Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 7.12.2019, 09:21
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Pamantul - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 52 - Sufletul și spiritul ființei umane
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.8.2010, 15:23 View PostDownload Post

Capitolul 52
Sufletul și spiritul ființei umane


1. Sufletul este organul care receptează nenumăratele idei născute din Sursa Primordială, din care s-a născut chiar el, la fel ca un suflu. El este purtătorul anumitor forme, proporții și activități. Toate acestea sunt depozitate în el sub formă de semințe.

2. Măsura exactă a tuturor acestor atribute conduce la formarea unui suflet uman complet. Întrucât este alcătuit din numeroase particule de inteligență, sufletul este un compus și poate fi oricând divizat din nou în părțile sale componente.

3. Întregul univers este umplut cu ideile divinității. Acestea pot fi regăsite în totalitate în fiecare monadă, evident, la o scară minusculă.

4. Deși spiritul este lipsit de formă, el este cel care generează toate formele. Altfel spus, spiritul nu se poate manifesta în diferite forme până când nu le produce el însuși. Pentru a se putea manifesta, orice forță sau energie trebuie să aibă o forța de contracarare (cu semn opus). Ea nu își poate manifesta efectele într-o manieră vizibilă decât dacă dispune de acest punct de sprijin. De aceea, spiritul este precum lumina, care, în sine, rămâne lumină (își păstrează natura) în eternitate. Ea nu va putea fi observată însă ca lumină atâta vreme cât nu există obiecte pe care să le poată lumina. Soarele este un bun exemplu în acest sens. Lumina sa emană continuu și este foarte intensă, dar fără ajutorul unor obiecte, ochiul nu i-ar putea percepe prezența. Într-o noapte fără lună soarele emană tot atâta lumină ca și într-o noapte cu lună, dar în primul caz, lumina nu găsește nici un obiect în eterul cosmic, și de aceea nimeni nu o poate vedea, deși ea este prezentă. În schimb, dacă luna este prezentă, lumina soarelui devine imediat perceptibilă, întrucât ea iluminează acest corp ceresc.

5. Vă puteți da seama care sunt efectele spirituale ale luminii în Natură. Atunci când lumina lipsește (noaptea), tot ceea ce există pe pământ, în aer sau în apă doarme (zace într-o stare de nemișcare). În schimb, de îndată ce apare lumina, formele care zăceau ca moarte prind din nou viață și încep să se miște. Aceeași activitate spirituală a luminii devine și mai evidentă în cazul în care comparăm vara cu iarna. Putem înțelege astfel mai bine ce este spiritul: el este lumina care se naște din propria sa căldură, din eternitate în eternitate. Căldura este precum iubirea, iar înțelepciunea este precum lumina. Dacă o ființă umană dispune de un suflet complet, dar nu și de lumină, ea nu va manifesta nici o activitate sufletească sau trupească.

6. Când sufletul este însă iluminat, el devine activ, într-o măsură direct proporțională cu lumina pe care o primește. Sufletul unui om redus mintal este la fel de complet ca și cel al unui savant, dar trupul sufletului său este prea opac și nu permite luminii să treacă prin el. Scânteia luminoasă care a fost plasată în interiorul sufletului nu se poate manifesta, căci este prea comprimată de masa grea de carne. Sufletul unui filosof permite trecerea mult mai ușoară a luminii, căci trupul său a slăbit din cauza studiului intens, care nu mai comprimă scânteia luminoasă. De aceea, primul om este rigid și inert, în timp ce al doilea nu își poate găsi odihna din cauza activității sale prea intense.

7. Evident, chiar și atunci când sufletul este iluminat complet, nu putem vorbi încă de înțelepciune. Cert este că atunci când lumina lipsește, totul este mort, în timp ce atunci când sufletul este iluminat, el poate începe să se dezvolte și să se perfecționeze.

8. În sine, lumina nu are o formă, dar ea creează toate formele. Lumina se manifestă prin formele pe care le creează. Acestea pot fi separate sau conectate, iar noile forme pot fi create într-o mare varietate. Lumina nu poate fi însă separată; ea penetrează tot ce este capabil să o recepteze. Cine nu poate primi lumina rămâne întunecat și mort.

9. Credem că nu mai trebuie să insistăm asupra faptului că noi vorbim aici de lumina eternă și uniformă, singura care poate produce viața; nu ne referim în nici un caz la lumina fulgerului sau a mâniei, care nu generează decât o iluminare difuză, timp de câteva momente. Această lumină aparține iadului. Există asemenea licăriri și în iad, dar acestea sunt urmate inevitabil de un întuneric chiar mai mare.

10. Întrucât am aflat care este diferența dintre suflet și spirit, putem înțelege acum că datorită durității sale, trupul Pământul aparține sufletului captiv al lui Satan, iar spiritul său este înlănțuit în cătușe indestructibile.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 53 - Sufletul lui Satan
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.8.2010, 15:29 View PostDownload Post

Capitolul 53
Sufletul lui Satan


1. Am aflat deja că un suflet poate fi din nou divizat, întrucât este alcătuit din nenumărate particule de inteligență. Divizarea sufletului poate conduce fie la disoluția totală a acestuia, fie la împărțirea lui în anumite părți componente, care regrupează anumite inteligențe corespondente, pe categorii.

2. Există numeroase exemple ale acestui fenomen care se petrec chiar pe Pământ. Este suficient să privim metalele, plantele și animalele pentru a regăsi nenumărate asemenea exemple, căci ele nu reprezintă altceva decât manifestări ale unor formațiuni astrale sau psihice care iau forme particulare. Ele nu sunt altceva decât imagini materiale exterioare ale formelor interioare ale sufletului, căci o formă exterioară nu poate decât să corespundă celei interioare. Cu cât puterea internă formatoare este mai mare, cu atât mai clare vor fi efectele exterioare.

3. O asemenea diviziune a sufletului s-a petrecut atunci când a fost creată prima pereche umană, când dintr-un singur suflet au apărut două, căci nicăieri nu se spune că Creatorul a suflat viață în trupul Evei, ci doar că Eva s-a născut din Adam, primind un trup și un suflet. În acest al doilea suflet a fost plasat totuși un alt spirit nemuritor. Astfel, odată cu crearea primei ființe umane, dintr-un suflet s-au născut două, care erau totuși un singur trup și un singur suflet. Diviziunea sufletului poate fi recunoscută cu ușurință în cazul copiilor, al căror suflet se formează parțial din sufletele părinților lor. Asemănarea copiilor cu părinții lor este cea mai bună dovadă în acest sens. Atributele care nu seamănă cu cele ale părinților sunt cele care nu provin de la aceștia.

4. În lumea spirituală, această divizibilitate este mult mai pronunțată și dă naștere la nenumărate fenomene dintre cele mai ciudate. Un suflet care nu cunoaște și nu a respectat pe pământ Evangheliile apare în lumea spirituală în cele mai variate forme, care pot merge până la formele animale, căci în timpul vieții pe pământ, omul și-a risipit inutil diferite elemente care erau necesare pentru formarea completă a sufletului său. De aceea, atunci când părăsește trupul fizic, aceste elemente nu mai sunt prezente în suflet. Odată părăsit trupul fizic, sufletul nu mai poate fi decât incomplet*. Numeroase suflete care sunt înclinate către diverse aspecte senzoriale, atrăgând astfel un număr excesiv de mare de elemente sau atribute pe care nu le pot integra, apar în lumea spirituală sub forma unei multitudini de aberații ciudate, unele dintre ele de-a dreptul respingătoare.

5. Dacă o ființă umană care trăiește pe pământ are o înclinație senzorială excesiv de puternică, aceasta se va revela inclusiv la nivelul sufletului, din cauza abundenței de elemente inteligente substanțiale pe care acesta le atrage. Conform ordinii spirituale, aceste elemente nu aparțin formei umane pure a sufletului. La unii oameni, aceste înclinații anormale ale sufletului lor pot fi recunoscute chiar în timp ce ei se află în trupul fizic. Sunt însă și destui oameni la care ele nu pot fi recunoscute, căci trupul nu reacționează la fel de ușor la elementele străine cum face sufletul. Asimilarea acestor elemente se face de regulă în primii ani de viață. De multe ori, sufletul moștenește aceste atribute chiar de la părinții săi - ca urmare a păcatelor acestora. În asemenea cazuri, atributele sunt vizibile inclusiv în corpul fizic, care este mult mai receptiv în primii ani de viață.

6. Toate aceste informații arată că sufletul poate fi divizat din nou în elementele sale, iar acest lucru este valabil nu numai atunci când el se află într-o formă materială, ci inclusiv atunci când se află în forma sa substanțială și liberă. Am afirmat mai înainte că întregul Pământ aparține sufletului lui Satan. Acest lucru este valabil nu numai în ceea ce privește Pământul, ci se referă la toate corpurile cerești. Sufletul lui Satan este divizat astăzi în nenumărate părți, care apar sub forma acestor corpuri cerești.

7. Singurul care este indivizibil este spiritul, indiferent dacă este plasat într-un suflet mare sau într-unui mic, el rămâne acolo ca o unitate. Deși sufletul lui Lucifer a fost foarte mare cândva, în interiorul lui nu trăia decât un singur spirit. Acest spirit, care a căzut din propria sa voință, nu poate locui în nenumărate părți ale fostului său suflet primordial, acum divizat. Sălașul său este limitat la un singur corp ceresc, iar acesta este Pământul, planeta pe care locuiți voi.

8. Toate celelalte corpuri cerești, deși reprezintă părți integrante din același suflet, au cel puțin șansa de a nu fi locuite de acest spirit. Așa se explică de ce ființele umane de pe acele planete sau stele, deși au o natură mai bună decât cea a oamenilor de pe Pământ, nu pot atinge totuși înălțimea spirituală la care pot ajunge copiii Pământului. În interiorul Spiritului Divin, Pământul este cel din urmă și cel mai îndepărtat, dar dacă este dispus să se schimbe, el poate ajunge cel dintâi și cel mai presus.

9. Acum înțelegeți de ce Eu, Domnul, am ales Pământul ca scenă a sacrificiului Meu suprem, creând pe solul lui toate noile ceruri. Orice om născut pe Pământ primește de la Mine un spirit și poate atinge statutul de copil al lui Dumnezeu, dacă respectă ordinea divină.

10. Ființe umane de pe celelalte corpuri cerești își primesc spiritele de la îngeri, căci orice înger este deja un copil al lui Dumnezeu. Ei au parcurs calea trupului născut pe acest Pământ, la fel ca și Arhanghelii și la fel cum am făcut Eu însumi. De aceea, orice înger dispune de puteri creatoare. Din abundența iubirii și luminii lor, ei pot lua o scânteie pe care să o plaseze într-o nouă ființă umană de pe altă planetă, crescându-și astfel propriii săi copii, la fel ca un zeu. De aceea, acești copii reprezintă doar niște emanații, nefiind adevărații copii ai lui Dumnezeu. Dacă doresc însă, ei se pot întrupa pe acest Pământ, pentru a atinge statutul de copii eliberați ai lui Dumnezeu.

11. Așadar, pe de o parte pare un dezavantaj pentru oamenii care trăiesc pe Pământ, căci sunt extrem de aproape de cel mai râu dintre toate spiritele, motiv pentru care suferă foarte mult; pe de altă parte, ei au un avantaj infinit, căci posedă un spirit atotputernic primit direct de la Dumnezeu, cu ajutorul căruia pot renunța la slăbiciunile lor, dacă doresc acest lucru, devenind astfel copii liberi ai lui Dumnezeu.

12. Cineva ar putea ridica următoarea obiecție: de unde au apărut spiritele ființelor umane de pe alte planete pe vremea când nu existau încă oameni pe Pământ? Nu ar fi mai corect să presupunem că alte corpuri solare, mult mai vechi decât Pământul, au fost locuite de oameni cu miliarde de ani înainte de apariția acestuia?

13. Răspunsul corect la aceste întrebări este următorul: așa cum am mai afirmat, corpurile cerești mult mai vechi decât Pământul sunt descendenți ai unuia și aceluiași suflet. Cu cât o plantă este mai mare, cu atât mai mult timp îi trebuie ei pentru a da fructe. Sădiți în pământ un grăunte de grâu și o ghindă și puneți-vă întrebarea: care dintre ele va da prima fructe? În numai câteva luni, spicul de grâu va da numeroase semințe, în timp ce stejarul are nevoie de câțiva ani pentru aceasta. Într-un singur minut trăiesc mai multe sute de generații de infuzoare. Elefantul are nevoie însă de doi ani numai pentru a-și naște puii, și de alți 20 de ani pentru ca aceștia să atingă maturitatea procreativă. Puteți constata singuri diferența: câte generații de infuzoare trăiesc pe durata unei singure generații de elefanți?

14. Acest exemplu vă va permite să înțelegeți cu ușurință că un soare primar, care este mai bătrân cu câteva decilioane de ani (un decilion este numărul format din 1 urmat de 60 de zerouri) față de Pământ, a cărui vârstă este de doar câteva quintilioane de ani (1 urmat de 30 de zerouri), este mult mai mare decât acesta (direct proporțional cu diferența de vârstă), astfel încât semințele lui vor deveni mature mult mai târziu. Intențiile Mele sunt calculate la zecime, astfel încât fructele tuturor corpurilor cerești să ajungă la maturitate atunci când punctul central al creației spirituale se va fi dezvoltat suficient de mult pentru ca surplusul său spiritual să poată fi implantat în fructele celorlalte corpuri cerești.

15. Pe de altă parte, este adevărat că ființele umane au existat pe soarele central Urka cu mult timp înainte ca Pământul să fi fost creat de acesta. Aceste ființe umane au însă o durată de viață diferită de cea pe care o au oamenii pe Pământ. Atunci când un om de pe Urka are abia zece ani, el este deja mai bătrân decât întregul Pământ. Cred că înțelegeți acum că primul născut de pe acest corp ceresc continuă să trăiască și la această oră, iar o parte din cei care se nasc abia acum pe Urka vor trăi la fel de mult ca și Pământul vostru. Acest timp a fost așadar suficient pentru ca Eu și toți îngerii Mei să îndurăm calea trupului, iar ei, în calitate de copii ai Mei, au primit deja capacitatea de a lua o scânteie din abundența vieții lor, implantând-o în copiii care se nasc pe alte corpuri cerești.

16. Din tot ce s-a spus până acum, divizibilitatea sufletului ar trebui să fie evidentă pentru toți cei care dispun de un spirit și de lumina inerentă acestuia. Iar când vorbim de divizibilitate, ne referim în primul rând la divizibilitatea primului suflet, cel creat din primul spirit primordial. (* - Vezi și „Dincolo de prag (de moarte)” revelată prin Jakob Lorber, n.r.)
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 54 - Legea diviziunii sufletului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.8.2010, 15:36 View PostDownload Post

Capitolul 54
Legea diviziunii sufletului


1. Atunci când am descris regatul plantelor și cel al animalelor, am afirmat deja că elementele și principiile telurice ascensionează continuu din adâncurile Pământului către suprafața acestuia, în cantități incredibil de mari. Aceste principii se adună, se unesc și se ordonează în strictă conformitate cu voința spiritelor lor guvernatoare. Dintr-o anumită perspectivă, se poate afirma că toate fenomenele care se petrec pe Pământ reprezintă părți integrante (sau principii active) din sufletul lui Satan.

2. Această diviziune corespunde unei legi secrete, care face ca Satan însuși să devină complicele propriei sale disoluții. Prin propria sa putere de voință, el dorește să își elibereze sufletul, căruia îi conferă o expansiune din ce în ce mai mare. De aceea, în interior el arde continuu, țintuit în sufletul lui teluric și comprimat. Prin acest proces de ardere continuă el dorește să transforme din nou materia aparent solidă într-o substanță subtilă. Legea permite împlinirea acestui efort, dar numai sub o supraveghere strictă, motiv pentru care a fost creat organismul Pământului vostru, în centrul căruia spiritul cel rău este silit să-și execute sentința, rămânând totuși perfect activ în perseverența sa.

3. Satan lucrează sub impresia că și-a eliberat aproape complet sufletul întemnițat prin această activitate, motiv pentru care emană continuu principii psihice din interiorul Pământului. El nu are nici o idee de faptul că aceste principii sunt imediat captate de spiritele atotputernice, care le așează în ordine, creând astfel noile forme umane.

4. Evident, principiile care provin din acest loc au o natură pur satanică și fundamental negativă. De aceea, ascensiunea lor nu se face întâmplător, ci trebuie să treacă prin toate stadiile evoluției naturale, fiind astfel supuse unui proces intens de fermentare înainte de a fi considerate apte pentru a participa la organizarea trupului și sufletului uman. Atributele demonice ale acestor principii pot fi identificate cu ușurință în numeroasele creaturi care preced pe scara evoluției ființei umane. Este suficient să observați în această direcție natura otrăvitoare a aproape tuturor metalelor, toxinele din numeroase plante, veninurile unor animale, marea furie a animalelor carnivore, sau îngrozitorii paraziți. Toate acestea stau mărturie a răutății demonice a acestor creaturi. Chiar și între oameni aceste trăsături demonice teribile se manifestă din plin, astfel încât de multe ori nu există nici cea mai mică diferență între aceștia și Prințul întunericului.

5. Prin coborârea pe Pământ a celui mai puternic dintre principii, „Cuvântul lui Dumnezeu”, principiile malefice au intrat într-un nou stadiu de fermentare, care va sfârși prin a le transforma în principii benefice divine. Dar acest proces nu se poate petrece peste noapte.

6. Deja, principiile care stau la baza sufletului uman sunt aproape în întregime divine în momentul în care ele sunt penetrate de spirit. În ceea ce privește însă trupul omului, acesta este încă malefic în toate părțile sale. De aceea, el trebuie să îndure numeroase umilințe pentru a putea fi asimilat gradat de către suflet, care a devenit pur la un moment anterior.

7. Așa se explică de ce corpul fizic trebuie să moară, pentru a se dizolva. El trebuie să fie ros de viermi, până la disoluția completă, murind astfel a doua oară, după care va deveni hrana infuzoarelor. Acestea pătrund apoi în trupurile plantelor, care se descompun după moarte în mai multe stadii: parțial în pământ, parțial în foc, parțial în stomacurile animalelor. Procesul continuă până când și ultimul atom este dizolvat și eliberat. În cazul anumitor ființe umane, el durează câteva secole, iar în cazul celor mai orgolioși dintre oameni - cei care își iubesc mai presus de orice trupul - poate dura chiar câteva mii de ani până la disoluția finală a trupului lăsat în urmă. Zațul sau partea cea mai satanică a trupului nu va putrezi, rămânând intactă pentru totdeauna, ca trup indestructibil al lui Satan însuși.

8. În acest fel, sufletul lui Satan va învia treptat, prin intermediul oamenilor, fiecare dintre aceștia fiind mai aproape de perfecțiune decât a fost cândva marele spirit primordial. Pentru ca fiecare suflet să primească o proporție divină, Dumnezeu va implanta în el un spirit nou, din Sine însuși. Sub influența acestuia, sufletul se poate transforma complet, devenind o ființă nouă. Aceasta este noua creație, al cărei proces a început deja, sub focul iubirii divine. Vechea creație se va prăbuși în propriul ei praf, trecând în subconștient, care va deveni din ce în ce mai solid, până când se va transforma în temelia noii creații.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 55 - Întoarcerea acasă și mântuirea lui Satan
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.8.2010, 15:55 View PostDownload Post

Capitolul 55
Întoarcerea acasă și mântuirea lui Satan


1. Mulți oameni ar putea spune: dacă așa stau lucrurile, se pare că nu există prea multe speranțe pentru întâiul spirit căzut și cohortele sale, căci dacă partea cea mai abjectă a sufletului său, respectiv partea cea mai grosieră a materiei, va deveni temelia noii creații, rezultă că spiritul respectiv va fi ținut captiv în propriul său noroi, căci un spirit nu-și abandonează niciodată sufletul, indiferent dacă acesta este substanțial sau material.

2. Dar Eu vă răspund: da, nu există prea multe speranțe pentru întâiul spirit căzut și pentru cohortele sale, dar ei mai au totuși o ultimă posibilitate. Aceasta este atât de mică încât de-abia ar putea fi remarcată, chiar și la microscop. Singur spiritul respectiv o va putea recunoaște, atunci când își va da seama că toată substanța sa psihică i-a fost răpită și sublimată, cunoscând măreția lui Dumnezeu. La vremea aceea nu vor mai exista un soare și un Pământ în vastul regat al Creației, căci toate corpurile vizibile își vor fi predat de mult prizonierii. În acest fel, materia fizică va dispărea, și tot ce va mai rămâne vor fi noul Cer și noul Pământ. Vechiul Pământ se va micșora, la fel ca un măr care se usucă și se zbârcește. Nu va mai exista decât o rămășiță a materiei, și anume zațul de care vorbeam, partea ei cea mai grosieră, alcătuită din particulele cele mai satanice de inteligență psihică, care nu vor fi dispuse să abandoneze spiritul lui Satan și al cohortelor sale.

3. Stabilirea datei la care se vor petrece aceste lucruri nu folosește nimănui, căci oricum, pe acest Pământ fizic nu vor mai exista ființe umane la vremea respectivă. Cât despre lumea spirituală, spiritele perfecte nu vor fi prea tare interesate de ceea ce se întâmplă cu zațul materiei.

4. Spiritul de care vorbim va fi aruncat atunci în infinitate, închis în cel mai dur înveliș posibil, iar căderea lui nu-și va găsi niciodată sfârșitul. El va cădea în adâncurile adâncurilor, în oceanul de furie, în care cu cât se va scufunda mai tare, cu atât mai mari vor fi chinurile sale, căci cu cât te scufunzi mai tare în oceanul respectiv (care nu are fund), cu atât mai violente devin apele sale. Deși acest ocean de furie este focul tuturor focurilor, el nu va avea puterea să dizolve închisoarea pregătită pentru spiritul primordial.

5. Și astfel se va împlini Scriptura: „Toată răutatea se va scufunda în eternul abis, și va fi devorată de-a pururi, și nu va mai exista răutate în nici una din sferele infinității”.

6. Atâta vreme cât va exista acest Pământ, toate spiritele (chiar și cele mai rele dintre ele) vor avea posibilitatea să apuce pe calea smereniei, căinței și transformării de sine. Când Pământul nu va mai exista, această posibilitate va dispărea. Totuși, mai este mult timp până când Pământul își va preda toți prizonierii, căci mărimea lui este destul de semnificativă. Vor mai trece milioane de ani pământești până când planeta își va da examenul final, fiind trecută prin focul solar. Cei care vor accepta disoluția vor fi eliberați. Dar ceea ce nici măcar focul solar nu va putea dizolva va rămâne de-a pururi o zgură care va servi drept temniță pentru Cel Necurat - iar aceasta va fi moartea cea veșnică și eternă.

7. Este de asemenea foarte important să știți unde se află sălașul Spiritului Malefic în trupul acestui Pământ. Esența acestui spirit este localizată chiar în centrul geografic al Pământului, dar nu în inima sau într-un alt organ intern al acestuia. Sediul spiritului necurat este centrul dur al Pământului, care suportă întreaga presiune a planetei, astfel încât libertatea lui de mișcare să fie cât mai redusă și el să nu poată distruge Pământul. Dacă i s-ar permite chiar și cel mai mic grad de libertate, el nu numai că ar distruge Pământul dintr-o singură clipire, dar ar face același lucru și cu întreaga creație vizibilă. Spiritul este înzestrat cu o forță imensă, care nu poate fi ținută în frâu decât cu lanțurile cele mai grele. De altfel, singurul care l-a putut propti în aceste lanțuri am fost Eu, Domnul întregii creații. Chiar și astfel înlănțuit, el tot mai poate emana vibrațiile sale de o răutate absolută asupra principiilor ascendente (telurice). Suflul lui este atât de puternic încât poate induce moartea tuturor principiilor sufletești, de care ființele umane de pe Pământ vor rămâne întotdeauna dependente, căci tot ceea ce este organic este destructibil și întreaga materie poartă în sine moartea și distrugerea.

8. Această legitate se naște din suflul voinței celui necurat, a cărui răutate este indescriptibilă și în legătură cu care nu vă veți putea face niciodată o idee suficient de clară. Dacă ați putea înțelege cât este de mare răutatea acestui spirit, acest lucru ar fi suficient ca să vă omoare pe loc. Tot ce ați auzit până acum despre Satan nu reprezintă decât o imagine foarte palidă a realității, trecută prin filtrul compasiunii Mele protectoare.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 56 - Natura și numele lui Satan
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.8.2010, 15:58 View PostDownload Post

Capitolul 56
Natura și numele lui Satan


1. Ați auzit desigur tot felul de nume pe care oamenii le-au dat acestui spirit malefic și cohortelor de slujitori ai lui, cunoscuți sub numele generic de „diavoli”, „demoni” sau „draci”. Vă voi explica în continuare de ce există atâtea nume diferite pentru Spiritul Necurat și ce sunt în realitate diavolii.

2. Satana, Satan, Leviathan, Belzebut, Gog, Magog, Șarpele, Dragonul, Animalul Abisului, Lucifer - sunt doar câteva din numele care i se atribuie. Numele lui original a fost însă Lucifer, sau „Purtătorul Luminii”. Satana înseamn㠄Polul Opus al Divinității”. În calitatea sa de Satana, acest spirit a privit divinitatea la fel cum își privește femeia soțul. Divinitatea urma să-și răspândească în ființa lui nenumăratele sale idei eterne, pentru ca acestea să se maturizeze în lumina lui concentrată. În acest fel, noile ființe create urmau să se nască din lumina acestui spirit, într-o luciditate deplină. Ideea primordială era ca întreaga creație infinită să fie din ce în ce mai populată cu ființe născute din această lumină. Creația fiind infinită, ea ar fi permis naștere unei infinități de ființe, care ar fi trăit de-a pururi, fără ca universul să ajungă vreodată suprapopulat.

3. Întrucât rolul acestui spirit era atât de important (acela de a fi un al doilea Dumnezeu alături de Mine), el trebuia să treacă testul libertății, pentru a vedea dacă poate corespunde acestei sarcini. După cum știți deja, el nu a trecut acest test, căci a dorit să se ridice mai presus de divinitate.

4. Spiritul s-a opus divinității pentru a obține recunoașterea statutului său superior. Întrucât acest lucru era imposibil, el s-a înfuriat și și-a propus chiar să anihileze divinitatea. De altfel, dacă divinitatea nu ar fi avut înțelepciunea să-l înlănțuie la momentul oportun, el ar fi avut puterea să facă acest lucru. Poate părea ciudat că un spirit creat dispune de o putere atât de mare încât să se poată opune cu succes divinității. Veți înțelege însă mai bine acest lucru dacă veți ține seama de faptul că divinitatea l-a înzestrat cu un al doilea „eu”, care, deși creat în timp, era de semn contrar și avea o putere egală cu a divinității, în întreaga creație și pentru toate eternitățile.

5. Acest spirit, în care divinitatea și-a concentrat toată lumina ei, s-a propagat în întreaga infinitate. Așa se și explică de ce i-ar fi fost cu putință să elimine divinitatea din creația sa, dacă ar fi fost lăsat să facă acest lucru. Amăgirea puterii a trezit în el o imensă vanitate și o încredere absolută în propria lumină, splendoare și putere. El și-a uitat Creatorul, divinitatea eternă, și s-a autoaprins de orgoliu, împietrindu-se din punct de vedere spiritual. În acest moment, divinitatea l-a înlănțuit, creând din el corpurile cerești din întreaga infinitate, după care i-a izgonit spiritul în cea mai restrictivă manieră cu putință, întemnițându-l în profunzimile Pământului.

6. Odată ajuns în această poziție, spiritul nu mai este Satana, ci Satan, căci el a renunțat în mod voluntar la ordinea divină eternă. Altfel spus, el și-a asumat aceeași polaritate ca și divinitatea. După cum știți, două polarități identice se resping reciproc. Așa se explică de ce această ființă este la ora actuală cea mai îndepărtată de divinitate, față de care manifestă cea mai mare opoziție cu putință.

7. Spiritul încătușat, despărțit de sufletul său, a promis de mai multe ori că își va schimba atitudinea dacă i se vor permite anumite lucruri. Ar fi putut să facă cu ușurință acest lucru, căci acum el era despărțit de elementele negative ale sufletului său. Satan a pus condiția să fie adorat la fel ca o divinitate o perioadă de timp, promițând că atunci când se va plictisi de această venerație, se va întoarce înapoi și va redeveni un spirit pur. Dorința i-a fost îndeplinită. Păgânismul, care este la fel de vechi ca și umanitatea, este cea mai bună dovadă în sprijinul celor afirmate mai sus. Pe Pământ, Domnul și-a rezervat numai o mică națiune de oameni. Toți ceilalți puteau răspunde dorinței acestui spirit, fără a avea de suferit în privința liberului lor arbitru. Au apărut astfel cele mai variate nume cu care oamenii au adorat acest spirit la fel ca pe un Dumnezeu.

8. Dar el nu era satisfăcut de nimic, interferând din ce în ce mai mult cu ordinea divină, motiv pentru care a fost înlănțuit din nou, în condiții chiar mai severe. În timp, el apucase să recruteze milioane de spirite ale rasei umane, care gândeau la fel ca el. De atunci, el a acționat și continuă să acționeze Prin intermediul acestora, care sunt slujitorii săi. Un demon sau un diavol nu este altceva decât un spirit care a fost crescut și educat la școala lui Satan.

9. Evident, în realitate nu este vorba de o școală reală. Spiritele au evoluat singure până la acest nivel, integrând în mod voluntar elementele specifice sferei de influență a acestui spirit. Ajungând la fel de malefice ca și stăpânul lor, aceste spirite au fost numite „diavoli”. Deși toate sunt adepte ale lui Satan, există o diferență imensă între acesta și ele, căci în cazul lor numai sufletul este rău, spiritele lor rămânând pure, chiar dacă sunt înlănțuite în condiții dure. Adevăratul rău rămâne așadar spiritul lui Satan. De aceea, diavolii vor putea fi salvați înainte ca Satan, în căderea lui, să atingă maturitatea plenară în sfera negativității.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 57 - Importanța cunoașterii răului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.8.2010, 16:00 View PostDownload Post

Capitolul 57
Importanța cunoașterii răului


1. Este destul de greu să lupți cu un dușman pe care îl cunoști; vă imaginați deci cât de dificil trebuie să fie să lupți cu un dușman invizibil sau pe care nu îl cunoști. De aceea, este important să studiați acest dușman, ca să știți cum trebuie să vă luptați cu el în bătălia care se apropie. Pentru ca spiritul să atingă viața eternă, este foarte important ca sufletul lui să cunoască în profunzime ce este iadul și ce este Cerul.

2. Scopul spiritelor angelice și umane nu este acela de a curăța și de a-și face griji în legătură cu Cerul, ci doar în legătură cu ceea ce a fost, încă din timpuri imemoriale, necurat. De aceea, este mult mai important să cunoașteți locul noroiului decât pe cel al purității, căci numai acesta trebuie curățat. Odată curățat locul, Cerul își va face apariția de la sine.

3. Ar fi absurd să-i ceri cuiva să se laude și să se gândească în permanență la calitățile lui pozitive; din când în când, el trebuie să mediteze și asupra trăsăturilor lui negative de caracter, învățând să practice autocritica. Bunătatea nu are nevoie de laude, căci ea este cea mai bună răsplată a sa. Este însă absolut necesar ca fiecare om să reflecteze asupra gândurilor și dorințelor sale malefice, încercând să le elimine. Este mai mult bine să spuneți: „Doamne, ai milă de mine, un biet păcătos!”, decât „Doamne, îți mulțumesc că nu m-ai făcut și pe mine la fel ca vameșii și ceilalți păcătoși!”

4. Judecați singuri ce este mai important: să cunoști terenul pe care calci, sau tavanul care este suficient de înalt și de care nimeni nu s-a lovit încă până acum. Cel cu care ne confruntăm în permanență este terenul de sub picioarele noastre; de aceea, el ar trebui cunoscut primul: cât de solid este, dacă există crăpături, denivelări, etc, și cum pot fi evitate acestea. Cine dorește să evite răul trebuie mai întâi să-l cunoască. În caz contrar, el va rămâne doar un copil imatur. De aceea, este foarte important să studiați cu atenție căile răului, pentru a le recunoaște în sine și pentru a încerca să le evitați.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 58 - Fantomele și fenomenul posesiunii
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.8.2010, 16:04 View PostDownload Post

Capitolul 58
Fantomele și fenomenul posesiunii


1. Orice om a auzit cu siguranță de cazuri de posesiune, dar puțini știu cum se produc aceste posesiuni și în ce circumstanțe. Pentru a afla mai multe, vă voi prezenta o descriere detaliată a acestui fenomen.

2. În anumite momente, Satan - care are o sumedenie de susținători - își trimite cohortele pe Pământ, cu sarcina de a nu lăsa piatră pe piatră și de a captura cât mai multe suflete pentru Prințul întunericului și al Minciunii. Diavolii își încep așadar călătoria secretă către suprafața Pământului, mascându-și intențiile malefice, astfel încât spiritele bune întâlnite în cale să nu-și dea seama ce se întâmplă. Dacă un spirit bun se întâlnește cu unul rău și îl întreabă încotro se îndreaptă, cel din urmă îi dă un răspuns cât mai rezonabil și îl imploră să-l lase să urce la suprafață, pentru a încerca să-și remedieze greșelile trecute și să-și schimbe astfel destinul.

3. În împărăția spiritelor bune și rele, nici un alt principiu nu este mai mult respectat ca liberul arbitru, cu condiția ca intenția care stă la baza lui să nu fie una foarte malefică. De aceea, spiritelor demonice li se permite să urce, evident, sub o supraveghere discretă. Întrucât își încalcă de regulă promisiunile, ele nu se mai pot plânge ulterior, când sunt înlănțuite din nou în adâncuri, în condiții mult mai grele decât înainte.

4. Dar cu ce se ocupă acești demoni (care nu sunt altceva decât spiritele unor oameni care au trăit cândva) atunci când urcă la suprafață? Unele dintre ele, care în timpul vieții au fost mari bogătași și au dus o viață de plăceri și de huzur, asuprindu-și semenii, se întorc la castelele lor, dacă acestea mai există. Ei bântuie locurile respective, încercând să îi convingă pe oameni că există o comoară ascunsă. Când locuitorii actuali ai zonei află de existența comorii, ei îl imploră de regulă pe spiritul respectiv să le indice locul, pentru a descoperi comoara și a se îmbogăți pe această cale ușoară.

5. Spiritul cel râu le arată apoi tot felul de semne, indicându-le astfel unde ar trebui să fie îngropată comoara. Oamenii sapă, dar nu găsesc nimic. Ei își continuă căutările cu mare entuziasm. Acesta este momentul în care spiritul malefic își alege o victimă, pe care începe să o posede. Cea mai simplă cale de posesiune este ingerarea hranei și a băuturii fără a-Mi cere binecuvântarea. De regulă, când spiritul rătăcitor și-a atins scopul, bântuirea castelului încetează.

6. Când un asemenea spirit intră într-o ființă umană, el începe întotdeauna prin a-i studia inima. El află care sunt slăbiciunile omului și începe să-i insufle propriile sale înclinații, dorințe și obiective negative. Dacă inima celui posedat acceptă aceste influențe, spiritul necurat rămâne liniștit, ca un observator, pentru a vedea cum acționează omul, la unison cu aceste inspirații malefice. După ce ființa umană a îndeplinit scopurile spiritului, acesta își încheie misiunea provocând o boală mortală în trupul omului. El încearcă astfel să smulgă cât mai rapid sufletul corupt din trupul său, pentru a-l duce ca pe un trofeu stăpânului său, Domnul întunericului.

7. Rezultatul nu corespunde însă niciodată planului acestui spirit. După ce sufletul omului părăsește corpul fizic, el este întotdeauna luat în primire de îngeri, indiferent dacă este bun sau rău. Spiritul malefic este luat la rost și trimis înapoi în iadul din care a provenit, cu o pedeapsă chiar mai aspră decât întâia oară. El nu va mai putea urca la suprafață prea curând.

8. Sufletul celui decedat, împreună cu spiritul său lăuntric, intră sub influența îngerilor într-o stare în care ajunge să-și dea seama de felul în care și-a trăit existența terestră. Dacă acceptă să se convertească, el are șansa să urce din ce în ce mai sus în ierarhia celestă. Dacă se încăpățânează însă în comportamentul său, el coboară din ce în ce mai jos, primind pedepse din ce în ce mai aspre. Dacă nici acestea nu îi schimbă atitudinea, el poate fi trimis în iad, din propria sa voință. Dacă îi place, sufletul poate rămâne acolo, conform înclinațiilor sale. Dacă nu îi place, el se poate însă întoarce. Din păcate, asemenea lucruri se petrec foarte rar, căci iadul este plin de promisiuni dintre cele mai orbitoare. Există nenumărate amăgiri, create cu scopul de a atrage sufletul din ce în ce mai mult către Satan, intrând în întregime în sfera de influență a acestuia.

9. Evident, acest lucru nu se va petrece niciodată, căci orice suflet conține un spirit, de care nu se poate desprinde. Acest spirit pur este opusul perfect al spiritului lui Satan. Atunci când sufletul dorește să se apropie de Satan, spiritul lăuntric se opune, îi impune o pedeapsă, la fel ca un judecător și chinuiește sufletul, arzându-l într-un fel de foc interior. Scopul acestui chin lăuntric este de a îndepărta cât mai mult sufletul de sfera de influență a lui Satan, pentru a se putea schimba în bine. Dacă sufletul acceptă să se transforme, pedeapsa sa devine din ce în ce mai ușoară, până când el atinge starea de libertate perfectă, devenind una cu spiritul său.

10. Atunci când se produce fuziunea dintre suflet și spirit, el cunoaște starea de beatitudine. Aceasta este diferența între beatitudine și damnare: sufletul aflat în stare de beatitudine se topește în întregime în spiritul său, devenind una cu acesta. În starea de damnare, sufletul dorește să scape de spirit și să-l înlocuiască cu un altul, mai precis spiritul lui Satan. Întrucât spiritul său are o polaritate inversă față de cel al lui Satan, el acționează cu o forță de sens opus, care îl îndepărtează fără să vrea de spiritul lui Satan. Cu cât un suflet încearcă să se aproprie mai mult de ființa lui Satan, cu atât mai puternic este efectul de respingere declanșat de spiritul său. Această reacție este foarte dureroasă pentru suflet. Așa se explică de altfel suferința și durerea din iad, care se manifestă sub forma unui foc imposibil de stins. Acesta este viermele din interiorul sufletului care nu poate fi ucis. Deși efectele sale sunt atât de opuse, același foc interior este cel care provoacă beatitudinea supremă în sufletul unui înger.

11. Din această descriere, v-ați putut face o idee corectă despre natura iadului și practicile lui Satan. Evident, metoda descrisă mai sus nu este singura prin care Satan încearcă să atragă suflete către sine, prin intermediul cohortelor sale. Dacă ar avea o natură mai bună, aceste spirite nu și-ar propune să ia în posesiune trupul ființelor umane inocente, inclusiv ale copiilor mici. Pe de altă parte, sufletele acestor oameni sunt protejate cu cea mai mare atenție, inimile lor fiind ferite de influențele malefice. Dacă un imigrant din iad, mai puțin rău, dorește să facă o faptă bună, el se poate împărtăși din grația și compasiunea de care aceste ființe umane inocente se bucură deja. Dacă spiritul malefic se comportă însă nebunește, jucându-se în fel și chip cu trupul celui pe care l-a luat în posesiune, el va fi curând alungat sau liniștit.

12. Uneori, mai multor spirite li se permite să ia în posesiune un singur trup uman. Este suficient ca ele să promită că își vor căuta numai mântuirea proprie în interiorul acestui trup, iar dorința lor le este îndeplinită. Aceste spirite nu urmează sfatul îngerilor, ci insistă cu încăpățânare că numai așa se vor putea apropia de Domnul. De aceea, îngerii le satisfac uneori dorința, pentru a-i lăsa să învețe din propriile lor experiențe.

13. De cele mai multe ori, nu sunt atinse rezultate benefice pe calea posesiunii. De aceea, permisiunea de care vorbim nu se acordă decât o singură dată, extrem de rar și a doua oară. Dacă spiritul nu reușește să progreseze, el este nevoit să urmeze o altă cale, și anume aceea a pedepsei, durerii și plângerii. Un suflet orgolios poate îndura foarte multe; când nu mai suportă, el se întoarce de regulă înapoi, pentru o vreme.

14. Principala greșeală pe care o comit aceste suflete constă în reproșurile constante pe care și le fac de îndată ce se simt mai bine, și care provin din sfera de influență a lui Satan. Nu este vorba de niște reproșuri sincere, născute din căință, ci de o stare de tulburare; sufletele se simt intimidate și nu mai îndrăznesc să avanseze. Reproșul pe care și-l fac nu se referă la faptele lor rele, ci la faptul că nu au îndurat durerea, astfel încât să devină una cu puterea lui Satan și să anihileze astfel puterea Domnului. Aceste amăgiri conduc la o nouă cădere a sufletelor respective, într-o stare de răutate chiar mai mare decât cea anterioară. Într-adevăr, în iadul inferior există spirite care nu sunt dispuse cu nici un chip să renunțe la această amăgire, cu toată durerea în creștere pe care sunt nevoite să o suporte, făcându-și o adevărată onoare din faptul că se opun voinței Domnului. Încăpățânarea lor este atât de puternică încât nici chiar focul nestins al mâniei nu reușește să le convingă să se întoarcă înapoi. Va veni însă timpul când spiritul le va fi luat și ele vor fi nevoite să suporte marea călătorie în eterna distrugere. De aceea, nu trebuie să fiți prea speriați de fenomenul posesiunii, căci aproape că nu există om care să nu dispună de asemenea oaspeți nedoriți în trupul său. Vom explica în continuare de ce se întâmplă acest fenomen
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 59 - Plăcerile carnale și senzuale
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.8.2010, 16:52 View PostDownload Post

Capitolul 59
Plăcerile carnale și senzuale


1. Știm cu toții că există oameni, de ambele sexe, care sunt de-a dreptul posedați de dorințele lor trupești, la fel cum există și oameni care au o natură carnală aproape impasibilă. Aceștia din urmă nu reacționează atunci când văd un trup, oricât de frumos ar fi el, în timp ce alții intră într-o stare de agitație totală atunci când văd un trup fermecător. Da, există bărbați lipsiți de minte care, atunci când văd o femeie frumoasă, se îndrăgostesc de ea într-o asemenea măsură încât își pierd complet rațiunea, dorindu-și să o posede imediat, fie în calitate de soție, fie pentru o plăcere de ocazie. Explicația cea mai frecventă a acestei înclinații carnale, mai ales dacă se exprimă excesiv de intens, se referă la posesiunea ființei de unul sau mai mulți demoni desfrânați.

2. Cum intră acești demoni în trupul omului? Cel care le pregătește terenul, creându-le o mie de posibilități, este omul însuși. Demonii desfrâului trăiesc de regulă în băuturile „care încălzesc” (alcoolice), adică în vin, bere, dar mai ales în alcoolurile distilate. Când oamenii beau asemenea băuturi și se îmbată, în trupul lor pătrund cu siguranță unul sau mai mulți demoni carnali. Odată instalați în interiorul trupului, ei încep să gâdile și să chinuiască organele genitale ale omului, astfel încât acesta nu mai prididește cu satisfacerea dorințelor lor.

3. Acești demoni carnali nu sunt altceva decât suflete impure ale unor ființe umane decedate, care în timpul vieții au fost foarte dependente de băuturile alcoolice sau de plăcerile senzuale. Ei sunt lăsați să intre în trupurile celor vii tocmai pentru că invocă dorința de a progresa, lucru care nu se poate produce decât într-un trup, căci aceasta este natura lor (aceasta fiind slăbiciunea lor, aici trebuie puși ei la încercare). Din păcate, mulți dintre ei se comportă în noul trup mult mai rău chiar decât o făceau atunci când beneficiau de propriul lor corp.

4. Când se dezlănțuie peste măsură, acești demoni provoacă de multe ori declanșarea unor boli periculoase. Îngerii și spiritele păzitoare ale omului permit acest lucru, pentru ca sufletul său să nu piară, atras în jos de furia dezlănțuită a demonilor carnali.

5. Așadar, principalul mijloc prin care demonii pătrund în trupul oamenilor sunt băuturile alcoolice.

6. O a doua cale prin care demonii pătrund în trup nu este cu nimic mai periculoasă decât prima. Este vorba de petrecerile dansante (*9)! Puteți fi convinși că la asemenea petreceri există de cel puțin de zece ori mai mulți oaspeți invizibili, extrem de periculoși, decât oameni. Condițiile de la aceste petreceri, când trupul este încins și sufletul tulburat, sunt extrem de favorabile pentru ca aceste spirite să pătrundă în trup. Așa se și explică de ce cei care se întorc de la asemenea petreceri simt inevitabil un fel de aversiune față de tot ceea ce este sublim și divin (*10). Acest lucru poate fi observat cu ușurință, mai ales în marile orașe. Dacă este vorba de studenți, nu sunt puține cazurile când tineri care aveau anterior o mare înclinație către studiu nu se mai pot deloc gândi la cărțile lor după o asemenea petrecere dansantă, mintea lor fiind ocupată obsesiv de un gât alb sau de anumite rotunjimi apetisante. Simțurile lor nu mai răspund la alți stimuli, fiind ocupate la maximum de obiectul dansului lor, care le-a oferit o plăcere atât de intensă.

7. Așa se explică de ce atât de mulți studenți renunță la studiile lor. În loc să se ocupe de știință, mulți nu studiază decât pentru a-și obține pâinea zilnică, astfel încât să se poată căsători cât mai curând cu mult iubita lor parteneră de dans. După ce se căsătoresc, ei constată că sunt la fel de incompatibili ca soț și soție cum sunt ziua și noaptea.

8. Primele săptămâni, cei doi amorezi le petrec numai în desfătări senzuale. De aceea, în scurt timp toate principiile active, care ar fi trebuit consacrate acumulării puterii de procreație, sunt consumate, după care urmează o stare de oboseală trupească. Demonilor carnali care locuiesc în aceste ființe umane nu le convine însă situația. De aceea, ei caută o soluție, sugerându-le - la fel cum ar face un medic de familie - să caute noi desfătări într-un alt trup.

9. Și astfel, foarte curând soția devine nesatisfăcută și plictisită de soțul ei, și invers. Femeia începe să își caute discret alți parteneri sexuali, mai tineri și mai viguroși, iar bărbatul își face un obicei din a ieși afară serile „ca să ia aer”. Iar relația continuă până când cuplul se destramă complet. Cei doi divorțează, după care fiecare își vede de drum separat de celălalt. Asemenea evenimente sunt la ordinea zilei și ele sunt consecința petrecerilor dansante la care participă oamenii în tinerețe și unde sunt „infestați” cu demonii carnali.

10. La început, aceste stări de posesiune nu se manifestă la fel de puternic la toată lumea, ci doar la cei care se complac foarte des în orgii bahice și care le permit astfel de bunăvoie spiritelor necurate să se facă comode în trupurile lor. De altfel, cine dorește cu adevărat să scape de aceste spirite provenite din băuturile alcoolice, trebuie să știe că poate face foarte ușor acest lucru, printr-o rugăciune foarte profundă adresată spiritului de către suflet. În ceea ce privește spiritele străine atrase de plăcerile dansului, trebuie precizat că acestea nu se lasă expulzate la fel de ușor, fiind nevoie de o perioadă mult mai lungă de post negru, rugăciune și abstinență, pentru ca sufletul să fuzioneze astfel din ce în ce mai strâns cu spiritul său. Numai astfel poate avea spiritul acces la sufletul său, alungând cu ușurință oaspeții petrecăreți din trupul acestuia.

11. Dar ce se întâmplă de fapt la o asemenea petrecere dansantă? În afară de faptul că dansează, oamenii mănâncă și beau, după care simt nevoia să mănânce din nou, pentru „a-și reface bateriile”. Este ca și cum ar invita deschis oaspeții nedoriți într-o pensiune în care petrecerea pare că nu încetează niciodată. Nu sunt puține cazurile în care acești dansatori de ambele sexe invită atât de mulți demoni în trupurile lor, încât își semnează singuri condamnarea la moarte, căci atunci când nu mai găsesc loc în rinichi și în organele genitale, acești vampiri energetici nu se sfiesc să invadeze celelalte organe vitale, precum splina, ficatul și plămânii. Mai trebuie să știți că acolo unde un asemenea emisar al iadului își face sălaș, el ucide trupul în care locuiește. Consecințele acestei invazii sunt îmbolnăvirea splinei și a ficatului, atacarea plămânilor de către tuberculoză, și o stare de slăbiciune generală. Când doi sau mai mulți demoni pătrund în plămâni, ei provoacă o tuberculoză galopantă.

12. Domnul a spus: „Adevăr vă spun: majoritatea bolilor sunt datorate locuitorilor veniți din iad, cărora oamenii le pavează singuri calea către propriul trup; mulți dintre ei își încep Școala iadului încă din tinerețe, iar aceștia sunt adevărații copii ai acestei lumi (exterioare). Acești oameni nu-și dau seama că ei invită astfel în trupul lor oaspeți de cea mai joasă speță. Aceste spirite nu se limitează numai la a trezi simțurile senzuale ale proprietarilor lor, dar operează și asupra sufletelor acestora, pe care le pervertesc astfel încât să simtă plăcerea de a avea asemenea activități lumești”.

13. Printre activitățile lumești la care facem referire se numără, îndeosebi în cazul femeilor, și „moda”! Trupul fermecător nu trebuie acoperit oricum, ci numai după ultima modă, părul trebuie ondulat, iar pielea trebuie dată cu cele mai sofisticate creme și uleiuri parfumate. În cazul bărbaților, atracțiile sunt de altă natură: lor nu le lipsește din gură țigara (pe bună dreptate numit㠄iarba dracului”), și nu sunt puțini acei dandy care fumează într-o singură zi țigări care costă la fel de mult cât l-ar costa pe un sărac hrana pe o săptămână.

14. Este bine să aflați care este semnificația spirituală a acestui fumat, atât de la modă: locuitorii necurați ai trupului fac astfel toate eforturile pentru a familiariza sufletul care i-a primit la sânul său cu duhoarea pestilențială a iadului. În acest fel, după ce va părăsi trupul fizic, sufletul nu-și dă seama imediat de spiritul care îl însoțește (și pe care un spirit pur l-ar mirosi imediat după duhoarea pe care o emană), nici de locul către care îl atrage acesta (care este cel de-al treilea iad).

15. Am afirmat mai sus că după moartea corpului fizic, sufletul ajunge mai întâi în compania îngerilor, în fața cărora însoțitorii necurați dispar într-o clipită. La fel se petrec lucrurile și cu aceste suflete, dar trebuie să precizăm că ele nu vor rămâne în permanență alături de îngeri, ci doar conduse de aceștia într-un loc în care să își poată reveni complet. Altfel spus, ele sunt conduse într-un loc în care, printr-o activitate susținută, să își poată redobândi elementele pe care le-au pierdut în periplul lor prin această lume fizică.

16. Aici, spiritele necurate se pot apropia pe nesimțite de sufletul respectiv (chit că pentru un suflet relativ pur, mirosul lor pare de-a dreptul pestilențial, astfel încât ar fi imposibil ca acesta să nu le observe prezența). Cât despre sufletul care și-a pierdut simțul mirosului din cauza exceselor pe care le-a făcut (fumatul), acesta nu-și dă seama de apropierea spiritelor malefice. Cât despre văz, acesta nu intră în calcul, căci sufletul nu dispune încă de suficientă lumină pentru a putea vedea clar (vederea sufletelor provine întotdeauna de la lumina din interiorul lor). De aceea, aceste suflete nu pot vedea decât ceea ce se află în interiorul lor, dar nu și ceea ce există în afara lor.

17. În Lumea de dincolo, spiritele malefice se află în afara sufletului, care nu le poate observa. Cu ajutorul simțului mirosului, el le-ar putea percepe prezența, dându-și imediat seama unde se află. Dacă s-ar retrage și mai mult în spiritul lor, ele ar putea începe să își vadă dușmanii, inclusiv intențiile acestora. Dacă își dau seama că au fost detectate, aceste spirite dispar imediat. Un spirit din iad poate îndura orice, dar nu și privirea penetrantă a unui suflet pur (care se manifestă ca lumină pură), ca să nu mai vorbim de cea a unui înger. Pentru a se proteja de ochii Mei, ei înalță munți, pe care îi folosesc ca paravane.

18. Cred că ați înțeles acum de ce M-am împotrivit atât de des acestui obicei atât de detestabil al fumatului. V-am explicat de asemenea cum se nasc dorințele carnale excesive, unde conduc ele și cum se pot proteja oamenii împotriva lor.


(*9) N.Tr. Cel mai bun echivalent modern al acestor petreceri sunt discotecile, în care dansul, băuturile alcoolice, și mai nou, drogurile, se îmbin㠄armonios”.
(*10) N.Tr. Este inutil să amintim comportamentul deșănțat al multor tineri care se întorc noaptea de la discotecă sau de la concertele rock.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 60 - Demonul jocului și răsfățul copiilor
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.8.2010, 16:58 View PostDownload Post

Capitolul 60
Demonul jocului și răsfățul copiilor


1. O altă categorie de oameni au, încă din copilărie, o înclinație excesivă către tot felul de jocuri. Ei sunt incapabili să-și petreacă timpul liber de care dispun altfel decât jucându-se. Această înclinație este trezită și amplificată de lipsa de înțelepciune a părinților lor, care le asigură copiilor tot felul de jucării, în dorința de a-i menține activi.

2. Dar Eu vă spun: aceasta este doar o altă modalitate prin care spiritele celor decedați pătrund în trupul acestor copii.

3. Spiritele au grijă apoi să-i conducă pe copii către dorința de a avea din ce în ce mai multe jucării. Există micuți care au atât de multe jucării încât părinții lor au cheltuit o mică avere pe acestea. Copiii devin apoi atât de preocupați de jucăriile lor încât își pierd interesul pentru orice altceva.

4. Demonul jocului, instalat încă din copilărie în trupul omului, trezește în acesta o dependență permanentă pentru joacă și distracție, care se transformă mai târziu în lăcomie materială, și în cele din urmă într-o dorință deghizată de putere. Acest demon este foarte greu de alungat din trupul omului.

5. Dacă tot au atâta timp liber, oare nu ar fi mai bine să li se dea copiilor jucării care să le amintească, într-un fel sau altul, de copilăria Mea pe pământ? (*11) În acest fel, copiii ar crește cultivându-și înclinațiile pozitive, ajungând să se întrebe care este semnificația acestor jucării. Pe acest sol fertil, unui învățător spiritual nu i-ar mai rămâne decât plăcuta sarcină de  a sădi o nouă vie, care ar da foarte curând roade. În cazul de față, lucrurile se petrec invers: în loc să fie pregătiți pentru zborul spiritual, copiii sunt pregătiți pentru căderea spirituală, care va triumfa mai devreme sau mai târziu.

6. După ce cresc, asemenea ființe umane se consideră bune, drepte, imparțiale și virtuoase, folosind însă drept criterii înclinațiile lor pur materiale. Din acest motiv, ele sunt convinse că nu mai trebuie să progreseze, întrucât sunt deja perfecte din punct de vedere spiritual. Tocmai de aceea, în Lumea de dincolo, va fi nevoie de foarte mult timp și de mari eforturi pentru a redirecționa aceste spirite pe calea către perfecțiune. Căci pentru ele Eu nu exist deloc, sau nu însemn altceva decât un învățător moralist depășit, a cărui învățătură nu mai are nici o valoare, întrucât în zilele noastre a fost instaurată o nouă morală, mult mai bună.

7. Evident, în lumea spiritelor circumstanțele sunt cu totul altele. După cum spune proverbul, „vântul suflă din altă direcție” acolo. Trebuie menționat totuși că este vorba de un Vânt al Grației, deși pentru acești oameni el miroase mai urât ca un hoit. De aceea, ei evită locurile în care ar putea întâlni acest Vânt al Grației. Dar Eu vă spun: în zilele din urmă, mulți dintre aceștia se vor prăbuși în zațul materiei (Acolo unde este ținut captiv Lucifer).


(*11) N.Ed. Vezi în această direcție lucrarea lui Jakob Lorber, Evanghelia lui Iacob: Copilăria lui Iisus.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 61 - Natura și consecințele mâniei
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.8.2010, 17:20 View PostDownload Post

Capitolul 61
Natura și consecințele mâniei


1. Vom vorbi în continuare despre un alt tip extrem de periculos de posesiune. Este vorba de Demonul Mâniei. Aceasta este cea mai periculoasă dintre posesiuni, căci dacă acest demon ajunge să posede trupul unei ființe umane, el aduce cu sine o întreagă legiune de alte spirite malefice.

2. Mânia reprezintă antipodul iubirii și este principala manifestare a lui Satan. Ea nu poate exista însă fără să fie hrănită, motiv pentru care este înconjurată de o întreagă legiune de spirite, pe care Demonul Mâniei le atrage și apoi le consumă. La fel cum iubirea nu poate exista fără hrană, care nu poate fi alta decât tot iubirea, nici mânia nu poate exista fără să fie hrănită, iar hrana ei nu poate fi alta decât tot mânia. Să examinăm puțin ce fel de demoni înconjoară și hrănesc mânia.

3. Principala sursă de alimentație a mâniei este ura, urmată îndeaproape de aroganță. Din acestea derivă egoismul, invidia, lăcomia, adulterul, pasiunile senzuale, disprețul față de tot ce este divin, dar și față de ceilalți oameni, crima și vărsarea de sânge, dorința de putere, și nu în cele din urmă, totala lipsă de conștiință. Aceștia sunt asistenții Demonului Mâniei, fiecare având în subordine o sumedenie de spirite malefice subordonate, care pot fi recunoscute cu ușurință în manifestările unui om posedat de mânie. Acest spirit necurat este la fel de greu de alungat din trupul unui om pe cât de greu este de stins o casă în care focul a cuprins deja toate încăperile. În acest caz, nu există alt remediu decât să lași casa să ardă până la ultima bârnă, iar apoi să examinezi cenușa răcită pentru a vedea ce a mai rămas și ce mai poate fi salvat.

4. Întrucât Demonul Mâniei este extrem de malefic, este bine să înțelegem cum pătrunde în trup acest dejecție a iadului. În acest caz, spiritul nu pătrunde în timp, ci este plasat în interiorul trupului chiar în timpul concepției sale, ca o sămânță a iadului. Întrucât influențează dezvoltarea trupească, el trebuie să fie prezent. Sămânța nu atinge însă un nivel de independență până când ființa nou-născută nu îi creează condițiile favorabile pentru dezvoltarea ei.

5. De regulă, factorul care declanșează germinarea acestei semințe (la nivelul ficatului) este educația greșită primită în copilărie. După ce sămânța s-a dezvoltat plenar, ea trezește independența Demonului Mâniei, care ia în captivitate întregul suflet și îl preia în sfera sa de influență, astfel încât omul poate deveni un adevărat diavol în cel mai scurt timp.

6. În cazul multor oameni nici nu este necesar ca acest demon carnal să atingă un statut de independență perfectă și ca factorii declanșatori ai mâniei să invadeze întregul corp. Totul începe la nivelul sângelui, iar starea de inflamare se răspândește cu repeziciune după ce fluidul esențial al corpului se încarcă cu aceste elemente. Ele atacă foarte curând nervii, prin intermediul cărora pătrund în corpul vital, iar apoi invadează sufletul. Când corpul vital astfel inflamat a atins deja sufletul, omul devine pe jumătate diavol, și nu este deloc recomandabil să vă asociați cu asemenea oameni.

7. Ei pot fi recunoscuți cu ușurință, căci iau foc la cel mai mic incident, gata sa blesteme și să se certe din nimic. Seamănă cu un fier încins la roșu, care pare perfect liniștit, dar la cea mai mică picătură de apă care cade pe el, începe să sfârâie și să scoată fum.

8. În cazul copiilor la care se observă o asemenea înclinație, ea poate fi curmată ușor printr-o educație corectă. Cel mai mare rău pe care îl puteți face unui copil este răsfățul. Copilul își dă rapid seama că poate fi obraznic fără să fie pedepsit, astfel încât întinde din ce în ce mai mult coarda, devenind din ce în ce mai neascultător. Dacă părinții continuă să nu îl pedepsească, mânia lui interioară atinge curând o stare de soliditate. El devine din ce în ce mai solicitant și nu se mai limitează să ceară, ci poruncește de-a dreptul să i se dea ce dorește. Dacă dorințele îi sunt refuzate, el se înfurie și devine deosebit de obraznic.

9. Dacă părinții se simt intimidați de această atitudine și îi acceptă toate cererile, copilul atinge curând primul grad de independență demonică. Ca adolescent, el devine un adevărat tiran pentru părinții săi, impunându-le acestora toate mofturile sale. Deja, părinții nu se mai pot opune capriciilor copilului lor prost crescut.

10. Pe măsură ce copilul crește și devine tot mai puternic din punct de vedere fizic, viața părinților săi ajunge în pericol; din fericire, există boli care restrâng gradul de independență a acestor demoni carnali. Acestea sunt singurele soluții care mai pot ține sub un oarecare control acești demoni, mai ales dacă ei au pus deja stăpânire pe sângele celui în cauză. Printre bolile care pot elimina acest adevărat distrugător al naturii umane se numără scarlatina, arsurile, erupțiile, pojarul și altele. Ele sunt singurele care pot conduce la eliminarea principiilor active ale mâniei din sânge.

11. Personal, Eu le vin în ajutor acestor copii, permițând manifestarea acestor boli. După vindecare, rămâne totuși în sarcina părinților și a copilului însuși să devină mai responsabili. Îndeosebi părinții trebuie să-i asigure copilului o educație în acord cu ordinea Mea. Dacă ei continuă să își răsfețe în continuare copilul, pe motiv că a fost bolnav, ceea ce urmează poate fi mult mai cumplit, căci dacă demonul carnal observă că pe calea sângelui nu a obținut rezultatele scontate, el atacă sistemul nervos. Copilul devine astfel extrem de sensibil, lucru pe care părinții îl pun pe seama bolii. De aceea, ei îi satisfac micuțului toate poftele, pentru a nu-i irita și mai tare nervii „slăbiți”.

12. În acest moment sunt nevoit să intervin din nou, atacând trupul infestat al copilului cu o dizenterie și cu o tuse severă, pentru a elimina principiile active ale mâniei care i-au atacat nervii. Boala ajută corpul copilului pentru o vreme. Este chiar mai bine ca trupul corupt al unui asemenea copil să-i fie răpit sufletului înainte ca acesta să fie corupt la rândul lui de demon. De multe ori, părinții care au un singur copil îl răsfață în mod excesiv, motiv pentru care Mă văd de multe ori nevoit să îi răpesc de la ei.

13. Eu i-am creat pe oameni pentru un scop mai înalt, nu doar acela ca ei să devină jucării amuzante în mâinile părinților lor iresponsabili; de aceea, nu am altă alternativă decât să îi răpesc pe copii din mâinile părinților lor, dându-i pe seama îngerilor Mei, pentru ca aceștia să le desăvârșească educația. De regulă, îi aleg mai ales pe acei copii care sunt răsfățați de părinții lor. După cum puteți vedea, dragostea excesivă (și prost înțeleasă) a părinților reprezintă principala cauză a morții premature a copiilor. Dacă i-aș lăsa să trăiască în continuare, mai devreme sau mai târziu sufletul lor ar deveni proprietatea iadului, lucru pe care nu îl pot permite. De aceea, moartea corpului fizic este preferabilă în asemenea cazuri, pentru ca sufletul lor să fie salvat pentru rai. Nu trebuie să fiți surprinși că atât de mulți copii mor prematur, uneori chiar din leagăn, căci Eu știu mai bine de ce îi răpesc din această lume. Este mai bine ca ei să devină spirite slabe în cer decât spirite puternice ale iadului pe Pământ.

14. Din când în când, datorită răutății acestei lumi, demonul mâniei reușește să atingă maturitatea în câte un suflet. Dacă părinții se opun totuși cu putere încăpățânării acestor copii, mânia lor interioară poate fi canalizată către un anumit câmp de activitate, iar ei pot deveni ființe umane utile, revoluționând respectivul domeniu. Dacă mânia lor crește însă haotic și răbdarea le este pusă la încercare, ei pot deveni rebeli, agitatori sau torționari ai umanității. De aceea, ori de câte ori descoperă la copiii lor înclinații către mânie, vanitate, orgoliu, egoism și neascultare, părinții ar trebui să se opună acestora din toate puterile lor. Ei pot ajuta astfel la transformarea copiilor lor, căci trebuie să știți că printr-o opoziție fermă, principiile active ale mâniei pot fi canalizate și sublimate.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 6 of 7  [ 70 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !