Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.3.2024, 02:26
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 1) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 7, 8, 9 ... 17, 18, 19  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 69 - DISCURSUL LINIȘTITOR AL LUI SETH
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 27.9.2010, 23:08 View PostDownload Post

Capitolul 69
DISCURSUL LINIȘTITOR AL LUI SETH


1. Și iată, auzind aceste cuvinte din gura lui Adam, copiii săi au plâns cu lacrimi de pocăință, fiind atât de triști încât cu greu mai puteau fi alinați. Căci ei înțelegeau acum ce pierduseră, dar nu mai credeau că ar putea recâștiga vreodată ceea ce au pierdut și se credeau deja complet judecați.

2. Văzând căița lor sinceră, Adam i-a spus lui Seth: “Ascultă, mult iubitul meu fiu, ridică-te și vorbește-le despre pace și iubirea pentru Iehova, ridicându-le astfel moralul! Amin!”

3. Ascultând îndemnul tatălui său, Seth s-a ridicat și le-a adresat copiilor următorul discurs, foarte important pentru ei: “Ascultați, copii care vărsați în fața noastră lacrimi de sinceră căință. Tatăl și Dumnezeul nostru preasfânt este, desigur, Judecătorul suprem, dar El este simultan și Tatăl nostru plin de iubire și de compasiune. Nu uitați că orice am face, noi nu putem să-L supărăm și să-L mâniem cu adevărat pe Dumnezeu, în calitatea Lui de Divinitate; căci ce diferență există între distrugerea unui fir de praf și aceea a unei lumi?

4. Prin comparație cu Dumnezeu, nici firul de praf nici lumea nu reprezintă nimic, la fel cum noi toți, luați la un loc, nu reprezentăm nimic prin comparație cu El. Cum ar putea nimicul să-L ofenseze pe Acela în ochii căruia nu reprezintă nimic,

5. la fel cum în ochii noștri, animalele minuscule și aproape invizibile care se ascund sub o frunză ridicată de vânt nu reprezintă nimic? Dar nici chiar această comparație nu este potrivită dacă ar fi să Ținem seama cât de puțin înseamnă această lume, inclusiv noi, prin comparație cu Dumnezeu.

6. Dar Ascultați-mă! Există totuși un lucru care este extrem de important pentru același Dumnezeu, iar acesta este propria Lui Iubire eternă, prin intermediul căreia am pătruns noi în existență, precum și toate lucrurile, concepute special pentru a ne servi. Prin și întru această iubire, Dumnezeu este Tatăl nostru, iar noi suntem copiii Lui. Prin această iubire, El se apleacă deopotrivă asupra celui mai mic, ca și asupra celui mai mare, cu egală grijă. Și astfel, divinitatea Lui incomparabilă și iubirea Lui părintească se revelează pe sine prin această grijă plină de iubire.

7. De aceea, în fața iubirii lui Dumnezeu, contează dacă noi acționăm într-un fel sau în altul. Dacă am considera iubirea ca fiind independentă, ea ar fi oarbă față de acțiunile copiilor săi. Totuși, Dumnezeu nu ar fi Dumnezeu fără iubire, iar iubirea fără Dumnezeu nu ar fi iubire. Astfel, Dumnezeu și iubirea Lui sunt una, iar Dumnezeu este puternic prin iubirea Lui, iar iubirea este sacră prin Dumnezeu. Și acest unic Dumnezeu este în unitatea Lui tatăl nostru preasfânt și plin de iubire, la fel cum noi, creați după chipul și asemănarea Lui, suntem plenar copiii Lui. Și noi avem o inimă, iar înlăuntrul ei un spirit al iubirii, precum și un suflet viu și inteligent, care locuiește în totalitatea ființei noastre. Acest intelect este – atunci când este perfect pur – precum cel al lui Dumnezeu, iar iubirea spiritului din inima noastră, cu voința ei liberă, este precum iubirea lui Dumnezeu. Iar atunci când, prin liberul său arbitru, sufletul și spiritul devin o singură ființă, noi devenim întru totul asemănători lui Dumnezeu, și abia atunci putem să ne numim copiii Lui.

8. La fel cum Dumnezeu devine numai prin iubire Părintele nostru preasfânt și preaplin de iubire, și noi devenim copiii Lui tot numai prin iubire. Uniunea lui Dumnezeu cu iubirea Lui este precum obediența. Dacă noi ne slujim de intelectul nostru pentru a asculta poruncile primite de la spirit, unind astfel lumina cu iubirea, noi devenim copii ai iubirii, plini de înțelepciune, acoperiți de grația lui Dumnezeu și trăind întru viața eternă.

9. Acum Ascultați-mă, dragii mei copii: atunci când voi, folosindu-vă de intelectul vostru, ați devenit necredincioși iubirii lăuntrice a lui Dumnezeu din interiorul vostru, ați devenit neascultători în sufletul vostru, în sanctuarul vostru cel mai intim, față de iubirea lui Dumnezeu. Atunci, iubirea voastră s-a retras, iar voi ați trăit urmărind în sufletul vostru doar expansiunea (până la infinit, dacă ar fi fost posibil). Acum judecați singuri și spuneți-mi ce este mai solid: o ceață care se răspândește în toate direcțiile, întinderea ei trecătoare cuprinzând regiuni întregi, sau o simplă pietricică rotundă, transparentă precum o picătură de rouă? Iată, aceasta a fost cauza fricii și orbirii voastre!

10. Oare nu este piatra atât de solidă încât nu poate fi zdrobită, rezistând la orice furtună, la orice presiune și la orice lovitură? Da, ați văzut tigrul sfâșiind un taur imens în bucăți, dar dacă acest tigru ar fi mușcat din micuța pietricică, de mărimea unui ou, acesta ar fi fost sfârșitul colților săi puternici, arma sa cea de temut. Iar dacă ar fi înghițit-o cu totul, el și-ar fi înghițit propria moarte, iar după descompunerea sa, piatra s-ar revela din nou, neatinsă.

11. Ascultați, copii, prin obediență, omul este precum pietricica cea mică, dar în calitatea sa de om exterior și rațional, el este precum ceața. Dar ce se întâmplă cu ceața atunci când vânturile o condensează? Ea se transformă în picături de apă, care cad și dau naștere unui lac. Atunci când greutatea apei presează din ce în ce mai greu asupra fundului lacului, pământul se tasează și dă naștere pietrelor transparente, veritabile blocuri luminoase, întru totul asemănătoare cu thummim, piatra-simbol care semnifică renașterea obedienței prin intermediul remușcărilor autentice.

12. Iată, prin neascultare, voi ați devenit precum ceața. Au apărut apoi tot felul de vânturi și v-au împrăștiat care încotro. Ați simțit astfel presiunea fricii și ați vărsat lacrimi de durere. Ei bine, aceasta este ploaia. Nu a fost însă suficient să vă transformați în picături individuale de ploaie, ci a trebuit să vă uniți în lacul remușcării voastre. În acest stadiu vă aflați acum. El vă presează din ce în ce mai tare în profunzimile ființei voastre, dar Ascultați-mă cu cea mai mare atenție: prin această presiune prezentă, viața voastră duală s-a reunificat precum picăturile de apă, iar înlăuntrul vostru a apărut o nouă piatră a vieții și înțelepciunii adevărate. De aceea, bucurați-vă, căci noi nu am venit ca să vă distrugem, ci pentru ca voi să puteți câștiga o viață nouă prin iubirea adevărată pentru Dumnezeu, Tatăl nostru preasfânt. Amin!”

13. (N.B. Ascultați, aceasta este așa-numita piatră filosofală pe care lumea exterioară nu o poate și nu o va putea găsi niciodată!)
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 70 - PREDICA LUI ENOH DESPRE IUBIRE
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 27.9.2010, 23:12 View PostDownload Post

Capitolul 70
PREDICA LUI ENOH DESPRE IUBIRE


1. Auzind acest discurs deopotrivă înțelept și plin de iubire din gura lui Seth, copiii și-au ridicat capetele, au privit către cer și Mi-au mulțumit cu voce tare pentru că l-am trezit pe Seth pentru a rosti cuvinte atât de minunate, dotate cu puterea vindecătoare de a alina sufletele.

2. Emoționat la rândul lui, Adam a spus: “După ce ați ascultat sfaturile mele și cuvintele liniștitoare ale lui Seth, pregătiți-vă și deschideți-vă inimile pentru a primi cuvântul vieții din gura lui Enoh. Prin mine ați devenit un sol fertil, pe care cuvintele lui Seth l-au hrănit; dar sămânța vieții nu a fost încă plantată în brazda sufletelor voastre. Cerul l-a numit pe Enoh semănător al acesteia, astfel încât veți primi de la el această sămânță vie! Amin!”

3. La îndemnul lui Adam, Enoh s-a ridicat, și-a deschis inima către Mine, și într-o stare indescriptibilă de iubire și devoțiune, Mi-a implorat grația și compasiunea pentru ca din inima lui să curgă cuvintele vieții, pentru a-i trezi pe cei în suferință, care au plâns în Numele Meu pentru lipsa lor de credință și acțiunile lor frivole.

4. Am răspuns rugăciunii lui Enoh și i-am trezit pe deplin inima. El a putut percepe astfel o lumină atot-strălucitoare în inima lui, în care a putut vedea pentru întâia oară mesajul arzător în care a recunoscut cuvântul viu născut din Mine. Mi-a mulțumit mai întâi cu fervoare, după care a deschis gura și le-a adresat copiilor și patriarhilor următorul discurs excepțional:

5. “O, părinți și copii ai regiunii de miazăzi! Ascultați cuvântul lui Dumnezeu, Domnul și Tatăl nostru preasfânt!”

6. Și iată, auzind acest dublu apel, patriarhii s-au minunat, întrebându-se de ce erau și ei incluși alături de copiii de la miazăzi.

7. Dar Enoh a spus: “O, părinții mei, cum ați putea fi excluși voi de la primirea vieții care le-a fost acordată copiilor voștri? Căci nu eu sunt cel care vă vorbește acum, ci Cel care are viața, pe care o oferă prin fiecare cuvânt născut din iubirea Lui nelimitată, ce vi se adresează acum prin gura mea!”

8. Seth s-a ridicat atunci și a spus rapid: “O, Enoh, departe de noi un asemenea gând! Noi știm prea bine ce ne lipsește, așa încât vorbește-ne deopotrivă și nouă, pentru ca și noi să putem primi viața! Amin!”

9. Enoh și-a început atunci discursul propriu-zis, spunând: “Este adevărat, solul este fertilizat, iar brazdele au fost făcute, dar în ele nu există încă sămânța. Dar de unde putem lua noi această sămânță vie pentru a o planta în brazda sufletului nostru și a obține astfel fructul cel viu?

10. O, părinți și copii ai regiunii de miazăzi! Sămânța este iubirea, iubirea este viața, iar viața este Cuvântul. Cuvântul a sălășluit întru Dumnezeu încă de la începutul eternității. Dumnezeu Însuși a fost acest Cuvânt, după ce Cuvântul s-a aflat în El. Toate lucrurile au apărut în existență prin acest Cuvânt, inclusiv noi, și nimeni, cu excepția lui Dumnezeu, nu poate pronunța acest Cuvânt. Cuvântul este numele real al lui Dumnezeu și nimeni nu poate pronunța acest nume. Iar acest nume este iubirea infinită a Tatălui preasfânt, pe care trebuie să o recunoaștem înlăuntrul nostru, pentru ca apoi, cu ajutorul ei, să-L putem iubi cu toată puterea pe Acela Căruia noi și toate celelalte lucruri îi datorăm această existență fericită.

11. În aceasta constă viața eternă: în a recunoaște acest adevăr în iubirea noastră pentru Dumnezeu, adică în a ne folosi de iubire pentru a recunoaște iubirea dinlăuntrul lui Dumnezeu și viața eternă din interiorul acesteia.

12. Dacă examinăm ochiul nostru și observăm la ce distanță putem privi cu ajutorul lui, este clar că această lumină nu ne-a fost dată pentru a fi inactivi, ci pentru a progresa prin activitatea noastră. Cine se poate îndoi că este capabil să atingă destinația deja văzută, cu atât mai mult cu cât i s-au dăruit două picioare care îl pot purta până acolo?

13. De vreme ce ni s-a dăruit viziunea interioară, la fel ca și în cazul ochilor și picioarelor, iar cu ajutorul acestei viziuni noi putem sesiza iubirea din interiorul nostru, noi ne putem folosi de liberul nostru arbitru – la fel cum corpul fizic se folosește de picioare – pentru a urmări în plan energetic acest scop al vieții supreme, silind întreaga noastră natură să iubească, până când ființa noastră însăși se identifică cu iubirea, devenind astfel vie întru totul.

14. Dacă realizăm aceasta, cum am mai putea noi să nu sălășluim întru viața eternă, la fel cum lumina sălășuiește în ochii trupului? Credeți oare că această viață este doar o iluzie? Vă întreb: suntem oare noi și toate lucrurile care ne înconjoară doar niște iluzii reciproce?

15. Iar dacă nu considerăm scoarța drept o iluzie, atunci putem considera noi drept iluzie lemnul, adică miezul interior al vieții?

16. Credeți oare că Domnul a creat niște simple mașini vii care consumă plante și carne numai pentru propria Sa desfătare? O, adevăr vă spun, înțelepciunea Lui supremă se poate desfăta într-o manieră mult mai nobilă decât creând mașini mâncătoare de plante, pentru a le privi apoi cum mănâncă plante și alte lucruri numai pentru a le transforma apoi în gunoaie urât-mirositoare. Rușine să le fie celor atât de necredincioși!

17. Sau credeți oare că de vreme ce noi, în marea noastră limitare mentală, suntem creaturi limitate – în timp și spațiu –, Dumnezeu cel infinit este și El capabil, la fel ca noi, să emită idei limitate? O, ce ofensă împotriva divinității Sale!

18. Arătați-mi o singură ființă vie care este capabilă să distrugă cu desăvârșire ceva! Arătați-mi un singur lucru care nu conține ceva infinit înlăuntrul lui. Divizați ori de câte ori doriți în mintea voastră un fir de praf și arătați-mi ultima particulă, ce nu mai poate fi divizată; sau dimpotrivă, arătați-mi o sămânță care nu este capabilă să se multiplice la infinit.

19. De vreme ce chiar și aceste lucruri lipsite de importanță ne arată infinitatea ideilor divine, ce stupid și orbesc ar fi să credem că Dumnezeu ar fi asociat ființele cărora le-a dăruit sentimentul viu al vieții eterne prin iubirea pentru El cu o idee limitată și temporar㠖 El, Cel infinit, Cel sublim, Cel etern, Cel preasfânt, Cel plin de iubire și de viață.

20. O, părinți și copii ai regiunii de miazăzi, Ascultați aceste cuvinte născute din înaltul Tatălui cel plin de iubire.

21. Nu există nici o altă poruncă dată nouă, cu excepția vieții eterne care este iubirea, iar aceasta sună astfel: „Voi Mă veți iubi pe Mine, Dumnezeul și Părintele vostru preasfânt, cu întreaga iubire pe care v-am dăruit-o încă de la începutul eternității în vederea vieții eterne. Atunci când Mă iubiți, voi vă uniți din nou cu Mine, iar viața voastră nu se va mai sfârși niciodată; dacă nu reușiți acest lucru, voi vă separați de viața însăși. Viața voastră nu se va sfârși însă din acest motiv, iar Eu nu voi înceta să fiu Dumnezeul vostru care vă judecă, și deși veți fi separați de viața Mea, căzând de-a lungul spațiului etern în profunzimile mâniei Mele, căderea voastră nu va avea loc cu adevărat în afara Mea. Voi nu Mă veți pierde niciodată pe Mine, Dumnezeul vostru, dar Îl veți pierde pe Tatăl vostru cel plin de iubire și de compasiune, iar odată cu El viața eternă, liberă și beatifică‟.

22. O, părinți și copii ai regiunii de la miazăzi! Aceasta este unica poruncă ce ni s-a dat; ea a fost scrisă cu litere de foc în inima fiecărui copil divin. Această poruncă este sămânța vie pe care trebuie să o plantați cu toții în inimile voastre dacă doriți să trăiți în calitate de copii ai Tatălui preasfânt, Care este Dumnezeu, preasfânt, preasfânt, preasfânt în întreaga eternitate.

23. Voi, părinții mei, ați vorbit foarte mult despre obediență și ați înmuiat astfel inimile acestor copii; dar eu vă spun că acela care iubește se poate dispensa de obediență. Oare nu este obediența drumul spiritual către iubire, care este țelul vieții? De îndată ce cineva a atins țelul unei anumite căi, spuneți-mi, mai trebuie el să meargă pe această cale?

24. De aceea, dacă cineva este încă departe de Țel, el trebuie să meargă mai departe pe cale pentru a se apropia de acesta și pentru a-l atinge. Dar dacă l-a atins, el trebuie să se ancoreze ferm în el, cu toată puterea; adică, să-L iubească pe Dumnezeu mai presus de orice, și astfel, el a primit deja totul. El L-a descoperit pe Părintele vieții odată pentru totdeauna, iar libertatea sa va fi nelimitată.

25. Primiți așadar această prețioasă sămânță a vieții, părinți și copii deopotrivă! Dumnezeu Însuși mi-a dat-o pentru a v-o oferi mai departe! O, iubire! Tu ești această sămânță vie; te implor, trezește tu inimile celor slabi și ale celor morți! Amin! Amin! Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 71 - ASPIRAȚIA LUI SETHLAHEM CĂTRE ADEVĂRATA ÎNȚELEPCIUNE
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.9.2010, 09:19 View PostDownload Post

Capitolul 71
ASPIRAȚIA LUI SETHLAHEM CĂTRE ADEVĂRATA ÎNȚELEPCIUNE


1. Și ascultați, cuvintele lui Enoh i-au uluit pe aproape toți cei de față, căci ei le-au înțeles acum prea bine, întrebându-se cum de au putut trăi până acum în neînțelegere și eroare. Ochii copiilor s-au deschis din nou, permițându-le să se recunoască din nou pe ei înșiși și pe Mine, prin puterea iubirii ce se trezea în inimile lor. Copiii din linia principală de la Adam la Jared au înțeles abia acum pe deplin discursul lui Enoh din grota lui Adam și semnificația ei. Seth s-a ridicat atunci în picioare, a privit către cer și Mi-a mulțumit pentru acest dar atât de sublim; toți cei prezenți i-au urmat atunci exemplul, lăudând cu o ardoare fără precedent Numele Meu în inimile lor.

2. Atunci, unul dintre copiii de la miazăzi, care descindea din linia lui Seth și Enos, a pășit către Enoh, s-a înclinat până la pământ în fața lui și a spus: “Enoh, ascultă, mă aflu aici în fața ta și îți vorbesc în numele tuturor. Numele meu este Sethlahem („Fiul lui Seth înzestrat cu o înaltă înțelepciune.).

3. Mai întâi de toate, doresc să îi mulțumesc prin intermediul tău Celui care nea dăruit această grație supremă și sublimă. De vreme ce tu te afli mai aproape decât noi de Domnul, deținând chiar Cuvântul Lui viu, vei reuși cu siguranță să completezi ceea ce ne lipsește nouă, în slaba noastră recunoștință față de Domnul, pentru această favoare atât de înaltă. Primind eu însumi de la Domnul un anumit grad de înțelepciune, am făcut tot ceea ce m-a învățat aceasta, după care nu am mai putut face nimic mai mult, căci înțelepciunea mea considera că ceea ce am făcut era suficient. Totuși, ceea ce ne-ai învățat tu astăzi, vorbind limba vieții, depășește cu mult înțelepciunea tuturor oamenilor; mai mult, învățătura ta este chiar rădăcina și sursa întregii vieți și fundamentul etern al oricărei înțelepciuni; da, este limpede că tu ni L-ai anunțat astăzi pe Dumnezeu. Iar înțelepciunea mea se dovedește insuficientă pentru a-i aduce Domnului mulțumirile pe care i le datorăm. Te rog așadar pe tine să faci acest lucru în locul meu. Celălalt motiv pentru care am venit la tine este de a-ți cere permisiunea de a învăța de la tine calea pe care ai urmat-o tu însuți și care ți-a permis să atingi asemenea profunzimi ale vieții divine.

4. O, Enoh, nu te supăra datorită acestei duble cereri a mea, căci înțelepciunea mea îmi spune că tu ești un clarvăzător adevărat al lui Dumnezeu. Iubirea Celui Preaînalt ți-a umplut inima și ți-a atins limba cu focul care țâșnește cu putere din chiar degetul lui Dumnezeu. O, te implor, arată-i lui Sethlahem cum și când ai primit această grație! Amin!”

5. Enoh s-a ridicat și i-a răspuns: “Ascultă-mă, Sethlahem, la ce servesc toate aceste laude? Oare ți s-a dat această înțelepciune pentru a lăuda ceea ce nu merită să fie lăudat, în timp ce tu însuți recunoști că nu știi cum să îl lauzi pe Acela care – singur – merită laudele și recunoștința noastră? Sau poate crezi că viața poate fi învățată la fel ca înțelepciunea ta, pe care ai dobândit-o cu o inimă împietrită, numai pentru a deveni un maestru al înțelepciunii?

6. O, Sethlahem, Sethlahem, ai grijă să nu te sufoci în chiar setea ta zadarnică de cunoaștere!

7. Privește la acest smochin și la prunul de colo, plin cu prune pe jumătate coapte. Crezi oare că dacă prunul și-ar propune să învețe de la smochin cum să facă smochine în loc de prune, acest lucru chiar s-ar întâmpla vreodată?

8. Desigur, înțelepciunea ta îți va spune pe loc că acest lucru nu se va petrece niciodată.

9. Totuși, dacă cineva culege câțiva lăstari cu semințe de smochin, curăță complet prunul, după care îi despică crenguțele și inserează acolo lăstarii cu semințele de smochin, pe care le leagă apoi cu atenție cu pământ și rășină, seva prunului va începe să curgă prin lăstarii de smochin, dându-le viață. Și astfel, nu va trece mult timp, iar în prun vor creste fructele nobile ale smochinului.

10. Înțelepciunea ta te-a învățat să faci acest lucru cu mult timp în urmă. Cum se face atunci că ea nu te-a învățat și iubirea mai presus de toate pentru Domnul, astfel încât, în loc de prune, să produci tu însuți smochinele vieții?

11. Ascultă-mă, Sethlahem, Adam te-a curățat pe tine, la fel ca pe ceilalți copii și frați ai tăi, Seth te-a crestat, iar Domnul Însuși a inserat acum în tine prin intermediul meu semințele vieții. Tot ce îți mai rămâne de făcut acum este să cauți niște pământ proaspăt și niște rășină prin intermediul iubirii active față de ceilalți și să cultivi viața din interiorul tău cu ajutorul credinței juste, după care vei afla singur ceea ce ai încercat să afli acum de la mine, fără succes.

12. Acum du-te și fă ce Ți-am spus, căci astfel vei obține viața! Amin!”

13. Auzind aceste cuvinte, Sethlahem a răspuns: “O, Enoh, recunosc marele adevăr al celor spuse de tine, dar este ușor pentru tine să vorbești astfel, căci tu cunoști deja adevărul. Domnul ți l-a dăruit pe gratis, iar tu nu a trebuit să faci tot ce mi-ai spus mie. O, ascultă, este ușor să te odihnești acolo unde este deja uscat și să primești fără să fi făcut vreo cerere; dar acesta nu este cazul meu. Eu am lucrat multă vreme și am căutat fără încetare, dar în zadar, ceea ce tu ai obținut fără nici un efort. Mie mi se pare că cerul este blocat de stânci, și este mai ușor să sapi pământul până în partea cealaltă decât să primești o singură picătură din viața iubirii divine.

14. Că așa stau lucrurile o dovedesc chiar înalții noștri patriarhi, care pot aduce mărturie în favoarea mea. Având în vedere rangul lor, oare nu sunt ei mai presus decât tine, și implicit mai apropiați de Domnul ca tine? Atunci de ce păstrează Domnul distanța față de ei, mergând în schimb braț la braț cu tine?

15. O, Enoh, dacă toate acestea nu ți s-ar fi dat pe gratis de către Tatăl preasfânt, și nu ca ceva meritat, cu siguranță ai fi vorbit în clipa aceasta la fel ca mine, plângându-te de setea și de foamea care îți afectează sufletul!

16. Oare chiar crezi că eu nu știu că un copac nu poate învăța altceva de la un alt copac? Pentru atâta lucru nu aș fi avut nevoie de discursul tău; dar atunci când trebuie să ne învățăm copiii lucrurile de care au nevoie – precum mersul, vorbitul, diferitele meserii – pentru a-i ajuta să înțeleagă semnele supremului Dumnezeu, spune-mi, suntem noi mai importanți prin comparație cu Dumnezeu decât sunt copiii noștri prin comparație cu noi? Eu cred că noi suntem infinit mai puțin decât El. Atunci cum am putea cunoaște noi calea fără instrucție, la fel ca în cazul copiilor?

17. O, Enoh, ai crezut că o să mă poți controla cu ușurință indicându-mi iubirea față de fratele meu și față de Dumnezeu, dar nu vei scăpa cu una cu două de mine. Înainte să pot accepta aceste porunci, aș dori să văd mai întâi că le accepți tu.

18. Atunci când m-ai repezit, tu nu ai făcut dovada unei iubiri prea înalte față de aproapele tău; iar dacă iubirea de aproape este parte din iubirea ta față de Dumnezeu, atunci – crede-m㠖 nu știu ce să mai cred despre iubirea ta față de Dumnezeu.

19. Ai grijă ca nu cumva să devii în curând propriul tău semen cel mai apropiat!

20. Ți se pare corect ca prin cuvintele cuiva, altcineva să fie supărat? Ei bine, atât cât am înțeles eu din cuvintele tale, acestea m-au cam supărat. Eu știu că tu ești un clarvăzător inspirat de Dumnezeu și că dispui de Cuvântul viu. Dacă nu aș fi știut acest lucru, nu aș fi venit niciodată la tine; și eu prețuiesc și mă închin acestui înalt dar al tău. Dar de vreme ce tu mi-ai interzis să te laud pentru el, este rândul meu să te întreb: cine te-a îndemnat să îți asumi această responsabilitate și să-mi interzici acest lucru?

21. Ascultă, nu este corect să-ți alungi în această manieră fratele întru Dumnezeu care este însetat, înfometat și în lacrimi.

22. Răbdarea este aspectul principal, iar umilința este chiar sufletul iubirii! Eu știu prea bine, Enoh, că tu ești un veritabil maestru în amândouă. Dar atunci de ce mă sfidezi și pari să-ți fi închis sufletul față de mine? Eu nu ți-am făcut niciodată vreun rău. Întoarce-te așadar din nou către mine și fii fratele meu, și nu acest ghid rece și indiferent! Amin!”

23. Enoh a ascultat cuvintele lui Sethlahem cu zâmbetul pe față, după care s-a ridicat și i-a răspuns cu următoarele cuvinte:

24. “Sethlahem, dacă lucrurile ar fi stat așa cum le-ai descris tu, crede-mă, de mult m-aș fi aruncat la picioarele tale, plângând; dar ele nu stau deloc astfel.

25. Pentru a nu te întoarce la coliba ta cu inima pe nedrept supărată din cauza neînțelegerii cuvintelor mele, calmează-ți inima și ascultă ce am să-ți spun: Sethlahem, privește în zare și descrie-mi iarba, plantele, copacii și arbuștii. Cum sunt acelea, sunt diferite de cele de față sau sunt asemănătoare?

26. Pietrele, solul, izvoarele – sunt diferite de cele din apropierea noastră sau sunt la fel ca acestea? Oare ce ființe vii locuiesc acolo? Ar putea fi oameni, și oare ce fac ei acum?

27. Ascultă, Sethlahem, tăcerea ta îmi demonstrează că tu nu cunoști răspunsul. Și atunci, te întreb: în ce fel ai putea dobândi tu această cunoaștere?

28. Să presupunem că eu am fost acolo și am observat totul. S-ar putea apoi întâmpla ca patriarhii să mă întrebe despre acele lucruri, în prezența ta, iar eu să le revelez lor adevărul despre ținuturile aflate la mare distanță. Ascultând cuvintele mele și înțelegând cum, de ce și de unde, tu ai putea dori să-mi spui: „Ascultă, mi-a plăcut foarte mult ce ne-ai revelat tu. Mi-ar plăcea și mie să pot vorbi despre lucrurile aflate la mare distanță, la fel ca și tine; de aceea, voi deveni discipolul tău și voi învăța de la tine cum pot vorbi despre acele lucruri!. Dacă eu ți-aș răspunde: „Ascultă, aceste lucruri nu pot fi învățate numai dintr-o convingere interioară de către acela care tânjește după certitudini interioare. Drumul către dobândirea cunoașterii pure ar fi extrem de dificil, iar rezultatele ar fi practic nule!

29. Dar ascultă-mă! De-a lungul acelor munții există un drum mult mai scurt. Du-te acolo și poți fi sigur că vei ajunge înapoi în numai trei zile, după care vei putea vorbi la fel ca mine despre realitatea de acolo, cuvintele tale fiind susținute de adevăr și de o vitalitate interioară pe care – în caz contrar – nu ai putea-o învăța nici dacă ai încerca ani de zile!.

30. Ai putea veni atunci la mine, acuzându-mă de lipsă de iubire, din cauza acestui sfat succint, dar adevărat. Spune-mi, care este legătura dintre lipsa de iubire și sfatul potrivit căruia în numai trei zile ai putea obține mai mult decât în o mie de ani de eforturi inutile?

31. Mă tem că în acest caz, ai cam dat-o-n gropi cu înțelepciunea ta!

32. Drumul ți-a fost arătat. Dacă îți lipsește curajul să pășești pe el singur, vino și apelează la mine pentru a-ți fi ghid cu toată iubirea, în calitatea mea de frate, și nu cred că vei avea vreun motiv de dezamăgire în acest sens.

33. Dacă, dimpotrivă, aș asculta rugăciunea ta așa cum ai formulat-o, atunci aș deveni cu adevărat dușmanul tău, înșelându-te în viclenia mea pe tine, sărmanul și dragul meu frate întru Adam și întru Dumnezeu.

34. Ți-am demonstrat că simpla cunoaștere nu te va conduce niciodată pe drumul vieții; dacă vei acționa în schimb în direct acord cu adevărul, vei descoperi chiar mărturia adevărului, care este mărturia iubirii, adică a vieții eterne întru Dumnezeu. Amin! Amin! Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 72 - ÎNȚELEPCIUNEA LUI SETHLAHEM ȘI CEA A LUI ASMAHAEL
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.9.2010, 09:26 View PostDownload Post

Capitolul 72
ÎNȚELEPCIUNEA LUI SETHLAHEM ȘI CEA A LUI ASMAHAEL

(9 martie 1841)


1. Auzind aceste cuvinte, Sethlahem a căzut la picioarele lui Enoh și i-a spus: “O, Enoh, marea ta înțelepciune m-a distrus, astfel încât acum mă simt ca și cum nu aș fi existat niciodată; remarc totuși c㠖 deși sunt distrus – înțeleg acum mult mai mult decât înainte, cu toată înțelepciunea mea. Primește, te rog, întreaga mea recunoștință pentru răbdarea de care ai dat dovadă cu mine și pentru faptul că nu te-ai supărat în fața marii mele nebunii, care mi-a stârnit orgoliul într-o măsură suficient de mare pentru a păși în fața ta iluminată de iubire și pentru a mă certa cu tine, cel care ești unealta vie în mâna Părintelui atotputernic și preasfânt.

2. Iată, deși tu mi-ai orbit ochii, astfel încât nu mai pot vedea calea cea justă, percep înlăuntrul meu o altfel de lumină, care îmi indică o nouă cale. Deocamdată este doar o luminiță minusculă, dar calea este de așa natură încât mă va ajuta să progresez într-o singură clipă mai mult decât am reușit cu întreaga lumină (atât de inutilă, vai!) a ochilor mei, în numeroși ani.

3. O, Enoh, dacă vreodată, pe această cale, piciorul meu se va împiedica de vreun loc mai dificil, îngăduie-mi să vin la tine, pentru a-mi confirma că mă mai aflu încă pe calea cea bună.

4. O, Enoh, te implor, atrage-mi atenția dacă observi cumva că în orbirea mea, picioarele mele calcă alături de cale! Amin!”

5. Enoh i-a răspuns: “Sethlahem! Dorința ta este sinceră, iar fervoarea ta este autentică și justă, fiind de lăudat! Există totuși un lucru care trebuie corectat, și anume faptul că tu cauți la mine – un biet om sărman – ceea ce numai Dumnezeu, Tatăl nostru preasfânt, le poate dărui copiilor Săi. Tu lauzi astfel unealta în locul Stăpânului.

6. Crezi tu oare că eu pot fi mai receptiv la rugăciuni decât grația și iubirea infinită a Tatălui preasfânt și etern? O, Sethlahem, nu mai lăsa aroganța secretă a inimii tale să te păcălească și nu te mai adresa niciodată oamenilor până când nu te-ai îndreptat mai întâi de toate în inima ta, plin de dragoste și de căință, către Dumnezeu. Și chiar dacă a trecut o vreme, iar tu nu ai primit răspunsul la rugăciunea ta, nu uita că prin comparație cu Dumnezeu, chiar și cei mai buni oameni sunt răi și lipsiți de iubire, și că bunul Dumnezeu îți va dărui totul cu mult timp înainte ca cel mai plin de compasiune dintre oameni să-Ți fi aruncat măcar o privire.

7. În ceea ce te privește pe tine, personal, nu trebuie să uiți că noi am venit la tine la îndemnul lui Dumnezeu, Tatăl nostru preasfânt și preaiubitor, și că datorită iubirii Lui manifestată în interiorul nostru, noi nu ne vom întoarce niciodată ochii de la tine. De aceea, ridică-ți moralul și iubește-L pe Tatăl preasfânt din toată inima ta, și vei obține viața. Căci această iubire te va învăța mai mult într-o singură clipă decât cei mai buni și mai înțelepți dintre oameni în o sută de ani. Iată, acum dispui de întreaga cunoaștere de care ai nevoie deocamdată, așa că de acum înainte, acționează și pășește numai întru iubirea de Dumnezeu! Amin!”

8. După acest discurs, Sethlahem s-a înclinat în fața patriarhilor, după care s-a retras cu recunoștință și – cu mare bucurie – Mi-a mulțumit în inima sa.

9. În continuare, Enoh s-a întors către Adam și i-a spus: “Dragă tată, nu fi supărat pe mine deoarece te-am reținut aici mai mult timp decât plănuiseși tu, căci Domnul nu-Și ordonează darurile Sale de iubire după măsura noastră temporală; El dăruiește atunci când dorește să dăruiască, lăudat fie de-a pururi Numele Lui preasfânt! Amin!”

10. Adam a răspuns: “O, dragă Enoh, nu fii îngrijorat pentru atâta lucru; noi știm cu toții că ceea ce face Domnul este întotdeauna bine făcut. Amin!”

11. Seth și-a dat și el consimțământul, iar în final, a adăugat: “Și întotdeauna, în momentul cel mai potrivit! Amin!”

12. Apoi, Adam s-a ridicat din nou, și, întorcându-se către Enoh, i-a spus: “Enoh, haide să-l lăsăm acum pe Asmahael să înceapă, pentru ca el să-și îndeplinească datoria, apoi pentru a ne spune ce crede despre această minunată regiune, și în sfârșit, cum a înțeles el tot ce s-a discutat aici. Apoi ne vom continua călătoria, pentru a le face copiilor de la apus și de la miazănoapte invitația de a participa la Sabat, după care ne vom întoarce acasă. Amin!” 13. Astfel, Enoh l-a rugat pe Asmahael să-și înceapă discursul. 14. Și iată, fiara și călărețul ei au venit mai aproape. Copiii de la miazăzi discutau cu voce tare și cam lipsită de respect diverse chestiuni, dar tigrul a urlat de trei ori cu o forță atât de mare, încât ei s-au speriat și au tăcut imediat.

15. După ce ordinea s-a restabilit, iar animalul a tăcut, Asmahael a început următorul discurs, pe cât de ciudat, pe atât de minunat, spunând:

16. “O, părinți remarcabili ai tuturor părinților de pe pământ! Despre ce aș putea vorbi eu, care am scăpat doar de puțin timp de întunecata noapte a morții, în aceste înălțimi sacre, unde totul – atât de miraculos, de viu și de plin de grație – depășește cu mult chiar și cel mai puternic cuvânt al limbii mele tremurătoare?

17. Cât despre formațiunile splendide ale acestei regiuni, adevăr vă spun, ce om din a cărui profunzime nu izvorăsc cuvintele sacre ale vieții ar putea descrie asemenea minuni glorioase cu limba sa ștearsă?

18. O, părinți ai părinților pământului, eu nici nu am îndrăznit să-mi deschid prea larg ochii în fața minunilor cu forme ciudate din aceste înălțimi sacre, și acum vă așteptați ca eu, sărmană ființă oarbă și moartă, să vi le descriu în fața voastră, cei plini de grație, de viață, de putere și de forță, care le priviți de secole și care le-ați pătruns probabil de mult până în miezul lor cel mai intim?

19. Ce reprezintă toate aceste platouri acoperite cu iarbă și înconjurate de stânci și de piscuri imense, care par să atingă cerul, dacă semnificația lor profundă trebuie să rămână ascunsă? Oare nu este infinit mai importantă o pietricică pentru mine și pentru oricine care o poate înțelege plenar decât toate înălțimile pământului, și chiar pământul însuși, dacă nu le înțelegem și nu le cunoaștem?

20. Este ușor să spui: „Tot ce ai de făcut este să observi că în regiunea de dimineață există un munte uriaș, care atinge cu înălțimea sa cerul albastru, rege al tuturor munților de pe pământ, care se înalță mândru și domină totul în jur.. Este adevărat, dar orice animal poate vedea același lucru. Dar dacă eu mă întreb: „Oare înțelegi tu această imensă formațiune stâncoasă, Asmahael?., răspunsul apare imediat în noaptea inimii mele: „Cum ar putea cel care este mort să înțeleagă ceea ce este mort? Viața ta nu este altceva decât o iluzie și o înșelătorie a simțurilor tale. Limba ta mobilă este unicul lucru care te diferențiază de animale..

21. O, părinții mei, de vreme ce așa simt eu, gândiți-vă cât de incomprehensibile sunt pentru mine formațiunile din aceste înălțimi sacre!

22. Acolo, în zare, între răsărit și apus, eu văd un munte care strălucește mai glorios decât soarele de pe cer, care ne trimite razele sale curate, în timp ce muntele, confundându-se cu soarele, folosește lumina tuturor stelelor și a florilor, care se reflectă în pâraiele sale. Dar dacă mă întreb: „Cum se face, și de ce, și de unde?., iarba și pietrele îmi răspund prin semnele lor, care capătă dintr-o dată înțeles: „O, smintitule, de ce te chinui să înțelegi miracolele luminii? Crezi tu că lumina, care izvorăște din Dumnezeu, poate fi văzută de ochiul tău muritor?

23. O, smintitule, ascultă, atotputerea Creatorului a creat cândva soarele numai pentru a dărui lumina, nu pentru a fi contemplat. Și de vreme ce Ți s-a dăruit puterea de a gândi profund, nu-ți folosi această putere pentru un scop la fel de prostesc ca și contemplarea soarelui.

24. Gândurile sunt lumini ale sufletului care iluminează nodul încurcat al vieții fizice, dar tu nu ai fost creat numai pentru a le folosi în acest scop. Cum ai putea tu să înțelegi miracolele exterioare, atunci când, pentru aceasta, ești nevoit să te îndepărtezi de tine însuți, care ești miracolul cel mai apropiat de tine dintre toate?.

25. O, Ascultați, părinți minunați ai tuturor părinților de pe pământ, după ce natura tăcută te învață din necesitate acest adevăr, cu greu te mai poți relaxa în aceste înălțimi luminoase.

26. Eu nu am fost adus aici de către strălucitorul Abel pentru a aduce cu mine lumina, ci numai pentru a fi iluminat eu însumi! De aceea, îngăduiți-mi ca eu să ascult discursurile voastre pline de lumină și de viață, căci nu sunt încă gata să vorbesc, și nu voi fi încă multă vreme de acum înainte. Cine poate găsi cuvinte atât de pline de putere și de viață, inspirate de sus, precum cele ale lui Enoh, fiecare dintre ele fiind mai profund decât întreaga natură împovărătoare și grea a pământului? Căci atunci când cuvântul rostit nu se prezintă numai ca o combinație de sunete plăcute și spumoase, ci are puterea binecuvântată și eficientă de a extrage viața din profunzimile ascunse și mortale ale omului, o, ascultați-mă, un asemenea cuvânt este cu siguranță mai greu și mai măreț decât tot ceea ce ar putea zări vreodată ochiul uman, sau decât ar putea simți vreodată omul, folosindu-și simțul fizic al greutății.

27. De aceea, părinți sublimi ai tuturor părinților de pe pământ, îngăduiți-mi mie, sărmană ființă încă moartă, să păstrez tăcerea, căci nu este potrivit ca un mort să vorbească în fața celor care poartă în inimile lor viața născută din Dumnezeu, în lumina ei cea mai strălucitoare, din care fiecare cuvânt rostit de o limbă binecuvântată răspândește viața, la fel cum soarele își răspândește lumina sa orbitoare.

28. O, părinți ai părinților pământului, îngăduiți-mi să închei aici cuvintele mele formate din sunete goale, căci timpul vostru este mult mai prețios decât ar merita această flecăreală zadarnică.

29. Deși regiunea, privită ca reflectare a vieții, este atractivă, este preferabil să tânjim după viața însăși. O, adevăr vă spun, eu cred că o singură picătură de viață, ascunsă în spațiul cel mai ermetic, este mai desăvârșită pentru acela care a descoperit-o decât tot ce ar putea vedea el în profunzimea spațiilor nesfârșite, pline de sori și de moarte!

30. O, Enoh, înțeleptul meu învățător, primit prin grația și iubirea Celui de sus, iartă-mi mie sărmana flecăreală și iartă-l pe cel mort, în orbirea lui! Ascultați, cel orb și cel mort sunt chiar eu! Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 73 - TIGRUL ÎNFOMETAT
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.9.2010, 09:31 View PostDownload Post

Capitolul 73
TIGRUL ÎNFOMETAT


1. După ce Asmahael și-a încheiat discursul, Adam s-a ridicat și a lăudat marea umilință a lui Asmahael, care ascundea mai multă înțelepciune decât întreaga gintă a lui Sethlahem și a copiilor lui. Apoi, el s-a întors din nou către Enos și Kenan, cărora le-a spus să-i invite pe copiii din regiunea de miazăzi la Sabatul care se apropia, “pentru ca ei să fie în picioare cu mult înainte de răsăritul soarelui în vederea ofrandei prin foc, pe care trebuie, dorim și o vom aduce dimineață lui Iehova!”

2. Cei doi și-au îndeplinit datoria, după care copiii au adus hrană și băutură patriarhilor din linia principală, la care s-a adăugat și Asmahael.

3. Văzându-i că mănâncă și beau, tigrul a intrat într-o mare agitație, deschizându-și fălcile și dând puternic din coadă.

4. Atunci, Adam i-a spus lui Enoh: “Dragă Enoh, privește animalul; ce se întâmplă? Încearcă să-l calmezi, căci altminteri nu ne vom putea continua călătoria cu el.

5. Enoh s-a ridicat imediat și a spus: “Crezi oare că acest animal trăiește numai cu aer sau că mănâncă iarbă? O, nu, căci aceasta nu face parte din ordinea căreia îi aparține. Are și el nevoie de hrană; așa că dispune să fie aduse trei animale impure vii, pentru ca ele să-i aline foamea”.

6. Copiii de la miazăzi au adus imediat trei Țapi, iar Enoh i-a spus lui Asmahael: “Iată, ai aici hrană pentru animalul care te transportă. Descalecă și dă-i de mâncare, și oferă-i simbolic impuritatea cu care ai venit din ținuturile de jos pentru a o înghiți odată cu hrana”.

7. Asmahael a făcut precum i s-a sugerat, în prezența patriarhilor.

8. Dar deși Asmahael a adus cei trei Țapi, tigrul nici nu s-a atins de ei, ci a început să ragă puternic, dând cu furie din coadă.

9. Toată lumea prezentă s-a înspăimântat, cu excepția lui Enoh, care nu mâncase nimic din hrana adusă, preferând să se hrănească și să se întărească în inima lui cu iubirea Mea.

10. Adam i s-a adresat din nou lui Enoh, spunând: “O, Enoh, oare nu cumva ai greșit interpretând astfel furia tigrului? Căci iată, fiara respinge hrana oferită de tine. Sfătuiește-ne ce să facem, căci începe să-mi fie teamă pentru Asmahael. Iată, cu câtă furie rage și se zbate, de parcă ar dori să ne sfâșie pe noi toți. De aceea, sfătuiește-ne și ajută-ne, dacă îți stă în puteri și dacă asta îți e voia”.

11. Enoh s-a ridicat atunci în picioare și s-a îndreptat către animal, căruia i-a spus: “Calmează-te, căci eu înțeleg atitudinea ta. Dar pentru ca și ceilalți să o înțeleagă, fie ca limba ta aspră să fie din nou eliberată! Haide, spune-ne ce te tulbură și ce te-a făcut să adopți o atitudine atât de amenințătoare”.

12. Și iată, fiara a pășit cu curaj în mijlocul patriarhilor, iar dintre fălcile sale larg deschise au ieșit din nou cuvinte inteligibile:

13. “Ascultați-mă, voi, oameni orbi și surzi! Este adevărat că îmi este foarte foame, căci iată, au trecut trei zile de când nu am putut să prind nici o pradă, și astfel, de nevoie, voi fi nevoit să mă hrănesc cu această hrană impură. Totuși, nu voi face acest lucru înainte să vă spun vouă, tuturor, cu excepția unuia singur, cât de incorect și nedrept este ca voi să primiți în gurile voastre darurile lui Dumnezeu înainte de a-i fi cerut Atoate-dătătorului binecuvântarea și de a-i mulțumi cu toată umilința și iubirea pentru acest mare dar dual.

14. Oare sunteți atât de orbi și de inconștienți încât nu știți că pe pământ nu mai creste nici măcar un singur fir de iarbă pură, potrivită pentru a fi mâncată de cei nemuritori, pentru ca ei să nu piară?

15. Nu ar trebui atunci voi să faceți dovada celei mai arzătoare dorințe pentru ca Tatăl vostru preasfânt să purifice și să binecuvânteze întotdeauna hrana voastră, pentru a putea astfel trăi?

16. Rușine să vă fie, vouă, martori atât de apropiați ai omniprezenței Celui Preaînalt! Voi sunteți cei chemați să purtați mărturie în fața Lui, dar îl uitați chiar în momentele cele mai importante în care ar trebui să vă amintiți de El!

17. O, cât de lipsită de recunoștință este libertatea voastră, în pofida vieții plenare pe care o duceți; cât despre iubirea voastră pentru El, aceasta constă numai din vorbe, astfel încât chiar și eu, o fiară sălbatică, mă umplu de o justă indignare văzând cum copiii lui Dumnezeu au decăzut până într-atât. Voi îi blestemați mereu pe cei din ținuturile de jos, dar există în propria voastră profunzime atâta nerecunoștință, încât chiar voi le veți face celor din ținuturile de jos cel mai mare rău fizic, dacă nu veți deveni mai preocupați de recunoștința și de iubirea adevărată din inimile voastre.

18. Mi s-a spus să înghit impuritatea lui Asmahael, dar eu vă sfătuiesc să vă așezați cu toții inimile voastre lipsite de recunoștință în spinarea țapilor, pentru ca eu să fiu nu numai purtătorul lui Asmahael, ci și al marii voastre ingratitudini!

19. Acum, Asmahael, poți să-mi aduci Țapii și să faci ce te-au sfătuit patriarhii, adică să transferi blestemul asupra Țapilor pentru ca patriarhii vinovați să poată părăsi acest loc purificați, la fel ca și tine și ca și mine. Adevăr am spus!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 74 - NATURA ADEVĂRULUI ȘI A IUBIRII
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.9.2010, 09:53 View PostDownload Post

Capitolul 74
NATURA ADEVĂRULUI ȘI A IUBIRII

(17 martie 1841)


1. Cuvintele miraculoase izvorâte din gura animalului i-au uluit în cea mai mare măsură pe patriarhi, care s-au căit pentru greșeala făcută și Mi-au promis în inimile lor să postească întreaga zi, fără să mai ia în gură vreo bucățică de hrană sau vreo picătură de băutură. Ei Mi-au implorat timp de o jumătate de oră iertarea în inimile lor, și cu excepția lui Enoh, nici unul nu a avut curajul să ridice ochii din pământ.

2. În tot acest timp, animalul și-a mâncat hrana. După ce a terminat cei trei Țapi, el a lipăit din apa unui izvor din apropiere, pentru a-și clăti dinții și limba, dar și pentru a-și răcori mânia și a-și potoli setea de sânge.

3. După care s-a întors din nou la Asmahael, căruia i-a oferit – cum s-ar spune – serviciile sale.

4. Privind către patriarhi, Enoh l-a întrebat atunci pe Adam dacă mai are vreo dorință particulară sau dacă se pot pregăti de plecare.

5. Dar Adam i-a răspuns cu vocea tremurătoare a omului în vârstă: “O, Enoh, ascultă-mă, teama mi-a paralizat membrele și nu mă mai pot ridica în picioare; după cum vezi, la fel s-a întâmplat și cu Eva. Totuși, trebuie să plecăm și să ajungem în regiunea de la apus. Dar cum putem să o facem?

6. Și iată, dragă Enoh, nici ceilalți nu par să se simtă mai bine. De aceea, te rugăm cu toții să ne sfătuiești, în acord cu iubirea ta născută din Dumnezeu, ce să facem. Căci, este adevărat, eu resimt cu profund regret păcatul indiferenței noastre, dar simultan, și slăbiciunea membrelor mele.

7. O, adevăr, adevăr, cât de puternic ești tu! Această fiară ne-a demonstrat perfect cât de implacabil ești tu, care nu cruți pe nimeni, fie că este vorba de primul sau de ultimul locuitor de pe pământ. Tu nu ții cont de vârstă, lovindu-i pe părinți la fel ca și pe copiii lor, fără a cruța nici măcar pe sărmanele lor mame. În fața ta, capetele noastre se pleacă la pământ iar picioarele noastre se simt paralizate. Ce ființă vie, cu excepția lui Dumnezeu, ar putea suporta întreaga povară a greutății tale?

8. O, iubire, blândă, gingașă și sacră! Dacă tu, care ești binecuvântarea cea mai sacră a lui Iehova, nu ai păși mână în mână cu adevărul, cunoașterea acestuia din urmă i-ar distruge cu siguranță pe oameni.

9. O, copii, de acum înainte, nu mai căutați exclusiv adevărul pur, ci numai iubirea! Căci oricare ar fi cantitatea de adevăr pe care o poartă aceasta, ea va fi cantitatea justă pentru om, conducându-l către viața adevărată.

10. Cel căruia Domnul îi va dărui mai mult adevăr decât iubire va fi zdrobit de acesta, cu excepția cazului în care Domnul Însuși va deveni purtătorul greutății acestui adevăr.

11. De aceea, pe viitor ar trebui să vă învățați întotdeauna copiii adevărul cu iubire, iar frații iubirea prin intermediul adevărului.

12. Iar acum, Enoh, gândește-te, ascultă și observă ce a făcut adevărul din noi toți. O, Enoh, combină implorarea ta cu a mea pentru ca seara să nu ne mai găsească aici. Amin!”

13. Enoh și-a îndreptat atunci privirea interioară către Mine și a lăsat să-i scape următoarele oftaturi lăuntrice: “O, Tată preasfânt și preaiubitor al tuturor oamenilor, Creator atotputernic și infinit, Dumnezeu etern și preasfânt! Coboară-Ți grația Ta infinit de înaltă asupra noastră, sărmani viermi ce ne zbatem în praful pământului; privește cu iubirea Ta infinit de abundentă către slăbiciunea noastră, căci iată, noi, loviți de puterea și măreția adevărului Tău, suferim cu toții aici, în fața compasiunii Tale părintești.

14. Îngăduie-ne să ne ridicăm de la solul tare al pământului cu o putere nouă și cu moralul din nou ridicat, și condu-ne acolo unde voiește voia Ta, în acord cu grația și cu bunăvoința Ta sacră. Și nu îngădui ca părinții noștri să fie loviți de vreun rău, ci ajută-ne pe noi toți să pășim întru iubirea și grația Ta.

15. O, Tată preasfânt și preabun, ascultă, te implor, rugăciunea mea fierbinte! Amin!”

16. Și iată, după ce el a vorbit astfel în inima lui plină de iubire și de adevăr deopotrivă, el a perceput înlăuntrul lui o voce secretă, blândă, atotputernică și sacră, care îi spunea:

17. “Ascultă, Enoh! Am auzit oftatul tău și Ți-am îndeplinit cererea! Mergi la părinții tăi, liniștește-i cu binecuvântarea născută din compasiunea Mea, asigură-i de promisiunea Mea și ajută-i să se ridice; vei vedea atunci cum – cu o putere nou㠖 ei se vor ridica cu toții precum oamenii tineri și își vor încheia fericiți călătoria în direct acord cu voința Mea.

18. Totuși, ai grijă ca după încheierea călătoriei să nu lași fiara să pătrundă în coliba lui Adam, nici măcar pe ținutul lui, ci dă-i drumul să plece în pace, în ținutul care îi aparține.

19. Iar acum, du-te și fă așa cum te-am îndemnat, și educă-l pe străinul Asmahael întru onorarea Mea. Amin! Îți spun cu toată iubirea: Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 75 - CAUZA FRICII
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.9.2010, 09:58 View PostDownload Post

Capitolul 75
CAUZA FRICII


1. Enoh Mi-a mulțumit în inima lui pentru marea bucată de pâine primită din casa Tatălui, după care s-a îndreptat către patriarhii slăbiți, cărora le-a adresat – inspirat de Mine – următoarele cuvinte consolatoare:

2. “O, dragi părinți, Tatăl preasfânt și Domnul atotputernic a operat, în marea Lui grație, un mic, dar neobișnuit miracol, cu unicul scop de a ne trezi din somnul indiferenței noastre obișnuite. El a dat drumul limbii de regulă mute a unui animal și a lăsat o scânteie din adevărul etern să strălucească pe fălcile neobișnuite cu vorbitul. Am auzit cu toții mesajul atotputernic al micuței scântei, iar acesta ne-a înspăimântat pe toți, de parcă am fi fost puși în fața implacabilă a anihilării eterne și agonizante.

3. Vai, zadarnică teamă și inutilă disperare! Spuneți-mi, dragi părinți, de ce s-ar putea teme ființa care iubește cu adevărat?

4. Oare nu este iubirea adevărată și lipsită de egoism tot una cu mâna protectoare a Tatălui așezată pe pieptul nostru, mână în fața căreia tremură din temelii întregul univers infinit, respectuos și ascultător?

5. Și oare nu este același deget al lui Dumnezeu – a cărui mână ne ține în palma ei, asigurându-ne protecția – același care susține întreaga boltă nemăsurată a infinității, cu toate stelele sale, cu sorii și cu lunile ei? Și iată, noi suntem aproape paralizați de slăbiciune din cauza unei chestiuni mărunte, cu care nu am fost obișnuiți; motivele care să ne determine să devenim atât de slabi și de descurajați ar trebui să fie mult mai puternice, dacă ar fi să medităm puțin asupra noastră înșine: noi posedăm puterea minunată a vorbirii coerente și pe aceea de a da o mie de nume lucrurilor vizibile, care ne înconjoară.

6. Iată, ori de câte ori schimbăm între noi cuvinte, acest lucru nu ne surprinde și nu ne face să devenim slabi!

7. Dar dacă aceste minuni infinit mai mari ale capacității noastre mentale nu ne copleșesc, nu este oare exagerat și stupid să ne lăsăm copleșiți de scârțâitul unui greier? Ascultați, această atitudine demonstrează mai degrabă o teamă servilă decât o iubire reală și activă.

8. Ar putea oare ființa veșnic vie să fie cuprinsă de oroare chiar dacă s-ar afla în fața morții, ori să se simtă slăbită sau înspăimântată de ea?

9. Adevăr vă spun, dacă o ființă dă înapoi în fața morții, înseamnă că ea însăși poartă în ea destule elemente ale morții.

10. Oare nu a fost creat omul pentru a fi stăpân asupra tuturor creaturilor din acest mare univers? Ce s-a întâmplat cu el dacă dă înapoi în fața bâzâitului unei muște obraznice, ca și cum Dumnezeu l-ar fi judecat deja pe jumătate?

11. O, dragii mei părinți! Eu știu prea bine care este cauza acestui fenomen; ea nu este, așa cum ați putea crede, căderea inițială a tatălui și a mamei – care a fost doar o consecință a ei – ci faptul că în libertatea ce i-a fost acordată, omul începe să creadă despre el că este mare și important, rătăcindu-se atât de tare în această auto-adulație, încât ajunge să creadă chiar că sorii și lumile universului depind de fiecare fir de păr al său. Iar atunci când Tatăl preasfânt își trezește copilul fără minte care doarme și visează, cu o picătură proaspătă de iubire, de grație și de compasiune, acesta își deschide brusc ochii, își recunoaște slăbiciunea și nimicnicia, și plânge pentru că nu este decât un copil slab.

12. Dar atunci când el își observă Părintele atotputernic, el se bucură, aleargă către El fericit, își mângâie Părintele atotputernic și îi cere pâine. Și spuneți-mi, ce tată sau ce mamă i-ar refuza copilului său adorat împlinirea unei dorințe?

13. Totuși, în cazul în care copilul este obraznic, Tatăl știe cum să-l pedepsească pentru a-l face ascultător. Iar dacă copilul nu dorește să se trezească, oare nu va face Tatăl uz de orice mijloace pentru a-l retrezi la viață?

14. După ce copilul și-a deschis ochii și i-a zâmbit Părintelui său îngrijorat, oare nu se va bucura Acesta mai mult de acest copil decât de alți o sută care sunt deja treji?

15. O, dragii mei părinți! Iată cât de inutile au fost teama și slăbiciunea voastră! Treziți-vă întru iubire și priviți-L pe Tatăl vostru scump, puternic și preasfânt, cum stă alături de voi cu o iubire plină de grijă, așteptând ca voi să vă ridicați ochii plini de iubire către El.

16. O, vă implor, treziți-vă! El nu este un Părinte distant față de noi, ci unul extrem de grijuliu și de apropiat, plin de iubire, de blândețe și de răbdare!

17. Deși acum vă simțiți poate încă slăbiți din cauza somnului prelungit, treziți-vă complet și vă veți simți atât de întăriți, încât veți începe să zburdați de bucurie precum cerbii tineri. O, treziți-vă la iubirea față de Tatăl vostru! Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 76 - BUCURIA PATRIARHILOR ÎNTRU DOMNUL
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.9.2010, 10:11 View PostDownload Post

Capitolul 76
BUCURIA PATRIARHILOR ÎNTRU DOMNUL


1. După încheierea acestui discurs, Enoh Mi-a mulțumit din nou în inima sa, după care și-a întins mâinile pentru a-i ajuta pe patriarhi să se ridice, evident, în ordinea liniei de descendență. Și iată, în curând toți patriarhii erau în picioare, fericiți și mult mai învigorați, mulțumindu-Mi din plin pentru această grație și lăudându-Mi Numele cu voce tare. Da, această imensă bucurie le-a afectat chiar și picioarele, care au început să țopăie încolo și încoace, inclusiv cele ale lui Adam și ale Evei. Cât despre Seth, acesta era atât de copleșit de fericire, încât a sărit în sus cât de mult a putut.

2. S-a întâmplat însă că în această exuberanță a sa, el a căzut, rănindu-se ușor la genunchiul drept, astfel încât nu a mai putut continua să salte ca un cerb. El s-a întristat pe loc, considerând aceasta un fel de pedeapsă, drept pentru care s-a întors către Mine în inima sa și Mi-a spus:

3. O, Doamne, Părinte preabun și preasfânt! Revarsă-Ți grația asupra celui slab și lovit! Iată, m-am bucurat atât de mult în Numele Tău încât am căzut din cauza acestei fericiri excesive!

4. “O, Tată, o, Părinte preabun și preaplin de iubire! Ajută-mă din nou, și îți promit că pe viitor nu mă voi mai bucura cu picioarele mele, ci în adâncul inimii, lăudându-Ți cu atât mai mult Numele cu limba mea, dar folosindu-mi picioarele numai în acord cu voința Ta, și mâinile după cum îți face Ție plăcere! Te implor așadar numai de data aceasta, o, preabunule și preaiubitorule Tată, înlătură durerea din genunchiul meu. O, răspunde rugăciunii mele! Amin!”

5. Imediat, el a auzit o voce puternică în inima sa: “Ascultă, Seth! Te poți bucura oricând dorești în Numele Meu; bucură-te de Tatăl tău, precum și ori de câte ori te poți înălța în vreun fel către Mine! Dar renunță la eforturile fizice, care sunt inutile, și bucură-te numai în liniștea inimii tale. Desfată-te cu toate bucuriile care aduc viața, dar nu te mai complace în cele care aduc cu ele moartea. Nu vei mai suferi atunci de nici o durere, nici în ceea ce îți privește trupul, și nici în ceea ce îți privește viața spiritului, izvorâtă din iubirea ta pentru Mine și a Mea pentru tine, simultan.

6. Ascultă acest sfat și integrează-l cât poți de bine în viața ta, căci atunci nu va mai exista sfârșit pentru bucuria ta! Acum ridică-te și pășește fericit în Numele Meu! Amin!”

7. Auzind cu claritate vocea Mea, Seth a început să plângă de bucurie, mulțumindu-Mi cu voce tare pentru această grație neașteptată.

8. Ceilalți au observat și ei că ceva special se întâmpla cu Seth, și cu excepția lui Enoh, s-au minunat cu toții de starea lui de spirit, deopotrivă senină și foarte fericită.

9. Seth a observat uimirea lor și le-a cerut să nu-l tulbure cu întrebări referitoare la fericirea lui izvorâtă din nou descoperita viață întru Dumnezeu, căci până seara vor primi cu toții răspunsul inspirat din cer înlăuntrul lor.

10. Atunci, Adam s-a întors către copiii săi, Mi-a mulțumit, i-a binecuvântat pe toți, inclusiv pe copiii din regiunea de miazăzi și locul în care trăiau, după care a spus:

11. “Iar acum, copii, să-i mulțumim Domnului și să ne pregătim pentru călătoria către apus, în ordinea binecunoscută: Asmahael între mine și Enoh, călare pe animalul adevărului. Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 77 - PLECAREA PATRIARHILOR CĂTRE COPIII DIN REGIUNEA DE LA APUS
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.9.2010, 10:14 View PostDownload Post

Capitolul 77
PLECAREA PATRIARHILOR CĂTRE COPIII DIN REGIUNEA DE LA APUS

(22 martie 1841)


1. S-au așezat atunci cu toții în ordinea indicată de Adam, după care au plecat către copiii ce trăiau în regiunea de la apus.

2. Simultan, Mi-au oferit cu toții inima și Mi s-au rugat în tăcere, deopotrivă cei care plecau și cei care rămâneau în urma lor.

3. În plus, copiii din regiunea de miazăzi s-au închinat în fața părinților lor din linia principală, cărora le-au mulțumit pentru veștile bune, după care Mi-au lăudat Numele și Mi-au glorificat cu mare ardoare iubirea, bucurându-se de grația pe care am revărsat-o asupra lor.

4. Și iată, acestea au fost circumstanțele fericite în care primii oameni de pe pământ s-au despărțit de copiii lor.

5. Drumul dinspre miazăzi către apus era splendid, desigur, numai dintr-unpunct uman de vedere. Era un drum care s-ar putea numi “romantic” în cel mai înalt grad.

6. Având în vedere marea sa raritate, în zilele noastre el nemaiputând fi întâlnit nicăieri, am să vi-l descriu. Așadar, fiți atenți și imaginați-vi-l în inimile voastre.

7. Iată cum arăta regiunea prin care trecea drumul ce conducea către regiunea de la apus: imaginați-vă șapte conuri stâncoase, de culoare gri-albăstrui, înălțându-se de-a lungul unei linii, fiecare dintre ele având o înălțime de 7.000 de picioare (cca 2.200 metri) și cu un diametru la bază de 1/7 dintr-o milă (cca 250 metri). Vizualizați aceste conuri unindu-se la bază precum zimții unui fierăstrău.

8. La fel ca și cele șapte conuri aliniate unul lângă celălalt, în spatele fiecăruia dintre ei existau alte zece conuri, ale căror dimensiuni descreșteau gradat, colorate în cele mai variate nuanțe. Din vârful fiecărui con țâșnea un izvor de apă pură. În fața lor, la o distanță de aproximativ 100 de stânjeni și la o înălțime de 100 de picioare față de baza conurilor, un drum drept conducea de-a lungul unui șir muntos pe a cărui coastă nordică creșteau cei mai frumoși palmieri și cedri imaginabili, plopi și alți arbori, în timp ce pe coasta sa sudic㠖 exceptând grupul de conuri stâncoase despre care am vorbit mai sus, cu cotiturile lor precum niște cascade – nu exista nimic decât piatră goală, rareori marcată de insulițe mici de mușchi și iarbă.

9. Pe scurt, așa ar arăta descrierea drumului dinspre miazăzi spre apus. Imaginați-vă acum efectul indescriptibil produs de razele soarelui atunci când se reflectau în nenumăratele izvoare, la care se adăuga opalescența în mii de culori a liniilor conurilor mai mici din spate, care puteau fi întrezărite prin golurile ce despărțeau conurile mari. Această scurtă descriere v-a oferit o imagine destul de clară a drumului ce conducea către apus.

10. Această regiune era și ea una dintre regiunile favorite ale lui Adam. Lui îi plăcea să se plimbe pe aici – în special în zilele însorite, din cauza vânturilor reci. În plus, în zilele de demult, această priveliște îi trezea inevitabil un entuziasm plin de exaltare. Ori de câte ori se întorcea din acest loc, el obișnuia să le vorbească copiilor săi în cuvinte pline de ardoare despre iubirea, grația, înțelepciunea, compasiunea, sfințenia, măreția și atotputerea Mea. Din acest motiv, el numea acest drum “Contemplarea celor șapte puteri izvorâte în eternitate din marele Dumnezeu Iehova”.

11. Când patriarhii au ajuns în dreptul conului din mijloc, Adam i-a rugat să se oprească puțin, pentru a se bucura de magnifica priveliște.

12. Ascultându-l, copiii s-au așezat la sol, bucurându-se de impresia tăcută, dar atât de puternică, a naturii lipsite de viață, asupra sufletelor lor.

13. După o scurtă pauză, în timpul căreia și-au amintit cu toții de Mine, Adam s-a întors către Asmahael și l-a întrebat: “Spune-ne, Asmahael, cum îți place acest peisaj și ce impresie Ți-a făcut el?”

14. Asmahael s-a întors cu respect către Adam și i-a răspuns: “O, părinți ai părinților pământului! Tu îl întrebi pe cel slab, deși ceea ce se află în fața noastră este prea mult chiar și pentru cel puternic. Totuși, îți voi răspunde că atunci când privesc la izvoarele care curg din acele înălțimi și la coloanele stâncoase de culoare albăstruie, a căror formă a fost dată de mâna creatoare și atotputernică a eternului Dumnezeu, îmi spun în inima mea: „Pentru cei mari, măreția nu este atât de măreață, iar pentru cei insignifianți, măreția este inutilă! Ce legătură poate avea un țânțar cu acești munții? La ce i-ar folosi unei muște degetele de la mâinile noastre?

15. Iar atunci când contemplu această scenă sublimă, o, părinți ai părinților pământului, devin conștient că pentru cel mare nu sunt utile decât lucrurile mari; în timp ce musca va fi satisfăcută cu o pereche de aripi luminoase, cu ajutorul cărora să poată bâzâi.

16. O, părinți, copii măreți și atotputernici ai Celui Preaînalt! Acest peisaj sublim și magnific a fost creat de mâna atotputernică a lui Dumnezeu pentru voi. Voi îl puteți folosi, îl puteți înțelege și lăuda. Pentru mine, munții sunt construiți pe spatele unei muște.

17. O, părinți ai părinților pământului, atâta am avut să vă spun. Dar vă implor, dacă este posibil, învățați-mă să înțeleg întru spirit măreția lucrurilor! Amin!”

18. Acest exemplu de umilință l-a făcut pe Adam extrem de fericit, astfel încât, întorcându-se către ceilalți copii ai săi, el le-a spus:

19. “O, dragi copii, Ascultați-mă! Asmahael îmi apare ca un câmp care a rămas nedesțelenit multă vreme, motiv pentru care nu a adus fructe. Dar după ce sămânța cea bună a fost aruncată în brazda sa, câmpul va aduce în curând de o sută de ori mai multe fructe.

20. Așa se pare că stau lucrurile cu Asmahael. De-abia a stat împreună cu noi o zi, dar adevăr vă spun – cu excepția noastr㠖 i-ar face de rușine pe toți ceilalți copii din ținuturile înalte.

21. Ascultați, dragii mei copii! Dacă și ceilalți copii din ținuturile de jos s-ar putea apropia măcar de departe de această fertilitate de care dă dovadă Asmahael, ar fi un mare păcat să nu îi ajutăm și pe ei.

22. De aceea, chiar astăzi vom discuta acest lucru în coliba mea, sub directa îndrumare a lui Dumnezeu, pentru a vedea ce se poate face în această privință.

23. Fie ca Domnul să ne ferească să luăm hotărâri arbitrare și incorecte! Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 78 - DISCURSUL DE MULȚUMIRE AL LUI ASMAHAEL
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.9.2010, 10:31 View PostDownload Post

Capitolul 78
DISCURSUL DE MULȚUMIRE AL LUI ASMAHAEL


1. Auzind aceste cuvinte din gura lui Adam, Asmahael a fost emoționat până la lacrimi și a rostit următoarele cuvinte, cu ochii înălțați către cer:

2. “Oh, ce bine ar fi dacă ar fi posibil ca sărmanii noștri frați să poată fi salvați! O, adevăr vă spun, atunci eu, sărmana muscă insignifiantă, m-aș transforma într-un vultur și m-aș repezi cu viteza cea mai mare asupra ținuturilor de jos, pentru a-mi lua sărmanii frați, morți pentru adevăr și lumină, și a-i aduce aici mai repede decât gândul, pentru ca și ei să poată avea parte, cu uimire, de maniera sublimă și înțeleaptă în care copiii măreți ai Domnului din înălțimile sacre le predau celor slabi și celor morți lucruri atât de minunate, revelându-le și demonstrându-le în forme atotputernice, constituite din cuvinte sacre, altarul vieții dinlăuntrul omului, și încă mai presus decât aceasta, faptul că atotputernicul și preasfântul Creator al tuturor lumilor și sorilor este chiar Părintele oamenilor!

3. O, dacă ar fi posibil!

4. O, părinți ai părinților pământului, atunci când ochiul uluit privește spațiile infinite ale splendidei creații, el nu mai observă insignifiantul fir de praf, dar atunci când, purtat de vânt, acest fir de praf intră în ochiul observatorului, cel mare își freacă ochiul dureros, în speranța că va scăpa de firul de praf care îi tulbură și îi împiedică privirea. Iar adeseori, un frate aflat în această situație apelează la un alt frate:

5. „O, vino și îndepărtează acest lucru penibil și supărător din ochiul meu!. Iar după ce acesta îl descoperă în ochiul înlăcrimat al fratelui său, el strigă: „O, frate, cel care se opunea cu dușmănie privirii tale este acum dezarmat, și zace înmormântat sub șuvoiul cuceritor al lacrimilor tale. Cât de curând, lacrimile pline de compasiune te vor scăpa de dușmanul de care ți-a fost teamă. Căci de îndată ce firul de praf a devenit el însuși o lacrimă, el nu îți mai poate obstrucționa vederea, împiedicându-ți astfel contemplația asupra distanțelor strălucitoare ale eternei creații.

6. O, părinți ai părinților pământului, voi priviți cu ochii voștri sacri către regiunile infinite ale luminii eterne, dar acolo jos, în întunericul profund al suferinței umane, o furtună dezlănțuită spulberă praful ostil, ridicându-l adeseori chiar până în înălțimile sacre și obstrucționându-vă astfel privirea.

7. Dacă acest lucru vă provoacă durere, înecați-l într-o lacrimă plină de compasiune, până când se va transforma el însuși într-o asemenea lacrimă.

8. O, iertați-mă pe mine, cel sărman și cel slab! Căci deși musca nu poate rage precum tigrii și leii, bâzâitul ei ușor vă spune: „O, părinți ai părinților pământului, și eu m-am născut tot din mâna atotputernică a Tatălui preasfânt, și de aceea, vă rog pe voi, cei mari, să-mi aruncați și mie, celui slab, o privire plină de simpatie!. Auziți glasul meu! Amin! O, Amin!”

9. Mișcat la culme de cuvintele frumoase ale lui Asmahael, Adam a spus: “Am auzit oftatul tău justificat și mărturisesc că sunt destul de familiarizat cu maleficul praf din ținuturile de jos, acest mare dușman al oricărei contemplații interioare. Dar înainte să ne ambalăm în vreo acțiune oarecare, este preferabil să examinăm cu atenție voința marelui Dumnezeu. Căci noi nu trebuie să facem niciodată nimic fără a fi recunoscut cu claritate voința Celui de sus. De aceea, ai puțină răbdare, și chiar în cursul zilei de azi vom afla ce a hotărât să facă marele Domn aflat deasupra stelelor cu cei aflați în adâncurile insondabile ale nemerniciei; iar voința Lui va fi cea mai bună hotărâre. Fie că ea va veni în întâmpinarea dorințelor noastre, fie că nu, voința Lui preasfântă va fi executată de noi cu cea mai mare precizie! Amin!”

10. Seth s-a ridicat atunci și i-a spus lui Adam: “Dragă tată! Oare nu ar fi potrivit ca Enoh să ne ofere și acum o scurtă interpretare a acestei regiuni magnifice, așa cum a făcut și în grotă? Eu mi-aș dori din suflet acest lucru. De câte ori nu am meditat, fără să pot găsi vreo altă explicație în afara celei oferite chiar de simțurile mele, a acestei uniforme cu turnuri de înălțimea cerului, care îmbracă acele conuri stâncoase, cu cascadele lor minunate care coboară de-a lungul pereților netezi, izbindu-se de pământ în mii de picături ce dau naștere unei melodii armonioase, ce încântă auzul în maniera cea mai desăvârșită.

11. Ești așadar de acord ca Enoh să ne ofere tuturor interpretarea corectă? Amin!”

12. Întru totul de acord cu dorința lui Seth, Adam i-a răspuns: “O, Seth, mi-ai luat-o înainte, căci de multă vreme am purtat în mine această dorință. De aceea, dorința ta se va împlini. Iar tu, dragul meu Enoh, oferă-le părinților tăi însetați o băutură răcoritoare născută din iubirea ta, așa cum o dorim eu și cu Seth. Amin!”

13. Și iată, Enoh s-a ridicat și le-a adresat părinților săi următoarele cuvinte, demne de toată atenția:

14. “O, părinții mei! În profunzimile infinității create de Dumnezeu există cu siguranță peisaje naturale cu mult mai mărețe și mai magnifice decât acesta, și cu mult mai sublime decât cele șapte ori zece conuri stâncoase scăldate de ape, a căror înălțime nu însumează mai mult de câteva mii de lungimi de om, ceea ce nu reprezintă prin comparație cu noi mai mult decât o simplă firimitură. Și totuși, această firimitură este în felul ei mai mare decât toată această structură formată din stânci acoperite de ape.

15. Dacă o asemenea scenă atât de magnifică vorbește în cuvinte tăcute despre înțelepciunea Tatălui preasfânt și preaplin de iubire, aspectul sublim este semnificația ei, și nu instrumentul mut și lipsit de viață. La fel, nici o gură nu este mai sublimă decât alta numai pentru că a rostit cuvinte sublime; căci sublimul nu rezidă în gură, ci în cuvânt.

16. Același lucru este valabil și în ceea ce privește această scenă. Numai recunoașterea dinlăuntrul nostru este sublimă și meritorie, nu și scena propriu-zisă, deși noi putem recunoaște cu ajutorul ei corespondența interioară a celor șapte spirite sau puteri ale lui Dumnezeu, fiecare dintre acestea fiind plină cu apa vie a grației ce cade constant deasupra solului sărac al sufletelor noastre, fără să producă mult mai multe fructe decât solul constant irigat din jurul bazelor acestor conuri de piatră, precum și faptul că cele zece conuri simbolizează îndatoririle sfinte ale iubirii, care sunt întotdeauna aceleași, la fel cum cele șapte spirite sunt în realitate un singur spirit, lucru dovedit de aceeași înălțime, aceeași culoare, aceeași formă, aceeași direcție, aceeași apă și aceleași sunete armonioase ale apei care cade.

17. „Căutați mai întâi în inimă soluția miracolelor – spune Domnul – căci numai atunci veți putea fi de acord cu Mine, spunând: O, Doamne, cel care a gustat numai o singură picătură din iubirea Ta poate cuprinde întregul pământ în inima sa, infinit dilatată de bucurie că se află împreună cu Dumnezeu!. Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 8 of 19  [ 189 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 7, 8, 9 ... 17, 18, 19  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !