Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 22.5.2019, 10:43
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Saturn - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5, 6  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 9
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 13.7.2010, 03:24 View PostDownload Post

Capitolul 9

Câteva informații referitoare la planta-navă. Râurile de pe Saturn și curgerea lor liniștită. Structura sferică spiralată a lui Saturn și a celorlalte corpuri cerești. Marea bogăție a formelor creației. Cele patru fluvii principale de pe Saturn.

1. Dacă tot am vorbit în ultimul capitol de ciudata plantă-navă, ar mai trebui să adăugăm câte asemenea fructe produce o asemenea plantă.

2. Planta crește din abundență pe malul râurilor și al lacurilor, precum și pe imensele plaje ale oceanelor. Într-un an saturnian, această plantă produce fructe de două ori, putându-se recolta 4-500 de fructe de la o singură plantă. Pe planetă, sau mai bine zis, în Herrifa, nimeni nu are drept de proprietate asupra acestor fructe. La fel ca și pe Pământ, pe Saturn este aplicat principiul de drept: Primo occupantijas (*7)! Orice saturnian care are nevoie de unul sau mai multe fructe, le recoltează și ele devin proprietatea lui. Nimeni nu-i va contesta acest drept vreodată, din motive care țin de o înaltă moralitate, căci pe Saturn fiecare locuitor se consideră pe sine ca fiind ultimul și cel mai neînsemnat; vom explica mai detaliat acest atribut atunci când vom discuta despre ființele umane de pe această planetă.

3. Deocamdată vom arunca o privire asupra apelor de pe Saturn, și cu deosebire din ținutul Herrifa.

4. În Herrifa există mai multe mii de ape curgătoare de mari dimensiuni, ale căror izvoare sunt localizate fără nici o excepție în centrul regiunii, mai exact pe muntele Girp, cel mai înalt munte din Herrifa. Acest munte nu se compară cu cei de pe Pământ, baza sa fiind mai mare decât întreaga Europă. Veți înțelege astfel cum se face că pe un munte atât de mare există atâtea izvoare de apă.

5. În pofida dimensiunilor sale uriașe, acest munte este structurat ca un con aproape perfect. Forma sa nu este modificată decât de formațiunile stâncoase care pot fi găsite pe el, precum și de albiile lăsate de numeroasele sale izvoare. Rezultă în mod evident că apele care izvorăsc din acest munte curg în toate direcțiile, fiind alimentate apoi de alte ape curgătoare, provenite de pe alți munți mai mici, după care curg liniștite către ocean. Diferența dintre râurile de pe Pământ și cele de pe Saturn este că acestea din urmă curg mult mai liniștite. Ele nu sunt deloc tumultuoase, căci în afara munților din care izvorăsc, pe Saturn nu există podișuri, ci numai câmpii imense, care se ridică foarte lin de la nivelul mării, astfel încât la jumătatea distanței dintre malul oceanului și munte înălțimea câmpiei este pretutindeni aceeași, de 2.000 de metri deasupra nivelului mării. Din cauza uniformității reliefului, toate cursurile de ape au același debit și aceeași viteză de curgere.

6. Dintre numeroasele râuri care există, nu vom discuta decât de patru, care sunt cele mai mari și își urmează cursul către ocean într-o linie atât de dreaptă de parcă ar fi trasată cu echerul.

7. În locul în care izvorăsc aceste fluvii, ele sunt deja mai mari decât este Dunărea în punctul în care se varsă în mare. Pe măsură ce își continuă drumul, lățimea lor crește continuu. Când ajung la ocean, fiecare dintre ele are o lățime de aproximativ 200 de mile. O altă diferență față de fluviile de pe Pământ constă în faptul că cele de pe Saturn au exact aceeași adâncime a albiei peste tot, începând din vârful muntelui și până la vărsarea în ocean. Deși pe parcursul traseului lor primesc apa a numeroase alte râuri, ele nu cresc în adâncime, ci numai în lățime.

8. Probabil că vă întrebați cum este posibil acest lucru. Vă voi explica: fundul albiilor lor este alcătuit dintr-un strat pietros absolut egal ca grosime, pe care apa îl transportă treptat către ocean sub formă de aluviuni. În aceste condiții, cum ar putea varia adâncimea ei?

9. Ca să înțelegeți mai bine, ar trebui să adăugăm câteva explicații scurte. În timpul distrugerii lumilor ca urmare a căderii lui Adam (*8), pe care v-am explicat-o și despre care ați aflat, structura primordială a lui Saturn a rămas neschimbată, deși anterior el fusese mult mai mare.

10. Mărimea sa anterioară este indicată de actualul său inel. Suprafața inelului exterior era cândva suprafața planetei Saturn. În acele timpuri, din Saturn a fost tăiate două părți egale, una din partea de nord și alta din partea de sud, care au fost proiectate în spațiu ca două învelișuri goale, căci șarpele cel rău dăduse naștere unor progenituri extrem de malefice pe aceste două emisfere. Numai partea centrală fierbinte a planetei a rămas pură, motiv pentru care a fost păstrată ca veșnică amintire a faptului că marele Arhitect al Universului poate păstra un corp ceresc chiar și atunci când acesta își pierde perfecțiunea sa primordială.

11. Doriți probabil să aflați de unde s-a născut planeta actuală, mai mică, în interiorul acestui inel. Vă voi spune, iar dacă vă veți deschide la maximum ochii și urechile, veți putea înțelege din cuvintele Mele nu numai cum s-a născut Saturn, dar și toate celelalte corpuri cerești. Actualul corp ceresc din interiorul inelului a existat și anterior, înainte ca emisfera nordică și cea sudică să fie tăiate și azvârlite în spațiu, la fel cum s-ar întâmpla lucrurile și cu Pământul, dacă emisferele acestuia ar fi detașate de acesta; acesta este miezul planetei. Altfel spus, chiar în interiorul Pământului vostru există un Pământ mai mic, în interiorul căruia există altul, și mai mic, conectate între ele prin intermediul aerului, apei și focului. Actuala planetă Saturn este cea de-a treia sferă interioară, inelul reprezentându-le pe celelalte două, căci este deja divizat în două părți care nu se ating.

12. Atunci când priviți actuala planetă Saturn, aveți șansa rară de a privi un corp ceresc în structura sa interioară, ca și cum ați privi un măr tăiat într-o secțiune transversală. Aveți ocazia să cunoașteți astfel structura mecanică internă a unui corp ceresc. Evident, nu puteți vedea inclusiv centrul planetei Saturn, dar relația față de acesta rămâne aceeași ca și relația dintre inelele exterioare și planeta propriu-zisă. Dacă Saturn ar fi decojit din nou, sub inelul superior ar apărea un al treilea inel, mai mic, în interiorul căruia ar pluti liber un alt corp ceresc, perfect rotund, exact așa cum se petrec lucrurile acum.

13. Dacă veți face efortul de a vă rafina capacitatea de înțelegere, veți înțelege acest proces din ce în ce mai bine. Vă veți da seama cât de ușor este pentru Mine, să reduc sau să măresc un asemenea corp ceresc, dacă acest lucru se dovedește necesar.

14. Dacă ați putea vedea toate corpurile cerești din spațiul infinit al creației, ați cunoaște forme pe care spiritul vostru nu le-ar putea înțelege nici chiar în lumina cea mai puternică. De vreme ce voi înșivă, cu puterea voastră intelectuală limitată, vă puteți crea instrumentele, dându-le formele pe care le doriți, în funcție de destinațiile dorite, cu atât mai mult pot face acest lucru Eu cu creația Mea imensă. În această privință, vă asigur că imaginația Mea nu are nevoie de școlile voastre pentru a urma un curs de estetică, așa cum cred unii dintre savanții voștri.

15. Plantele, animalele și mineralele de pe Pământ dovedesc la scară mică de ce imaginație dispune Creatorul. Pe Saturn puteți descoperi deja o parte din această diversitate, și vă asigur că pe soare ea este cu mult mai mare. Dacă ceea ce v-am revelat despre Saturn vi se pare atât de minunat, Mă întreb ce veți spune atunci când vă voi duce într-o călătorie pe soare? Deocamdată să ne ocupăm însă de Saturn, căci mai sunt multe de văzut.

16. Și nu uitați că în ceea ce privește această planetă, am început cu începutul. Voi știți că Eu las întotdeauna la sfârșit vinul cel bun, nu ca gazdele meschine de pe Pământ care se grăbesc să-și îmbete oaspeții cu un pahar de vin prost, acrit și diluat cu oțet îndulcit. Așadar, încercați să înțelegeți plenar ce vă spun: Eu am început cu începutul! Când vom termina cu acest corp ceresc, imaginația voastră va fi mult mai bogată și veți putea trece cu ușurință pe un nivel superior. Căci pentru Mine, creația este ierarhizată pe verticală, și ea nu are un sfârșit către infinitate. Nu există nicăieri în creație un al treilea nivel de comparație, ci numai două: ceva este întotdeauna mai presus decât altceva, la fel cum ceva este întotdeauna mai măreț și mai sublim decât altceva. Dar nu veți găsi nicăieri ceva care să fie mai presus decât orice altceva, care să nu poată fi depășit în măreție, căci această culme supremă și de neegalat sunt chiar Eu însumi. Abia după ce veți cunoaște splendorile acestor corpuri cerești vi se va permite să vedeți o licărire slabă din ceruri. Și vă asigur că această licărire vă va face să uitați de toate splendorile la care ați asistat pe diferitele corpuri cerești. Căci deși lucrările Mele sunt de o măreție infinită, nu trebuie să uităm că aceste corpuri cerești se află totuși închise în materia moartă. Vă puteți imagina singuri cât de sublime trebuie să fie ele în lumea spiritului, acolo unde totul este numai lumină și viață.

17. Să ne întoarcem însă la planeta noastră, Saturn, și să vedem care este adâncimea râurilor, lacurilor și oceanelor sale. Măsura pe care o vom alege este de un kilometru. Oceanele de pe Saturn au o adâncime practic egală, de un kilometru, care nu scade decât în apropierea țărmurilor. Râurile au pretutindeni o adâncime de 20 de metri în partea din centru a albiei, care scade pe măsură ce ne apropiem de maluri, La fel, această adâncime scade pe măsură ce ne apropiem de punctele de vărsare a râurilor în ocean.

18. Din cauza acestei uniformități a adâncimii, suprafața râurilor de pe Saturn este absolut netedă, reflectând ținutul înconjurător în toată splendoarea lui, la fel ca un lac liniștit pe Pământ. Priveliștea oferită este de o rară frumusețe, îndeosebi noaptea, când toate luminile nocturne sunt practic dublate de ape.

19. Cele patru fluvii principale divid acest ținut în patru părți, astfel încât cineva aflat în vârful muntelui central poate vedea granițele ținutului urmărind cursurile celor patru fluvii. Evident, un pământean nu ar putea vedea niciodată atât de departe, dar saturnienii pot face acest lucru, căci vederea lor este mai bună decât unele telescoape de pe Pământ. Pe Saturn acest lucru este chiar o necesitate, căci dacă cineva dorește să-și supravegheze proprietatea, el are nevoie de o vedere foarte ascuțită. În zilele frumoase, saturnienii au capacitatea de a vedea din vârful unui munte o întreagă țară de pe Pământ. Cel mai acut simț al saturnienilor este cel vizual. Acesta poate fi comparat cu vederea unei acvile terestre, care poate vederea de la mare înălțime chiar și animalele cele mai mici.

20. Cât despre celelalte caracteristici ale acestor râuri, lacuri și oceane, de ele ne vom ocupa într-un capitol ulterior. Pentru astăzi, Amin!


(*7) Primul care intră în. posesie obține toate drepturile de proprietate.
(*8) Vezi Casa Domnului, de Jakob Lorber.
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 10
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 13.7.2010, 03:33 View PostDownload Post

Capitolul 10

Oamenii care trăiesc în apropiere de Fluviul-Dimineții Cefe trei locuințe ale saturnienilor. Cum pot controla natura saturnienii prin puterea voinței lor. Comunicarea saturnienilor cu lumea spirituală. Misiunile inutile ale spiritelor terestre pe Saturn.

1. Între cele patru fluvii, unul curge direct către dimineață (*9); acesta este cel mai mare și mai populat fluviu. Nu trebuie să credeți însă că veți găsi orașe și fortificații pe malurile sale, așa cum s-ar petrece lucrurile pe Pământ. Așa ceva nu există pe întreaga planetă.

2. Cele mai plăcute locuințe pentru saturnieni sunt arborii-soarelui. Pe Saturn, aceștia sunt numiți gliuba, iar sub ramurile lor trăiesc familii întregi. Saturnienii nu trăiesc împreună într-un singur loc, așa cum se petrec lucrurile pe Pământ. O parte din populație trăiește pe câmpii, cu deosebire pe malurile râurilor, în timp ce altă parte trăiește în munți. De aceea, pe ambele maluri ale Fluviului-Dimineții sunt plantați arbori ai soarelui, sub care saturnienii își fac locuințe permanente. Spun „locuințe permanente” deoarece acești copaci nu se usucă prea curând. Ei continuă să crească și devin din ce în ce mai mari, astfel încât sub un singur copac poate trăi o familie întreagă, care, din cauza diferitelor legături de rudenie, poate ajunge până la 10-20.000 de oameni.

3. Fluviile, dar îndeosebi acest Fluviu al Dimineții, împlinesc foarte multe necesități ale localnicilor, în următoarea ordine a importanței: mai întâi de toate, trebuie precizat că saturnienii sunt foarte buni prieteni ai igienei personale; nu este deloc neobișnuit ca ei să se spele și de șapte ori pe zi. În al doilea rând, lor le place foarte mult să înoate, căci acest sport îmbină revigorarea cu amuzamentul. În această privință, sunt cu toții adevărați artiști ai apei; ei nu înoată numai la suprafață, ca pământenii, ci pășesc cu ușurință și pe suprafața apei, putând face tot felul de manevre care vouă vi s-ar părea neverosimile. De pildă, pot pluti pe deasupra apei, sau pot sta pe această suprafață, învârtindu-se.

4. Dacă doresc să se scufunde, pot face acest lucru, dar nu foarte ușor, căci în relație cu apa, ei sunt cu 40% mai ușori decât sunt pământenii. Vă mai amintiți, cred, când vă povesteam că ei pot pluti cu ușurință prin aer, lucru savurat în special de tineri. Chiar și cei mai bătrâni dintre ei pot sări însă fără probleme de pe diferite înălțimi, fără a-și face vreun rău. Ei nu prea gustă însă acest lucru, căci după un asemenea zbor prin aer se simt de regulă amețiți.

5. Un al treilea motiv pentru care saturnienii preferă să trăiască în apropierea apei este strălucirea superbă a acesteia în cursul nopții, despre care am mai vorbit. În al patrulea rând, aceste râuri emană un aer răcoros extrem de plăcut, pe care saturnienii îl adoră, în al cincilea rând, ei trăiesc pe malurile râurilor din cauza animalelor lor, pentru ca acestea să aibă un acces la ușor la apă, lucru despre care vom discuta în detaliu mai târziu. Marile animale domestice nu pot fi crescute în munți, din cauza lipsei de apă, căci izvoarele încep să curgă de regulă în jumătatea inferioară a munților, în timp ce oamenii de pe înălțimi trebuie să se mulțumească cu apa ploilor și cu plantele numite butoaie plutitoare. Cel mai mare dintre animalele lor domestice are nevoie de nu mai puțin de 566.000 de litri de apă într-o singură zi, cantitate uriașă pe Pământ. Acest animal uriaș este echivalentul vacilor de pe Pământ, cu mențiunea că un elefant de-al vostru ar putea păși pe spinarea unei asemenea vaci fără ca aceasta să-i simtă greutatea mai mult decât simte elefantul greutatea unui parazit. Datorită utilității ieșite din comun a acestui animal, saturnienii preferă să trăiască pe malul apelor curgătoare sau al lacurilor, căci aceste vaci beau de cinci ori mai multă apă decât mănâncă. Vom explica mai târziu cu ce anume se hrănesc aceste animale.

6. Deși saturnienii nu își construiesc orașe sau case, ei știu să planteze arboriilați (despre care am vorbit într-un capitol anterior) într-o manieră atât de artistică încât aceștia alcătuiesc ansamble de locuit de o rară frumusețe, infinit mai reușite decât cele mai mari și mai frumoase orașe de pe Pământ, cu zidurile lor care par poleite cu aur.

7. În al șaselea rând, saturnienii preferă să trăiască pe malul apelor din cauza iubirii lor pentru ocean și pentru arta navigației. Le place să navigheze atât de mult nu din motive egoiste, pentru a câștiga ceva, ci mai degrabă din plăcere pură și din motive de sănătate. Atunci când doresc să viziteze alte ținuturi sau insule mai îndepărtate, ei sunt nevoiți să apeleze la navigație, lucru care îi încântă în mod deosebit.

8. Vă întrebați probabil de ce își mai dau saturnienii osteneala să își construiască vase de navigație, dacă tot au capacitatea de a pluti pe apă. Răspunsul este cât se poate de simplu: ei pot păși cu ușurință pe apă, dar numai dacă nu au alte poveri. Dacă au asupra lor chiar și cel mai mic obiect, ei se scufundă imediat, căci relația lor cu apa a fost calculată aproape la nivelul unui fir de păr. Chiar și atunci când pășesc pe apă, ei fac acest lucru cu cea mai mare atenție, foarte încet, și numai după ce au exersat îndelung (mult mai mult decât exersează patinatorii profesioniști pe Pământ). Din toate aceste motive, este mult mai simplu pentru ei să navigheze cu ambarcațiunile lor, care străbat nu mai puțin de 30-50 de mile într-o oră terestră. Trebuie precizat că navele lor nu sunt dotate cu motoare cu aburi, cu roti sau cu vâsle. Ele sunt puse în mișcare exclusiv de voința lor fermă și de credința lor de nezdruncinat. Așa se și explică de ce își lipesc pe marginea vaselor acele steaguri vegetale (de care vorbeam anterior), pe care le magnetizează cu voința lor, astfel încât să poată direcționa nava către destinația dorită,

9. Vă asigur că această forță motrice este infinit mai bună și mai sigură decât teribilele voastre motoare cu abur, care pun într-un pericol constant viața umană! Dacă nu aș avea Personal grijă de voi prin intermediul îngerilor Mei gardieni, s-ar produce mult mai multe accidente din cauza aburului eliberat decât cele pe care le cunoașteți voi. Nu există nimic mai stupid decât să folosești forțe ale naturii despre care nu cunoști nimic. Nu este suficient să știi din experiență că forța aburului eliberat are o mare putere compresoare, mai trebuie să cunoști și ce anume se ascunde în spatele acestui abur comprimat, generând această putere.

10. În natură nu există nici o putere moartă. Oriunde există o forță, ea are în spate un principiu viu, care a fost eliberat. Cine poate ști însă câtă putere au spiritele eliberate ale aburului? Adevăr vă spun: dacă ele nu ar fi controlate de îngerii păzitori, nu ar trece mult și aroganții voștri ingineri ar descoperi cât de ridicole sunt toate calculele lor. Dacă nu ar fi ținută sub control, puterea spiritelor eliberate din numai 1.837 litri de apă ar fi atât de mare încât ar putea face praf și pulbere munți întregi într-o singură clipă. Vă puteți face acum o idee despre cât de mare trebuie să fie protecția cerească pentru ca stupidele ființe umane care trăiesc pe Pământ să nu piară prin accidente provocate chiar de neștiința lor.

11. Saturnienii nu cunosc nimic despre aceste lucruri, dar sunt de o mie de ori mai înțelepți decât inginerii voștri super-deștepți, care au cucerit prin invențiile lor oceanele Pământului. Pe lângă alte avantaje, saturnienii mai dispun de un mare privilegiu: acela ca de câteva ori în viață să se poată asocia personal cu Mine și cu îngerii Mei. Din aceste scurte conversații ei pot obține informații de mii de ori mai prețioase decât dacă ar participa la conferințele excesiv de retorice ale savanților voștri.

12. În această privință, aș dori să menționez în treacăt că spiritele de pe Pământul vostru vin deseori să îi viziteze pe saturnieni, lucru care li se permite oricând, dar mai ales atunci când simt această nevoie. De regulă, se petrece însă același scenariu: saturnienii râd de aceste spirite terestre, care se consideră foarte învățate. Saturnienii le reproșează convingerile inimaginabil de stupide, căci ei nu știu nici măcar că Domnul, Creatorul cerului și al tuturor corpurilor cerești, este în întregime uman. Acest lucru este cunoscut numai de câteva ființe umane și de creștinii de pe Pământ. Cât privește spiritele, acestea au cele mai năstrușnice și mai ridicole idei în legătură cu Mine, idei pe care nu ezită să le portretizeze.

13. Într-unul din aceste portrete, Eu sunt ilustrat sub forma unui ierarh, în timp ce alții Mă pictează pe jumătate gol, plutind pe un norișor și ținând o cruce în mână (de regulă în mâna dreaptă). Mai sunt unii care Mă pictează sub forma unui porumbel în zbor (*10), care plutește deasupra unui ierarh și a Hristului gol, cel cu crucea. Alții nu ezită să Mă ilustreze în toate aceste trei maniere simultan, ceea ce din punct de vedere matematic este un nonsens, căci sunt prezentat sub forma a trei ființe, din care numai două au o formă umană, în timp ce a treia nu este decât un animal. Iată așadar cum apar Eu în majoritatea ilustrărilor: ca un ierarh, un Hrist gol și un porumbel!

14. Pe întreaga planetă Saturn nu există nici măcar o singură ființă umană care să aibă o altă concepție despre Mine decât aceea că sunt un om, la fel ca orice alt om, cu o singură diferență: aceea că sunt un om perfect și complet, adică un om în al cărui trup trăiește Divinitatea în toată plenitudinea ei. Dacă aveți dificultăți în a înțelege acest lucru, întoarceți-vă către materie, care vă va spune de unde provine ea și ce reprezintă ea, așa cum de altfel v-a și spus deja. Abia atunci veți înțelege cum se face că în Mine - ca ființă umană completă - trăiește plenar, într-o manieră corporală, Divinitatea.

15. Când saturnienii au pus lucrurile la punct, aceste spirite terestre arogante s-au supărat și s-au enervat foarte tare, propunându-și să se răzbune pe saturnieni atacându-i, pentru a le impune apoi prin forță propriile lor convingeri. Dar pe cât de smeriți sunt saturnienii, pe atât de fermă este credința lor, astfel încât spiritele de pe Pământ nu rezistă prea mult în câmpul lor vibratoriu, întorcându-se de bunăvoie acasă.

16. Voi explica aceste scene mai în detaliu atunci când vom vizita regiunile acoperite cu ghețuri și zăpezi veșnice de pe Saturn, care sunt locuite de saturnienii decedați. Trebuie să știți că spiritele oricărui corp ceresc, în special dacă nu au atins o mare puritate, rămân după moarte în sfera planetei pe care au locuit-o într-un trup fizic.

17. Deocamdată, vom reveni cu studiul nostru asupra apelor curgătoare.

(*9) Răsărit.
(*10) Aluzie la Duhul Sfânt, ilustrat frecvent în aceasta manieră.
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 11
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.7.2010, 19:53 View PostDownload Post

Capitolul 11

Frumoasele peisaje riverane. Fluviul de la Nord. Fluviul Serii. Fluviul Amiezii.

1. Dacă doriți să vă imaginați un asemenea fluviu, gândiți-vă la o suprafață vastă și calmă de apă, care se întinde către ocean în linie dreaptă, fără să poată fi cuprinsă cu ochii. În plus, gândiți-vă că acest fluviu străbate o câmpie imensă întreruptă din când în când de formațiuni muntoase regulate, despre care am vorbit deja. Adăugați și o mare bogăție a vegetației acestor regiuni riverane. Între șirurile de munți cresc adevărate bulevarde de arbori-piramidă, în mijlocul unor grădini superbe, la care se adaugă păduri întinse de copaci-pâlnie și alți arbori luxurianți, tufișuri, flori și ierburi. Există de asemenea o populație foarte bogată de animale, neobișnuite pentru voi, și o sumedenie de libelule magnifice, care zboară în toate direcțiile deasupra apei - toate fiind supuse voinței saturnienilor. Printre familiile care locuiesc pe malul râurilor veți întâlni frecvent vizitatori angelici, și din când în când, Mă puteți întâlni chiar pe Mine.

2. Dacă puneți cap la cap toate aceste informații, vă puteți face o idee destul de exactă referitoare la splendoarea inimaginabilă a acestor regiuni riverane. După cum am mai spus, o atenție cu totul specială merită fluviul care curge către răsărit, cu malurile sale spațioase. Nu trebuie să credeți însă că vegetația crește haotic; dimpotrivă, totul crește în cea mai perfectă ordine planificată. Nu numai că am avut grijă de nevoile animalelor, dar M-am îngrijit personal de aspectul estetic al regiunii, astfel încât toate aceste splendori să fie cât mai perfect aranjate. Cred că ați ajuns deja la această concluzie din descrierea plantelor și a vegetației pe care v-am făcut-o.

3. Celelalte trei fluvii sunt structurate în aceeași manieră ca și cel care curge către răsărit, dar nu au lățimea acestuia și nu sunt la fel de dens populate. Asta nu înseamnă însă că splendorile de pe malurile lor nu sunt la fel de perfect ordonate.

4. Fluviul care curge către nord este un fluviu „romantic”, căci valea prin care trece este deseori mărginită de munți, pe versanții cărora apar frecvent niște turnuri stâncoase, de culoare albă, care par să se înalțe până la cer, împodobite cu o plantă vindecătoare numită hellatharianga, sau „tufișul de aur cu o mie de frunze”, pe care am descris-o mai devreme. Această regiune reprezintă arealul ideal pentru această plantă, deși ea poate fi găsită și în alte locuri, dar nu în aceeași abundență.

5. Malurile fluviului care curge către nord sunt întru totul comparabile cu cele ale fluviului care curge către răsărit, cu o singură excepție: arborii-piramidă nu cresc prea ușor în acest ținut stâncos. Aveți astfel o imagine completă a acestui fluviu și a malurilor sale.

6. Fluviul care curge către asfințit este faimos pentru nenumăratele sale păsări cântătoare, ale căror triluri armonioase sunt vestite în lung și în lat. Dacă ați putea petrece o singură seară aici, ați asculta un concert prin comparație cu care muzica celor mai faimoși compozitori ai voștri, cum ar fi, să zicem, Handel, cântată de cea mai bună filarmonică, ar părea orăcăitul unor broaște într-un iaz.

7. Pe Saturn, Eu sunt maestrul de sunet al păsărilor! Puteți fi convinși că dacă ar putea asculta o singură melodie cântată de acești cântăreți cu pene, până și cei mai buni soliști vocali pe care îi aveți nu ar mai îndrăzni să cânte vreo notă cât trăiesc (N.B.: muzica reprezintă o formă de divertisment extrem de populară printre saturnieni. Ei nu au însă nici un fel de instrumente muzicale. În schimb, sunt excelenți cântăreți vocali, dar pe care și-l pun în valoare cântând imnuri de slavă și de recunoștință adresate Mie în timpul serviciilor lor divine. Toate acestea vor fi descrise în amănunt atunci când vom vorbi direct despre saturnieni și despre viața pe care o duc).

8. Fluviul care curge către sud, Fluviul Amiezii, este faimos pentru luciul apei sale. Suprafața acesteia strălucește puternic în timpul zilei, la fel cum strălucesc pe Pământ diamantele cele mai mari și mai bine șlefuite. Explicația este legată de puritatea excepțională a apei sale, în special la suprafață. Deși toate apele de pe Saturn sunt mai pure decât cele mai curate izvoare de pe Pământ, apa acestui fluviu este atât de curată încât poți vedea prin ea orice obiect, chiar și la cea mai mare adâncime. Așa se explică de ce suprafața apei strălucește atât de minunat, mai ales atunci când există o mișcare cât de mică a valurilor. Nu vă puteți imagina această splendoare fără seamăn: un curcubeu pe Pământ ar fi un spectacol banal prin comparație cu strălucirea acestei ape.

9. În ceea ce privește însă populația care trăiește pe malurile acestui fluviu, ea este fără doar și poate cea mai săracă. Explicația are legătură cu apa dură, din cauza căreia vegetația este mult mai săracă decât în alte locuri. Deși este atât de curată, apa fluviului este foarte dură (lucru care, se știe, este valabil și pe Pământ: cu cât apa este mai curată, cu atât mai dură este ea). Nu trebuie să trageți însă concluzia că vegetația de pe malurile acestui fluviu este absolut dezolantă; prin comparație cu locurile cele mai bogate în vegetație de pe Pământ, cea de aici este de-a dreptul luxuriantă. Ea nu se compară însă cu vegetația de pe malurile altor fluvii, îndeosebi cu cea a Fluviului Dimineții.

10. Am discutat așadar despre cele patru fluvii principale izvorâte de pe muntele central. Acestea nu sunt însă singurele regiuni populate de pe Saturn. Ceilalți munți și râurile lor sunt la fel de dens populate. Singura diferență față de aceste patru fluvii principale este că celelalte râuri au mult mai multe meandre (nu sunt la fel de drepte), dar în rest lucrurile sunt destul de asemănătoare.

11. Nu ne mai rămâne decât să facem o descriere a numeroaselor lacuri interioare, a utilității și frumuseții lor, și a habitatului care trăiește pe malurile lor extrem de întinse. O vom face cu prima ocazie. Deocamdată, Amin!
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 12
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.7.2010, 20:02 View PostDownload Post

Capitolul 12

Lacurile de pe Saturn. Măreția ținuturilor rurale și marea populație care trăiește pe malurile lor. Legăturile dintre râuri, fluvii și lacuri. Grupurile de conuri stâncoase ca locuri de recreație. Călărirea lebedelor.

1. Lacurile de care vorbeam în capitolul anterior sunt destul de diferite de lacurile de pe Pământ, care reprezintă acumulări de ape stătătoare în anumite crăpături neregulate ale solului. Pe Saturn, apa izvoarelor se adună de asemenea în depresiunile câmpiilor din jurul munților. Aceste lacuri sunt mult mai puțin adânci decât râurile de câmpie. Adâncimea lor depășește rareori 12 metri, ceea ce înseamnă foarte puțin pentru standardele saturniene. Orice saturnian poate traversa cu ușurință un asemenea lac, din cauza adâncimii sale reduse. Apa abia dacă îi va ajunge până la genunchi. Ea este totuși suficient de adâncă pentru a susține ambarcațiunile saturnienilor.

2. Se pune întrebarea: la ce folosesc aceste lacuri? Ele servesc acelorași scopuri ca și canalele pe care le sapă oamenii pe Pământ. Din fiecare asemenea lac pleacă cel puțin o sută de pâraie, care se varsă apoi în alte râuri, devenind afluenți ai acestora. În acest fel, lacurile le permit saturnienilor să ajungă pe cale acvatică la diferitele cursuri de apă, în special la cele patru fluvii principale. Spre exemplu, dacă există un asemenea lac între Fluviul Dimineții (est) și cel al Amiezii (sud), va exista cel puțin un asemenea afluent, dacă nu mai multe, care se varsă într-unul sau în celălalt din cele două fluvii. Cu siguranță va exista un lac de câmpie și între Fluviul Amiezii și cel a Serii (vest), precum și între cel din urmă și Fluviul Miezului Nopții (nord), în acest fel, legăturile dintre marile fluvii se realizează prin diferite canale și lacuri, de ordinul sutelor. În mod similar, există legături acvatice între toate râurile mai mari sau mai mici de pe Saturn.

3. Lacurile acoperă suprafețe foarte mari. Cel mai mic dintre ele este de dimensiunea Mării Caspice (424.300 kilometri pătrați) din Asia, cel mai mare lac de pe Pământ. Există și lacuri foarte mari, unele de dimensiunea Mării Mediterane (2.496.000 kilometri pătrați). Cele de o asemenea mărime nu sunt însă foarte numeroase; de regulă, ele pot fi găsite în apropierea oceanelor. Către centrul ținutului există numeroase lacuri mai mici, căci oriunde veți găsi o câmpie în această regiune, veți întâlni cu siguranță și cel puțin un lac. Privite dintr-un punct mai înalt, aceste lacuri oferă ochiului o priveliște atât de încântătoare, încât cu greu v-ați putea-o imagina.

4. Deși există și pe Pământ locuri cu lacuri interioare, forma lor nu este deloc uniformă, ci mai degrabă haotică, la fel ca și împrejurimile. Malurile lor sunt înconjurate de pietre bătute de vânturi, de zone muntoase împădurite sau de câmpii aride, fiind imposibil de găsit o ordine în ele. Acest lucru nu se întâmplă pe Saturn, unde lacurile au întotdeauna o formă de elipsă. Din ele pornesc în toate direcțiile canale, care se varsă în alte lacuri, râuri sau fluvii. Imaginați-vă o asemenea suprafață calmă de apă, din care cea mai mică are 10-100 mile pătrate, existând însă și altele cu dimensiuni mai mari, de 100-1000 de mile pătrate, sau chiar de 1.000-30.000 de mile pătrate, și vă veți putea face o idee despre dimensiunile acestor lacuri. Adăugați și numeroasele canale care pleacă din ele, majoritatea în linie dreaptă, și veți putea aprecia mai bine splendoarea lor, cu atât mai mult cu cât aceste canale nu sunt mai înguste de 2-40 de mile.

5. Nu doar dimensiunile vaste subliniază măreția acestor lacuri, cât mai ales malurile lor, extrem de populate. Nicăieri nu se dezvoltă o vegetație atât de luxuriantă ca pe malurile acestor lacuri. Acesta este mediul ideal pentru arborii-piramidă, care cresc până la înălțimi incredibile (din punctul vostru de vedere), vârfurile lor fiind chiar mai înalte decât cele ale celor mai înalți munți de pe Saturn.

6. Una din plantele pe care le cultivă saturnienii pe malurile lacurilor este planta-navă. În spatele culturilor de acest fel sunt plantați arborizid (lați). Pe malul anumitor lacuri, înălțimea acestor ziduri aurite depășește de multe ori un kilometru. Saturnienii au atins o asemenea măiestrie în arta altoirii încât atunci când un arbore lat atinge o anumită înălțime, ei îi taie o creangă și o altoiesc pe un alt arbore lat, după care acoperă despicătura cu pământ; în acest fel, noul copac va crește cu încă jumătate din înălțimea lui inițială. Procedeul este continuat atât timp cât este posibil, împodobind malul cu forme excepțional de grandioase, căci acești copaci cresc până la înălțimi uimitoare, care depășesc cu mult înălțimea lor naturală. În spatele acestor ziduri vegetale, saturnienii cultivă de regulă arborele hotch-potch, cu coloanele sale, care contribuie cu varietatea sa incredibilă la înfrumusețarea regiunii.

7. Când am discutat despre Fluviul-Dimineții și despre locuitorii de pe malurile acestuia, am afirmat că nu veți găsi pe Saturn orașe, fortificații sau locuințe, cu excepția acestui arbore. Același lucru este valabil inclusiv în ceea ce privește lacurile interioare. Nu există alte locuințe decât primul arbore de care am discutat (*11). Trebuie totuși să adăugăm un lucru: când crește pe malurile lacurilor, acest copac depășește în dimensiuni speciile similare care trăiesc pe malurile râurilor sau în munți, servind astfel drept locuință pentru un număr mult mai mare de persoane.

8. Toate aceste specii vegetale păstrează aceeași ordine riguroasă de care am mai discutat. De aceea, malurile lacurilor arată ca un paradis perfect, în sensul cel mai real al cuvântului. Chiar dacă arborele-soare este unicul tip de locuință al saturnienilor, nu trebuie să credeți că acești copaci sunt plantați unii lângă ceilalți. Dimpotrivă, este nevoie de o buna bucată de timp pentru a călători de la o locuință la alta. Distanta cea mai scurtă între acești copaci ai soarelui este de aproximativ 10-20 de mile, dar de regulă ea se situează între 50-100 de mile geografice, căci proprietățile saturnienilor au dimensiuni care egalează o țară europeană. Pe o asemenea proprietate nu există de regulă decât un singur copacsoare, sau, în cazul celor mai mari, cel mult 5-10 copaci. Un nou arbore-soare este plantat numai atunci când membrii familiei se înmulțesc atât de mult încât nu mai încap sub cel precedent.

9. Uneori, când membrii unei familii trebuie să se mute din cauza suprapopulației, se întâmplă ca ei să plece în munți, deși nu prea le place acest lucru. Înainte de a-și planta arborele-soare pe un munte, saturnianul de rând va face tot ce îi stă în puteri pentru a-și găsi un loc pe malul unui lac. El nu pleacă pe munte decât dacă îi este imposibil să găsească vreun loc în apropiere de un lac. Dacă se decide totuși să plece pe munte, el va căuta acele locuri bogate în izvoare și în care cresc arborele ploii (briura) și cel numit butoiul plutitor, pentru a avea astfel la dispoziție apa necesară. Fără apă, locuitorii de pe Saturn nu și-ar putea crește vacile, de la care obțin lapte cald, și ar trebui să se mulțumească cu laptele caprelor de munte domesticite, care nu este la fel de dulce.

10. Dacă doresc să se bucure de lapte de vacă, ei nu au altă șansă decât să coboare la câmpie și să-și viziteze rudele. Ei obțin prețiosul lapte de la acestea fie în schimbul plantelor vindecătoare culese de pe munte, fie prin muncă. După ce au făcut rost de lapte, ei își umplu containerele de care am mai vorbit și se întorc acasă. Vă mai amintiți de căruțele pe care le au, pe care le-am descris într-un capitol anterior, confecționate cu multă ușurință din butoiul plutitor și pe care locuitorii de la câmpie îl numesc uneori „vasul montan”,

11. Deși, conform unităților voastre de măsură, acești arbori-locuință par să fie plantați la o distanță destul de mare unii de alții, aceste distanțe nu reprezintă o problemă pentru saturnieni, care își pot vedea cu ochiul liber vecinii, datorită simțului extrem de ascuțit al vederii. În plus, picioarele lor lungi îi poartă cu ușurință pe distanțe de 10 mile geografice, pe care le parcurg în numai 15 minute. În cazul în care casa vecinului se află la o distanță mai mare, ei călătoresc cu vasele lor, despre a căror viteză am mai vorbit.

12. Singurul lucru care mai trebuie explicat este dacă apa acestor lacuri interioare este stătătoare sau curgătoare. De altfel, am precizat deja că apa lor este curgătoare, atunci când am vorbit despre canale. Apa lacurilor este antrenată în curenți destul de puternici, dar totuși mai lenți decât cei ai râurilor și fluviilor. Curenții pornesc din centrul lacului în direcții radiale, către canalele pe care le alimentează, care fac legătura cu alte lacuri, cu râuri și fluvii. Există totuși o altă particularitate care le diferențiază față de canalele de pe Pământ. Apa acestor canale care fac legătura cu alte lacuri curge astfel: spre exemplu, dacă avem un canal care face legătura între lacurile A și B, apa curge dinspre lacul A către B pe partea stângă a canalului, și invers, dinspre lacul B către A pe partea dreaptă a aceluiași canal. Astfel, dacă un saturnian dorește să călătorească între cele două lacuri, el poate face călătoria dus-întors pe același canal, odată pe partea stângă, iar la întoarcere pe partea dreaptă. Cred că inginerii voștri hidraulici ar avea mari dificultăți în a reproduce această mișcare a apei. În ceea ce privește canalele care fac legătura cu apele curgătoare (râuri și fluvii), în aceste cazuri sensul de curgere este unul singur: dinspre lac către râu, sau dinspre râu către lac, după cum este cazul. Acest lucru nu împiedică cu nimic navigația pe ele, căci pe Saturn apele curg foarte calm, iar cel mai puternic curent nu depășește 20 de metri pe minut, în timp ce un curent normal curge de regulă cu o viteză de 2-10 metri pe minut. De altfel, această mișcare a apelor nu are nimic de-a face cu navigația saturnienilor, având doar rolul de a nu lăsa apele să stagneze și să se colmateze. În plus, prin mișcarea lor, apele emană un suflu benefic vieții.

13. Frumusețea acestor lacuri de câmpie este foarte mult amplificată de conurile stâncoase din centrul lor. Motivul pentru care au fost create este că în centru, apa lacurilor este foarte calmă, așa că ar putea deveni cu ușurință stagnantă, colmatându-se. De aceea, am avut grijă să creez în centrul lor aceste conuri stâncoase, pentru ca apa să se izbească de ele, creând o mișcare de fricțiune și înviorându-se astfel (prin trezirea electricității sale interioare). Pe aceste conuri crește frecvent acea plantă vindecătoare cunoscută sub numele de hellatharianga, tufișul de aur cu o mie de frunze. Acesta emană o mireasmă eterică extrem de parfumată, împrospătând întreaga suprafață a lacului. Nu întâmplător, saturnienilor le place foarte mult să călătorească cu bărcile lor către aceste conuri din centrul lacurilor.

14. Uneori, există mii de asemenea conuri într-un singur lac, și trebuie precizat că ele sunt foarte impunătoare. Dacă le-ați putea vedea, ați fi convinși probabil că aveți în față un mare oraș pe apă, pe lângă care Veneția ar părea doar o jucărie, căci majoritatea acestor conuri au o circumferință de 2-3 mile geografice și o înălțime de 4-6 kilometri. Pe un con truncat ar exista suficient loc pentru a clădi un întreg oraș. Imaginați-vă acum un grup de câteva mii de asemenea conuri și vă veți putea face o idee despre mărimea acestor cetăți de conuri.

15. Locuitorii de pe Saturn lucrează mult la aceste conuri, sculptând trepte pentru a putea ajunge în vârful lor, unde rămân zile întregi, bucurându-se de măreția peisajului. Conurile foarte mari sunt sculptate astfel încât să fie create anumite terase exterioare. Accesul la etajele superioare se realizează pe niște scări sculptate în spirală. Evident, sunt alese în acest scop numai acele conuri pe care nu a crescut nici un fel de vegetație. Cele pe care au crescut plante sunt considerate un fel de sanctuare, și orice saturnian ar considera un păcat să dai cu dalta într-un asemenea con. Spiritele angelice le explică uneori că nu este vorba de nici un păcat, dar este într-adevăr imprudent să distrugi o plantă atât de nobilă cu o unealtă metalică. De aceea, saturnienii evită să se atingă de conurile pe care crește vegetația, dintr-un fel de smerenie prudentă. Vârfurile și terasele laterale ale conurilor sculptate sunt decorate artistic cu tot felul de frunze și cu steagurile plantei numite chajaba. Priveliștea acestor grupuri de conuri, situate în centrul lacurilor, devine astfel o priveliște încă și mai frumoasă, impresionându-i chiar și pe saturnieni.

16. Frumusețea acestor cetăți din conuri de piatră este amplificată și mai mult atunci când la baza lor se adună numeroase vase, respectiv când familii întregi le vizitează. Se adaugă o mare varietate de păsări de apă, care seamănă cu lebedele voastre, dar au o mare varietate coloristică, și care încântă auzul cu cântecele lor. Nu trebuie să credeți însă că aceste păsări seamănă ca mărime cu lebedele voastre; ele au mai degrabă dimensiunile unei ambarcațiuni mai mici. De aceea, saturnienii obișnuiesc să călărească pe spatele acestor lebede, pentru a se distra. Ei domesticesc păsările și le folosesc ca animale de povară, legându-le de multe ori de bărcile lor. Dacă ați privi o asemenea procesiune vi s-ar părea probabil un basm cu zâne, văzând câteva sute de lebede cum trag de o ambarcațiune. Acest gen de călătorii nu servesc însă decât pentru amuzament, și nu degenerează niciodată în exploatarea animalelor, căci saturnienii sunt plini de compasiune pentru toate creaturile vii. Ei nu le-ar folosi niciodată pentru munci grele, căci puterea voinței și credinței lor este suficientă pentru a realiza orice fel de munci.

17. Am spus cam tot ce era de spus în legătură cu insulele interioare. Ne vom ocupa acum de regatul animalelor, și vom începe cu minunatele animale acvatice. Vă invit din nou să vă dați drumul imaginației, și veți asista la multe miracole. Pentru astăzi, vă spun însă Amin!

(*11) Gliuba, arborele-soare, descris în capitolul 3.
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 13
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.7.2010, 20:06 View PostDownload Post

Capitolul 13

Țărmurile oceanelor. Pericolele datorate furtunilor și inundațiilor. La baza acestor inundații stau lunile și inelele lui Saturn. Speciile inferioare de animale marine. Midiile albastre gigantice.

1. Am învățat până acum aproape tot ce era de spus în legătură cu ținutul respectiv, cu vegetația sa bogată și cu apele sale, precum și cu destinațiile acestor lucruri. Ne vom întoarce acum atenția de la regatul plantelor metalice elementare și al sferei acvatice, care reprezintă habitatul principal al animalelor, la regatul propriu-zis al celor din urmă.

2. Înainte să descriem lumea animalelor, trebuie să facem o scurtă inspecție a țărmurilor oceanelor, unde trăiesc o mare varietate de animale. Pe Pământ, țărmurile oceanelor sunt regiunile cele mai populate, datorită accesului la apă, care facilitează inclusiv afacerile și transportul, cu condiția ca în aceste regiuni să nu fie stânci, nisipuri, mlaștini sau recifuri. Pe țărmurile oceanelor de pe Saturn lucrurile stau complet diferit. Pe această planetă, nici un om nu trăiește în vreo zonă mai apropiată de 40 de mile geografice de țărmuri. Explicația este de natură meteorologică: în limitele acestei distante, nimeni nu ar fi în siguranță, din cauza inundațiilor provocate de furtuni. Pe Pământ, oceanele sunt supuse mareelor periodice; vă puteți da seama că acestea sunt cu mult mai mari pe această planetă gigantică. Mărimea mareelor este direct proporțională cu cea a planetei, la fel ca și celelalte lucruri care există pe ea.

3. Motivul pentru care mareele de pe Saturn nu se ridică întotdeauna la același nivel are legătură cu cele șapte luni, a căror influență asupra întregii planete este considerabilă. Această influență devine cu atât mai mare atunci când toate cele șapte luni se află de aceeași parte a lui Saturn, ca rezultat al vitezelor diferite cu care călătoresc pe orbitele lor. În asemenea momente, mareele sunt mai înalte decât de obicei. În cazul Pământului, o singură lună se rotește în jurul planetei, motiv pentru care ar fi imprudent să-i atribuim ei întreaga influență asupra mareelor, deși este incontestabil faptul că ea exercită o anumită influență asupra acestora. Când nivelul apei oceanelor se ridică cu doi metri, influența lunii nu contează nici măcar pentru 2,5 centimetri. Pe o planetă de mărimea lui Saturn, ridicarea naturală a oceanelor este factorul determinant, la care se adaugă însă și influența lunilor; dacă o singură lună influențează ridicarea nivelului apei cu 2,5 centimetri, șapte luni vor contribui la ridicarea nivelului apei cu 17,5 centimetri, un centimetru pe Saturn neavând dimensiunea celui de pe Pământ, ci una proporțională cu restul planetei. Dacă veți face toate calculele, veți constata că influența celor șapte luni este responsabilă de ridicarea nivelului apei cu 140 de metri. La această înălțime se mai adaugă și ridicarea naturală a apei oceanelor, care este de 120 de metri în timpul fluxului. Veți înțelege acum de ce există un pericol atât de mare de inundare a țărmului pe o distanță de 40 de mile geografice.

4. Dacă inelul de deasupra oceanului nu ar avea o influență atât de benefică asupra apelor sale, ținuturile de jos și o bună parte din câmpii ar fi puse în pericol pe câteva mii de mile. Din cauza forței de atracție a inelelor se petrece însă un fenomen ciudat: apa oceanelor nu depășește aproape niciodată distanța de 40 de mile, căci în timpul fluxului se formează adevărați munți de apă sub inele, ceea ce generează o forță contrară celei care invadează țărmurile, care o neutralizează în bună măsură pe aceasta.

5. Munții de apă seamănă cu tsunamiurile de pe Pământ, cu diferența că forța de atracție a inelelor le dă acestora înălțimea teribilă de 100 de mile geografice. De aceea, în timpul fluxului, navigația pe ocean este absolut imposibilă, căci dacă un vas este surprins de un asemenea munte de apă, el este ridicat cu o ferocitate și o viteză atât de mari, încât după ce este aruncat de pe culmea cea mai înaltă, cu greu s-ar mai putea vorbi de o întoarcere fericită acasă. În cazuri foarte rare, se poate întâmpla chiar ca valurile să ajungă la o înălțime atât de mare încât să atingă aproape inelul inferior.

6. Chiar și valurile mai mici sunt însă extrem de periculoase pentru navigație, căci ori de câte ori se petrec asemenea acumulări, apa oceanului creează vârtejuri ce se învârt cu o viteză indescriptibilă. Dacă vreun vas ajunge în mijlocul acestor munți de apă care dansează, el este mai întâi atras pe culmea valului, când vârtejul de dedesubt este încă redus ca intensitate. Viteza de rotație a apelor crește însă treptat, pe măsură ce valul se înalță din ce în ce mai sus, iar când vasul este aruncat în hăul de dedesubt, nimic nu-l mai poate salva de furia apelor. Diametrul unui asemenea munte de apă, chiar și de mărime medie, este de 20-50 de mile geografice la bază, 10-20 de mile la mijloc și 1-2 mile în vârf. Viteza de rotație a apelor într-un asemenea munte este atât de mare încât o singură rotație durează numai 2-5 minute la mijlocul muntelui, în timp ce pe culmea acestuia atinge 1-1,5 minute. Vă puteți imagina ce forță distructivă are un asemenea munte! Dacă o navă plutește pe ocean, și sub ea începe să se formeze un asemenea val, nava este ridicată la înălțimi amețitoare, după care este aruncată la mare distanță.

7. Aceste explicații au fost absolut necesare înainte de a începe cu descrierea regatului animal, pentru a ști că țărmurile oceanelor nu reprezintă un habitat locuibil de ființele vii. Ne vom ocupa mai întâi de primele generații de animale, cele născute prin abiogeneză (generație spontană). În urma acestui act sublim al naturii, animăluțele atomice eterice sunt create în apă. Ele se multiplică apoi din clasă în clasă, până când ating nivelul care pe Pământ poartă numele de amfibii. Pe acest corp ceresc, clasa amfibiilor reprezintă nivelul de tranziție de la animalele marine (acvatice) la cele terestre. Așadar, primul nivel este cel al animalelor care cresc pe malul mării, locul în care animalele ies din lumea acvatică și trec pe uscat. Dacă dorim să studiem corect regatul animalelor de pe Saturn, este firesc să începem cu locul lor de origine.

8. Prin urmare, apa oceanelor reprezintă primul habitat al animalelor. Care sunt primele animale pe care le putem descoperi pe acest corp ceresc, dacă examinăm apa oceanelor? În această privință, ordinea lor nu diferă prea mult de cea de pe Pământ.

9. Prima clasă de animale este alcătuită dintr-o specie de viermișori albi, atât de mici încât câteva milioane abia dacă ocupă spațiul unei picături de apă. Cea de-a doua clasă cuprinde o altă specie de viermi, ceva mai mari, echipați deja cu două aripioare. Nici aceștia nu pot fi văzuți însă de ochii saturnienilor, cu toată vederea lor extrem de ascuțită. Aceste animale aflate pe al doilea nivel consumă în fiecare secundă mii de viermișori din prima clasă. Cea de-a treia clasă se referă la o specie de viermi cenușii alungiți, de mărimea nematodelor, mai exact anguillula aceti. Aceste animale sunt extrem de vorace și se hrănesc cu viermii din primele două clase, integrându-le viața în propria ființă. În cea de-a patra clasă intră niște specii de viermi cu două capete și care au deja o lungime de 2,14-2,25 milimetri. Ei sunt ceva mai groși la mijloc, semănând cu niște suveici. Aceste animale își consumă predecesoarele pe scara evoluției. În această clasă apare pentru prima oară diferențierea de sex. Este vorba de cele două capete ale viermelui, structurate în așa fel încât unul indică sexul masculin, iar celălalt sexul feminin. Cea de-a cincea clasă reprezintă un fel de coleoptere de culoare roșie, cu patru picioare. Animalele sunt vizibile, având o lungime de 4,28-4,50 milimetri și o grosime de 1,07-2,12 milimetri. Și această specie este extrem de vorace, mâncând toate cele patru clase de predecesori în cantități uriașe și încorporându-le astfel viața în propria ființă. Urmează astfel câteva mii de asemenea clase, fiecare dintre ele fiind încorporate de cea superioară, până când se ajunge la clasa crustaceelor.

10. Clasa crustaceelor este la fel de bogată. Prima care apare pe scara evoluției este midia, urmată de melc.

11. Între scoici, nu vom menționa decât o singură specie, și anume midia albastră gigantică, care atinge asemenea dimensiuni încât dacă ați vedea o singură scoică din această categorie pe pământ, ați confunda-o cu o insulă, a cărei suprafață ar fi de 1-1,5 mile pătrate. Această midie este cea mai evoluată în clasa sa. Moartea sa este provocată de melcișori. Aceștia pătrund în ea din toate direcțiile și continuă să se hrănească multă vreme. După consumarea cărnii, cochiliile scoicilor sunt aruncate de maree pe o insulă sau pe continent, fiind adunate de localnici. Aceștia le folosesc ca bazine pentru adunarea apei provenite de la arborii-ploii.

12. Partea exterioară a acestei scoici nu este deosebit de frumoasă, culoarea sa fiind de un verde închis. Partea interioară este mult mai reușită, fiind colorată într-un auriu strălucitor, cu irizații azurii. De aceea, bazinele umplute cu apa arborilor-ploii arată minunat în bătaia soarelui. Saturnienilor le place să se îmbăieze în aceste „piscine”, din cauza purității apei și a miresmei eterice pe care o emană aceasta, și care seamănă cu uleiul eteric al nardului de pe Pământ (una din cele mai parfumate plante de pe Pământ).

13. Vă întrebați probabil: cum reușesc să miște saturnienii aceste scoici uriașe? Cât se poate de simplu: cochilia scoicii nu este nici pe departe atât de grea pe cât v-ați imagina, căci sub inel, obiectele își pierd o bună parte din greutatea lor, spre deosebire de latitudinea sudică sau de cea nordică. Când localnicii găsesc o asemenea scoică, ei o deschid cu ajutorul unor leviere, făcute din bârne, o curăță cu atenție, după care o închid la loc, lipind marginile cu un fel de lipici. Apoi așteaptă un mic flux, care ridică scoica - pe care au avut grijă să o lege de navele lor, după care își încep călătoria către interiorul ținutului, pe unul din fluvii, cu o viteză pe care nu v-o puteți imagina. Reamintim că forța propulsoare a navelor lor este puterea voinței lor, folosită în acest caz la maximum. De aceea, nu trebuie să fiți surprinși că saturnienii reușesc să mute de colo-colo obiecte cu o greutate inimaginabilă pentru voi. Vom descrie mai amănunțit acest procedeu atunci când vom avea ocazia.

14. În capitolele următoare ne vom ocupa de alte clase din regatul animalelor, dar deocamdată, vă spun Amin!
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 14
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.7.2010, 20:29 View PostDownload Post

Capitolul 14

Melcul baston. Melcul Piramidă. Melcul-Disc care produce alifii și ornamentele din grădini folosite pentru hainele patriarhilor.

1. În ierarhia evoluției, după midia albastră gigantică urmează melcul. Există mai multe specii de melci, unii care trăiesc în apă, și alții - mai evoluați - care trăiesc pe uscat.

2. În apă trăiesc câteva mii de specii diferite de melci, evoluate una din cealaltă.

3. În ceea ce privește primele specii de melci, acestea sunt mai puțin interesante pentru noi, deși s-ar putea scrie volume întregi în legătură cu ele. De altfel, ele sunt atât de numeroase, încât dacă ați încerca să faceți doar o listă cu numele lor, nu ați termina-o niciodată. De aceea, nu vom descrie decât speciile acelor crustacee care se află pe nivelul maxim de dezvoltare și care ne interesează în mod special. Mai exact, vom descrie cele cinci specii din vârful ierarhiei, din cauza naturii lor minunate.

4. Prima specie este cea a melcilor-baston. Numele acestora provine de la faptul că cochilia lor seamănă cu un șurub alungit. Este ca și cum ai lua un băț lung de 20 de metri și l-ai sculpta sub forma unui șurub, sau, într-o descriere mai plastică, ca și cum ai înfășură o funie în jurul unui băț cu lungimea respectivă, cu mențiunea că această cochilie nu este deloc atât de subțire. Ea are un diametru de 1,75 metri în porțiunea sa cea mai groasă, subțiindu-se apoi până la un simplu punct. Vietatea nevertebrată din interior se subțiază și ea în mod proporțional. Pe Pământ, un asemenea melc ar semăna cu un obelisc spiralat. Motivul pentru care l-am numit „melcul-baston” este că așa îi spun saturnienii.

5. Culoarea exterioară a acestei cochilii este de o rară frumusețe. Partea mai groasă a cochiliei este de un roșu-trandafiriu, ca și cum ați acoperi o bucată de argint cu un strat subțire de vopsea de această culoare. Către vârf, roșul devine mai închis, căpătând un luciu metalic, astfel încât culoarea roșie începe de la o nuanță mai deschisă și se termină cu o nuanță foarte închisă. Dar nu cochilia este cea care face farmecul acestei vietăți, ci spirele sale. Centura abdominală a cochiliei este împodobită cu cele mai frumoase culori, întrerupte ici și colo de perle mai mari sau mai mici. Porțiunile dintre spire au o culoare aurie, cu minunate arabescuri. Astfel este structurată casa acestui melc.

6. Animalul propriu-zis din interiorul cochiliei este mai puțin interesant. El este doar un vierme asemănător unui polip, echipat cu patru trompe. Se hrănește cu melci și cu midii mai mici, pe care le prinde cu tentaculul inferior, le zdrobește, după care introduce părțile zdrobite în trompele sale. Ultimele două trompe sunt folosite pentru a își găsi drumul și hrana, precum și pentru a sesiza eventualii adversari. Dacă se întâmplă așa ceva, el se închide în frumoasa sa casă, pe care o blochează cu un fel de crustă albicioasă. De multe ori, această precauție nu îi folosește însă la nimic, căci principalul său dușman este langusta-spadă, pe care o vom descrie mai târziu. Acest crustaceu (din familia xiphosura) se folosește de cleștii săi ca niște spade pentru a pătrunde cu forța în interiorul cochiliei melcului, pe care îl consumă apoi puțin câte puțin, până când nu mai rămâne nimic din el. Langustele devin la rândul lor victime ale altor crustacee, mai mari, despre care vom vorbi mai târziu.

7. Saturnienii adună cochiliile acestor melci și își împodobesc grădinile cu ele. Uneori, ei le folosesc pe post de conducte de apă, în următoarea manieră: când găsesc un izvor de munte, ei adună apa în partea deschisă a cochiliei, după care taie vârful ascuțit al acesteia. Din cauza presiunii, apa țâșnește cu putere prin gaura mai mică de la capătul cochiliei. Sub acest jet, saturnienii plasează o altă cochilie, și așa mai departe, timp de mile întregi. Vă puteți imagina ce impresie vie lasă o asemenea conductă construită din cochilii de melci.

8. Următoarea specie de melci este cea a melcilor-piramidă. Culoarea cochiliilor acestora este uniformă: verde-auriu, partea abdominală fiind împodobită în plus cu niște forme eliptice de un alb-strălucitor, cu marginile decorate la fel ca o farfurie de porțelan care are marginile aurite. Acest melc este foarte mare; dacă ar fi să-l comparăm cu ceva de pe Pământ, el ar fi mai mare decât Stadtscholberg (*12). Animalul care trăiește în interiorul acestei cochilii are o culoare cenușie, cu un trunchi proeminent, de mărimea unui elefant foarte mare. Acest trunchi este foarte musculos și puternic. Lângă el mai cresc două trunchiuri, mai slabe. Fiecare din cele trei trunchiuri se termină cu câte un ochi, cu o vedere foarte ascuțită. În partea de jos, melcul are o pereche de aripioare puternice, care îi permit să avanseze foarte rapid atunci când oceanul îngheață. Când înoată prin ocean sau când merge pe gheață, cochilia melcului este orientată în sus, dând impresia unei piramide care plutește pe apă.

9. Acest melc are o natură foarte vicioasă și atacă oamenii cu trompa, zdrobindu-i și înghițindu-i apoi cu gura sa mare. Saturnienii știu însă foarte bine acest lucru, și sunt foarte bine echipați atunci când doresc să captureze acest animal. Ei aruncă un lasou în jurul trompei, după care strâng tare, reducând animalul la tăcere. Melcul este un animal care respiră aer prin această trompă, iar dacă nu mai poate inspira, moare rapid. Saturnienii știu când a murit melcul după lichidul albicios care îi iese pe gură, primul semn al descompunerii sale interioare.

10. Oamenii de pe Saturn adună acest lichid din cauza mirosului său extraordinar, care depășește de departe mirosul ambrei de pe Pământ. Când melcul nu mai produce acest lichid, saturnienii îi lasă rămășițele să se reintegreze în natură. Cât de curând, ceilalți viermi din ocean au grijă de aceste rămășițe, pe care le consumă în câteva zile, lăsând, evident, deoparte cochilia, care este prea dură pentru ei. La bază, această cochilie are o grosime de circa 8-10 metri. După ce cochilia a fost complet curățată de viermi, saturnienii o iau (în timpul unui flux, la fel cum procedează cu cochiliile midiilor), și o folosesc.

11. Principala sursă de hrană a acestui melc sunt tocmai crustaceele în formă de spadă pe care le-am menționat anterior, care au mărimi diferite și există într-un număr uriaș. Nici una nu este însă mai mare decât așa-numitul crab oceanic. Majoritatea sunt mult mai mici, de multe ori nedepășind mărimea unei lăcuste de pe Pământ. Cum reușește însă acest melc-piramidă să prindă aceste crustacee în formă de spadă? Melcul își prinde prada atunci când crustaceele sunt foarte ocupate, mai exact atunci când atenția lor este focalizată întru totul asupra propriei lor mese, alcătuită din melcii-baston. Când melcul-piramidă găsește cochilia unui melc-baston plin cu crustacee, el prinde cochilia cu trompa și o duce pe mal, unde o expune cu deschizătura la vedere. Când crustaceele se trezesc în afara apei, ele încep să iasă, unul câte unul, dându-i melcului-piramidă posibilitatea să le prindă cu ușurință. Aceste crustacee reprezintă implicit o verigă intermediară, prin care viața unui melc trece într-o clasă superioară potențată prin intermediul lor. Între două clase mai mari de animale există întotdeauna o clasă intermediară, de animale mai mici, capabile să consume animalele din clasa inferioară, dar care sunt consumate la rândul lor de animalele din clasa superioară, care le consideră o hrană cât se poate de gustoasă.

12. Cel de-al treilea tip de melci oceanici de pe Saturn sunt melcii-disc. Aceștia seamănă într-o oarecare măsură cu melcii nautilus de pe Pământ, evident, cu diferența că cei din urmă sunt mult mai mici, dar și mai groși între cei doi pereți laterali. Discul melcilor de pe Saturn are un diametru de 200-240 de metri, dar grosimea lor nu depășește 6 metri. În timpul fluxului, acești melci stau întotdeauna pe fundul oceanului, în timp ce în timpul refluxului, ei înoată la suprafața apei.

13. Când melcii stau pe fundul oceanului, ei își extind foarte mult în sus trompa, pentru a putea respira la suprafața apei. De aceea, ei pot fi foarte ușor reperați și prinși. Evident, acest lucru nu este posibil decât în timpul fluxurilor medii, căci în timpul fluxurilor înalte nici un saturnian nu ar îndrăzni să iasă în larg. Poate vă întrebați de ce nu sunt prinși melcii în timpul refluxului, când înoată la suprafața apei. Animalele nu pot fi prinse în aceste momente, deoarece au o viteză foarte mare și nu pot fi capturate decât cu mari eforturi. Chiar dacă sunt prinse, nimeni nu poate pune mâna pe discul lor, căci acești melci, altminteri foarte blânzi, își retrag la cea mai mică atingere toate extremitățile și încep să se învârtă, cu ajutorul unor aripioare laterale, cu o viteză atât de mare încât nimeni nu ar îndrăzni să se atingă de aceste discuri în rotație.

14. Cum arată acești melci atât de particulari? Vă spun: oricât de mult ați încerca să vă folosiți fantezia, nu veți reuși niciodată să vă imaginați pe deplin frumusețea acestor animale. Așa se și explică de ce saturnienii fac toate eforturile să prindă acești melci, de multe ori nu fără să se expună unor pericole considerabile.

15. Cochilia melcului formează un cerc perfect, având o deschizătură laterală, a cărei lungime ocupă cam o treime din circumferința cercului. Lățimea deschizăturii nu depășește un metru și este atât de perfect rotunjită și finisată încât nu face decât să amplifice și mai mult splendoarea ansamblului.

16. Cum arată însă această cochilie? Ascultați-Mă și minunați-vă! Exteriorul acestei cochilii este splendid construit, semănând cu o casă pe care un mare artist a împodobit-o în cele mai variate feluri cu pietre prețioase. Astfel, cochilia este înconjurată de un rând de diamante, cu o greutate de o jumătate de kilogram fiecare. Urmează un rând de rubine cu aceeași greutate, apoi unul de smaralde, și așa mai departe, până la epuizarea tuturor celor 12 tipuri de nestemate principale. Între fiecare rând de pietre prețioase există un loc gol, un fel de panglică de culoarea aurului, cu irizații fabuloase, care ilustrează într-o formă extrem de rafinată toate speciile de animale a căror viață s-a reunit cu cea a melcului.

17. Marginea cochiliei se încheie cu o galerie alcătuită din mici coloane aurii cu o înălțime de doi metri. Pare că un sculptor talentat a sculptat o colonadă în jurul acestui disc, alcătuită din coloane măiestrit lucrate, unite deasupra de niște arcuri de boltă foarte rafinate. Coloanele sunt aurii, la fel ca și melcii-baston (pe care îi evocă aceste coloane), în timp ce arcurile de boltă au finisaje superbe, ca și aurul cel mai fin șlefuit. Deasupra fiecărui arc de boltă este evocat melcul-piramidă în miniatură, cu culoarea sa particulară. Colonada își diminuează înălțimea pe măsură ce se apropie de deschizătură, dispărând complet în punctul în care animalul își scoate extremitățile pe o distanță de circa 10 metri.

18. Așa arată partea superioară a acestui melc. După cum am mai spus, pereții laterali nu sunt mai înalți sau mai groși de 6 metri, arătând ca o colonadă cu o înălțime de 4 metri. Coloanele sunt albe și nu sunt absolut uniforme. Fundalul lor este colorat în culorile curcubeului. Deschizătura alungită prin care iese melcul este de culoare roșie, cam așa cum arată norii pe Pământ în momentul apusului de soare, având totuși și o luminozitate fosforescentă, care este pusă în evidență mai ales noaptea, când seamănă cu norii iluminați de soarele de seară.

19. Cum arată extremitățile melcului? Acestea seamănă cu o pânză rotundă, care nu diferă prea mult de coada unui păun pe Pământ. Când la suprafața oceanului bate vântul, melcii se folosesc de această pânză pentru a naviga cu o viteză foarte mare. Când nu bate vântul, ei își pun în mișcare această pânză, bătând foarte rapid aerul cu ea, astfel încât se pot deplasa la fel de rapid. În plus, mișcarea este accelerată și de extremitățile inferioare, scufundate în apă, care arată ca niște aripioare.

20. Când este complet întinsă, această pânză este de o mare frumusețe. Culoarea sa este violet deschis, cu o margine de un roșu aprins, fosforescentă. Ea este divizată în compartimente egale, fiecare fiind împodobit cu un desen excelent al melcului-baston, cu vârful ascuțit orientat în jos. Pe partea opusă, aceste compartimente sunt împodobite cu desenele tuturor crustaceelor-spadă, de la cel mai mic la cel mai mare, într-o ordine perfectă. Desenele sunt făcute într-o culoare auriu-roșiatică superbă. Fiecare compartiment se termină cu un arc de boltă, împodobit pe o parte a pânzei cu o reproducere realistă a melcului-disc, iar pe partea opusă cu o reproducere în tonalități albastre a melcului-piramidă. Marginea de dincolo de arcul de boltă a părții inferioare este de un alb strălucitor, cu aceeași fosforescență roșie ca și partea din față.

21. Trompa lungă prin care inspiră melcul este complet albă, cu o dungă roșie, în centrul acestei dungi sunt desenate niște steluțe verzi-aurii. Aceeași trompă este folosită de melc și pentru a-și procura hrana, alcătuită din anumite alge oceanice care cresc la malul acestora. Printre alge există numeroși viermișori aurii, care servesc drept suplimente nutritive. În acest fel, melcul asimilează viața tuturor speciilor care i-au precedat pe scara evoluției.

22. Acest melc posedă deja un instinct foarte puternic, făcând uneori dovada unei inteligente atât de vii încât în anumite țări, unii oameni i se închină ca unei divinități. Totul pornește de la faptul că dacă nu este provocat sau urmărit, melcul salvează vietățile care cad în mare, fie ele oameni sau animale. Tot ce găsește la suprafața apei, melcul prinde cu trompa sa puternică și plasează respectivul obiect pe discul cochiliei sale, după care îl aduce la țărm. Așa se explică de ce saturnienii din diferite țări i-au dat acestui animal superb tot felul de nume. Unii îl numesc „măturătorul oceanului”, căci nu suportă să vadă nimic plutind la suprafața apei; alții îi spun „salvatorul de vieți”, sau „lumina oceanului”, „nava vie”, „roata miraculoasă”, și mai există încă multe asemenea denumiri.

23. Cu excepția oamenilor, acest animal aproape că nu are dușmani. Când atinge o anumită vârstă, el moare în mod natural. După moartea sa, splendida sa cochilie își pierde mult din frumusețe. Din acest motiv, saturnienii preferă să prindă animalul viu, după care îl omoară, pentru ca frumusețea cochiliei să nu se piardă. Dacă este ucis, animalul plutește la suprafața oceanului. Saturnienii îl iau și îl duc cât mai repede la țărm. După ce ajung la destinație, ei înlătură cu abilitate carnea melcului, astfel încât să nu strice marea pânză, cu compartimentele sale. Aceasta este desprinsă apoi cu grijă de restul corpului și întinsă. După uscare, ea este tratată cu uleiuri esențiale foarte delicate, pentru a deveni cât mai moale.

24. Din această pânză, saturnienii croiesc un fel de haine, pe care nu le poartă însă decât cei mai stimați dintre ei, considerați niște patriarhi, în special în Herrifa. Mantaua își păstrează toate culorile și desenele, dar își pierde luminozitatea proprie.

25. Ceea ce rămâne din carnea animalului este aproape în întregime grăsime, motiv pentru care este fiartă și amestecată cu plante plăcut mirositoare. Se obține astfel o alifie cu efecte extraordinare, pe care nu o folosesc însă decât patriarhii.

26. Ce se întâmplă însă cu frumoasa cochilie? Aceasta este trasă cu atenție de saturnieni și sprijinită de un zid din pământ special construit de ei, îndeosebi în grădinile patriarhilor, unde oferă o priveliște foarte plăcută. Saturnienii o privesc cu mare plăcere, și din când în când chiar își oferă o plimbare pe ea. Acest lucru nu este permis însă decât foarte rar, căci majoritatea patriarhilor au o mare prețuire pentru acest ornament. Pe Saturn, bogăția este determinată exclusiv de splendoarea grădinii persoanei. Pentru a mări această frumusețe, saturnienii plasează cochilia unui melc-piramidă lângă cea a melcului-disc. Nu este de loc neobișnuit ca un patriarh să aibă o sută de asemenea ornamente aliniate în grădina sa (pe perechi, câte una din fiecare specie).

27. Nu cred că mai trebuie să vă reamintesc că tot ce aveți de făcut este să vă dați frâu liber imaginației, și veți rămâne uimiți de măreția și splendoarea acestor grădini. Vă asigur că un singur rând din diamantele care împodobesc cochilia: melcului-disc este mai valoros decât toate comorile unui împărat pământean, ca să nu mai vorbim de celelalte pietre prețioase și de aurul care strălucește, precum și toate celelalte comori din grădinile acestor patriarhi.

28. Vom discuta despre ceilalți doi melci în capitolele care urmează. Deocamdată, vă spun Amin!


(*12) Colină în orașul Graz, Austria, cu o înălțime de 475 de metri.
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 15
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.7.2010, 20:35 View PostDownload Post

Capitolul 15

Melcul-șapte. Utilitatea practică a cochiliei sale. Masurile de greutate de pe Saturn.

1. Cel de-al patrulea melc nu este la fel de splendid ca și melcul-disc, deși îl depășește mult ca dimensiuni. Saturnienii îl numesc de regul㠄marele melc șapte”, nu pentru că ar fi alcătuit din șapte melci, ci pentru că din cochilia sa spiralată urcă în sus șapte protuberante înalte, de înălțimea unor turnuri. Cochilia principală este complet ovală, fiind asemănătoare cu un ou. Partea ascuțită a oului este întotdeauna scufundată în apă, în timp ce partea mai lată stă în sus. Spirala nu se vede din exterior, ci numai din interior, devenind din ce în ce mai groasă odată cu fiecare nou cerc. Aceste creșteri sunt aranjate astfel încât cea mai mare dintre spire se află în partea de sus a cochiliei, în centrul acesteia, în timp ce celelalte o înconjoară în ordine descendentă. Spirele seamănă cu niște șerpi, dar sunt mai lungi și considerabil mai late în diametru în partea de jos a cochiliei.

2. Deschizătura cochiliei este perfect rotundă, fiind direct proporțională cu mărimea acestui crustaceu. Corpul animalului umple întreaga cochilie, dar se poate dilata sau contracta (către centrul cochiliei); în funcție de aceste mișcări, el se scufundă sau se ridică la suprafața apei. Când iese la iveală, corpul este alb și seamănă cu cel al melcilor de pe Pământ, cu mențiunea că are o trompă foarte mare, în fața celor patru antene, pe care o folosește foarte eficient în capturarea hranei.

3. Hrana sa este alcătuită din tot felul de alge marine. Uneori, mănâncă și câte o caracatiță, pe care o smulge prin forță de pe fundul oceanului și o introduce în gură. Cele două antene superioare, de mari dimensiuni, se termină cu câte un ochi, cu vederea foarte ascuțită și care, alături de celelalte două antene, îl ajută să se orienteze în orice direcție. Când melcul descoperă o pradă, el se grăbește către ea și o prinde pe loc, indiferent dacă este vorba de o algă marină sau de o caracatiță. Pentru a putea călători, se folosește de cele două brațe ca niște aripioare de dedesubtul cochiliei, cu ajutorul cărora se propulsează înainte.

4. Care este mărimea acestui melc? Diametrul lui este de 1.000 de metri. Protuberanta din centru este mai înaltă decât cel mai înalt turn de pe Pământ (*13). Diametrul la bază este de circa 40-60 de metri, îngustându-se apoi ca o piramidă către vârf. Culoarea cochiliei este albastru-verzuie. Din centrul ei pornesc dungi alb-albăstrii, care dau cochiliei aparența unui tigru. Nu există însă alte podoabe. În ceea ce privește protuberantele, acestea arată ca niște melci-baston, cu deschizătura de culoare purpurie.

5. Melcul este foarte apreciat de saturnieni, care îi înlătură carnea și îi deplasează cochilia (în maniera descrisă mai sus) până la locuințele lor, unde o îngroapă în pământ cu partea ascuțită în jos, lăsând la suprafață numai deschizătura. Ei își creează astfel un fel de pivnițe, foarte utile pentru păstrarea semințelor sau a fructelor.

6. Alteori, saturnienii instalează o podea în interiorul cochiliei și fac mai multe deschizături în pereții ei, folosind-o apoi ca o locuință impresionantă. Motivul este că ea poate fi păstrată foarte curată, datorită netezimii pereților săi interiori. Podeaua este alcătuită din nisip uscat, cu care copiii lui Saturn umplu interiorul cochiliei până la nivelul deschizăturii. Deasupra nisipului sunt lipite pietre plate (ca un fel de pardoseală), întotdeauna în cea mai perfectă ordine. Asemenea pietre abundă în Herrifa. Când podeaua a fost instalată și locuința este gata, ea arată ca un dom imens, deasupra căruia se ridică bine cunoscutele spire. Vârfurile protuberantelor spiralate sunt tăiate, pentru ca lumina să poată intra prin ele, dar și pentru ca fumul provenit de la foc să poată ieși în afară.

7. întrucât această specie de melci nu este foarte numeroasă în Herrifa, casele de acest tip sunt locuite de regulă numai de către patriarhii care trăiesc pe malul oceanului, întrucât melcii sunt extraordinar de masivi, transportul cochiliilor lor în, interiorul ținutului este dificil chiar și pentru saturnieni. Ca să vă faceți o idee despre masivitatea acestor cochilii, vă pot preciza că numai grosimea pereților lor atinge 8-10 metri. Vă puteți imagina cam cât cântăresc ele,

8. Dacă forța gravitației ar fi comparabilă cu cea de pe Pământ, transportul acestor cochilii ar fi de-a dreptul imposibil, oricât de mari ar fi puterile saturnienilor. Trebuie precizat însă că o greutate de 100 de kilograme pe Pământ nu cântărește sub inelul lui Saturn mai mult de un kilogram. Saturnienii pot reduce și mai mult această greutate prin mijloace artificiale, mai exact prin rarefierea aerului din interior. Metoda este folosită îndeosebi la transportul cochiliilor pe țărm. Saturnienii obișnuiesc să usuce ramuri ale arborelui-piramidă, bogate în rășini, pe care le aprind și Se introduc în interiorul cochiliei. Din cauza combustiei, aerul din interior se rarefiază. De altfel, oamenii de pe Saturn sunt mari maeștri în aerostatică. Dar despre toate acestea vom oferi mai multe detalii în capitolele care urmează.

9. Cam atât despre melcul-șapte! Cu ajutorul imaginației, puteți vizualiza acest animal și utilizarea cochiliei sale de către saturnieni. Veți fi probabil încă și mai uimiți dacă vă voi spune că duritatea acestei cochilii o face practic indestructibilă. Unele din aceste cochilii de pe Saturn sunt mai vechi decât civilizația voastră. De altfel, cu cât devin mai vechi, cu atât mai rezistente devin aceste cochilii. De aceea, cele mai vechi locuințe de acest fel sunt foarte prețuite de saturnieni. Oricât de mult v-ar uimi această afirmație, nu trebuie să uitați că aceste animale gigantice sunt de-a dreptul minuscule prin comparație cu alte animale de pe planeta Saturn. Ele sunt însă și mai mari pe Jupiter, ca să nu mai vorbim de cele care trăiesc pe soare, care nu pot fi comparate ca dimensiuni. Gândiți-vă la ceea ce vi s-a spus până acum și așteptați să primiți noi informații. Pentru astăzi, Amin!

(*13) Reamintim ca lucrarea a fost scrisă între anii 1841-42.
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 16
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.7.2010, 20:43 View PostDownload Post

Capitolul 16

Giganticul și luminosul melc-rază. Înfățișarea acestuia în timpul furtunilor oceanice.

1. Melcul la care ne vom referi este ultimul în ierarhia acestei specii. Simultan, el este cel mai mare și, dintr-un anumit punct de vedere, cel mai ciudat dintre toți. Este numit „melcul-raz㔠și poate fi văzut de locuitorii de pe Saturn chiar înainte de marile furtuni, pe care le-am descris mai devreme. Forma sa este cel mai magnific lucru pe care vi l-ați putea imagina. Nu există nimic pe Pământ cu care l-am putea compara.

2. Pentru a vă face cât de cât o idee, imaginați-vă un diamant mare, perfect tăiat. Cochilia acestui melc nu este circulară, ci are o sumedenie de fațete. Partea de sus este mai plată, iar cea de jos mai ascuțită, în partea superioară există câteva mii de fațete triunghiulare, aranjate într-o ordine minunată. Ele arată ca niște solzi aurii, perfect șlefuiți, cu o lățime de un metru, încadrați într-un triunghi echilateral. Triunghiurile au laturile de 6 metri și sunt egale între ele. Singura suprafață care nu este triunghiulară este porțiunea din vârful cochiliei. Aceasta reprezintă o figură geometrică cu 32 de vârfuri și este mărginită de aceiași solzi din aur. Aceștia sunt transparenți, la fel ca fațetele unui diamant, și au o duritate egală. Toate aceste fațete au capacitatea de a absorbi lumina soarelui și a stelelor, și de a o emite noaptea, când cerul devine ceva mai întunecat, printr-un fenomen de refracție a razelor.

3. Care este mărimea acestui melc? Când plutește la suprafața oceanului, el ar putea cuprinde cu ușurință toate casele, străzile și piețele capitalei voastre. Grosimea cochiliei este de 20 de metri, iar lungimea ei din vârf până la bază este de 600 de metri. Diametrul ei depășește de regulă o milă geografică. Deschizătura ei este eliptică și are un diametru de 140 de metri. Prin ea, melcul își scoate capul masiv, care seamănă cu cel al unei morse. El își poate întinde atât de mult capul deasupra apei, în special în timpul furtunilor, încât pe Pământ ar putea vedea dincolo de un munte.

4. Cu toată mărimea, sa, melcul are o natură foarte blândă și nu face rău nimănui. Se hrănește cu trei feluri de alimente: mai întâi, plantele acvatice, care sunt și ele destul de mari și se găsesc din abundență; în al doilea rând, cu diferiți viermi marini; iar în al treilea rând, cu păsările care zboară deasupra oceanului, care reprezintă o delicatesă pentru el. Melcul nu mănâncă aceste păsări decât în timpul furtunilor puternice, căci pe vreme calmă stă de regulă pe fundul oceanului.

5. În nopțile întunecate, când sunt furtuni puternice, melcul se ridică la suprafața apei și emite o lumină atât de puternică încât iluminează complet o suprafață de 100 de mile pătrate. Imaginați-vă că vă aflați pe vârful unui munte de apă ridicat de furtună până la cer și priviți în jur o suprafață de câteva mii de mile pătrate, iluminate feeric de acești melci care răsar ici și colo. Vă veți face astfel o idee palidă despre spectacolul de care au parte locuitorii acestei planete și care devine cu atât mai impunător atunci când mai mulți melci ies la suprafață în grup și își ridică gâturile lungi deasupra apei oceanului, vânând păsările care zboară prin aer, O asemenea imagine îți poate tăia respirația.

6. Acest melc nu este capturat de saturnieni, căci pe vreme calmă nu iese la suprafață, în plus, cochilia lui este prea grea pentru a putea fi transportată. De aceea, melcul atinge vârste foarte înaintate, trăind de regulă 30 de ani saturnieni. După ce moare, carnea sa putrezește, iar cochilia se degradează. De altfel, înainte să intre în putrefacție, carnea îi este de regulă devorată de niște pești asemănători cu rechinii voștri, dar încă și mai mult cu crocodilii.

7. Aici se încheie capitolul referitor la melcul-rază. Dacă vă veți folosi de aceste informații, dar și de imaginația voastră, veți putea vizualiza cum arată acest animal.

8. În capitolul următor ne vom ocupa de un al treilea grup de crustacee, dar nu înainte de a discuta despre broaștele țestoase. Descrierea lor vă va uimi încă și mai mult decât cea a midiilor și a melcilor. Deocamdată, vă spun Amin!
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 17
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.7.2010, 20:45 View PostDownload Post

Capitolul 17

Noi informații despre animalele marine. Marele pește bisorhiohiohio, asemănător cu o Balena. Transformatorul animalelor astrale spirituale marine în animale ale aerului.

1. V-am oferit până acum numeroase informații referitoare la această planetă, la structura sa planetară, la ținuturi, plante și animale, inclusiv la acea uimitoare verigă de legătură între specii pe care o reprezintă melcii. Vom continua acum descrierea într-o manieră cât mai comprehensibilă, dar fără a mai insista foarte mult asupra speciilor individuale. Ne vom referi mai degrabă la aspectele esențiale și vom oferi o privire de ansamblu asupra celorlalte aspecte.

2. În consecință, vom descrie în treacăt animalele care trăiesc în apă, după care ne vom întoarce atenția asupra locuitorilor aerului. Nu vom insista foarte mult asupra lor, dar nici asupra animalelor care trăiesc pe uscat, pentru a ajunge cât mai curând la ființele umane care trăiesc pe această planetă. Deocamdată, vă propun să ne întoarcem la animalele acvatice.

3. V-am oferit o descriere detaliată asupra marilor mase de ape și a oceanelor imense care există pe Saturn. După cum știți foarte bine de pe planeta voastră, cele mai mari și mai puternice animale trăiesc în apă. La fel se petrec lucrurile și pe Saturn. Evident, speciile și clasele de animale care trăiesc aici sunt destul de diferite de cele de pe Pământ, și de multe ori nu există nici o asemănare între ele. În ce ne privește, ne vom referi numai la câteva, începând cu cele care aparțin imensei familii a peștilor.

4. Cel mai mare dintre toți peștii de pe Saturn poartă numele de bisorhiohiohio. El este echivalentul balenei de pe Pământ, dar forma sa este cu totul diferită. Acest pește are un cap complet rotund, cu o înălțime de 200 de metri. Altfel spus, el seamănă cu o minge cu diametrul de 200 de metri, cu o deschizătură la mijloc. Capul nu are dinți sau bronhii. În partea de sus și în cea de jos a acestei guri imense nu există decât două discuri complet plate, rotunde și dure. în apropierea gâtului începe o limbă dublă, lungă și pliabilă, pe care peștele o folosește pentru a împinge hrana zdrobită de cele două discuri în interiorul gâtului. Evident, imensul corp al animalului este conectat la acest cap. Un pește adult are o lungime a corpului de aproximativ 6 kilometri și o înălțime de 3 kilometri, de la zona abdominală la aripioarele dorsale. Diametrul său maxim atinge 2 kilometri, în plus, peștele are o coadă de 2 kilometri lungime, de care se folosește pentru a cârmi. Pe spatele său există niște aripioare uluitor de puternice, care depășesc 200 de metri în diametru. În zona abdominală mai există două brațe înotătoare, similare cu cele ale focilor și morselor de pe Pământ.

5. Dacă veți face efortul să vă imaginați peștele bisorhiohiohio, vă veți da cu ușurință seama că dacă acest pește ar zăcea pe un țărm de pe Pământ, cu aripioarele întinse, el ar putea concura cu succes cu un munte de înălțime medie. Chiar și saturnienii numesc acest animal: muntele înotător, insula înotătoare sau ținutul înotător. Unii îi spun chiar planeta din apă.

6. Se pune întrebarea firească: pot oare saturnienii să prindă acest pește? Răspunsul este nu, căci fiecare saturnian are un respect imens pentru acest animal. Când peștele vede că se apropie un obiect, el își ridică imensul cap sferic și călătorește cu toată viteza către obiectul respectiv, pe care îl zdrobește cu imensa putere a capului său, după care îl introduce în gură. Din fericire, habitatul natural al acestui peste sunt regiunile polare, care sunt mult mai puțin accesibile saturnienilor decât regiunile polare de pe Pământ, din cauza ghețurilor și zăpezilor permanente. De aceea, foarte rar se întâmplă ca un asemenea peste să fie văzut de un om de pe Saturn. De altfel, dacă este zărit, acest lucru este considerat un semn rău. De aceea, oamenii se retrag cât mai mult în interiorul continentului, căci sunt convinși că acest pește a fost trimis de spiritele rele ale apelor pentru a-i distruge. Nimeni nu mai îndrăznește multă vreme să pună piciorul în locul unde a fost zărit pestele. De altfel, acesta este motivul pentru care partea nordică a planetei este aproape nepopulată de oameni.

7. Ați putea pune o altă întrebare: atunci, care este scopul real al acestui pește? El reprezintă ultimul organ care acceptă materia astral-spirituală a animalelor acvatice, pe care o redistribuie către toate animalele ce trăiesc în aer. Toate speciile de animale care trăiesc în aer pe această planetă își au sorgintea în acest pește, motiv pentru care peștele nu poate dispărea. În această privință, el seamănă mai degrabă cu o mică planetă decât cu un animal; se știe că planetele reprezintă organisme vii prin care trec și se dezvoltă nenumăratele specii la nivel spiritual. Același lucru este valabil și cu balena care trăiește pe Pământul vostru, deși într-o măsură mult mai mică, întrucât balena nu pregătește decât apariția păsărilor polare, în timp ce peștele de pe Saturn pregătește apariția tuturor zburătoarelor de pe planetă. Altfel spus, în interiorul acestui pește, sufletele animalelor acvatice sunt transformate în suflete ale păsărilor care urmează să se nască.

8. Așa se explică de ce acest pește este cel mai mare și cel mai interesant de pe întreaga planetă. În afara lui, există nenumărate specii de pești și de amfibii de toate felurile imaginabile, diferite între ele în ceea ce privește mărimea, forma și utilitatea. Pe lângă acest pește gigantic, mai există cel puțin o sută de specii care pot fi comparate cu balenele voastre. Descrierea acestora nu ar servi însă scopului pe care Mi l-am propus în revelarea acestei planete în fața voastră. De altfel, dacă ați fi mai treziți din punct de vedere spiritual, v-ar fi ușor să descoperiți singuri toate detaliile necesare, nu numai în ceea ce privește planeta Saturn, dar și toate celelalte planete, fără să mai așteptați atâtea explicații din partea Mea.

9. Odată cu acest capitol am încheiat informațiile referitoare la animalele acvatice care trăiesc pe Saturn, așa că ne vom întoarce acum atenția asupra zburătoarelor, care sunt mult mai interesante decât peștii.
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 18
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.7.2010, 20:53 View PostDownload Post

Capitolul 18

Insectele zburătoare. Musca ce trăiește pe Saturn. Steaua zburătoare. Fluturele-grăunte gigantic și utilitatea aripilor sale.

1. Dacă veți privi Pământul pe care locuiți, veți constata că pe el zboară nu numai păsările, ci și numeroase specii de animale înaripate care vă sunt familiare sub numele de insecte. Aceste creaturi există în număr la fel de mare și pe Saturn, într-o mare varietate de specii. La fel ca și pe Pământ, musca (*14) este una din cele mai importante insecte. De altfel, acesta este unicul animal de pe Saturn care seamănă leit cu echivalentul său de pe Pământ, deși de-a lungul râurilor și lacurilor poate fi întâlnită o specie mai mare de muște. Acestea din urmă au o culoare alb-albăstruie în timpul zilei. După apusul soarelui, când devin foarte active, ele luminează ca niște stele sau ca muștele-lanternă (genera Fulgora Laternaria) care trăiesc în America și în alte țări tropicale din sud. Evident, această specie mai mare de muște saturniene depășește în luminozitate muștele de pe Pământ, din cauza dimensiunii lor, dar și datorită faptului că lumina lor este albă. Noaptea, saturnienii se amuză privind jocul acestor lumini prin aer, când mii de muște își încrucișează traiectoriile.

2. Acest animal merită studiat cu atenție, căci aparține clasei zburătoarelor. Un alt tip de insectă, care nu poate fi găsit decât pe Saturn, este așa-numita „stea zburătoare”. Insecta își desfășoară activitatea vitală numai noaptea. Habitatul ei în timpul zilei este bine cunoscutul arbore-piramidă. După apusul soarelui, ea oferă un adevărat spectacol saturnienilor, când dintr-un arbore se ridică în aer mii de asemenea stele zburătoare.

3. De ce i se spune acestei insecte „steaua zburătoare'? Deoarece pe părțile laterale ale corpului ei rotund și puțin alungit ea are câte trei aripi piramidale ascuțite, care strălucesc foarte puternic. Când toate aripile sunt întinse, ele dau insectei o formă de stea cu șase colțuri. Cum aceste animale nu zboară niciodată prea departe de locuința lor, arborele-piramidă este iluminat feeric noaptea, când mii de asemenea insecte zboară haotic în jurul lui.

4. Mai există și alte insecte care emit noaptea lumini de diferite culori. Lumina lor nu este însă la fel de puternică, iar dimensiunile lor sunt considerabil mai mici. De aceea, saturnienii le acordă mai puțină atenție. Există de asemenea și o serie de păsări ale căror pene strălucesc puternic, în special atunci când zboară.

5. Întrucât nu există alte aspecte interesante legate de lumea insectelor, ne vom îndrepta în continuare atenția asupra lumii păsărilor. Dar înainte de aceasta, vom face un scurt popas în universul fluturilor.

6. La fel cum fluturii de pe Pământ poartă pe aripile lor cele mai frumoase culori și desene, cei de pe Saturn sunt încă și mai reușiți. Unul din fluturii cei mai bine cunoscuți este așa-numitul corn, cel mai mare și mai superb dintre toți fluturii care trăiesc pe acest corp ceresc. Când își întinde aripile, el acoperă cu ele nu mai puțin de 1570 de metri pătrați. Corpul său are o lungime de aproximativ 40 de metri și un diametru de aproape 2 metri. Picioarele sale sunt mai puternice decât cele ale unui elefant de pe Pământ. Fiecare picior are șase membre și poate fi extins la dorință. Antenele seamănă mai degrabă cu doi plopi care ies din capul fluturelui. Ele au un fel de ramuri dispuse la intervale egale, de o parte și de alta, într-o manieră la fel de ordonată ca și crengile coniferelor. Trompa este mai lungă și mai puternică decât cea a unui elefant terestru. Dacă ne-am lua după corpul său, această creatură ar părea extrem de robustă. În realitate, ea este cât se poate de sfioasă, fiind foarte greu de prins, cu atât mai mult cu cât zborul său este foarte rapid.

7. Cele mai îndemânatice în prinderea acestui fluture sunt tinerele fete de pe Saturn, căci ele pot pluti mult mai ușor în aer decât bărbații. Pentru a-și atinge scopul, ele folosesc o pereche de aripi artificiale, cu ajutorul cărora urmăresc fluturele cu mare viteză. Când reușesc să-l prindă în aer, ele se bucură foarte tare, căci folosesc toate accesoriile fluturelui pentru a-și decora hainele. Cu greu veți putea găsi o altă planetă pe care femeile, mai ales cele din tânăra generație, să pună un preț atât de mare pe hainele cochete. Pentru a înțelege mai bine de ce este atât de prețuit acest fluture, trebuie să-i descriem pe scurt splendoarea de-a dreptul supranaturală. Aripile sale sunt complet pătrate, cu niște vârfuri ascuțite în partea din față. Acestea au o lungime de 3 metri și seamănă cu niște săbii late.

8. Partea superioară a aripilor arată ca aurul fin șlefuit, cu o tentă trandafirie. De această suprafață aurie atârnă o serie de pene mari, în toate culorile posibile. Aceste culori au o strălucire metalică și se schimbă la cea mai mică mișcare a fluturelui. Penele sunt astfel atașate de suprafața aripii încât din aranjamentul lor rezultă cele mai frumoase desene. Nici acestea nu au o natură permanentă, așa cum se întâmplă cu fluturii voștri. Forme noi, complet diferite și de o mare frumusețe apar continuu, cu fiecare mișcare a fluturelui (care duce inclusiv la schimbarea culorilor). Marginile aripilor sunt împodobite cu pene similare cu cele din coada păunilor de pe Pământ, dar mult mai mari și cu culori mai strălucitoare. Partea inferioară a aripilor este tot aurie, dar cu o tentă verzuie. Picioarele animalului au și ele atașate pene de o rară frumusețe, la fel ca și întregul corp. Dar cele mai reușite părți ale fluturelui sunt antenele sale, foarte strălucitoare, părând confecționate din aur transparent. Ele reflectă toate culorile imaginabile odată cu fiecare mișcare a fluturelui, ca un diamant șlefuit în nenumărate fațete, la care se adaugă aceleași pene care există și pe aripi. Trompa este uimitor de albă și împodobită cu panglici care depășesc curcubeul în splendoarea culorilor.

9. Ochii acestui fluture sunt cele mai minunate lucruri imaginabile. Au o strălucire atât de mare încât nu te poți uita direct la ei, la fel cum nu te poți uita la soare decât atunci când răsare sau când apune. Când fluturele este ucis, splendoarea acestor ochi dispare însă. De aceea, saturnienii nu îi prețuiesc atât de mult, scoțându-le lichidul interior. Prin anumite operațiuni, femeile de pe Saturn pregătesc din ochii astfel storși niște sacoșe transparente și extrem de durabile, pe care le folosesc cochetele planetei, la fel cum fac pe Pământ adeptele modei. Saturnienii folosesc absolut toate părțile acestui fluture, cu excepția corpului dezgolit.

10. De ce au aceste bijuterii o valoare atât de extraordinară? Din trei motive: mai întâi, din cauza rarității sale; această creatură superbă este foarte greu de întâlnit, în al doilea rând, penele sale sunt foarte durabile, femeile de pe Saturn considerându-le chiar indestructibile, în al treilea rând, penele sunt foarte ușoare și își păstrează întreaga splendoare după moartea animalului.

11. Mai există și o specie de păsări ale căror pene sunt similare celor ale acestui fluture. Ele sunt vândute de anumiți profitori de pe Saturn ca fiind pene ale fluturelui, dar există experți bine antrenați care le pot deosebi de cele reale, la fel cum pe Pământ bijutierii pot deosebi un fals de o bijuterie autentică. Când despre escroc, dacă acesta cade în mâinile femeilor cărora le-a vândut falsul, este vai de capul lui! Femeile ascut capul penei și îl zgârie pe falsificator cu ele, astfel încât să nu mai îndrăznească pe viitor să vândă cuiva imitații. Apoi, nimeni nu mai cumpără nimic de la un negustor care poartă asemenea cicatrice.

12. Acesta a fost faimosul fluture. Ați aflat cum este capturat el și la ce este folosit, Nu este necesar să menționăm inclusiv cum sunt folosite penele sale de către femeile de pe Saturn, dar în treacăt, putem spune că anumite cochete, foarte orgolioase, își acoperă întregul corp cu aripile fluturelui, astfel încât atunci când te uiți la ele ai zice că privești fluturele însuși. Nu cred că trebuie să vă spun mai multe, căci afișarea vanității nu-Mi este mai plăcută pe Saturn decât pe Pământ.

13. Evident, în afara acestui fluture mai există nenumărate alte specii, de toate culorile, felurile și mărimile, lucru de care probabil v-ați dat deja seama, ținând cont de varietatea care există pe această planetă.


(*) 14 Vezi „Musca” de Jakob Lorber
_________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 2 of 6  [ 53 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5, 6  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !