Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 18:25
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
EPISCOPUL MARTIN - Evaluarea unui suflet din lumea cealalta (Jakob Lorber)


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3, 4 ... 19, 20, 21  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 20
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 4.3.2010, 22:49 View PostDownload Post

Capitolul 20
Corespunderea spirituală a vânătorii de pești - Alcătuirea sufletului. Scuzele lui Martin și cuvintele de dojenire ale Domnului

Episcopul face, precum a fost sfătuit și spune:” Acum mă simt iarăși mai bine, fiindcă știu acum puțin, de ce fac ceva și pentru ce e la sfârșit totuși bună o astfel de muncă care pare fără rost!

Așa de mult cât am putut desluși din cuvintele tale, acești pești semnifică greșelile mele: cei mari nebuniile mele capitale și cei mici mulțimea greșelilor mai neânsemnate ale mele. Dar cum aceste ticăloșii ale mele de tot felul au devenit pești mici și mari ale acestei mari, asta nu pot să înțeleg!

Marea asta își are sigur originile în potop, a carei ape au luat în sine și numărul mare a păcatelor de moarte omenești, unde s-au aflat cu siguranță și acelea ale mele pe care încă nu le-am făcut? Astfel pot să-mi închipui toată treaba asta mai pe înțelesul meu, însă altfel nu pot să fie lucrurile desigur!

Dar de ce se transformă păcatele exact în tot soiul de pești în această apă clară a potopului, lucrul acesta se află bineînțeles deasupra orizontului meu foarte îngust de recunoaștere! Atotputernicul însă, care a păstrat pentru lumea spiritelor această apă de potop în acest bazin veșnic nemărginit, are desigur un motiv foarte întemeiat!

De aceea nu mai vreau să cercetez mai departe, ci numai să pescuiesc cu hărnicie, ca partea mea a păcatelor să fie îndepărtată cât mai repede din apa asta!”

Acum vorbesc Eu: “Așa e bine, fi numai harnic, prietene! Uite, dintr-o lovitură nu pică nici un pom, dar cu răbdare se poate înfrunta la sfârșit totul! Aceasta de aici nu este de fapt apa lui Noe și mai puțin sunt de privit peștii, pe care îi scoatem de aici, ca fiind păcatele tale încă nefăcute în potopul lui Noe. Dar un potop este această apă desigur, însă ea nu se trage din păcatele tale din viitor, ci din acelea pe care le-ai comis tu într-adevăr pe pământ!

Dar faptul că se transforma păcatele tale în tot felul de înfățișări de pești și în înfățișarea altor monștri de apă mici și mari, își are motivul în aceasta că fiecare păcat provoacă neputința sufletului. Și această neputință împarte în sine stările de fapt de mai înainte nenumărate și împărțite în sute de parți, care își au începutul în apă și se temină desăvârșit în focul dragostei lui Dumnezeu din inima omului și devin o asemănare întru totul Dumnezeiescă.

Ți-a fost însă dat pe lume sufletul în trupul tău pentru devenirea ta ca om în anii copilăriei tale. Dar fiindcă tu n-ai trăit după ordinea lui Dumnezeu, ci numai după cea animalică, din care este compus sufletul din începuturi, așa ai și pierdut tu foarte mult din sufletul tău. Și uite, ceea ce ai pierdut, trebuie să scoatem acum iarăși din puhoiul păcatelor tale și să facem astfel sufletul tău foarte plastic! De-abia după ce s-a făcut asta, putem să ne îngrijim de sufletul tău și de împreunarea lui. De aceea fi numai harnic și răbdător, că vei putea recunoaște curând, ce trebuie să facă aici un cârmaci adevărat!

Dar fiindcă aceste animale de apă semnifică faptele tale, care erau păcate pure, ele și dispar, când sunt scoase de aici și ridicate la lumina lui Dumnezeu. Și se ajunge la apariția, precum este scris: „Împărăția lui Dumnezeu este asemenea unui pescar, care a prins mulți pești în mreaja sa. Însă atunci când el a scos mreaja din apă, a reținut pe cei buni; iar pe cei răi i-a aruncat iarăși în mare spre stricăciune.”

Noi am scos deja foarte multe din faptele tale sub înfățișarea unor pești de toate felurile și uite, ele n-au spor în lumina lui Dumnezeu! Dar ce este aceasta? - Că vrei să-i mănânci fiind cu sufletul distrus, ca păcatele tale să ajungă iarăși să aibă stăpânire peste tine!

Oare când vor fi în apa ta și fapte care rămân? Caută în așa fel ca inima ta să devină plină și trezește-te spre dragoste! Atâta timp cât tu nu vei simți în tine dragostea de Dumnezeu, va fi încă foarte multă muncă fără sens pentru mâinile tale!

Aceasta reține și să știi, unde trebuie să ajungi tu la sfârșit cu dragostea ta. Așa vei munci tu în căință, smerenie și răbdare adevărată, pentru a ajunge la un țel adevărat și astfel spre vedere limpede și spre judecata proprie și adevărată - și din asta spre milă. Așa să fie!”

Episcopul Martin se gândește între timp la aceste cuvinte și lucrează mai departe. Însă după un timp el se întoarce iarăși spre Mine și spune: “Ascultă, tu învățătorule drag, care poți să pătrunzi înțelesurile ascunse din viața mea pământească ca un făurar diamantul, tu îmi pari într-adevăr cu caracterul tău ca fiind foarte plin de dragoste; dar în certarea dreaptă ești tu mai nemilos decât însuși adevărul pur!

Bineînțeles că este foarte adevărat, că faptele mele trebuie să fie în fața lui Dumnezeu o grozavie deja de aceea, fiindcă eu prin toată viața mea pământească m-am aflat numai în lucruri rele și parțial a trebuit să mă aflu în ele. Astfel trebuiau să fie faptele mele imposibil altfel decât rele, ceea ce eu admit acum limpede! Dar aceasta - chiar dacă ai fi tu însuți un înger - trebuie să admiți totuși: că omul, nefiind propria sa creație și înzestrat cu calitățile cele mai rare, nu pot să poarte vina pentru lipsurile și stângaciile lui, de aceea nu trebuie să i se pună totul în spate!

Dacă m-aș fi creat singur și m-aș fi crescut singur după aceea, atunci eu aș fi adevăratul motiv pentru toată fapta mea și aș putea de aceea să fiu condamnat cu dreptate. Dar așa să condamni direct fiecare din faptele mele și să le pui ștampila de păcat de moarte numai de aceea, fiindcă le-am comis - asta mi se pare nu chiar nedrept, dar totuși puțin cam prea dur!

Dacă fiul unui hoț devine el însuși hoț, fiindcă el n-a văzut, n-a auzit și n-a învățat altceva decât a fura și a omorî - Intrebare: poate să i se socotească, drept vorbind, ca păcat felul lui de a proceda bineînțeles îngrozitor?

Sau poate fi osândit tigrul, fiindcă el este atât de nemilos și însetat după sânge? Cine i-a dat viperei veninul omorâtor?

Poate tâlharul de codru din Africa să fie condamnat, că el mănâncă oameni, dacă poate să-i răpună? De ce nu se coboară un înger și nici un alt duh bun, din cer și îl învața lucru mai bun? Sau chiar să fi creat Dumnezeu câteva bilioane de oameni numai pentru a-i osândi - ceea ce ar fi desigur tirania cea mai nemărginită?

Din această cauză sunt de părere: Fiecăruia fapta lui, dar nu și cea străină, la care el nu poate să aibă vină!”
Vorbesc iarăși Eu:” Prietene, tu îmi faci cu spusele tale mare nedreptate! Oare nu vezi că tocmai de aceea nu te lăsăm să faci lucru acesta singur, fiindcă Eu cunosc deja de demult regulile tale de bază stoice?

Uite, vina pe care o poartă educația ta așa zisă neglijată, pe aceasta o poartă acum fratele Petru. Și ceea ce tu îl invinuiești pe făcătorul tău, asta am luat-o Eu pe umerii mei!

Crezi tu, însă, că pentru partea ta ești într-adevăr fără vină? Poți tu să susți așa ceva? Oare n-ai învățat poruncile lui Dumnezeu, precum cu siguranță și legile pământești pentru ordinea socială? N-ai fost tu acolo și acolo și ai știut, că intenționezi să faci un păcat? !

Nici atunci când te-a avertizat conștiința ta, n-ai încetat, ci ai făcut rău împotriva conștiinței tale, care te avertiza tare! Intrebare: Și aici a fost de vină educația și creatorul?

Când ai fost tu cu inimă rea împotriva săracilor, în timp ce părinții tăi pământești erau un adevărat exemplu pentru dărnicie, spune: a fost educația principalul vinovat și pentru aceasta?

Și când ai devenit mai însetat de domnie decât domnitorii, în timp ce părinții tăi au fost smeriți din toată inima lor, precum o cere cuvântul lui Dumnezeu, spune: și la aceasta a fost de vină educația sau chiar făcătorul tuturor?

Uite, câtă nedreptate îi faci făcătorului! Recunoaște asta și fi smerit; fiindcă toate scuzele tale veșnic nu vor fi suficiente pentru Dumnezeu, căci toți perii capului sunt numărați! Iubește pe Dumnezeu și pe frații tăi înainte de toate, astfel vei găsi dreptatea adevărată! Așa să fie!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 21
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 4.3.2010, 22:56 View PostDownload Post

Capitolul 21
Scuzele filozofico- aiuristice ale episcopului Martin. O oglindă a conștiinței agreabilă și dumnezeiască

Spune episcopul Martin: “Să-l iubești pe Dumnezeu înainte de toate și pe aproapele ca pe tine însuți, ar fi convenabil, numai dacă am știi, cum să facem aceasta! Fiindcă pe Dumnezeu trebuie să-l iubim cu cea mai curată dragoste, astfel chiar și pe aproapele; dar de unde să ia unul dintre noi o asemenea dragoste, prin ce să o trezim în noi?

Eu cunosc desigur sentimentul unei prietenii și cunosc și dragostea pentru femei; cunosc și dragostea interesată a copilului față de părinții săi; numai dragostea părinților față de copii eu n-o cunosc! Poate să se asemene dragostea față de Dumnezeu cu unul dintre aceste feluri de dragoste menționate, care toate se bazează pe pământ șubred, fiindcă ele sunt îndreptate numai spre făpturi?

Eu susțin chiar: omul că făptură lui Dumnezeu îl poate iubi pe făcătorul său tot atât de puțin ca un ceas pe ceasornicar! Fiindcă pentru aceasta este nevoie de libertatea desăvârșită dumnezeiască, cu care se pot lăuda doar cei mai liberi arhangheli, pentru a-l putea iubi pe Dumnezeu datorită sfințeniei sale! Dar unde se află omul, care este pe cea mai joasă și nesfântă treaptă și unde este libertatea deplină dumnezeiască?
Ar trebui să-i placă numai lui Dumnezeu, să se lase iubit de făpturile sale, precum ele se iubesc între ele: ca copiii pe părinții lor, sau ca un tânăr pe fecioara sa, sau ca un frate adevărat pe celălalt, sau ca și un om sărac pe binefăcătorul său foarte neinteresat, sau ca un regent tronul său, sau ca fiecare om pe sine însuși!

Însă pentru asta lipsește obiectul vizibil, ba chiar capacitatea, să-ți poți închipui într-un mod oarecare acest obiect măreț! - Cum arată Dumnezeu? Care dintre oameni l-a văzut pe Dumnezeu vreodată? Cine i-a vorbit? Dar cum poți iubi o ființă, despre care nu-ți poți face însă nici cea mai mică idee! O ființă care nici măcar nu există din punct de vedere istoric, ci numai într-un mod legendar cu tot felul de împodobiri misterios poetice, care sunt subliniate cu o morală ascuțită din vechiul iudaism!”

Acum vorbesc Eu: “Prietene, Eu îți spun că, cu aceste cuvinte fără sens, niciodată nu-ți vei putea spăla nici măcar un fir de ață din îmbrăcămintea ta murdară! Pe pământ ai avut destule obiecte! Acolo erau o sumedenie de săraci, văduve, orfani, o grămadă de alți oameni în suferință! De ce nu i-ai iubit - căci ai avut destulă dragoste, iubindu-te pe tine înainte de toate? !

Pe părinții tăi i-ai iubit numai din cauza a ceea ce-ți dădeau; însă, când îți dădeau prea puțin, atunci tu nu le doreai nimic mai mult decât moartea, pentru a-i moșteni atunci!
Pe preoții tăi îi iubeai, fiindcă îți aduceau cu hărnicie dări în număr mare; dacă acestea lipseau, deveneai acuși tiranul lor nemilos! Pe oile bogate care aduceau multă milostenie le-ai binecuvântat; pe cele sărace însă, care de aceea puteau da puțin sau nimic, au fost osândite de tine la iad!

Pe văduve le iubeai desigur, dacă erau încă tinere frumoase și bogate și dacă erau de acord cu orice, ce-ți era pe plac, tot așa și orfani de sex feminin, senzuale și oneste de la 16 până la 20 de ani!
Vezi tu, la dragostea pentru obiecte este bineînțeles imposibil, să te ridici la privirea spirituală și la dragostea cea mai înaltă și iubirea a unui obiect demn!

Evangelia, cea mai sfântă învățătura lui Iisus, a creștinismului, este principala învățătură a vieții - de ce nu încerci cel puțin odată în viață, să folosești un text practic, ca să fi aflat, de la cine este această învățătură?
Nu este scrisă în ea:” cine aude cuvântul Meu și trăiește după el, acela este care mă iubește; la acela voi veni și mă voi arăta!”

Vezi, dacă ai fi încercat să înțelegi acest text practic, atunci te-ai fi convins, că în primul rând este o învățătură de la Dumnezeu. Și în al doilea rând ți-ar fi devenit limpede obiectivitatea lui Dumnezeu ca multor mii, care au fost oameni mult mai mici decât tine!

Așa este și scris:” căutați și veți găsi; rugați și vi se va da și bateți și vi se va deschide!” - Ai făcut ceva din toate acestea?

Vezi, pentru că nu ai făcut nimic din toate acestea, așa nu ai putut ajunge niciodată la o privire spirituală spre Dumnezeu. Este foarte nebunatic din partea ta, că nu simți pentru Dumnezeu dragoste, pentru că niciodată nu ți-a devenit obiect - cu toate că El ar fi trebuit să devină, dacă ai fi făcut ceva în acea direcție!

Eu te mai întreb, sub ce tablou l-ai fi putut ține pe Dumnezeu cu iubirea ta murdară, ca să se fi născut o scânteie în inima ta de piatră pentru însuflarea spre acest tablou a lui Dumnezeu? Vezi tu, tu taci; dar eu vreau să-ți arat!

Auzi: Dumnezeu ar trebui să fie ori o ființă de sex femenin, care să-ți dea cea mai mare putere și cea mai mare strălucire și pe lângă aceasta să-ți îngaduie, ca cele mai frumoase fete să le adormi cu puterea nemărginită a bărbatului; și să-ți îngăduie și așa tot, ce este normal pentru imaginația ta, da poate că la sfârșit să-ți dea și dumnezeitatea, ca să poți face cu toată creația după dorințele tale o așa zisa bestie de explorator!
Vezi sub o astfel de obiectivitate ți-ar fi bine dumnezeitatea. Dar sub termenul de răstignirea lui Iisus ți-a fost cuvântul “dumnezeitate” de nesuportat, groaznic, da chiar disprețuitor!

Sub asemenea cauze trebuie să întrebi bineînțeles, cum ar trebui iubit Dumnezeu și aceasta cu cea mai curată și demnă iubire dumnezeiască! Motivul de la aceasta este - cum se arată - nici unul decât: tu nu ai vrut niciodată să-l recunoști pe Dumnezeu și așa nici să-l iubești! De aceea nu ai făcut nimic, de spaimă, că va intra în tine un duh mai bun, care te va conduce la supunere, la dragostea pentru aproapele tău și spre adevărata înțelegere și dragostea lui Dumnezeu!

Vezi, acesta este de fapt motivul principal, pentru care ai întrebat, cum trebuie să-l iubim pe Dumnezeu! Dar dacă nu-ți iubești nici măcar frații, pe care îi vezi și totuși nu dorești să-i iubești, cum îl poți iubi atunci pe Dumnezeu, pe care nu-l vezi, pe care nu vrei să-l vezi!

Vezi, noi doi îți suntem cei mai bun prieteni și frați și tu ne disprețuiești încontinu în inima ta, cu toate că te ajutăm și vedem prin tine ca prin sticlă! De aceea schimbă-ți direcția inimii! Incepe să ne iubești ca și niște făptași buni, așa vei găsi și fără filozofiile tale prostești drumul spre inima lui Dumnezeu, cum este adevărat și cum se cade! Așa să fie!”

Iar vorbește episcopul Martin: „Da, da, da pentru Dumnezeu, ai dreptate, eu vă iubesc și vă prețuiesc pentru înțelepciunea voastră și pentru puterea împreunată, dragostea și răbdarea! Vrei tu, dragul meu prieten, să nu vorbești cu mine cu greutate și din cuvintele tale dacă nu s-ar auzi tot timpul păcătuirea mea, aș fi cu totul îndrăgosti de tine! Dar ascuțitele tale cuvinte mă umplu mai mult cu o frică secretă decât cu dragostea pentru tine și Petru! Vorbește de acum înainte mai liniștit și eu te voi iubi după puterile mele!”

Vorbesc Eu: „Prietene, ce ceri tu de la mine, să nu-ți spun nimic, fără să mă întrebi tu? ! Crezi tu oare, că un prieten este acela care tot timpul vorbește frumos, care de frică nu are curajul să spună adevărul în față? O, atunci ești tu un nebun!

Tu ești unul, căruia nu îi stă bine nici un fir de păr! Nici o faptă bună nu te împodobește! Ai făcut tu vreodată ceva, ce este în fața lumii iubitor, atunci a fost și așa cu răutate. Căci toate mișcările tale nu au fost nimic altceva decât o politică, în spatele căruia se ascundea un plan secretos de domnire!

Dacă i-ai dat cuiva vreun ajutor, atunci a trebuit să știe aproape toată populația. Spune este creștin unde nu trebuie să știe dreapta ce face stânga?

Dacă ai dat cuiva vreun sfat așa zis bisericesc, atunci a fost așa că la sfârșit cădea apă tot pe moara ta!

Te-ai arătat modest, atunci s-a întâmplat aceasta numai pentru a le arăta celorlalți înălțimea ta

A fost blând tonul tău, atunci ai vrut să obți ceva, așa cum sirenele încearcă să obțină cu cântatul lor și hienele cu plânsetul lor în tufișuri! Tot timpul ai fost o fiară habsână!

Pe scurt, cum am mai spus, pe tine nu a fost nici un fir de păr bun și tu te-ai aflat deja cu capul și cu gâtul în iad! Dumnezeu Domnul i s-a făcut milă de tine, te-a ținut și vrea să te elibereze de toate sforile iadului! Crezi tu oare, că aceasta ar fi posibil, fără ați arăta cum ești creat? !

Sau nu ai văzut niciodată pe pământ, ce fac ceasornicarii cu un ceas stricat, atunci când trebuie să-l facă funcționabil? Il desfac în bucățele mici, din care este alcătuit, studiază cu grija fiecare bucățică și o curăță, îndreaptă ce este îndoit, pilesc ce este dur și la sfârșit pune toate la loc, pentru a se putea folosi în scopul acela! Crezi tu oare, că un astfel de ceas ar mai merge, dacă ar curăța ceasornicarul doar suprafața, iar conținutul l-ar lasă așa cum este?

Așa ești și tu, ca un ceas în care nu merge nici o singură rotiță! Dacă te vei repara, atunci trebuie și să te deschidem în adâncurile ființei tale! Trebuie tot sa iasă afară la lumină, adevărul nemuritor, pentru a te putea vedea pe tine însuți, ce este stricat la tine și în tine!

Dacă ai obsevat toate defectele tale, atunci poate să vină pila, cleștele și după ceea în sfârșit peria de lustruit, pentru a face din tine iar un om în rândul lui Dumnezeu. Și aceasta înseamnă un om cu totul nou; ca omul tău actual, cum ești tu acum, este nefolosibil!

Dacă fac toate acestea cu tine, spune: nu merit de la tine puțină iubire?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 22
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 18.3.2010, 02:43 View PostDownload Post

Capitolul 22
Supusa recunoaștere de sine ale episcopului Martin și trezirea sa spre dragoste - Imprejurimile schimbate - Palatul și mizeria din interiorul său

Spune episcopul Martin: „Da, da, ai dreptate, credincios prieten! De abia acum mi se deschid ochii. Și simt acum și dragoste curată în mine, - da eu te iubesc din toată inima! O, lasă-mă să te strâng la inimă, căci eu văd acum cât de prost am fost și încă mai sunt și cât de bun ești tu cu mine! O tu, minunatul meu prieten și tu, conducătorul meu, iartă-mi dura și marea mea orbeală! -

Dar, dar, ce este aceasta? ! Unde este marea și unde este vaporul nostru? Aici totul este uscat, cel mai frumos tărâm! Ach, culoarele acestea minunate, grădinile frumoase și acolo, unde a fost mai înainte o cabană, este acum un palat cu frumuseți încă nezărite de mine! - Da, cum s-a întâmplat aceasta?”

Vorbesc Eu: „Vezi, frate, aceasta a născut doar cea mai mică scânteie de dragoste adevărată pentru noi, frații și prietenii tăi! Marea păcatelor tale a secat cu tot cu influențele rele și mlaștina din inima ta s-a schimbat în pământ roditor. Cabana săracă a recunoașterii s-a schimbat cu o scânteie de dragoste într-un palat.

Dar, cât de minunate sunt toate acestea, nu se vede nici unde o fructă coaptă comestibilă. Totul este încă asemănător cu un smochin, care nu are nici un fruct, căci domnului îi este foame și vrea sa mânânce fructul smochinului.

De aceea înseamnă de acum să lucrăm și dragostea odată trezită s-o lăsăm sa comande liber, iar prin aceasta vor avea cel mai repede pomii fructe. Căci uită-te, cum pe pământ crește și se coace tot în lumina caldă a soarelui, exact așa crește tot aici în lumina și în dragoste în inima omului! Inima omului este soarele veșnic pentru această lume!

Curând ți se va arăta în această perioadă nouă multe ocazii să-i dai de lucru inimii și să îi faci puterea mai mare și s-o întărești. Cu cât mai mult o vei lăsa sa decidă în dragoste, cu atât mai multe binecuvântari vor apărea în această regiune!

Vino acum cu noi în palat, înăuntru vom discuta mai îndeaproape starea ta actuală. De acolo vei descoperi și o grămadă de oameni, care îți vor ocupa inima cu munca. Vino deci, frate și urmează-ne pe amândoi! Așa să fie!”

Noi suntem deja în palat, a cărui interior nu este nici pe departe așa de frumos ca exteriorul. Și episcopul Martin este puțin frapat, deoarece nu se poate abține, să nu spună o observație sacrastică:

„Nu, dar aceasta înseamnă o confecționare pentru fața mea! De afară belșug de rege și pe dinăuntru cea a unui cerșetor! Cine a făcut aceasta, a gândit rău! Aceasta arată exact așa, de parcă nu ar fi terminată pe dinăuntru clădirea, ci numai pe dinafară lustruită!

Dragi prieteni, trebuie să mărturisesc deschis: Cabana anterioară, mi-ar fi mai dragă de o mie de ori! Ach, ce mai este și pe dinăuntru! Auziți, în această mizerie aproape că nu pot suporta să stau, eu, cel care iubește curățenia!

Prieteni, dragi prieteni, vă rog, haideți să mergem imediat afară în minunatul aer liber! Căci în aceste camere de mizerie nu aș fi în stare de nici un gând bun și pot deveni mai rău decât mai bun; căci de mizeria din cameră am o scârbă nemarginită!”

Acum vorbesc Eu iar: „Ascultă, tu drag frate și prieten, eu văd, că nu poate să-ți placa interiorul acestui palat. Dar vei fi deacord, ca interiorul inimii tale, se încadreaza cu acest palat și Dumnezeu Domnului nu-i va plăcea, cum ochilor tăi nu le plac aceste încăperi murdare!

Sigur ai auzit pe pământ de poveștile lui Hercule și celor doisprăzece lucruri, ce a trebuit să facă acest erou, pentru a intra în rândul extraordinar al zeilor? Sub acele lucrări s-a aflat și cunoscuta curațenie de cotețe!

Ce a făcut extraordinarul Hercule? Vezi, el a condus un întreg râu prin cocina cea mare și acel râu a scos cu el toată mizeria din coteț în cel mai scurt timp!

Eu însă îți spun: Condu și tu în același fel un curent întreg de dragoste prin vechiul coteț de păcate din inima ta, așa va curăța un asemenea curent în cel mai scurt timp gunoiul din inima ta!

Când încă ne-am mai aflat pe marea, care s-a născut din păcatele tale, ar fi ajuns o scânteie sau o picătură de dragoste adevărată și marea s-ar fi uscat și mocirla s-ar fi schimbat în pământ roditor!

Acea scânteie, căci la tine s-a instalat doar prin cuvintele mele, deci printr-un lucru de afară, a putut să atingă numai învelișul inimii tale și să-l curețe. Dar interiorul inimii tale a rămas cum a fost: un adevărat coteț, care nu poate fi curățat numai de tine. Și aceasta, cum am spus, cu un curent de dragoste adevărată pentru noi, frații tăi și cei mai buni prieteni și celor, care vor veni în fața ta și vor solicita inima ta!

Uită-te pe această fereastră! Ce vezi tu acolo, la ceva distanță spre apus?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 231
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 18.3.2010, 02:44 View PostDownload Post

Capitolul 23
Prima faptă bună a episcopului Martin la acei săraci care au ajuns în lumea de apoi

Spune episcopul Martin: „eu văd mai mulți oameni care merg schiopătat și groaznic de încet, fiind îmbrăcați în zdremțe. Par a nu avea un acoperiș. Probabil că au și în stomac un gol imens și inima lor sigur nu este chiar bine dispusă.

Prietene, mie mi se face milă de acești călători săraci. Lasă-mă să mă duc la ei și să-i ghidez încoace, să-i iau aici și să am grijă de ei cât pot de bine! Chiar dacă sunt murdare aceste camere, vor ajuta mai mult decât drumul acela tulbure și friguros și care pare cu cât merg mai departe mai stâncos!”

Eu vorbesc: „Bine, foarte bine, du-te și favoare ce-ți comandă inima. Dar nu trebuie să te înspăimânte, dacă vei afla că acei drumețti nu sunt de religia ta, ci sunt de cea luterană!”

Spune episcopul Martin: „Aceasta mă deranjază bineînțeles puțin. Dar acum este tot una, dacă ești luteran, mohamedan, evreu său chinez, ce este om, trebuie ajutat!”

Episcopul Martin încă îmbrăcat în răutacioasa îmbrăcăminte, se separă și le merge în cale acelor drumeți și strigă și urlă, ca să-l aștepte. Bineînțeles se opresc călătorii și îl așteaptă pe episcopul Martin, pentru a afla ce dorește el de la ei. Căci acești călători au ajuns nu de mult în această lume a spiritelor și nu știu nimic unde să intre sau unde să iasă.

Acum a zărit și episcopul Martin trista adunare și vorbește cu ei într-un tot blând și prietenos mai departe: „Dragi prieteni, unde vreți să megeți în acea parte? Eu vă rog în numele lui Dumnezeu întoarceți-vă și urmați-mă, dacă nu veți pieri cu toții! Căci direcția pe care o aveți duce direct la o prăpastie, care vă va devora pe toți pentru veșnicie!

Eu însă stau aici cu încă doi dragi prieteni, de ceva vreme și știu cum este conceputa această regiune, de aceea vă pot avertiza.

Uitați-vă spre amiază! Acolo veți găsi un palat, care bineînțeles arată numai pe dinafară bine, dar aceasta nu face nimic! Un acoperiș și o bucată de pâine veți găsi cu siguranță, ce este în orice caz mai bine decât direcția pe care ați vrut să mergeți! Nu vă gândiți mult, ci întoarceți-vă imediat și urmați-mă; la Dumnezeu, nu va fi în defavoarea voastră!”

Unul dintre drumeți vorbește: „Bine noi vrem să te urmăm. Dar ține minte de acum, că nu ne vei duce în nici o casă catolică! Căci acolo nu vom rămâne, din cauză că nu avem mai mare ură pe catolicismul roman și mirositor de ciumă, cu alte cuvinte către Papa, către episcopii săi și către toate călugăriile rele ale unor curve romane!”

Spune episcopul Martin: „Ce Papă, ce episcop, ce călugăr, ce luteran, ce calvinist, ce mohamedan, ce Moise? ! Aceasta este valabil doar pe pământ; aici în împărăția spiritelor și a sufletelor se termină aceste diferențe cu totul! Aici există numai un singur rezultat și acela se numește dragostea! Sigur cu ea se merge mai departe; tot restul nu are nici un fel de preț!

Când am fost pe pământ, am fost un episcop roman și mi-am imaginat că sunt ceva unicat. Dar odată ajuns aici, am învățat să recunosc, că aici nu contează ce ai fost pe pământ, ci ce ai făcut și prin ce mijloace!

De aceea nu vă lăsați zăpăciți de Luther sau de Calvin, ci urmați-mă! Nu veți regreta întra-adevăr! Dacă nu vă veți simți bine la mine, drumul va rămâne oricum deschis!”

Vorbește conducătorul acestui grup: „Bine, îmi pari a fi un om înteligent; de aceea vrem să te urmăm în locuința ta! Dar de la început ne înțelegem, ca între noi nu va fi vorba de nici o religie; căci tot, ce înseamnă religie, ne scârbește!”

Spune episcopul Martin: „Și așa este bine! Vorbiți de ce vreți. Pe parcurs sper că ne vom cunoaște mai bine și voi nu veți descoperi niciodată ceva la mine care să vă jignească. De aceea să mergem binedispuși spre locuința mea și bineînțeles mai ales frațiilor și prieteniilor mei!”

Acum merge episcopul Martin înainte și toată caravana de 30 de capete îl urmează și el îi conduce direct spre palat și Eu și Petru fiind acolo. Când a ajuns, vorbește el cu toată bucuria spre mine:

Episcopul Martin: „Vezi, dragul meu prieten și frate în Dumnezeu Domnul, eu i-am adus pe toți fericiți încoace. Acum fi tu amabil și arată-mi, în ce camere să îi cazăm. Atunci te voi mai ruga pentru puțină pâine, pentru a prinde puteri, căci ei cu siguranță sunt foarte flămânzi.”

Vorbesc Eu: „Acolo, ușa spre seară, acolo este o cameră bine mobilată! Acolo vor găsi tot ce vor avea nevoie. Tu însă, vino înapoi, că avem de făcut repede un lucru important, care nu acceptă amânare!”

Episcopul face, ce am spus Eu să facă și grupul se bucură tare când intră în camera bine aranjată, care a fost arătată de episcopul Martin. După cazare însă vine repede și întreabă, unde este noul lucru.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 24
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 18.3.2010, 02:54 View PostDownload Post

Capitolul 24
Noul lucru a episcopului Martin: Stingerea focului și salvarea vieților. Preluarea și îmbrăcarea celor arși

Și Eu spun: „Vezi tu acolo spre nord un incendiu? Intr-acolo trebuie să mergem și să oprim focul, că dacă nu va avea de suferit toată zona. Căci focul spiritual este mult mai cuprinzător decât cel natural de pe pământ. De aceea repede pe picioare!”

Noi fugim acum înspre foc și deja l-am ajuns. Aici se vede un sat foarte sărac, care este tot cuprins de flăcari și o mulțime de sărăcăcioși și dezbrăcați oameni, care au fugit din cabanele lor înflăcărate. Dar în mijlocul satului se află o cabană mai bună, pa care se află cinci oameni și strigă după ajutor, iar flăcările ajung până la ei și îi amenință să-i cuprindă din clipă în clipă.

Episcopul Martin prevede aceasta și strigă: „Prieteni, pentru voința lui Dumnezeu, unde există aici așa ceva ca o scară, pe care pot să mă urc la acești săraci și să-i ajut cu sprijinul vostru?”
Vorbesc Eu: „Uite, aici la picioarele noastre este așa ceva! Ia-o și favoare aer inimii tale!”

Episcopul Martin ia repede scara și fuge cu ea la acea cabană, care deja este înconjurată de foc. O sprijinește de acoperiș și se urcă cu curaj prin flăcări și deja pune doi oameni pe umărul său și îi coboară în grabă jos, în timp ce ceilalți trei mai puternici îl urmară. Intr-un minut a salvat într-adevăr cinci vieți sufletești.

Acum a terminat cu acest lucru, vine repede la Mine și vorbește (episcopul Martin): „O Doamne ajută, bine că a ieșit bine această salvare! Am crezut deja, că nu voi reuși; dar totuși - mulțumesc lui Dumnezeu! - s-a rezolvat la limită.

Ah, prieteni! Aceasta a fost o caldură, mii, mii! Părul meu sigur s-a scurtat cu mult? Dar aceasta nu face nimic, dacă sunt salvați acești săraci! Acești doi aproape că au ajuns să moară și ar fi timpul, să-i răpim flăcărilor. Dar acum ei își revin iarăși și asta, cei mai dragi prieteni și frați ai mei, prefer mai mult, decât dacă aș fi intrat acum într-adevăr în fericirea a tuturor celor trei sau șapte ceruri.

Nu-i așa, frați și prieteni! Acești săraci salvați de mine și acei oameni mulți acum fără adăpost, care stăteau mai tot timpul și plângeau de durere goi aici afară la garduri, pe toți aceștia îi primim în palatul nostru! O dragii mei prieteni, desigur, desigur; lăsați-mi această bucurie!”

Vorbesc Eu: “Dar bineînțeles, mai ales de aceea am venit noi încoace. Dar acum trebuie să stingem focul. Când am terminat cu lucrul acesta, atunci vom merge foarte bucuroși acasă cu acești săraci. De aceea să ne apucăm imediat de treabă, ca focul să nu se răspândeasca mai mult!”

Spune episcopul Martin:” Totul ar fi în ordine, numai dacă am avea aici un mic ocean la îndemână! Dar eu nu văd aici nici o picătură de apă. Eu sunt de părere că acest lucru va fi puțin dificil de realizat fără apă?”
Vorbesc Eu: “Uite, acolo pe pământ se găsește un toiag, asemănător cu acela pe care l-a purtat Moise oarecând. Ridică-l și cu credință lovește pământul cu el și noi vom avea imediat apă în cantități mari; fiindcă acest loc este foarte mlaștinos! Deci fă ce ți-am spus!”

Episcopul Martin face imediat ceea ce a fost sfătuit să facă și într-o clipire, izbucnește un izvor puternic de apă din pământ. Spune episcopul Martin: “Așa, așa, așa desigur - Acum totul este potrivit! Însă acum avem nevoie de vase!”

Vorbesc Eu:” Prietene, este destul! Apa va face acum treaba singură; Fiindcă acest izvor imens va înăbuși focul acuși. De aceea putem să ne ducem liniștiți acasă împreună cu săracii salvați de noi și să ne odihnim puțin acolo și să adunăm puteri pentru o altă treabă. Acum mergi și adu-i pe toți la Mine!”

Episcopul Martin merge bucuros și îi aduce pe toți săracii la El. Noi ne îndreptăm acum spre palatul nostru, unde săracii, odată ajunși, sunt găzduiți imediat într-o altă încăpere mai spațioasă.

Atunci când ei sunt în cameră, încă goi de tot, își dezbrăca episcopul Martin haina sa țărănească și o pune pe umerii aceluia, care i se pare cel mai sărăcăcios și slăbit. Și cămașa lui o dă altuia, care îi mulțumește foarte mult, de aceea îl slăvesc toți.

El însă se ridică în picioare bărbătește și spune: “Dragii mei prieteni și frați săraci, nu pe mine, ci pe Dumnezeu slăviți-l și pe acești doi prieteni! Fiindcă și eu însumi am fost primit de ei nu cu mult timp în urmă și ei mi-au făcut mie cele mai mari binefaceri. Eu însumi sunt doar o slugă rea a acestor prieteni de oameni sărmani. Eu însă am cea mai mare bucurie la salvarea voastră și această bucurie este acum cea mai mare răsplată a mea!”

Vorbesc Eu: “Așa este bine, fratele Meu drag! Astfel ai devenit tu dintr-un prigonitor ca săul un adevărat Pavel. Continuă pe această cale, că așa vei fi tu acuși vrednic să stai de partea Mea și a acestui prieten și frate! Dar acum să mergem în încăperea noastră!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 25
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.3.2010, 04:22 View PostDownload Post

Capitolul 25
Deosebire de gândire între lumea aceasta și lumea cealaltă. Introducere în știinta vie a corespunderii. Setea lui Martin spre a face fapte și oboseala cunoașterii lui

Noi ajungem atunci în încăperea noastră, care, ce-i drept, nu strălucește în cea mai bogată splendoare, dar făcând abstracție de aceasta, ea este amenajată cu un gust foarte bun

Atunci când episcopul Martin pășește în încăpere, el se minunează foarte de splendoarea simplă neașteptată a acesteia și spune: “Dar dragi prieteni și frați, oare cine a curățat încăperea aceasta și a împodobit-o așa de finuț în timpul scurt a absenței noastre? Fiindcă înainte ea a fost mai ordinară decât cea mai urâtă încăpere țărănească. Și ferestrele m-i se par a fi mai mari și mesele cu scaunele atât de curate și cu gust bun! O spuneți-mi totuși cum s-a întâmplat aceasta!”

Vorbesc Eu:” Draga frate, asta s-a întâmplat simplu și în mod natural. Uite, dacă cineva vrea să-și împodobească locuința pe lume, el își face un plan în mintea sa și cheamă tot felul de meseriași și artiști, care trebuie sa împodobească locuința conform planului său.

Această împodobire necesită pe pământ mai mult timp din cauză că acolo inerția materiei, care trebuie mai întâi prelucrată, este un mediu foarte împiedicător. Însă aici dispare această împiedicare, așa încât planul minții se arată imediat ca o lucrare finită. Fiindcă ceea ce gândește aici un suflet desăvârșit și dacă dorește să fie acel lucru gândit, acesta apare aici deja făcut gata, precum a fost gândit.

Bineînțeles că gândirea aici în lumea veșnică a spiritelor este cu totul diferită decât pe pământ. Pe lume gândirea se constituie din idei și imagini, care au fost preluate din mișcarea și schimbarea lucrurilor de pe lume. Aici însă se constituie gândirea din aptitudinile sufletului, care au fost puse în el de către Dumnezeu, așa că ele sunt trezite de eficacitatea iubirii de Dumnezeu și a aproapelui și sunt iluminate de lumină din Dumnezeu.

Privește, această încăpere este compusă acum numai din dragostea ta spre aproapele tău, dragoste care este deja liberă și eficace. Dar încăperea este încă simplu împodobită, fiindcă lumina lui Dumnezeu n-a prins încă rădăcini în tine și n-a intrat încă adânc în viața ta. Când va fi și la tine cazul acesta, atunci tu vei fi întru totul conștient de această putere și îți vei putea da despre toate socoteală îndeajunsă ție însuți. Dar la aceasta este nevoie de cunoașterea adevărată a lui Dumnezeu, care ție încă îți mai lipsește, dar pe care tu o vei avea acuși dacă tu vei crește tot mai mult în dragoste. Însă acum să ne așezăm la masa, pe care ne așteaptă deja o gustare pe măsură. Așa să fie!”

Spune episcopul Martin: “Da, da, așa este! Aici este ce-i drept totul minunat, o adevărat㠄masă acoperă-te de bunătăți” magice. Însă aici trebuie să te obișnuiești cu minunile tot așa că pe pământ cu minunile naturii pe care ce-i drept nici astăzi nu le înțelege nici un om în totalitate, dar ele nu ne preocupă prea mult, fiindcă ne-am obișnuit cu asemenea lucruri de neânțeles. Deci și aici ne putem obișnui cu ele.

Eu nu sunt în general tocmai interesat să înțeleg în totalitate minunile lui Dumnezeu. Și astfel totuși este suportabilă situația mea, chiar dacă nu înțeleg în totalitate, tot ceea ce apare în fața ochilor mei. Dacă primesc încontinuu ceva de lucru și câteodată o astfel de pauză cu gustare, precum ea se află chiar acum în fața noastră pe masa asta frumoasă și dacă vă am pe voi în jurul meu, atunci sunt mulțumit să trăiesc așa veșnic!

Pe Dumnezeu îl recunosc acum astfel că El este unul care se află într-o oarecare lumină de nepătruns, în care El este sfânt, mai mult ca sfânt, atotputernic și nemărginit de înțelept. Să știu și să cunosc mai mult despre El, cel Veșnic, aș socoti chiar și eu că este un păcat de moarte. De aceea să lăsăm de-o parte ceea ce este pentru noi de nepătruns și să ne mulțumim cu ceea ce ne dă nouă bunătatea sa milostivă!”

Vorbesc Eu:” Bine, bine, dragul meu frate, să ne așezăm la masă și tu, Petru, i-a de acolo din cămară și paharul umplut cu vin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 26
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.3.2010, 04:47 View PostDownload Post

Capitolul 26
Modestia și smerenia lui Martin. Gustarea de dragoste binecuvântată la masa Domnului

Noi ne așezăm atunci la masă și Petru aduce vinul și o togă (haină din vechea Roma) pentru episcop și spune:” I-a aceasta, frate, fiindcă ai dat haina și cămașa ta săracilor, așa că îmbracă această haină ceva mai bună și mănâncă în această îmbrăcăminte mâncarea de dinaintea ta!”

Episcopul Martin privește îndelung la haina frumoasă de un albăstru deschis cu o cusătură purpurie și spune:” Ah, ah, asta este prea frumoasă și minunată pentru unul ca mine! Ce ți-a venit în minte? Eu - un păcătos sărac din cap până-n picioare - și o astfel de haină ca aceea pe care a purtat-o pe pământ mântuitorul nostru Iisus, cel mai demn dintre oameni! Asta ar fi o bătaie de joc fără asemănare din partea mea!

Nu, nu, asta n-o să fac! Chiar dacă Iisus nu era un Dumnezeu, precum au crezut oamenii proști, El era totuși cel mai bun și înțelept dintre oamenii care au trăit vreodată pe pământ. El a fost un om desăvârșit fără păcate, de care Dumnezeu a avut cu siguranță cea mai mare plăcere. Eu însă am fost și sunt cel mai nedesăvârșit om și plin de păcate. De aceea nu pot îmbrăca niciodată haina sa!

Cu adevărat, prieteni, aș prefera să nu mănânc nici un pic din pâinea și să nu beau nici un strop din vinul acesta, decât să îmbrac într-un mod așa de nemerituoas această haina cu adevărat a lui Iisus. Dați-mi o alta oarecare cârpă de haină potrivită pentru mine! Este deajuns că am purtat pe pământ hainele lui Melchisedec și a trebuit să plătesc scump pentru această faptă necugetată: în viitorul veșnic voi fi desigur mai înțelept cu ajutorul lui Dumnezeu!”
Vorbesc Eu:” Și așa e bine; să fie așa cum vrei tu! Aici nu este o obligativitate neapărată. De aceea mănâncă acum și bea fără haină. Așa să fie!”

Spune iarăși episcopul Martin:” Aceasta mă bucură, numai să nu fie nici un lux pentru unul ca mine! Dar, dragii mei frați, acum vin la voi cu o altă cerință; ascultați! Eu sunt într-adevăr destul de însetat și flămând, dar săracii protejați ai noștri vor fi cu siguranță mai flămânzi și însetăți. De aceea lăsați-mi plăcerea ca să dau această parte a mea săracilor și s-o duc eu însumi la ei. Bucuria de a fi săturat pe acei săraci, să fie de data asta principala săturare a inimii mele!”
Vorbesc Eu:” Dragă frate, o asemenea dorință din inima ta îmi face și Mie o mare bucurie! Dar de data astă să rămână dorința ta neâmplinită, fiindcă săracii tăi sunt bine îngrijiți. De aceea așează-te numai aici la masă cu Mine și mănâncă și bea pe săturate! După ce am luat masa îi vom vizita atunci pe săraci și vom vedea ce slujbă potrivită le vom da. Deci, așa să fie!”

Petru spune: “Domnule și învățătorule, împarți tu pâinea și vinul; fiindcă mie îmi cade totul mai bine, dacă tu le împărți, decât dacă eu le iau la mine de unul singur! Eu te rog să faci asta Domnule și învățătorule al meu drag!”

Vorbesc Eu:” Da, da, îndrăgitul meu frate, aceasta fac Eu cu plăcere și din toată inima mea, numai dacă nu-l supără pe dragul nostru prieten și frate!”

Spune episcopul Martin: “Oh, nici pomeneală, dragi prieteni și frați! Eu cunosc desigur secta așa numiților frângători de pâine - voi probabil că ați făcut parte din ea pe pământ? Aceasta este oricum nesemnificativ aici în lumea spiritelor. Pe cine îl veselește asemenea amintiri evlavioase și omenești, acela să facă ceea ce socotește el că este bine. Însă eu pot să mă lipsesc acum foarte ușor de totul ce se apropie de oricare fel de ceremonie. Fiindcă eu m-am scârbit pe lume de tot felul de ceremonii.

De aceea puteți sa frângeti pâinea, s-o tăiați cu cuțitul sau cu fierăstrăul, mie îmi este indiferent; numai să existe ceva de mâncat la timpul potrivit! Dar cu acest lucru sunt de acord, ca Domnul casei să împartă pânea la cele două slugi ale sale: o bucată de pâine primită o mănânci mai nejenat decât una pe care ai luat-o tu de unul singur!”

Vorbesc Eu:” Foarte bine, dacă nu te supără, atunci eu vreau să frâng pâinea și s-o binecuvântez și atunci să vi-o împart vouă!”

Eu frâng atunci pâinea, o binecuvântez și o dau celor doi.

Petru aproape că plânge de bucurie, episcopul Martin zâmbește însă prietenos, îl îmbrățișează pe Petru și spune:” Dar ce om bun la suflet ești și tu! Frângerea pâinii te-a amintit sigur de acea întâmplare măreață, ori adevărată, sau probabil evlavios inventată a acelor doi ucenici care mergeau la Emaus? Eu trebuie să admit sincer, că aceea m-a mișcat și pe mine de multe ori până la lacrimi.

Căci pentru întâia oară se prăpădește frumoasa și înaltă însemnătate. Și pentru a doua oară se simte dorul și dorința, ca acea scena să se fi întâmplat într-adevăr. Omul slab și nevăzător nu visează și nu aude de nimic altceva decât de miracole, mai ales atunci în fantezia lui a celor mai înalte ființe dumnezeiești. În aceiași timp bineînteles, ar primi acest lucru o mască de necrezut.

Deci rupe tu, dragul meu Domn, maestru și prieten, acea pâine; căci și mie îmi place în acest fel credincios!

Auzi tu, drag prieten, este o minunată pâine! Și vinul - de neântrecut! Sigur nu am mai gustat pe pământ ceva mai bun decât acesta! Este acesta tot un vin de gânduri, deci face parte din natura spirituală? Aceasta nu face nimic! Să crească unde vrea, dacă are așa un gust bun. Dumnezeu fie lăudat în veci pentru această mâncare minunată! Acum va fi bine la următoarea lucrare mai grea!”

Vorbesc Eu: „Deci și pe Mine mă bucură, că v-a picat amândouara așa de bine; să vă fie binecuvântată! Dar acum mergem repede la săraci noștri pentru a vedea în ce stare se află!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 27
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.3.2010, 05:09 View PostDownload Post

Capitolul 27
Experiențele ciudate ale lui Martin cu acele suflete primite. Martin vrea să învețe dar este învățat

Noi mergem acum la cele 30 de capete care le-a adus singur episcopul Martin aici. Când intrăm stau pe chipurile lor și strigă: o Doamne, o Doamne, o Mărețule, atotputernicul Dumnezeu în Iisus Hristos, nu veni la noi! Căci noi suntem păcătoși prea mari și nu suntem demni de mila Ta! Mult prea sfântă este apropierea Ta și mult prea de nesuportat este prezența Ta!”

Eipscopul Martin se uită împrejurul său în toate părțile pentru a vedea unde au văzut acei 30 de oameni pe Iisus. Dar el încă nu vede nimic și mă întreabă pe Mine: „Drag prieten, ce au acești oameni săraci? Sunt oare nebuni, sau au adormit oare după gustarea vinului și au poate acum ori o față de vis romană sau luterană?”

Vorbesc Eu: „Nu, nu, nu, sigurat nimic asemănător; în memoria lor mă cred pe Mine și de aceea strigă așa.”

Spune episcopul Martin: „Deci tot un fel de slăbiciune spirituală, numai altfel motivată, decât m-am gândit eu. De altfel au dreptate după părerea mea, să te vadă pe tine ca cel mai mare salvator al lor și să te compare cu cea mai înaltă ființă. Căci părerea mea este, că un astfel de ajutor ca tine duce în el o porție zdravănă de dumnezeitate și dacă este adorat, atunci este și dumnezeitatea din el adorată. - Dar ce este de făcut cu acești săraci?”

Vorbesc Eu: „Pe aceștia îi vom lasă cu părerea și cu dorința lor și ne vom duce la ceilalți. Căci dacă sunt de părere că nu pot să-mi suporte apropierea, nu îi vom chinui mai departe; cu timpul se va rezolva!”

Spune episcopul Martin: Da, da, așa este bine! Deasupra genunchiului nu se poate sparge nimic tare; de aceea să mergem repede la ceilalți, la cei pe care i-am salvat din foc. Mă bucur așa de mult să-i văd!”

Mergem acum repede la ceilalți. Când ajungem la ușă, îi spun Eu episcopului Martin: „Frate, mergi tu mai întâi înăuntru și anunță-ne pe Mine și pe Petru! Dacă vor dori, voi merge Eu la ei. Dar dacă nu doresc - vei observa cu ușurință din cuvintele lor -, vino repede afară, că se putem face alt lucru important!”

Episcopul Martin, face imediat ce i-am spus Eu. Când ajunge la acei salvați din foc, face o față cât se poate de patetică asemănător cu un chip judiciar și vorbește: „Dragi prieteni, domnul și maestrul acestei case vrea să vă viziteze, dacă doriți voi aceasta. Dar dacă nu vă este de data aceasta binevenită vizita lui, așa vorbiți și veți rămâne scutiți de vizita sa. Dar părerea mea ar fi aceasta: domnul și maestrul acestei case este un domn cât se poate de bun și de blând, așa ar trebui să fie dorința voastră, să vină la voi! Dar voi sunteți liberi și puteți face ce vreți voi. Deci spuneți-vă părerea!”

Cei salvați îl întreabă însă pe episcopul Martin: „Știi tu oare, cine este domnul și maestrul casei?”

Spune episcopul Martin: „Aceasta nu știu nici eu cu exactitate, dar aceasta nu este nimic rău în această lume a spiritelor. Este îndeajuns că știu din experiența, că este un nemaiîntâlnit de bun și de înțelept bărbat. Să știu mai multe, ar fi chiar amuzant. De aceea mulțumiți-vă și voi pentru început, ce v-am spus eu cu conștiința curată. Și anunțați-mă, ce vreți de la mine conform misiunii mele.”

Vorbește unul din grupul salvaților: „Dar prietene, de ce ești așa de habsân și vrei să ne ascunzi cea mai mare sfințenie și înălțarea măreață?

Vezi, domnul și maestrul acestei case este și unicul Domn, Creator și veșnicul Maestru al cerului și a tuturor sorilor și pământurilor în tot infinitul, cum și toți oamenii și îngerii în Iisus Hristos!

Cum poți să spui, că nu-l cunoști mai îndeaproape! Ești tu, oare, orb și nu te-ai uitat niciodată la mâinile și la picioarele Sale găurite, pe care noi le-am descoperit toți la prima vedere?

Fii atent la seriozitatea Lui blândă, la dragostea mare și la înțelepciunea Sa și pune mâinile tale pe partea găurită la mâna Lui la fel ca Toma; vei vedea mai limpede decât noi sărmanii draci, ce se ascunde în spatele Domnului și a Maestrului!

Vezi, nu că nu ne dorim în inimile noastre, ca El, cel mai înaltul și cel mai Sfânt să vină în camera aceasta a iertării. Dar cu toții suntem mult prea mari și duri păcătoși și nu suntem demni de o asemenea vizită, cu toate că Dumnezeu ar veni și la cele mai mici creații ale Sale, a cărui răbdare și dragoste au luat-o în derâdere!

De aceea spune norocos prieten a Dumnezeului și a Domnului, pe care nu-l cunoști sau nu vrei să-l cunoști: inima noastră îl dorește tot timpul; dar păcatele noastre ne-au făcut prea urâți, murdari, dezbrăcați și mirositori, pentru a ne putea dori, ca să vină El la noi!

Noi aproape că ne topim de rușine, să ne aflăm în această casa, unde de obicei locuiește numai din cauza păcătoșilor aici, pentru a înflori în mila Lui. Ce s-ar întâmpla cu noi, unde ne-am ascunde, dacă ar veni într-adevăr la noi?
De aceea roagă-L, fericitule, să ne scutească; nu pentru voia noastră, ci pentru a Și cea sfântă!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 28
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.3.2010, 05:25 View PostDownload Post

Capitolul 28
Martin ca un om rațional orb la strâmtoare


Spune episcopul Martin: „Oh, oh, oh, ce vă vine în minte! Dumnezeu, cea mai înaltă și nemărginită ființă care trăiește în veșnica lumină și cu forța lui nemăsurată o umple, se va arăta vreodată în înfățișarea unui om și va lucra cu mâinile la fel ca noi? !

Dumnezeu umple astfel de oameni și de duhuri cu lumina Sa milostivă - pe unii mai mult pe alții mai puțin. Dar de aceea rămâne între Dumnezeu și om o prăpastie nemărginită.

Iisus a fost dintre oameni cel mai umplut om cu forța lui Dumnezeu, dar tot mai puțin decât un Dumnezeu. - Nici un om sau un duh care gândește nu poate accepta așa ceva, în care ar trebui să crezi, că planeta mică pământ ar fi centrul principal al creației, iar despre aceasta cu siguranță ar protesta sorile!

De aceea numai frumos și inteligent, aici în împărăția spiritelor! Este destul, că am trăit așa de prost pe pământ și am ținut ca fiind dumnezeități pâinea, vinul și statui sculptate, în timp ce prin soare avem cel mai frumos tablou dumnezeiesc.
Considerați-mă pe mine și pe cei mai buni și dragi prieteni ai mei ca fiind, ceea ce suntem și așa nu veți fi căutați de nici o frică prostească!

Eu știu bine, că acest stăpân și maestru al acestei case este mult mai puternic și mai înțelept decât noi toți laolaltă. Și ar putea fi într-adevăr acel Iisus, care ne-a transmis această învățătură înțeleaptă. Dar nu trebuie să credeți că este Dumnezeu, ci numai ce este într-adevăr - cum am observat mai devreme - cel mai bun, înțelept și în consecință cel mai umplut om de pe pământ cu forța dumnezeiască!

Voi știți, cum a fost omorât pe pământ de cei mai răi oameni! Puteți fi deacord, ca Dumnezeu motivul a tot ce este și a vieții, s-ar fi lăsat intr-adevăr omorât de acei oameni?

Ce s-ar întâmpla cu o casă, unde s-ar distruge fundația? Vedeți, s-ar prăbuși în curând!

Ce ar fi cu toată creația, adevărata casă dumnezeiască, în acel moment, dacă l-ar fi nimicit pe Dumnezeu însuși? Cine ar fi putut trăi fără Dumnezeu? Nu ar fi dispărut toată existența și toată viața împreună cu o moarte dumnezeiască? ! De aceea dragi prieteni, numai frumos și deștept în această lume a duhurilor!

Iar vorbește cineva din acel grup: „Prietene, tu ai vorbit într-adevăr înțelept, pentru a ne consola. Singur, tu ești mai departe de capăt decât noi, cu toate că ești tot timpul în prezența Domnului, în timp ce noi păcătoși trebuie să ne fie teamă de El!

Eu însă îți spun ca un păcătos: în înțelepciunea adevărată nu ai început nici măcar cu tabla înmulțirii - și vrei să-ți dai cu părerea de înțelepciunea interioară a lui Dumnezeu? Dacă tu îl prețuiești pe Dumnezeu numai după dimensiuni, atunci ți se va părea Iisus bineînțeles prea mic. Dar dacă vrei să te gândești, că Dumnezeu nu a făcut numai sori și pământuri, ci a creat și musca, atunci vei fi și tu deacord, că Dumnezeu se ocupă de lucrurile acelea mici ca și de cele mari. Și poate să-i fie posibil, să se arate oamenilor ca om, să-i învețe și să-i conducă pe drumul cel bun! Soarele însă își va avea locul ca soare printre toti sorii!

Noi oamenii înțelegem numai omul și așa pe Dumnezeu numai în omul Iisus. Sorile însă nu le înțelegem și așa ar fi fără Iisus un zadarnic Dumnezeu!

Vezi tu, aceasta este gândirea mea! Du-te și cunoaște-l mai bine pe stăpânul casei și după aceea vino iar și povestește-ne, dacă nu am avut dreptate!”

Episcopul Martin părăsește grupul și se întoarce înapoi la noi foarte mirat.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 29
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.3.2010, 05:27 View PostDownload Post

Capitolul 29
Domnul i se face cunoscut lui Martin ca fiind Iisus însuși

Atunci când episcopul Martin ajunge la Mine, spune el fără ezitare: „Dar, tu Domnul meu cel mai drag, maestru, prieten și frate, aceasta a fost o surpriză frumoasă din partea ta la prostia mea înnăscută! Acum chiar că nu știu: sunt eu un nebun - sau sunt cei de acolo din înăuntru niște nebuni, de care ne separă acum doar ușa.

Aceștia au de fapt o frică mai mare de tine decât cei de dinainte și cred că ești nu numai întemeietorul de odinioară a religiei, adică Iisus, ci cred că ești și cea mai înaltă ființă dumnezeiască și asta cu un fel de concluzie filozofică, căreia nu i se poate pune împotriva munți de dovezi contrare.

Spune-mi și tu, dragă prietene, care este de fapt adevărul? Oare de unde vine faptul, că aceste suflete sau spirite sărace au o asemenea concepție ciudată despre tine? Eu acum văd într-adevăr rănile cunoscute la mânile și picioarele tale și sunt aproape fără dubii, că tu ești mântuitorul Iisus de altă dată; dar Dumnezeu? Iisus și Dumnezeu în același timp? Aceasta - dă-mi voie - este puțin prea mult!

Și totuși o afirmă cei de din înăuntru! Deci de unde și-au făcut ei o asemenea noțiune despre tine? Să aibă ei la sfârșit totuși dreptate? Aceasta ar fi prea mult pentru un suflet amărât ca al meu! Prietene, dacă așa stau lucrurile cu adevărat, ceea ce îmi este de neânțeles, atunci n-aș ști nici eu ce să fac de frică! O prietene, încă prietenul meu - dă-mi totuși o explicație liniștitoare la aceasta!”

Vorbesc Eu: „Prietene și frate, tu însuți doar ai fost episcop pe lume și l-ai propovăduit pe Iisus, cel răstignit și ai dovedit dumnezeirea sa chiar în cele mai mici părți ale oștiei! Uite, toți aceștia de aici care sunt acum în paza noastră și pe care i-am salvat dintre flăcări, sunt oi ale parohiei tale și ucenici ai învățăturii tale!

Dar de ce i-ai învățat pe lume astfel, dacă acum ți se pare asta ca fiind o nebunie, ceea ce ei susțin ca elevi ai școlii tale? Dacă ei vorbesc absurdități - Intrebare:” Ale cui sunt ele?” Dar dacă vorbesc ei înțelept - Intrebare:” Atunci ce fel de faimă îi mai rămâne învățătorului lor de odinioară, fiindcă el vrea acum să se împotrivească studenților și învățăturii sale proprii și se împotrivește lor într-adevăr?” Eu sunt de părere că de această dată trebuie să-i fie și lui nonsensul limpede!

Uite, Eu sunt într-adevăr Iisus, cel răstignit! Și în acest frate am onoarea să ți-l prezint pe adevăratul Petru, pe a cărui scaun acceptat stau și domnesc episcopii Romei: bineînțeles nu după rânduiala a acestui Petru adevărat, ci după rânduiala a acelui Petru, pe care și l-au inventat singuri, după cum ei puteau să-l folosească pentru scopurile lor materiale. Acum știi și tu cine sunt Eu și cine este primul tău îndrumator; alte lucruri următoare îți vor arăta proprii tăi ucenici!

Eu am spus mai de mult că fiii lumii sunt mai înțelepți decât fiii luminii. Dar fiindcă tu te crezi pe tine însuți ca ești un fiu al luminii precum un împărat al Chinei, așa că du-te la elevii tăi, care sunt adevărați copii ai lumii și învață de la ei cel puțin deșteptăciune, că înțelepciunea lor tu nu vrei să o accepți!”

Spune episcopul Martin: „O prietene, tu ești desigur acel Iisus, care s-a propovăduit pe sine ca fiu a celui preaînalt și care a fost propovăduit astfel - dar unde este cel preaînalt? Unde este Tatăl cel atotputernic și veșnic? Unde este duhul cel sfânt care provine din amândoi, dacă noi vrem să ne întoarcem pe tărâmul dogmaticii și să îndepărtăm lumina adevăratei ratiuni?”

Vorbesc Eu: „Ce stă scris în Evanghelie? Uite, acolo este acris:” Eu și Tatăl suntem una; cine mă vede pe Mine, acela îl vede și pe Tatăl!” Dacă crezi, de ce întrebi mai departe, fiindcă Mă vezi? Dacă însă nu crezi, de ce mai întrebi? Rămâi, cum ești și Eu la fel, cum sunt și Eu sunt de părere că noi doi totuși nu ne vom jena unul pe celălalt?

Dar aici înăuntru sunt elevii tăi. Du-te la ei înăuntru și învață din nou învățătura Mea de la ei. Atunci vino iarăși ca să ți-o explic!

Fiindcă Eu, adevăratul mântuitor Iisus, îți spun aici în împărăția Mea veșnică, că tu ești un spirit nechibzuit și nu recunoști iubirea Mea mare pe care o am către tine. Eu mă îngrijesc de tine foarte și tu încă ești surd și orb! Eu îți dau pâinea vieții și tu o mănânci ca un polip, fără a lua în considerație efectul interior, care doar s-a arătat deodată la acești păcătoși!

Tu ești unul care cu ochii și urechile deschise nu vede și nu aude nimic. Ce lucruri minunate am făcut în jurul tău și tu n-ai întrebat:” Cine este acesta pe care îl ascultă marea și vânturile?”

De aceea mergi încă o dată la acești ucenici ai tăi și învață de la ei să-l recunoști pe acela pe care l-ai crezut până acum că este încă asemenea ție! Așa să fie!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 3 of 21  [ 205 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3, 4 ... 19, 20, 21  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !