Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 22.11.2019, 05:33
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Pamantul - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 10 - Structura splinei și prepararea sângelui
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.2.2010, 06:30 View PostDownload Post

Capitolul 10
Structura splinei și prepararea sângelui


1. Dacă vom examina o secțiune din splina unui animai la un microscop puternic, vom constata că țesutul este alcătuit dintr-un mare număr de compartimente minuscule; acestea alcătuiesc de regulă un cub gol în interior, sau, din când în când, anumite formațiuni piramidale (mai exact, tetraedre - piramide triunghiulare). Există și compartimente în formă de ou, dar acestea sunt mult mai rare. Ele sunt legate unele de altele (punctele comune fiind colțurile) printr-o serie de cilindri de mici dimensiuni. Pereții acestor compartimente sunt deschiși; așa se explică de ce splina pare atât de moale și de spongioasă la atingere. Compartimentele sunt străbătute în linie de numeroase vase de sânge. În plus, ele sunt legate unele de altele printr-o vastă rețea de tubulaturi, o parte dintre acestea fiind foarte înguste, altele fiind mai largi. În fața ochiului fizic, această rețea pare un adevărat păienjeniș, care străbate splina deopotrivă în lung și în lat.

2. Vasele de sânge distribuite în număr mare în interiorul splinei își au originea într-un vas colector central, aflat în contact cu stomacul; el se varsă în canalul principal care face legătura cu inima. Totodată, întregul țesut al splinei este învelit într-o piele delicată, străpunsă de nenumăratele vase de sânge, care apar ca niște puncte întunecate de culoare roșie. Întrucât țesutul splinei este extrem de delicat, el este învelit într-un strat de grăsime, care îi asigură protecția și lubrifierea necesară în timpul activităților sale continue de frecare.

3. Aceasta este, pe scurt, descrierea anatomică a splinei unui animal; evident, dacă splina a fost prelevată de la un animal mort, ea capătă o cu totul altă înfățișare.

4. De ce este splina, cu toate vasele sale de sânge, conectată la stomac și la inimă? Contactul direct al splinei cu stomacul și cu inima derivă din faptul că splina primește din stomac acele lichide care sunt necesare pentru prepararea sângelui, le transformă printr-o operațiune alchimică în sânge propriu-zis, după care le trimite către inimă. De multe ori se întâmplă ca în cazul oamenilor care au un excedent de sânge în interiorul splinei, acesta să nu poată fi depozitat în întregime la nivelul inimii, fiind trimis către stomac, de unde este expulzat prin vomă.

5. Atunci când vomitarea cu sânge se repetă frecvent, explicația trebuie căutată la nivelul splinei, rareori având de-a face cu plămânii. Dacă sângele nu reușește să își găsească o cale de ieșire, el poate produce inflamarea splinei, care conduce în timp la întărirea acestui organ.

6. Cum produce splina sângele? Atunci când lichidul alb (de culoarea oului) trece din stomac în splină, el rămâne o vreme în interiorul venelor care străbat compartimentele interioare ale acesteia (dând imaginea unui șirag de perle străbătute de o ață), unde avansează cu fiecare bătaie a inimii, din perlă în perlă, suportând simultan o mișcare de fricțiune din partea pereților splinei. Această mișcare de fricțiune este cea care generează focul electric, a cărui polaritate pozitivă este trimisă către zona stomacului și a cărui polaritate negativă este trimisă către zona inimii. Așa se explică de ce compartimentele mai apropiate de stomac au mai degrabă o formă ascuțită, în timp ce cele orientate către inimă au o formă de ou.

7. Datorită acestui foc electric, micuțele compartimente se dilată și se contractă succesiv. Fiind într-un contact permanent cu vasele de sânge prin intermediul unor cilindri mici, lichidele care pătrund în ele trec printr-un anumit proces de fermentație. În urma acestui proces, carbonul conținut în lichide este eliberat, fiind parțial trimis către vezica biliară și parțial către țesuturile grase. Același proces de fermentație conduce la formarea unor bule care, sub influența electricității negative, se contractă și capătă o formă lenticulară. Fiind încărcate cu electricitatea care le-a generat, ele capătă o culoare galben-șofran, după care pătrund în compartimentele inimii ca sânge propriu-zis.

8. Sângele nu este un lichid continuu, fiind alcătuit din celule mici, cu o formă lenticulară. Prin intermediul acestor celule mobile și alunecoase, el distribuie electricitatea negativă în întregul organism.

9. Acest tip de electricitate încălzește organismul. Ori de câte ori micile corpuri lenticulare sunt atrase în vasele înguste de sânge, ele se adună, teaca lor devine lichidă și se amestecă cu fluidele limfatice, în timp ce substanța electrică eliberată este consumată sub formă de eter feruginos pentru stimularea sistemului nervos.

10. Am examinat astfel pe scurt structura și funcțiile splinei. Ne putem aventura acum în marele șemineu care este splina Pământului.

11. Structura acesteia este similară cu cea a splinei omului sau a unui animal. Compartimentele splinei Pământului sunt de mii de miliarde de ori mai mari decât cele ale splinei unui animal, de unde putem trage concluzia că structura splinei Pământului trebuie să fie fenomenală (chiar și așa, trebuie să menționăm că splina soarelui este mult mai mare, iar aceea a unui soare central principal este infinit mai mare. Structura soarelui este considerabil diferită de aceea a Pământului. Mai mult, ea este diferită chiar și de structura celorlalte corpuri cerești. Numai ochiul Creatorului poate vedea asemănările care există între acestea. De aceea, chiar dacă priviți în interiorul Pământului, nu trebuie să vă grăbiți să trageți concluzia că știți cum arată interiorul planetei Jupiter, sau al oricărei alte planete (*4).

12. Dacă vom privi pereții verziu-maronii ai splinei Pământului, vom constata că aceștia sunt străbătuți în fiecare clipă de nenumărate fulgere luminoase, dublate de tunete puternice și permanente. În aceste compartimente pătrund canale foarte largi, prin care trece un adevărat torent lichid. Flăcările electrice transformă acest lichid în abur, aflat sub o presiune imensă. Aburul își continuă drumul prin canale cu o forță imensă și cu un zgomot asurzitor. Apoi, compartimentele sunt inundate cu noi cantități de lichid, iar procesul de fierbere și transformare în abur continuă, într-o manieră care nu poate fi experimentată nicăieri la suprafață.

13. Vom părăsi acum compartimentele splinei și vom analiza pe scurt vasele de sânge, care au o structură similară cu cele din splina animalelor, străpungând șiruri întregi de compartimente ale splinei (de unde și imaginea plastică a perlelor înșirate pe o ață). Prin aceste vase trece torentul lichid de care vorbeam mai sus. Din când în când, aceste canale uriașe, ca niște șerpi primitivi, se îngustează, dar numai pentru a se lărgi apoi din nou, pentru a putea transporta torentele asurzitoare. Ceea ce se petrece aici la scară mare se petrece într-o manieră aproape identică, dar la o scară mai mică, în splina oricărui animal. Aceste lichide provin din stomacul Pământului și după ce sunt transmutate în sânge de către splină, sunt direcționate mai departe, către inimă.


_ (*4) Informații referitoare la celelalte planete pot fi găsite în lucrarea Soarele natural, scrisă tot de Lorber.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 11 - Ficatul Pământului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2010, 17:08 View PostDownload Post

Capitolul 11
Ficatul Pământului


1. La fel ca și splina, ficatul trebuie considerat unul din cele mai importante organe interne. În corpul animal, în trupul uman, dar și în cel al Pământului, ficatul este organul responsabil pentru eliminarea substanțelor otrăvitoare, care se găsesc în orice aliment, alături de cele nutritive vitale. Acest fenomen merită explicații ceva mai aprofundate.

2. Un om sau un animal ar muri imediat după ce a mâncat dacă trupul său nu ar dispune de un organ care să poată decanta toate substanțele toxice (îndeosebi carbonul și cianurile), adunându-le într-un vas specific și eliminându-le parțial prin vezica urinară.

3. Organul care execută această activitate este ficatul. În ceea ce privește structura sa interioară, aceasta este similară cu cea a splinei, deși forma sa exterioară seamănă mai degrabă cu cea a plămânilor. La fel ca și splina, ficatul este alcătuit dintr-o multitudine de compartimente aliniate unele lângă altele, fiind chiar mai strâns legate între ele. Patru tipuri diferite de tuburi vasculare străbat ficatul de-a lungul acestor compartimente, fiind unite între ele prin alte vase transversale mai mici.

4. O parte din aceste vase provin din inimă; ele aduc mari cantități de sânge în ficat pentru a-l îmbogăți cu carbonul necesar și cu mici doze de cianuri. Abia în acest fel poate efectua sângele digestia în vasele digestive ale organelor, după care contribuie la formarea pielii exterioare. După ce și-a îndeplinit aceste funcții, sângele respectiv nu mai poate fi folosit intern. Așa se explică de ce bolile de ficat pot fi recunoscute cu ușurință prin examinarea pielii bolnavului, așa cum se petrec de pildă lucrurile în cazul icterului (gălbinarea).

5. O a doua categorie de vase care străbat ficatul provin din stomac. Acestea au rolul de a aduce substanțe lichide în cantități suficiente pentru a dilua în proporțiile corespunzătoare cianurile, din care o cantitate mică trece în sânge, prin vasele de mici dimensiuni ale ficatului. Cea mai mare parte a cianurii, care este foarte toxică pentru organismul viu, este eliminată din ficat către rinichi, apoi către vezica urinară, și apoi este expulzată complet din corp prin intermediul tractului urinar, fiind o substanță complet nefolositoare.

6. O a treia categorie de vase provin tot din stomac, făcând legătura - prin intermediul membranelor lor mucoase - cu vezica biliară. Prin aceste canale trece carbonul mucos, sau bila, o substanță digestivă cu ajutorul căreia stomacul digeră alimentele și care este depozitată în vezica biliară. Dacă stomacul primește o cantitate nouă de hrană și nu dispune de proporția corespunzătoare de bilă, el apelează la ficat, căci orice proces digestiv reprezintă o formă de fermentare, iar unele substanțe nutritive fermentează mai rapid, în timp ce altele fermentează mai lent. Când alimentele nu conțin cantitatea necesară de substanțe de fermentare, o parte din cantitatea de bilă din stomac trebuie depozitată în ficat. Invers, atunci când bila devine insuficientă în stomac, acesta apelează la ficat.

7. Cea de-a patra categorie de vase sunt niște vene mici prin care trece aerul și care provin din plămâni. Aceste vene străbat întregul ficat și îl oxigenează. Vezica biliară este parțial alcătuită din ele, fiind menținută constant sub o tensiune egală. Simultan, aceste vase furnizează vezicii biliare o mare cantitate de aer atmosferic și de oxigen, pentru ca substanțele din bilă să nu fermenteze prea tare. În caz contrar, fermentația poate da naștere unor substanțe toxice pentru corp, din care rezultă boli inflamatorii precum reumatismul, guta, și altele. De aceea, este foarte nesănătos ca cineva să stea mai mult timp într-un loc în care nu există suficient oxigen și în care aerul este viciat.

8. Ne-am familiarizat astfel cu cele patru tipuri de vase din interiorul ficatului, ale căror acțiuni și reacții depind în întregime de fluidul electric, la fel ca în cazul splinei, fluid produs în compartimentele de care am vorbit mai sus, prin intermediul mișcărilor de frecare și de măcinare. Focul electric din ficat este stimulat inițial de cel al splinei. Altfel spus, ficatul ar fi mort fără splină.

9. La oameni și la animale, ficatul este localizat în jurul stomacului. În mod evident, nici în cazul Pământului lucrurile nu stau altfel, deși ele se petrec la o scară mult mai mare. Funcția ficatului Pământului este similară cu cea pe care o îndeplinește acest organ în cazul animalelor, deși acțiunea lui este secundară prin comparație cu cea a splinei. Pe de altă parte, ea nu trebuie considerată un organ mai puțin important în ceea ce privește buna funcționare a oricărui organism animal. Tot ce conține crusta Pământului și tot ce există la suprafața acestuia rezultă din funcționarea ficatului său. Astfel, apa oceanelor provine din ficat, nefiind în esență altceva decât urina eliminată de corpul Pământului. Ea se evaporă și dă naștere norilor, unde, sub influența luminii, vaporii își schimbă compoziția, devenind din deșeuri o hrană dulce și bună.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 12 - Rinichii Pământului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2010, 17:13 View PostDownload Post

Capitolul 12
Rinichii Pământului


1. În organismele umane și animale, rinichii au un triplu rol și reprezintă un instrument care merită toată atenția noastră. Ei îndeplinesc trei sarcini extrem de importante. Fără ei, viața animală nu ar putea exista, procreația ar fi imposibilă și nici o ființă vie nu ar putea cunoaște starea de bună dispoziție psihică și fizică. Rinichii dau naștere unei anumite stări de voioșie. Așa se explică de ce acest organ este atât de des menționat în Sfânta Scriptură.

2. Rinichii au sarcina de a recepta substanțele excretate de ficat, precum și acele fluide care nu sunt potrivite pentru buna funcționare a organismului. Partea toxică a acestor fluide este trimisă mai departe, către vezica urinară, în timp ce partea utilă vieții este resorbită și transformată în acea substanță din care este alcătuită sămânța fertilă. În continuare, sămânța este preluată de sânge și condusă către anumite vase care nu au altă destinație decât aceea de a o depozita, devenind disponibilă pentru procreație ca energie polară pozitivă, prin intermediul energiei polare negative a testiculelor. Aceasta este cea de-a doua funcție a rinichilor.

3. O a treia funcție, chiar mai importantă, se referă la faptul că rinichii se află într-un contact intim cu inima, plămânii, stomacul, splina și ficatul, prin intermediul unui mare număr de vase mici. Din acest motiv, priviți din perspectiva spirituală, rinichii reprezintă într-o anumită măsură sediul sufletului, fiind câmpul de activitate în care este procreată noua entitate. Așa se explică de ce în viața naturală, rinichii generează o anumită stare de bună dispoziție și bunăstare, care nu poate fi atribuita însă organului propriu-zis, ci mai degrabă sufletului și spiritului activ în interiorul acestuia.

4. Ce om nu știe că o perioadă lungă de abstinență sexuală conduce la o stare permanentă de bunăstare interioară?

5. Acest sentiment de bucurie este susținut fizic de către rinichi, a căror formă specifică asigură un sediu confortabil pentru suflet. Așadar, aceste organe sunt responsabile pentru fericirea fizică, ceea ce explică de ce sufletul, deși își are sediul activității în zona inimii și a capului, preferă să se odihnească la nivelul rinichilor.

6. Somnambulismul și conștiința specifică lumii de dincolo au o legătură directă cu aceste organe, aflate într-un contact intim cu partea de sus a stomacului, unde se află un mare număr de ganglioni nervoși. Sufletul vede, aude și simte prin intermediul plexului solar, fiind capabil să comunice la acest nivel cu lumea exterioară.

7. Structura rinichilor are și ea o asemănare semnificativă cu cea a splinei și a ficatului, dar diferă esențial dacă este privită într-o secțiune laterală. De fiecare parte a rinichilor se află niște saci în formă de burtă. Aceștia sunt separați de impresiile observabile, dar și de un țesut celular albicios, fiind conectați numai pe linia mediană, alcătuită și ea din același țesut albicios.

8. Principalele canale de apă trec prin această zonă, furnizând substanța nobilă a seminței, pe care rinichii o absorb din apa trimisă de ficat în săculeții în formă de burtă. Aceștia produc o anumită cantitate de electricitate, care maturează lichidul, ce devine astfel mai subtil, fiind preluat de delicatele vase sanguine ale rinichilor. Unită cu sângele, această substanță seminală ajunge în inimă, unde pătrunde în compartimentele special rezervate pentru stocarea ei. Aici, ea primește în permanență hrană de cea mai bună calitate, devenind aptă pentru procreare, și așteaptă să fie folosită în acest scop prin intermediul testiculelor.

9. Rinichii Pământului sunt localizați puțin mai la nord de Ecuator. Forma lor seamănă izbitor cu cea a rinichilor unui porc, dar chiar și mai mult cu cea a rinichilor unui elefant. Scopul lor este același ca și în cazul oricărui animal. Ei reprezintă puțul din care își extrag oceanele apa lor și din care apar toate apele de la suprafața Pământului. Evident, Pământul are numeroase vezici urinare, care au forma unor mari bazine aflate sub crusta de la suprafață, din care unele sunt mai mari decât întreaga Europă. Oceanele și apele de pe continente se aprovizionează din aceste mari rezervoare subterane. Aceasta este principala funcție a acestui organ al Pământului. A doua sa funcție se referă la separarea apelor procreative de urina brută a Pământului. Apele procreative, a căror natură este extrem de nobilă, nu se ridică imediat la suprafața Pământului, așa cum se întâmplă în cazul animalelor, ci trec mai întâi prin inima Terrei, și abia de acolo sunt aduse la suprafață, unde se manifestă parțial sub forma anumitor izvoare de apă dulce, și parțial sub formă de rouă, care are un rol atât de important în lumea vegetală, unde contribuie la apariția fructelor.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 13 - Pământul privit ca bărbat și femeie
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2010, 17:15 View PostDownload Post

Capitolul 13
Pământul privit ca bărbat și femeie

1. Să spunem că e o zi frumoasă, peisajul este superb, trezind încântarea sufletului. Norii au o culoare atrăgătoare, iar sufletul călătorului pare să se înalțe către cer de fericire.

2. Acest sentiment de bunăstare în ființa umană nu este altceva decât o punere la unison cu liniștea intermitentă a Pământului!

3. Asemenea stări sufletești plăcute apar la suprafața Pământului ori de câte ori marele suflet al acestuia se stabilește în zona rinichilor pentru a se relaxa. În asemenea momente, la suprafața Pământului apare un sentiment de pace, iar natura pare liniștită. Aceste momente de pace sunt urmate de regulă de o vreme morocănoasă și de furtuni, natura descătușându-se cu o forță teribilă. Aceste fenomene apar atunci când sufletul iese din starea de odihnă și se întoarce în organele active. Acest lucru nu se petrece în cazul pământului la fel ca în cel al unei ființe umane, unde sufletul intră într-o stare de somn deplin, căci sufletului Pământului nu i se permite să se odihnească decât parțial, în timp ce o parte a sa trebuie să rămână activă.

4. Pentru mai buna ilustrare a odihnei parțiale a sufletului Pământului, o putem compara cu o noapte de veghe, în care doi oameni trebuie să facă de planton; când unul doarme, celălalt veghează, și invers. În ceea ce privește Pământul, acesta nu se poate odihni complet; mișcarea sa de rotație în jurul axei și de revoluție în jurul soarelui au grijă de acest lucru. Datorită lor, emisfera nordică, și din când în când și cea sudică, au parte de un somn de iarnă, în timp ce partea opusă este cât se poate de activă.

5. Pământul este și o ființă procreativă, deși această funcție se realizează diferit de cazul ființelor umane, al animalelor sau al plantelor. Din cauza naturii sale particulare, Pământul trebuie privit ca un fel de hermafrodit, având deopotrivă un sex masculin și unul feminin. În această privință, el seamănă întru totul cu prima ființă umană. La origini, aceasta a fost în sine deopotrivă bărbat și femeie, la fel ca și spiritele perfecte din cer, care au același atribut bipolar.

6. De vreme ce Pământul are capacitatea de a procrea, se pune întrebarea: care sunt ființele cărora le dă naștere el și cum se produce acest fenomen? La fel, unde se află organele sale reproducătoare?

7. Principalul organ reproducător este Polul Sud, extrem de proeminent. Polaritatea Pământului fiind negativă în acest punct, se poate afirma fără dubiu că în esență, el este de sex feminin.

8. Dacă privim Pământul numai din această perspectivă, ca femeie, rezultă că el nu este capabil decât să fie un receptor al funcției de procreație. Atunci cine procreează alături de el (cine îndeplinește rolul masculin)?

9. În mod evident, acest rol revine soarelui, care are o polaritate opusă!

10. Ce anume procreează însă soarele, sau dacă acest lucru s-a petrecut în trecut, ce a procreat el?

11. Principalul copil al pământului, Luna, primul copil al acestei femei telurice, a fost procreat în acest fel!

12. Pământul are mai mulți copii similari: un număr considerabil de comete, care s-au născut prin expulzarea lor în spațiul cosmic (eteric). Alți copii sunt stelele căzătoare - niște planete minuscule, asemănătoare unor comete, care s-au născut tot din Pământ. Ruta lor eliptică și forma lor rotundă sunt cele mai bune dovezi în acest sens. După o vreme, aceste mici planete cad din nou pe Pământ, fiind reintegrate de acesta.

13. Pământul are mai multe canale pentru naștere. Cel mai important dintre ele este localizat în mijlocul Oceanului Pacific, nu departe de Ecuator, în vecinătatea Insulelor Society. Acesta este inclusiv locul în care s-a născut Luna, iar mai târziu, un mare număr de comete, care continuă să existe și astăzi. Alte canale de naștere sunt lacurile, mlaștinile și anumite peșteri din munți, din care aceste mici planete sunt catapultate până la înălțimi considerabile. Având o masă foarte mică, preponderența energiei polare a Pământului consumă micul depozit de energie polar opusă al acestora, motiv pentru care sunt atrase din nou pe Pământ, unde cad sub formă de cenușă sau de mici pietricele.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 14 - Procrearea de tip masculin-feminin a Pământului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2010, 17:19 View PostDownload Post

Capitolul 14
Procrearea de tip masculin-feminin a Pământului

1. Toate mineralele, plantele și animalele își au originea materială în acest tip de procreare. Dacă privim Pământul din cealaltă perspectivă, ca bărbat-femeie, constatăm că el dă naștere într-o manieră extrem de fertilă, la fel ca și animalele care fac pui, ca păsările care depun ouă, ca plantele care produc semințe sau ca mineralele care generează flori (de mină).

2. Există patru forme de procreare ale Pământului în ipostaza sa de bărbat-femeie.

3. Mai întâi de toate, se pune întrebarea: dacă Pământul procreează în acest fel, de ce mai sunt înzestrate plantele și animalele cu o putere de reproducere atât de mare? De ce trebuie o plantă să dea naștere la semințe pentru a se putea multiplica? De ce depune o pasăre ouă, de ce nasc animalele pui și de ce depun peștii icre? Pentru cei înzestrați cu luciditate, răspunsul este oferit chiar de Natură. Am afirmat la început că Pământul a fost creat ca bărbat și femeie în același timp. În calitate de femeie, el nu poate procrea, fiind doar receptorul seminței și cel care dă naștere. În calitate de bărbat, el poate procrea, dar nu poate da naștere. Elementele produse trebuie mai întâi să se maturizeze și să se nască din aceleași specii care au fost create de Pământ în calitatea sa de bărbat.

4. Pentru a înțelege mai bine acest fenomen, vă propun să analizăm felul în care interacționează un copac cu trupul Pământului. Să presupunem că la început a existat sămânța, care a dat naștere unui copac, care a produs la rândul lui noi semințe din aceeași specie. Această presupunere este adevărată, fiind oricum mult mai ușor să produci o sămânță în interiorul Pământului decât un copac matur.

5. În cazul animalelor, situația este inversă. Pasărea trebuie să fi existat înaintea oului, căci oul nu poate fi clocit decât în prezența căldurii animalului. Cu toate acestea, păsările nu au existat ca atare încă de la început, căci în prima perioadă de procreare Pământul a făcut primul ou.

6. După ce din acest ou s-a născut prima pasăre, aceasta a făcut un nou ou, structurat puțin altfel decât oul născut la început direct de Pământ. Din acest ou s-a născut o nouă pasăre, asemănătoare cu cea care l-a clocit. În cazul păsărilor și al peștilor, primul ou trebuie considerat un fel de sămânță, astfel încât și în cazul lor, sămânța a existat înaintea animalu-lui care s-a născut din ea. Numai dacă privim diferența fundamentală care există între calitatea oului Pământului și cea a oului depus de pasăre ne putem da seama că pasărea a existat înainte de depunerea oului. În cazul plantelor lucrurile nu stau așa: semințele lor s-au născut direct din Pământ, fiind identice cu cele generate ulterior de plante. Toate speciile de mamifere s-au născut mai întâi din Pământ, primind de la acesta capacitatea de a se reproduce și de a se înmulți.

7. Pentru a explica mai bine puterile de procreație ale Pământului, să luăm din nou exemplul copacului. O sămânță care a crescut în copac cade la sol. Acolo, Pământul se comportă ca o soție care rămâne gravidă, și prin propria ei energie, dă naștere plantei pe care a conceput-o, într-o stare matură. Când noul copac ajunge la maturitate, el se comportă față de Pământ la fel ca o femeie, în timp ce Pământul se comportă la fel ca un bărbat, procreând împreună noile semințe pentru propagarea speciei.

8. Acest exemplu ilustrează destul de clar activitățile masculine și feminine ale Pământului. El demonstrează faptul că Pământul reunește în sine ambele polarități. În exemplul nostru am examinat interacțiunea exclusivă dintre Pământ și copac. Pentru a înțelege și mai bine, vom analiza în continuare această interacțiune chiar la nivelul Pământului.

9. După cum se știe, Pământul are doi poli: unul sudic și altul nordic. Polul Sud este de polaritate negativă, iar Polul Nord de polaritate pozitivă; unul atrage și celălalt respinge. Consecința este că cei doi poli pot exista foarte confortabil unul în vecinătatea celuilalt, căci în timp ce unul este donator, celălalt este receptor.

10. Datorită acestei relații polare, interacțiunea dintre cei doi poli este preponderent reciprocă. Astfel, la nivel exterior, Polul Nord devine receptiv, întrucât primește întreaga cantitate de hrană necesară Pământului. Pe de altă parte, Polul Sud nu ia nimic în gură, ci doar elimină, manifestând polaritatea inversă. Privind lucrurile din interior, Polul Nord devine un donator, iar cel Sud un receptor. Se poate vedea din acest exemplu cum Pământul manifestă alternativ ambele polarități, fiind parțial de polaritate masculină și parțial de polaritate feminină.

11. Mult mai spectaculos este efectul polar inversat asupra trecerii de la vară la iarnă, căci în emisfera nordică a Pământului este iarnă timp de jumătate de an, timp în care în emisfera sudică este vară; în următoarea jumătate de an, anotimpurile se inversează. Iată explicația acestui fenomen: iarna reprezintă un aspect masculin, și vara unul feminin. Iarna își depozitează sămânța în receptorul feminin al verii, care poartă în pântec ceea ce a procreat iarna. De aceea, în timpul iernii, una din emisfere are o polaritate masculină, iar cealaltă una feminină, ceea ce face ca Polul Sud, care de regulă este feminin, să apară drept masculin față de Polul Nord, care devine feminin în timpul acestei perioade. Există totuși o diferență: fructele din emisfera sudică a Pământului sunt întotdeauna mai dulci, mai moi și mai mari decât cele din emisfera nordică; ele nu sunt la fel de tari ca acestea din urmă deoarece feminitatea predomină în emisfera sudică indiferent de rolul pe care îl joacă aceasta. Folosind legea paradoxului, ne-am putea exprima astfel: nordul Pământului este un bărbat-femeie, în timp ce sudul său este o femeie-bărbat.

12. Din această descriere rezultă în mod evident că Pământul are o dublă polaritate. Pentru a avea o imagine de ansamblu mai bună, trebuie să știți că Pământul își schimbă polaritatea o dată în timpul zilei și o dată în timpul nopții. Noaptea este întotdeauna feminină, în timp ce ziua este masculină. Orice procreează ziua, noaptea păstrează în pântecul ei întunecat. În mod similar, orice sămânță este procreată și fructificată de Pământ ca ființă de sex masculin, după care este purtată în pântec și născută la momentul oportun de același Pământ, privit de data aceasta ca ființă de sex feminin.

13. Faptul că Pământul produce semințe pentru animale și pentru plante poate fi observat din analiza atentă a fenomenelor care se petrec la suprafața sa, spre exemplu creșterea pădurilor pe povârnișurile aride ale munților, sau a mușchiului și a ierbii în câmpiile sterpe, în care nimic nu a crescut timp de mii de ani. Mucegaiurile și bureții nu au produs niciodată semințe. Tot în această categorie de fenomene intră și ploile cu broaște, cu pești și cu șerpi, deși acestea se petrec destul de rar. Deși oamenii de știință încearcă să demonstreze că acestea au fost ridicate de la sol de către vârtejuri de aer, nu există nici o dovadă care să ateste acest lucru.

14. Mai mult, ei ar trebui să demonstreze mai întâi că există un loc pe pământ în care aceste animale există într-un număr atât de mare, pentru a fi aspirate și purtate prin aer, și apoi revărsate din nou pe pământ. Chiar dacă ar reuși să demonstreze acest lucru, ei nu ar face decât să ateste potențialul procreator al Pământului, singurul capabil să aducă pe lume, din sine însuși, aceste ființe.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 15 - Succesiunea generală a ființelor vii
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2010, 17:24 View PostDownload Post

Capitolul 15
Succesiunea generală a ființelor vii


1. Aceste fenomene se petrec într-o asemenea manieră încât să vă dea impresia că animalele ar fi aspirate de un vârtej atmosferic, care formează un fel de nor viu, după care, când puterea vântului se reduce, animalele cad din nou la sol. Trebuie să menționăm totuși că ar fi necesar un uragan foarte puternic pentru a ridica în aer atâtea broaște, șerpi și pești. De altfel, dacă ar fi aspirate de un asemenea uragan, animalele ar muri în aer, cu mult timp înainte să cadă din nou pe pământ. În al doilea rând, pentru a putea ridica animalele dintr-un lac sau dintr-o mlaștină, vârtejul ar trebui să aibă un diametru uriaș și o energie atât de mare încât nici un munte să nu reziste în calea lui. În sfârșit, în al treilea rând, este limpede că un uragan atât de puternic ar trebui să ridice în aer și apa lacului respectiv, până la ultima picătură. Ploile cu aceste animale ar trebui să aducă cu sine și apă, noroi, nisip, și alte plante și animale, lucru care nu se întâmplă niciodată în cazul acestor așa-numite ploi cu amfibii.

2. Iată cum se petrec în realitate aceste fenomene. Pământul procreează în interiorul său ouăle acestor animale, într-un mare număr. Aceste ouă sunt foarte mici și pot ieși cu ușurință la suprafață prin porii și canalele terestre. Cu cât ascensionează mai sus, cu atât mai mari devin ele, datorită fermenților pe care îi conțin, astfel încât în final ajung să fie mai ușoare decât aerul. Ele se ridică astfel în atmosfera terestră la fel ca niște baloane cu aer cald, formând acolo niște nori întunecați. Când au ajuns la o anumită înălțime, ouăle pătrund într-un curent electric extrem de puternic. Sub influența acestuia, ele ajung rapid la maturitate, animalele născându-se de regulă într-un număr foarte mare.

3. Întrucât greutatea lor crește treptat, datorită procesului de maturizare generat de curentul electric, norul viu începe să coboare lent spre pământ. Așa se explică de ce animalele cad la sol vii și mai trăiesc încă câteva ore. Acest gen de procreație devansează însă anumite etape ale evoluției naturale, nefiind la unison cu progresia firească a inteligențelor născute de corpul Pământului. Din acest motiv, animalele nu supraviețuiesc, fiind reabsorbite de Pământ, pe care îl îngrașă, intrând apoi în lumea plantelor. Trebuie să menționăm totuși că din anumite motive speciale, aceste nașteri în lumea animală se produc evitând incarnarea anterioară succesivă a entităților respective sub formă de plante, așa cum este ciclul firesc.

4. Evident, lucrurile se petrec cu totul altfel cu plantele primordiale, care pătrund pentru prima oară in existență. Acestea trebuie să treacă mai întâi prin toate etapele lumii vegetale, înainte ca entitățile lor vii să fie acceptate în regatul animal. Există totuși mari diferențe între plante. Unele sunt plante nobile, în timp ce altele sunt mai puțin nobile. Unele au efecte benefice, altele mai puțin benefice. Plantele nobile sunt foarte apropiate de etapa lumii animale, iar cele mai nobile dintre ele sunt apropiate chiar de etapa umană, în sensul că vor fi primite foarte curând în lumea oamenilor, în timp ce celelalte vor fi primite foarte curând în lumea animalelor, aceste plante au o tranziție foarte rapidă, în timp ce cele mai puțin nobile, sau inferioare, au nevoie de foarte mult timp pentru a fi acceptate în etapa plantelor nobile; același principiu li se aplică și animalelor. Maniera descrisă mai sus în care unele animale sunt procreate direct de Pământ se aplică și semințelor anumitor plante, în special în deserturile Arabiei și în anumite zone din Africa și din America. Marile deșerte și stepe au anumite puncte în care semințele acestor plante ies la suprafață, iar în zonele respective poate fi găsită o mare abundență de vegetație. În zonele în care nu există asemenea puncte fertile ale Pământului, solul rămâne sterp și mort.

5. Noile insule care ies la suprafața mării sunt înzestrate curând cu vegetație, grație aceluiași proces. După ce plantele trec prin anumite etape evolutive, pe insulele respective încep să apară și animalele, dar numai cele mai imperfecte dintre acestea, de genul animalelor târâtoare și al insectelor, căci tranziția naturală nu permite acestui proces să se extindă prea departe.

6. Pentru a fi creat un animal perfect este necesară o forță superioară, astfel încât nivelele anterioare să poată fi transcense. Și lucrurile continuă astfel până la nivelul ființei umane, care nu reprezintă o creație nouă, ci rezultatul unei progresii evolutive*. Aceste explicații sunt suficiente pentru ca un intelectual să înțeleagă cum stau lucrurile cu capacitatea de procreație și cu puterile de propagare ale Pământului. Toate aceste manifestări își au originea în rinichii Pământului, întrucât substanța din care este alcătuită sămânța este produsă aici, fiind germinată apoi în maniera descrisă mai sus.

7. Aceasta este, pe scurt, descrierea naturii interne active a Pământului, revelată astfel încât să poată fi înțeleasă de intelectul uman. În ansamblul lui, Pământul nu poate fi înțeles însă numai prin cunoașterea interiorului său; de aceea, este necesar să examinăm și suprafața sa. Aceasta va fi mai ușor de înțeles, deși există numeroase fenomene care nu pot fi înțelese încă de știința actuală.

8. Formarea crustei solide a Pământului a fost un proces extrem de complicat, ea ajungând să acopere astăzi cea mai mare parte a Terrei. Crusta poate fi comparată cu lemnul solid al unui copac, care acoperă cea mai mare parte a masei acestuia. La fel cum în interiorul unui copac se petrec fenomene absolut minunate, la fel stau lucrurile și în ceea ce privește Pământul. Această parte solidă a Pământului trebuie considerată o școală, prin intermediul căreia ființele - care au inițial o formă și o existență ciudată, în interiorul Pământului - evoluează către forme și stadii mai perfecte, cele pe care le cunoașteți cu toții.

(* - Despre crearea sufletelor vezi „Marea Evanghelie a lui Ioan Vol.4„, n.r.)
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 16 - Materialele și modalitatea în care este construit Pământul solid
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2010, 17:28 View PostDownload Post

Capitolul 16
Materialele și modalitatea în care este construit Pământul solid


1. Pământul solid este alcătuit dintr-o substanță particulară, care seamănă mult cu lemnul copacilor și care este uniformă peste tot. Totuși, ea devine mai puțin densă către interiorul scoarței terestre; în mod corespunzător, densitatea ei crește cu cât ne apropiem mai mult de zona exterioară. Atunci când avem de-a face cu greutăți atât de imense, stabilitatea trebuie să fie pe măsură. Pe măsură ce avansăm către interior, densitatea descrește deoarece forțele polare sunt active prin intermediul organelor interne ale Pământului, care au o anumită elasticitate, pentru ca aceste forțe imense să nu se acumuleze, apărând tendința de a exploda. Pe de altă parte, organele interne sunt foarte sensibile și nu trebuie să fie afectate din cauza contactului cu pereții rigizi în timpul contracțiilor și dilatărilor lor.

2. Structura Pământului devine din ce în ce mai solidă către suprafață. Această parte solidă are o grosime de aproximativ 1.500 de kilometri și este suficient de puternică pentru a putea purta crusta exterioară a Pământului, cu toate oceanele, continentele și munții ei.

3. Din ce fel de material este alcătuită zona dură a Pământului? Este dificil de explicat, căci substanțele pe care le cunoașteți voi de la suprafața Pământului nu seamănă în nici un fel cu materialul din care este confecționată aceasta. Nu este vorba de piatră, nici de metal, de diamant, aur sau platină. Dacă ar semăna cu aceste materiale, substanța Pământului ar fi rapid transformată în cenușă de focul care emană uneori din organele interne. Substanța din care este alcătuit Pământul trebuie să suporte fără a se dezintegra presiunile unui număr uriaș de surse de foc și ale altor forțe distructive.

4. Materialul cel mai apropiat de această substanță este azbestul în formă solidă. Acest cărbune de piatră este aproape indestructibil prin foc și rezistă foarte bine la acizi, deși poate fi dizolvat chimic. Există totuși o diferență între substanța practic indestructibilă chimic din care este alcătuită scoarța dură a Pământului și cărbunele de piatră. Există o asemănare chiar mai izbitoare între această substanță și piatra ponce care poate fi găsită în apropierea Polului Sud. Dacă oamenii s-ar putea apropia de această zonă extrem de periculoasă și ar putea săpa adânc sub stratul de gheață, ei ar descoperi aceste pietre ponce. Din cauza culorii sale strălucitoare și a indestructibilității ei, un singur gram din această piatră ar valora mai mult decât 50 de kilograme de perle.

5. Culoarea acestui material extrem de dur este alb-cenușie în partea superioară, iar în lumina soarelui ar străluci la fel ca o perlă. Mai în adâncuri, ea devine din ce în ce mai întunecată la culoare și are cele mai frumoase irizații pe care vi le-ați putea imagina vreodată, aproape la fel ca în cazul scoicilor perlifere aurii. Materialul este extrem de greu, lucru firesc, întrucât este localizat în apropierea punctului în care Pământul își primește impulsul care îl pune în mișcarea de rotație. Pentru a înțelege mai bine structura sa fină, puteți contempla o bucată de gresie spartă. Indentațiile fine care par niște simpli pori reprezintă în această parte a Pământului canale cu un diametru de câțiva metri, în interiorul cărora există valve care se pot închide în anumite puncte. Uneori, aceste canale se intersectează unele cu altele. Prin fiecare dintre ele trece un anumit lichid, care se amestecă cu celelalte în punctele de intersecție, după care își continuă mai departe drumul. Toate canalele sunt echipate cu valve care se deschid către exterior, dar se închid către interior.

6. Aceste valve au rolul să împiedice revenirea fluidelor eliminate de organe în urma procesului de digestie, din cauza greutății lor. Când fluidele pătrund în organe, odată cu o noua bătaie a marii inimi a Pământului, valvele se deschid din cauza presiunii de jos în sus. Când presiunea încetează, lichidele care au pătruns în organe închid valvele și împiedică revenirea lichidelor eliminate. Evident, venele mari ale Pământului trebuie să fie înzestrate cu mai multe asemenea valve, traseul lor fiind de mii de mile. Marile canale sau vene mai dispun și de pompe de presiune și alte mecanisme necesare pentru a putea suporta imensa presiune a pulsului inimii terestre. Valve similare există și în cazul venelor animalelor.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 17 - Propulsarea fluidelor
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2010, 17:32 View PostDownload Post

Capitolul 17
Propulsarea fluidelor


1. Am arătat anterior maniera în care fluidele Pământului sunt eliminate către suprafață, trecând prin Pământul de mijloc, sau ferm. În această călătorie pe parcursul a mii de mile, ele își pierd treptat puterea inițială. Pentru a nu-și încetini viteza, este nevoie ca ele să fie ajutate, lucru care se realizează printr-un mecanism exterior ingenios. Există în interiorul Pământului un mare număr de filamente feruginoase, extrem de fine, orientate dinspre nord spre sud, și altele, din platină sau minerale cuprifere, orientate invers, dinspre sud spre nord. Aceste filamente sunt atât de fine încât un fir de păiajen pare de zece mii de ori mai gros decât oricare dintre ele. Fibrele nu sunt orientate în linie dreaptă, ci au un traseu sinuos, ondulatoriu și spiralat, îndeosebi în zonele unde intersectează venele și canalele ascendente.

2. Aceste filamente sunt alcătuite din cristale eterogene cu o formă piramidală, fiind conectate unele cu altele la fel ca verigile unui lanț, astfel încât vârful unei asemenea piramide triunghiulare atinge cu precizie centrul bazei următoarei piramide. Vârful piramidelor feruginoase este orientat către nord, în timp ce vârful piramidelor din platină sau cupru este orientat către sud. Circuitul este aranjat într-o asemenea manieră încât fluidul electromagnetic activ să nu își diminueze viteza pe distanțe care depășesc frecvent 20.000 kilometri.

3. Lanțul de piramide nu ar fi însă suficient pentru a conduce curentul de-a lungul atâtor mii de mile dacă nu ar fi învelit într-un tub alcătuit dintr-o substanță perfect izolatoare (care nu permite trecerea nici măcar a unei singure scântei electrice). Chiar și așa, acest dispozitiv nu ar fi de nici un folos dacă ar permite curgerea fluidului electromagnetic în ambele sensuri. De aceea, pe parcursul circuitului există camere de stocare situate în anumite puncte, îndeosebi în zona canalelor ascendente. Când un asemenea depozit s-a umplut la capacitate, el influențează fluidul din canal și îl încarcă cu o energie nouă. Acesta este doar unul din scopurile acestor camere de stocare, care pot fi mai mari sau mai mici, încărcate cu energie pozitivă sau negativă, astfel încât substanța (din interiorul lichidului aflat în ascensiune) care a devenit prea fierbinte din cauza electricității pozitive să poată fi răcită cu ajutorul electricității negative.

4. Celălalt scop al acestor filamente conductive constă în a pune în mișcare pompele de propulsie din canalele care susțin mișcarea generată de pulsul inimii Pământului. Fără acest sprijin, forța pulsului s-ar pierde, căci el trebuie să pună în mișcare miliarde de miliarde de tone de fluide. Pompele de presiune contribuie la propagarea acestei forțe, astfel încât inima propriu-zisă nu trebuie să împingă decât o cantitate rezonabilă de fluid.

5. Există de asemenea vase care reabsorb aceste fluide prin intermediul venelor, atunci când sunt pregătite pentru a hrăni corpul; dacă fluidele nu sunt suficient de pregătite în acest scop, ele sunt trimise din nou către inimă, pentru a fi încărcate cu energie. Aceste canale de retur sunt echipate și cu anumite valve, care nu se deschid decât atunci când inima Pământului se contractă. Când inima se dilată, ele se închid și nu mai permit fluidelor să avanseze. Aceste canale de retur sunt mai înguste decât cele ascendente, motiv pentru care cantitatea de fluide care trece prin ele este mai mică. În plus, fluidul din aceste canale este mai inert decât cel din canalele ascendente. Valvele au și rolul de a asigura continuitatea curgerii fluidelor, care nu poate fi decât încetinită, dar nu complet oprită. Toate aceste mecanisme pot fi găsite și în corpurile animalelor, și chiar în trunchiurile lemnoase, în care vasele de retur sunt localizate între scoarța exterioară și lemn.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 18 - Crusta pământului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2010, 17:36 View PostDownload Post

Capitolul 18
Crusta pământului


1. Suprafața Pământului reprezintă pielea sau crusta corpului terestru. Acest organ exterior este cel mai empiric, având o complexitate mai mică a mecanismelor sale. În schimb, varietatea formațiunilor de la suprafața Pământului este foarte mare.

2. Părțile din interiorul Pământului nu sunt deloc complicate. Activitățile interne pot fi comparate cu o simplă roată care se învârte cu o viteză suficient de mare încât să nu poți vedea altceva decât diametrul în mișcare în jurul axului central. Acesta este axul motor. Aparent, nu există nimic mai simplu, dar dacă intri într-un atelier, poți constata ce mecanisme complicate sunt puse în mișcare de acest ax motor și câte activități sunt realizate cu ajutorul lui. Activitatea internă a Pământului poate fi comparată cu un asemenea ax motor extrem de simplu, care generează însă nenumărate efecte la suprafața planetei.

3. Interiorul și crusta Pământului sunt foarte intim legate între ele, la fel ca scoarța și lemnul unui copac. Mai întâi, trebuie să precizăm că pe porțiunea de Pământ solid se află pielea Pământului, cu o grosime de câteva mile. Aceasta este înzestrată cu sensibilitate. Peste ea este situată crusta insensibilă, pe care efectele vieții organice din interiorul Pământului cresc de o mie de ori. Aici se formează semințele noi și se stabilește forma care va crește din ele pe măsură ce vor ajunge la maturitate. Altfel spus, aici este sediul în care sălășluiește energia care d㠄viaț㔠semințelor deja create ale plantelor și animalelor.

4. Această energie este preluată de către semințe și utilizată apoi treptat de întregul regat vegetal, de apă și de numeroasele animale mici. Pentru ca acest lucru să fie posibil este necesar un dispozitiv organic de o mare complexitate mecanică. El nu este însă de ajuns. Pentru separarea și distribuirea fluidelor și forțelor care ascensionează din interiorul Pământului trebuie să existe un al doilea dispozitiv, încă și mai complicat, care să recepteze influențele subtile din spațiul infinit, dirijându-le către scopul pentru care au fost predestinate.

5. Este inutil să mai spunem că un simplu dispozitiv nu ar fi suficient pentru acest scop. Observarea atentă a unei simple plante ne arată cât de mare este diversitatea părților și a formelor pe care le posedă acestea: ghimpi, peri, noduli, fibre, frunze, flori, uleiuri, lichide, etc. Toate acestea creează o simbioză, un tot unitar, un mecanism superb, care reprezintă planta în ansamblul ei. Dacă o simplă plantă are nevoie de atâtea facultăți diferite, vă puteți imagina cât de complicate trebuie să fie mecanismele și articulațiile necesare pentru crearea unei lumi minerale atât de complexe, pentru imensa varietate a lumii vegetale, și nu în ultimul rând, pentru nenumăratele specii animale.

6. Unul dintre cele mai simple minerale este grăuntele de nisip. Acesta nu este însă atât de simplu pe cât pare, fiind alcătuit dintr-o multitudine de cristale unite, ale căror unghiuri nu ar putea fi calculate nici chiar de cel mai genial matematician de pe pământ. Dacă examinăm cu atenție aceste cristale, vom descoperi că ele reprezintă de fapt o colecție de cadavre ale unor animale. Deși sunt o categorie de infuzoare, acestea sunt mult mai mici decât cele pe care le cunoașteți voi prin studierea la microscop a unei picături de apă. Dacă examinăm și mai în amănunt aceste cadavre de infuzoare, vom descoperi în interiorul lor un număr uriaș de animale de dimensiuni atomice, care - după moarte - formează prin asociere cristalele respective, deși în timpul vieții reprezentau hrana infuzoarelor descrise mai sus. Dacă ar fi posibil să observăm în amănunt chiar și aceste animale minuscule (lucru care poate fi realizat numai cu ochii spirituali), am constata că ele reprezintă niște sfere în miniatură, un fel de replici exacte ale universului la cea mai mică scară imaginabilă.

7. Un singur cristal este alcătuit din milioane de astfel de animale atomice minuscule și dintr-o mie de infuzoare, iar un fir de nisip conține câteva sute de astfel de cristale. Vă puteți face acum o idee despre complexitatea structurii unui simplu fir de nisip.

8. Vă puteți imagina cât de complicat trebuie să fie un asemenea mecanism care creează exclusiv fire de nisip, de vreme ce el are nevoie de două generații de animale, fiecare dintre acestea posedând deja un organism dezvoltat. Căci trebuie să menționăm că și aceste animale, deși atât de mici, au nevoie de ochi, urechi și alte organe de simț, precum și alte organe necesare mișcării.

9. Pentru a crea un singur fir de nisip din aceste animale, la suprafața Pământului trebuie să existe un mecanism matur de reproducere. Nu este greu de înțeles cât de complexe trebuie să fie alte mecanisme, necesare pentru crearea unor forme de minerale mai complicate, pentru a le da acestora forma și atributele definitorii! Ce să mai vorbim de mecanismele prin care sunt create plantele și animalele, care au o sumedenie de funcții în plus, care le lipsesc mineralelor! Vorbim aici de milioane de operațiuni, nu de câteva zeci, ca în atelierele voastre mecanice!

10. Din această descriere încâlcită, vă puteți da seama cât de absurdă ar fi încercarea de a explica pe larg acest organism complex de creare a ființelor vii de pe pământ. De aceea, în timp ce vom studia scoarța exterioară a Pământului, ne vom limita să subliniem doar acele aspecte care să ne permită să înțelegem principalele fenomene care se petrec la acest nivel.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 19 - Pielea sensibilă a Pământului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2010, 17:38 View PostDownload Post

Capitolul 19
Pielea sensibilă a Pământului


1. Pielea sensibilă a Pământului este străbătută de nenumărate canale, încrucișate în fel și chip. Ea include de asemenea un mare număr de puncte de colectare, mai mari sau mai mici, un fel de depozite pentru lichidele care ascensionează din interiorul Pământului, precum și alte depozite pentru lichidele care se întorc în interiorul Pământului prin așa-numitele canale de retur.

2. Aceste depozite au diferite forme, la fel ca și lacurile de la suprafața Pământului, dar cele mai multe au o formă de ou. Principalul lor scop este să permită fermentarea lichidelor pe care le depozitează, proces necesar pentru decantarea lor chimică, astfel încât diferitele componente să poată fi trimise mai departe, pentru a fi folosite în scopuri specifice. Depozitele de care vorbim aici nu trebuie confundate cu bazinele acvatice subterane (Pânzele freatice) din care apa bună de băut ajunge la suprafața Pământului, prin fântâni, izvoare naturale și puțuri. Toate marile bazine cu apă sunt situate în zona de la suprafață, în așa-numita crustă insensibilă a Pământului, în timp ce depozitele de care vorbim aici, în care sunt adunate fluidele Pământului, sunt situate mai în adâncuri, mai exact în partea sensibilă a crustei.

3. Întreaga crustă insensibilă a Pământului, cu toate oceanele, lacurile și continentele sale, se sprijină pe anumiți stâlpi uriași. Temelia acestora este situată în zona solidă a Pământului, de unde se ridică în sus, ca un fel de schelet uriaș. Acești stâlpi nu sunt totuși la fel de fermi ca și pietrele de la suprafață, ci au mai degrabă un aspect cartilaginos, fiind înzestrați cu un anumit grad de elasticitate - structură absolut necesară, întrucât între pielea sensibilă și cea insensibilă a Pământului se formează pungi uriașe cu gaze, care provoacă adevărate crevase (pungi goale) în interiorul scoarței. Acestea exercită o presiune imensă asupra părții superioare a scoarței, pe care reușesc uneori să o străpungă, generând fenomene precum cutremurele de pământ sau mari uragane. Dacă stâlpii de susținere ar fi foarte fermi, ei s-ar putea rupe din cauza acestor mișcări telurice, iar locuitorii de la suprafața Pământului ar muri cu toții. Flexibilitatea lor le permite însă o diminuare considerabilă a stricăciunilor. Evident, pe măsură ce avansează către partea insensibilă a pielii, cea de la suprafață, stâlpii de susținere devin din ce în ce mai fermi, la fel cum se petrec lucrurile cu cartilagiile animalelor, care se unesc treptat cu oasele.

4. Oasele cele mai tari ale Pământului străpung din când în când suprafața acestuia, apărând sub forma unor minerale precum calcarul primitiv sau granitul, iar uneori sub forma cuarțului. Cu cât aceste tipuri de pietre sunt mai apropiate de suprafață, cu atât mai amestecate devin ele, și implicit mai dure, mai aspre și mai sfărâmicioase. Ele abundă îndeosebi în munții primitivi ai Pământului, care se diferențiază de munții care s-au format ulterior prin masa, înălțimea și structura lor. Sub aceste formațiuni muntoase ulterioare (dar și în alte părți ale pământului) există bazinele subterane de apă. Tavanele acestor bazine sunt susținute de stâlpi, pentru a nu se prăbuși, transformând astfel ținuturile fertile de la suprafață în lacuri (lucru care s-a întâmplat totuși de câteva ori).

5. Mai trebuie să menționăm aici sursa din care își obțin apa oceanele: mai întâi de toate, acestea primesc apă din numeroasele depozite de fluide care există la nivelul pielii sensibile, și care nu reprezintă altceva decât vezica urinară a Pământului. O a doua sursă de apă a oceanelor, destul de semnificativă, se referă la bazinele de apă de care am discutat mai sus, la care se adaugă marile râuri care se varsă în ele. Aceste surse suplimentare (care conțin apă dulce) sunt absolut necesare, deoarece lichidele care ascensionează din adâncurile Pământului (respectiv din vezica urinară a acestuia) sunt foarte sărate, iar viața nu s-ar putea dezvolta în ele. Dacă nu ar fi diluate de apa dulce din marile bazine, ar exista riscul ca oceanele să se transforme curând într-o masă solidă, dând naștere unor adevărați munți de sare. În timp, acești munți ar vicia și aerul, astfel încât ființele vii nu ar mai putea trăi nici măcar pe suprafața solidă a Pământului. Mai mult decât atât, Pământul însuși s-ar îmbolnăvi de o boală periculoasă: anuria (retenția urinei), care i-ar provoca arsuri interioare, ceea ce l-ar împiedica să-și mai exercite corect funcțiile.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 2 of 7  [ 70 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !