Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 6.12.2019, 12:01
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 1) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3, ... 17, 18, 19  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 9 - JUDECATA DOMNULUI
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 27.3.2010, 23:20 View PostDownload Post

Capitolul 9
JUDECATA DOMNULUI


1. Iubirea eternă, prin puterea compasiunii Ei, și-a dat la o parte mâna cu care își acoperise ochii, și atunci lumina grației a țâșnit din ochii Ei și a pătruns în peștera în care Adam plângea și în spatele tufei de mărăcini după care se ascunsese îndurerată Eva.

2. Iar lacrimile lui Adam s-au păstrat în inima pământului și s-au numit, cum se numesc și astăzi, “thumim” sau diamante. Ele s-au cristalizat, prin lumina grației Iubirii eterne, ca semne ale căinței lui sincere, fiind un exemplu viu al înțelepciunii iluminatoare. Și s-au împrăștiat pe întregul pământ, readucând speranța și alinarea. Prin ele se vestea renașterea viitoare care, asemeni lacrimilor lui Adam, făcea posibilă primirea celei mai frumoase reflectări a luminii compasiunii revărsată din oceanul de grație al Iubirii eterne, și de asemenea, prin ele se dovedea că cele mai tari ispite ale lumii pot fi înfrânte.

3. Iar lacrimile Evei, vărsate cu amarnică durere lângă tufa de mărăcini în spatele căreia se ascunsese, s-au păstrat în sânul pământului și s-au colorat în roșu, culoarea rușinii ei de a fi trădat iubirea sfântă a lui Adam.

4. Și a văzut Iubirea eternă că pe bună dreptate erau lacrimile Evei vărsate în fața lui Adam, fiul compasiunii Iubirii. Și căldura Ei le-a întărit, dându-le forma unor mici pietre prețioase care s-au numit “urim”, și care simbolizează lacrimile sincere ale Evei. Și iată, o lacrimă a căzut pe tufișul de mărăcini în dosul căruia se ascunsese Eva, și florile lui - care până atunci fuseseră albe - s-au înroșit, căci aceea era lacrima inocenței ei pierdute. Iată că, până în prezent, deși oamenii au cunoscut toate plantele pământului, ei nu au cunoscut totuși adevărata lor semnificație întru spirit, și nici nu o vor cunoaște până ce nu vor atinge stadiul renașterii, aceasta fiind manifestarea compasiunii Iubirii care a revărsat asupra lor grația mântuirii.

5. Acesta este un alt secret neînțeles încă de copiii acestei lumi, datorită imensei lor aroganțe. Două dintre aceste flori au făcut fructe prin lacrimile sincere ale Evei, datorită inocenței lor și credinței cu care au păstrat binecuvântarea Iubirii eterne dea lungul tulburărilor tuturor timpurilor și marilor războaie ale lui Iehova cu popoarele Pământului. Acestea au făcut-o roditoare pe soția lui Avraam, atunci când grația s-a coborât asupra ei, prevestind marea lucrare a Iubirii pline de compasiune. Și au făcut-o roditoare pe soția lui Zaharia, spre a se împlini cea mai mare înfăptuire a Iubirii Dumnezeului etern.

6. Iar acum întoarceți-vă ochii din nou către Adam și Eva, veniți împreună cu Mine la ei și priviți cum Eu, Iubirea eternă, i-am găsit părăsiți și goi, vărsând lacrimi amare de rușine și părere de rău. Și i-am chemat afară de unde se ascunseseră.

7. Dar ei nu au îndrăznit să privească fața Părintelui lor, căci erau înspăimântați de tunetul judecății din adâncurile mâniei Divinității.

8. Flăcările mâniei lui Dumnezeu s-au năpustit înfricoșătoare din spațiile infinite asupra Pământului, acolo unde Iubirea rămăsese alături de copiii Ei căzuți în durere și în căință, copiii pe care îi crease prin grația nesfârșitei Ei compasiuni.

9. Atunci s-a dat o luptă aprigă între Iubirea eternă, care din nou a arătat îndurare față de creaturile Ei îndurerate și pline de căință, și Divinitatea care dorea să distrugă totul.

10. Flăcările mâniei Divinității au învăluit Pământul mai iute decât fulgerul, pătrunzând până în inima lui și mistuind absolut totul. S-au înălțat apoi la cer și au cuprins luna, soarele și stelele. Și întreaga infinitate a devenit un ocean de foc, și un tunet s-a rostogolit atunci prin spațiile infinite. Pământul a gemut, marea a strigat, luna a plâns, soarele s-a tânguit și toate stelele au Țipat înspăimântate în fața distrugerii eterne, iar Țipătul lor a răsunat mai tare decât toate tunetele. Vocile lor îngrozite au vibrat în adâncurile nesfârșite ale mâniei Divinității, spunând:

11. “Dumnezeule sublim, potolește-Ți cumplita mânie și stinge flăcările distrugătoare ale îndreptățitei Tale supărări. În perfecțiunea sfințeniei Tale, cruță-i pe cei nevinovați. Căci focul mâniei Tale va distruge deopotrivă pe cei în drept, dar și Iubirea eternă dinlăuntrul Tău, și te va face pe Tine Însuți prizonierul imensei Tale puteri”.

12. Apoi ei au auzit ceea ce Divinitatea le-a răspuns, dar nimeni nu a înțeles cuvintele Ei, decât numai Iubirea eternă, care, în timpul izbucnirii mâniei Divinității, i-a apărat pe noii creați, cuprinși de căință, de marea de foc ce făcea Pământul să geamă. Prin marea putere a grației Ei, flăcările mistuitoare nu au atins locurile unde Adam și Eva își plângeau rătăcirea.

13. Iată teribilul răspuns ce s-a făcut auzit din străfundurile mâniei Divinității:

14. “Ce-Mi folosește Mie ca Pământul să geamă și să delireze, luna să plângă, stelele să se tânguie și să jelească, dacă sunt singur, părăsit de Iubirea Mea? Căci Ea Mi-a devenit necredincioasă și a coborât pe Pământ la cele două lepădături ale răului. Ce voi face Eu fără Iubire? De aceea, voi stârpi de la rădăcină toate lucrările Ei, voi distruge totul și nu voi lăsa nimic în ființă, în vecii vecilor, pentru ca Ea să nu se mai îndepărteze de Mine. Voi rămâne singurul Dumnezeu, pentru totdeauna, așa cum am fost în Eternitate. Iar voi, putrede alcătuiri create de Iubirea Mea, care v-ați dovedit atât de slabe, veți cădea în nimicnicie. Voi putea atunci să Îmi regăsesc Iubirea și să o întăresc din nou cu puterea eternei Mele sfințenii!”

15. După aceea, legăturile creației s-au rupt în toate spațiile infinității lui Dumnezeu. Cu un bubuit de tunet, formele create s-au rostogolit gemând, Țipând și văitându-se în spațiile vaste din Adâncul adâncurilor distrugerii. Și la fel s-a prăbușit Pământul care zăcea strivit la pieptul Iubirii pline de compasiune.

16. Noii creați tremurau la vederea acestei terifiante scene de distrugere, de o amploare pe care nici un spirit creat nu va fi vreodată capabil să o conceapă; căci era fără de margini.

17. Iată ce a spus și ce a făcut atunci Iubirea cea plină de compasiune. Ascultați și priviți marile înfăptuiri ale puterii și compasiunii Ei:

18. “Mărite și Atotputernice Dumnezeu, în deplina Ta tărie, putere și sfințenie! Oprește-Ți cumplita mânie și stinge focul Tău nimicitor. Ascultă în pacea sfințeniei Tale cuvintele pe care Iubirea Ta eternă, care este chiar viața Ta, le spune acum. Ea este eternă, așa cum Tu ești puternic, Tu ești în Ea și Ea este în Tine. Nu o ucide, căci prin Ea Te ucizi și pe Tine, ci lasă Iubirea să-Ți dea satisfacție și să ceară căința pentru ofensele aduse sacralității Tale. Nici un sacrificiu nu este prea mare pentru Iubirea Ta, căreia Tu poți să-i ceri ispășirea eternă!”

19. Ascultați și înțelegeți bine ce s-a întâmplat mai departe. Focul s-a potolit în acel moment, și prin toate spațiile infinității s-a făcut simțită o blândă adiere, care s-a amestecat cu geamătul tunetului ce se mai auzea încă printre ruinele lumilor distruse. Acestea încă mai ardeau, luminând ca niște imense fulgere spațiile nemărginite. Iar Iubirea a înțeles glasul de tunet al lui Dumnezeu, care spunea :

20. “Întreaga vină pentru această suferință va cădea asupra Ta, așa cum cad rămășițele lumilor distruse pe suprafața Pământului. Voi stârpi acele creaturi care reprezintă o ofensă adusă sfințeniei Mele, și în același timp, o legătură perpetuă între Mine și Tine. Iată, blestem acum Pământul, pentru ca nici o pată să nu mai întineze asupra sacralității Mele, făcându-Mă să devin un Dumnezeu profan, ca Tine. Tu ești cauza acestui blestem, așa că Tu va trebui să-l porți, de dragul sacralității Mele, și să speli cu sângele Tău Pământul de păcatul lui Adam”.

21. Iubirea I-a răspuns atunci: “O, Dumnezeule mare și sfânt, Domn al tăriei și al puterii! Așa să fie, după cum voiești Tu!”

22. Deodată, focul mâniei s-a stins pe Pământ și în toate spațiile creației. Rămășițele sorilor și planetelor distruse au fost adunate și lipite la loc prin puterea Iubirii, căreia Divinitatea îi dăduse permisiunea să facă acest lucru. Ele s-au aranjat din nou în ordinea în care fuseseră în momentul creării lor, dar încă mai purtau, spre eternă aducere aminte, urmele de neșters ale distrugerii lor totale, ca un stigmat al Iubirii eterne. Mai târziu, Ea a spălat cu sângele vărsat pe cruce aceste urme de pe fața întregii creații.

23. Ici și colo, pe suprafața pământului, în adâncul lui sau în adâncul mărilor, au mai rămas resturi ale lumilor distruse, ca semne ale tăriei și puterii lui Dumnezeu, și în același timp, ca mărturii elocvente ale marilor înfăptuiri ale Iubirii pline de compasiune.

24. Ascultați și înțelegeți ce a fost mai departe. Când Iubirea eternă a acceptat cererile Divinității, dându-i chiar dinainte satisfacție pentru ofensa adusă, Dumnezeu s-a văzut din nou înțeles de Iubire, și numai de Ea, și atunci, ca un foșnet blând și ca o adiere, glasul lui s-a auzit spunând:

25. “Marea Ta compasiune s-a înălțat până la Mine și a apărut în fața ochilor Mei atotvăzători. În pacea sacralității Mele, am recunoscut marea Ta sinceritate și credința Ta eternă. Am strâns lacrimile de căință ale lui Adam și lacrimile de durere ale Evei, și le-am umplut cu căldura imensei tale compasiuni.

26. Și iată ce am hotărât: Îmi voi retrage asprele pedepse și voi lăsa să curgă, așa cum ai cerut Tu, un ocean de compasiune asupra rănilor acestor lumi, spre a îndrepta răul pe care mânia Mea l-a făcut. Nimeni în afară de Mine nu poate face aceasta, căci numai Eu pot arăta atâta bunătate, Eu - care sunt Tatăl preasfânt. Acesta să fie pentru totdeauna Numele Meu. Iar Tu, Iubirea Mea, ești Fiul Meu. Și sfințenia, legătura atotputernică dintre Noi și dintre toate câte au luat ființă prin Noi, să fie Sfântul Duh și să umple toate spațiile infinității, în vecii vecilor. Amin! Acestea vi le spune Tatăl preasfânt. Amin!

27. Iar acum, Fiul Meu iubit, spune-le celor doi aflați în căință și în durere, înscrie-le adânc în inimă aceste cuvinte: că ei trebuie să păstreze cu credință porunca iubirii și a compasiunii, până la sfârșitul zilelor lor, și că le voi trimite, atunci când va fi timpul, un mijlocitor între ei și Mine, care să-i mântuiască de marele lor păcat și să ridice povara grea a nesupunerii care apasă asupra lor.

28. Până atunci, ei vor stărui în răbdare și în umilință, își vor câștiga cu sudoarea frunții pâinea pe care o vor mânca, și niciodată nu vor avea destul, până nu va veni vremea ca să trimit în mijlocul lor mântuitorul care va fi perfect și bun, pentru că Noi suntem perfecți și buni și sacri întotdeauna.

29. Și spune-le că numai cei care vor respecta cu strictețe poruncile Mele nu vor fi judecați. Însă cei care se vor abate oricât de puțin de la acestea vor avea de înfruntat asprimea judecății adevărului etern”.

30. Astfel a vorbit Tatăl preasfânt și preabun prin Fiul Său, Cel care este Iubirea eternă dinlăuntrul Lui, și prin Duhul Sfânt, grația pe care Noi o revărsăm asupra lumii, spre a nu fi uitat niciodată păcatul care a adus suferința trupului și moartea lui temporară, până în ziua în care va fi dobândit viața de după moarte prin mântuitorul promis.

31. Acestea sunt spusele unicului, preasfântului și bunului vostru Părinte. Amin! Amin! Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 10 - ÎMPĂCAREA CU DUMNEZEU
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 27.3.2010, 23:23 View PostDownload Post

Capitolul 10
ÎMPĂCAREA CU DUMNEZEU


1. Ascultați acum și înțelegeți bine ceea ce Iubirea eternă a făcut și a spus. Când preabunul și preasfântul Părinte și-a încheiat cuvântul, arătând compasiune, dar, totodată, amenințând cu judecata aspră și moartea în păcat pe aceia care vor încălca legea supremei grații, Iubirea eternă a fost tulburată în adâncul inimii Ei, și pentru a doua oară a vărsat lacrimi de compasiune și lacrimi de bucurie față de îngăduința și bunătatea Tatălui preasfânt. Ea le-a spus atunci lui Adam și Eva, cu cea mai adâncă emoție, din profunzimile de necuprins ale ființei Ei:

2. “Adam, ai avut în fața ochilor teribila judecată a lui Dumnezeu, iar Eva a perceput-o prin tine. Eu voi deschide acum ochii și urechile ei - precum și ale tuturor acelora pe care îi va aduce pe lume, și al căror număr este egal cu cel al stelelor de pe cer, al firelor de iarbă de pe pământ și al firelor de nisip din mări, adică nesfârșit - pentru ca ea să poată vedea cu propriii ei ochi și să audă cu propriile urechi felul în care Divinitatea a condamnat-o în mânia Ei, iar Iubirea eternă i-a arătat apoi infinita Sa compasiune.

3. Eu am scris legea în inima ta, iar tu trebuie să o scrii în inima Evei. Și ca semn menit să vă reamintească, Ție și tuturor urmașilor tăi, judecata lui Dumnezeu pentru păcatul tău, voi înălța din loc în loc munții care vor arde pe rând, până la sfârșitul timpurilor. Și voi trimite pe cer fulgere de lumină care să vă aducă aminte de distrugerea totală care s-a produs cândva, urmate mereu de tunete ce vor striga cu putere numele marelui și puternicului Dumnezeu, spre a vi-L aduce aminte în cazul în care ați putea vreodată să Îl uitați.

4. Iar lacrimile de compasiune și lacrimile de bucurie pe care le-am vărsat față de marea bunătate a preasfântului Părinte, vor fi semnul etern al unei noi creații, și le voi răspândi în întreaga imensitate a cerului. Ele vor lumina Pământul în fiecare noapte, vă vor da puteri în amurgul vieții, și vor vesti mereu ziua ce va să vină.

5. Ridică-ți acum ochii la cer și privește mulțimea acestor vestitori și marea lor splendoare. Aceia a căror lumină este roșiatică mărturisesc despre compasiunea Mea, iar aceia a căror lumină este alb strălucitoare sunt semnul bucuriei față de grația celui mai bun și mai sfânt Părinte. Brâul alburiu care scânteiază deasupra stelelor compasiunii și bucuriei, chiar prin mijlocul bolții cerului - și care este format din stelele primelor timpuri, apărute din lacrima Iubirii, ce mărturisesc compasiunea față de spiritele căzute - vor servi ca semn al eternei și sfintei legături dintre Iubirea eternă, cea care a adus în ființă toate câte există, și Divinitatea care judecă totul, conform sacralității Sale.

6. Iar acum tu, Adam, și tu, Eva, priviți în ochiul Meu stâng, care se află deasupra inimii. El reflectă ochiul vostru drept și vă învăluie cu blândețe și compasiune. După cum puteți vedea, acolo mai este o lacrimă, mai mare decât toate celelalte, și ea a început deja să curgă pentru voi.

7. Acolo unde brâul alb de pe bolta înstelată pare să fie întrerupt este locul unde voi trebuie mereu să priviți și să fiți adânc tulburați în interiorul vostru. Căci acel loc este pentru voi și pentru întreaga creație semnul perpetuu al rupturii care s-a produs cândva între Mine și Divinitatea preasfântă, din cauza compasiunii Mele pentru voi. Iar locul unde brâul pare să se fi întregit din nou trebuie să vă reamintească împăcarea pe care Eu, Iubirea eternă, am mijlocit-o între Divinitatea sacră și intangibilă și voi, care v-ați dovedit necredincioși și păcătoși față de Ea.

8. Iată deci care este originea acestei lacrimi!

9. Într-o zi, această lacrimă va răsări pentru voi și pentru urmașii voștri, sub forma frumoasei stele a dimineții, cea care va dărui lumină popoarelor Pământului ce vor păși în timpurile viitoare pe calea deschisă de Adam și Eva. Ea va spăla murdăria păcatului de pe fața Pământului și va curăța lacrimile voastre de căința și durerea pricinuite de amăgirea șarpelui.

10. Priviți acum încă o dată. Voi lăsa să cadă această lacrimă deasupra uneia dintre cele două flori rămase albe în acest tufiș. Într-o zi, din ea se va naște o femeie de o mare puritate, care va strivi capul șarpelui. Deși șarpele îi va mușca călcâiul, veninul lui nu-i va pricinui nici un rău. Această lacrimă este originea a toate câte se află acum în fața voastră: strălucitoarea stea a dimineții, care va răsări pentru toate popoarele Pământului cu dreaptă credință, și judecată eternă asupra tuturor copiilor îndărătnici ai șarpelui.

11. Și Duhul Sfânt al Tatălui va coborî întrupat pe Pământ, spre a propovădui copiilor voștri marile timpuri ce vor urma și modul în care va veni la voi Cel care se află acum în fața voastră. Voi încă Îl mai vedeți și încă Îl mai auziți, dar aceasta nu va mai fi cu putință decât la venirea Lui promisă de Tatăl preasfânt prin Mine, căci Eu sunt Iubirea eternă dinlăuntrul Lui.

12. Cunoașteți acum tot ceea ce este necesar pentru a primi binecuvântarea Mea!

13. Așa că vă binecuvântez cu tăria și puterea Iubirii eterne a Tatălui preasfânt și cu puterea Spiritului Său, care este Duhul Sfânt dinlăuntrul Nostru. Fiți roditori, înmulțiți-vă și umpleți pământul cu seminția voastră binecuvântată.

14. Și ori de câte ori vă apropiați unul de altul, din cauza binecuvântării primite, oferiți-vă mai întâi inimile Mie. Dacă nu veți face aceasta, șarpele care este viu încă și va fi întotdeauna viu în adâncul mâniei Divinității, va fura de la voi fructele faptei voastre. Iar tu, Eva, și toate urmașele tale, veți înlocui fructul binecuvântat cu fructe viermănoase și stricate. Acestea îi vor zdrobi pe copiii binecuvântați ai luminii și vor fi în număr atât de mare încât mânia și furia lor vor fi fără de margini. Astfel, tu vei păși pe urmele păcatului tău, și vina ta se va vădi în marile Timpuri, precum și după aceea.

15. Iar după ce vă oferiți inimile Mie, așteptați să primiți binecuvântarea Mea. Acesta este un serviciu sacru pe care Mi-l datorați ori de câte ori vă apropiați unul de altul, de dragul binecuvântării Mele. Această unică și ușoară poruncă, pe care tocmai ați auzit-o acum de pe buzele Mele, va fi prima voastră biserică, și așa va rămâne în memoria Mea; ea trebuie să vă aducă aminte de faptele Iubirii eterne, să vă facă recunoscători față de Aceasta și să vă întoarcă fețele către teama sfântă de Dumnezeu.

16. Vă voi trimite un mesager din spiritul fără păcat venit de sus, cu o sabie de foc în mâna sa, care vă va călăuzi și vă va arăta de la un capăt la altul Pământul. El vă va lumina asupra greșelilor lumii, dar, de asemenea, vă va pedepsi aspru dacă vă veți abate de la calea Mea.

17. Toate acestea vi le spune iubirea eternă, în numele Tatălui preasfânt. Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 11 - NAȘTEREA LUI CAIN ȘI ABEL
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 27.3.2010, 23:27 View PostDownload Post

Capitolul 11
NAȘTEREA LUI CAIN ȘI ABEL


1. Apoi, Iubirea eternă a dispărut din fața ochilor lui Adam și Eva, întorcându-se în sânul Tatălui.

2. Iar acum tu, slujitor leneș și foarte ineficient, ești atât de tare de ureche, încât trebuie să îți dictez cuvânt cu cuvânt și tu tot nu înțelegi; Mă întrebi fiecare lucru de două, de trei, de cinci, chiar și de zece ori câteodată, iar Eu îți repet întocmai fiecare cuvânt. Fii mai atent și vom face progrese mai mari, pentru ca atunci când - foarte curând - această lucrare a grației Mele va fi necesară, ea să fie gata. Iată, îți vorbesc acum din nou, Eu, Cel care sunt Iubirea dinlăuntrul întregii ființe a Tatălui preasfânt. 3. Continuă să scrii! - Cei doi nou creați au rămas singuri-singurei pe tot întinsul pământului, și îngerul promis a apărut purtând sabia de foc în mâna sa dreaptă. Când au dat cu ochii de el, ei s-au speriat foarte tare și au fugit tremurând din fața lui.

4. Teama a grăbit sorocul Evei și iată că ea a adus pe lume, în dureri și suferință, fructul pe care, din pricina orbirii lui Adam, șarpele l-a pus în ea.

5. Adam a privit la pruncul gol din fața lui și a văzut că acesta îi seamănă. Și el s-a bucurat foarte mult. Eva a văzut bucuria lui Adam și atunci a strâns fierbinte la pieptul ei plin fructul iubirii.

6. În acel moment, ea a simțit o înțepătură în sân, la fel ca atunci când șarpele a muscat-o, și a pus îngrozită copilul pe pământ, fiind încredințată că din nou a păcătuit.

7. Dar iată, îngerul a apărut în fața perechii speriate, și privindu-i cu bunătate, le-a spus cu voce fermă aceste cuvinte:

8. “Nu vă temeți de slujitorul lui Iehova care v-a fost trimis de sus spre a vă arăta pământul și a vă lumina asupra păcatelor și greșelilor acestei lumi, dar care de asemenea poate să vă pedepsească cu asprime, pe voi și pe urmașii voștri, de vă veți abate de la căile deschise vouă de Iubirea Eternă și de sacralitatea nesfârșită a lui Dumnezeu.

9. Acest fruct nu mai este un păcat pentru voi, deși el este rezultatul triplei voastre nesupuneri față de Dumnezeu și reprezintă moartea cărnii pe care voi ați adus-o în trupurile voastre, prin dorința egoistă. Nu trebuie să aruncați acest fruct, ci, conform voinței de sus, el trebuie păstrat ca mărturie, spre umilința voastră și spre a înțelege cum ați căzut în păcat și cum, prin păcat, ați adus moartea în lume. Numiți acest fruct „Cain‟ sau „Aducătorul Morții‟”.

10. Aceste cuvinte ale mesagerului divin au mai potolit mințile înspăimântate ale celor doi, și Eva a luat cu mâini tremurânde copilașul de pe pământ. La îndemnul îngerului, ea și-a oferit sânul plin copilului, pentru ca acesta să soarbă din el viața pământului.

11. Apoi, îngerul a pășit în stânga lui Adam, în timp ce Eva, cu pruncul în brațe, s-a așezat în partea dreaptă a lui Adam, astfel ca inima ei să fie liberă de orice povară și să rămână devotată bărbatului, în toate.

12. Astfel, în această așezare perfectă, au mers ei peste tot pe Pământ, pentru a vedea toate locurile, pentru a pregăti locuințe pentru copiii lor și pentru a semăna sămânța pentru pâinea pe care, în marea Ei compasiune, Iubirea le-a dăruit-o spre a se hrăni.

13. Căci Pământul, cu tot ce exista pe el, se supunea lui Adam. Marea și toate apele se supuneau chiar și celei mai mici dorințe a lui, de la suprafață și până în cele mai mari adâncimi, așternându-i cu respect la picioare oglinda apei pentru a păși pe ea în siguranță. Vânturile i se supuneau, și toate creaturile pământului, apei și aerului ascultau cuvântul său.

14. Adam se minuna de marea putere pe care Iubirea eternă i-a dat-o asupra atât de multor lucruri. Copleșit de grația imensă primită din cer, el i-a spus Evei:

15. “Eva, soția mea, privește cum ne-a binecuvântat Domnul puterii și tăriei. Să-i oferim inimile noastre pentru ca binecuvântarea Lui să sporească pe Pământ, așa cum El a promis. Și să durăm o nouă locuință în acest loc, prin lumina grației Lui”.

16. Iar Eva, plină de umilință și cu bucurie sinceră, i-a răspuns: “Adam, iată, roaba ta se află la picioarele tale, așteptând un semn de la domnul ei pe Pământ. Să fie după cum dorești tu; ia inima mea și ofer-o Domnului nostru din ceruri!”

17. Atunci, Adam, cu sufletul plin de smerenie, a făcut cu Eva ceea ce Domnul i-a poruncit.

18. Și iată, binecuvântarea s-a arătat Evei și Adam s-a bucurat de acest lucru. Ascultați acum ceea ce îngerul lui Iehova a spus fericitei perechi, iar cuvintele lui erau într-o perfectă armonie, căci ele veneau de sus, de la Însăși Iubirea eternă care vorbea prin gura îngerului:

19. “Adam, tu ai învățat multe lucruri în timpul șederii tale pe Pământ. Ai văzut câmpiile și apele sale și tot ceea ce trăiește, crește și se mișcă pe ele. Ai văzut mamuți uriași și creaturi mărunte care mișună pe jos, până la cel mai mic viermișor. Ai văzut rechinii puternici ai mărilor și măruntele ființe ce trăiesc într-un strop de apă. Ai văzut, de asemenea, viețuitoarele aerului zburând până în înaltul cerului, de la vulturul gigantic până la neînsemnata gărgăriță și la țânțarul mititel. Și ai dobândit cunoașterea puterii și foloaselor tuturor acestora. Din toate câte Ți-au fost date Ție, ai putut înțelege cât de darnică a fost Iubirea eternă cu tine, și de asemenea cu tine, Eva.

20. Tu le vorbești munților și ei te ascultă. Tu întrebi mările și ele îți răspund. De îți trimiți cuvântul către adâncul pământului, nu vei rămâne fără răspuns. De Ți-l vei trimite către toți copacii, toate florile și toate firele de iarbă, ele îți vor face cunoscute numele lor și-Ți vor spune la ce anume sunt bune pentru ca tu să le poți alege și folosi după libera ta voință. Toate creaturile îți vorbesc, fiecare după felul ei, dându-ți răspunsuri clare despre modul în care au fost create ca să-Ți fie de folos, în totală și oarbă supunere față de voința ta. Chiar și vânturile te-au învățat cum să le folosești după voia ta. La fel și tu, Eva, ai văzut, ai auzit și ai înțeles toate aceste lucruri.

21. Acum ascultați cu atenție amândoi! Iubirea eternă v-a dăruit toate acestea, în marea Ei grație, pentru ca voi să le păstrați și să le folosiți cu înțelepciune, conform voinței Tatălui preasfânt. Dar dacă nu vă veți îngriji în toată vremea să aveți inimile pure în fața lui Iehova, ele vor ieși una după alta din puterea voastră. Așa că fiți înțelepți, așa cum este Părintele preasfânt și nesfârșit de bun, din înaltul cel mai de sus al creației și până în adâncurile ei.

22. Căci de veți fi așa, toate acestea vor rămâne de acum încolo supuse voinței Tatălui preasfânt, la fel ca și propriei voastre voințe, precum și a tuturor urmașilor voștri. Iar urmașii voștri vor fi tot atâția câte le vedeți în fața ochilor.

23. Dar acela care nu va rămâne la fel de curat ca acum, va pierde dreptul de a mai păstra darurile care i s-au dat, și ele îi vor luate imediat ce se va dovedi altfel de cum sunteți voi acum. Urmașii Evei se vor semeți peste capetele altora, își vor pierde credința, se vor hrăni cu murdării de viperă și-și vor pune copiii să sugă venin la sân de năpârcă. Și toți urmașii urmașilor Evei vor fi otrăviți de aceștia, și vor muri de moartea amară a trupului și a spiritului, în eternă rușine și chinuitoare dizgrație.

24. Iar acum ascultați amândoi! Voi vă aflați încă în Paradis; acest loc v-a fost dat vouă de către Iubirea eternă înainte și după ce ați păcătuit, înainte și după distrugerea lumii. Dar dacă vreodată veți uita să vă supuneți cu credință legilor Iubirii și ale înțelepciunii Tatălui, vă voi goni din această frumoasă grădină cu sabia de foc pe care o vedeți în mâna mea, și niciodată nu vi se va mai permite să intrați în ea în timpul vieții voastre terestre, nici vouă și nici urmașilor voștri, până în vremea mântuirii. Numai după aceea copiii mântuiți - și cei care se vor naște din ei - vor avea din nou voie să intre în această grădină.

25. Ia aminte, Adam, și tu, Eva, de asemenea! Fructul viu care va ieși din tine se va numi „Abel‟ și lui i se va da gloria eternă a Iubirii. Numele lui este „Fiul grației‟ și el este primul asemeni Aceluia care într-una din zilele Marilor Timpuri se va coborî în deplina sa perfecțiune din sânul puterii și sfințeniei lui Dumnezeu.

26. Iar acum, după ce v-am îndrumat, v-am arătat și v-am spus totul, conform voinței Iubirii eterne, misiunea mea în numele Iubirii Tatălui preasfânt și preabun a fost îndeplinită și voi nu o să mă mai puteți vedea. Dar chiar și nevăzut vă voi urmări pas cu pas, așa cum este voința nestrămutată a lui Iehova.

27. Mă veți putea însă vedea ori de câte ori vă veți oferi cu umilință inimile Domnului Gloriei. Eu voi pune jertfa voastră într-un vas pe care-l voi duce lui Dumnezeu, și îl voi goli în fața Fiului; astfel, marelui și preasfântului Părinte îi va fi plăcută fapta voastră.

28. Pe de altă parte, mă veți vedea și dacă vă veți abate de la legea iubirii și de la poruncile Tatălui preasfânt - mă veți vedea la fel cum mă vedeți acum - cu sabia de foc în mâna mea dreaptă; atunci vă voi alunga din grădina Paradisului și voi lua de la tine, Adam, o mare parte din darurile pe care Ți le-a dăruit Iubirea eternă, în marea ei grație. Vei rămâne atunci slab și neajutorat, speriat chiar și de firul ierbii”.

29. Iar acum tu, care ești scribul orb al noului Meu Cuvânt viu în tine, și de asemenea în voi toți, priviți-l pe Adam în grădina Paradisului. El era un om perfect, un adevărat domn al Pământului, înzestrat cu multe calități, cu o singură excepție. El trebuia să nu uite niciodată că toată perfecțiunea lui nu era altceva decât un dar primit de la Mine, pe care îl putea păstra, dar numai până în momentul în care o singură dată ar fi uitat de Mine, așa cum îi spusese și îngerul care devenise invizibil.

30. Și iată ce vă spun Eu acum: tot ceea ce avea Adam ca dar de la Mine, și încă multe alte nenumărate comori, vă voi dărui vouă pentru totdeauna. Și tot ceea ce este al Meu, va fi și al vostru de asemenea, dacă Mă iubiți pe Mine și nimic altceva decât pe Mine.

31. Căci unde vă este iubirea pentru care Eu am plătit un preț atât de mare și care aș fi vrut să fie pentru totdeauna a Mea? O, a mai rămas atât de puțin din ea pe Pământ! Este atât de blândă și atât de ușor de dobândit, dar voi nu o vreți și nu o căutați acolo unde ea vă așteaptă, și respingeți înalta ei valoare.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 12 - PROMISIUNEA DOMNULUI
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 27.3.2010, 23:29 View PostDownload Post

Capitolul 12
PROMISIUNEA DOMNULUI


1. O, copii ai lui Adam, de ce nu vă grăbiți voi să deveniți copiii Mei? Cât de multă trudă vă costă ca să obțineți pâinea lui Adam, frământată cu sudoarea palmelor voastre, pângărită de balele șarpelui, otrăvită de veninul viperelor, și prin care, de o mâncați cu lăcomie - chiar pe voi înșivă vă mâncați, și ceea ce primiți în schimb este moartea voastră temporară, și totodată, moartea eternă!

2. Câtă vreme pâinea Mea este plină de mierea iubirii Mele și înmuiată în laptele vieții întotdeauna libere dinlăuntrul Meu. O puteți mânca cu cea mai mare bucurie și ea niciodată nu vă va face rău, ci dimpotrivă, vă va întări și vă va înzestra cu toată tăria și puterea dinlăuntrul Meu, atât în timpul trecătoarei voastre vieți pământești, cât și în eternitate, dacă veți dori să o acceptați. Căci iată, curând după Marea Mea înfăptuire, care este marea operă a mântuirii voastre, prețul pâinii Mele era încă foarte ridicat și oamenii nu puteau lua din ea decât foarte puțin, și aceasta doar prin jertfa sângelui lor, dându-și viața pentru Mine. În acea vreme, pâinea Mea era amară în gurile acelora care o plăteau în felul acesta, și ea nu conținea încă mierea iubirii și laptele vieții libere, dar laptele și mierea le-au fost date cu dreaptă măsură chinuiților cumpărători, în lumea spiritelor. Și deși au plătit-o atât de scump, mare este numărul acestor cumpărători.

3. Dar acum, când o dăruiesc fără nici o plată oricui o dorește, și ea este plină de lapte și de miere, pretinzând doar modesta recompensă a iubirii voastre, ea este respinsă cu dispreț, și odată cu ea imensa iubire a marelui și bunului ei Dătător.

4. Să știți aceasta: acum porțile cerurilor Mele sunt larg deschise. Oricine dorește să intre, poate să o facă, dar să intre curând, numaidecât să intre, căci Marile Vremuri ale grației au sosit și Noul Ierusalim va coborî pe Pământ. Toți cei care Mă iubesc vor putea să locuiască în el, și ei se vor hrăni cu pâine îmbibată cu miere și vor bea apa curată a vieții, care va curge din belșug din Fântâna eternă a lui Iacob.

5. Coborârea marelui Meu oraș va fi pe de o parte o grație nemărginită acordată copiilor Mei, dar va însemna pe de altă parte strivirea sub pereții lui a celor care s-au dovedit orbi și surzi. Căci va fi destul de mare pentru a acoperi fața întregului Pământ. Iar aceia care nu vor vedea coborârea lui și nu-i vor simți apropierea în aerul limpede al Pământului, nu vor găsi nici un loc unde să se ascundă pentru a nu fi striviți.

6. Căci greutatea lui va fi atât de mare încât va strivi munții, amestecându-i cu văile. Voi așeza casele lui pe smârcuri și în mlaștini, și toată murdăria lor va fi strivită complet de temeliile acestor case ale marelui oraș al lui Dumnezeu, Tatăl vostru din ceruri și de pe Pământ.

7. Și adevăratul Păstor își va chema oițele, iar ele îi vor auzi și îi vor recunoaște glasul, de la un capăt la altul al Pământului. Ele vor veni și vor paște fericite pe vastele pășuni ale Tatălui, care sunt chiar marile grădini ale noului oraș sfânt, orașul Noului Rege al tuturor popoarelor, așa cum a fost, este și va fi.

8. Aceste grădini vor fi Paradisul pe care Adam l-a pierdut și pe care Eu, Cel Dintâi, l-am găsit și l-am păstrat cu credință pentru ei, să le fie locuință veșnică.

9. Acesta este motivul pentru care vă arăt în amănunt marea Mea casă și creația Mea, precum și felul în care a venit pe lume primul om. Îl veți însoți cu Mine din prima până în ultima zi a vieții lui, și vă voi arăta apoi marea curtezană și distrugerea Babilonului; după aceea vă voi conduce în marele Meu oraș sfânt, unde vă voi dărui locuință veșnică, dacă Mă veți iubi mai presus decât orice altceva.

10. Iată împărăția cerurilor pe Pământ! Într-o zi, cerurile vor înceta să mai existe fizic și vor exista numai spiritual. Însă fiecare cuvânt pe care Eu îl rostesc va dăinui veșnic, atât în plan fizic, cât și în plan spiritual. Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 13 - IZGONIREA DIN PARADIS
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 27.3.2010, 23:47 View PostDownload Post

Capitolul 13
IZGONIREA DIN PARADIS


1. Să ne întoarcem acum la Adam și Eva, și să vedem cum și-au condus viețile ei și urmașii lor, sub ochii atotvăzători ai sfințeniei lui Iehova. Iată că după o scurtă perioadă, care după timpul vostru ar însemna în jur de treizeci de rotații complete ale Pământului în jurul Soarelui, numite de voi ani, Adam și Eva trăiau împreună cu urmașii lor binecuvântați, al căror număr era același cu numărul anilor care trecuseră. Singurul care nu era binecuvântat era Cain.

2. Și iată ce s-a întâmplat mai departe. Ziua Domnului era o zi hotărâtă în inima lui Adam ca zi de odihnă a Înseși Iubirii eterne. Ea fusese confirmată ca atare mai târziu de către îngerul Domnului, care îi amintise în câteva ocazii faptele mărețe ale Iubirii pline de compasiune, și care îi spusese că este necesar ca în acea zi să contemple cu profund respect infinita sfințenie a lui Dumnezeu, bunul lui Părinte. În acea zi, Adam hoinărea singur prin natură și admira frumusețea lumii, care i se părea imensă. Toate gândurile lui erau îndreptate către Dumnezeu.

3. Absorbit în contemplație, el a ajuns pe marginea unui râu mare. Numele lui era “Eheura”, sau “Amintește-ți Timpul lui Iehova” - iar numele acesta îi era dat de rostirea apei râului în curgerea ei. Dar Adam, adâncit în gânduri lumești, nu a înțeles glasul râului.

4. Cum mergea el așa pe mal, piciorul stâng i s-a agățat de o plantă târâtoare care traversa cărarea și se răsucea apoi în jurul unui copac gros. Atunci, el s-a simțit deodată apăsat de o mare greutate și o senzație necunoscută i-a cuprins trupul. Era durerea. Necăjit pe plantă, s-a uitat furios la ea și a întrebat-o de ce nu-și cunoaște stăpânul.

5. Planta i-a răspuns: “Nu, nu te cunosc”.

6. Atunci Adam, la rândul lui, s-a uitat mai bine la plantă și nici el nu a recunoscut-o. A întrebat iarăși: “Care este numele tău și la ce folosești tu?”

7. În acel moment, o boare de vânt a prins a adia printre frunzele ei, și Adam ia înțeles șoapta care spunea: “Culege boabele de pe ramurile mele, strivește-le și bea-le sucul. Atunci vei afla care este numele meu și la ce anume folosesc”.

8. Iar Adam, orbit de gândurile lui lumești, a uitat că aceea era ziua Domnului și a făcut ceea ce i-a spus planta să facă. A luat câteva boabe, le-a strivit și a văzut că erau foarte dulci. Această nouă descoperire i-a plăcut tare mult, și chiar s-a supărat pe înger că nu i-a arătat de la început această plantă cu boabele ei atât de bune.

9. A cules după aceea mulți ciorchini cu asemenea boabe și i-a adus acasă, unde a ajuns când soarele era la apus.

10. Eva, împreună cu Cain, i-au ieșit în întâmpinare și l-au ajutat să-și ducă povara. Ei au fost singurii care și-au făcut griji întreaga zi pentru Adam, întrebându-se unde s-o fi dus. Ceilalți știau că aceea este ziua Domnului și că nu se cuvine să-și facă griji într-o asemenea zi pentru Adam, tatăl trupurilor lor, căci ei erau copiii binecuvântați și toate gândurile lor erau îndreptate către Dumnezeu și către Iubirea eternă. Adam le-a povestit despre noua lui descoperire, iar Eva a fost foarte încântată, și numaidecât s-a și apucat de treabă, făcând cu ajutorul lui Cain ceea ce i-a sfătuit planta să facă.

11. Pe urmă, Adam a luat primul să bea din zeama acelor boabe și a spus: “Să vedem cum le spune și la ce sunt ele bune”.

12. Și a băut cu lăcomie acel suc, apoi i-a dat Evei și lui Cain, și în final și celorlalți, cu excepția lui Abel care nu era de față, căci focul de pe altarul pe care îl ridicase pentru a-i aduce jertfă iubirii și sfințeniei lui Iehova încă mai ardea.

13. Iar Adam, Eva și toți care au băut acel suc s-au îmbătat și au fost copleșiți de dorința arzătoare a cărnii, comițând de-a valma păcat trupesc, în timp ce Abel se ruga pe altarul lui Iehova.

14. Când au terminat de păcătuit, uitând cu desăvârșire în beția lor de Dumnezeu și de porunca de a-și oferi inimile, îngerul cu sabia de foc a apărut mai întâi în fața lui Abel și i-a spus cu blândețe:

15. “Lui Iehova i-a plăcut jertfa ta, și de aceea te-a ales pe tine pentru a-i salva pe frații, surorile și părinții tăi de la pieire, din cauză că ei, în ziua Domnului, au uitat de Dumnezeu și și-au coborât inimile spre pământ, neputând să mai primească din cauza aceasta binecuvântarea, care - conform ordinii prestabilite - se revarsă în această zi din înalt în tot spațiul infinit.

16. Așa că am redevenit vizibil, întâi și-ntâi ca să adun jertfa ta în vasul grației și compasiunii, care este Fiul etern din Tatăl, și să o prezint feței Sale preasfinte. Dar mai întâi de aceasta, trebuie să-i pedepsesc pe cei care au încălcat legea iubirii și poruncile grației sfinte, să iau de la ei o mare parte din darurile care li s-au dat, să-i lovesc cu orbirea și să-i alung din Paradis.

17. Părăsește-ți acum altarul sacrificial, vino în stânga mea, așa încât mâna dreaptă să-mi rămână liberă pentru a-i pedepsi pe păcătoși, și urmează-mă în casa păcatului. Când îi voi trezi din beție și dezmăț, și când, văzându-mă cu sabia dreptății în mână, vor fugi înspăimântați, urmează-i ca și cum ai fi la fel ca ei. Dar tu păstrează pentru părinții trupului tău o mică parte din darurile pe care ei le-au pierdut, căci acestea le vor fi de mare ajutor atunci când, osteniți și înlăcrimați, vor cădea la pământ pe o câmpie îndepărtată numit㠄Eulalia‟ sau „Pământul Refugiului‟. Pe acea câmpie tu vei înălța un altar ca acesta de aici, pe care îl vei Ține aprins chiar și sub apele care într-o zi vor potopi Pământul. Atunci, acea vale se va preschimba într-un munte necălcat de picior de muritor, până la venirea Marilor Timpuri, când el își va înclina piscul spre o vale care se va numi „Bethleem‟, sau micul oraș al marelui rege. Acest oraș va fi într-o zi cel mai mare de pe Pământ. Lumina lui va străluci mai tare decât lumina spiritelor tuturor sorilor. Pe acel altar nou, tu vei arde jertfele pentru Domnul, aduse din toate împărățiile Pământului, pentru a-i ușura de păcate pe cei care au păcătuit, pentru a-i întări pe cei pedepsiți și pentru a-i mângâia pe cei în suferință”.

18. Când îngerul a terminat ceea ce avea de spus, s-a ridicat și a pășit solemn, împreună cu Abel, spre locuința lui Adam, care era rotundă și foarte spațioasă, în acord cu puterea stăpânului. Locuința era formată din cedri înalți care creșteau liber, așezați în cerc, și semăna cu templul lui Solomon. Ea se găsea aproape de peștera în care se căise cândva Adam și de tufa de mărăcini în dosul căreia jelise Eva, și avea două intrări, una strâmtă orientată spre est, și una largă orientată spre vest.

19. Și era miezul nopții atunci când îngerul Domnului, împreună cu Abel, a ajuns la intrarea dinspre est.

20. Când Abel a pus piciorul pe prag, a început să plângă de mila familiei sale, asupra căreia știa prea bine ce urgie avea să se abată.

21. Atunci îngerul i-a spus cu voce blândă: “Nu plânge, Abel, fiu binecuvântat de grația divină, ci fă ceea ce Iubirea eternă te-a învățat prin mine să faci. Și să nu te temi de glasul de tunet cu care îi voi osândi pe acești păcătoși care dorm”.

22. Iar Abel a făcut așa cum i-a spus îngerul și a văzut cum asupra alor lui s-a abătut mânia înspăimântătoare a îngerului. Acesta a strigat cu putere:

23. “Ridică-te, Adam, adu-Ți aminte ce-ai făcut și pleacă din acest loc, căci nu mai poți rămâne aici. Ai pierdut Paradisul până la venirea marilor Timpuri, atât pentru tine, cât și pentru toți urmașii tăi. Prin păcatul de a fi uitat de Ziua Domnului și de a te fi îmbătat cu sucul acestei plante, ai pierdut și o mare parte din darurile pe care le-ai avut. Planta aceasta nu este altceva decât o nouă scorneală a șarpelui, cu scopul de a-ți răpi libertatea, de a-ți înlănțui picioarele și de a-ți sminti mințile, pentru ca tu să-L uiți pe Dumnezeu și să adormi în mare păcat.

24. Așa că pleacă unde vei vrea, departe de fața Domnului. Însă oriunde te vei duce, te vei întâlni din plin cu mânia dreaptă a lui Dumnezeu, în timp ce partea ta de iubire Ți se va da cu picătura”.

25. Adam s-a ridicat atunci împreună cu Eva și cu toți ceilalți care au adormit după ce s-au îmbătat cu sucul plantei șarpelui, și ei au fost izgoniți din Paradis cu toții, mai puțin Abel, care își păstrase cumpătul, nu gustase din băutura otrăvită și își amintise de Ziua Domnului (așa cum trebuie să faceți și voi, de asemenea, fiind copiii adevărați ai Tatălui preabun și preasfânt, întocmai ca și Mine; trebuie să vă amintiți în mod constant de ziua de Sabat și să știți că ea este cu adevărat ziua Domnului, iar atunci să faceți precum v-am învățat).

26. Când Adam a văzut îngerul, a fost, la fel ca și urmașii lui, într-atât de speriat încât nu a putut să rostească măcar un cuvânt în apărarea lui. Era încremenit de frică, căci abia atunci își dăduse seama ce făcuse el înaintea lui Iehova, și împreună cu el, tot neamul lui.

27. S-a aruncat la picioarele îngerului lui Dumnezeu, a plâns și a implorat îndurarea, căci sabia de foc îi deschisese ochii, și el recunoscuse în înspăimântătoarea ei lumină dreapta pedeapsă pentru păcatul uriaș și de nespus în care căzuse datorită neatenției lui.

28. Dar îngerul era orb și surd la rugămințile lui Adam, așa cum îi poruncise Iubirea Tatălui, și a vorbit cu vocea de tunet pe care i-o dădea puterea lui Iehova.

29. “Nu există îndurare în osândă și libertate în judecată. Așa că du-te, îndeplinește-ți pedeapsa, altminteri osândele lui Iehova te vor ajunge din urmă. Căci recompensa justiției este pedeapsa. Acela care o acceptă și o consideră pe drept, mai poate încă aștepta compasiune, dar acela care se opune justiției și consecințelor ei, este un trădător al sacralității inviolabile a lui Dumnezeu. El va fi supus judecății lui Dumnezeu, unde nu mai există nici o libertate, ci doar închisoarea eternă în mânia Divinității.

30. Mergi dar, plângi și imploră. Du-te acolo unde te vor purta picioarele. Și acolo unde vor refuza să te mai servească, acolo să rămâi. Plângi, imploră și roagă-te să nu pieri împreună cu Eva și cu toți ceilalți”.

31. Atunci Adam s-a ridicat din nou și a vrut să plece, așa cum i-a poruncit Dumnezeu prin îngerul Lui, dar îi era cu neputință să se miște, căci picioarele îi erau înțepenite. Și a început să tremure din toate încheieturile de frica judecății lui Dumnezeu, cu care îl amenințase îngerul.

32. Și Adam din nou a căzut la picioarele lui, plângând și strigând: “Doamne, Atotputernice și Mărite Dumnezeu, în marea glorie a sfințeniei Tale, nu-Ți închide în inimă infinita Ta iubire și compasiune față de mine, care sunt atât de slab în fața Ta. Dă-mi atâta putere câtă îmi trebuie ca să pot fugi din fața judecății Tale, pentru ca aceasta să nu mă ajungă. O, Doamne, stăpân al tuturor creaturilor, ascultă-mi ruga!”

33. Și iată, Iubirea eternă i-a vorbit atunci lui Abel prin gura îngerului, așa cum Eu vorbesc acum prin tine:

34. “Abel, iată-l pe tatăl trupului tău; ajută-l. Și iat-o pe Eva, mama trupului tău, cum se stinge căzută la pământ. Ridică-i pe amândoi și pe toți ceilalți, și întărește-i pentru călătoria care îi așteaptă. Bunului și preasfântului Părinte îi va plăcea dacă tu le vei arăta iubire tatălui și mamei trupului tău, precum și surorilor și fraților tăi, indiferent dacă ei au fost sau nu binecuvântați. Căci tu îi poți întări cu puterea ta, și belșugul de grație care este cu tine s-ar putea revărsa și asupra lor. Condu-i cu răbdare și iubire filială și frățească la locul pe care Ți-l voi arăta pentru ei.

35. Ajunși acolo, lasă-i să se odihnească, iar tu concentrează-ți întreaga ființă asupra Mea, căci Eu te voi înzestra cu o mare putere, pentru a-i putea apoi întări pe părinții tăi, atât cât au nevoie, și pentru a-și reînsufleți frații și surorile, de asemenea după nevoile și posibilitățile lor. Acum fă ceea ce Ți-am poruncit, și fă-o cu iubire și cu ascultare față de Mine”.

36. Piosul Abel s-a simțit atunci copleșit de o mare iubire și compasiune, a căzut în genunchi și i-a mulțumit lui Dumnezeu din adâncul inimii, înecându-se în lacrimi. După aceea, întărit de puterea venită de sus, i-a luat de mână pe părinții lui și a făcut ceea ce marea iubire a lui Dumnezeu i-a poruncit.

37. Când Adam a văzut că Abel îi ajută pe frații și pe mama lui, și îl ajută și pe el, a spus adânc mișcat: “O, fiul meu mult iubit, tu ai venit să-mi fii alături în marea mea nenorocire. Primește deci binecuvântarea mea, în semn de mulțumire și de consolare pentru faptul că noi, tatăl și mama ta, suntem atât de slabi.

38. Și pentru că tu ești încă vrednic înaintea sfântului Părinte, mulțumește-i tu pentru mine și pentru noi toți, cei care ne-am dovedit nevrednici de numele Lui, cel mai sfânt cu putință.

39. Iar acum să plecăm, căci aceasta este voia Domnului”.

40. Și iată, îngerul a învârtit sabia dreptății, iar ei au plecat în mare grabă și au mers, au mers, zi și noapte, fără odihnă.

41. Au ajuns pe urmă la acea câmpie despre care am mai vorbit, când soarele arzător se găsea exact deasupra capetelor lor. Nicăieri unde vedeai cu ochii nu era un fir de iarbă, nici copac, nici tufiș, ci numai pământul gol. Adam și Eva, împreună cu copiii lor, extenuați complet și ei, au căzut din picioare în acest loc și au adormit pe țărâna fierbinte, sleiți de puteri. Înțepeniți în somnul lor adânc, ei de fapt alunecau în inconștiență, ceea ce era o nouă capcană în care slăbiciunea lor îi atrăgea.

42. Atunci, îngerul Domnului, cel care îi alungase din Paradis, a venit în fața lui Abel, care, plin de putere și de prospețime, rămăsese în picioare când toți ceilalți căzuseră, și i-a spus:

43. “Abel, iată, dintre toate sacrificiile pe care tu le-ai făcut pentru Dumnezeu Cel Sfânt, în marea curățenie a inimii tale, acesta este cel mai mare și totodată cel mai plăcut Domnului. Ia această sabie a dreptății, așa cum voiește El, din mâna fratelui tău din înalt - căci noi doi suntem copiii aceluiași Părinte preasfânt - și folosește-o după cum te învață puterea și înțelepciunea iubirii, spre binele neamului tău. Redă vieții puterea pierdută, prin intermediul fraților tăi, readu pe Pământ iubirea din Iubirea Tatălui preasfânt și aprinde din nou în inimile lor flacăra fricii drepte de Dumnezeu. Eu nu te voi părăsi, îți voi fi mereu alături, însă voi rămâne nevăzut. Dacă tu vei dori să mă vezi, mult iubitul meu frate, atunci voi sta în fața ta, gata oricând să te ajut să împlinești voia Domnului.

44. Căci iată, dreptul de-a mânui această sabie semnifică deplina ta libertate, întocmai ca și a mea, și faptul că voia Domnului a devenit acum voia ta. El te-a ridicat mai presus de toate legile și toate poruncile Sale, care au devenit acum ale tale. Tu ești din acest moment, ca și mine, un fiu nemuritor al iubirii Tatălui preasfânt, în împărăția pură a luminii spiritelor libere.

45. Iar acum, fă cu părinții și cu frații trupului tău ceea ce-Ți spun iubirea și înțelepciunea ta!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 14 - ADAM ÎȘI RECUNOAȘTE GREȘEALA ȘI SE CĂIEȘTE
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 27.3.2010, 23:52 View PostDownload Post

Capitolul 14
ADAM ÎȘI RECUNOAȘTE GREȘEALA ȘI SE CĂIEȘTE


1. Plin de o imensă bucurie și de grația primită de sus, Abel a căzut în genunchi și a spus: “O, Tu, Mărite, Preasfinte, bunule și iubitorule Părinte, iată-mă la picioarele tale, umilul Tău servitor, nevrednic să-mi înalț privirea către Tine, Atotputernice și Îndurătorule Stăpân. Ascultă ruga fierbinte a unui copil care Te imploră să ai milă față de părinții lui slabi și față de frații și surorile lui! Nu lua, Doamne, de la mine puterea pe care am primit-o ca pe un mare dar de la Tine; ci permite, cu bunăvoința Ta, ca această mare putere să se reverse asupra părinților și fraților mei, pentru ca păcatul lor să fie iertat și pentru ca ei să redobândească viața veșnică, în tăria și puterea Ta.

2. Și fă, cu mila și bunătatea Ta, ca această regiune să devină fertilă, pentru ca cel slab să găsească aici hrana cu care să-și întărească trupul și apa proaspătă de izvor cu care să-și potolească setea. Și mai fă ca animale multe, folositoare omului, să trăiască pe acest pământ, să se supună voinței lui și să-i slujească.

3. O, Mărite, Preasfinte, bunule și iubitorule Părinte, ascultă ruga mea și îngăduie ca aceste lucruri să se împlinească, spre gloria numelui Tău sfânt în inimile celor care se căiesc!”

4. Și iată ce s-a întâmplat mai departe, după ce piosul Abel și-a încheiat rugăciunea, atât de plăcută Mie. O briză răcoroasă a început să sufle peste deșert, și nori luminoși au acoperit bolta cerească. Apoi a început să plouă, și odată cu picăturile de ploaie, semințe de toate felurile au căzut în brazdele ce se formau datorită ploii dezlănțuite a lui Iehova în nisipul ce mai înainte fusese sterp și uscat. Cât ai clipi, întinsul deșert a devenit verde ca o grădină, cu iarbă, flori, arbuști și copaci de mii de feluri. Iar în locul în care Abel stătuse în genunchi și se rugase Mie, întru spirit și adevăr, a crescut un arbore înalt până la cer, cu ramuri bogate, acoperite de frunze mari și încărcate cu fructe asemănătoare pâinii, cu gust dulce, foarte plăcut. Numele lui este “Bahahania” (sau “Tărie și Odihnă pentru Cel Slab”), cunoscut până astăzi sub numele de “arborele de pâine”.

5. Și din norii cei luminoși, din care s-au revărsat asupra deșertului atâtea binecuvântări, o voce blândă i-a răspuns lui Abel: “Abel, mult iubitul Meu fiu eliberat, ia în mâna stângă sabia și atinge-i cu ea pe cei ce dorm. Trezește-i spre a se căi și a-și îndrepta în viitor căile către Mine, iar tu să fii în fața lor un exemplu adevărat al Aceluia care va veni într-o zi, în Marile Timpuri. Spune-le că nici unul dintre ei nu va fi liber până atunci, ci cu toții se vor supune legii și poruncilor Mele până vor veni acele vremuri, și chiar și după aceea. Însă aceia care nu vor participa la lucrarea renașterii prin Fiul care, ca unic biruitor al morții, va fi cândva calea, lumina, adevărul și viața veșnică, nu vor fi liberi niciodată.

6. Tu, ca înger al luminii, ești liber și vei fi absolvit după venirea Celui Unic. Însă, mai înainte, trebuie să te dovedești apt de aceasta, făcând ca smerenia, iubirea și pietatea ta să crească, în ciuda tuturor persecuțiilor și răutăților pe care le vei avea de îndurat, pentru gloria numelui Meu, din partea fraților și surorilor tale”.

7. Abel s-a ridicat din nou, puternic și pe deplin întărit, plutind deasupra pământului, în semn de adevărată libertate, și a făcut precum i s-a poruncit.

8. Atunci, noi energii ale vieții au curs prin trupurile celor adormiți. Ei s-au trezit imediat, s-au ridicat și au văzut cu uimire și adâncă emoție schimbările care avuseseră loc în jurul lor. Acestea i-au bucurat foarte mult, dar Adam, alături de Eva, s-a ridicat în picioare și le-a spus copiilor lui:

9. “Copii, nu este timpul încă să vă bucurați, ci mai întâi să plângeți și să vă căiți, împreună cu mine și cu Eva, pentru marea noastră vină și pentru ceea ce am pierdut! Paradisul pământesc, cu tot ceea ce ne oferă el, nu are nici o importanță, căci după cum puteți vedea, Domnul l-a refăcut doar datorită infinitei Lui compasiuni pentru noi și ne-a dăruit atât de multe încât am putea cu ușurință să uităm pierderea celorlalte nenumărate minuni, pe care doar ni se pare că le-am fi redobândit acum, odată cu Paradisul pierdut, prin imensa Lui iubire. Dar priviți cu mai multă atenție la fiarele pământului și aerului care se apropie de noi, priviți iarba, florile, arbuștii, copacii toți, mari și mici, și ascultați adierea vântului. Întrebați-le orice doriți și așteptați apoi să primiți de undeva un răspuns.

10. Eu am făcut aceasta imediat ce m-am trezit, și toate aceste lucruri au rămas tăcute la întrebările mele, căci ele nu mai înțeleg limba mea. Ciripitul păsărelelor, răgetele fiarelor, murmurul apei și sunetele ierbii, florilor și copacilor mari și mici, ajung într-adevăr la urechile mele, dar am fost șocat - și încă mai sunt - căci nu le mai înțeleg.

11. Și totuși, îmi dau seama că mai bine este că mi-a fost luată această putere, dar am redobândit în schimb grația Tatălui Preasfânt, care este mai presus, și totodată înlăuntrul tuturor creaturilor.

12. Tot ceea ce am pierdut eu, ați pierdut și voi prin mine, căci ați păcătuit cu toții alături de mine, în afară de unul singur care își spune fiul meu, dar de care eu nu sunt vrednic. El a păstrat întreaga grație și binecuvântare a tuturor puterilor sale, fiind curat și drept în fața ochilor atotvăzători ai celui mai sfânt și mai bun Părinte, ai Fiului Lui și ai Sfântului Duh.

13. Acesta este mult iubitul meu Abel, pe care se pare că Domnul l-a luat de la noi, căci ochii mei nu-l pot vedea nicăieri. Și sunt sigur că merităm acest lucru, pentru că eu, și cu mine voi toți, trebuie să învățăm mai întâi ce înseamnă să pierdem grația Iubirii eterne și să ne supunem judecății aspre a lui Dumnezeu, datorită păcatului de a nu fi ascultat când a trebuit de legile blânde ale iubirii și de poruncile ușoare ale grației.

14. O, copii, țineți seama de toate acestea și încercați să vă convingeți că ele sunt adevărate. Apoi judecați voi înșivă ce fel de timpuri sunt acestea pentru noi. Ar trebui să plângem și să jelim, adânc îndurerați, sau să căutăm bucuria în inimile noastre?

15. Da, copiii mei, Iubirea eternă și Tatăl preasfânt ne-au părăsit pentru că așa meritam, dar ne-au dăruit, în marea lor grație, o mare bucurie - și noi putem, ba chiar trebuie, să fim nespus de fericiți că am primit-o - și anume, bucuria de a ne căi și de a plânge.

16. Iată, acesta este singurul dar pe care ni l-a lăsat Dumnezeu: lacrimile căinței și ale durerii. Să-i mulțumim pentru el.

17. O, cât de norocoși suntem încă dacă Domnul ne-a făcut acest dar! Ce am fi fost noi fără el?

18. Așa că haideți, profund conștienți de marea noastră depravare, să cădem în genunchi și să plângem până ce ochii noștri vor fi secătuiți de lacrimi, dăruindu-i în acest fel Domnului ceea ce Îi aparține Lui, și ceea ce astăzi i se înfățișează într-un mod atât de nevrednic. Apoi, fie ca El să dispună de noi așa cum va găsi sfânta Lui dreptate de cuviință; facă-se ceea ce este - și va fi în eternitate - voia Sa cea preasfântă, întotdeauna bună”.

19. Și iată, Adam a căzut în genunchi și a făcut așa cum a înțeles el că este bine, pentru a arăta o mică mulțumire față de grația primită prin tăcuta și tainica îndurare a Iubirii eterne dinlăuntrul Tatălui. A plâns și s-a căinat plin de amărăciune, împreună cu toți ai lui, cu excepția lui Cain. Acesta s-a așezat în genunchi ca toți ceilalți, dar ochii lui au rămas uscați. Necăjit că nu poate să plângă și el ca frații lui, s-a ridicat și a plecat de acolo. Cum mergea el așa pe câmpie, uitându-se la iarba verde, a dat deodată cu ochii de un șarpe. S-a aplecat asupra lui, l-a luat, l-a tăiat în bucăți, și cuprins de mânie și de părere de rău, l-a mâncat, făcând astfel ca trupul șarpelui să devină una cu propriul lui trup.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 15 - MĂRTURISIREA LUI CAIN
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 27.3.2010, 23:56 View PostDownload Post

Capitolul 15
MĂRTURISIREA LUI CAIN


1. După ce Cain a făcut ce a făcut, piosul său frate, Abel, l-a urmat și i-a vorbit astfel, în numele Iubirii eterne:

2. “O, frate, de ce ai mâncat carnea șarpelui, când există atâtea fructe cu care ți-ai fi putut potoli foamea? Tatăl nostru, Adam, a băut zeama acelei plante fără să știe că chiar șarpele i-a pregătit-o, cu viclenie și meșteșug, pentru că, în infinita lui răutate, el dorea să îl distrugă pe tatăl nostru, împreună cu toți urmașii lui. Din această cauză a ajuns el să păcătuiască în fața Domnului dreptății, și toți ceilalți au devenit păcătoși prin el. Chiar și eu m-am împovărat cu greutatea vinei înaintea lui Dumnezeu, și a trebuit să ispășesc acest păcat la fel ca voi toți, cei care ați băut din băutura pierzaniei. Am părăsit Paradisul la fel ca voi, și am luat asupra trupului meu sarcina vieților voastre, și asupra sufletului meu binecuvântările spirituale cuvenite vouă, astfel încât greutatea pe care o duc eu este de două ori mai mare.

3. Iar tu mănânci carnea unui șarpe viu și bei sângele lui. De ce ai făcut asta, Cain?”

4. Și atunci, Cain, trecându-i furia și supărarea, s-a uitat la Abel și a spus: “Iată, am făcut aceasta din răzbunare, dorind să distrug șarpele și să mă distrug și pe mine, de vreme ce nu am fost găsit niciodată vrednic de binecuvântarea Domnului. Și am mai făcut-o pentru că am venit pe lume printr-o greșeală care nu a fost a mea, ci a părinților mei. Ei au fost înaintea mea, iar eu am apărut atunci când ei s-au dovedit păcătoși în fața lui Iehova.

5. De ce trebuie să mă căiesc pentru o vină pe care nu am avut-o niciodată, de vreme ce eu sunt numai fructul păcatului, nu și cauza lui; și de ce trebuie să fiu eu lipsit de binecuvântarea pe care voi toți o primiți din belșug și să mă târăsc din greu sub povara blestemului lui Iehova, în timp ce voi zburdați ca cerbii?

6. Iată motivele faptei mele. Șarpele din iarbă mi-a spus: „Mănâncă-mă, hrănește-te cu carnea mea, potolește-ți setea cu sângele meu și vei deveni domnul Pământului. Urmașii tăi vor face legile pe Pământ, iar puterea și tăria lor vor întrece cu mult puterea și tăria fraților tăi binecuvântați. Eu nu-ți dau nici o poruncă, ci numai puterea de a stăpâni totul, după cum ți-e voia!‟

7. Și a zis mai departe șarpele: „Carnea mea va distruge în tine vina nemeritată în fața lui Dumnezeu, iar sângele meu îți va dărui o realitate nouă, lipsită de orice vină, dăruită în schimb cu întreaga putere și tărie!‟ Apoi șarpele a tăcut, eu l-am ucis, l-am tăiat în bucăți și l-am mâncat, așa cum ai văzut”.

8. Atunci, Abel a învârtit cu mâna dreaptă sabia dreptății deasupra capului lui Cain, iar ochii acestuia s-au deschis și a văzut marea greșeală de a-L învinui pe Dumnezeu și pe părinții lui pentru propria nenorocire. El și-a recunoscut într-o clipă întreaga vină și a văzut căile necunoscute ale Iubirii eterne, în misterioasa și infinita ei înțelepciune. A înțeles că acum el este șarpele ispititor care, datorită nemărginitei înțelepciuni a Iubirii eterne, a devenit prin el om. În acest fel, el putea - și chiar trebuia -, trecând prin nenumărate încercări, să devină conștient de starea sa nebinecuvântată de infirm, și astfel, pe deplin conștient, independent și liber, să se întoarcă la Domnul puterii și tăriei. Atunci el va avea, la fel ca și ceilalți frați ai lui, deplina binecuvântare, și va fi reprimit în marea grație a Iubirii atotiertătoare.

9. Și a mai înțeles Cain că de fapt, șarpele pe care tocmai îl mâncase era el însuși, partea rea din el. Numai prin mânie și-a redobândit duhul pe care îl avusese în trecuta lui natură, iar cuvintele șarpelui erau propriile lui cuvinte, rostite adânc înlăuntrul lui, de către făptura originară, existentă mai înainte ca întreaga creație și lumea vizibilă, materială, să existe.

10. A văzut că, asimilând din nou șarpele în propria sa ființă, el s-a întărit în partea rea a ființei lui, în ceea ce era greșit în el, și a văzut din aceasta cât de adânc a căzut el din nou în moarte.

11. Atunci, copleșit de o imensă remușcare, s-a aruncat la pământ, plângând și strigând: “O, mărite, atotputernice și preasfinte Dumnezeule! Numai acum îmi recunosc infinita mea vină și slăbiciune înaintea Ta, recunosc dreptatea și infinita Ta iubire!

12. Iată-mă, nevrednic de a exista. Distruge-mă complet și pentru totdeauna, pentru ca nimic din mine să nu mai rămână, și marea mea vină personală să fie ștearsă de pe frunțile urmașilor binecuvântați ai lui Adam și Eva!”

13. Atunci, fratele lui a luat sabia în mâna stângă și a rotit-o din nou, dar de această dată deasupra pieptului lui Cain.

14. Un șuvoi nou de viață a pătruns în ființa lui Cain și foamea lui de moarte la părăsit. În locul ei, l-a năpădit o puternică foame de viață. Dar el nu găsea nimic cu care să și-o satisfacă imediat, așa că s-a întors din nou către Abel și a spus:

15. “Frate, simt o imensă foame pentru ceva care să conțină viață, și nu moarte, precum carnea șarpelui și sângele lui rece. Căci iată, frate, am privit adânc înlăuntrul meu și am recunoscut cum am fost înainte și cum sunt acum, și ca urmare a acestui fapt, o mare remușcare m-a cuprins, o mare foame și o imensă sete față de iubirea divină și infinita ei compasiune. Dar eu plâng fără glas și căința mea este lipsită de lacrimi. De aceea, te rog, dăruiește-mi glasul iubirii și stinge-mi setea cu lacrimile căinței.

16. Căci ascultă și înțelege, frate: eu, cel mai mare, am devenit mai neînsemnat decât un fir de nisip; eu, cel mai puternic, am devenit mai slab ca un țânțar; și eu, cel mai strălucitor, am ajuns mai întunecat ca miezul Pământului.

17. Și astfel sunt eu acum, cel care am existat mai înainte ca tu să vii pe lume dinlăuntrul meu, ca un spirit mititel, dar care a ajuns deja mai mare decât orice am fost eu vreodată atunci când lumea nu exista încă. M-am închis în prea marea mea tărie și am devenit mai slab decât toate. Căci acela care are mult, pierde mult, iar acela care are puțin, pierde puțin; iar acela care are totul, pierde totul prin greșeala mea. Însă și cei care pierd puțin sau mult, pierd tot prin greșeala care simt acum că mă arde pe dinăuntru.

18. O, frate Abel, nu șovăi să-mi dai hrana vieții, pentru a redobândi și eu glasul cu care să-mi plâng durerea, și dăruiește-mi mie, nebinecuvântatul, băutura prin care să nu mor în căința mea fără de lacrimi”.

19. Atunci, Abel a pășit din nou pe pământ spre Cain, și i-a spus: “Cain, frate slab al trupului meu și fiu al lui Adam și Eva, ridică-te și urmează-mă. Te voi conduce înapoi la părinții noștri și la toți frații și surorile noastre, unde vei găsi din belșug ceea ce-ți este de trebuință; îți vei potoli astfel foamea și setea.

20. Dar odată ce te-ai săturat și ți-ai stins setea, amintește-ți de Dumnezeu, de iubirea și de grația Lui plină de compasiune. Amintește-ți că cel dintâi este cel din urmă și cel din urmă este cel dintâi.

21. Iar acum, urmează-mă în liniște și umilință. Lasă întreaga ta tărie să cunoască liniștea, și întreaga ta putere - umilința. Astfel, vei găsi și tu grație înaintea Aceluia a cărui infinită iubire nu are hotare în eternitate”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 16 - SARCINA DOMNULUI PENTRU ABEL
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.4.2010, 16:20 View PostDownload Post

Capitolul 16
SARCINA DOMNULUI PENTRU ABEL


1. Și iată, ei au plecat împreună din locul în care stătuse Cain, între apus și miazănoapte, către copacul înalt sub care se odihneau părinții și frații lui, între răsărit și miazăzi. Aceștia erau încă la pământ, plângând și jeluindu-se.

2. Când au ajuns la ei, Abel i-a spus lui Cain: “Iată belșugul de fructe ale căinței și durerii. Apleacă crengile lui, satură-ți foamea și potolește-ți setea”.

3. Iar Cain a făcut bucuros ceea ce fratele lui, prin Mine, l-a sfătuit să facă, și atunci a început să plângă în hohote și să se vaite cu voce tare, iar din ochii lui lacrimile de remușcare curgeau șiroaie.

4. Iubirii eterne i-a plăcut căința lui, și Ea a vorbit prin gura îngerului către piosul Abel. Acesta, la rândul lui, se îneca în lacrimi de compasiune pentru fratele său, ceea ce de asemenea îi era pe plac Iubirii eterne. Ea i-a spus:

5. “Abel, fiu binecuvântat al iubirii, mergi la Adam și la Eva, părinții trupului tău, mângâie-i și arată-le copacul vieții, pe care l-am binecuvântat pentru voi toți spre a fi hrană trupurilor voastre, și de asemenea, spre a vă întări în iubire.

6. Și spune-i lui Adam că el poate, fiind acum din nou întărit, să-și mângâie copiii și să le dea pâine din copacul vieții, spre a-și întări și ei trupurile și iubirea. Spune-i, de asemenea, Evei să meargă la Cain, să-l mângâie și să-l aducă în fața lui Adam. Iar Adam să prindă cu mâna lui stângă mâna dreaptă a fratelui tău, să-și pună mâna dreaptă pe creștetul lui, să sufle asupra lui de trei ori și să-l ridice de la pământ de șapte ori. Atunci Cain va fi capabil să primească treptat binecuvântarea Mea, după câtă credință va avea.

7. Iar tu, Abel, ia sabia în mâna dreaptă și urmează-Mă mai departe de acest loc. Vei întâlni spre răsărit un munte înalt, în plin desert. În el vei găsi o scobitură în care îți vei înfige sabia, mai întâi cu mânerul, vârful fiind orientat către soare, iar cele două tăișuri de foc fiind unul către miazăzi, iar celălalt spre miazănoapte.

8. Apoi îngenunchează și adu-i mulțumiri lui Dumnezeu, până ce flacăra sabiei se va stinge, iar ea se va preschimba într-o tufă de mărăcini, cu boabe albe și roșii. Culege de pe acest arbust trei boabe albe și șapte boabe roșii, și întoarce-te la familia ta. După ce au trecut patruzeci de zile de când te-ai întors, ridică-Mi un altar sacrificial, așa cum ai avut când erai în Paradis. Pune pe acel altar legături de grâne și fructe și aprinde-le cu focul iubirii, pe care Eu ți-l voi trimite de sus sub forma unui fulger de lumină.

9. După ce ai făcut aceasta, ia lut în mâinile tale, frământă-l bine și fă din el un vas mai larg în partea de sus și îngust către bază, așa cum este inima ta. Umple vasul acesta cu apă curată și pune-l pe inima lui Iehova, deasupra flăcării sacrificiale a iubirii. Când apa va fi fierbinte și va începe să fiarbă, aruncă în vas cele trei boabe albe. După scurt timp, aruncă și cele șapte boabe roșii. Când vei vedea că toate boabele s-au înmuiat, ia vasul de pe foc, și, cu mâna dreaptă, ia boabele în aceeași ordine în care au fost puse în vas. Trece-le pe urmă în mâna stângă, lasă-le să se răcească și apoi mănâncă-le. Ia vasul cu apa în care ai fiert boabele, varsă apa pe inima lui Iehova, și du vasul gol tatălui trupului tău.

10. Boabele acestea te vor face tare întru înțelepciune și iubire, iar apa va domoli focul iubirii. Vasul trebuie să fie un simbol pentru Adam și pentru toți urmașii lui al felului în care trebuie să arate inimile lor: în ele să se pregătească fructele dreptății, fierbând în apa compasiunii, la focul iubirii, pentru a fi hrană pentru copiii iubirii binecuvântate, care astfel vor deveni liberi să primească spiritul sacru al lui Dumnezeu.

11. Iar acum mergi și fă întocmai ceea ce Eu, Iubirea eternă, te-am învățat să faci. După ce toate acestea se vor fi împlinit, îți voi vorbi din nou prin îngerul Meu, care este gura iubirii și înțelepciunii Tatălui preasfânt. Mergi și fă precum Ți-am spus!”

12. Iar Abel a făcut așa cum i se poruncise și a plecat dintre ai săi, după ce mai înainte a primit binecuvântarea tatălui trupului lui, spre a-Mi împlini voia, revelată în secret inimii lui.

13. Adam l-a îmbrățișat plângând, Eva l-a strâns cu putere lângă inima ei, și toți frații și surorile lui i-au strâns cu căldură mâinile înainte de această scurtă despărțire, pentru a-L sluji pe Iehova. Cain, de asemenea, i-a strâns mâna și s-a plecat adânc în fața lui. Apoi Abel a plecat, binecuvântat de toți ai lui și de Dumnezeu din cer, și însoțit de îngerul Domnului.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 17 - NOUL SERVICIU DIVIN ȘI REGULI DE VIAȚĂ
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.4.2010, 16:29 View PostDownload Post

Capitolul 17
NOUL SERVICIU DIVIN ȘI REGULI DE VIAȚĂ


1. Și după ce a împlinit conștiincios Cuvântul Domnului, Abel s-a reîntors la familia lui, care l-a așteptat îndelung. Acolo el a îndeplinit, de asemenea, jertfa cerută de Iubirea eternă, și i-a dat vasul gol lui Adam, așa cum i se poruncise. Apoi Iubirea eternă i-a vorbit din nou prin gura îngerului:

2. “Abel, tu, cel mai ascultător fiu al iubirii Mele binecuvântate și plină de compasiune, te fac acum preot și învățător al tuturor fraților și surorilor tale, și mângâietor al părinților tăi. În fiecare zi de Sabat, dimineața, când răsare soarele, vei aduce o ofrandă, formată din cele mai bune și mai curate fructe, despre care îți voi da mai târziu instrucțiuni precise. Iar seara, când soarele apune, le vei aprinde cu focul iubirii. Îți voi arăta cum acesta stă ascuns în piatră, în mod natural, și cum poate fi el întotdeauna obținut de acolo. Și nu-ți vei acoperi capul de la miezul nopții al acelei zile până la miezul nopții al zilei următoare, pentru ca astfel, creștetul capului să-Ți rămână liber pentru a primi grația Mea. Dar frații tăi își vor descoperi capetele numai dimineața, iar apoi din nou seara. Iar surorile trupului tău își vor ține fețele acoperite pe parcursul întregii zile sfinte. Numai Eva va avea permisiunea, în miezul zilei, să privească de trei ori spre altarul lui Dumnezeu.

3. Adam nu-și va acoperi niciodată capul, în întreaga lui viață, ca semn al faptului că el este tatăl trupului tău, și pentru ca tu să-l recunoști în orice moment și să-i arăți iubire și respect. Vai de acela care îndrăznește vreodată să se opună tatălui său! Asupra lui voi îndrepta privirea Mea mânioasă, căci capul tatălui său este precum sfințenia lui Dumnezeu. Oricine poate primi iertarea păcatelor dacă simte căință în inima lui, dar niciodată nu-l voi ierta pe acela care aduce în vreun fel insulte sfințeniei Mele. Acela va fi cuprins de focul nestins care va devora fiecare lacrimă a sa și care îl va distruge pentru totdeauna.

5. Iar pe acela care-și va insulta mama și se va opune iubirii ei, Eu nu îl voi vedea atunci când se va afla în suferință. Căci mama este precum iubirea dinlăuntrul Meu, și cine îndrăznește să-i arate dispreț, va avea viață grea și va călători pe căile fierbinți ale lui Iehova.

6. De asemenea, fratele care luptă contra fratelui va pierde grația Mea, iar compasiunea Mea va rămâne departe de el. Și inima Mea va fi împotriva aceluia care-și disprețuiește sora.

7. Căci frații tăi sunt totodată frații iubirii Mele, iar surorile tale sunt mereu binevenite în iubirea Mea.

8. Așa că cinstește-i pe tatăl tău și pe mama ta, și fii credincios fiecăruia în iubire, căci astfel tu respecți numele lui Iehova și iubești Iubirea Mea. Lasă-te călăuzit de întreita lumină a marii sfințenii a Spiritului Meu, în ziua Mea sacră, spre a dobândi înșeptita înțelepciune pentru cele șase zile de lucru ale iubirii, și pentru ca faptele tale să fie drepte în fața ochilor Mei.

9. Tu, Abel, îi vei învăța de asemenea pe frații tăi diferite deprinderi, pentru fiecare în parte câte una, spre a-și servi unul altuia în iubire, și a se sfătui împreună în multe domenii ale cunoașterii.

10. Le vei învăța pe surorile tale cum să facă fire din iarba pământului și cum să Țeasă din ele pânză, din care vor face apoi veșminte pentru frații lor și pentru ele.

11. Lui Adam, Evei și Ție, vă voi da Eu veșminte din cer, fiecare într-o altă culoare: ale lui Adam vor fi albe, ale Evei roșii, iar ale tale vor fi albastre cu dungi galbene. Nimeni altcineva nu va avea voie să folosească aceste culori în alcătuirea propriilor veșminte, care vor fi în toate celelalte culori. Totuși, și dintre celelalte culori, negrul nu este permis. De asemenea, nu sunt permise despicăturile hainelor, cu excepția cazului când cineva care a păcătuit își sfâșie hainele în căința lui, se mânjește cu cărbune și își pune cenușă pe cap, ca semn că este un păcătos în fața Mea, care și-a rupt vesmântul protector de grație, s-a mânjit pe sine cu murdăria nesupunerii, iar moartea plutește deasupra lui.

12. Cain o va dori de soție pe cea mai frumoasă dintre surorile voastre, numit㠄Ahar‟, sau „frumusețea Evei‟. El va merge cu soția lui în câmpie, va face brazde în pământ cu o unealtă pe care o va găsi acolo, pregătită pentru el. În brazde va semăna grăunțe pe care le va găsi din abundență în acel loc, și va obține roade pe care le va numi „grâu‟. Când grâul se va coace, adică atunci când spicele capătă culoare brună, el va separa cu grijă boabele de pleavă, le va măcina între pietre, făina o va amesteca cu o cantitate potrivită de apă și va frământa un aluat. Acel aluat îl va pune la soare pe o piatră întinsă, îl va lăsa să se coacă la dogoarea soarelui a treia parte dintr-o zi, apoi îl va lua și îi va da numele de „pâine‟. Pâinea astfel obținută o va rupe în două, îi va mulțumi lui Dumnezeu și o va mânca împreună cu soția lui, Ahar.

13. Iar când va strânge recolta de pe câmp, el îmi va dărui Mie primele zece legături.

14. Dacă-Mi va rămâne mereu credincios, Îmi va plăcea jertfa lui și o voi primi la Mine ca pe o jertfă a pământului. Dar dacă Mă va uita, nu o voi primi și nu-i voi permite să se înalțe spre cer, ci o voi lăsa să rămână pe pământ, la picioarele lui.

15. Așa va trăi el și se va înmulți, după felul lui. Însă înainte de a face aceasta, va trebui să-Mi ofere inima lui de trei ori și pe a lui Ahar de șapte ori. Dacă nu va proceda așa, va cădea în necredință. Va deveni un om rău, iar șarpele va învia în el și va continua să trăiască apoi prin toate fiicele lui, care vor fi foarte frumoase pe dinafară, dar dezgustătoare pe dinăuntru. Și ele îi vor corupe pe toți fiii lui și vor otrăvi cu veninul lor copiii iubirii Mele, pe care îi vor îndepărta de Mine.

16. Iar într-o zi, Eu voi șterge de pe fața Pământului seminția sa. Spune-i toate acestea, să-i fie foarte limpede ce are de făcut și să-și aducă aminte de numele Meu preasfânt, Iehova, și de ziua Mea sacră, ziua de Sabat.

17. Ție, piosul Meu Abel, îți voi dărui o turmă de animale blânde, și tu le vei conduce la păscut. Iar numele pe care îl vei da lor va fi un nume potrivit. Când le vei chema pe nume, ele te vor recunoaște ca pe păstorul lor și vor urma glasul tău pretutindeni.

18. În viitor, jertfa ta nu va mai consta din fructe, așa cum a fost după ce te-ai întors de pe muntele lui Iehova, ci tu vei sacrifica primul născut al turmei tale, care este cel mai bun și mai curat dintre fructe, așa cum deja ți s-a spus mai dinainte.

19. Mai întâi vei așeza pe altar lemne uscate, apoi vei pune jertfa ta de sânge deasupra lemnelor, apoi îmi vei aduce mulțumiri, și după aceea vei aprinde rugul, așa cum ți-am arătat mai demult, cu focul pe care îl vei scoate din piatră.

20. Ca semn că jertfa ta îmi este pe plac, fumul se va înălța mereu direct către cer, ca și când ar fi absorbit în înalt cu mare repeziciune. Cenușa care va rămâne, să o acoperi cu o piatră și s-o lași pe altar timp de trei zile. În a treia zi, tu vei merge acolo, vei da la o parte piatra de deasupra cenușii și o pasăre frumoasă, cu aripi strălucitoare se va ridica din cenușă și va zbura la cer. Apoi va porni un vânt care va împrăștia cenușa în toate zările, pregătind viitoarea înviere a întregii ființe. Această înviere va fi lucrarea iubirii adevărate prin înțelepciunea Sfântului Duh, dăruit copiilor Mei în Marile Timpuri, precum și tuturor străinilor care vor fi însetați după Acesta.

21. Hrana voastră o veți mânca împreună, dimineața, la prânz și seara, dar întotdeauna cu cumpătare și cu teamă de Dumnezeu, și numai aducându-i Lui mulțumiri, înainte și după masă, astfel ca hrana să vă fie binecuvântată și să nu aducă moartea în voi.

22. Acela care nu va face așa, se va confrunta curând cu urmările rele ale faptelor sale. Pe cel care va uita de trei ori să își consacre hrana, îl voi pedepsi cu somnolență, iar cel care va uita de obicei să își facă consacrarea, din pură indolență, va creste mare ca un bou, gras ca un porc și prost ca un măgar, iar copiii lui vor râde de el și îl vor batjocori pentru înfățișarea lui dezgustătoare. Și de va dori să devină din nou la fel cu ceilalți, care au ascultat această poruncă, el va trebui să postească îndelung și să mănânce pâine uscată.

23. Dar acela care nu va face de obicei consacrarea din cauza nesupunerii încăpățânate și va disprețui această poruncă ușoară a Mea, dăruită prin iubirea Mea pentru voi, va fi copleșit de foamea senzualității și a desfrâului, și el va cădea cu mare ușurință în păcat și apoi în moarte. Acela va avea de purtat o grea bătălie împotriva puternicului șarpe care a sedus-o pe Eva, iar Eu nu Mă voi uita către el până ce nu își va fi învins poftele cărnii, prin mare căință.

24. Dimineața veți mânca fructe din copaci; la prânz veți mânca fructul pomului vieții, iar seara veți bea lapte amestecat cu mierea pe care v-o voi dărui mai târziu. Aceasta va fi găsită pe crengile copacilor, unde o vor depune niște creaturi micuțe ale aerului, pe care voi să le numiți „celii‟ (în zilele noastre „albine‟). Numele de „celie‟ înseamn㠄grija pe care v-o poartă cerul‟. Cu trei zile înainte de Sabat, veți sacrifica un miel, îl veți curăța de sânge, îl veți frige în timpul zilei la focul pe care îl veți scoate din piatră, și seara veți mânca bucuroși carnea lui.

25. Cain și soția lui, Ahar, vor veni de asemenea să mănânce cu voi toți carnea mielului. Dar în celelalte zile, el va rămâne în câmp și va mânca pâinea lui și fructe.

26. Acum tu știi tot ce vă este necesar ca să trăiți. Iar când peste pământ se va lăsa iarna, vă voi dărui de sus veșminte din piele de oaie pentru Adam, pentru Eva și pentru tine. Iar pieile mieilor sacrificați pentru masa de seară vor fi strânse de către frații tăi, ei le vor usca la soare și își vor acoperi trupurile cu ele în anotimpul rece, confecționându-și haine după modelul pe care Eu ți-l voi arăta ție. Când hainele se vor murdări, ei le vor spăla de șapte ori în apă curată, astfel ca ele să fie mereu proaspete și curate, bune tot timpul pentru a fi îmbrăcate”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 18 - JERTFA LUI CAIN ȘI ABEL
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.4.2010, 16:34 View PostDownload Post

Capitolul 18
JERTFA LUI CAIN ȘI ABEL


1. Apoi îngerul a pășit spre Abel, i-a dat un sărut frățesc și i-a sfătuit din nou pe toți, și în special pe Cain, să respecte întocmai poruncile pe care le primiseră, pentru ca într-o bună zi să fie vrednici să dobândească întreaga libertate, putere și tărie, care reprezintă marea grație a Iubirii cea plină de compasiune. În acest fel, ei ar fi transformat șarpele în însăși imaginea Iubirii, ar fi dobândit fructele binecuvântării, și niciodată mânia Divinității nu s-ar mai fi manifestat.

2. Iar acum, scribul Meu prostănac, slujitorul Meu cel atât de leneș, ascultă cu amândouă urechile ce s-a întâmplat mai departe. Au mers cu toții la locurile menite și au făcut precum li s-a poruncit de către iubirea supremă dinlăuntrul Meu. Timp de zece rotații complete ale Pământului în jurul Soarelui, ei au trăit respectând întru totul rânduiala bună pe care au primit-o.

3. Dar iată, într-o bună zi, soarele ardea atât de tare deasupra capetelor lor, încât Cain, iritat de fierbințeala insuportabilă și cu totul neobișnuită, a blestemat soarele. Copiii ceilalți erau însă răbdători, se scăldau în apa proaspătă pentru a se revigora, beau apă pentru a-și potoli setea și-L lăudau pe Dumnezeu că în marea Lui compasiune, revărsată prin Iubirea eternă, le-a lăsat iazul în care să se răcorească pe o asemenea vreme potrivnică.

4. Mai departe de coliba pe care și-o construise Cain cu mare îndemânare din trunchiuri de copac și o acoperise cu paie de grâu, curgea un pârâu pe care Eu l-am scos la lumină din adâncul munților, asemănători cu munții de pe lună, care se îndrepta către mijlocul acelei întinse regiuni, numită Ahala (sau „leagănul copiilor slăbiciunii și al urmașilor lui Adam", pământ străvechi care astăzi este numit "Africa").

5. Și iată, Cain nu a vrut să se scalde în apă, el s-a lăsat toropit de căldura mare, s-a lenevit și nu a știut ce să facă spre a se simți mai bine. Nici nu s-a întors către Mine să Mă întrebe, nici nu s-a dus la fratele lui, Abel.

6. Și a venit din nou ziua de Sabat, și de asemenea, vremea să aducă jertfă lui Dumnezeu. Găsind lucrul acesta foarte plictisitor din cauza lenei și a căldurii insuportabile, Cain a adus ca jertfă zece legături fără spice, mai întâi pentru că i s-a părut lucru mare să care legăturile pline până la altar pe așa o căldură, și apoi, pentru că a considerat că dacă tot vor fi arse, ar fi o pierdere să dea focului grâul cu care el ar fi făcut de trei ori pâine pentru copiii lui și pentru el însuși. Și astfel, cu asemenea gânduri rele, a pus paiele goale pe altar și le-a dat foc, dar fumul nu se ridica la cer, ci se împrăștia pe pământ, iar Cain a devenit și mai supărat în inima lui.

7. În același timp, piosul Abel își ardea jertfa în fața ochilor lui Dumnezeu și spunea, adânc mișcat: “O, Tu, bunule și preasfinte Părinte, care privești cu atâta duioșie spre mine, biată făptură slabă, din imensa tărie a iubirii Tale, prin ochiul măreț al soarelui Tău! Deși marea Ta iubire pentru mine îmi arde pielea, în căldura iubirii Tale nemărginite pentru noi, păcătoșii, inima mea tresaltă adânc mișcată de dorul tău!

8. Ah, cândva, era mânia Ta care pârjolea pământul, o, Iehova, dar acum este iubirea Ta arzătoare, o, Părinte preasfânt!

9. Cât de dulce îmi pare dogoarea focului vieții dinlăuntrul Tău! Este școala sfântă în care mă voi pregăti să primesc viața cea mai pură cu putință, care nu este alta decât cea dobândită prin cunoașterea Ta. O, cât de infinit de bun trebuie să fii Tu, Tată preasfânt, dacă încă ne mai îngădui pe pământ, pentru a simți măreția de necuprins a grației și puterii Tale!

10. Focul acesta, pe care slaba mea iubire l-a aprins pentru Tine, este atât de rece în comparație cu focul Tău! Și este atât de mic și de întunecat față de cel de a cărui dogoare noi suntem nevrednici atunci când ea se coboară asupra noastră din îndepărtatul Soare, care nu este totuși decât o mică picătură în nemărginitul ocean al compasiunii Tale infinite!

11. De aceea, te rog, acceptă cu bunăvoință această mică jertfă, în numele nostru al tuturor, ca zălog al iubirii arzătoare pentru Tine, cel mai bun și mai sfânt Părinte, și păstrează mereu iubirea Ta intensă pentru noi, pe care cu atâta dărnicie o reverși asupra noastră prin Soarele Tău. Amin!

12. Căci a Ta este întreaga tărie și putere asupra a toate câte există pe Pământ. Și numai Tu singur ești vrednic să primești toată prețuirea, onoarea și gloria pe care Ți-o oferim noi, care prin marea Ta grație plină de compasiune, avem permisiunea să ne numim copiii Tăi binecuvântați. Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 2 of 19  [ 189 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3, ... 17, 18, 19  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !