Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 16.9.2019, 11:10
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
De la iad la rai (Robert Blum) - volumul 1 - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 8 - Robert Blum simte că i se retrezește pofta de viață
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.9.2010, 21:45 View PostDownload Post

Capitolul 8
Robert Blum simte că i se retrezește pofta de viață.
Dorința de răzbunare se transformă în iertare.
Se produce un nou fulger, urmat de o lumină care nu mai dispare.


1. Robert continuă: „Sau, cine știe? O, ce gând ciudat! Este oare posibil ca cele două fulgere să se fi petrecut numai în imaginația mea, indicându-mi astfel că sfârșitul îmi este aproape? Mda, nu este deloc exclus. De vreme ce mi-am pierdut complet apetitul pentru această viață mizerabilă, s-ar putea ca aceasta să se sfârșească destul de rapid! Dacă cineva invocă moartea, aceasta nu vine niciodată, dar dacă se teme de ea și își dorește cu disperare să o evite cât mai mult timp posibil, este aproape sigur că va avea parte de ea mai curând decât s-ar fi așteptat vreodată. De aceea, va trebui să-mi doresc din răsputeri anihilarea totală; cel puțin, în acest fel voi fi sigur că moartea nu va veni prea curând să mă înhațe!

2. Bine a spus cine a spus că: «Cel care își iubește viața o va pierde, iar cel care o va respinge o va câștiga»! Se pare că exact așa s-au petrecut lucrurile și cu mine. Dat fiind că nu am prețuit suficient de mult viața, m-am expus celor mai mari pericole, din iubire față de frații mei germani, care m-au răsplătit trimițându-mă aici cu un glonț în piept! Dar eu, Robert Blum, continui să mă aflu în viață!

3. Desigur, deocamdată mă simt absolut neputincios, dar o intuiție interioară îmi spune: «Robert, în curând vei fi suficient de puternic ca să îți poți răzbuna sângele vărsat de acești criminali ticăloși! Da, Robert, în scurt timp îți vei recâștiga puterea! Pe vremea când trăiai pe pământ, căminul tău era trupul tău, dar acum trăiești în inimile a milioane de oameni, ba mai mult, ești omniprezent! De aceea, nu te teme, Robert, căci îți vei recăpăta foarte curând toate puterile și toate forțele!»

4. Desigur, ar fi preferabil să îmi fi recăpătat deja puterile, cât timp furia și setea mea de răzbunare nu s-au răcit de tot. Pe de altă parte, decât să dau curs răzbunării, parcă prefer situația actuală, cu toată slăbiciunea mea prezentă, lăsând lucrurile în seama sorții și așteptând ca dorința de răzbunare să fie risipită complet de această noapte ce pare eternă.

5. De fapt, mi se pare chiar ciudat că nu mai pot să-mi mențin furia și dorința de răzbunare! Ce curios! Se pare că această dorință se transformă treptat într-o iertare plină de mărinimie, lucru care mă cam irită. Să nu uităm însă că aceasta este o calitate specific germană. Numai un neamț poate ierta cu adevărat, aceasta fiind o virtute inerentă numai celor mai nobile dintre suflete!

6. La urma urmei, cine se poate adresa criminalilor săi, spunându-le: «Prieteni, mi-ați făcut un mare rău, dar eu vă iert cu toată sinceritatea»? Ei bine, Robert poate face acest lucru, ba chiar îl și face! Frate Alfred (Windischgratz), deși m-ai ucis cu nerușinare, te iert acum și îți promit că nu voi încerca niciodată să mă răzbun pe tine, chiar dacă aș avea puterea necesară să fac acest lucru! Da, doresc ca toți germanii să audă aceste cuvinte: «Robert Blum și-a iertat definitiv dușmanii!» O, ce ușoară îmi simt inima! Hm, îmi admir sincer caracterul atât de nobil, iar acest gând îmi aduce o mare alinare! Legendele care îl înconjoară pe marele învățător al națiunilor afirmă că și acesta și-ar fi iertat dușmanii, chiar în timp ce se afla pe crucea pe care l-au țintuit aceștia, înclin să cred că sufletul lui avea ceva de german, altminteri nu ar fi fost niciodată capabil de un gest atât de mărinimos. Se știe doar că orientalii nu au un caracter la fel de nobil. Da, da, asta e! Marele învățător Iisus trebuie să fi fost cu siguranță german!”

7. Când Robert Blum a rostit din nou numele lui Iisus, cerul a fost străbătut din nou de la est la vest de un fulger puternic, lăsând în urmă o lumină cenușie care l-a tulburat complet pe eroul nostru, dându-i peste cap toate previziunile meteorologice de până atunci...
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 9 - Înțelepciunea lumească nu înseamnă altceva decât vanitate. Iisus le transmite credința discipolilor Săi
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.9.2010, 21:55 View PostDownload Post

Capitolul 9
Înțelepciunea lumească nu înseamnă altceva decât vanitate. Iisus le transmite credința discipolilor Săi


1. Robert Blum nu prea știe ce trebuie să înțeleagă din această lumină cenușie. După ce își adună cât de cât gândurile, el începe din nou să reflecteze asupra fenomenului, de data aceasta ceva mai lucid:

2. „Se pare totuși că se pregătește o furtună. Ceva mă nedumerește totuși: mă întreb cum se face că plutesc prin aer ca o pasăre, fără nici un fundament solid sub tălpi. Înainte credeam că aceasta este doar o senzație amăgitoare, dar acum, că am început să văd, constat că nu este nici o amăgire, ci însăși realitatea.

3. Începe să-mi devină din ce în ce mai clar faptul că trupul meu fizic a murit, căci un corp greu nu s-ar putea menține niciodată în aer, sau chiar în eter, o perioadă atât de lungă de timp. Și totuși, nu pot detecta nici un alt obiect în afară de mine însumi, nici deasupra, nici dedesubtul meu. Înseamnă că sunt foarte departe de orice corp ceresc. Hm! Acest lucru mă cam nedumerește!

4. O, Hegel, Strauss și Ronge; se pare că înțelepciunea voastră cam șchioapătă. Unde este sufletul universal de care vorbeați voi, cu care omul devine una după descompunerea corpului său fizic? Unde este Dumnezeul care se naște în interiorul omului și conștiința sa de sine? Eu am murit, dar m-am trezit aici, în cea mai mare singurătate imaginabilă și complet neputincios. Nu văd nici o urmă de vreo Divinitate care s-ar naște în mine, și nici nu mă simt una cu vreun suflet universal.

5. O, înțelepți ai acestei lumi! Cât de îngâmfați și de orgolioși sunteți voi, fără ca măcar să bănuiți acest lucru! Așa cum m-ați amăgit pe mine, la fel ați amăgit pe mulți alții. Dar totul vă este iertat, căci și voi sunteți germani! Cu siguranță, dacă ați fi cunoscut adevărul real, nu l-ați fi ascuns de semenii voștri. De vreme ce nu cunoașteți însă adevărul, dăruiți ceea ce aveți, și restul vă va fi iertat.

6. Desigur, onestitatea voastră nu le este de nici un folos spiritelor ajunse în această lume, dar ea le este suficientă oamenilor pentru a menține o oarecare ordine în lumea materială. Cât despre așa-zisa viață de după moarte, se pare că aceasta nu prea ascultă de nici un fel de legi. Sincer, ce obligații am eu aici? Nici una! Plutesc pur și simplu prin aer, fiind dus încolo și încoace de cel mai mic vânticel! Chiar dacă aș dispune de înțelepciunea regelui Solomon și de puterea lui Goliat, mă întreb la ce mi-ar folosi în această lume?

7. Chiar și cele mai întunecate superstiții catolice mi se par de preferat în această stare. Cel mai bine este să îți părăsești corpul fizic crezând orbește într-o viață de apoi, indiferent în ce ar consta aceasta. Această filozofie mi se pare superioară iubirii vieții eterne și disprețului corpului fizic de care vorbea puritanismul rongean, care conduce la o teamă excesivă de moarte. Doamne! Prefer de o mie de ori să plutesc prin acest vid solitar decât să mai trec o dată prin experiența fricii în fața morții!


8. De aceea, voi, învățători ai lumii, predați-ie discipolilor voștri credința! În acest fel, atunci când vor muri vor fi mai fericiți decât am fost eu, cu tot intelectul meu ascuțit, cu care m-am mândrit atât de tare. Abia acum încep să înțeleg de ce le-a insuflat marele Învățător o credință atât de mare discipolilor Săi!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 10 - Gânduri favorabile la adresa lui Iisus
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.9.2010, 22:07 View PostDownload Post

Capitolul 10
Gânduri favorabile la adresa lui Iisus.
Credința lui Robert Blum în nemurirea sufletului și într-un Dumnezeu plin de iubire se amplifică.


1. Robert continuă: „La fel ca și mine, acest Învățător plin de înțelepciune al națiunilor s-a născut din părinți săraci. El s-a înălțat până la statutul de înțelepciune morală încetul cu încetul, prin propriile Sale eforturi și trecând prin tot felul de privațiuni. Mai mult decât atât, a fost nevoit să suporte întreaga viață persecuțiile nesfârșite ale capricioșilor preoți evrei! Trebuie să-i fi fost extrem de greu să se strecoare printre mozaicii și aaroniții cu convingeri atât de rigide, în ale căror inimi domnea o noapte atât de profundă.

2. Bănuiesc că a ajuns în Egipt cu vreo caravană, împreună cu părinții Săi extrem de săraci, iar acolo, datorită calităților sale înnăscute, a atras atenția vreunui mare înțelept, care l-a acceptat în școala lui și l-a inițiat în misterele celei mai profunde înțelepciuni, lucru care L-a ajutat apoi să facă o mare senzație printre compatrioții săi, complet lipsiți de inteligență. Sau poate că a fost educat la școala esenienilor, care la vremea respectivă reprezentau chintesența întregii înțelepciuni pământene. Întors apoi printre evreii cei orbi, aceștia L-au luat drept Dumnezeu, un Mesia trimis pentru a mântui umanitatea aflată în suferință, spre marea iritare a preoțimii bogate și sus-puse!

3. Încă mă mai amuz când îmi aduc aminte cum îi lua El peste picior pe preoți, făcându-i pe aceștia să explodeze de furie! Din păcate, a sfârșit prin a deveni victima marelui Său curaj și a perfidiei mai-marilor acelei lumi, păzitorii marilor comori și ai aurului din temple.

4. La urma urmei, m-am descurcat eu mai bine decât El? Nici vorbă! La fel ca și El, am devenit și eu un martir al umanității, fiind ucis de propriile mele eforturi pline de noblețe. Am făcut tot ce mi-a stat în puteri pentru a elibera umanitatea de lanțurile sclaviei sale, iar puternicii zilei m-au răsplătit cu un glonț în piept. În ansamblul ei, umanitatea îi aparține diavolului, omorându-și cei mai buni prieteni. În schimb, își onorează dușmanii de moarte cu marșuri triumfale, cu muzică și cu procesiuni pline de fast!

5. Din fericire, am scăpat de tot acest coșmar, inclusiv de convingerea că ar fi existat vreodată un binefăcător al umanității care să o fi dus mai bine decât mine, care, între noi fie vorba, nu mă compar nici pe departe cu Iisus!”

6. Când Robert a menționat din nou acest nume, pe cer s-a produs un nou fulger puternic, de data aceasta chiar în imediata lui apropiere, lăsând în urma lui un fel de dâră luminoasă către vest, care i-a permis eroului nostru să își recunoască propria formă ce plutea liberă prin aer.

7. Deși surpriza nu a fost cu nimic mai mică decât înainte, de data aceasta fulgerul nu l-a mai speriat pe Robert, care a început din nou să reflecteze cu voce tare: „Foarte curios! Aș putea spune că acest fulger a trecut chiar prin corpul meu, dar nu am simțit decât un fel de briză ușoară, care m-a făcut să mă simt de-a dreptul revigorat! Am recunoscut chiar și hăul de sub mine, ceea ce m-a convins definitiv că plutesc prin aer la fel ca o pasăre. Constat de asemenea că port exact aceleași haine ca în ziua execuției.

8. Ha, mă întreb câți pământeni nu s-ar prăpădi de râs dacă le-aș spune cu toată seriozitatea că după despărțirea de trupul fizic, sufletul nu numai că își păstrează forma anterioară, dar până și hainele sale par să fie nemuritoare!?

9. Marele Shakespeare nu greșea deloc atunci când a spus: «Există infinit mai multe lucruri între lună și soare decât a visat vreodată umanitatea!» După toate aparențele, printre acestea se numără inclusiv nemurirea hainelor terestre! Culmea ironiei face ca hainele de pușcăriaș, care în ochii dușmanilor mei reprezintă rușinea supremă, să se fi înălțat împreună cu mine la statutul de libertate supremă! Un lucru este limpede: numai un Dumnezeu cu adevărat drept și preaplin de iubire ar fi putut face așa ceva. Încep să cred cu adevărat că există un asemenea Dumnezeu, deși este evident că acesta nu va simți niciodată nevoia de a-i întreba pe Hegel și pe Strauss dacă are dreptul să existe sau nu...

10. Lucrul care mă intrigă însă cel mai tare este faptul că fulgerul a apărut de fiecare dată când am pomenit numele marelui Oriental! Să fie oare acesta ceva mai mult decât fiul uman al lui Dumnezeu?

11. Dacă până și hainele sunt nemuritoare în această lume, nu ar fi exclus ca Iisus să însemne ceva mai mult decât aș fi putut bănui... Poftim, iar s-a produs fulgerul, și de data aceasta chiar mai puternic decât până acum! Mda, foarte ciudat!!!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 11 - Noi gânduri pline de devoțiune față de Iisus. Aspirația lui Robert de a-L cunoaște pe Acesta
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.9.2010, 22:12 View PostDownload Post

Capitolul 11
Noi gânduri pline de devoțiune față de Iisus.
Aspirația lui Robert de a-L cunoaște pe Acesta.
Lumina devine din ce în ce mai puternică


1. Robert continuă: „Oare este posibil ca El să se afle pe undeva prin apropiere, la fel ca și mine, comunicând cu mine printr-un fel de semnale electrice, ca și cum ar dori să ia legătura cu mine? Nu m-ar mira deloc ca acesta să fie adevărul, doar a fost un inițiat în misterele magiei egiptene, care i-au permis să cunoască până și cele mai subtile forțe naturale, lucru care ar explica inclusiv așa-zisele Sale miracole. Dacă osminienii aceia stupizi nu ar fi ars marea bibliotecă din Alexandria, cu siguranță aceste lucruri ar fi cunoscute de oameni.

2. Într-adevăr, așa cum eu am ajuns în această lume păstrându-mi înțelepciunea mea hegeliană și rongeană, Iisus trebuie să fie ajuns la rândul lui aici păstrându-și marea comoară a înțelepciunii dobândite pe pământ, cu ajutorul căreia încearcă acum să comunice cu mine, transmițându-mi mesajul că se află pe undeva prin apropiere, ba poate chiar că nutrește dorința de a mai cunoaște și altă ființă în acest vid total. Fără glumă, trebuie că nu i-a fost deloc ușor să se mulțumească numai cu augusta Lui prezență timp de circa 1840 de ani, El, care are un spirit atât de lucid și de treaz... O, spirit umanitar de o mare noblețe! Cum bine spune Biblia, nu sunt vrednic nici să îți leg șireturile de la sandale, dar oricum, ce mai contează în această lume, în care strălucirea și faima lumească nu par să aibă nici cea mai mică importanță?

3. Numele meu, la fel ca și al Tău, va fi onorat și admirat multă vreme pe pământ, de acum înainte, dar la ce ne folosește nouă acest lucru? În acest vid nesfârșit, tot ce putem face este să ne transmitem unul altuia semnale electrice printr-un fel de telegrafie fără fir, informându-ne astfel reciproc că ne aflăm aici, poate chiar la o distanță mai mică decât aș putea crede la ora actuală.

4. Dacă am reuși să ne apropiem unul de celălalt, compania fiecăruia dintre noi i-ar ajunge celuilalt pentru totdeauna! Două suflete dintre cele mai nobile și extrem de asemănătoare nu pot decât să se înțeleagă perfect reciproc, conversând și petrecându-și astfel mai ușor timpul. În acest fel, eternitatea le-ar părea mai scurtă, ba chiar ar prinde ceva culoare! Ce folos însă, dacă nu reușim să luăm legătura unul cu celălalt...

5. Cine știe câte alte spirite rătăcesc prin acest vid nesfârșit, la fel ca noi? Poate chiar și marile corpuri cerești au fost cândva așa cum suntem noi acum. După ce au trecut trilioane de ani tereștri, din acești atomi nenumărați s-au format corpurile lor, în care continuă să locuiască spirite sau suflete similare nouă, în jurul cărora s-au format aceste lumi agregate.

6. Poate că Tu însuți, marele meu prieten, ai devenit după acești aproape 2000 de ani care s-au scurs de la moartea Ta o micuță cometă, capabilă să genereze fulgere din propriul său câmp magnetic? Mie unul se pare că îmi va mai trebui foarte multă răbdare până să ajung la același statut ca și Tine, căci abia am reușit să acumulez câțiva metri de atmosferă în jurul meu, dar cine știe, poate când Tu vei deveni o planetă matură, eu voi fi un micuț satelit care va orbita în jurul Tău... Iar dacă, după miliarde de ani pământești, Tu vei deveni un soare luminos, eu aș putea fi planeta cea mai apropiată de Tine, așa cum este Mercur de Pământ!

7. Probabil aceste speranțe ale mele sunt deșarte, dar ce altceva aș putea face decât să sper și să aștept răbdător? În această împărăție eternă, singura alinare sunt speranțele eterne, dacă nu vrei să cazi în cea mai adâncă depresie din cauza plictiselii.

8. Hei, dar ce văd? Acea regiune situată la foarte mare distanță de mine pare să devină din ce în ce mai strălucitoare, ba parcă chiar să se apropie de mine. Este într-adevăr fermecătoare, așa cum bănuiam mai devreme.

9. Iisus, marele meu prieten - oho, un nou fulger, dar de-acum m-am obișnuit... Ce spuneam? Da, marele meu prieten, care până acum a ajuns probabil o micuță cometă, a sesizat probabil dorința mea arzătoare și face acum toate eforturile pentru a se apropia de mine, atrăgându-mă astfel în sfera Lui gravitațională, împreună cu ceilalți atomi eterici din regiunea mea, pentru a deveni astfel o lume completă. Cine știe câte astfel de suflete nu a atras deja până acum în jurul Lui? Nu m-ar mira deloc ca așa să se fi petrecut lucrurile, căci de la moartea Lui și până în prezent au existat destule suflete nobile care au părăsit pământul și au ajuns în această regiune subtilă.

10. Dacă îi este atât de ușor să mă atragă pe mine în sfera Lui de influență, înseamnă că la fel a procedat și cu ceilalți discipoli ai Lui, respectiv cu toți creștinii care au parcurs - la fel ca și mine - adevăratul drum al crucii! Cine știe, s-ar putea să am parte chiar de foarte multă companie în preajma Lui, lucru care, între noi fie vorba, m-ar bucura nespus!

11. Se pare că se întâmplă ceva, căci acea regiune particulară se apropie din ce în ce mai mult de mine, devenind totodată din ce în ce mai strălucitoare, încep deja să disting niște forme, un fel de munte înconjurat de niște movile mai mici! Slavă cerului, în felul acesta voi avea din nou sub picioare un sol ferm!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 12 - În regiunea luminoasă se întrevede o formă umană. Să fie oare vorba de Iisus?
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 3.10.2010, 11:38 View PostDownload Post

Capitolul 12
În regiunea luminoasă se întrevede o formă umană.
Să fie oare vorba de Iisus?
Bucuria lui Robert în fața împlinirii celei mai fierbinți aspirații a lui.


1. Robert continuă: „Bucură-te, inimă, căci regiunea luminoasă s-a apropiat și mai mult de mine, iar acum pot întrezări chiar o ființă umană, care pare să-mi facă semne cu mâna de pe acel munte!

2. Să fie oare chiar acel bun Iisus? Da, da, El este, fără doar și poate! Am văzut cum, atunci când i-am pomenit numele, din El a ieșit un fulger luminos, care s-a îndreptat către mine. Ah, ce fericire fără seamăn, să mă trezesc în compania Spiritului a cărui statură morală și profunzime a înțelepciunii le-am admirat de atâtea ori pe pământ!

3. O, sărmani oameni de pe pământ! Datorită castelelor și «sângelui vostru albastru» voi vă considerați mai presus de frații voștri mai sărmani decât voi, ba chiar le spuneți «prostime». Dar eu vă spun: nu meritați să purtați nici măcar țărâna de pe tălpile sărmanilor voștri frați pe fruntea voastră «nobilă», în locul așa-zisului creier pe care îl aveți! Dacă ați avea măcar un dram de inteligență, v-ați da imediat seama cum se petrec lucrurile în această lume!

4. Veniți aici, măgari pe jumătate morți ce sunteți, și veți vedea cât de mult însemnați în realitate, voi și titlurile voastre de noblețe, cu tot cu ideile și cu aurul vostru! Adevăr vă spun, nici un demon nu vă va putea elibera vreodată de iadul întunecat în care veți ajunge, căci voi sunteți cei care i-ați arestat și i-ați asasinat întotdeauna pe cei trimiși de Divinitate să vă mântuiască, începând cu Abel.

5. Eu vă strig însă cu putere: timpul răutății voastre a trecut! În scurt timp veți ajunge și voi aici, întrebându-vă unde vă sunt strămoșii cei nobili, dar bezna din jur nu vă va da nici un răspuns. Divinitatea nu va putea construi din voi nici măcar o cochilie goală, darămite un univers! Oricum, facă-se voia Domnului. Eu unul sunt fericit la culme că mi-am întâlnit mult iubitul Prieten, în această regiune luminoasă, și că am ajuns atât de aproape de El încât aș putea chiar să-i vorbesc. Slavă cerului pentru această grație sublimă!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 13 - Chemarea lui Robert. Apare Iisus. Sufletul despărțit de trup își regăsește fundamentul solid
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 3.10.2010, 11:45 View PostDownload Post

Capitolul 13
Chemarea lui Robert. Apare Iisus.
Sufletul despărțit de trup își regăsește fundamentul solid de sub picioare.


1. Robert continuă: „Regiunea luminoasă se apropie din ce în ce mai rapid. Muntele pe care se află Marele Învățător al celei mai sublime morale este destul de înalt; ar putea avea vreo sută de metri, iar unul din versanții săi este cât se poate de abrupt și de stâncos. Cât despre delușoarele din jur, acestea ar putea fi confundate cu ușurință cu niște dune de nisip. Cea mai înaltă dintre ele abia dacă atinge zece metri. Întreaga zonă este foarte bine luminată, ceea ce mi se pare destul de ciudat. Dealurile par fosforescente, dar nu reușesc să văd câmpiile care stau la baza lor. Singurul lucru vizibil este o ceață cenușiu-verzuie, datorită căreia nu-mi dau seama cât de departe se întinde această regiune dincolo de zona deluroasă.

2. Bănuiesc că așa trebuie să arate orice corp ceresc nou format, de vreme ce își începe existența ca o cometă instabilă ce se învârtește în jurul soarelui. Este cert că aceste delușoare sunt conectate între ele la bază, dar mă întreb cum... Probabil că unicul locuitor al planetei, Marele învățător al moralei, va putea să-mi răspundă la aceste întrebări. Cred că m-am apropiat suficient de mult de El ca să mă audă dacă îl voi striga. Dacă voi reuși să intru în contact cu El, acest lucru îmi va face o plăcere maximă, și poate că și Lui... De altfel, chiar dacă nu mă va auzi din prima, asta nu înseamnă că nu voi putea repeta ori de câte ori voi dori acest strigăt!”

3. După acest raționament, Robert și-a dus mâinile la gură, făcându-și din palme un căuș ca să își amplifice cât mai mult vocea, după care a tras puternic aer în plămâni și a strigat cu toată puterea:

4. „Iisuse, Mare învățător al națiunilor de pe pământ! Dacă Tu ești într-adevăr cel care cred eu că ești și dacă îmi auzi vocea, vino la mine, împreună cu micuțul pământ pe care l-ai format în jurul Tău! Adevăr îți spun, în mine vei găsi cel mai mare admirator al Tău! Îți prețuiesc la culme înțelepciunea atât de profundă, dublată de o blândețe atât de mare, care Te-au ridicat cu mult deasupra tuturor persecutorilor Tăi și celor care ți-au succedat pe pământ, iar acest lucru cu atât mai mult cu cât soarta Ta a semănat destul de mult cu a mea. De fapt, au fost aproape identice! În sfârșit, Te iubesc mai presus de orice, căci Tu ai fost cel care mi-a adus prima rază de lumină în acest întuneric intolerabil, lucru pentru care nu îți voi putea mulțumi niciodată îndeajuns.

5. Dacă Tu ești într-adevăr Iisus, cel pe care îl iubesc mai presus de orice, atunci vino la mine! Haide, vino, ca să ne alinăm unul altuia singurătatea. În ceea ce mă privește, știu dinainte că înțelepciunea Ta fabuloasă îmi va aduce o mare alinare. Haide, vino, iubitul meu Prieten și Tovarăș de suferință!

6. Maestru al iubirii, care ai decretat ca unică lege iubirea! Dacă această iubire nu Te-a părăsit, așa cum nu m-a părăsit nici iubirea mea, atunci întâmpină-mă cu iubirea pe care ai propovăduit-o întotdeauna. Iar eu îți voi răspunde cu aceeași iubire, acum și de-a pururi!”

7. După această declarație plină de forță, micuța lume alcătuită din dealuri s-a deplasat rapid către dreapta, iar eroul nostru a putut pune piciorul pe ea, astfel încât, pentru prima dată de la violenta lui execuție, el s-a trezit din nou pe un sol ferm, mai precis pe muntele cel înalt, chiar la dreapta lui Iisus.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 14 - Robert se adresează Domnului. Răspunsul lui Iisus. O problemă importantă de viață.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 3.10.2010, 11:48 View PostDownload Post

Capitolul 14
Robert se adresează Domnului.
Răspunsul lui Iisus.
O problemă importantă de viață.


1. După ce s-a trezit la dreapta Mea, eroul nostru a început să Mă privească din cap până în picioare, pentru a se convinge că cel pe care îl are în față este chiar acel Iisus pe care îl caută el. Într-adevăr, M-am prezentat în fața lui cu aceleași haine aproape rupte și cu cicatricele pe care și le-a imaginat de atâtea ori atunci când s-a gândit la Mine.

2. După ce M-a studiat o vreme, în ochi i-au apărut lacrimi. Când și-a mai revenit, Mi s-a adresat, cu o compasiune profundă în glas:

3. „O, dragul meu prieten și învățător suprem al umanității, care i-ai iertat chiar și pe dușmanii Tăi cei mai teribili, cu toate crimele lor odioase, datorită caracterului Tău de neegalat, punând păcatele lor pe seama orbirii și ignoranței lor!

4. Cât de severă trebuie să fie totuși Divinitatea, acel Părinte al Tău pe care ni L-ai lăudat de atâtea ori, cerându-ne să-L adorăm, dacă a îngăduit ca Tu, cel mai bun, cel mai perfect și cel mai nobil dintre oameni, să ajungi în acest vid teribil și întunecat timp de aproape 2000 de ani, și asta în aceleași condiții de sărăcie în care Te-ai zbătut încă din copilărie, deși ai reușit să Te înalți deasupra lor, atingând un umanism de o puritate și de o noblețe fără egal pe pământ!

5. O, Învățătorule Iisus, Maestrul meu perfect, pe care îl iubesc mai presus de orice! Te plâng pentru această sărăcie, dar Te și iubesc datorită ei! Într-un fel, este mai bine așa, căci dacă mi-ai fi apărut într-o stare de fericire parțială, m-aș fi simțit de-a dreptul ofensat la gândul că un Spirit de talia Ta nu a fost înălțat pe loc la statutul cel mai înalt în această lume a spiritelor, așa cum ar fi trebuit să se întâmple dacă ar fi existat o Divinitate cu adevărat justă, care le acordă tuturor răsplata cuvenită!

6. De vreme ce Te întâlnesc însă aici, exact așa cum ai părăsit pământul, înseamnă că circumstanțele din această lume sunt complet diferite de cele pe care ni le imaginăm noi. Se pare că după părăsirea corpului fizic, condiția în care ne-am aflat rămâne o necesitate care nu ne permite decât după o perioadă foarte lungă de timp să înțelegem care este baza existenței noastre.

7. Din acest punct de vedere, existența Ta actuală, la fel ca și a mea, par destul de lamentabile, căci așteptările noastre, rezultate din cunoașterea pe care am reușit să o dobândim, transcend cu mult posibilitățile voinței noastre. Din fericire, noi dispunem de un sentiment care ne ajută la realizarea convingerilor noastre și pe care în viața socială îl numim răbdare. Aceasta este pusă însă la grele încercări, dar despre toate aceste lucruri vom avea cu siguranță destul timp pentru a vorbi!

8. Mult iubitul meu prieten, ți-am spus care este părerea mea, așa cum m-am priceput mai bine. Te rog, spune-mi acum ce crezi Tu despre această stare în care ne aflăm amândoi și care mie unul mi se pare cât se poate de ciudată. Conversând în acest fel unul cu celălalt, eternitatea va trece mai ușor pentru fiecare dintre noi. De aceea, te rog, suflet filantrop și nobil, deschide-Ți gura sfântă și vorbește!”

9. Eu (Iisus) îi întind mâna lui Robert și îi spun: „Te salut cu căldură, mult iubitul Meu tovarăș de suferință! Adevăr îți spun, bucură-te că M-ai găsit și nu-ți mai face probleme. Este suficient că Mă iubești, considerându-Mă - în conformitate cu cunoașterea de care dispui la ora actuală - cel mai nobil și mai înțelept dintre oameni. Lasă tot restul pe seama Mea. Doresc să te asigur că orice încercări ne vor aștepta de acum înainte, toate vor fi exclusiv în avantajul nostru. Am studiat îndelung acest vid și îți pot spune cu toată certitudinea că am atins puterea de a-Mi folosi voința exact așa cum doresc, spre deosebire de tine, care te consideri încă foarte slab la acest capitol. Dacă ți se pare că arăt cam sărăcăcios și absolut singuratic, acest lucru se datorează exclusiv orbirii tale în această lume, pe care nu o cunoști aproape deloc. Pe măsură ce vederea ți se va îmbunătăți, fapt care se va întâmpla direct proporțional cu intensificarea iubirii tale față de Mine, vei ajunge să te convingi de puterea voinței Mele.

10. Dincolo de tot ce ai afirmat despre Mine și de tot ce ți-am spus până acum, doresc să-ți pun la încercare sentimentele, scop în care am să-ți pun o întrebare la care va trebui să-Mi răspunzi fără tăgadă, cât mai sincer posibil, lăsându-ți mai degrabă inima să vorbească, nu mintea.

11. Iar această întrebare sună astfel: ascultă, dragul Meu prieten și frate, cât timp te-ai aflat pe pământ, ai nutrit dorința cea mai sinceră de a-ți elibera frații de opresiunea excesivă la care îi supun conducătorii lor fără inimă. Deși nu ai ales cele mai potrivite mijloace pentru a-ți transpune în practică scopul, pe Mine Mă interesează întotdeauna mai degrabă țelul decât mijloacele folosite. Atât timp cât mijloacele folosite pentru atingerea unui scop nobil nu sunt absolut odioase, rezultatul atins rămâne corect în ochii Mei. Din câte știu însă, pe când te apropiai de îndeplinirea scopului tău benefic, dușmanii tăi te-au prins și te-au executat. În aceste condiții, nu mă surprinde deloc faptul că ai ajuns în această lume nutrind în suflet sentimente de răzbunare și de ură. De aceea, doresc să te întreb: dacă ai avea o putere deplină asupra căpitanului austriac care te-a condamnat la moarte, inclusiv asupra complicilor lui, spune-mi sincer, ce le-ai face?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 15 - Un răspuns corect. Dorințele arzătoare ale lui Robert Blum.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 3.10.2010, 11:59 View PostDownload Post

Capitolul 15
Un răspuns corect. Dorințele arzătoare ale lui Robert Blum.


1. Robert îmi răspunde: „Nobilul meu prieten! Cred că orice spirit decent mi-ar da dreptate dacă m-aș lăsa cuprins de o stare de furie și de răzbunare teribilă, ținând cont de maniera îngrozitoare în care m-a tratat acea brută vicleană și lipsită de iubire. Când am ajuns în această lume, chiar acestea erau sentimentele pe care le nutream în inima mea. De atunci însă a trecut foarte multă vreme, iar sentimentele mele s-au schimbat în iertare. De aceea, Te asigur că nu-i doresc nimic altceva acelui orb decât să își recapete vederea și să își dea singur seama dacă m-a tratat corect sau nu.

2. Oricum, dacă m-ar fi putut ucide cu adevărat, nu aș mai fi putut nutri vreun sentiment de răzbunare împotriva lui. În realitate, așa-zisa moarte s-a dovedit în cele din urmă o viață eternă, în care - sincer să fiu - mă simt infinit mai fericit decât eram pe pământ și decât ar putea fi el, cu toată amăgirea în care se complace (crezând că este un despot atotputernic). Ținând cont de toate aceste considerente, îmi este chiar mult mai ușor să-l iert. De altfel, trebuie să recunosc că, atât timp cât am trăit pe pământ, acest om a avut motive mult mai serioase să se teamă de mine decât au avut vreodată preoții din Ierusalim să se teamă de Tine, dragul și vrednicul meu prieten, ceea ce nu i-a împiedicat pe cei din urmă să Te înlăture din cale în maniera cea mai nerușinată și mai teribilă cu putință!

3. Dacă Tu, nobilul meu prieten, Ți-ai putut ierta torționarii, deși aceștia Te-au torturat în fel și chip, așa cum puțini oameni ar putea îndura vreodată, cu atât mai ușor îmi vine mie să îl iert pe ucigașul meu, mai ales că eu nu am simțit practic nici un fel de durere.

4. De aceea, dacă marele meu dușman mi-ar apărea chiar acum, i-aș spune exact cuvintele pe care i le-ai adresat Tu lui Petru în Grădina Ghetsimani, când i-a tăiat cu sabia urechea slujitorului Malcus. 5. Dacă în acest spațiu infinit există o Divinitate justă, sunt convins că îl va răsplăti în acord cu faptele lui, ținând cont atât de ceea ce mi-a făcut mie, cât și altora. Dacă nu există însă o astfel de Divinitate, lucru care nu m-ar mira deloc, atunci istoria îl va judeca cu siguranță, indiferent de ceea ce îi doresc eu.

6. Dacă pot totuși să Te rog ceva la care țin foarte mult și dacă ai puterea de a îmi îndeplini această dorință, aș dori să îmi încredințez familia în mâinile Tale, respectiv pe soția mea dragă și pe cei patru copii ai mei. Mă gândesc de asemenea și la toți ceilalți oameni de bună credință! În ceea ce îi privește în schimb pe egoiștii care nu fac altceva decât să se îmbogățească pe socoteala semenilor lor, acestora le doresc să aibă parte exact de soarta celor pe care îi slugăresc, umilindu-i în fel și chip! Cam așa gândesc în clipa de față, dar nu trebuie să consideri această dorință a mea o cerere fermă, căci am descoperit în Tine cea mai mare compensație posibilă pentru tot ce am suferit și am pierdut pe pământ”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 16 - Domnul îi promite lui Robert îndeplinirea dorințelor sale juste, dar cu anumite rezerve.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 3.10.2010, 12:06 View PostDownload Post

Capitolul 16
Domnul îi promite lui Robert îndeplinirea dorințelor sale juste, dar cu anumite rezerve.
Robert îi condamnă cu asprime pe tirani.


1. Eu: „Răspunsul pe care Mi l-ai dat la întrebarea extrem de importantă pe care ți-am pus-o a fost destul de corect, fapt care Mi se pare cu atât mai demn de respect cu cât trebuie să recunosc că ai fost cât se poate de sincer. Tot ce pot să-ți spun la ora actuală este că Eu pot răspunde tuturor cererilor tale, în măsura în care acestea nu îmi depășesc puterea.

2. Există un singur lucru cu care nu pot fi de acord: cât timp ai trăit pe pământ, ai avut o gândire destul de filantropică, dar nu am putut să nu constat că ori de câte ori un aristocrat îngâmfat era ucis de așa-zișii membri ai proletariatului, simțeai o anumită plăcere sinceră!

3. Îmi amintesc de pildă că la o adunare care s-a ținut la Viena, ai exclamat tu însuți, în mijlocul aplauzelor unanime ale publicului: «Situația nu se va îmbunătăți în Austria sau în celelalte țări până când cel puțin o sută de oficialități nu vor fi decapitate!» Spune-Mi sincer, ai rostit aceste cuvinte pentru că așa gândeai, sau doar pentru a obține un efect oratoric mai puternic?”

4. Robert îmi răspunde: „Cât timp m-am aflat pe pământ, mi-am sacrificat întreaga viață pentru a-i ajuta pe cei sărmani și oprimați. Experiența personală, inclusiv experiențele altor tovarăși de-ai mei, m-au învățat însă că acele bestii cu chipuri de oameni, respectiv aristocrații și bogătașii, nu fac altceva decât să se hrănească cu sudoarea și cu sângele celor sărmani! Când mi-am dat seama că vechiul fundamentalism de fier urma să fie reintrodus în Austria de către dinastia aflată la putere, pentru a-i înlănțui și mai puternic pe cei săraci cu un triplu lanț al sclaviei, mi s-a părut prea mult, căci mă consideram un umanist! Crede-mă, dacă aș avea o sută de mii de vieți, aș renunța cu dragă inimă la toate, dacă în acest fel aș putea salva umanitatea, căci știu foarte bine că acești nobili bogați nu ar ezita nici o clipă să sacrifice sute de mii de vieți, dacă acest lucru ar contribui și mai mult la ridicarea statutului lor social și la acumularea unor bogății încă și mai mari decât cele pe care le-au strâns deja!

5. Ah, spune-mi, dragă prietene, poate cineva să condamne o inimă plină de iubire față de frații și de semenii săi, dacă văzând ororile la care sunt supuși aceștia de o mână de oameni, s-ar lăsa cuprinsă de furie, lucru pe care - de altfel - nu l-ar face în condiții normale?

6. Poate că toată această situație face parte integrantă din planul misterios al lui Dumnezeu în ceea ce privește umanitatea, fiind, cum s-ar spune, absolut necesară. Dar cum ar putea un pământean să înțeleagă vreodată această necesitate? Și la ce i-ar folosi lui să știe că nu știu ce Ființă divină are planurile Sale secrete în ceea ce îl privește, de vreme ce situația cu care se confruntă rămâne la fel de odioasă și de nedreaptă?

7. Noi, locuitorii pământului, nu cunoaștem decât sublimele Tale porunci ale iubirii, pe care suntem obligați să le respectăm chiar și cu prețul vieții noastre. Ceea ce se întâmplă deasupra sau dedesubtul nostru ne preocupă prea puțin. Ar putea exista foarte bine și alte porunci, aplicabile în cine știe ce sistem solar, mai înțelepte sau nu decât cele date de Tine, suflet umanitar și iubit, dar ar fi o prostie să încercăm să ne planificăm viața în funcție de niște reguli care se aplică pe un sistem solar aflat la mare distanță, cu atât mai mult cu cât nici nu avem habar dacă acesta există cu adevărat sau nu. Noi nu recunoaștem decât o singură lege ca fiind cu adevărat divină, autentică și ortodoxă, căci bunul simț ne spune că numai ea ne poate permite să ducem o existență umană perfectă. Chiar și atunci când soarta intervine, făcându-i pe oameni să o încalce, singura concluzie este că neghina s-a amestecat cu grâul cel bun, ca o pedeapsă aruncată de Tine, marele umanitar, asupra pământului nerecunoscător. Iar aceste buruieni nu merită altceva decât să ardă în focul judecății drepte!

8. De aceea, afirm cu toată tăria, fără teama de a mă contrazice: atât timp cât omul va trăi în conformitate cu poruncile Tale, el va fi demn de cel mai profund respect din partea tuturor. Dacă se înalță însă pe sine mai presus de poruncile date de Tine, subjugându-și și dominându-și frații datorită unor interese pur personale, el declară poruncile Tale ca fiind nule și neavenite. Un astfel de om nu mai este fratele semenilor săi, ci un stăpân asupra destinului lor, jucându-se cu viețile lor așa cum dorește. Sentimentele mele față de acești oameni nu se vor schimba nicicând, și Te asigur că nu voi cânta niciodată imnuri de laudă puternicilor zilei! Căci ei au încetat de mult timp să fie ceea ce ar fi trebuit să fie - ghizi puternici și înțelepți ai fraților lor mai sărmani decât ei.

9. Sunt perfect conștient de faptul că și printre cei săraci se găsesc destui oameni care sunt mai degrabă un fel de animale ce nu pot fi menținute în frâu decât cu ajutorul biciului. Dar Te întreb: cine este vinovat pentru acest lucru? După părerea mea, vinovați sunt tot cei care îi subjugă pe oameni, amplificând întunericul în care trăiesc și profitând direct chiar de lipsa de inteligență a acestora! Prietene, cine închină în sănătatea acestor despoți nu poate fi niciodată un Robert Blum, și încă și mai puțin un Iisus din Nazaret!

10. Există într-adevăr oameni politici care își iau în serios misiunea, dovedindu-se adevărați prieteni angelici față de supușii lor. Personal, mă închin cu respect în fața acestor lideri! În ceea ce îi privește însă pe tirani și pe ucigașii spiritului uman, pentru aceștia îmi lipsesc până și cuvintele pentru a-i condamna îndeajuns! Eu cred că dacă există diavoli, ei nu pot fi mai răi decât acești oameni!

11. Sper că am răspuns la întrebarea Ta în maniera germană corectă și Te implor să îmi spui care este părerea Ta! Deși am convingeri extrem de ferme în ceea ce privește lucrurile pe care le consider juste, nu sunt deloc încăpățânat și inflexibil, și îmi pot schimba cu ușurință părerile, dacă altcineva mă convinge că există o cale mai bună decât a mea!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 17 - Domnul îi recomandă lui Robert Blum: Supune-te autorităților. Robert pune la îndoială această poruncă.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 3.10.2010, 12:19 View PostDownload Post

Capitolul 17
Domnul îi recomandă lui Robert Blum: Supune-te autorităților.
Robert pune la îndoială această poruncă.
El încearcă să afle mai multe în legătură cu divinitatea lui Iisus.


1. Eu: „Ascultă-Mă, dragul Meu prieten și frate. Nu pot să te contrazic în nici un fel, căci felul tău de a gândi și de a acționa Mi se pare cât se poate de corect. Atunci când între un lider politic și supușii săi există o relație de tipul celei descrise de tine, ai întru totul dreptate să gândești și să te comporți așa cum ai făcut-o tu. Mă întreb însă: dacă situația ar fi diferită de cea pe care Mi-ai prezentat-o tu, ce ai mai avea de spus despre relația dintre stăpânitori și supușii lor?

2. Mi-ai declarat cu toată sinceritatea că tu judeci relația dintre cei care stăpânesc și cei care sunt stăpâniți exclusiv prin prisma poruncii Mele a iubirii, fără să-ți pese nici un pic de celelalte legi care ar putea exista în univers. În această privință nu pot fi de acord cu tine, din mai multe rațiuni.

3. Una dintre ele se referă chiar la propria Mea poruncă, care M-a făcut pe Mine însumi să Mă supun autorităților lumești, deși aveam puterea pentru a-i sfida, dacă Mi-aș fi propus acest lucru. Mai mult, pe când Mă aflam în templul în care se adunau impozitele, Eu le-am recomandat discipolilor Mei să îi dea Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu! La fel, le-am recomandat oamenilor, prin intermediul lui Pavel, să asculte de autorități, indiferent dacă acestea le impun legi foarte stricte sau mai moderate, căci nimeni nu poate deține pe pământ o astfel de autoritate decât cu acordul Tatălui Ceresc! Ei bine, ce ai de spus în privința acestor porunci, date tot de Mine?”

4. Robert: „Spirit nobil și umanitar, eu cred că intenția Ta atunci când ai dat aceste porunci a fost mai degrabă un raționament uman cât se poate de inteligent, având la bază dorința de a garanta în timp persistența doctrinei Tale și a credinței în Tine. Un lucru este cert: dacă Te-ai fi opus regilor atotputernici ai pământului, așa cum a făcut Iehova în Vechiul Testament prin gura lui Samuel, sublima Ta morală nu ar fi rezistat niciodată timp de aproape 2000 de ani, sub guvernarea arogantei biserici catolice, decât cel mult prin mijloace supranaturale, despre care romano-catolicii cunosc foarte multe lucruri. Cât despre adevărul inerent acestor porunci, Te las pe Tine să judeci singur cât de mare este acesta, căci nu eu am fost martorul ororilor noului Babilon!

5. Iată cum privesc eu lucrurile: dacă ai fi fost cu adevărat serios în ceea ce privește porunca de a ne supune autorităților, fie ele bune sau rele, ar fi trebuit să renunți anticipat la doctrina Ta extrem de liberală. Ar fi trebui să recunoști, de pildă, că oamenii sunt condamnați să rămână de-a pururi niște păgâni care trăiesc în bezna ignoranței, de vreme ce autoritățile le impuneau în acele vremuri să creadă în vechile zeități și să nu asculte de sublima Ta învățătură!

6. Știu că ai spus: «Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu», dar nu ai precizat ce anume merită să primească Cezarul, conform ordinii naturale a lucrurilor, și ce anume îi datorăm lui Dumnezeu. De aceea, i-a fost cât se poate de simplu Cezarului să își aroge fără nici un scrupul dreptul de a fi el însuși o Divinitate, fără să-și mai facă datoria ce deriva din funcția pe care o îndeplinea.

7. Oricum, declarația Ta din templu a fost mai limpede decât cea a lui Pavel, care a semănat mai degrabă cu un fel de teamă față de autorități. Dacă ar fi să luăm la modul literal această declarație, ar însemna că omul trebuie să înceteze să mai fie un creștin de îndată ce un astfel de prinț al lumii consideră că doctrina Ta reprezintă o amenințare la adresa dictaturii instituite de el, așa cum s-a și întâmplat cu doctrina romano-catolică profană de-a lungul secolelor.

8. Altminteri, Pavel a fost un om cu o înțelepciune ieșită din comun, așa că este greu de înțeles de ce a instituit această lege, care, între noi fie vorba, pare de-a dreptul absurdă în fața bunului simț. Căci, pe de o parte, stă scris că: «Voi sunteți cu toții frați, iar Domnul este unul singur!», dar pe de altă parte omul trebuie să se supună autorităților care îi privesc cu dispreț pe cei care li se supun.

9. Cele două afirmații, Prieten drag, se exclud reciproc. Poate fi adevărată ori una, ori cealaltă, dar nu amândouă simultan! Dacă omul este silit să le asculte pe amândouă, ar însemna că el trebuie să slujească la doi stăpâni, lucru absolut imposibil, așa cum ai afirmat chiar Tu cândva, sau să-și asume o natură duală și ipocrită, respectând voința prințului (autorității), dar numai formal și exterior, blestemând-o în același timp în sinea lui, căci spiritul îl îndeamnă să respecte partea mai liberală a doctrinei Tale. Această dublă măsură ar fi foarte greu de pus în practică, uneori de-a dreptul imposibil, și ar fi oricum foarte periculoasă.

10. Crede-mă, nobilul meu Prieten: eu am analizat această parte controversată a doctrinei Tale așa cum puțini alții au făcut-o, și am ajuns la concluzia că trebuie făcută o deosebire între ceea ce ai predicat Tu în mod liber, aceasta fiind tema principală a învățăturii Tale, și aspectele pe care Tu și prietenii Tăi ați fost nevoiți să le interpolați, date fiind timpurile periculoase în care ați trăit. Oricum, eu sunt și rămân cel mai fervent adorator al Tău, așa că am înțeles cum trebuie privită doctrina Ta cea mai pură! Spuneai mai devreme că Tu Te-ai supus autorităților lumești, în pofida puterii Tale absolute. Această afirmație este absolut adevărată, căci ai acceptat să fii crucificat, conform deciziei puterii vremelnice a acelor timpuri.

11. Dacă Te-ai fi putut opune sau nu cu adevărat arestării autorităților cu ajutorul puterilor Tale supranaturale, acest lucru îmi depășește puterea de înțelegere! Dacă miracolele făcute de Tine nu Ți-au fost cumva atribuite în urma unei idolatrii pe jumătate păgâne, ar rezulta că, de vreme ce erai inițiat în controlul puterilor cele mai subtile ale naturii, acestea îți stăteau întru totul la dispoziție. Pe de altă parte, prinderea și executarea Ta au aruncat o lumină ciudată asupra puterilor Tale miraculoase, care ofensează rațiunea oricărui gânditor uman, indiferent cât de iluminat este el. În ceea ce mă privește, eu și numeroși alții la fel ca mine nu am acceptat decât doctrina Ta cea mai pură, evitând orice alte ingerințe exterioare, ce semănau mai degrabă cu niște adăugiri exterioare păgâne.

12. Nu știu dacă am dreptate, dar sper să aflu acum de Ia Tine întregul adevăr. M-ar interesa de asemenea să aflu cât de autentică este Divinitatea Ta, dovedită aproape matematic de un anume Swedenborg* care a trăit în secolul al XVIII-lea. Mă rog, pentru un gânditor adevărat acest lucru pare de neacceptat, părând oarecum burlesc.

13. Gândește-te! Să fii o Ființă divină nelimitată, cu o inteligență, o înțelepciune și o putere la fel de infinite! Din punct de vedere logic, ar fi imposibil ca o astfel de Ființă nesfârșită și omniprezentă să se limiteze la persoana singulară a unui biet om! Mă întreb ce ființă cu capul pe umeri poate crede că Tu și Divinitatea absolută puteți fi absolut identici? Sunt de acord că poți fi Fiul lui Dumnezeu, căci orice om are dreptul să afirme acest lucru. Dar să pretinzi că ești simultan om și una cu Dumnezeu, asta mi se pare puțin cam prea mult!

14. Pe de altă parte, nu mă opun vehement acestui lucru, cu condiția să îmi demonstrezi autenticitatea lui. De vreme ce între lună și soare există atâtea lucruri pe care înțelepciunea umană nu poate nici măcar să le viseze, de ce nu ai fi Tu Ființa Divină supremă? Cine știe, poate că, așa cum spunea Hegel, Divinitatea adormită inițial în Tine s-a trezit și a devenit pe deplin conștientă de sine...

15. Sau poate a simțit nevoia să se manifeste în fața creaturilor Sale îmbrăcând Ea însăși o formă umană, pentru a fi văzută și înțeleasă de copiii Săi, fără ca cineva să interfereze în vreun fel cu înțelepciunea și cu puterea supremă a voinței Sale... Așa cum spuneam, orice este posibil, mai ales în această lume, în care existența pare să își asume o natură atât de bizară.

16. Mă întreb însă în acest caz de ce a permis Divinitatea care s-a întrupat într-un Om Divin să fie executată în mod rușinos de către o mână de evrei stupizi! Prietene, așa ceva pare greu să se întâmple chiar și între lună și soare! Ca să înțelegi un astfel de miracol, ar trebui să cauți ceva mai departe, între nebuloasele îndepărtate ale universului.

17. Eu nu cred însă că Tu ai afirmat cu adevărat așa ceva despre Tine însuți, căci știu foarte bine ce răspuns ai dat atunci când ceilalți Te-au întrebat dacă ești cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. Ai dat atunci răspunsul unui om înțelept: «Voi (adică nu Eu) sunteți cei care ați afirmat acest lucru». Cred că am înțeles perfect acest răspuns, cel puțin atât cât stă în puterea de înțelegere a omului: practic, ai recunoscut că ești o ființă umană de o puritate absolută, un veritabil spirit angelic, dar nu un semizeu păgân.

18. Nu este însă de mirare că oamenii din acele timpuri, care credeau încă în oracolul din Delphi, ascultau profețiile lui Thumin și Urim, și erau convinși că bastonul cu o vechime de aproape o mie de ani al lui Aaron din Chivotul înțelegerii continuă să dea roade. Ți-au atribuit o aură divină, căci trebuie să recunosc că înțelepciunea Ta nu a fost depășită de nimeni timp de aproape 2000 de ani! Dacă până și romanii, care erau niște oameni inteligenți, credeau că orice om mare este atins de suflul lui Dumnezeu, nu mă surprinde deloc faptul că evreii, compatrioții Tăi, care credeau orbește în făcătorii de miracole, Te-au considerat o ființă divină, de vreme ce ai făcut atâtea miracole în fața lor, a căror bază naturală ei nu o puteau pricepe, întrucât au pierdut complet orice cunoaștere autentică, de la Avraam încoace!

19. Cred că am răspuns așa cum trebuie la întrebarea Ta. Acum este rândul Tău. Te asigur că voi asculta cu nesaț fiecare cuvânt pe care îl vei rosti”. (* - Vezi „Iadul și Raiul” de Emanuel Swedenborg, n.r.)
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 2 of 10  [ 93 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !