Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 16.11.2019, 01:30
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
De la iad la rai (Robert Blum) - volumul 1 - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 18 - Iisus vorbește despre necesitatea puterilor lumești
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.10.2010, 18:56 View PostDownload Post

Capitolul 18
Iisus vorbește despre necesitatea puterilor lumești.
Nici o societate umană nu poate exista fără ordine fi ascultare.


1. Eu: „Dragul Meu frate! Nici un om care ar privi aceste lucruri dintr-o perspectivă lumească, interpretându-le cu ajutorul intelectului său exterior, nu ar putea ajunge la o altă concluzie decât tine, cu atât mai mult dacă nu ar ține seama de traducerea deficitară a celor patru Evanghelii și a Scrisorilor lui Pavel, ba ar mai și cocheta cu filozofia lumească a ateiștilor germani.

2. Eu îți spun însă că dacă ți-ai fi dat osteneala să citești cu o atenție maximă Vechiul și Noul Testament, căutând cele mai bune traduceri și interpretări, cum sunt cea a lui Martin Luther și cele ale așa-zișilor Vulgate, precum și Biblia grecească originală, ai fi ajuns la cu totul alte concluzii, mult mai puțin radicale decât cele actuale. Ție îți lipsesc complet rădăcinile, căci dogmele înțelepților lumești nu cresc pe copacul cunoașterii decât în calitate de paraziți. Dat fiind că ai cultivat tu însuți copaci cât timp ai trăit pe pământ, sunt convins că știi foarte bine cum trebuie procedat cu rădăcinile parazite. Cred că ți-ai dat seama cât de mult valorează în ochii Mei liderii spirituali în care ai crezut!

3. Dacă un om începe prin a traduce Biblia în acord cu propriile sale preconcepții, după care nu citează decât acele pasaje care vorbesc despre o interpretare dualistă, rezultată din diferite traduceri arbitrare, este cert că el va ajunge la aceleași concluzii ca și cele pe care tocmai Mi le-ai argumentat.

4. Ascultă-Mă însă, lucrurile nu stau deloc așa cum le-ai prezentat tu, mai întâi de toate pentru că celebra Mea afirmație referitoare la plata impozitelor față de autorități, dar mai ales cea adresată de Pavel romanilor și lui Titus, nu au fost deloc identice cu cele citate de tine. Nici vorbă nu poate fi de vreun fel de teamă în fața autorităților, nici din partea Mea, nici din cea a lui Pavel. De altfel, Eu am și demonstrat în fața lui Pilat și a lui Irod, precum și anterior, în fața lui Caiafa, cât de puțin Mă tem de acești conducători lumești! Cel care nu se teme de moarte, ba chiar o controlează de-a pururi, nu are cum să se teamă de acești arbitri relativi ai morții fizice.

5. Tot atât de puține motive să se teamă de conducătorii lumești avea și Pavel. Între liderii vremelnici de la Roma, Nero a fost cu siguranță cel mai crud, ceea ce nu l-a împiedicat pe Pavel să își caute protecția în fața evreilor malefici care îl persecutau chiar la Roma, unde a și găsit-o, cel puțin pe durata necesităților sale lumești. Chiar crezi că el se temea de evrei? Nici vorbă! Fără să-i pese de ostilitatea lor, el s-a dus la Ierusalim, refuzând să asculte sfatul prietenilor săi.

6. Dacă vei ține cont de toate aceste argumente, îți vei da seama că nici Eu și nici Pavel nu am dat poruncile noastre, sau mai bine zis sfatul nostru de a asculta de autorități din cauza unei frici în fața acestora, ci doar de dragul celor pe care i-am sfătuit astfel. Oamenii trebuie să se conformeze convențiilor lumii în care trăiesc, căci nici o societate umană nu ar putea rezista vreodată fără lideri. Rezultă prin forța lucrurilor că umanitatea trebuie învățată să își asculte liderii!

7. Chiar crezi că marile societăți care există la ora actuală pe pământ ar putea rezista vreodată fără lideri? Te asigur că acest lucru ar fi absolut imposibil, ba s-ar împotrivi chiar ordinii naturale, care nu îi guvernează doar pe oameni, ci toate lucrurile pământești.

8. Ca să înțelegi mai profund aceste lucruri, te voi duce într-o călătorie prin diferitele lumi ale ordinii naturale. De aceea, cască bine ochii și urechile!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 19 - Despre obediență. Exemple preluate din lumea naturală.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.10.2010, 18:59 View PostDownload Post

Capitolul 19
Despre obediență. Exemple preluate din lumea naturală.

1. „Să luăm de pildă cazul corpurilor cerești. Acestea sunt înzestrate cu o inteligență naturală, fiecare în funcție de destinul său. Toate aceste mari corpuri plutesc prin spațiul eteric, într-o manieră invizibilă pentru voi, oamenii*. De ce crezi că își respectă ele cu încăpățânare, de mii de ani, aceleași mișcări pe orbite în jurul unui soare central, nefiind dispuse să renunțe la ele cu nici un preț?

2. Deoarece orbitele lor le sunt absolut necesare, așa cum atestă diferiții ani buni sau proști ai unei planete, îndeosebi în momentele de intensificare a activității vântului solar. Un corp ceresc de talia unei planete poate suporta o vreme un impuls de scurtă durată provenit de la soare, dar de multe ori planetele sunt nevoite să suporte de câteva ori la rând aceste încercări dureroase, care le afectează în mod natural.

3. Dacă, după zece sau mai multe asemenea cicluri orbitale dureroase, acești mari călători prin spațiu ar obosi și ar refuza să mai asculte de acest tratament solar matern, manifestându-și intenția de a părăsi soarele central în jurul căruia se învârtesc, pentru a deveni niște călători solitari prin spațiul nesfârșit, care crezi că ar fi consecințele inevitabile ale acestei dorințe de libertate absolută, cu prețul izolării totale a planetei?

4. Ei bine, datorită lipsei luminii și căldurii solare, planeta ar îngheța complet, după care s-ar autoaprinde din interior, datorită presiunii excesive a atmosferei cosmice, iar în cele din urmă s-ar dizolva complet în substanțele sale componente, murind astfel definitiv!

5. Planetele nu sunt lipsite de sentimente. Existența lor reprezintă necesitatea cea mai profundă de care ascultă. De aceea, ele rămân pe orbitele lor în jurul soarelui, păstrându-și mișcările cu o regularitate de neclintit și fără să le pese dacă soarele care le domină le tratează uneori într-o manieră mai brutală.

6. Cu siguranță, un prieten al planetelor care gândește la fel ca tine ar spune: «Salut cu respect orice planetă care își dorește independența absolută, iar dacă aș fi Creatorul Însuși, l-aș pedepsi cu cea mai mare severitate pe conducătorul capricios al acestor sărmane planete».

7. Ce crezi că i-ar răspunde soarele acestui prieten radical al planetelor? Probabil că i-ar spune ceva de genul: «Ce tot spui, suflet cosmopolit și orb? Chiar nu îți dai seama că eu trebuie să am grijă și de alte planete, mai mari decât aceasta? Nu știi că orbitele lor diferă, că există și alte planete, mai mari sau mai mici, situate la distanțe diferite? Datorită mișcărilor lor variate, uneori cele mai multe dintre ele se găsesc pe aceeași parte, silindu-mă să mă ocup cu mai mare atenție de ele, neglijând astfel cine știe ce planetă individuală care a rămas pe partea opusă? Chiar dacă această planetă individuală este nevoită în aceste circumstanțe să se mulțumească cu mai puțină energie decât este obișnuită să primească, ea va primi totuși suficientă hrană pentru a putea rezista. Pot depune mărturie că de-a lungul trilioanelor de ani în care m-am învârtit eu însumi în jurul unui soare central mai mare decât mine, nici una din planetele aflate în subordinea mea nu a suferit din cauza lipsei de energie solară și nu a pierit. Chiar dacă există comete care preferă să bântuie singure prin spațiul cosmic, fără să asculte de ordinea mea riguroasă, eu nu pot fi învinovățit în nici un caz dacă li se întâmplă ceva și pier. Căci dacă o ființă alege calea auto-determinării, nedorind să depindă de nici un conducător mai puternic decât ea, nimeni nu poate fi învinovățit vreodată de eventualele injustiții care i se întâmplă. La urma urmei, aceasta a fost decizia ei - să se auto-guverneze singură! Dacă tu, liberal cosmopolit ce ești, m-ai pedepsi pe mine, conducătorul planetelor, din cauza comportamentului meu schimbător (ca urmare a unor necesități precise) față de planetele subordonate mie, atunci mai bine ia-mi de pe-acum întreaga lumină și strălucire, întreaga măreție și putere de care dispun! Descurcă-te apoi singur cu planetele și vezi dacă, odată scăpate de 'lanțul sclaviei' în care le țin eu, acestea mai pot supraviețui».

8. Cam așa ți-ar vorbi, prietene, ordinea naturala despre corpurile cosmice primordiale, fără jurisdicția cărora nici o planetă nu ar putea supraviețui! Dacă aceste mari corpuri cerești au nevoie de un lider natural, imaginează-ți cât de mare trebuie să fie această nevoie în cazul ființelor mai mici, ale căror mișcări sunt restricționate de mult mai multe condiții, cum ar fi animalele, dar mai ales ființele umane, al căror liber arbitru este deplin!

9. Toate animalele care aparțin aceleiași specii au un lider natural. Ori de câte ori acesta se pune în mișcare, celelalte îl urmează în grup, ca și cum ar fi activate printr-o comandă electrică. Privește de pildă o cireada de vaci. Păstorul care își cunoaște foarte bine cireada știe care este animalul pe care celelalte îl urmează în mod natural și îi atârnă de gât o talangă. Atunci când începe să își caute animalele seara, el nu face altceva decât să asculte de unde se aude talanga, după care se îndreaptă în acea direcție și își găsește întreaga cireada adunată în jurul liderului ei natural. Pentru a-și aduce acasă cireada, nu trebuie decât să ia vaca de gâtul căreia a prins talangă și să o conducă, știind că celelalte o vor urma. La fel procedează și crescătorii de porci, îndeosebi în cazul animalelor care trăiesc în spații deschise, nu în ferme închise, sau cei care cresc capre, oi, cai, măgari, sau orice alte specii dorești. Aceeași lege naturală se aplică și în cazul insectelor și al păsărilor, ba chiar și al peștilor complet lipsiți de minte și al celorlalte animale marine.

10. Dar îți propun să mergem chiar mai departe și să ne ocupăm de natura aparent inertă.

11. Să analizăm de pildă ce se întâmplă cu apa, un element extrem de maleabil, care se divide cu ușurință în nenumărate picături, ce nu opun aproape nici un fel de rezistență. În starea sa liberă, acest element natural extrem de important, fără de care viața embrionară a animalelor și plantelor nu ar putea fi concepută și în interiorul căruia există forțe pe care tu nu le poți nici măcar bănui, ascultă de aceeași lege inerentă a gravitației. Apa se deplasează întotdeauna, fără nici un fel de ezitare, către nivelele cele mai de jos, și nu se lasă până când nu ajunge la nivelul mării. Acest element are capacitatea particulară de a nu se lăsa cu nici un chip până când nu ajunge pe acest nivel de bază. Într-un fel, umilința sa reprezintă un mesaj spiritual adresat omului, căruia îi indică faptul că nu va putea ajunge vreodată conștient de adevăratul său destin decât dacă va renunța să mai tânjească după marile onoruri exterioare, tinzând către statutul social cel mai inferior și dând astfel dovadă de acea umilință pe care am recomandat-o Eu atât de des și care nu poate fi niciodată atinsă prin comandă, ci numai prin ascultare (obediență)!”
(* - Vezi și „Mărturii despre natur㔠de Jakob Lorber, n.r.)
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 20 - Un alt exemplu: necesitatea existenței munților înalți
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.10.2010, 19:02 View PostDownload Post

Capitolul 20
Un alt exemplu: necesitatea existenței munților înalți

1. Eu îmi continui astfel discursul: „Ți-am demonstrat astfel că până și acest element este înzestrat cu o anumită inteligență naturală, ascultând de ordinea divină până la ultima sa picătură, deși în interiorul fiecăreia din aceste picături există miliarde de forme de viață!

2. Să luăm însă un alt exemplu, îndreptându-ne atenția către locul de naștere al oricărei ape curgătoare, respectiv munții, pentru a vedea în ce măsură sunt înzestrați la rândul lor aceștia cu o inteligență care ascultă de anumite legi divine inerente.

3. Ascultă, prietene! Pe pământ există tot felul de munți. Unii dintre aceștia sunt semeți și primordiali, alții au o înălțime medie, fiind de tip secundar, și în sfârșit, mai sunt și unii de înălțime mică, un fel de coline, care sunt considerați de tip terțiar. Văd că zâmbești fericit, descoperind în Mine inclusiv un geolog! O, stai liniștit, căci Eu sunt un cunoscător la fel de bun al geologiei ca și al cosmologiei avansate.

4. Dar să continui: avem așadar de-a face cu trei tipuri de munți. Să începem mai întâi prin a ne ocupa doar de cei mai înalți dintre ei.

5. De ce crezi că există astfel de munți pe pământ? Ei bine, scopurile lor sunt dintre cele mai diverse. Mai întâi de toate, ei sunt niște regulatori naturali ai undelor electromagnetice, care trebuie distribuite uniform pe pământ. În al doilea rând, ei asigură stabilitatea atmosferei terestre, dată fiind rotația rapidă a pământului prin spațiul cosmic. Fără această stabilitate, atmosfera pământului ar da naștere unor uragane atât de puternice încât nimeni și nimic nu le-ar putea sta vreodată în cale. În al treilea rând, munții înalți atrag umezeala excesivă din atmosferă rezultată în urma combinării oxigenului cu hidrogenul, fapt care explică de ce vârfurile lor sunt mai mereu acoperite de ceață, fiind rareori vizibile. Sub influența electricității abundente din aceste regiuni, cele două elemente se combină, dând naștere ninsorilor care cad pe pietrele stâncoase, acumulându-se sub formă de gheață. După ce aceasta atinge o dimensiune corespunzătoare, ea coboară către văile alpine, unde se acu-mulează sub forma ghețarilor. La rândul lor, aceștia au calitatea specială de a atrage particulele de aer toxice, protejând astfel regiunile mai joase de înghețuri și păstrându-le astfel fertilitatea. Pe de altă parte, ghețarii reduc excesul de electricitate, reglând astfel umezeala atmosferică și ferind câmpiile pământului de ploi continue, care le-ar inunda.

6. Dacă vei ține cont de aceste câteva comentarii, îți vei da seama de necesitatea munților înalți, fără de care viața nu ar putea exista pe pământ. Ori de câte ori oamenii au îndrăznit să aducă schimbări în sistemul munților primari, ei au fost cât de curând pedepsiți prin distrugeri fără precedent ale mediului înconjurător. Așa stau lucrurile, prietene! Dar să revenim la tema noastră principală de discuție. Ascultă-Mă cu cea mai mare atenție!

7. Pentru ca munții să își poată îndeplini principalul scop, acela de a menține echilibrul corpului ceresc pe care se află, localizarea lor nu este deloc arbitrară. Mai mult, datorită spiritelor care locuiesc în interiorul lor (cele care le dau forma naturală pe care o recunoașteți voi), putem spune că ei dispun de o anumită inteligență, care le permite să își îndeplinească sarcina pentru care au fost creați.

8. Pentru munți, sfera de acțiune care derivă din inteligența lor inerentă și indiscutabilă reprezintă o lege pozitivă, pe care ei reușesc să o discearnă și să o înțeleagă. Poți să Mă crezi liniștit pe cuvânt, cu atât mai mult cu cât spuneai tu însuți mai devreme că am fost inițiat la nu știu ce școală egipteană în misterele naturii, pe care am ajuns să le cunosc mai bine decât orice alt savant contemporan.

9. De aceea, încearcă să înțelegi că un corp ceresc nu poate fi menținut în echilibru decât prin respectarea cu cea mai mare strictețe a legilor, fapt care nu este posibil decât datorită înzestrării acestor excrescențe terestre ale sale (n.n. munții de la suprafața sa) cu o inteligență inerentă, care le ajută să discearnă și să respecte ale legi. Dacă munții s-ar revolta împotriva acestor legi, spunându-și: «Nu mai dorim să ne coborâm la nivelul dealurilor și câmpiilor fertile, care ne sunt inferioare», ce crezi că s-ar întâmpla cu pământul, în urma acestei neascultări montane?

10. Deși acești munți semeți nu fac fructe, nefiind alcătuiți decât din sute de kilometri pătrați de teren nefertil, care le apare oamenilor ca fiind «inutil», crezi că ar fi de dorit ca acești prinți alpini să fie detronați și transformați în câmpii fertile? Văd că murmuri: «Doamne ferește!»

11. Ei bine, în acest caz poți să murmuri exact aceeași replică și în cazul în care s-ar pune problema dispariției prinților umani, fără de care situația politică pe pământ ar semăna întru totul cu cea geologică în cazul devastării munților naturali!

12. Ascultă! Dacă regii pământului și-ar respecta menirea, ei ar trebui să fie la fel ca munții semeți! Înțelegi acum? Văd că îți spui: «Da, înțeleg, inclusiv faptul că ești un super-înțelept!»

13. Foarte bine! Dar lucrurile nu se opresc aici. Mai avem încă două categorii de munți. Merită să vorbim puțin și despre ele. Ascultă, deci, care este scopul și menirea acestor munți inferiori!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 21 - Munții de mărime medie și mică - originea și scopul lor pe planeta Pământ
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.10.2010, 19:04 View PostDownload Post

Capitolul 21
Munții de mărime medie și mică - originea și scopul lor pe planeta Pământ

1. Eu îmi continui astfel discursul: „Pe vremea când pământul era încă un corp ceresc pustiu, care nu trebuia să susțină pe suprafața lui nici plante, nici animale, decât câteva arhetipuri primordiale ale viitoarelor forme de viață în apele sale, munții primari erau de ajuns pentru a menține echilibrul de care vorbeam mai devreme. După ce planeta s-a solidificat însă din ce în ce mai mult, de-a lungul mileniilor, deasupra nivelului mării au început să se ridice diferite grupuri de insule, iar semințele primordiale ale vieții (aflate inițial în apă) au început să se răspândească și să încolțească la suprafața lor, dând naștere unor numeroase specii de ierburi și plante, care au început să aibă nevoie de suprafețe tot mai întinse pentru a se putea dezvolta. Prin puterea focului subteran au fost astfel create noi terenuri, pe care recentele forme de viață să se poată dezvolta și crește, găsindu-și hrana și protecția de care aveau nevoie. Din acest motiv, întreaga suprafață a planetei a fost măturată de furtuni și de fenomene meteorologice extreme, care au condus la fracturarea fundului mării și la ridicarea deasupra apei a noi milioane de hectare de pământ, prin jocul unor forțe misterioase, dar extrem de puternice.

2. Desigur, au fost necesare numeroase milenii pentru ca această mare operă să fie dusă la bun sfârșit, dar pentru Dumnezeu acest lucru nu a contat prea mult, căci un milion de ani tereștri nu înseamnă mai mult de o zi în fața Lui! Pe scurt, acesta a fost motivul pentru care au fost creați munții secundari.

3. La început, chiar și aceștia erau mult mai înalți și mai semeți decât la ora actuală. Timpul și furtunile naturale le-au redus însă înălțimea, măcinându-i și umplând astfel hăurile dintre ei. Așa au apărut văile largi. Acestea aveau altitudini variabile, care împiedicau scurgerea regulată a apelor. De aceea, apele s-au acumulat în depresiunile cele mai adânci, dând naștere mărilor.

4. De atunci, aceste lacuri nu au încetat să crească, datorită ciclului permanent al apei, care se revarsă atât din porii pământului cât și din atmosferă (sub forma ploilor, a zăpezii, a grindinei și a rouăi), sfârșind uneori prin a ieși din matca lor naturală. Ele și-au erodat astfel malurile și au dat pe afară, umplând parțial depresiunile inegale ale văilor și dând naștere - în special în timpul marilor inundații - unor întregi regiuni deluroase, proces care continuă inclusiv la ora actuală, la fel ca și cel de ridicare a munților secundari sub influența elementului focului.

5. Procesul de formare a dealurilor prin acumularea de aluviuni, despre care ți-am vorbit ceva mai devreme, a dat naștere așa-zișilor munți terțiari, care derivă, desigur, din cei secundari.

6. Așa au apărut ultimele două categorii de munți, fiecare derivând din cea de dinainte. În ceea ce privește cea de-a treia categorie de munți (cei terțiari), motivul pentru care aceștia au trebuit creați este ușor de înțeles, căci pe pământ au continuat să apară tot felul de noi specii și forme de viață, care aveau nevoie de un spațiu din ce în ce mai mare pe care să își desfășoare activitatea.

7. Solul pământului este astfel alcătuit încât să permită apariția, viața și răspândirea a tot felul de ființe vii, iar acest sistem ecologic natural nu ar fi putut fi constituit fără ajutorul celor trei tipuri de munți.

8. Desigur, ultimele două categorii de formațiuni muntoase nu puteau avea același destin cu munții din prima categorie. Metoda prin care au fost create ele este complet diferită, la fel ca și destinul și menirea lor. De vreme ce s-au alăturat însă sistemului munților primari, aceste formațiuni trebuie să respecte fără nici o ezitare aceleași legi pe care le respectă munții primari - prinții acestei lumi a munților*, ca să spunem așa. Acest lucru s-ar putea traduce astfel: «Nu este de ajuns ca voi, munți mai mici și mai tineri, să umpleți văile și depresiunile cu aluviunile voastre, pentru a da astfel naștere unor soluri fertile, unor mici delușoare și păduri răcoroase. Încă din prima voastră zi de existență, trebuie să vă asumați și voi o parte din povara pe care o purtăm noi pe umeri, sprijinindu-ne în tot ce facem, în caz contrar, nu vă veți putea îndeplini propriul destin, căci prin creația voastră, puterile noastre au fost relaxate, iar dacă ar trebui să ne ocupăm de coordonarea întregii ordini de pe pământ, așa cum făceam înainte de apariția voastră, noi am fi depășiți la ora actuală!» Și astfel, datorită inteligenței lor inerente, noii munți fac exact ceea ce le spun prinții lumii geologice.

9. Desigur, există și printre ei unii care nu doresc să asculte de mai-marii lor, dar ei sunt măturați de furtuni puternice, până când aleg una din două: ori încep să asculte de munții mai mari, ori sunt complet distruși. Înțelepții din vechime obișnuiau să spună că acești munți sunt «neascultători» sau blestemați. În vremurile mai recente, acești «rebeli» au ajuns să fie considerați munți instabili, slabi și care se erodează ușor. Există nenumărate exemple de astfel de munți pedepsiți (măcinați și complet anihilați), atât în vremurile demult apuse, cât și în cele mai recente”.
(* - Vezi și „O evanghelie a munților” de Jakob Lorber, n.r.)
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 22 - Nivelele de subordonare sunt necesare inclusiv în rândul oamenilor.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.10.2010, 19:07 View PostDownload Post

Capitolul 22
Nivelele de subordonare sunt necesare inclusiv în rândul oamenilor.

1. Eu (în continuare): „Dragul Meu prieten și frate, după această prezentare a ordinii naturale, cred că ți-ai dat seama de necesitatea subordonării chiar și în rândul formelor aparent inerte și lipsite de inteligență. Ceva mai devreme ți-am demonstrat că ea este absolut necesară în lumea animalelor, a planetelor și a apelor. Nu cred că mai este necesar să-ți dau alte exemple din natura așa-zis neanimată. Aș putea face cu ușurință acest lucru, mai ales dacă te-aș transporta pe alte planete, unde ordinea care trebuie respectată este cu mult mai strictă și mai rigidă decât pe pământ, o planetă oarecum dezordonată, dar în mod intenționat, căci aceasta este planeta pe care au apărut cele mai libere dintre spirite, cele care au capacitatea de a deveni adevărați copii ai lui Dumnezeu. Constat că ai început să înțelegi în inima ta acest lucru, fapt care îmi oferă o mare satisfacție!

2. De vreme ce ai început să înțelegi că până și natura neanimată ascultă de un anumit sistem al subordonării ierarhice, ei bine, gândește-te puțin la situația omului, care este înzestrat cu un spirit absolut liber, nefiind limitat în nici un fel în procesul său de gândire, de luare a deciziilor și în motivațiile sale! Gândește-te ce ar însemna dacă fiecărui om i s-ar permite să facă orice dorește, conform liberului său arbitru absolut, dând viață tuturor ideilor și formelor care îi apar în acea anticameră creatoare a minții sale, nu foarte diferită de puterea creatoare a lui Dumnezeu!

3. Adevăr îți spun, dacă oamenilor li s-ar permite să facă ce vor, nimeni nu s-ar mai afla în siguranță pe pământ! Pe de o parte, există spirite a căror fantezie interioară și a căror plăcere este de a distruge tot ceea ce există. Altele nu își doresc decât să îi ucidă pe oameni în toate felurile posibile, în timp ce o parte dintre ele și-ar dori să distrugă doar munții. Mai sunt și unii oameni care ar fi dispuși să sape o gaură în interiorul pământului, să o umple cu praf de pușcă și să distrugă întreaga planetă. Alții și-ar dori să sece toate apele pământului, sau dimpotrivă, să inunde întreaga planetă, ori să o ardă. În sfârșit, mai sunt și unii care își doresc, nici mai mult nici mai puțin, decât să tragă luna pe pământ cu o frânghie!

4. În al doilea rând, există o sumedenie de spirite excesiv de senzoriale, a căror unică fantezie constă în a se bucura exclusiv de plăcerile vieții. Dacă acești oameni nu ar fi restricționați de legi, nici o femeie nu ar scăpa de pasiunea lor desfrânată, ba chiar nici băieții sau animalele! Cunosc destui astfel de «prieteni ai naturii» care ar fi dispuși să copuleze cu toate femeile de pe pământ, dând frâu liber celor mai sălbatice fantezii erotice, la fel cum s-a întâmplat în Sodoma și Gomora, iar când acest joc nu ar mai reuși să le satisfacă imaginația, nu s-ar sfii să experimenteze inclusiv cu cele mai diverse animale.

5. Imaginează-ți acum o societate umană alcătuită numai din asemenea hedoniști, în care nu ar exista nici un fel de legi morale sau juridice! Te asigur că ar fi populată de cele mai monstruoase creaturi! După câteva secole, pe pământ ar apărea ființe în preajma cărora nici o creatură nu s-ar mai putea simți în siguranță! Așa se explică legea extrem de severă pe care a dat-o Moise, prin care asemenea hedoniști excesivi erau pedepsiți cu moartea prin incendiere.

6. Au existat dintotdeauna, și încă mai există și astăzi, spirite profund viciate a căror pasiune desfrânată nu poate fi satisfăcută decât dacă își chinuiesc în modul cel mai brutal partenera de sex. Acești oameni nu se simt satisfăcuți decât atunci când partenera lor își dă sufletul în chinuri! Nu doresc, dar aș putea să-ți dau destule exemple în această direcție. Este suficient însă să știi la ce fel de fructe ar conduce o societate complet lipsită de legi.

7. În al treilea rând, există spirite uluitor de îngâmfate, care consideră că tot ce nu le aparține se află sub demnitatea lor. Ele sunt orgolioase și dominante, nu fac decât ceea ce doresc, iar toți ceilalți oameni trebuie să se târască în fața lor, ca și cum ar fi niște viermi. Gândește-te la o societate alcătuită numai din asemenea indivizi: cum crezi că ar putea coabita aceștia? Adevăr îți spun: o lume plină de tigri, de lei și de pantere ar trăi într-o mai mare armonie decât o societate alcătuită din asemenea oameni, în măsura în care aceștia nu ar fi restricționați de un sistem dur de legi morale și juridice!

8. În mod similar, mai există printre oameni și nenumărate alte deviații, tendințe atât de pervertite în raport cu ordinea pozitivă încât nici măcar nu ți le-ai putea imagina!

9. Dacă acestor spirite li s-ar permite să se folosească de libertatea lor interioară absolută, fie și numai într-o mică măsură, cum crezi că ar începe să arate în cel mai scurt timp societatea de pe suprafața corpului ceresc respectiv? Văd că îți spui în sinea ta: ar fi iadul pe pământ, ceva cumplit! Exact așa stau lucrurile, prietene, nu te înșeli deloc!

10. Ei bine, în acest caz, doresc să te întreb: care este cel mai important lucru care poate menține acest iad cât mai departe posibil de pământ? Și uite-așa, ajungem acolo unde doream să te aduc.

11. Înțelegi acum de ce le-am cerut lui Pavel și celorlalți adepți ai Mei să se supună autorităților lumești care nu comit abuzuri? Înțelegi de ce omul trebuie să-i dea Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu?

12. Spune-Mi, cum vezi acum lucrurile? Ți se par la fel de absurde ca mai înainte? Mai crezi și acum că obediența justă și umilința corect înțeleasă sunt nedemne de spiritul uman? Este rândul tău să vorbești, iar Eu te voi asculta cu cea mai mare atenție”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 23 - Robert este de acordat cu Iisus
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.10.2010, 19:12 View PostDownload Post

Capitolul 23
Robert este de acordat cu Iisus.
Răspunsul lui referitor la folosirea greșită a puterii de către stăpânitorii acestei lumi.

1. Robert spune: „Ce Ți-aș mai putea spune, dragă prietene? Îmi dau seama acum că înțelepciunea și cunoașterea Ta le depășesc cu mult pe ale mele. Ai întru totul dreptate, iar lucrurile stau chiar așa cum le-ai prezentat Tu. Nu pot nega absolut nimic din cele afirmate de Tine, cu atât mai mult cu cât Tu știi totul despre aceste lucruri, ca un om versat în cele mai ascunse secrete ale naturii! Recunosc deschis autenticitatea tuturor adevărurilor pe care ai avut bunăvoința să mi le împărtășești, dar rămâne totuși o problemă care trebuie lămurită:

2. Prezentarea pe care mi-ai făcut-o referitoare la libertatea absolută a spiritelor umane și la necesitatea unei legi juste și a unui executor la fel de just al acestei legi se înțelege de la sine. Apare totuși o întrebare: sunt oare legiuitorii și executorii legii, aleși și recunoscuți de Dumnezeu, liberi să facă ce vrea, respectiv să încalce această lege? Au oare dreptul despoții și tiranii arbitrari, care nu ascultă decât de puterea tronului lor mizerabil, dreptul să își ucidă frații cu miile? A avut oare Alfred (Windischgrätz) dreptul de a mă împușca pe mine (și pe alții la fel ca mine) în numele împăratului său?

3. Dacă un astfel de stăpânitor este ferit de incidența legii emise de el însuși, mă întreb cine îi dă dreptul să nu respecte porunca iubirii dată de Tine, care ar trebui respectată de către întreaga lume, fără deosebire de rang și de caracter? De ce trebuie sute de mii de oameni să se zbată în sărăcia cea mai cruntă datorită exproprierilor nedrepte impuse de stăpânire? De ce sunt nevoiți aceștia să poarte singuri povara legii, în condițiile în care oficialitățile pot face ce vor, fără nici un scrupul, nici un judecător neavând dreptul să le ceară vreodată socoteală?

4. Desigur, nu am nimic împotriva conducătorilor corecți și înțelepți, dar nu pot avea nici cel mai mic respect pentru cei care nu știu ce sunt și ce vor de la viață. Există încă regi care nu fac altceva decât să stea pe tronul lor și să sugă sângele poporului ca niște vampiri, în loc să își ghideze supușii cu ajutorul unor legi înțelepte! Spune-mi, prietene, nu are dreptul o societate sărmană și oprimată să îi alunge de pe tronul lor pe acești netrebnici, pe acești leneși indolenți și lipsiți de sentimente, pentru a pune în locul lor alți oameni, mai înțelepți și mai potriviți pentru funcția respectivă, cu capul pe umeri și cu inima plină de iubire? Chiar este absolut necesar ca reședința unui rege să fie un palat magnific, iar veniturile sale de ordinul milioanelor, și acestea obținute, desigur, prin truda neostenită a supușilor lor? Practic, un om sărman nu are ce să aștepte dacă a avut ghinionul să se nască pe pământ; de la naștere și până la moarte el rămâne la cheremul celor bogați și puternici, fiind nevoit să își cedeze proprietatea și sângele în favoarea acestora. Drept mulțumire, el este disprețuit și călcat în picioare, iar dacă îndrăznește să se revolte, riscă să se confrunte cu damnarea eternă! Spune-mi, acest lucru Ți se pare la fel de firesc? Poți găsi și în această privință exemple din lumea naturii? Prietene, eu sunt de altă părere: acesta este iadul, a cărui unică preocupare este de a-i sărăci și mai mult pe bieții îngeri coborâți pe pământ, făcând din ei niște diavoli nefericiți!

5. Este adevărat că viața terestră nu reprezintă decât o școală în vederea dobândirii perfecțiunii spirituale supreme, iar omul nu are dreptul să se aștepte la prea multă fericire din partea ei. Orice student este nevoit să asculte de profesorii săi, dar dacă stăpânitorii tiranici strâng prea tare șurubul disciplinei, transformându-i pe oameni în niște adevărați diavoli, mă întreb ce mai are de spus ordinea primordială divină în această privință?

6. Mai poate fi privită în acest caz Divinitatea drept unicul Stăpân și Domn, iar adepții și adoratorii ei credincioși mai pot fi considerați frați? Mai poate spune cineva în aceste condiții: «Iubește-L pe Dumnezeu mai presus de orice și pe aproapele tău la fel de mult ca pe tine însuți!?»

7. Ți se pare corect din partea Divinității să permită transformarea unor întregi națiuni în niște țarcuri de animale, tratate mai prost chiar decât câinii (din punct de vedere fizic și moral) de către niște stăpânitori malefici? Și după ce oamenii sunt coborâți la un statut atât de inferior, din cauza celor care îi conduc, mai vin și din cer tot felul de pedepse și de amenințări, din partea Divinității cea justă. Și toate aceste nenorociri se abat numai asupra oamenilor săraci, desigur, căci ei au fost forțați să devină niște diavoli prin «grația Domnului»! Toți regii pământului, chiar și cei mai lipsiți de scrupule, consideră că sunt ceea ce sunt «prin grația Domnului». Și uite-așa, pe pământ apar foametea, epidemiile, sărăcia și războaiele - desigur, totul prin «grația Domnului»!

8. Ca și cum toate aceste daruri de sus nu ar fi de ajuns, la sfârșit mai vine și marea disperare, urmată de «plăcuta» damnare eternă de a arde în iad. Desigur, totul numai prin «grația Domnului»! Nu-i așa că viața este frumoasă? Cine a creat-o trebuie să fie foarte mândru de el însuși!

9. Oricum, eu nu învinovățesc Ființa divină supremă pentru nenorocirile care se petrec pe pământ, căci sunt convins că Ea are lucruri mult mai mărețe de făcut decât să se ocupe de bieții viermi care se târăsc prin praful pământului. Drama este că acești viermi ai pământului nu sunt lipsiți de sentimente și de rațiune.

10. Cine știe, poate că în calitatea lor de «copii ai lui Dumnezeu», oamenii de pe acest pământ se bucură de un statut special, și anume acela de a fi cei mai blestemați de către Divinitatea preaplină de iubire - «Tatăl Tău cel sfânt», Cel care a acceptat să fii atârnat de cruce (probabil dintr-o prea mare iubire)...

11. Îți spun, cu cât mă gândesc mai mult asupra acestor realități, cu atât mai dubioase mi se par ele. De aceea, vorbește din nou! Poate că vei reuși să aduci mai multă lumină asupra acestor enigme, clarificându-le”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 24 - Un răspuns consolator pentru îndoielile lui Robert. Răutatea omului liber reprezintă o pedeapsă în sine
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.10.2010, 19:15 View PostDownload Post

Capitolul 24
Un răspuns consolator pentru îndoielile lui Robert.
Răutatea omului liber reprezintă o pedeapsă în sine.
Lecțiile istoriei.

1. Eu: „Dragă prietene, la prima vedere, critica extrem de severă adusă de tine pare justă, dar ea nu corespunde decât viziunii tale actuale, extrem de limitată încă. Dacă lucrurile ar sta chiar așa cum le-ai prezentat tu într-un mod extrem de caustic, atunci orice spirit ar plânge de mila sărmanei umanități terestre. Din fericire, înțelegerea ta este extrem de subiectivă, la fel ca și criticile foarte severe care au rezultat din ea, fiind departe de realitate.

2. Mai întâi de toate, Divinitatea este preocupată de oamenii de pe acest pământ mai presus de orice, aproape ca și cum nu ar mai exista în întreaga infinitate alte ființe care necesită îngrijirea și grația Ei. Ea îi ghidează personal pe toți oamenii de pe pământ, ajutându-i să treacă de marile încercări cu care se confruntă în așa fel încât să atingă în cele din urmă un destin infinit mai înalt și mai sublim - acesta fiind de altfel singurul motiv pentru care au fost creați!

3. Desigur, există și oameni care, în pofida metodelor pline de înțelepciune aplicate de Divinitate, refuză să se închine în fața voinței supreme a lui Dumnezeu! Așa cum este de înțeles, în cazul acestor spirite Divinitatea este nevoită să aplice metode ceva mai dure decât de obicei pentru a le readuce pe calea cea dreaptă, având totuși grijă să nu le diminueze cu nimic liberul arbitru. În aceste condiții, critica ta acerbă la adresa Divinității mi se pare cam superficială, căci tu îi atribui Ei rezultate ale căror cauze trebuie căutate exclusiv la nivelul voinței pervertit și încăpățânate a oamenilor!

4. Când a venit vorba de pretențiile regilor de a stăpâni «prin grația Domnului», nu păreai să te mai oprești din sarcasme, dar ai omis totuși să precizezi că există și națiuni rele care nu au devenit astfel din cauza politicii celor care le guvernează, ci dintr-o tendință interioară inerentă. Aș putea să-ți demonstrez acest lucru prin nenumărate exemple, și chiar am să o fac ceva mai târziu.

5. Să luăm deocamdată așa-numita damnare eternă de după moarte, care i-ar aștepta - chipurile - pe oamenii înrăiți de conducătorii lor lipsiți de scrupule, fără ca ei să aibă, desigur, vreo vină! Trebuie să recunosc că deși cunosc absolut tot ce se întâmplă în lumea spiritelor, personal nu am auzit de vreo asemenea damnare eternă. În întreaga istorie a universului nu a existat nici măcar un singur caz de vreun spirit condamnat de Dumnezeu! Îți pot prezenta în schimb nenumărate exemple de spirite care au profitat de libertatea acordată pentru a disprețui și a blestema Divinitatea, nedorindu-și cu nici un chip să depindă în vreun fel de iubirea Ei nesfârșită, întrucât se consideră ele însele domni și stăpâni asupra universului, ba chiar asupra Divinității înseși!

6. De vreme ce Divinitatea nu le poate permite să se bucure de iubirea Ei infinită decât acelor spirite care își doresc cu adevărat acest lucru, este limpede (sper) că cei care o urăsc și o disprețuiesc mai presus de orice, cu tot cu iubirea Ei, bătându-și în fel și chip joc de Ea, nu se pot împărtăși din acest izvor nesfârșit de iubire, iar asta nu pentru că Ea s-ar opune în vreun fel, ci numai pentru că ei înșiși își refuză acest lucru!

7. Aceste ființe nu se iubesc decât pe ele însele, urând în schimb tot ceea ce egoul lor consideră nedemn sau mai prejos de el însuși. În viziunea lor, iubirea de Dumnezeu și de semeni este o oroare fără seamăn și un blestem! Ele îl consideră pe Dumnezeu o simplă fantasmă a unei minți tulburate, o prostie a unui intelect stupid. Cât despre aproapele lor, acesta le apare ca fiind o ființă atât de abjectă încât nu merită nici măcar să o scuipe în față.

8. Dacă un spirit perfect liber refuză cu încăpățânare să se vindece singur, cramponându-se cu vehemență de propria sa nebunie distructivă și preferând să suporte amărăciunea derivată din aceasta, mai degrabă decât să asculte de porunca blândă a lui Dumnezeu, spune-Mi, de ce crezi că Divinitatea este responsabilă pentru această atitudine de auto-condamnare?

9. Iar dacă Divinitatea, din iubirea cea mai pură, îi izolează pe acești rebeli de prietenii lor ceva mai binecuvântați, dar fără să-i priveze de cea mai deplină libertate a spiritului lor, chiar și în această izolare, crezi că este corect să o numești lipsită de iubire, excesiv de severă și de dură?

10. Tu spui: «Popoarele și națiunile nu pot fi condamnate dacă devin rele, căci greșeala le aparține educatorilor lor, dar mai ales conducătorilor lor malefici, egoiști și dominanți, care sunt puși pe tronurile lor din vina lui Dumnezeu!» O, Mi-aș dori să pot spune că nu există regi răi sau națiuni care au fost ruinate de aceștia!

11. Nu poți totuși să nu recunoști că Divinitatea cea justă i-a pedepsit frecvent pe regii cei răi! Analizează istoria rasei umane de la începuturi și până în prezent, și vei descoperi că mii de regi au fost pedepsiți cu severitate pentru felul nedrept în care și-au tratat supușii.

12. Nu este însă mai puțin adevărat că întreaga istorie a umanității a demonstrat de-a lungul timpului că oamenii devin mai buni și sunt mai ușor de condus sub stăpânirea tiranilor decât a unor regi buni și blânzi. Așa se explică de ce Divinitatea acceptă de multe ori ca peste o națiune să domnească un rege rău, astfel încât oamenii cei răi să aibă un bici cu care să fie ținuți în frâu. Datoria lor este să se căiască și să se transforme în bine, caz în care poți fi absolut convins că Divinitatea va avea grijă să le dăruiască regi mai buni, așa cum a procedat de altfel întotdeauna”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 25 - Scopul școlii terestre. Ce este mai bine: o binecuvântare temporară sau una permanentă?
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.10.2010, 19:18 View PostDownload Post

Capitolul 25
Scopul școlii terestre.
Ce este mai bine: o binecuvântare temporară sau una permanentă?

1. Eu îmi continui astfel discursul: „Dacă, sub influența unui rege bun, o națiune care are parte numai de ani de pace binecuvântată devine însă prea indolentă și prea senzuală, nemaigândindu-se la altceva decât cum să transforme pământul într-un fel de paradis terestru pentru plăcerile sale trupești, ei bine, Divinitatea nu poate tolera acest lucru, căci principala Ei preocupare este bunăstarea spirituală a omului, nu cea materială. Conform ordinii primordiale a lui Dumnezeu, paradisul trupesc atrage întotdeauna după sine moartea spiritului, așa cum se poate observa frecvent în cazul copiilor care au parte de tot ceea ce își doresc încă din leagăn; aceștia trăiesc de mici în cel mai mare confort material, dar nu înțeleg nimic din realitatea spirituală. La fel se petrec lucrurile și cu națiunile prea prospere din punct de vedere material.

2. Du-te în palatele celor bogați și examinează educația lor, și vei vedea că orientarea inimii către Divinitate nu se află deloc la ea acasă. Du-te în schimb în coliba unui om sărac și vei constata că acesta este înconjurat de o familie plină de iubire și că nu uită niciodată să își binecuvânteze cina frugală. Acest om știe să se roage din inima spirituală, crescându-și copiii în același fel și orientându-i astfel către Dumnezeu. Dumnezeul omului bogat este întotdeauna trupul său, căruia i se închină și căruia îi satisface toate poftele. Desigur, el își crește în același fel și copiii. O asemenea educație nu poate fi pe placul lui Dumnezeu, căci scopul sfânt pentru care l-a creat El pe om nu poate fi atins în acest fel.

3. Exact la fel se petrec lucrurile și cu populațiile mai mari. Bunăstarea excesivă nu face decât să alimenteze hedonismul. Atunci când prosperă, oamenii uită cu ușurință de Dumnezeu, înlocuindu-L cu propria lor ființă sau cu plăcerile simțurilor lor. Așa s-a născut dintotdeauna idolatria!

4. Văd că îți spui: «Care mai e atunci menirea înțelepciunii și omnipotenței lui Dumnezeu, dacă El nu poate împiedica acest lucru?» Adevăr îți spun: «Dacă Divinitatea ar judeca spiritele înzestrate cu un liber arbitru absolut prin omnipotența Sa, acest lucru ar însemna sfârșitul definitiv al oricărei libertăți interioare! Căci omnipotența nu poate permite existența unor spirite libere, ci doar a unor păpuși trase de sfori. Ea nu ar putea tolera niciodată existența unor spirite perfect libere, capabile să devină ele însele niște Dumnezei pe pământ, prin perfecțiunea pe care o ating».

5. În ceea ce privește înțelepciunea divină, aceasta creează în mod special acele condiții care să îi permită umanității rătăcite să revină pe calea cea dreaptă a destinului său. Aceasta reprezintă de asemenea o judecată, adică o coerciție, dar ea nu afectează decât omul exterior, permițându-i celui interior să se trezească mult mai rapid. Omnipotența judecă și condamnă omul în totalitatea sa!

6. În aceste condiții, gândește-te în ce măsură ai tu dreptul să condamni Divinitatea, ca și cum aceasta nu ar face nimic pentru umanitate, iar dacă totuși face ceva, rațiunile Ei ar fi lipsite de iubire, dure și severe!

7. Încă mai consideri viața pe pământ atât de deplorabilă? Dar mai presus de orice, încă Îl mai consideri pe Creatorul ei o Ființă care nu ar trebui să se mândrească cu opera Sa?

8. Dacă dispui într-adevăr de o scânteie de inteligență și de lumina lui Hegel, cred că va trebui să îmi dai dreptate. Numeroasele tale experiențe ar trebui să te ajute să realizezi faptul că pe pământul tranzitoriu nu poate exista o fericire durabilă, căci toate lucrurile exterioare sunt schimbătoare prin însăși natura lor. Ele se nasc, evoluează și în final mor! Altfel spus, sunt tranzitorii.

9. Numai cel care adună comori ce nu pot fi distruse de rugină și de molii, comori spirituale, în acord cu doctrina Mea, numai el poate vorbi de o binecuvântare reală. Căci ceea ce durează de-a pururi este întotdeauna mai bun decât ceea ce poate fi distrus de colții ascuțiți ai timpului!

10. Ce ai câștigat, de pildă, tu însuți atunci când ai alergat după bucuriile pur lumești? Un glonț din plumb a pus capăt tuturor eforturilor tale. Nu doresc să comentez acum dacă ți-ai meritat soarta sau nu, căci am suferit Eu însumi un destin similar, cu diferența că Eu M-am sacrificat pentru Dumnezeu și pentru Spirit, iar tu pentru o presupusă fericire materială a lumii. Eu M-am sacrificat pentru fericirea eternă a oamenilor, iar tu pentru fericirea lor temporară.

11. Ai putea spune și tu, așa cum am făcut Eu la vremea Mea: «Iartă-i, Tată, căci nu știu ce fac, iar în orbirea lor, sunt convinși ca fac ceea ce trebuie!» Mă întreb însă ce ai adus cu tine în această lume eternă, din viața pe care tocmai ți-ai încheiat-o. Chiar crezi că lumea din care ai plecat îți va putea oferi vreodată ceva, în schimbul eforturilor pe care le-ai făcut pentru ea? Gândește-te și spune-Mi ce intenționezi să faci în această lume?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 26 - Răspunsul lui Robert: „Îi voi înapoia viața celui cart mi-a dăruit-o.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.10.2010, 19:28 View PostDownload Post

Capitolul 26
Răspunsul lui Robert: „Îi voi înapoia viața celui cart mi-a dăruit-o.
Cum poate exista un Dumnezeu al iubirii care își tratează creaturile cu atâta duritate?”

1. După ce se gândește o vreme, Robert îmi răspunde: „Dragul meu prieten și frate! Am examinat argumentele Tale referitoare la reproșurile pe care i le-am adus lui Dumnezeu și ordinii Sale, și nu pot decât să îți dau întru totul dreptate. Mărturisesc fără nici o ezitare că i-am făcut Divinității pline de iubire o nedreptate - în măsura în care chiar există un Dumnezeu care trebuie privit ca un Părinte preaplin de iubire, așa cum ai susținut Tu în fața discipolilor Tăi.

2. Îmi amintesc că aceștia Ți-au cerut odată să li-L prezinți pe Tatăl, în mod firesc, Tu nu le-ai putut îndeplini cererea, motiv pentru care le-ai spus că Tatăl ești chiar Tu. Sunt convins că ceea ce doreai să spui era: «O, evrei cu capete seci! Oare nu știți că nu există un alt Dumnezeu în afara omului? Ori de câte ori Mă priviți pe Mine sau un alt om, îl aveți în față pe Dumnezeu. Tot nu v-ați dat seama că Tatăl se află în fiecare dintre noi, iar noi ne aflăm fiecare în Tatăl?» Altfel spus: «Nu există un alt Dumnezeu decât cel din interiorul omului!»

3. Deși aceasta este viziunea mea asupra Divinității, nu doresc să insist asupra acestui punct de vedere, ba aș fi chiar fericit să pot accepta existența unei Divinități dacă mi-ai putea demonstra acest lucru și dacă mi-ai arăta-o. Toate criticile mele anterioare erau adresate exclusiv acestei Divinități din interiorul omului. De aceea, îmi este cu atât mai ușor să accept raționamentul Tău, fiind convins că el se referă numai la propria noastră judecată internă, de genul: «Omule, cunoaște-te pe tine însuți, și abia apoi evaluează-ți ființa și toate condițiile necesare pentru siguranța existenței tale».

4. Nu pot decât să-Ți mulțumesc din inimă pentru acest sfat înțelept, căci astfel de fructe nu ar fi putut apărea de la sine pe solul meu sărăcăcios încă multă vreme de acum înainte.

5. Deși acum sunt de acord cu Tine în ceea ce privește înțelepciunea aplicării restricțiilor asupra liberului arbitru absolut al omului pentru ca acesta să poată evolua în acord cu ordinea naturală a vieții, trebuie să îți mărturisesc că nu pot reconcilia deocamdată doctrina iubirii pure a lui Dumnezeu, respectiv a iubirii Divinității mai presus de orice și a iubirii semenilor noștri la fel de mult ca pe noi înșine, cu ceea ce mi-ai spus ceva mai devreme. Mai mult decât atât, va trebui mai întâi să mă convingi că există într-adevăr o Divinitate reală!

6. Mai întâi de toate, Dumnezeu trebuie să existe la modul substanțial, iar esența și voința Lui trebuie plenar recunoscute, înainte ca El să aibă dreptul să le ceară ceva oamenilor. Dacă aceștia din urmă nu acceptă existența lui Dumnezeu decât printr-o credință oarbă, deși aceasta nu poate fi demonstrată vreodată, atunci ea se va dizolva de la sine, oricât de adevărată ar părea din punct de vedere metafizic și teozofic.

7. Eu nu doresc să Te contrazic în nici un fel, căci îmi dau perfect seama de autenticitatea spuselor Tale, dar numai în măsura în care există într-adevăr o Divinitate care a creat această ordine cu scopul de a înălța omul către statutul de ființă superioară, mai liberă și mai înțeleaptă decât anterior. Dacă nu există un asemenea Dumnezeu, atunci nu mai am nici un motiv să Te contrazic, căci afirmațiile Tale se contrazic de la sine.

8. La întrebarea mea anterioară: «Ce drept a avut Windischgräz să mă execute?», singurul răspuns pe care mi l-ai putut oferi a fost că nu a sosit încă timpul să-mi spui în ce măsură execuția mea a fost justă sau injustă, căci ai suferit Tu însuți o soartă similară, deși Tu Te-ai sacrificat de dragul lui Dumnezeu și al bunăstării eterne a oamenilor, iar eu doar de dragul lumii exterioare și al bunăstării tranzitorii a umanității! Mai mult decât atât, mi-ai cerut în final să îți spun ce am adus cu mine în această lume eternă din viața pe care tocmai mi-am încheiat-o! Prietene, nu am nici o problemă în a-ți răspunde la această întrebare!

9. Dacă ar exista într-adevăr o Divinitate plină de iubire, atunci miile de ani de experiență ne învață că atunci când această Divinitate îl trimite pe om în lumea exterioară pentru a trece prin așa-numita școală a libertății, Ea îi pune la dispoziție o viață complet stupidă și lipsită de orice conținut. Practic, omul ajunge gol și lipsit de orice putere în această lume mizerabilă! Din câte îmi explici Tu, nici una din comorile acestei lumi nu îi aparțin cu adevărat, așa că el trebuie să le abandoneze pentru totdeauna atunci când își încheie respectiva viață.

10. În aceste condiții, ce altceva aș fi putut aduce cu mine din această lume exterioară decât propria mea persoană, fără însă să fi cerut sau să-mi fi dorit acest lucru? Singura diferență constă în faptul că în această lume eternă am ajuns ca o ființă gânditoare, deci ceva mai dezvoltată din punct de vedere spiritual, în timp ce în lumea materială am intrat ca o ființă goală și complet neajutorată. Chiar și așa, prefer de o mie de ori pătrunderea mea în lumea materială celei în această așa-zisă lume eternă, căci pe vremea când eram un copil întrupat nu am simțit altceva decât o foame sau o durere tăcută, care nu au contat practic deloc pentru mine, întrucât nu eram înzestrat cu o conștiință de sine. Dacă mama mea pământească nu m-ar fi îngrijit cât de cât, cu toată grija Divinității de care îmi vorbești Tu, aș fi fost cu siguranță devorat de șobolani. Un lucru este cert: Dumnezeu nu ar fi împiedicat în nici un caz acest lucru!

11. Singura care a avut grijă de mine a fost Divinitatea din pieptul mamei mele. În ceea ce îl privește însă pe Atotputernicul situat deasupra stelelor, acesta nu a dat vreun semn că ar ști ceva de existența lui Robert Blum până în acest moment.

12. Dacă ar fi să accept totuși că sunt creația acestei Divinități atotputernice, care m-a trimis dintr-o iubire pură în acea lume a încercărilor complet gol și neajutorat, mă întreb ce drept ar avea Ea să mă întrebe cu ce m-am întors din această călătorie în lumea exterioară? Când nu oferi nimic, nu ai nici dreptul de a cere ceva în schimb! Să înțeleg oare că în această lume a spiritelor există o lege obligatorie care te obligă să devii un debitor cuiva care nu ți-a oferit absolut nimic?

13. În sine, viața nu îmi aparține, căci nu eu am fost cel care mi-am dăruit-o. Te asigur că sunt dispus să îi ofer pe loc și cu cea mai mare plăcere această viață, îmbogățită cu un dram de inteligență, Celui care mi-a dăruit-o, cerându-i în schimb să îmi permită mie, nefericitului de Robert, să încetez să mai exist pentru tot restul eternității! Din înțeleptul Tău discurs, am înțeles că fericirea și viața se exclud reciproc. De aceea, mi se pare infinit mai bine să îmi încetez existența pentru totdeauna, decât să continui să fiu la fel de nefericit ca și până acum, de când mi s-a oferit marea onoare de a exista!

14. Un singur lucru mai lipsește, dragă prietene, pentru ca norocul meu să devină perfect - acela ca Tu să îmi spui: «Pleacă de lângă Mine, blestematule, și arzi în focul etern al furiei lui Dumnezeu, în chinurile cele mai groaznice cu putință!» În acest fel, glorioasa viață ar fi încununată de iubirea cea mai desăvârșită! Dacă o astfel de judecată de o severitate extremă, complet lipsită de orice fel de iubire, ar fi plasată în inima Ta de Tatăl Tău cel mult iubitor, atunci nu știu ce altceva aș mai putea aștepta din partea iubirii Lui nesfârșite! Nu cred însă că de pe buzele Tale a ieșit vreodată o sentință atât de crudă, știut fiind că nu i-ai condamnat nici măcar pe romanii care Te-au crucificat. Eu unul am terminat de vorbit. Acum este rândul Tău să spui ce ai de spus”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 27 - Clarificări referitoare la evoluția omului către statutul de independență totală.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.10.2010, 19:31 View PostDownload Post

Capitolul 27
Clarificări referitoare la evoluția omului către statutul de independență totală.
O școală doar aparent dificilă. Înțelepciunea supremă a iubirii divine.

1. Eu: „Ascultă-Mă cu cea mai mare atenție, dragul Meu prieten! Se pare că îți va mai lua ceva vreme până când vei ajunge să înțelegi conceptele spirituale. La ora actuală te cramponezi încă mult prea mult de materie și de impresiile pe care le lasă aceasta asupra spiritului tău. De aceea, tu judeci totul prin prisma materiei, aflată sub incidența judecății, și deci tranzitorie, lucru care te împiedică să pătrunzi tainele spirituale și divine.

2. Deși te pretinzi un mare filozof, tu nu ai reușit încă să înțelegi un lucru simplu: dacă Divinitatea creează din Sine o viață liberă, Ea nu poate face altceva decât să îi asigure o libertate absolută, nu să o judece. Singura excepție notabilă este materia, care este supusă judecății din necesitate, pentru a permite crearea condițiilor necesare desfășurării unei vieți fizice, prin care spiritele să poată dobândi fermitatea necesară asumării vieții spirituale născute din Dumnezeu. Atunci când un spirit dobândește această fermitate sau când Dumnezeu dorește să întărească un spirit slab în vederea vieții eterne într-o manieră diferită, fără a-l supune pe deplin tuturor încercărilor carnale, ei bine, Dumnezeu ridică povara judecății de pe umerii spiritului, care devine astfel complet liber. În acest fel, lui nu i se poate întâmpla nimic altceva decât ceea ce își dorește el însuși.

3. Cum îți poți imagina că Dumnezeu îți va porunci vreodată să cobori în iad sau să te înalți până la cer? Asemenea idei sunt complet absurde. În această lume ești complet liber și tot ceea ce îți dorești se va îndeplini. Desigur, Dumnezeu te poate ajuta să îți îndeplinești aspirațiile cele mai elevate, dar numai dacă îți dorești cu adevărat acest lucru. Dacă nu îți dorești cu nici un chip ajutorul Lui, El nu te va forța să îl accepți, căci viața ta este complet liberă și independentă de cea a lui Dumnezeu. De aceea, dacă dorești să îți păstrezi o autonomie deplină, să te hrănești și să te susții de unul singur, independent de ajutorul lui Dumnezeu, poți face fără nici o restricție acest lucru, în caz contrar, nu am putea vorbi de o viață cu adevărat liberă!

4. Pe de altă parte, dacă Dumnezeu îl trimite pe om în lumea materială complet gol și neajutorat, El face acest lucru tocmai cu scopul de a-l obișnui pe acesta cu viața complet liberă și independentă, astfel încât să își asume încă de la naștere propriul destin. Așa se și explică de ce copilul mic nu dispune de o conștiință de sine, fiind incapabil să gândească și să simtă vreo durere conștientă, căci el se separă de adevărata viață, cea spirituală. Dacă omul ar fi conștient de ceea ce i se întâmplă atunci când se separă de adevărata viață, durerea i s-ar părea insuportabilă. Chiar și oamenii întrupați plâng și se jelesc atunci când își pierd prietenii în urma morții fizice. Îți poți imagina cât de mare ar fi această durere dacă omul ar ști că este separat de Dumnezeu, de Tatăl său ceresc, cel care i-a dat viață, conștientizând plenar acest proces! Și totuși, această separație trebuie să aibă loc, căci fără ea nu ar putea exista nici o altă viață cu adevărat liberă decât cea a lui Dumnezeu.

5. De aceea, înțelepciunea și iubirea profundă a Domnului fac ca această separație să fie dublată de o absență aproape completă a conștiinței spiritului întrupat. Domnul ajută spiritul înlănțuit de El însuși să uite de El și îi dăruiește o viață naturală exterioară, pentru a-i face să uite astfel complet de fosta sa viață spirituală, în care era una cu Dumnezeu, astfel încât spiritul să se obișnuiască cu ideea separației de sursa vieții sale, și implicit cu deliciul vieții sale viitoare, trăită într-o independență desăvârșită. Spune-Mi, chiar crezi că Dumnezeu merită să fie condamnat, sau chiar negat, pentru simplul motiv că face ceea ce îi dictează iubirea Lui supremă, înțelepciunea și ordinea Lui?

6. Dacă ar fi putut exista vreo altă modalitate ca spiritele să evolueze libere, pe o cale mai puțin dureroasă, te asigur că Dumnezeu nu ar fi ezitat nici o clipă să o integreze în ordinea Sa. Însăși natura vieții face însă ca să nu existe o altă cale, căci lucrurile sunt așa cum sunt. De aceea, calea care există trebuie considerată bună și relevantă. De vreme ce așa stau lucrurile, materia reprezintă cea mai bună dovadă vizibilă a existenței lui Dumnezeu, căci fără El nimic nu ar putea apărea, exista sau rezista în timp.

7. De vreme ce existența lui Dumnezeu este atât de manifestă în însăși lumea materială creată de El, de ce crezi tu că un om înțelept are dreptul să îl ia peste picior, așa cum faci tu? Te rog să remarci, dragă prietene, cât de mare este nedreptatea pe care i-o faci tu Tatălui cel sfânt și plin de iubire!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 3 of 10  [ 93 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !