Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 23.9.2019, 14:47
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Pamantul - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 20 - Structura și compoziția aerului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2010, 17:42 View PostDownload Post

Capitolul 20
Structura și compoziția aerului


1. Apele oceanelor și lacurilor continentale permit crearea unei atmosfere condensate, care a condus la apariția și dezvoltarea animalelor (a vieții pe pământ). Această atmosferă îi aparține de fapt corpului terestru, respectiv crustei sale exterioare. De aceea, gazele degajate de oceane nu sunt acceptate cu ușurință de aerul atmosferic, care nu preia decât acei vapori care dau naștere ceții și norilor, precum și hidrogenul eliberat.

2. Aerul atmosferic este alcătuit dintr-o multitudine de gaze. Oamenii de știință au stabilit că acesta conține oxigen, hidrogen, carbon și nitrogen, în anumite proporții bine determinate. Dacă aerul ar fi însă alcătuit numai din aceste patru gaze (cunoscute de oamenii voștri de știință), cu greu ar putea fi folosit el de către viața de pe pământ. Creșterea plantelor, crearea mineralelor și viața animalelor ar deveni un dezastru.

3. Fiecare plantă absoarbe din aerul atmosferic numai acele gaze care îi sunt prielnice speciei sale, eliminându-le pe celelalte. Dacă lucrurile nu s-ar petrece astfel, nici o plantă nu ar avea forma sa specifică, pentru a nu mai vorbi de gustul și mirosul său.

4. De vreme ce fiecare plantă trebuie să absoarbă numai un anumit tip de gaze, care corespunde speciei sale, rezultă că aerul trebuie să conțină tot atâtea tipuri de gaze câți consumatori există. Exact așa se petrec lucrurile, fapt demonstrat de efectul mirosului particular al diferitelor specii de plante asupra simțurilor și organelor ființei umane, ca să nu mai vorbim de substanțele chimice din care sunt alcătuite ele. Astfel, parfumul unui trandafir întărește simțul mirosului, dar ascute și vederea. În schimb, garoafa are un efect astringent asupra simțului mirosului și slăbește vederea. Liliacul reduce și el simțul mirosului, care își pierde acuitatea, iar în timp provoacă o senzație de greață la stomac. Violetele au un efect de regenerare asupra sufletului, care capătă o stare de voioșie dacă le miroase parfumul; în plus, fortifică creierul, spre deosebire de florile galben-murdare de măselariță, care provoacă greață, iar dacă sunt mirosite o perioadă mai lungă de timp, conduc chiar la amețeli și la dilatarea pupilelor ochilor.

5. Pot fi oare toate aceste efecte atribuite exclusiv combinației a patru gaze? Este imposibil! Este limpede că în aer trebuie să existe mult mai multe combinații de gaze.

6. Există pe pământ plante care expiră un aer extraordinar de toxic, în prezența căruia alte plante sau animale ar muri pe loc. Există și plante miraculoase, care au capacitatea de a-i chema înapoi pe cei recent plecați dintre noi (pe cei care au murit recent). Este evident că cele două tipuri de plante absorb substanțe diferite din aer, de vreme ce efectele pe care le generează sunt atât de opuse.

7. Din câte ingrediente trebuie să fie alcătuit aerul atmosferic pentru a servi drept hrană unei multitudini atât de diverse de ființe vii, dând fiecăreia elementele de care are nevoie! Dacă plantele au nevoie de substanțe atât de diferite extrase din atmosfera terestră, cât de deosebite trebuie să fie acestea pentru a hrăni animalele, astfel încât fiecare dintre acestea să își găsească elementele de care are nevoie pentru a supraviețui...

8. Deși fiecare animal inspiră aerul atmosferic în totalitatea sa, el nu reține din el decât acele substanțe care îi sunt de folos în dezvoltarea sa, eliminându-le pe celelalte.

9. Cândva, existau pe pământ plante și animale care astăzi nu mai există, și care nu vor mai exista niciodată. Între timp s-au născut noi specii, care seamănă întrucâtva cu cele care au trăit în trecut. Mamutul seamănă într-o oarecare măsură cu elefantul de astăzi, iar bourii gigantici din epoca preistorică seamănă cu cei mai mici, care trăiesc astăzi. Este evident că animalele din prezent aparțin acelorași specii cu cele din trecut, dar nu mai seamănă întru totul cu acestea, îndeosebi în ceea ce privește dimensiunile. La tropice există astăzi o anumită specie de copaci care seamănă cu cei preistorici, care erau uriași și care au dispărut între timp.

10. Aceste schimbări s-au produs deoarece speciile uriașe din trecut nu au mai găsit hrana corespunzătoare în atmosfera terestră. În cele din urmă, ele au dispărut complet. Cauza a fost una singură: una din substanțele din aer (esențială pentru ele) nu a mai existat, fiind înlocuită cu o alta, care nu existase anterior. Acesta este și motivul noilor boli care apar astăzi pe pământ și care seamănă într-o oarecare măsură cu cele de altădată, fără să fie însă identice cu ele, dovadă că remediile care le vindecau pe acelea nu mai sunt bune împotriva celor prezente. Apariția unei boli noi este consecința directă a lipsei unei substanțe fundamentale din aer, care a dispărut în mod natural și nu s-a mai reprodus. De aceea, un vindecător va trebui să caute remediul care conține elementul lipsă în altă parte. Având în vedere acest proces, a cărui înțelegere ar aduce foloase imense umanității, vom insista mai mult asupra cauzelor pentru care anumite substanțe din aer dispar complet sau parțial, fără a fi înlocuite de altele, comparabile.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 21 - Rolul stelelor asupra pământului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2010, 17:44 View PostDownload Post

Capitolul 21
Rolul stelelor asupra pământului


1. Originea acestor elemente, nașterea, existența și încetarea lor din viață își au rațiunile lor, la fel ca în cazul tuturor lucrurilor.

2. Priviți cerul și observați cât de numeroase sunt stelele care strălucesc în spațiul îndepărtat al eterului infinit. Oamenii au fost dintotdeauna fascinați de strălucirea miriadelor de stele. Această fascinație nu este altceva decât un efect al luminii care provine din acele regiuni îndepărtate. Lumina este cea care provoacă formarea atmosferei în jurul tuturor marilor corpuri celeste, ca un fel de ochi care le înconjoară. Tot ea este cea care creează ochiul uman, astfel încât ochiul și lumina nu pot fi practic disociate, căci dacă ochiul nu ar fi alcătuit din lumină, el nu ar putea vedea lumina.

3. Atunci când ochiul uman - acest mic soare din ființa umană - privește stelele de pe cer, devine el însuși un mic glob celest, în interiorul căruia se rotesc milioane de sori și de sori centrali, care emană lumina lor primordială în spațiul infinit. O întreagă creație este purtată astfel de ochiul ființei umane. Soarele, ale cărui raze se reflectă în micul soare (ochiul) uman, dă naștere unei senzații de fericire sufletului care contemplă acest miracol, întrucât el înțelege faptul că ceea ce este mare se reflectă în ceea ce este mic, recunoscându-se astfel pe sine în el însuși.

4. Iar Domnul vă spune: dacă lumina stelelor reflectată în ochiul ființei umane dă naștere unor asemenea efecte beatifice, chiar dacă la o scară mult redusă, cât de mari trebuie să fie aceste efecte asupra Pământului însuși, atunci când lumina stelelor se reflectă în marele ochi planetar? Căci aerul atmosferic nu este altceva decât o oglindă strălucitoare, pe suprafața căreia se odihnește eterul și în care se reflectă lumina tuturor stelelor. De la acest nivel, imaginea este proiectată la suprafața Pământului, cu o intensitate luminoasă mult mai concentrată, conform legilor optice bine cunoscute și de voi. Această lumină concentrată are o putere creatoare asupra aerului atmosferic, afectând diferite părți componente ale Pământului, inclusiv suprafața acestuia, în sensul dizolvării sau condensării diferitelor sale elemente.

5. Dacă veți încerca să numărați stelele, veți constata că numărul lor este imens. Puteți înțelege așadar cât de mare este numărul acestor puteri creatoare care influențează aerul vostru atmosferic. Tot ceea ce se petrece în interiorul Pământului, dar și la suprafața acestuia sau în atmosfera sa, este rezultatul direct al acțiunii stelelor.

6. Astronomii voștri au făcut două observații cu adevărat importante. Prima afirmă că au existat cândva stele care între timp au dispărut. Este normal ca influența lor asupra Pământului să fi dispărut odată cu ele, inclusiv acele ființe care depindeau de această influență pentru a exista pe pământ.

7. O altă descoperire a astronomilor afirmă că lumina provenită de la sistemele stelare foarte îndepărtate ajunge pentru prima oară pe pământ abia acum, sau va ajunge peste un anumit număr de ani. Odată cu aceste lumini, pe pământ vor apărea noi influențe creatoare, care vor genera apariția unor ființe noi. Acestea pot avea influențe benefice sau distructive asupra ființelor deja existente, în funcție de atributele stelei a cărei lumină ajunge pe pământ pentru prima oară, căci la fel ca în cazul tuturor ființelor, există stele bune și stele rele, la fel cum există plante sau animale bune și rele.

8. În plus, există stele duble, care, la anumite intervale de timp, se acoperă reciproc și generează tipuri diferite de efecte. Sunt cazuri în care una din cele două stele este bună, iar cealaltă este rea. În funcție de steaua care o acoperă pe cealaltă, efectele rezultate pe pământ vor fi complet diferite. Dacă steaua cea bună se afla în fața celei rele, efectele ei benefice le vor neutraliza pe cele malefice. Dacă ambele stele se află față în față cu Pământul, influența pozitivă a stelei benefice va minimiza influența negativă a stelei malefice. Dacă steaua malefică se află însă în fața celei benefice, ea va anihila complet influențele pozitive ale acesteia. Atunci când o asemenea stea se oglindește în atmosfera terestră, deasupra unei anumite regiuni, oamenii din acea regiune simt imediat efectele ei negative, care se pot manifesta fie printr-o vreme foarte urâtă, fie prin apariția unor specii diforme de plante sau prin diferite molime și boli la animale și oameni.

9. Atunci când planetele acoperă stelele, ele pot avea alte influențe asupra Pământului, la fel, bune sau rele, în funcție de natura planetelor respective. Înțelepții din vechime cunoșteau aceste legi, care în zilele noastre par simple basme de adormit copiii. Ideea nu este însă deloc atât de prostească pe cât ar considera savanții voștri. Prezicerea vremii își are sorgintea tocmai în acest tip de observații, deși mulți au tendința să le minimizeze. Oricum ar fi, înțelepciunea din vechime rămâne la fel de autentică și astăzi cum era altădată.

10. Cometele și alți meteori care emană lumină exercită și ele o influență considerabilă asupra Pământului, chiar dacă pentru perioade scurte de timp. La fel de mare este și influența luminii variabile a lunii, și cu atât mai mult cea a luminii variabile a soarelui, de care depinde - între altele - succesiunea anotimpurilor.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 22 - Cele douăsprezece constelații și efectele lor
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2010, 17:47 View PostDownload Post

Capitolul 22
Cele douăsprezece constelații și efectele lor


1. Există anumite calendare în care se afirmă că cele 12 semne ale zodiacului au o anumită influență asupra lumii vegetale de pe Pământ. Țăranii din ziua de astăzi nu prea țin cont de aceste informații, preferând să respecte perioadele cunoscute de însămânțare și de recoltare.

2. Calendarele pentru țărani indică semnele zodiacului prin care trece zilnic luna și în care este localizat soarele. Aceste informații conțin anumite adevăruri, deși nu pentru cauzele pe care le precizează ele, ci mai degrabă pentru cele asupra cărora am insistat anterior.

3. Luna trece ciclic prin cele 12 constelații la intervale de aproximativ 29 de zile. Soarele trece printr-o constelație o lună pe an, datorită mișcării de revoluție a Pământului. Această mișcare de trecere dintr-o constelație în alta, pe care o execută deopotrivă luna și soarele, face ca una sau alta din stelele acestor constelații să fie acoperită. De aceea, influența pe care o exercită respectiva constelație asupra Pământului este întreruptă pentru scurte perioade de timp. În aceste perioade se produc pe Pământ anumite schimbări, în special la nivelul acelor minerale, plante sau animale care primesc de la respectiva stea un impuls de care depinde existența lor.

4. Aceste efecte nu sunt de lungă durată, căci stelele nu sunt acoperite pentru mult timp. Există însă și alte circumstanțe care intră în joc și care generează influențe distincte asupra Pământului: oscilația periodică a orbitei Pământului în jurul soarelui, la fel ca și oscilația lunii. De-a lungul sutelor de ani, cele două corpuri cerești nu execută practic trasee identice. De aceea, poziția la zenit a stelelor din cele 12 constelații se schimbă, provocând schimbări perceptibile pe Pământ.

5. Pe lângă toate aceste influențe mai există și schimbările continue ale pozițiilor planetelor, care, în o mie de ani, nu intră decât rareori într-o constelație similară cu aceea în care și-au exercitat inițial influența pe Pământ.

6. O atenție specială merită să acordăm și erupțiilor care se produc pe trupul soarelui. Lumina soarelui este slăbită de aceste erupții, nemaiputând influența Pământul cu forța sa obișnuită.

7. Efectele acestor evenimente cosmice sunt resimțite mai profund în atmosfera mediană decât în cea inferioară (de la nivelul solului). Regiunea mediană începe la doi kilometri deasupra nivelului mării.

8. Unii ar adăuga aici că regiunea mediană a atmosferei resimte și efectele multiple care se petrec în regiunea inferioară (deci cele care se propagă de jos în sus). Această afirmație nu este însă adevărată, căci razele stelelor aflate la foarte mare distanță nu mai sunt suficient de condensate la această înălțime. De aceea, deasupra nivelului amintit ele nu mai au puterea efectelor pe care le declanșează la nivelul solului. Acest lucru este demonstrat inclusiv de faptul că la această înălțime nu mai pot fi observate stelele de magnitudine patru, cinci și șase, fără ajutorul unui telescop, în timp ce la nivelul mării, într-o noapte senină, orice om cu vederea bună poate observa stele de magnitudinea șapte și opt fără nici un fel de probleme. De ce nu este acest lucru posibil pe un munte, la o înălțime de doi kilometri ? Deoarece razele care provin de la aceste stele foarte îndepărtate nu sunt suficient de condensate. Unghiul vizual este prea restrâns pentru ca ochiul liber să poată observa stelele. Cu cât înălțimea este mai mare, cu atât mai mult va fi confirmată această observație. Așa se explică de ce vegetația se reduce din ce în ce mai mult la aceste înălțimi, sfârșind prin a dispărea complet. Fenomenul nu se datorează exclusiv razelor solare, care, la înălțimi mai mari, sunt mai puțin condensate. Soarele nu are decât un efect indirect; el nu face decât să susțină lumina care provine de la stele, reflectând chiar lumina lor.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 23 - Atmosfera pământului și precipitațiile
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2010, 17:51 View PostDownload Post

Capitolul 23
Atmosfera pământului și precipitațiile


1. Soarele Pământului nostru captează pe suprafața sa lumina nenumăratelor stele, pe care o reflectă apoi, în ansamblul ei, în vastitatea spațiului eteric. Lumina reunită a stelelor întâlnește apoi din nou lumina acelorași stele, care cade direct pe Pământ, amplificând-o. Aceasta este susținerea de care vorbeam mai sus, căci lumina soarelui ar fi foarte slabă în sine dacă la ea nu ar participa și lumina celorlalte stele. La fel, lumina lunii ar fi foarte palidă dacă ea nu ar fi susținută de lumina soarelui.

2. Pe vârfurile munților, această susținere nu este la fel de eficientă ca și în regiunile de mai joasă altitudine, din cauza faptului că razele nu au o densitate suficient de mare. Motivul este că sfera de aer care înconjoară Pământul are forma unui corp lenticular, rotund și transparent. Ea seamănă cu o sticlă arzătoare de mari dimensiuni (*5), care focalizează mănunchiul de raze; astfel, puterea maximă a acestuia nu se produce chiar sub lentilă, ci mai jos, la o distanță egală cu jumătate din diametrul lentilei.

3. Evident, punctul maxim de focalizare al lentilei atmosferice este în centrul Pământului, dar razele de lumină care cad la suprafața acestuia devin oricum din ce în ce mai dense și mai puternice cu cât sunt mai apropiate de acest punct (deci la nivelul solului). Prin comparație cu văile joase, și îndeosebi cu regiunile situate la nivelul mării, munții primesc cele mai puțin concentrate raze de lumină. Așa se explică de ce razele stelelor îndepărtate nu ating aici o densitate suficient de mare, motiv pentru care nu își mai pot exercita influența benefică asupra vegetației. Altfel spus, la aceste înălțimi, razele de lumină nu mai au putere creatoare. Acesta este motivul pentru care acele specii de plante care au nevoie de anumite elemente din atmosferă nu cresc la mari înălțimi, dar și explicația pentru care aerul este întotdeauna foarte curat aici, nefiind încărcat cu nici un fel de aditivi.

4. Datorită faptului că razele stelelor, la fel ca și cele ale soarelui, nu au același efect în regiunile înalte ca și în cele joase, regiunile mai înalte de pe Pământ reprezintă o etapă de tranziție către regiunile mai joase, în care efectele sunt mai puternice. Cu cât coborâm mai jos, cu atât mai condensate devin razele luminoase, efect cu atât mai intens cu cât este amplificat de razele reflectate de suprafața Pământului. Interferența dintre aceste raze și contra-raze declanșează anumite efecte particulare, în special un anumit tip de val sau de undă. Dacă această undă durează un interval suficient de mare de timp, ea poate genera anumite efecte creatoare, care se manifestă mai întâi sub forma unei cete în regiunile muntoase înalte. Dacă acest proces chimic nu este întrerupt, din ceața respectivă apar treptat anumite formațiuni noroase, care se condensează, căzând pe pământ sub formă de ploaie sau de zăpadă (în funcție de anotimp).

5. Legătura dintre aceste precipitații și lumină este dovedită de diferite fenomene care se petrec la suprafața Pământului, îndeosebi în regiunile tropicale, unde ploaia acoperă totul într-o strălucire luminoasă, fosforescentă. Chiar și suprafața oceanelor în aceste zone strălucește foarte puternic, ca și cum ar fi incandescentă. La fel, obiectele scăldate în apa oceanului capătă aceeași strălucire roșiatică. Nu în ultimul rând, zăpada demonstrează - prin strălucirea ei - că reprezintă un produs al luminii.

6. Ceața din regiunea mediană a atmosferei se formează în maniera următoare. Nu trebuie să uităm că forța polară a Polului Nord și a Polului Sud este extrem de puternică în aceste regiuni. Prin intermediul acestei forțe, noile formațiuni noroase sunt saturate cu electricitate telurică, condensându-se astfel încât să poată fi folosite ca hrană pentru trupul Pământului și pentru lumea plantelor și animalelor. Norii astfel saturați au de regulă o culoare închisă, în timp ce norii nesaturați sunt mai degrabă transparenți. Cele doua tipuri de nori au polarități opuse: cei saturați și întunecați la culoare au o polaritate negativă, în timp ce cei nesaturați sunt încărcați pozitiv. Este evident faptul că norii încărcați negativ devin din ce în ce mai grei, coborând astfel tot mai jos în stratosfera.

7. Oamenii care fac efortul să urce până la aceste înălțimi trăiesc de regulă o stare psihică de fericire, care se amplifică pe măsură ce ei ajung din ce în ce mai aproape de vârf. Explicația are legătură cu marea puritate a aerului din a doua regiune, care se înalță până la 20.000 de metri deasupra nivelului mării


_ (*5) Expresia „sticlă arzătoare” este termenul alchimic tradițional englezesc referitor la acea lentilă sau lupă folosită pentru a concentra razele soarelui asupra unui obiect pentru a-l aprinde. Termenul are aceeași conotație și în limba germană, așa că a fost păstrat aici. N.Tr.: în limba română nu există o asemenea conotație; de aceea, am păstrat formula originală, și am adăugat aceste explicații.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 24 - Ochii Pământului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2010, 17:53 View PostDownload Post

Capitolul 24
Ochii Pământului


1. Cea de-a treia regiune atmosferică plutește deasupra celei de-a doua, la fel ca un ulei eteric foarte pur deasupra apei curate. Acest ulei nu se va amesteca niciodată cu apa, ci va pluti deasupra ei, dând suprafeței sale o strălucire minunată. Cam așa arată și a treia regiune a atmosferei. Această regiune este „uleiul” care plutește deasupra celor două regiuni inferioare, dar și „sarea” sa eterică, extrem de gustoasă pentru plante și pentru animale.

2. Toate miresmele plăcute coboară, împreună cu lumina și cu sarea eterică, din această a treia regiune, hrănind plantele prin intermediul electricității acumulate în apropierea acestora. Tot ele revarsă asupra plantelor, prin intermediul „uleiu-lui eteric”, mirosurile lor specifice, atât de complexe și de plăcute. În cazul anumitor plante, acești purtători ai miresmelor pot fi văzuți cu ochiul liber, sub forma unor globule ca niște rășini, foarte mici și de o mare transparență. Încă și mai bine pot fi observate ele cu ajutorul unui microscop.

3. Gustul, mirosul, dar mai presus de toate splendidele culori ale florilor și fructelor nu sunt altceva decât substanțe eterice pure. De aceea, aceste calități nu își pot avea originea decât într-un loc în care eterul predomină. Toate aceste substanțe se reunesc în cea de-a treia regiune, unde alcătuiesc un fluid care interacționează cu diferitele raze ale stelelor, suferind reacții chimice specifice. Fluidul se unește cu razele cu care rezonează și coboară împreună cu acestea pe pământ, unde hrănește acele plante și animale cu care are o relație de corespondență.

4. Există de asemenea anumite corespondențe între această a treia regiune atmosferică și anumite părți ale plantelor, respectiv bobocii, florile și fructele, dar și frunzele, din cauza vârfurilor lor, care au capacitatea de a absorbi electricitatea. Toate aceste părți ale plantelor au o înfățișare pură, eterată, explicată tocmai prin corespondența lor cu cea de-a treia regiune a atmosferei. Mirosul acestor plante este de obicei foarte delicat. Cât privește mirosul respingător al altor plante, acesta se datorează preponderenței fluidelor interne telurice, care nu pot fi acoperite de substanțele celeste pure.

5. Găsim asemenea substanțe eterice provenite din a treia regiune și în cazul animalelor, deși în ansamblul lor, acestea nu mai sunt la fel de pure din punct de vedere eteric ca și plantele. De regulă, medulla (bulbul cerebral) este cea care absoarbe elementele subtile din aer, prin intermediul firelor de păr. Lichidele foarte pure din interiorul ochilor, în special cele de sub primul strat al corneei, precum și întreaga cornee, absorb elementele subtile din aer prin intermediul sprâncenelor și al genelor, aprovizionând astfel întregul ochi. Așa se explică de ce cea de-a treia regiune a atmosferei seamănă cu un ochi. Nu întâmplător, această regiune chiar joacă rolul de ochi planetar, îndeplinind la nivel terestru aceleași funcții pe care le îndeplinesc ochii în cazul animalelor și al oamenilor.

6. Așadar, această a treia regiune a atmosferei este ochiul planetei Pământ. Dacă Pământul nu ar fi înzestrat cu facultatea vederii, nici o ființă de la suprafața lui nu ar putea vedea.

7. Dar nu numai Pământul are o vedere panoramică în această regiune atmosferică; plantele au și ele un fel de ochi prin care percep lumina din această regiune. Acest lucru poate fi demonstrat prin faptul că aproape toate plantele își întorc calicele către soare, pentru a absorbi mai bine lumina provenită de la acesta. Chiar și în cea mai întunecată pivniță, o plantă crește întotdeauna în direcția din care provine chiar și cea mai mică rază de lumină.

8. Pământul privește în permanență spațiul care îl înconjoară. Percepțiile sale influențează toate spiritele naturale care locuiesc pe Pământ, obligându-le să devină active în lumea exterioară, pentru a-și amplifica astfel inteligența. Acest fenomen al evoluției ar fi imposibil dacă nu ar exista marea facultate vizuală a Pământului. Privit ca simplu corp, Pământul nu percepe nimic din ceea ce vede. Creatorul nu a considerat necesar ca Pământul să fie înzestrat cu propria sa capacitate de cunoaștere conștientă, întrucât el nu este o individualitate autonomă, deși ființa sa este alcătuită dintr-un mare număr de inteligențe independente. În realitate, acestea sunt cele care beneficiază de percepțiile marelui ochi planetar.

9. Omul nu ar putea vedea soarele, luna și stelele dacă nu ar exista acest ochi planetar. Ar fi imposibil ca ochii minusculi ai omului să poată vedea uriașul soare, dacă ochiul planetar nu ar face mai întâi o fotografie în miniatură a acestuia, proiectând-o apoi în interiorul ochilor umani. De aceea, oamenii nu văd soarele și stelele așa cum sunt ele în realitate și la distanța lor adevărată, ci doar imaginea lor reflectată de marele ochi planetar, a cărui suprafață este mai strălucitoare decât suprafața apei pure, fiind astfel cât se poate de potrivită pentru receptarea imaginilor provenite de la imensele corpuri cerești din spațiul cosmic.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 25 - Natura focului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2010, 18:00 View PostDownload Post

Capitolul 25
Natura focului


1. A treia regiune a atmosferei terestre, care plutește senină și transparentă deasupra celei de-a doua regiuni, mai are o particularitate cu totul ieșită din comun: ea se autoaprinde cu ușurință, la cea mai mică turbulență. Autoaprinderea se produce îndeosebi atunci când prin ea trece un obiect, spre exemplu un meteorit, care parcurge o distanță suficient de mare. Această autoaprindere este de un tip cu totul special, întrucât nu implică o ardere reală, ci doar o iluminare. Înainte de a explica acest fenomen ciudat, este necesar să dăm mai multe explicații referitoare la natura aprinderii.

2. Ce este de fapt fenomenul aprinderii? Și ce anume este focul, rezultatul acestui fenomen? Acest fenomen nu poate fi explicat exclusiv din punct de vedere fizic, întrucât conceptul de foc se află deja la limita sferei spirituale.

3. În interiorul oricărui tip de materie există anumite spirite. Dacă acestea sunt trezite, ele generează fenomenul aprinderii, ceea ce înseamnă că intră într-o stare de excitație amplificată, care conduce la creșterea continuă a activității și a consumului lor de energie, și deci la o vibrație din ce în ce mai rapidă a materiei. În acest fel, materia solidă este distrusă, căci vibrația sa interioară duce la divizarea ei în bucăți din ce în ce mai mici. Spiritele interioare sunt astfel eliberate, iar resturile materiei rămân sub formă de cenușă.

4. De aceea, putem spune că aprinderea este o excitație a spiritualului în materie, iar dacă această stare continuă o perioadă suficient de lungă de timp, ea conduce la ardere. Lumina produsă de foc este provocată de mișcările foarte puternice și rapide ale spiritelor. Transmisia luminii acestui foc este rezultatul propagării stării de excitație, care se transmite tuturor celorlalte spirite aflate în preajmă, mai exact în aer, în jurul obiectului. Pe pământ, actul de aprindere și de ardere se petrece de regulă prin excitarea unor spirite încă impure și necurate. Din această cauză, focul are o culoare urâta și roșiatică, având de multe ori efecte devastatoare.

5. Mai există un tip de aprindere, de o cu totul altă factură, și anume înflăcărarea produsă de iubire. Așa cum bănuiți, aceasta nu este deloc distructivă și corupătoare. De pildă, reflectarea luminii solare pe suprafața apei este un asemenea tip de aprindere. Ea nu este deloc distructivă, dar conduce la o mare stare de tulburare (excitație) a spiritelor liniștite ale apei, care nu fac însă nici un fel de pagube. Chiar dacă întreaga suprafață a apei ar fi „incendiat㔠și lumina s-ar propaga până departe, nimic nu va arde.

6. La fel se petrec lucrurile atunci când o rază de lumină cade pe o oglindă. Lumina se reflectă, dar nu se produce fenomenul de ardere, căci excitația pe care o provoacă ea este a unor spirite bune. Pe de altă parte, dacă o rază de lumină benefică, provocată de iubire, este direcționată asupra unui corp încă impur din punct de vedere spiritual, ea va declanșa fenomenul de ardere.

7. Întrucât am explicat fenomenul aprinderii într-o manieră pe înțelesul tuturor, putem trece acum la explicarea aprinderii eterului conținut în aerul din cea de-a treia regiune atmosferică, atunci când acesta este deranjat din odihna sa firească de frecarea unui obiect care trece prin el.

8. Dacă un meteor pătrunde în atmosfera terestră, el intră într-o asemenea fricțiune cu aerul. Din cauza mișcării sale rapide, în urma lui rămâne un gol de aer, a cărui suprafață are efectul unei oglinzi în care razele luminoase provenite de la numeroasele stele se vor reflecta, concentrându-se instantaneu, la fel ca într-o oglindă concavă. Privită dinspre Pământ, această reflectare a razelor capătă aparența focului.

9. Acest fenomen nu se poate produce în regiunile inferioare ale atmosferei, căci aerul de aici este prea greu, iar golul nu se mai formează în urma obiectului. În cea de-a treia regiune, aerul foarte ușor închide golul din spatele obiectului, dar nu imediat, ci treptat. De aceea, de multe ori poate fi văzută un fel de coadă strălucitoare în urma acestuia.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 26 - Aparițiile din cea de-a treia regiune
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2010, 18:03 View PostDownload Post

Capitolul 26
Aparițiile din cea de-a treia regiune


1. Evident, există meteori care se autoaprind într-o asemenea măsură încât se produce inclusiv procesul de ardere. Fenomenul de autoaprindere se produce inițial în a treia regiune atmosferică, dar arderea propriu-zisă nu are loc decât atunci când acești meteori - de dimensiuni destul de mari - ajung în a doua regiune, sau chiar în prima. În plus, ei trebuie să aibă o viteză foarte mare. Pentru ca să ardă, viteza meteorului trebuie să nu fie mai mică de 37 de kilometri pe secundă. Dacă mișcarea sa este ezitantă, el arde rapid și cade pe pământ deja stins.

2. Un fenomen particular legat de autoaprinderea din a treia regiune constă în faptul că partea cea mai luminoasă a meteorului este capul acestuia. Fenomenul este similar cu iluminarea cozii: reprezintă reflexia unei raze concentrate, generată de despicarea aerului de către corpul solid, care formează în jurul lui un fel de sferă goală, a cărei suprafață devine lucioasă.

3. Această sferă are suprafața ca o oglindă concavă, care captează lumina corpurilor cerești iluminate și o trimite mai departe, către Pământ. La o scară mai mică, acest fenomen se petrece și dacă aruncați o piatră rotundă și neagră în apă. Pe măsură ce avansează sub apă, capul ei poate fi văzut, întrucât strălucește. În jurul pietrei se formează aceeași oglindă concavă, datorită bulei de apă, care concentrează și reflectă razele de lumină. Așa se explică și de ce spuma mării pare albă, căci bulele de apă nu sunt altceva decât un mare număr de oglinzi concave. Fenomenul produs în acest caz de apă se repetă identic atunci când cerul este luminat de un meteor, nefiind altceva decât o reflexie concentrată a luminii.

4. Există și alte fenomene care își au originea în această zonă a atmosferei. Ați văzut probabil destul de des niște nori mici, albi și pufoși, extrem de delicați și atât de transparenți încât permit chiar vederea luminii stelelor. Acești nori pufoși sunt norii care se formează la cea mai mare altitudine deasupra Pământului. Ei apar ca urmare a contactului eterului pur cu suprafața celei de-a treia regiuni atmosferice. În realitate nici nu sunt nori, ci doar niște ondulații care se produc la suprafața celei de-a treia regiuni, generate de eter atunci când ființele de lumină emanate de corpurile cerești se apropie de Pământ.

5. Deși aceste ființe alcătuite dintr-o substanță extrem de delicată au o anumită greutate deși infinitezimală, la pătrunderea în suprafața atât de delicată a celei de-a treia regiuni ele produc anumite ondulații ale acesteia. Aceste valuri nu permit căderea în linie dreaptă a razelor de soare, refractându-le. Refracția variată a razelor deasupra valurilor celei de-a treia regiuni generează apariția acestor fenomene luminoase asemănătoare unor nori pufoși.

6. De regulă, după aceste apariții vremea se strică. Explicația este următoarea: spiritele din această regiune, care se ocupă cu păstrarea ordinii, intră într-un fel de confruntare cu noii veniți, care trebuie să se acomodeze cu Pământul, confruntare care nu are însă efecte real negative asupra Pământului. De altfel, dacă noii veniți cedează fără luptă, lucru care nu prea se petrece des, condițiile atmosferice nu se deteriorează deloc. Dacă nu se supun, spiritele din a treia regiune sunt nevoite să aplice forța, iar vremea se strică. În sfârșit, mai există și un alt fenomen, care este însă pur spiritual, deși poate fi văzut cu ochiul liber. El poate fi observat în zilele caniculare, manifestându-se sub forma unor dungi alb-albăstrii. Aceste fâșii sunt generate de „spiritele beatifice”, pline de pace, care se reunesc pentru a discuta. În asemenea zile, viața pe Pământ devine foarte liniștită; nici chiar frunzele par să nu se miște deloc. Cerul este absolut senin, iar vremea este excesiv de fierbinte. Asemenea stări nu durează însă foarte mult timp. Când conferințele spiritelor iau sfârșit, mișcarea reîncepe pe Pământ, îndeosebi atunci când noi spirite primesc misiunea de a controla aerul, munții, oceanele și celelalte formațiuni terestre. Vântul crește atunci în intensitate, iar barometrele indic㠄schimbare”.

7. Dungile alb-albăstrii de pe cer nu sunt altceva decât grupuri de spirite adunate în pace deasupra celei de-a treia regiuni, cea mai pură între toate, și ele pot fi văzute chiar de ochii fizici ai oamenilor.

8. Evident, ființele umane care au capacitatea de a vedea inclusiv cu ochii spirituali vor vedea mult mai multe lucruri, nu doar niște simple dungi alb-albăstrii.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Partea 2-a - Pamantul spiritual - Capitolul 27 - Formarea și scopul materiei
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.3.2010, 15:20 View PostDownload Post

Partea a doua
Pământul spiritual

Capitolul 27
Formarea și scopul materiei


1. Nu vom studia aspectele spirituale ale Pământului de jos în sus, ci de sus în jos, căci pentru a înțelege aceste aspecte, care sunt cele mai profunde și mai intime realități ale obiectului studiat, trebuie să pornim întotdeauna de la partea exterioară către cea interioară. Am afirmat deja în mai multe ocazii că materia ascunde întotdeauna în interiorul ei un principiu spiritual. Altfel spus, materia vizibilă nu este în esență decât o spiritualitate înghețată.

2. Unul din atributele principale ale materiei este divizibilitatea ei. Materia este întotdeauna alcătuită din părți, între care există mici spații egale, numite pori. Nimeni nu poate ști cât de mici sunt particulele materiale care nu mai sunt divizibile. De pildă, dacă luăm un grăunte de mosc și îl introducem într-o cameră mare, în scurt timp întregul spațiu se va umple cu parfumul moscului. Cu toate acestea, chiar dacă lăsăm moscul timp de mai mulți ani în cameră, el nu își va reduce greutatea sau volumul. Și totuși, este evident faptul că în fiecare secundă, milioane de particule părăsesc grăuntele de mosc, umplând camera cu parfumul acestuia. De vreme ce materia este divizibilă aproape la infinit, în particule din ce în ce mai mici, este limpede că ea este alcătuită din toate aceste particule.

3. Dar ce anume unește atât de ferm aceste particule, astfel încât să dea aparența unei materii solide? Fenomenul se produce pe primul nivel al manifestării, acolo unde își are originea inclusiv lumea spirituală.

4. Aceste particule infinit de mici nu reprezintă inițial altceva decât puterea ideilor care emană din Mine, Creatorul tuturor lucrurilor. Aceste idei își asumă o formă, care primește viață direct de la Creator. El este cel care dăruiește noilor forme vii libertatea față de El, inclusiv independența luminii personale de lumina Lui primordială. Odată cu această lumină, ele primesc și o inteligență individuală, pentru a se putea recunoaște pe sine și pentru a deveni conștiente de sine ca ființe independente.

5. După ce forma se recunoaște pe sine, ea intră sub incidența ordinii, legea întregii creații. Odată cu această ordine, asupra formei se revarsă focul interior al divinității, scânteia eternei iubiri, din care se naște apoi voința. Abia acum, când creatura are o formă, lumină, recunoaștere de sine, conștiință de sine și voință, aflându-se sub incidența ordinii, ea își poate manifesta voința în funcție de ordinea divină, sau invers, poate decide să acționeze împotriva acesteia.

6. Dacă noua creatură acționează în conformitate cu ordinea divină, ea apare ca o ființă perfectă și liberă în marele regat al creației, putând duce o existență eternă, căci întreaga ei ființă este creată din Mine, Cel Etern. De aceea, inclusiv oamenii sunt „creaturi”, căci întreaga lor ființă este creată de Mine, iar destinul lor nu poate fi altul decât propriul Meu destin. Dacă cineva scoate apă dintr-o fântână, apa din căldare nu este diferită de cea din fântână, având aceeași natură și același scop.

7. În schimb, dacă noua creatură nu respectă din propria sa voință ordinea divină, ea își semnează propria cădere și disoluție. Spre exemplu, dacă ar exista o plantă înzestrată cu o conștiință liberă, capabilă să decidă dacă dorește să primească apă, lumină și căldură, ce s-ar întâmpla dacă ea s-ar decide să nu o facă? În mod evident, s-ar usca și ar pieri.

8. În calitate de Creator, Mie nu-Mi este indiferent dacă o ființă creată din plenitudinea ființei Mele există doar pentru o perioadă de timp sau în eternitate. Dacă existența ei ar fi doar temporară, este evident că o parte din Mine ar fi distrusă, lucru imposibil. De aceea, dacă o ființă există, ea există pentru eternitate.

9. O asemenea creatură poate însă să se îndepărteze în mod voluntar de ordinea Mea, iar pentru Mine asta este ca și cum nu ar exista deloc. În acest fel, în timp se poate forma o forță contrară Mie, care s-ar opune activităților Mele. Ar rezulta astfel că Eu, Perfecțiunea Supremă, aș fi de fapt imperfect, de vreme ce aș permite unei asemenea imperfecțiuni să existe în preajma Mea. Întrucât acest lucru este imposibil, această creatură trebuie - prin însăși natura lucrurilor - să fie înlănțuită pe loc și încarcerată. Ei bine, această imobilizare este exact ceea ce noi numim și ceea ce voi percepeți ca fiind materie!

10. În numărul aproape infinit de mare de particule ale materiei zace înlănțuită inteligența ființei încarcerate. Fiind născută din Mine, această inteligență nu poate pieri, dar ea rămâne întemnițată până când va atinge maturitatea spirituală și când va accepta divinitatea în toate părțile ei componente (particulele ei), numai atunci va fi considerată ea suficient de matură pentru a se întoarce în lumea pură din care a provenit.

11. Din acest motiv, materia trebuie dizolvată până la cele mai mici părți ale ei, astfel încât să nu existe nici măcar o singură particulă care să nu aibă posibilitatea să reflecte imaginea soarelui etern. Capacitatea de receptare a acestei imagini eterne și primordiale va exista în noua creație, în care inteligențele care au devenit libere vor reveni din proprie voință la forma lor inițială, redevenind ceea ce ar fi trebuit să fie încă de la începuturi, dacă nu ar fi încălcat ordinea divină.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 28 - Spiritele din cea mai înalte regiuni a atmosferei
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.3.2010, 15:25 View PostDownload Post

Capitoul 28
Spiritele din cea mai înalte regiuni a atmosferei


1. Să ne îndreptăm acum atenția asupra celei mai înalte regiuni atmosferice, pentru a vedea ce fel de ființe spirituale sălășluiesc aici, și cu ce se ocupă ele.

2. În mod evident, în această regiune locuiesc spiritele cele mai înalte (cele mai apropiate de perfecțiune), deși au fost și ele, cândva, oameni întrupați pe Pământ. Aici, ele se bucură de o lumină eternă, căci la aceste înălțimi noaptea nu există. În sfera spirituală, ziua este neîntreruptă.

3. Cea de-a treia regiune a atmosferei a atins nivelul purității spirituale perfecte, în timp ce regiunea mediană este încă frecvent supusă unor influențe inferioare. Așa cum îi spune și numele, aici răul și binele se întrepătrund.

4. Oricât de desăvârșit ar fi, nici un spirit care părăsește forma exterioară a Pământului nu se va putea ridica direct în cea de-a treia regiune, cea spirituală, pe care Eu am numit-o împărăția lui Dumnezeu, fără a trece mai întâi prin celelalte două regiuni, căci tranziția de la corpul fizic la spațiul spiritual pur nu poate fi făcută decât gradual. El nu poate părăsi regiunea de jos și nu poate intra în împărăția propriu-zisă a lui Dumnezeu decât după ce își va purifica și își va spiritualiza pe deplin rămășițele trupești, pe care le-a primit tocmai cu scopul de a atinge perfecțiunea.

5. Pentru acest scop (de a atinge perfecțiunea), spiritul - care este principiul fundamental al vieții, născut direct din Mine însumi - nu are practic nevoie de nimic din trupul primit din partea Pământului. Totuși, este absolut necesar ca forma sa exterioară, care l-a purtat prin lume și care s-a născut din sufletul său, să se reunească cu el însuși, până la ultimul atom care i-a fost dăruit din plenitudinea Ideii Divine care l-a construit. Acest trup există sub forma unui mare număr de particule de inteligență, care nu pot fi eliberate pe loc odată cu plecarea spiritului uman. Este vorba aici de toate părțile componente ale corpului fizic și de toate acele elemente pe care acesta le-a asimilat în timpul vieții, prin intermediul respirației sale, inclusiv toate deșeurile pe care le-a eliminat, lacrimile, chiar și hainele și locuința în care a stat. Pe scurt, tot ce a făcut și tot ce i-a trecut „prin mân㔠trebuie mai întâi purificat și eliberat de sufletul său, pentru ca el însuși să poată obține eliberarea finală. Numai în acest fel poate efectua spiritul său o introspecție completă și numai astfel poate să-și amintească el de tot ce s-a întâmplat de-a lungul lungii căi pe care a parcurs-o către redobândirea perfecțiunii celei dintâi.

6. Spiritul nu și-ar putea reaminti de toate aceste aspecte ale sinelui său fizic dacă nu ar primi înapoi (în sine) tot ce i-a aparținut vreodată de-a lungul căii sale evolutive (care reprezintă de fapt o buclă circulară, o întoarcere în punctul de plecare). Aceasta este explicația frazei biblice: „Fiecare fir de păr vă va fi numărat”. Cine trăiește în acord cu învățăturile Mele, adună. Cine le încalcă, risipește.

7. De aceea, înainte de a trece în împărăția perfectă a lui Dumnezeu, spiritul trebuie să rămână mai întâi o perioadă de timp în cea de-a treia regiune, pentru a redobândi tot ce i-a aparținut vreodată. Dar de unde știe el ce i-a aparținut? Secretul constă în legea rezonanței, care aparține ordinii divine. Orice fir de iarbă își găsește exact principiul subtil care îi corespunde în imensul ocean de principii. Spiritul este cu atât mai eficient în descoperirea elementelor care i-au aparținut vreodată.

8. Se pune atunci o nouă întrebare: ce face spiritul în timpul acestei perioade de așteptare? El îndeplinește aceleași sarcini ca și spiritele ce trăiesc în această regiune. Pavează drumul pentru noii sosiți, îi ajută pe aceștia să se familiarizeze cu noile împrejurimi și le explică ce trebuie să facă. Ajută spiritele ceva mai pure din regiunile inferioare să evolueze, dându-le instrucțiuni. Dacă apar certuri, coboară - împreună cu alte spirite similare - în regiunile inferioare, încercând să restabilească pacea și ordinea.

9. Când pe Pământ apar spirite străine de pe alte corpuri cerești, le examinează cu atenție. Dacă acestea sunt suficient de mature, el le ghidează, ajutându-le să coboare pe Pământ și le asistă prin influența lui pentru a-și îndeplini misiunea. Totodată, are grijă ca aceste spirite să fie supuse unor încercări severe, pe care ele le-au acceptat încă de la plecarea lor de pe corpul ceresc pe care l-au părăsit cu scopul de a evolua și de a deveni copii ai lui Dumnezeu*.

10. Îngerii păzitori ai ființelor umane trăiesc în această a treia regiune. Aceste spirite pure nu sunt singurii voștri guvernatori, căci în multe privințe le lipsește o cunoaștere completă. De aceea, există spirite angelice perfecte care le instruiesc în permanență, învățându-le ce trebuie să facă și cum trebuie să rezolve disputele. Reședința spiritelor din a treia regiune este un paradis minunat. Ele dispun aici de tot ce le dorește inima, direct proporțional cu iubirea lor față de Dumnezeu.

11. În acest plan, orice spirit devine creatorul propriei sale lumi, în funcție de natura pe care o are, simțindu-se astfel acasă din punct de vedere spiritual. Primește tot ceea ce își dorește, din abundență. Ideea de foamete nici măcar nu există aici. Această stare de fericire îi permite să obțină treptat tot ceea ce i-a aparținut pe Pământ. El nu atinge însă maturitatea spirituală perfectă decât atunci când Pământul nu-i mai datorează nimic. Abia acum poate fi acceptat el în împărăția lui Dumnezeu, pentru a-și desăvârși aici perfecțiunea și pentru a atinge un nivel de conștiință superior.

12. Mai există și spirite care și-au lăsat numeroase „bagaje” în alte lumi. Pentru a-și recupera aceste bagaje, ele se înalță și pătrund în sferele acelor corpuri cerești care le-au influențat evoluția prin rezonanțele lor, sau în care chiar au trăit cândva fizic. Aceasta este calea iubirii, singurul principiu al atracției universale. Toate aceste acțiuni trebuie să se petreacă în mod voluntar, pentru ca spiritul să poată reintegra în sine ceea ce i-a aparținut cândva, întorcându-se astfel la Mine complet și cu o iubire desăvârșită.

(* - Despre acceptarea întrupării pe Pământ vezi Cap.213 din „Marea Evanghelie a lui Ioan Vol.1”, n.r.)
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 29 - Domiciliul spiritelor pure
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.3.2010, 17:51 View PostDownload Post

Capitolul 29
Domiciliul spiritelor pure


1. Atingerea următorului nivel de beatitudine (preafericire) depinde de reintegrarea în ființă a tuturor aspectelor care i-au aparținut vreodată acesteia.

2. Tot ceea ce îi aparține corpului fizic îi va fi dat acestuia în ordine cronologică, fără ca spiritul să fie nevoit să facă ceva în această direcție. În ceea ce privește însă calitățile spirituale, acestea cad direct în sarcina spiritului. Explicația este simplă: fiecare spirit poate dobândi singur aceste calități dacă respectă instrucțiunile din religiile pure ale lumii. Cine nu este interesat de aceste chestiuni spirituale, fiind preocupat numai de problemele trupului, nu poate arunca vina pe altcineva atunci când este judecat de Cuvânt. Scripturile sfinte le-au fost trimise oamenilor ca un ghid din Cer, pentru a le arăta cum trebuie să-și ducă viața pentru a se putea întoarce în lumea din care au provenit.

3. Chiar și spiritele purificate sunt nevoite să rămână perioade lungi de timp în a treia regiune a atmosferei terestre, pentru a integra aici elementele psihice ale sufletului lor, desăvârșindu-le. Ele trebuie să rămână aici până când trupurile lor fizice se descompun și se transformă în materie astrală (materia astrală este materia din care este alcătuit sufletul).

4. Această stare nu trebuie considerată o pedeapsă, fiind la fel de necesară pentru evoluția sufletului ca și șederea lui pe Pământ, într-un trup fizic. Procesul trebuie să continue o vreme - în cazul anumitor spirite, pentru un interval scurt de timp, în timp ce în cazul altora, pentru intervale mai lungi. Important este ca spiritul să aibă timpul necesar pentru a-și stabiliza și dezvolta ființa. Fiind o necesitate spirituală, ea nu depinde de voința spiritului, fiind mai presus de aceasta. Tribunalul nu judecă decât atitudinea voinței. Nimic nu mai contează atâta vreme cât voința se reintegrează în ordinea divină, la unison cu cunoașterea perfectă a voinței Mele divine.

5. Chiar dacă rămân uneori timp de sute de ani în a treia regiune, aceste spirite pure nu pierd nimic; de fapt, ele nu pot decât să câștige. În plus, starea care le caracterizează este o stare de fericire pură. Câștigul lor se măsoară într-o creștere continuă a inteligenței lor. Dacă își îndeplinesc corect și prudent micile îndatoriri, ele devin capabile să îndeplinească sarcini mai importante în viitor. Pentru a-și demonstra îndemânarea spirituală, ele pot primi sarcini majore, cum ar fi guvernarea unor corpuri cerești sau chiar a unor întregi sisteme solare și universuri, în calitate de spirite angelice.

6. Spiritele pure din cea de-a treia regiune a atmosferei terestre coboară frecvent în regiunea a doua, și uneori chiar în prima. Există chiar pe Pământ locuri vizibile în care aceste spirite își manifestă direct influența. De regulă, ele sunt situate la mari înălțimi, în locuri acoperite cu zăpadă permanentă și cu gheață. Așa se explică de ce aceste regiuni au o influență atât de magică și de beatifică asupra ființelor umane, asupra cărora revarsă o stare de calm și de bunăstare interioară. 7. De aceea, orice om care se simte trist, agitat sau melancolic, ar trebui să urce în numele Meu pe aceste înălțimi, sau cel puțin să se apropie cât mai mult de ele, iar inima lui va fi inundată de un veritabil balsam întăritor. Vă recomand tuturor să urcați cât mai des pe munți*.

8. În regiunile mai joase, cum sunt văile sau peșterile, inima își pierde cu ușurință buna dispoziție, devenind morocănoasă și tristă. Starea ei se va schimba însă imediat dacă omul va urca pe marile înălțimi, devenind voioasă și fericită. Mulți dintre cei care fac asemenea ascensiuni se grăbesc să afirme: „Doamne, aici îmi doresc să rămân!”, dar Eu le răspund: „Nu a sosit încă timpul pentru ca tu să rămâi aici!”

9. Pe de altă parte, nu voi obosi să vă repet: „Urcați cât mai des pe munți! Eu însumi, cât timp am stat în trup pe acest Pământ, am urcat deseori pe munți. Pe unul din aceștia s-a produs schimbarea Mea la față; pe altul m-am confruntat cu Marele Ispititor. Principala Mea predică despre împărăția lui Dumnezeu am ținut-o pe un munte (de altfel, ea este cunoscută astăzi ca „Predica de pe munte”). Pe un munte M-am rugat, și tot pe un munte am fost crucificat!”

10. Și voi ar trebui să urcați pe munți, căci nu numai spiritul vostru va avea de câștigat, ci și trupul vostru, care va beneficia de pe urma acestor excursii mai mult decât dacă ar intra în o sută de farmacii!

11. Mai trebuie menționat că spiritele pure rămân inițial în acele zone în care au trăit pe vremea când se aflau în trupul fizic. Pe măsură ce nivelul lor de conștiință se rafinează, sfera lor de activitate se dilată, ajungând în cele din urmă să cuprindă întregul Pământ. Spiritele cele mai puternice supraveghează regiunile polare, în timp ce cele mai slabe și mai gingașe veghează asupra regiunilor tropicale ale Pământului. Spiritele cele mai active guvernează oceanele, lacurile și râurile. Cele începătoare primesc ca sarcină supravegherea munților. Majoritatea spiritelor feminine se ocupă cu supravegherea plantelor, exercitându-și influența asupra întregii lumi vegetale de pe Pământ.

(* - Vezi și „O evanghelie a munților”, revelată lui Jakob Lorber, n.r.)
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 3 of 7  [ 70 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !