Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 16.11.2019, 01:49
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 1 - Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 12, 13, 14 ... 23, 24, 25  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 119
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.4.2010, 17:00 View PostDownload Post

Capitolul 119

Răul se află acolo unde nu este Dumnezeul


1. Unul dintre leviți a spus: "Prietene, îndrăznești să spui prea multe lucruri și dacă te-am denunța la Templu, asta ar însemna moartea ta. Norocul tău este că ai adus un serviciu atât de mare șefului nostru, altfel nu ai scăpa atât de ușor, căci noi suntem legați de Templu prin jurământ!"

2. Eu am spus: "Puteți să rupeți acest jurământ oricând doriți, căci el nu este un legământ cu Dumnezeu, ci cu Templul construit de mâna omului, în care Dumnezeu oricum nu mai locuiește.

3. Iar acolo unde Dumnezeu nu mai locuiește, locuiește în schimb bătrânul prinț al minciunii și al răului. Puteți să rupeți fără teamă jurământul vostru cu acest prinț, actualul stăpân al Templului!

4. Rupând acest legământ fără valoare, îi veți fi pe plac lui Dumnezeu, Domnul vostru și El vă va da ceea ce Mi-a dat și Mie încă de la începutul lumii, ceva care acum vă uimește și nu înțelegeți, care îmi permite să înfăptuiesc toate aceste lucruri, care nu îi sunt posibile - așa cum o spuneți chiar voi - decât numai lui Dumnezeu. Dar dacă vă este teamă de Templu mai mult decât de Dumnezeu, pe care nu-L cunoașteți, rămâneți sub stăpânirea Templului și veți fi de acum înainte urâți de Dumnezeu.

5. Dacă nu credeți în cuvintele Mele simple, credeți atunci în ceea ce înfăptuiesc în fața voastră și despre care voi înșivă spuneți că nu îi este posibil decât numai lui Dumnezeu".

6. Levitul a spus: "Cum poți tu să-L cunoști pe Dumnezeu mai bine decât noi, de vreme ce nu ai studiat Scriptura?"

7. Eu: 'Voi cunoașteți litera moartă, dar Dumnezeu nu sălășluiește acolo, de aceea voi nu-L puteți cunoaște pe Dumnezeu prin Scriptură, căci Scriptura nu vă indică decât drumul pentru a ajunge la Dumnezeu; dar trebuie să înaintezi cu adevărat pe această cale, fără a da greș.

8. La ce vă servește să cunoașteți drumul care merge la Roma dacă nu îl folosiți niciodată pentru a merge acolo și pentru a vedea marele oraș al împăratului? Cine poate spune că el cunoaște Roma, atât timp cât nu a fost niciodată acolo și nu știe decât drumul? În mod similar, la ce vă folosește să cunoașteți Scriptura, care nu este decât un drum pentru a ajunge la Dumnezeu, dacă voi nu ați făcut niciodată un singur pas în direcția Sa?

9. Eu cunosc la fel de bine ca și voi întreaga Scriptură și am acționat mereu în conformitate cu legile lui Dumnezeu, pe care le conține aceasta; Eu îl cunosc direct pe Dumnezeu și pot să vă spun - direct de la sursă - că dintre cei ca voi și cei asemenea vouă, nimeni nu L-a cunoscut pe Dumnezeu și nici nu-L va întâlni vreodată, mergând pe căile voastre greșite, căci voi îl renegați de fapt pe Dumnezeu!

10. Voi nu vreți să-L recunoașteți pe Dumnezeu, iar pe cel care ar vrea să urmeze calea cea bună, voi îl împiedicați, amenințându-l cu moartea și cu ruina; de aceea, pe lumea cealaltă, veți primi cu atât mai multe condamnări, căci judecătorii voștri eterni vor fi chiar cei pe care i-ați persecutat și cei pe care îi persecutați în continuare".

11. Oamenii au început să aplaude cu putere cuvintele pe care le-am pronunțat în fața acestor leviți și farisei și au vrut chiar să-i bată. Eu însă i-am împiedicat să facă acest lucru și am plecat prin portița din spate, care dădea spre mare, împreună cu discipolii, leviții și fariseii. Am urcat cu toții în barcă și am părăsit țărmul, fiind susținuți de un vânt prielnic, care a împiedicat mulțimea să ne urmeze.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 120
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.4.2010, 17:08 View PostDownload Post

Capitolul 120

Acasă la vameșul Matei. Despre educația copiilor.


1. După ce ne-am îndepărtat suficient de mult de mal, astfel încât mulțimea să nu ne mai poată vedea, Eu am poruncit să ne întoarcem la țărm, pentru că ora prânzului trecuse și nu mâncasem nimic pe corabie. Am acostat la o distanță cam de două ore bune de mers față de locul de unde plecasem. A trebuit să mai mergem încă mult pe jos pentru a găsi un sat unde să putem mânca.

2. La intrarea în sat se afla un post de vamă și iată că la masa vameșului era așezat chiar tânărul (la evrei, o persoană în vârstă de 35 de ani era considerată ca fiind tânără) care, chiar în acea dimineață îl adusese pe paralitic împreună cu frații săi și care vorbise cu atâta înțelepciune.

3. Recunoscându-l, fariseii și leviții au spus: "Lucrurile se schimbă în rău, iată-l din nou pe acel tânăr obraznic, care se dovedește acum că mai este și vameș; el va cere probabil de la noi o vamă foarte mare, ce vom face?"

4. Eu am spus: "Fiți fără teamă, voi rezolva Eu această problemă cum este mai bine!"

5. La aceste cuvinte, Eu am intrat la vameș, spunându-i: "Matei (acesta era numele său) lasă pe altcineva în locul tău și urmează-Mă!" El s-a ridicat imediat, a lăsat locul său altcuiva și M-a urmat fără să spună nimic. Iar când discipolii, fariseii și leviții care așteptau la barieră au întrebat cât trebuie să plătească,

6. Matei le-a spus: "De data aceasta, Domnul însuși a plătit vama pentru voi toți, căci El l-a vindecat pe unchiul meu; cum aș putea să-i cer vamă Lui, care este învățătorul divin?"

7. El a ridicat bariera și au trecut cu toții fără să plătească.

8. Când am ajuns în sat, Matei ne-a condus acasă la el, unde mâncau cei care strângeau impozitele publice și vameșii care lucrau la biroul lui, precum și o mulțime de inspectori fiscali și alți oameni considerați de către evrei drept păcătoși. Căci casa lui Matei era foarte mare; ea cuprindea și un han, în care evreii puteau să servească o masă, pe care trebuiau însă să o plătească, în timp ce vameșii și inspectorii fiscali mâncau gratuit, fiind angajații oficiului de vamă, care avea contract de închiriere cu romanii.

9. Eu am fost imediat invitat la masă de către toți vameșii, în timp ce discipolii Mei, fariseii și leviții au primit vin și pâine. Discipolii erau veseli, plini de umor, dar fariseii și leviții strâmbau din nas că nu fuseseră invitați și ei la masă.

10. În timp ce Eu stăteam astfel la masă împreună cu o mulțime de perceptori de impozite și de vameși, alți perceptori și alți vameși au sosit din celelalte sate; casa lui Matei fiind cunoscută pentru belșugul și ospitalitatea ei, ei se întâlneau cu toții aici în zilele de Sabat. M-au salutat cu toții cu multă amabilitate, spunând că această casă nu putea primi o onoare mai mare decât aceea de a Mă avea oaspete printre ei! Ei au prelungit imediat masa și au luat cu toții loc alături de Mine.

11. Fariseii și leviții se înghesuiau la poarta de la intrare, larg deschisă, pentru a observa ce făceam și ce spuneam. Ei au început să se înfurie văzând că eram deosebit de amabil cu vameșii și cu perceptorii și i-au întrebat pe discipolii Mei, care se aflau împreună cu ei: "De ce mănâncă învățătorul vostru împreună cu perceptorii de impozite, cu vameșii și cu toți acești oameni cunoscuți drept păcătoși? Este el, în secret, unul de-al lor?"

12. Întrebarea lor nu Mi-a scăpat și, de pe locul unde Mă aflam, M-am întors înspre ei, spunând cu voioșie aceste câteva cuvinte: "Nu cei puternici și sănătoși au nevoie de medici, ci cei bolnavi, încercați să înțelegeți următoarele:

13. Eu îmi găsesc plăcerea în compasiune și iertare, și nu în sacrificii.

14. Eu am venit să-i chem pe cei păcătoși la căință și nu pe cei pioși, care nu au nevoie de nici un fel de căință".

15. Fariseii și leviții au luat aceste cuvinte după cum le convenea și, considerându-se flatați, nu au mai spus nimic!

16. M-am întreținut în continuare cu cei care îmi țineau companie, vorbindu-le în parabole foarte ușor de înțeles despre viața umană și slăbiciunile ei și despre ticăloșiile care rezultă din aceste slăbiciuni. Le-am dat principiile fundamentale de educare a copiilor, arătându-le cum o educație greșită atrage cele mai rele dintre bolile fizice și spirituale de pe acest pământ.

17. I-am învățat pe cei prezenți de ce a fost creat omul de Dumnezeu și le-am explicat că această creatură liberă trebuie, ea însăși, potrivit intenției lui Dumnezeu, să facă ceea ce este necesar pentru a deveni o ființă spirituală desăvârșită și incoruptibilă.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 121
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.4.2010, 17:11 View PostDownload Post

Capitolul 121

În care fariseii vorbesc despre Iosif


1. Se înțelege de la sine că această învățătură a fost primită cu bucurie de toți, chiar dacă nimeni nu a înțeles-o prea clar. Chiar și fariseii și leviții au fost uimiți de învățătura Mea, întrebându-se de unde puteam să o am. Căci ei Mă cunoșteau, la fel ca pe Iosif, Maria și pe toți copiii lui Iosif și ei le spuneau discipolilor: "Este într-adevăr de neînțeles! Tatăl lui era un dulgher foarte priceput în meseria lui, un om foarte credincios, cinstit si drept, un evreu foarte riguros care respecta cu scrupulozitate Legea lui Moise și a profeților, dar nu avea nici o înțelepciune deosebită și nici fiii săi care veneau adeseori să lucreze la noi; ei erau cu toții la fel de departe de înțelepciune cum sunt soarele, luna și stelele de pământ!

2. Curajoasa mamă Maria, o femeie micuță de statură, încă foarte frumoasă, sârguincioasă și virtuoasă, căreia nimeni nu îi poate reproșa nimic, a fost crescută și a învățat la Templu, dar noi știm prea bine ce fel de înțelepciune poate fi transmisă acolo unei fete. El nu ar putea deci să-și datoreze înțelepciunea mamei sale și, după câte știm noi, nu a urmat nici o școală!"

3. "Dimpotrivă, a spus un levit, eu l-am cunoscut foarte bine pe Iosif; de mai multe ori, el mi s-a plâns în legătură cu Iisus, băiatul său, spunându-mi: 'Nu știu ce să mă mai fac; nașterea lui extraordinară prevestea că ființa divină se va manifesta pe pământ printr-un asemenea copil și evenimentele extraordinare din copilăria lui vorbeau în favoarea lui; este adevărat că discursurile lui sunt uneori la limita celei mai înalte înțelepciuni; eram deci plin de cea mai vie speranță, cu atât mai mult cu cât sunt un descendent în linie directă al lui David. Dar când este vorba să-l faci să învețe ceva, orice ar fi, pe acest copil, nu există nici un mijloc de a reuși; nici nu se poate pune problema de a-l învăța ceva, indiferent ce! Dacă îl trimit la un învățător, acesta nu poate face nimic! Băiatul știe tot și înțelege tot mult mai bine decât învățătorul și dacă acesta din urmă este sever cu el, atunci s-a sfârșit!

4. Tot ceea ce i-a rămas din copilărie este această incredibilă voință de nezdruncinat, cu ajutorul căreia el poate face să se manifeste adevărate miracole atunci când crede de cuviință! Lăsând la o parte această capacitate, în rest este imposibil să-l faci să învețe ceva. Altminteri, el este pios, plin de bunăvoință, ascultător, foarte politicos, înțelept, blând și modest, la fel ca mama lui, dar nici nu se poate pune problema de a-l obliga să învețe ceva!'

5. Iată ce mi-a spus bătrânul Iosif nu doar o singură dată; el mi-a repetat adeseori asta. Deci, în afară de atelierul de tâmplărie, el nu a învățat nimic, nici să citească, nici să scrie, de aceea, se naște întrebarea de unde ar putea să aibă el o asemenea înțelepciune".

6. Atunci, Ioan Evanghelistul a spus: "Prietene, eu știu foarte bine și sunt perfect lămurit în privința acestui subiect, dar nu este încă timpul să vă spun. Va veni momentul când veți afla răspunsul din propria Lui gură. Deocamdată, mulțumiți-vă cu faptele și cu înțelepciunea Lui". Leviții și fariseii au încercat să-l facă pe Ioan să vorbească, dar acesta nu s-a lăsat înduplecat. După ce s-a încheiat masa, mulți vameși s-au ridicat și au plecat la treburile lor și astfel a rămas loc liber.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 122
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.4.2010, 17:15 View PostDownload Post

Capitolul 122

Cei doi Matei: vameșul și scribul. Scena cu pescarii. Discipolii lui Ioan și cei ai lui Iisus. (Matei 9, 14)

(14) Atunci ucenicii lui Ioan au venit la Iisus și l-au zis: "De ce noi și fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc deloc?"


1. Stăpânul casei, Matei vameșul (a nu se confunda cu Matei scribul), i-a invitat pe discipolii Mei, pe farisei și pe leviți să intre, iar aceștia au venit și s-au așezat la masă, au mâncat și au băut după bunul plac. Doar Iuda a rămas foarte sobru de data aceasta; el se temea de reproșuri, care nu-i plăceau deloc.

2. În timp ce noi eram cu toții plini de voie bună, iar fariseii și leviții apreciau din ce în ce mai mult compania vameșilor și a celor așa-zis păcătoși, o servitoare a venit să-i spună stăpânului casei: "Ce ne facem, pescarii trebuie să sosească imediat, ce le vom da să mănânce și să bea? Am avut atâția oaspeți străini astăzi, care-au consumat toate rezervele pe care le mai aveam, încât nu știu ce vom face!" Vameșul Matei a spus: "Câți sunt?" Servitoarea i-a răspuns: "Aproape douăzeci!" Matei i-a spus: "Lasă-i să intre, mai este aici suficientă mâncare".

3. Servitoarea s-a dus și le-a transmis aceste cuvinte pescarilor, iar aceștia au venit în sala cea mare și s-au așezat la o măsuță, de unde oaspeții plecaseră.

4. Când acești pescari l-au recunoscut pe Petru și pe vechii lor tovarăși de pescuit, i-au salutat, dar văzând că masa lor era mai săracă decât a noastră, i-au spus lui Petru cu un aer morocănos: "Pentru noi este bine, căci noi suntem slujitorii adevărați și credincioși ai lui Ioan Botezătorul și avem drept lege postul, dar voi, noii discipoli ai lui Iisus, voi puteți să mâncați după plac, după cum vedem, căci nu pare să se pună problema postului pentru voi!"

5. Petru le-a răspuns: "Ioan postea pentru ceea ce noi am primit. Noi am postit împreună cu el, după învățătura și predicile lui. Ioan l-a anunțat pe Cel alături de care ne aflăm noi acum, el a fost martorul Său. La fel ca și voi, Ioan nu a avut destulă încredere atunci când a venit Cel pe care el L-a botezat. Când Ioan - sfătuit de spirit - a depus mărturie pentru Iisus și când Iisus s-a apropiat, Ioan ne-a spus: "Iată, Cel care vine este Cel despre care v-am spus că va veni după mine și căruia eu nu sunt demn să-i dezleg curelele de la sandale!" Totuși, Ioan se îndoia în secret în inima lui, la fel cum și voi vă îndoiți acum; iată de ce Ioan continuă să postească, la fel ca și voi! Dar pentru noi, care credem, s-a sfârșit cu postul. Dacă voi încă mai postiți, aceasta se datorează greșelii voastre! Și este bine așa, căci la fel cum orbul nu-și poate satisface dorința de a vedea culori, cel care este orb în inima lui nu poate să-și sature inima "sau stomacul, înțelegeți voi asta? Dacă Ioan ar fi înțeles, el l-ar fi urmat pe Mielul Domnului, care, după propria lui mărturie, trebuie să ia asupra Lui păcatul lumii. Dar cum sufletul lui s-a îndoit de ceea ce spiritul său i-a spus, a rămas în deșert pentru a depune acolo mărturie, până când Irod l-a oprit, după cum tocmai am aflat.

6. De ce nu L-a urmat el pe Iisus? Atunci când, ghidat de spirit, el ne-a spus să ascultăm de acest om, de ce nu l-a ascultat la rândul lui? De ce nu L-a urmat imediat, de vreme ce întreaga lui viață a fost consacrată într-un mod atât de sever Celui care trebuia să vină? Din câte știu eu, Cel pe care noi îl urmăm nu i-a interzis să-L urmeze! Spuneți-mi atunci un singur motiv pentru care Ioan nu L-a urmat pe Iisus".

7. Derutați, discipolii lui Ioan Botezătorul nu au știut ce să-i răspundă lui Petru. Doar unul dintre ei s-a limitat să spună că vestea potrivit căreia Ioan fusese arestat de către Irod era falsă. Irod l-a chemat doar la palatul său din Ierusalim pentru a afla tot ce știa el despre Unsul lui Dumnezeu! Irod îl aprecia mult prea mult pe Ioan pentru a-l arunca în închisoare. 8. Petru a spus atunci pe un ton ironic: "Dacă nu a făcut-o deja, atunci nu va întârzia să o facă. Irod este un vulpoi rafinat, nu trebuie să ai încredere în el".
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 123
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.4.2010, 17:18 View PostDownload Post

Capitolul 123

Ioan Botezătorul. Parabola cu mirele și cu invitații. (Matei 9, 15)

(15) Iisus le-a răspuns: "Se pot jeli nuntașii câtă vreme mirele este cu ei? Vor veni zile când mirele va fi luat de la ei și atunci vor posti.


1. După acest schimb de cuvinte, discipolii lui Ioan au continuat să mănânce și noi la fel. Doar câțiva farisei posteau și au refuzat să mănânce înainte de asfințit; ei nu au reușit să-și procure pâine fără drojdie, căci grecii de la han nu aveau. Aceștia au postit așadar, în timp ce numeroșii lor colegi, împreună cu leviții, aduceau omagii mesei.

2. Când vinul i-a făcut pe discipolii lui Ioan puțin mai vorbăreți și mai curajoși, unul dintre ei s-a ridicat și a dorit să afle de la Mine motivul pentru care discipolii lui Ioan trebuiau să postească atât de des și de sever, în timp ce " discipolii Mei și chiar Eu însumi nu posteam! El M-a întrebat: "Doamne și învățătorule, de ce trebuie ca noi, să postim atât de mult, dar nu și discipolii Tăi?"

3. Eu i-am răspuns: "Prietene, tu erai împreună cu Ioan când i s-a spus că Eu botezam oamenii și că erau numeroși cei care Mă urmau! Spune aici, cu voce tare, în fața tuturor, ce a răspuns Ioan?" Discipolul lui Ioan a spus: "Iată ce a răspuns Ioan: 'Un om nu poate să ia nimic dacă nu i s-a dat din ceruri. Sunteți martori că am spus că eu nu sunt Hristos, ci doar cel trimis înaintea Lui. Cel care are mireasă este mirele. Prietenul mirelui este acolo și îl ascultă și bucuria lui este mare să asculte vocea mirelui! Bucuria mea atinge culmea! Trebuie ca El să crească în timp ce eu mă micșorez. Cel care vine de Sus este deasupra tuturor, cel care este de pe acest pământ nu este decât de pe acest pământ și nu poate vorbi decât despre pământ; doar Cel care vine din ceruri este deasupra tuturor'.

4. După care, Ioan a făcut o pauză și a povestit tot ce a văzut și cum el a fost martorul Tău, regretând și suspinând profund că nimeni nu acceptă această mărturie, care era totuși atât de adevărată.

5. Și că cei care acceptă Marele Adevăr al lui Dumnezeu îl păstrează ascuns în ei, de frica acestei lumi care este dușmanul lui Dumnezeu, deoarece ei se tem mai mult de lume decât de Dumnezeu, din cauza slăbiciunii trupurilor lor, slăbiciune care aparține lumii, care este legată de lume. La ce folosește să cunoști în interior măsura lui Dumnezeu dacă suntem atașați de această lume? Dumnezeu nu dă nimănui spiritul Său după măsura lumii. Astfel, toți cei care au recunoscut cu adevărat spiritul lui Dumnezeu, dar sunt încă atașați de lume, nu primesc viața eternă și sunt respinși.

6. Apoi, Ioan a continuat, spunând: 'Cine crede în Fiul are viața eternă, căci Fiul însuși este viața Tatălui, dar cel care nu crede în Fiul, nu are viața eternă și vechea mânie a lui Dumnezeu cade asupra lui".

7. Iată ceea ce a spus Ioan. Dar până în prezent, nici unul dintre noi nu a putut înțelege sensul profund al acestor cuvinte. Noi știm bine că vorbea despre Tine, dar cum am putea noi să înțelegem semnificația acestor spuse?"

8. Eu am spus: "Bine! Dacă Ioan v-a învățat toate acestea, ar trebui atunci să știți că Eu sunt mirele despre care Ioan a vorbit; și dacă Eu sunt mirele, iată invitații Mei de nuntă!"

9. Discipolul lui Ioan a spus: "Unde este atunci frumoasa și divina mireasă, cum poți Tu să fii mire fără mireasă?"

10. Eu: "Invitații de nuntă sunt în aceiași timp și mireasa Mea; într-adevăr, cei care ascultă Cuvântul Meu, care îl păstrează în inima lor și care îl pun în practică sunt mireasa Mea, la fel cum sunt și invitații Mei de nuntă! De ce ar trebui ca invitații la nuntă să fie nefericiți atât timp cât mirele se află în mijlocul lor? Va veni ziua în care mirele le va fi luat și atunci vor avea destul timp să postească!"

11. Discipolii lui Ioan au fost uluiți, dar și puțin nemulțumiți, crezând că Eu îmi râd de ei, căci în timp ce le vorbeam, am avut pe față un anumit surâs! Unul din discipolii lui Ioan a spus cu un aer ironic: "Curios, spiritul lui Dumnezeu vorbea prin Ioan și același spirit ar trebui cu atât mai mult să vorbească prin Tine! Mărturia lui Ioan se referea la Tine și este ciudat că același spirit care a vorbit prin gura lui Moise, a tuturor profeților și, în final, a lui Ioan, anunțându-le bieților oameni de pe acest pământ aceleași veșnice penitențe și cerându-le aceeași atitudine rigidă, vorbește totuși prin Tine, învățându-ne exact contrariul, încă de pe vremea lui Moise, s-a acceptat faptul că oricine intră sub acoperișul unui păcătos este impur și trebuie să se purifice. Cel care atinge o femeie în ziua de Sabat sau în zilele ciclului ei menstrual trebuie să se purifice și să facă penitență. Dar se pare că Tu și discipolii Tăi nu respectați deloc nici Sabatul și nici purificările. Cum poate doctrina Ta să fie divină; dacă nu este aceeași cu cea a profeților?"
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 124
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.4.2010, 17:21 View PostDownload Post

Capitolul 124

Parabola cerului și a hainei noi. Vin nou în burdufuri vechi. (Matei 9, 16-17)

(16) Nimeni nu pune petic de postav nou la o haină veche; pentru că și-ar lua umplutura din haină și ruptura ar fi mai rea.
(17) Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altfel, burdufurile pleznesc, vinul se varsă și burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou îl pun în burdufuri noi și se păstrează amândouă."


1. Eu am spus: "învățătura Mea este ca o haină nouă. A voastră este o haină veche, plină de găuri și uzată; de aceea, voi ați putut merge la pescuit astăzi, în ziua de Sabat, indiferent ce ar fi spus Moise și Ioan. învățătura Mea este nouă; nu se poate lua un petec pentru a cârpi haina voastră veche, plină de găuri! Dacă am face așa, găurile ar deveni în curând și mai mari, căci noua țesătură ar trage de bătrâna haină uzată și ruptura s-ar lărgi.

2. Învățătura Mea este ca un vin nou, ce nu poate fi pus în burdufuri vechi, căci acestea vor plezni și vinul se va vărsa. Vinul nou se pune în burdufuri noi; astfel se păstrează și vinul și burduful, înțelegeți?"

3. Discipolii lui Ioan au spus: "Auzim bine, dar nu înțelegem cu adevărat ce vrei să spui! Explică-ne mai limpede!"

4. Eu: "Dacă M-aș putea exprima mai limpede...! Da, da, aș putea dacă aș vrea, dar de data aceasta nu vreau Eu să Mă fac mai bine înțeles; de aceea, vă voi spune doar că hainele voastre vechi și rupte și burdufurile voastre vechi nu sunt bune pentru învățătura Mea. Viața voastră dulce de pe pământ este de vină; ea este cel mai mare bun al vostru, voi îi consacrați toate forțele voastre chiar în ziua de Sabat, pescuiți pentru a vă îmbunătăți viața pe pământ și pentru a vă asigura o existență fără griji și, dacă este posibil, puțină fericire, dar voi nu vă uitați la săraci, la bolnavi și la cei necăjiți, la cei flămânzi și însetați.

5. La fel cum cel care are burta plină nu suferă deloc când îl privește pe sărmanul ros de foame, cu atât mai mult, voi nu simțiți frigul atunci când vine iarna, căci aveți cu ce să vă îmbrăcați bine, astfel încât iarna să vă pară la fel de plăcută ca o vară frumoasă! Iar când un om pe jumătate dezbrăcat trece prin fața voastră, tremurând de frig, strigându-și în gura mare amărăciunea și cerșind o haină călduroasă, voi îi răspundeți cu o voce dezgustată câteva cuvinte inutile, spunând: 'Pleacă de aici, leneșule; dacă ai fi muncit astă vară, nu ți-ar mai fi lipsit nimic iarna. De altfel, nici nu este atât de frig; tu ești un cerșetor și nu ar trebui să fii atât de sensibil!'

6. Dar cerșetorul spune: 'Doamne, am muncit toată vara și toată toamna, dar leafa mea nu a fost nici măcar a mia parte din ceea ce a câștigat stăpânul meu, ceea ce explică de ce el se poate plimba iarna gros îmbrăcat. Dar noi, care am fost atât de prost plătiți, salariul nostru din această vară abia ajungându-ne să ne hrănim, noi suferim iarna nu pentru că nu am muncit vara, ci pentru că nu am putut economisi decât foarte puțin pentru iarnă. Câștigul stăpânului nostru este sărăcia noastră'.

7. Iată ce spun cerșetorii, făcând abstracție desigur de faptul că mai există printre ei și câțiva păcătoși care își merită pe deplin sărăcia",

8. Discipolii lui Ioan au spus; "Ah! Mergi prea departe, un muncitor bun și cinstit nu a avut niciodată motiv să se plângă de patronul său; cine vrea să muncească, găsește iarna - la fel ca vara - de muncă, salariu, hrană și veșminte, Este firesc să le închizi poarta leneșilor".

9. Eu le-am răspuns: "Pentru voi, bineînțeles, dar nu și pentru Mine! Eu vă spun adevărul, în speranța că o să-l înțelegeți! Spuneți-Mi, cine a creat marea și toți peștii din ea?"

10. Discipolii lui Ioan au spus: "Ce întrebare! Cine altul decât Dumnezeu?" Eu le-am răspuns: "Ei bine! Spuneți-Mi atunci dacă ați primit de la Dumnezeu vreun document oarecare care să vă dea dreptul să prindeți bunii și prețioșii pești din mare pentru a-i vinde pentru bani, de a vă ascunde câștigurile în sacii voștri și de a nu lăsa decât a mia parte destoinicilor voștri angajați, care au făcut singuri toată munca, punându-și adeseori viața în primejdie?"

11. Discipolii lui Ioan: Iată încă o întrebare stupidă și ridicolă - cine ar putea avea un certificat de la Dumnezeu? Serviciile de Stat au fost create special de Dumnezeu pentru aceasta. Ele dau certificatele în locul lui Dumnezeu. Cel care primește un permis de la Stat îl primește din mâna lui Dumnezeu și, având în vedere faptul că dreptul de concesionare este scump plătit, înseamnă că ai de două ori dreptul de a-ți obține beneficiile din ceea ce s-a plătit".

12. Eu: "Da, da, așa stau lucrurile pe pământ, pentru oamenii egoiști și ambițioși. Oamenii și-au rânduit legile lor. Dar nu este la fel și pentru Dumnezeu; la începutul lumii, pământul întreg era un bun comun al tuturor oamenilor.

13. Dar atunci când copiii lui Cain au primit drept moștenire și au luat în stăpânire o parte a pământului, ei au stabilit legi după cum le-au dictat egoismul și ambițiile lor; nu au trecut de atunci nici o mie de ani.

14. Și Dumnezeu a lăsat atunci să se manifeste potopul, pentru a-i îneca pe toți, în afară de cei pe care El a vrut să-i apere, iar acest lucru se va repeta!

15. Dumnezeu are o răbdare infinită, dar El se va plictisi curând de modul vostru de a acționa și vai de cei care vor moșteni pământul după voi.

16. Cuvintele voastre dovedesc că credința voastră și sensul dreptății voastre sunt o haină veche și găurită, care nu mai suportă să fie peticită. Este un burduf vechi, în care nu se poate pune vinul nou. Căci voi toți sunteți niște oameni egoiști și răi! Acum Mă înțelegeți?"
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 125
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.4.2010, 17:27 View PostDownload Post

Capitolul 125

Aluzie la esenieni. Despre inteligența pământească a materialistului. Despre prietenia și binecuvântarea lui Dumnezeu. Despre încrederea în Dumnezeu. Compasiunea față de săraci.


1. Discipolii lui Ioan au spus: "Greșim noi, dacă trăim după învățătura lui Ioan? Desigur, el era un predicator sever, dar nu ne-a transmis o asemenea doctrină!

2. Vedeți, ordinul esenienilor - pe care îl cunoaștem - este strict și sinceritatea este prima lor poruncă. Dar la ce le folosește sinceritatea și toate regulile lor severe? Cine le respectă? Ele nu au nici o valoare pentru un evreu, de altfel nici pentru greci; ele nu au decât câțiva aderenți printre romani, Poate că învățătura lor este autentică; ea este, fără îndoială, excelentă pentru cei care o urmează și care se retrag complet din lume; dar este inaplicabilă pentru restul umanității!

3. La ce ne-ar putea folosi cuvintele frumoase și bune despre fraternitatea universală?

4. Privește, această casă este mare și ospitalieră, în sensul fraternității universale; cu greu îi poți găsi pereche, dar poți Tu să pretinzi într-un mod rațional că ea ar trebui să-i primească pe toți oamenii și să răspundă nevoilor tuturor? Chiar și cu cele mai bune intenții din lume și cu cea mai mare bunăvoință, îi vor lipsi mijloacele de a o face: spațiul, alimentele și multe alte lucruri.

5. Dacă, pe de altă parte, o familie săracă și-ar construi o colibă și și-ar pregăti pentru iarnă câteva rezerve sărăcăcioase, pe care le-ar mânca cu economie, așteptând ca pământul să aducă din nou roade și un grup de vreo zece oameni tocmai ar trece pe acolo, cerând adăpostul acestei biete familii, care are tot dreptul la hrana și adăpostul ei, spune-ne, după ce doctrină ar fi înțelept și corect ca această familie să le satisfacă cererile celor zece persoane, privându-se astfel de cele necesare și putând ajunge chiar să-și piardă viața!"

6. Eu le-am răspuns: "Fiecare pasăre cântă și ciripește după cum i-a fost dat; voi vorbiți după înțelegerea voastră terestră, nu puteți să spuneți nimic altceva, pentru că nu înțelegeți nimic altceva. Este tot ceea ce pot să vă răspund! Căci dacă v-aș spune ceva mai elevat și perfect adevărat despre ceruri, voi nu M-ați înțelege, întrucât inimilor voastre le lipsește inteligența necesară.

7. Proști ce sunteți, cine face să crească și să se coacă fructele pământului, cine le dă viață și le menține în permanență? Credeți voi că Dumnezeu nu vrea și nu poate să-l răsplătească pe cel care s-ar sacrifica, venind în ajutorul fraților săi la nevoie? Credeți voi că Dumnezeu este nedrept și cere omului imposibilul?

8. Este întru totul posibil pentru orice om să aibă dorința fierbinte de a face bine și de a veni în ajutorul sărmanului său frate!

9. Dacă fiecare ar fi profund animat de această dorință, nu ar mai exista pe pământ colibe sărăcăcioase, care nu pot să adăpostească decât cel mult două ființe.

10. Vedeți, această casă a prietenului Meu Matei a hrănit multă lume astăzi; el a dat din toată inima toate rezervele pe care le mai avea. Dacă nu credeți, mergeți în hambare, acolo unde ar trebui să fie grânele, nu veți găsi nimic acolo. Iată-l pe stăpânul casei, întrebați-l dacă nu am spus adevărul!"

11. Matei a confirmat cuvintele Mele și a spus: "Doamne, din nefericire, astăzi așa este și nu știu ce voi da mâine oaspeților mei. Dar aceasta mi s-a întâmplat adeseori. Am avut și am încredere în Dumnezeu și iată că totul mi-a venit din abundență și am putut să răspund nevoilor oaspeților mei".

12. "Vedeți, am spus Eu, iată cum gândește și acționează un om adevărat pe acest pământ, fără să se plângă că Dumnezeu l-a abandonat. Acesta a fost întotdeauna adevărul și așa va fi mereu.

13. Dumnezeu îl binecuvântează și nu-l abandonează niciodată pe cel care are încredere în El; El nu îngăduie ca el să piară. Dar pe cei care cred, la fel ca voi, că Dumnezeu există, fără să aibă însă încredere în El, pentru că inima lor le spune că ei nu merită ajutorul lui Dumnezeu, Dumnezeu nu îi ajută, pentru că ei nu au încredere în El, ci doar în propriile lor forțe și în propriile lor mijloace, pe care le consideră intangibile și sacre, spunând: Vai! Omule, ajută-te tu însuți dacă vrei să fii ajutat, căci fiecare om este propriul lui stăpân și trebuie să aibă grijă de el însuși; atât timp cât el s-a ajutat singur, nu se mai poate pune problema să ajute pe altcineva!'

14. Dar Eu vă spun: voi veți fi abandonați de Dumnezeu și veți fi lipsiți de ajutorul Său, care vine la sfârșit, dacă voi vă preocupați doar de voi înșivă la început. Căci Dumnezeu nu a creat oamenii din egoism, ci din iubire pură; astfel, în om totul trebuie să corespundă iubirii care i-a dat viață.

15. Dacă voi trăiți și acționați fără iubire și fără încredere în Dumnezeu, atunci veți schimba în infern cerul dinlăuntrul vostru; vă veți îndepărta de Dumnezeu și servitorii infernului nu vor scăpa ocazia să vă dea în final răsplata, adică moartea prin mânia lui Dumnezeu.

16. Atunci când vorbiți despre esenieni, care trăiesc după învățăturile Școlii lui Pitagora, voi spuneți că, din cauza filantropiei lor, nimeni nu este capabil să-i urmeze, în afară de câțiva romani!

17. Eu nu îi apreciez prea mult, căci ei nu recunosc nemurirea sufletului și totuși, cel mai rău dintre ei valorează mai mult decât cel mai bun dintre voi!

18. Vă spun deschis: dintre toți cei care s-au născut din femeie, de la începutul lumii și până astăzi, nimeni nu a fost mai mare ca Ioan Botezătorul, dar de acum înainte, cel mai mic dintre discipolii Mei din adevărata împărăție a lui Dumnezeu va fi mult mai mare decât cel pe care voi îl numiți învățătorul vostru și pe care nu l-ați înțeles niciodată. El v-a arătat drumul care duce la Mine și a netezit cărările în fața Mea. Dar lumea (materialismul) din voi v-a orbit inimile, de aceea voi nu puteți să Mă recunoașteți, cu toate că vă aflați deja aproape de Mine.

19. Mergeți și ocupați-vă de lume, de soțiile și de copiii voștri, pentru ca ei să nu rătăcească complet goi și pentru ca foamea și setea să nu le întristeze burțile. Peste puțin timp, veți vedea singuri ce bine le-ați făcut! Adevăr vă spun, Dumnezeu nu se va ocupa de ei. Eu vă spun aceasta cu cele mai depline drepturi și în tot adevărul.

20. Cel care are avere, proprietăți sau o slujbă care îi aduce mari câștiguri, care economisește pentru el și pentru copiii lui, dar privește chiorâș la sărmanii săi frați, îi ocolește pe copiii care suferă de foame, de sete și de frig, îi alungă dacă ei vin să-i ceară de pomană, îi spune fratelui său: Vino din nou peste câteva zile, sau peste câteva săptămâni, voi face atunci ceva pentru tine' și se scuză când acest frate revine cu speranța de a fi ajutat spunând că nu poate, atunci când el are în secret tot ceea ce-i trebuie pentru a-l ajuta pe acesta, adevăr, adevăr vă spun, acela este un dușman al lui Dumnezeu, căci el nu-l recunoaște pe Dumnezeu în fratele său și nu-l iubește pe fratele său care este în fața lui și ale cărui nevoi el le cunoaște!

21. Adevăr, adevăr vă spun, cel care îl abandonează pe fratele său la nevoie, îl abandonează simultan pe Dumnezeu din ceruri, care îl va abandona la rândul Lui, înainte ca el să-și dea seama!

22. Dar cel care nu-l părăsește pe sărmanul său frate, chiar dacă Dumnezeu îl pune la încercare, va fi binecuvântat înainte ca el să ajungă să se îndoiască, primind o bogăție eternă, cu mult mai presus decât hambarele și pivnițele gazdei noastre".

23. Discipolii lui Ioan au spus, în bătaie de joc: "Asta credem bucuroși, căci știm că sunt goale".
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 126
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.4.2010, 17:39 View PostDownload Post

Capitolul 126

Un vin miraculos. Îngerii servitori. Despre credința de nezdruncinat în Dumnezeu.


1. Servitoarea hanului a sosit cu răsuflarea tăiată și i-a spus lui Matei: "Stăpâne, stăpâne, vino să vezi; într-o clipă, o mulțime de tineri au adus tot felul de merinde într-o cantitate atât de mare, încât nu vom reuși să consumăm totul nici într-un an! Totul arată atât de proaspăt și de bun! Hambarele sunt pline până la acoperiș și burdufurile din pivniță sunt pline cu cel mai bun vin! Stăpâne, stăpâne, de unde vin toate acestea, căci totul s-a petrecut în ziua de Sabat a evreilor?"

2. Matei nu mai înțelegea nimic, nu mai mult decât toți cei care se aflau în sală, iar discipolii lui Ioan Botezătorul, dintre care unii văzuseră cu câteva clipe înainte că toate hambarele erau goale, l-au întrebat pe Matei dacă făcuse o comandă de alimente!

3. Matei le-a răspuns: "Eu nu, altfel aș fi știut și nici soția mea, de vreme ce m-a anunțat prin servitoare că puținele provizii pe care le mai aveam sunt aproape epuizate, în afară de grădină și de câteva terenuri în arendă nu mai am nici o livadă și dacă aș mai fi avut vreuna, nu aș fi avut timp să mă ocup de ea, având deja destul de multe de făcut la vama mea și cu acest han în care primesc foarte multă lume. De aceea, în fiecare săptămână, aduc provizii de la Capernaum. Peștele mi-l aduceți voi și, în ceea ce privește cerealele, le cumpăr de obicei de la coreligionarii mei greci, Iată, pe scurt, modalitatea în care îmi aprovizionez casa, dar nu știu nimic despre această comandă!

4. Am crede că un mare prieten necunoscut a făcut aceasta pentru mine, doar dacă nu ar fi vorba despre un miracol, despre care nu mai este nici o îndoială! De unde vine acest prieten și cine este el? Bineînțeles că nu știu, nu mai mult decât voi; îi voi chema pe toți servitorii mei și îi voi întreba dacă îi cunosc pe cei care au adus aceste provizii!"

5. El a chemat-o pe soția lui, pe toate servitoarele și pe toți servitorii și le-a pus această întrebare. Dar toți au răspuns, la unison, că nu cunosc pe nici unul dintre acești tineri. "Acești oameni de o statură aparent fragilă au aerul unor băiețandri foarte tineri, părul lor lung este buclat într-un mod magnific și hainele lor seamănă mai degrabă cu cele ale romanilor decât cu cele ale evreilor. Erau foarte numeroși și au lăsat sprinteni mărfurile în pivnițe și hambare, spunând: Acesta este un dar pentru Matei vameșul, care a fost chemat astăzi de către Marele învățător!" Apoi s-au îndepărtat cu toții și nu am văzut în ce direcție au plecat".

6. Un fariseu a spus: "Pare ciudat și totuși este adevărat. Dar am vrea să înțelegem mai bine".

7. Acest fariseu s-a întors spre Matei și i-a spus: "Stăpâne al casei, dă-ne să gustăm din acest vin și-ți vom spune îndată de unde provine. După gust și după culoare, ne vom da sigur seama de unde este".

8. Au coborât apoi în pivniță și au adus tuturor pahare pline cu vin; când fariseii și leviții au gustat, ei au spus cu uimire: "Nu, nu am mai gustat niciodată un asemenea vin, are un gust indescriptibil. Am gustat până acum toate vinurile cunoscute de pe acest pământ și unele erau excelente, dar în comparație cu acest vin, toate celelalte par ca apa! Este o enigmă și va rămâne o enigmă.

9. Dar deoarece ai o rezervă atât de mare din acest vin minunat nu ai vrea să ne vinzi câteva burdufuri? Aceasta, desigur, pentru a le trimite Marelui Preot la Ierusalim!"

10. Matei a răspuns însă: "L-am primit gratis, îl voi da gratis, dar Marele Preot nu va primi nici o picătură, doar dacă nu va veni aici, din întâmplare, ca oaspete. Aici, el va fi servit la fel ca toți ceilalți, dar, insist la fel ca toți ceilalți și niciodată în calitate de Mare Preot al evreilor, ceea ce nu reprezintă pentru mine decât ticăloșia tuturor ticăloșiilor, care ucide spiritul oamenilor de aceeași credință cu el".

11. Un levit i-a spus: "Prietene, părerea ta în legătură cu Marele Preot este greșită; se vede că nu ai nici o idee despre ceea ce este el!"

12. Matei: "Să lăsăm asta de o parte, altfel mă voi supăra. Voi vedeți lucrurile din punctul lui de vedere, de aceea nu vedeți ceea ce se află în fața voastră, cu atât mai mult cu cât nimeni nu își poate vedea propria față, nasul sau fruntea! Dar noi, care suntem în fața voastră, le vedem bine. Suficient, să nu mai vorbim, altfel am să mă înfierbânt și nu aș vrea să vă ofensez, pentru că eu îmi respect oaspeții".

13. Un fariseu ceva mai politicos a spus: "Bine, bine, să lăsăm asta și să vorbim mai bine cu învățătorul Iisus. Poate că el ne va da cel mai bun răspuns. Căci el ne depășește pe toți în știință și în înțelepciune", întorcându-se spre Mine, el Mi s-a adresat: "Ce spui tu despre această istorie? Trebuie să știi câte ceva, căci cuvintele adresate discipolului tău Ioan făceau aluzie directă la aceasta! Totul s-a petrecut chiar atunci când tu le explicai discipolilor lui Ioan Botezătorul cum Dumnezeu îi binecuvântează pe cei care îl iubesc cu adevărat și își pun toată încrederea în El și când tu denunțai urâțenia și latura iluzorie a egoismului. Eu bănuiesc așadar că tu știi ceva sau că ești chiar tu autorul".

14. Eu am spus: "Bine, dacă Mă bănuiți, asociați supoziția voastră cu ceea ce le-am spus discipolilor lui Ioan și recunoașteți în inimile voastre că am spus adevărul cei mai deplin!

15. Cel care va acționa după profunzimea inimii lui, va primi de asemenea de la Dumnezeu ceea ce a primit prietenul și fratele nostru Matei.

16. Căci, credeți-Mă, Dumnezeu este mereu același în inima Sa, același care a fost pe întinderea cerurilor cu mult înainte ca soarele, luna și stelele să strălucească pe ea; așa cum este El în acest moment, așa va rămâne în eternitate.

17. Cel care îl caută pe drumul drept, îl va găsi și va fi binecuvântat din eternitate în eternitate!"

18. Aceste cuvinte i-au zguduit pe toți până în adâncul inimii, iar discipolii lui Ioan, după ce au reflectat mai profund, au spus: "El este fără îndoială un profet cu mult mai mare decât era Ioan al nostru, alături de care am trăit timp de zece ani, fără ca niciodată să auzim ceva asemănător. Fariseul are dreptate atunci când pretinde că acest nazaritean știe ceva. Eu aș zice chiar că, cu el, nu se știe unde ne vor duce toate acestea. Iată de fapt dovada orbirii noastre și a învățătorului nostru Ioan".
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 127
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.4.2010, 17:43 View PostDownload Post

Capitolul 127

Iuda și Toma. Orbirea discipolilor lui Ioan Botezătorul. Moartea fiicei lui Cornelius. Adevărații urmași ai lui Hristos!


1. Iuda, mai încălzit de vin decât ar fi trebuit a vrut să ridice vocea și să le spună ceva vecinilor săi, în special discipolilor lui Ioan Botezătorul. Dar Toma, veșnicul său adversar, a înaintat pentru a-i spune: "Prietene, atunci când învățătorii vorbesc, discipolii tac și ascultă. Aici, fiecare cuvânt ieșit din gura noastră este o prostie și dacă ai mâncărimi să vorbești, mergi afară să strigi ce vrei și întoarce-te când o să te doară gura".

2. Iuda i-a răspuns: "Ce ai tu împotriva mea, ți-am făcut ceva? Eu nu am niciodată dreptul să vorbesc?"

3. Toma i-a spus: "Cunoaștem de mulți ani înțelepciunea ta și nu suntem dispuși să te reascultăm aici pentru a o mie și una oară spunând același lucru. Noi suntem cu toții la fel de înțelepți ca tine, am primit aceeași educație ca și tine; înțelege deci că tu nu ai ce să ne înveți. Un discipol nu vorbește decât atunci când învățătorul său îl întreabă. Putem, bineînțeles, să punem întrebări, dar numai dacă acestea sunt întemeiate și necesare. Dacă întrebările noastre nu demonstrează altceva decât curiozitate, reflectând doar simpla noastră plăcere de a ne da frâu liber limbii, atunci merităm să fim biciuiți, căci prostia trebuie să fie întotdeauna pedepsită cu nuiaua".

4. Iuda: "Bine, bine, tac; știu bine că în prezența ta eu nu am dreptul să vorbesc, căci tu reprezinți chiar înțelepciunea profetului Ilie! Păcat doar că nu ai trăit înainte de Solomon, ce mult i-ar fi folosit lecțiile tale! Dar ajunge, am să tac!"

5. Toma ar fi vrut bucuros să-i răspundă, dar i-am făcut semn că era de ajuns și el a tăcut.

6. Unul dintre discipolii lui Ioan nu reușea deloc să înțeleagă de ce îi comparasem Eu pe el și pe tovarășii lui cu niște haine peticite și cu burdufuri vechi, care nu pot păstra vinul nou! El s-a întors către Mine și Mi-a pus această întrebare puțin naivă: 'Văd bine că tu trebuie să fii un profet, dar observ că preferi vinul din burdufuri vechi celui nou, din burdufuri noi! Mai văd că haina Ta nu este nouă și că în curând ea va fi o zdreanță. Dacă aș putea să te ajut, spune-mi, căci am multe haine acasă, pe care nu le mai port".

7. Tovarășii săi au vrut să-l alunge pe loc, din cauza întrebării lui prostești. Eu am fost însă plin de înțelegere în privința lui și i-am explicat comparația.

8. Omul a fost mulțumit, iar Eu le-am spus celorlalți: "Dacă vedeți un orb că face un pas greșit și cade în șanț, credeți că este înțelept să-l acuzați și să-l condamnați pe orb pentru că a strivit iarba din șanț atunci când a căzut? După ochii lui fizici, el seamănă cu voi la fel de mult ca un frate, dar ochii sufletului său sunt mai orbi decât ai voștri și este foarte dur - după cum știm cu toții – să pedepsim un frate orb pentru că s-a împiedicat în fața noastră!"

9. Aceste cuvinte au fost primite cu aclamații generale. Toți cei de față strigau: "Iată, a vorbit bine, El acționează după cum vorbește, El este demn să fie numit cel mai mare dintre oameni și să fie încoronat! Trăiască cel mai mare dintre oameni!"

10. După ce oamenii și-au sfârșit aclamațiile, iar Eu am adăugat câteva cuvinte în legătură cu veșmântul vechi și vinul nou, a sosit, cu răsuflarea tăiată, Cornelius, comandantul din Capernaum; el s-a îndreptat repede spre Mine și s-a aruncat la picioarele Mele, spunând: "Doamne, prietenul meu, Tu, Divin învățător, fiica mea favorită, care îmi poartă numele, încântătoarea și adorabila mea fiică este moartă". Lacrimile i-au tăiat dintr-o dată vocea, apoi, revenindu-și, el a adăugat:

11. "Doamne, Tu, Cel căruia nimic nu îi este imposibil, vino acasă la mine, atinge-o cu mâinile Tale miraculoase și ea va învia la fel ca fetița lui Jairus, șeful sinagogii, care era moartă dea binelea și care acum trăiește. Tu, care ești prietenul meu cel mai bun, Te implor, vino să-mi acorzi această grație".

12. Eu i-am spus: "Ai încredere, voi veni și voi face ceea ce Mă rogi; fiica ta este moartă și este deja rece, dar Eu o voi învia, pentru ca ea să poată aduce mărturie acestei sărmane umanități despre gloria lui Dumnezeu".

13. Discipolii Mei M-au întrebat dacă le permit să Mă urmeze sau trebuie să Mă aștepte acolo. Eu le-am spus: 'Voi toți cei care sunteți discipolii Mei și tu, Matei, care ai fost vameș, urmați-Mă! Eu am avut grijă de locuința ta pământeană și voi mai avea grijă, dar doresc ca tu să fii, la fel ca ei, discipolul Meu".

14. Matei și-a aruncat hainele de hangiu și-a pus veșmintele cele mai bune, lăsându-le alor săi grija de a se ocupa de afacerile obișnuite ale casei sale.

15. Nota bene - Iată ceea ce trebuie să facă cel care dorește să Mă urmeze; el trebuie să moară față de lucrurile materiale și profesionale, să nu se mai preocupe de viața sa materială, altfel el nu va putea intra în împărăția Mea. Căci, cel care pune mâna la plug dar întoarce ochii în altă parte și nu privește în față, nu este făcut pentru împărăția lui Dumnezeu.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 128
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.4.2010, 17:46 View PostDownload Post

Capitolul 128

Femeia cu scurgere de sânge (Marcu și Luca) Iisus la Cornelius (Matei 9, 20-25)

(20) Și iată o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge, a venit pe dinapoi și s-a atins de poala hainei Lui.
(21) Căci își zicea ea: "Numai să mă pot atinge de haina Lui și mă voi tămădui."
(22) Iisus S-a întors, a văzut-o și i-a zis: "îndrăznește, fiica Mea ! Credința ta te-a tămăduit." Și s-a tămăduit femeia chiar în ceasul acela.
(23) Când a ajuns Iisus în casa fruntașului sinagogii și când a văzut pe cei ce cântau din fluier și gloata bocind,
(24) le-a zis: "Dați-vă la o parte; căci fetița n-a murit, ci doarme!" Ei își băteau joc de El.
(25) Dar, după ce a fost scoasă gloata afară, Iisus a intrat înăuntru, a luat pe fetiță de mână și fetița s-a ridicat.


1. Să revenim acum la expunerea Evangheliei.

2. Am părăsit casa lui Matei târziu, după-amiaza și, când eram cam pe la mijlocul drumului, ne-a ajuns din urmă, alergând, o femeie care, la fel ca cealaltă femeie grecoaică, suferea și ea de doisprezece ani de pierderi de sânge și pe care nimeni nu putuse să o ajute. Această femeie a procedat la fel ca femeia grecoaică: ea Mi-a atins poalele hainei și, instantaneu, i s-a petrecut ceea ce-și dorea atât de mult. Căci ea își spusese în sinea ei: "Dacă aș putea măcar să ajung să ating tivul hainei Sale, atunci voi fi vindecată!" Ea a simțit imediat că izvorul celor doisprezece ani de suferințe a secat.

3. Eu M-am întors atunci și i-am spus acestei femei: "Ai încredere, fiica Mea, credința ta te-a mântuit. Mergi în pace". Femeia s-a întors acasă plină de lacrimi de bucurie și de recunoștință și nu a mai fost niciodată bolnavă.

4. Această femeie era evreică și nu grecoaică. Dar ea locuia aproape de o comunitate grecească pe care o vizita adeseori și de aici aflase despre vindecarea femeii grecoaice despre care au vorbit Marcu și apoi Luca, pictorul-poet! De aceea, aceste evenimente asemănătoare au fost adeseori confundate, chiar de către teozofii cei mai savanți, dând astfel apă la moară celor care se îndoiau.

5. Matei, scribul, M-a întrebat imediat dacă trebuie să menționeze acest eveniment și pe cele din timpul zilei.

6. Eu i-am spus: "Notează tot ce s-a petrecut astăzi, în afară de aprovizionarea casei lui Matei și de conversațiile care au avut loc acolo. Ne vom întoarce în această seară acasă și mâine vom avea timp să vedem ce trebuie să scrii despre ziua de astăzi".

7. Matei scribul a fost foarte mulțumit. Noi am sosit apoi la casa comandantului, am intrat cu toții în sala în care zăcea fetița moartă, întinsă pe un catafalc, după datina romană.

8. Se aflau acolo o mulțime de bocitoare și de oameni care făceau un vacarm imens, căci acesta era obiceiul, pentru a trezi sufletul celui mort și pentru a-i îndepărta pe mesagerii lui Pluton, prințul infernurilor, după credința oarbă a majorității popoarelor păgâne.

9. După ce am intrat împreună cu discipolii Mei în această sală în dezordine, le-am poruncit să înceteze cu zgomotele și să se îndepărteze de casă, spunându-ie că fetița dormea și că nu era moartă.

10. Atunci, bocitorii plătiți pentru a face cât mai multă gălăgie (căci fără bani, nimeni nu ar fi strigat) au început să râdă de Mine. Unul dintre ei Mi-a spus: "Acum îți va fi mult mai greu decât la Jairus! Privește mai de aproape; vei vedea bine că, din punct de vedere medical, ea este cu adevărat moartă. După învățătura lui Hipocrate, faimosul medic grec, moartea este zugrăvită pe fața ei, iar tu susții că ea doarme!"

11. Văzând că bocitorii nu doresc să iasă, comandantul le-a poruncit să plece și a ordonat soldaților săi să alunge oamenii, în cameră s-a făcut, în sfârșit, liniște.

12. După ce camera și întreaga casă au fost golite de toți acești inoportuni, am intrat în sfârșit în cameră împreună cu discipolii Mei și toți cei din casa comandantului. Am mers la catafalc, am luat mâna moartei, fără să spun nimic de data aceasta și, instantaneu, fata s-a ridicat atât de sănătoasă și de puternică, de parcă nu ar fi fost niciodată bolnavă.

13. Când fata a văzut că fusese așezată pe un catafalc aranjat ca pentru morți, a întrebat de ce se afla acolo.

14. Comandantul s-a apropiat de ea și i-a spus, copleșit de o fericire imensă: "Adorata mea Cornelia, tu ai fost foarte grav bolnavă, ai murit și te-am fi pierdut pentru totdeauna dacă acest atotputernic Mântuitor între Mântuitori nu te-ar fi înviat cu puterea Lui divină, așa cum a înviat-o cu câteva zile în urmă pe fetița șefului sinagogii, Jairus, pe care tu o cunoști bine. Bucură-te, deci, de această nouă viață și, de acum înainte, să fii plină de recunoștință față de acest prieten între prieteni, care El singur ți-a făcut binele suprem, redându-ți prețioasa viață pe care o pierduseși!"
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 13 of 25  [ 245 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 12, 13, 14 ... 23, 24, 25  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !