru a da viață sevei fructelor, el fiind prima hrană de care beneficiază acestea pentru a se putea forma. În plus, orice corp animal și vegetal este înzestrat cu o sumedenie de pori mici, necesari pentru absorbția substanței vitale electrice și eterice din aer.

3. De vreme ce toate animalele și toate plantele sunt produse de corpul Pământului, este evident că același principiu trebuie să se aplice și corpului terestru care le-a generat, deși la o scară mult mai mare. Astfel, Pământul este înzestrat, la fel ca orice animal, cu o gură mare, prin care primește hrana sa principală. În plus, el dispune de un mare număr de tuburi mai mari sau mai mici, folosite de asemenea pentru absorbția hranei, precum și de un canal eliminatoriu principal și de o multitudine de canale eliminatorii mai mici (tuburile și canalele mai mici sunt asemănătoare cu porii organismului animal). În ceea ce ne privește, vom analiza mai întâi gura principală, apoi canalul eliminatoriu principal, întrucât cele două exercită cea mai importantă influență asupra mișcării de rotație a Pământului. Canalele mai mici pentru hrană și eliminare nu vor fi amintite decât în treacăt.

4. Polul Nord este locul în care se află gura principală a Pământului, iar Polul Sud este locul în care se află principalul canal de eliminare al acestuia. Măsurând de la limita exterioară, acolo unde gura are o formă de pâlnie, diametrul acesteia este de circa 150-225 kilometri, îngustându-se treptat până la mai puțin de un kilometru. Gura continuă cu gâtul Pământului, care face legătura cu stomacul terestru. Pereții acestui tub nu sunt drepți, și pe o porțiune destul de mare sunt acoperiți cu țepi, la fel ca pielea unui porc țepos gigantic.

5. Stomacul Pământului este localizat direct sub inimă, aproximativ la jumătatea corpului terestru. Suprafața sa este de circa 500 de kilometri pătrați, fiind parțial extins și parțial susținut de niște piloni transversali, mai mari sau mai mici; de pildă, unii dintre aceștia au diametrul de 1.200 metri. Acest stomac și susținătorii săi transversali nu sunt alcătuiți dintr-o substanță solidă; el seamănă mai degrabă cu un sac elastic uriaș. Pereții săi interiori sunt susținuți de aceeași substanță elastică, asemănătoare cu cauciucul vostru, astfel încât nu pot fi comprimați de forța exterioară a gravitației. Un canal principal iese din stomac și urmează un traseu spiralat prin întregul corp al Pământului, având capătul la Polul Sud. Acest canal principal este alcătuit și el din substanța elastică care stă la baza stomacului, dar la nivelul gurii devine mai ferm. Numeroase alte canale se varsă în canalul alimentar principal al Pământului, la fel ca și în canalul de eliminare.

6. Se pune acum întrebarea: cu ce anume se hrănește Pământul prin uriașa sa gură? Care este hrana sa, și de unde provine ea?

7. Cine are posibilitatea să viziteze nordul îndepărtat, în regiunile polare, va experimenta fenomene pe care nu le poate întâlni în nici o altă parte a Pământului. Mai întâi, aici se află o regiune de aer foarte rece. Acest aer rece, care este și foarte greu, se unește cu o masă din ce în ce mai densă de vapori care este atrasă către Polul Nord, în special iarna, de numeroasele lumini asemănătoare stelelor căzătoare care există aici. Mai departe, călătorul va descoperi, în jurul cercului polar exterior, banchize imense de zăpadă întărită, și din când în când ghețari. Iată, aceasta este hrana! Aceste mase imense de zăpadă și de gheață sunt atrase în gura uriașă a Pământului de o forță magnetică foarte mare, fiind transportate apoi în marele stomac, unde hrana cristalină este depozitată de-a lungul pereților, a bârnelor transversale și a pilonilor.

8. Când stomacul este plin, inima Pământului emite o mare cantitate de căldură, care pune în mișcare pereții stomacului. Bârnele transversale dilată și contractă alternativ stomacul, iar aceste mișcări zdrobesc și macină hrana, generând un curent electric pozitiv care separă elementele nutritive, împingându-le apoi către canalele colectoare.

9. În continuare, un curent electric negativ preia elementele rămase nedigerate și le împinge cu o mare forță către canalul spiralat de eliminare. În acest fel, rămășițele alimentare sunt transformate în excremente, nu înainte de a stoarce din ele și ultimele substanțe nutritive, ca urmare a puternicei mișcări de fricțiune.

10. Așa se explică de ce partea nordică a Pământului dispune de ținuturi mult mai mari decât cea sudică, întrucât aceasta din urmă primește o cantitate mai mică de materie, după ce din ea au fost extrase substanțele nutritive.

11. Mișcarea de rotație a Pământului este cauzată de expulzarea acestei cantități uriașe de deșeuri, care generează un impuls în spirală. Fenomenul poate fi comparat cu prinderea unei rachete de marginea unei roți. Dacă racheta este aprinsă, roata se pune într-o mișcare circulară, întrucât aerul care scapă din rachetă exercită o presiune atât de mare încât aerul exterior nu-i poate opune o forță egală și de semn contrar. Se creează astfel un punct de presiune continuă, care învârte roata pe care este montată racheta, din cauza diferenței dintre aerul care iese din rachetă și aerul exterior. Acest exemplu vă permite să înțelegeți cum se realizează mișcarea zilnică de rotație a Pământului și cum este susținută aceasta.
________________________________________________________________________________________________________________________________________
Note:
1 (*)Fiolă: Trebuie menționat că polenul nu reprezintă altceva decât ouăle plantelor, care, pentru a prinde viață, trebuie mai întâi fertilizate, la fel ca și în cazul ouălor de găină
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 8 - Plămânii și respirația Pământului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.2.2010, 06:19 View PostDownload Post

Capitolul 8
Plămânii și respirația Pământului


1. Așa cum știți, pentru a putea funcționa corect, este absolut necesar ca un organism fizic să fie dotat cu o pereche de plămâni, o inimă și un stomac. Chiar și plantele dispun de anumite facultăți respiratorii, cu ajutorul cărora inspiră și expiră la fiecare 24 de ore.

2. Respirația corpului Terrei poate fi observată cu ușurință pe malul mării, în special în zonele în care există fluxuri și refluxuri regulate. Acest fenomen nu poate avea decât o cauză internă, nicidecum una externă. Dacă nu sunteți de acord, umpleți o cadă cu apă și atârnați deasupra ei o mică sferă magnetică, la aproximativ 10 metri de suprafața apei. Rotiți apoi sfera magnetică deasupra apei și observați ce se întâmplă. Veți constata că apa rămâne perfect liniștită. Acum, intrați în cadă și respirați normal. Vă veți convinge pe loc că odată cu fiecare inspirație, nivelul apei din cadă se ridică, și odată cu fiecare expirație, nivelul apei coboară. Ceea ce se petrece în acest caz la scară mică se repetă la scară mare și în ceea ce privește Pământul.

3. Atunci când Pământul inspiră aer, zona sa abdominală, care este mai moale, fiind acoperită de regulă de oceane, se dilată, iar apa oceanelor se ridică inundând țărmurile. Când plămânii Pământului expiră, zona abdominală coboară, iar apa oceanelor se retrage din regiunea inundată a malurilor.

4. De vreme ce Pământul poate respira, este limpede că el trebuie să dispună, și de instrumentele necesare pentru acest scop. Plămânii Pământului au o capacitate de aproape 422.000 de kilometri cubi, Fiind localizați direct sub pământul tare de la suprafață. Ei acoperă o suprafață de 280.000 de kilometri pătrați - Plămânii sunt alcătuiți dintr-un țesut celular alveolar (ca un fel de rețea), în care există nenumărate compartimente goale, legate între ele prin tuburi mai mari sau mai mici. Aceste tuburi au două funcții: mai întâi, ele conduc aerul în alveolele interioare, după care îl expulzează; în al doilea rând, datorită elasticității lor extrem de sensibile, ei se pot dilata și contracta alternativ, la fel ca și mușchii și tendoanele animalelor. Aceste dilatări și contracții sunt generate de schimbarea continuă a polilor. Schimbul polarității Pământului are drept cauză un impuls primit din partea sufletului Pământului, și trebuie spus că fără el, mișcarea liberă a corpurilor nu ar fi posibilă.

5. Când tuburile se dilată, compartimentele interioare ale plămânilor sunt comprimate, ceea ce generează o expulzare a aerului. Când tuburile se contractă, alveolele se dilată, generând absorbția aerului.

6. Atunci când sufletul primește substanța vitală din aerul inspirat se produce schimbarea de polaritate. Ceea ce rămâne în plămâni este un aer viciat (*3). Datorită acestui aer viciat, polul pozitiv devine negativ în urma inspirației, căci aerul viciat nu corespunde principiului pozitiv. În acest fel, contracția tuburilor este declanșată rapid. Când în plămâni intră un aer proaspăt, polaritatea devine din nou pozitivă.

7. Dar când anume inspiră și când expiră plămânii? Pământul inspiră aerul prin gura sa principală, prin care își primește și hrana. La jumătatea distanței tubului alimentar există un tub lateral care se deschide și se închide alternativ, și care conduce la plămâni.

8. La fiecare șase ore se produce o inspirație și o expirație. În timpul inspirației, esofagul care dă către stomac se închide. După inspirarea cantității corespunzătoare de aer, tubul care face legătura cu plămânii se închide, la fel ca și laringele în cazul omului, iar esofagul se deschide din nou. Înainte ca aerul să fie expirat pe gură, esofagul se închide la loc.

9. Respirația este astfel reglată încât Pământul este alimentat cu aer o dată la fiecare șase ore, în timp ce alimentația sa se produce numai o dată la 12 ore. Atunci când Pământul își ingerează hrana, în plămâni se produce o decantare chimică a aerului, în urma căreia se produce substanța vitală. Așa se face că Pământul inspiră și expiră de patru ori la fiecare 24 de ore, în timp ce se hrănește numai de două ori.

10. Este dificil să descriem corect forma plămânilor Pământului. Culoarea lor este albăstrui-cenușie, iar forma lor poate fi comparată cu cea a unei nuci de cocos supradimensionate.

11. Dacă vă puteți imagina dimensiunile indicate anterior, veți putea înțelege mărimea uriașă a acestor plămâni. Un singur compartiment interior este prea mare pentru a putea fi observat în totalitate de privirea umană.

12. Este la fel de dificil să descriem substanța elastică din care sunt alcătuiți plămânii. Putem menționa doar că ea seamănă într-o oarecare măsură cu plămânii animali, poate și din cauza faptului că animalele sunt născute din Pământul mamă, având deci organe asemănătoare.

13. Elementele pe care Pământul le elimină la suprafață prin nenumăratele sale organe sunt ingerate mai întâi de către plante, iar apoi de animale. Fiind de natură organică, este firesc ca ele să fie sublimate din nou în substanțe organice. La urma urmei, de unde și-ar putea lua animalele sângele lor dacă substanțele din care este alcătuit acesta nu ar fi făcut parte anterior din sângele Pământului? De unde ar putea proveni chiar apa de la suprafață dacă nu ar fi făcut parte integrantă din interiorul Pământului?

14. Pe scurt, corpul Pământului conține toate elementele din care sunt alcătuite corpurile ființelor care trăiesc la suprafața lui.

_ (*3) Echivalentul dioxidului de carbon din plămânii noștri.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 9 - Splina Pământului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.2.2010, 06:24 View PostDownload Post

Capitolul 9
Splina Pământului


1. După plămâni, unul dintre cele mai importante organe pentru orice animal este splina sa, cuptorul care încălzește orice trup animal. Splina este la fel de importantă pentru susținerea vieții ca și inima, stomacul și plămânii; fără splină, celelalte organe ar muri. În orice casă, cuptorul servește unui dublu scop: acela de a găti mâncarea și acela de a încălzi camerele. Cuptorul din interiorul corpului reduce substanțele nutritive la elementele lor constitutive, pe care le direcționează apoi prin vase. De aici, ele trec în sânge, ajung la nivelul inimii, unde sunt folosite conform destinației lor.

2. Splina este alcătuită dintr-o masă de substanță moale. Prin țesuturile ei celulare în rețea, ea are capacitatea de a produce și de a menține focul electromagnetic. Printr-o mișcare de fricțiune internă continuă, splina creează un foc electromagnetic, pe care îl reține în interiorul nenumăratelor sale receptacule în formă de săculeți, ca și cum ar fi vorba de niște sticle micuțe. Acest organ este întotdeauna saturat de focul electromagnetic, astfel încât poate furniza în orice moment electricitatea negativă de care are nevoie stomacul și electricitatea pozitivă de care are nevoie inima.

3. Acest organ intern există și la nivelul Pământului, putând fi numit pe bună dreptate splina Pământului. Ea este localizată în apropierea stomacului, la fel ca în orice corp animal, și se află într-un contact strâns cu inima Pământului. În afara stomacului, care beneficiază de pe urma splinei obținând de la aceasta căldura de care are nevoie pentru a efectua digestia, inima beneficiază și ea, obținând de la splină puterea sa pulsatorie. Nici activitatea plămânilor nu este complet independentă de acest organ atât de important, decât pe jumătate. Mai mult, splina influențează chiar și voința sufletului. Așa se explică de ce omul poate respira mai rapid uneori, și mai lent alteori, în funcție de voința sa.

4. Care sunt efectele splinei asupra Pământului? Pentru a înțelege răspunsul la această întrebare, este suficient să privim vulcanii care acționează la suprafața Pământului. Ei nu sunt altceva decât niște coșuri secundare prin care iese fumul acestui șemineu, oferindu-ne totuși o imagine de ansamblu asupra fenomenelor care se petrec la nivelul acestui cuptor atât de important pentru buna funcționare a Pământului. Vulcanii nu reprezintă decât unul din efectele secundare ale activității splinei terestre.

5. La fel, putem observa izvoarele fierbinți, care își extrag căldura tot din splina Pământului, deși într-o manieră indirectă, prin intermediul acelor canale calde care se află în legătură cu această parte a intestinelor Pământului. Acesta este un alt efect secundar al splinei care se manifestă la suprafața Pământului.

6. Pentru a înțelege și mai bine, putem observa norii, formarea ceții și vânturile care bat la suprafața Pământului. Toate aceste fenomene naturale reprezintă efecte ale activității splinei terestre, al cărei foc central principal penetrează întregul Pământ, încălzindu-i toate părțile componente. Dacă cineva ar intra în interiorul Pământului și ar călători pe o distanță de numai câteva mile, el s-ar convinge pe loc cât de eficient este acest organ intern încălzitor. Când apa pătrunde la asemenea adâncimi, ea ajunge rapid la fierbere și se dizolvă în aburi. La rândul lor, aceștia inflamează pielea Pământului și pătrund treptat prin pori, crevase și alte deschizături ale scoarței Pământului, de unde ies sub formă de gaze sau vapori de apă. În continuare, acești vapori ajung în atmosferă și tulbură echilibrul acesteia. Astfel iau naștere vânturile. Atunci când gazele și aburii din interiorul Pământului generează o presiune foarte mare, ei ies afară în mod violent, dând naștere cutremurelor de pământ, care pot fi mai mari sau mai mici. Alte efecte pot fi uraganele ce devastează ținuturi întregi. Avem de-a face cu fenomene variate care se petrec la suprafața Pământului, toate având drept cauza același organ intern: splina.

7. Furtunile și marile valuri ale oceanelor (care nu au nimic de-a face cu fluxul și refluxul), precum și curenții interiori, reprezintă un alt efect al activității acestui organ: apa oceanelor nu ar fi sărată dacă anumite substanțe din compoziția fundului mării nu ar fi transmutate de foc, fiind trimise apoi în sus prin intermediul diferitelor organe de profil, dând naștere sărurilor. Toate fenomenele meteorologice care pot fi observate în atmosfera Pământului, precum și puterea vegetației, au aceeași origine.

8. Am arătat câteva din principalele efecte ale splinei. Pentru a înțelege semnificația ei mai profundă, vom face în continuare o mică excursie în interiorul acestui organ, pentru a explora felul în care este structurată splina Pământului și de unde își extrage ea focul și materialele necesare întreținerii acestui foc.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 1 of 7  [ 70 Posts ]
 

Goto page 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !