Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 19.11.2019, 12:58
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
De la iad la rai (Robert Blum) - volumul 1 - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 38 - Robert își amintește de toate încercările de care a avut parte pe vremea când trăia pe pământ.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.10.2010, 20:31 View PostDownload Post

Capitolul 38
Robert își amintește de toate încercările de care a avut parte pe vremea când trăia pe pământ.
„Pedepsește-mă, dar nu mă părăsi”

1. Robert: „Prietene, se pare că vorbești serios. După toate aparențele, îmi dorești cu adevărat binele, lucru pentru care nu pot decât să-Ți fiu recunoscător cu toată forța mea vitală. Îmi este totuși foarte greu să înțeleg cum se face că nu mă consideri întru totul smerit! Nu crezi că am fost umilit suficient, încă de la mizerabila mea naștere pe pământ, de către numeroasele experiențe adverse prin care am trecut?

2. De fiecare dată, după ce m-am ridicat din praf și mi-am mai revenit, am trecut peste toate impedimentele și am continuat să lupt pentru țara mea. Nu am căutat niciodată mărirea de sine, ci doar împlinirea voinței mele juste. Când întreaga Europă a fost zguduită de convulsii, am fost trimis la Frankfurt ca deputat și am încercat să îmi reprezint cât mai bine alegătorii, nelăsându-mă ghidat decât de buna mea credință. Nu am avut niciodată intenția de a face cuiva vreun rău cât de mic, ci doar să îmi slujesc semenii, desigur, prin acele mijloace de care eram convins la vremea respectivă că sunt cele mai bune pentru propășirea națiunilor. În ce măsură ar fi beneficiat cu adevărat acestea dacă proiectele mele ar fi reușit, aceasta este o altă chestiune. Cert este că în acele vremuri nu aș fi putut acționa altfel decât îmi dicta cunoașterea și conștiința mea, considerând că este bine ce fac. Nu pot crede altceva decât că Dumnezeu și oamenii au considerat fiecare acțiune și fiecare discurs rostit de mine, cu cele mai bune intenții, ca fiind absolut juste. Eu cred că Dumnezeu privește întotdeauna motivațiile care au stat la baza unei acțiuni, și nu rezultatele în sine, care depind, oricum, exclusiv de puterea divină.

3. Convulsiile care au izbucnit în Austria m-au făcut la acea vreme să îmi aduc aminte de succesul pe care l-am avut anterior atunci când am provocat acea revoltă împotriva regelui. M-am gândit atunci că aș putea reuși același lucru și în Austria, așa că m-am decis să mă grăbesc să ajung în această țară.

4. Aici, am descoperit însă că situația era oarecum diferită. Oamenii erau oprimați și se plângeau de promisiunile false ale împăratului. Poporul era disperat din cauza avariției și minciunilor familiei regale, ale aristocrației, ale negustorilor și ale evreimii care nu urmăreau decât să se îmbogățească din ce în ce mai mult. Oamenii săraci erau etichetați în bloc drept proletari și prostime, și orice om care încerca să-i ajute pe cei săraci și oprimați, deopotrivă din punct de vedere fizic și spiritual, fie cu bani, fie cu sfaturi sau prin faptele sale, era considerat un agitator și un rebel, fiind împușcat fără prea multe rezerve, «onoare» care a devenit inclusiv propriul meu destin tragic. După părerea mea, dacă un om întru totul respectabil și onorabil este târât la locul execuției și împușcat ca o fiară sălbatică, eu zic că a fost suficient de umilit pentru toate eventualele onoruri pe care le-a primit mai înainte.

5. Sau și acest destin Ți se pare prea puțin umilitor? Oare ar fi trebuit să mă umilesc chiar mai mult? Mi se pare absolut imposibil, mai ales în actuala condiție în care mă aflu, căci este greu de imaginat o suferință mai mare decât cea pe care o încerc la ora actuală.

6. Unicul lucru de care dispun în prezent este compania Ta, iubitul meu prieten. Tu ești totul pentru mine: confortul meu, comoara mea cea mai mare, compensația mea pentru toate rănile și umilințele pe care le-am îndurat pe pământ. În loc să mă mângâi însă în durerea mea, Tu trezești în mine prin criticile Tale, altminteri pline de înțelepciune, noi și noi gânduri chinuitoare, care nu fac decât să-mi amplifice și mai mult suferința, în loc să mi-o reducă. Ascultă, dragă prietene, mi se pare că dai dovadă de o asprime prea mare pentru a putea fi suportată!

7. Nu spun însă că nu ești bine intenționat, și dacă aș putea face ceea ce mă sfătuiești, aceasta ar fi fericirea mea cea mai mare. Nu uita însă că nu sunt decât o ființă profund nefericită, aflată într-o enormă suferință. De aceea, încearcă să mă înveți doctrina Ta înțeleaptă fără a mă intimida atât de tare, speriindu-mă și mai mult decât în prezent!

8. Te asigur că nu intenționez să mai tolerez vreodată vreun gând de laudă. Sunt de acord ca toate acțiunile mele să fie considerate de-a lungul întregii eternități drept rele și demne de dispreț. Nu îmi doresc nimic altceva decât să fiu de-a pururi ultima și cea mai neînsemnată creatură în fața Ta, dacă asta aștepți de la mine.

9. Te implor însă: nu mă abandona, căci aceasta ar fi lovitura de grație supremă, pe care nu aș putea-o tolera vreodată. Nu mă mai amenința cu plecarea Ta, ci întărește-mă cu promisiunea că nu mă vei părăsi niciodată, iar eu îți promit la rândul meu cu toată sinceritatea că voi face tot ce îmi vei cere!

10. Indiferent cât de mult am păcătuit pe pământ, pedepsește-mă și umilește-mă așa cum consideri necesar. Te asigur însă că nu voi înceta niciodată să Te iubesc. Nu-mi mai vorbi însă de abandonarea mea de către Tine, căci aceasta ar fi pedeapsa cea mai cumplită pe care mi-ai putea-o da vreodată!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 39 - Robert o ia pe calea cea dreaptă. O explicație referitoare la Ioan Botezătorul.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.10.2010, 20:36 View PostDownload Post

Capitolul 39
Robert o ia pe calea cea dreaptă.
O explicație referitoare la Ioan Botezătorul.
În inima lui Robert apar zorii luminii eterne a recunoașterii.

1. Eu: „Hei, hei, liniștește-te, iubitul Meu prieten și frate, căci nu te voi părăsi niciodată! Vom rămâne de-a pururi împreună, dar așa cum suntem acum, acest lucru nu poate fi realizat, căci prezența Mea nu te-ar putea ajuta prea mult.

2. Sesizez însă pentru prima dată o schimbare reală în bine în inima ta, așa că te asigur că în curând situația ta se va îmbunătăți considerabil. Mai întâi de toate, trebuie să înțelegi însă ce îți voi spune în continuare, urmărind să acționezi apoi în consecință, cu cea mai mare strictețe, ascultând, desigur, numai de ceea ce îți poruncește propria ta inimă. În acest fel, în curând vei ajunge să vezi mai clar lucrurile, și multe aspecte care la ora actuală îți sunt imposibil de înțeles îți vor deveni extrem de limpezi.

3. Ascultă, atunci când vorbește despre Ioan Botezătorul, Evanghelia spune, printre altele: «Eu sunt doar vocea care strigă în pustie, pregătind calea Domnului; eu nu sunt demn nici măcar să îi leg șireturile de la sandale Celui care va veni după mine. Eu botez doar cu apă, în timp ce El vă va boteza cu spiritul adevărului, cu Duhul lui Dumnezeu, dăruindu-vă astfel viața eternă! Când marele meu succesor se va înălța, eu, Ioan, voi fi nevoit să dispar!» Ce crezi că a dorit să spună prin aceste cuvinte acest profet, mai mare decât toți cei de dinaintea lui?”

4. Robert: „Of, prietene drag, ce întrebări îmi pui! Dacă aș fi înțeles acest lucru, nu aș fi ajuns în lamentabila stare în care mă aflu la ora actuală.

5. Lipsa mea de înțelegere referitoare la texte de acest fel a fost exact motivul pentru care am început să mă îndoiesc de Divinitatea Ta, trecând la Noul Catolicism.

6. De aceea, ai milă de mine și oferă-mi o explicație inclusiv cu referire la acest text extrem de criptic, căci de unul singur nu voi reuși niciodată să îl înțeleg (la fel ca și în cazul altor câteva texte din Scriptură)”.

7. Eu: „Ei bine, ascultă-Mă! În raport cu biserica, Ioan Botezătorul reprezintă simbolic ceea ce reprezintă în interiorul omului intelectul său exterior. Așa cum Ioan a pregătit calea în vederea venirii Mele. În mod similar, intelectul lumesc echilibrat trebuie să dispară atunci când se trezește intelectul inimii, căci înțelegerea acesteia are aceeași natură ca și Mine. Eu însumi sunt cel care aruncă în solul acestei inimi sămânța înțelegerii spirituale (născută chiar din spiritul Meu), și ca un bun semănător, o plasez în acest sol al inimii care reprezintă iubirea cea mai profundă, îngrășat cu fertilizatorii minunați ai blândeții și ai bunătății.

8. La fel ca Ioan, intelectul lumesc reprezintă o voce care strigă în pustie, căci lumea din care își extrage el conceptele sale nu este altceva decât un deșert. Dacă nu ar fi așa, nici un spirit nu ar putea fi complet separat și eliberat de Dumnezeu. În mod similar, intelectul exterior, care își extrage conceptele, ideile și judecățile parțial din acest deșert, dar parțial din revelațiile directe și indirecte primite din ceruri, reprezint㠄o voce care strigă în pustie”, pregătind astfel calea pentru trezirea înțelegerii inimii.

9. Atunci când este echilibrat și armonios, acest intelect exterior boteză sufletul cu apa smereniei și a obedienței voluntare. În schimb, înțelegerea inimii - în care rezidă Spiritul etern născut din Dumnezeu - boteză cu spirit (prin trezirea acestuia înlăuntrul ei), căci Spiritul lui Dumnezeu reprezintă adevărata lumină, adevărul cel mai plenar, iubirea, și deci însăși viața eternă.

10. Rezultă de la sine că intelectul exterior trebuie să piardă treptat din importanță, iar în cele din urmă să fie chiar arestat și decapitat, pentru ca adevărata înțelegere a inimii (care Mă simbolizează pe Mine) să poată înflori în interiorul ființei umane, crescând și dând naștere unui copac glorios al vieții eterne, în care rezidă recunoașterea supremă. La fel de evident devine în aceste condiții și faptul că percepția și cunoașterea exterioară nu sunt demne să lege nici măcar șireturile de la sandalele înțelegerii inimii, căci ele reprezintă lumina unei lămpi lipsite de semnificație prin comparație cu lumina orbitoare a soarelui la amiază.

11. Nu am de gând să mă refer acum la faptele tale pământești - în ce măsură au fost acestea corecte sau nu - căci ele au derivat în totalitate din intelectul tău exterior, în care vocea celui care strigă în pustie nu s-a putut face auzită, căci zgomotul deșertului - căruia îi corespunde lumea pasiunilor și a exceselor - l-a acoperit complet pe adevăratul Ioan, respectiv doctrina Mea revelată. Când deșertul este zguduit de uragane și de tunete puternice, vocea celui care strigă în pustie este complet acoperită de aceste zgomote exterioare, caz în care Judecata și moartea își pot servi prada nestingherite.

12. După Ioan am venit Eu, ca să salvez ceea ce mai putea fi salvat, dar nu am mers pe calea pregătită de Ioan, ci ca un fulger care străbate cerul de la Răsărit către Apus, așa cum s-a întâmplat și în cazul tău, mai recent. Oricine acceptă lumina acestui fulger va fi salvat, în schimb, cel care nu dorește să o accepte va pieri, adică o va apuca pe o cale pe care îi va fi imposibil să își îndeplinească menirea prestabilită lui de către Dumnezeu.

13. Tu ai sesizat foarte corect lumina fulgerului, astfel încât Mântuitorul Însuși a venit la tine, ghidându-te către calea cea dreaptă. De acum înainte va trebui însă să îți urmezi în mod voluntar Salvatorul, fără a mai ridica obstacole în calea Lui prin intermediul intelectului tău exterior, căci în acest caz nu vei face altceva decât să îți amâni singur atingerea destinației finale.

14. Spune-Mi, ce intenționezi să faci acum, după ce ți-am clarificat semnificația acestui text, care se referă la Cel pe care ar fi trebuit să îl recunoști de la bun început?”

15. După ce meditează o vreme, Robert îmi răspunde: „O, prietene, Ființă mai presus chiar de un simplu prieten! Abia acum încep să răsară cu adevărat zorii înțelegerii în mine! O, Doamne, Doamne! Cum poți să-ți pierzi timpul cu mine, care nu sunt decât un simplu păcătos!?

16. Ce mi-a blocat oare privirea, împiedicându-mă să Te recunosc? Iubirea mea atât de mare față de Tine mi-a spus de la bun început că Tu trebuie să fii ceva mai mult decât a înțeles intelectul meu; dar diavolul sau altcineva mi-a ținut ochii acoperiți în permanență cu un voal! Acum recunosc însă, în sfârșit, imensul abis care mă desparte de Tine și nu mai pot spune altceva decât: «O, Doamne, Dumnezeul meu adorat! Ai milă de mine, sărman păcătos lipsit de minte!»„
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 40 - Odată cu trezirea Spiritului lui Dumnezeu în inima sa, Robert începe o nouă viața.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.10.2010, 20:39 View PostDownload Post

Capitolul 40
Odată cu trezirea Spiritului lui Dumnezeu în inima sa, Robert începe o nouă viața.
Un nou test al libertății, pentru atingerea unui nivel superior de cunoaștere.

1. Eu: „Dragă prietene și frate! Adevăr îți spun: păcatele tale îți sunt iertate, căci te-ai smerit într-o măsură atât de mare încât ai renunțat complet la intelectul tău exterior, acceptând în schimb înțelegerea inimii. De aceea, de acum înainte nu vom mai discuta vreodată despre greșelile tale pământești!

2. Poți spune că ai început acum o nouă viață, în care va trebui să treci însă printr-un alt test al libertății. Ți se va da astfel posibilitatea să renunți complet la vechiul om terestru și să te reconstruiești în întregime din Mine.

3. Până acum ai fost complet singur și nu ai avut posibilitatea să-ți sprijini piciorul pe un sol ferm. Acest sol plăpând pe care suntem așezați amândoi corespunde doctrinelor acceptate de tine în calitatea ta de Catolic Nou și care au fost preluate din Evanghelia Mea. Eu însumi ți-am apărut și am venit la tine exact așa cum ți-ai imaginat tu că exist, conform înțelegerii tale intelectuale anterioare, respectiv ca un învățător înțelept din vechime. Nu am putut rămâne însă în această ipostază, ci M-am văzut nevoit să te conduc prin diferite doctrine, până când ai reușit să Mă recunoști singur ca fiind Cel care am fost din eternitate și care voi rămâne de-a pururi!

4. Această recunoaștere nu îți este însă suficientă. Pentru a obține adevărata împărăție a cerurilor, va trebui să îți întărești această recunoaștere cu ajutorul iubirii celei mai sincere față de semenii tăi, și implicit față de Mine!

5. De aceea, te voi duce acum într-un loc în care nu-ți vor mai lipsi tovarășii de toate felurile. Vei primi de data aceasta un sol substanțial sub picioare, inclusiv o locuință încăpătoare și bine mobilată, și asta într-o zonă cât se poate de pitorească. Îți voi asigura de asemenea numeroși servitori, care te vor asculta în toate.

6. Mulți călători sosiți de pe pământ îți vor bate la poartă atunci când vor intra în această lume a spiritelor, făcându-ți o vizită - prieteni și dușmani deopotrivă. Ai grijă să îi primești pe toți cu aceeași iubire sinceră, să le dăruiești tot ce au nevoie, căci toți sunt copiii Mei, și implicit frații tăi. În acest fel, vei avea suficient timp la dispoziție pentru a drege ceea ce ai stricat pe pământ, desigur, fără voia ta, ci doar dintr-o lipsă a adevăratei cunoașteri spirituale. La momentul potrivit, voi veni din nou să te văd, și sper să îți pot spune: «Te-ai descurcat foarte bine cu această locuință micuță. A sosit timpul să primești însărcinări mult mai mărețe!»

7. Ferește-te îndeosebi de furie, de dorința de răzbunare și de iubirea impură, căci te avertizez, ocaziile de a manifesta aceste sentimente nedemne nu îți vor lipsi deloc. În acest fel, vei putea trece în scurt timp acest prim test al noii tale vieți și abia atunci vei putea spune că ți-ai început adevărata viață eternă, trăită în beatitudine!

8. De asemenea, evită cu deosebire orice curiozitate, căci această calitate nu face ca spiritul să devină mai bun sau mai lucid, în schimb îl pervertește cu ușurință, întunecându-l. Ori de câte ori simți că te părăsește puterea, cere-Mi ajutorul, și te asigur că acesta îți va fi trimis de urgență.

9. Acum ai aflat tot ce trebuie să știi. Spune-Mi dacă oferta Mea te satisface, caz în care ne vom trezi pe loc în reședința de care îți pomeneam!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 41 - Robert: Doresc ca voința Ta să îmi conducă viața. Iubirea despre iubire.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.10.2010, 22:28 View PostDownload Post

Capitolul 41
Robert: Doresc ca voința Ta să îmi conducă viața. Iubirea despre iubire.

1. Robert îmi răspunde: „O, Doamne, singura mea iubire, acum și de-a pururi! Oricare ar fi intenția Ta în legătură cu mine, păcătosul cel mai nedemn care a existat vreodată, sunt absolut convins că ar fi lucrul cel mai bun pentru mine. Orice destin mi-ai pregăti, nu pot decât să-l consider un semn al grației și compasiunii Tale nemăsurate față de mine! Cine sunt eu în fața Ta? Ce înseamnă firul de praf în fața Celui care a creat spațiile infinite prin puterea Sa, umplându-le apoi cu nenumăratele comori ale iubirii și înțelepciunii Sale eterne? Voința Ta sfântă este însăși viața mea! Cum să nu fiu mulțumit de destinul pe care mi l-ai pregătit, atât timp cât este pregătit de Tine? O, Doamne! Sfânt este numele Tău! Facă-se de-a pururi voia Ta, căci nu îmi doresc altceva decât să îmi transform viața în funcție de ea!

2. Te asigur că voi face plin de entuziasm tot ce îmi va sta în puteri, căci acest destin mi-a fost oferit de Tine, Dumnezeul meu și unica mea iubire! Cum să nu consider acest destin sfânt și cum să nu îmi satisfacă el iubirea față de Tine?

3. Desigur, faptul că mă vei abandona din nou, cel puțin în ceea ce privește această formă vizibilă, mă cam îngrijorează puțin, dar știu că aceasta este voia Ta sfântă. Știu însă că aceeași voie sfântă îmi va permite cândva să Te regăsesc, atunci când inima mea va fi mai demnă să Te primească decât este la ora actuală, când simte că ar putea muri de rușine în fața sfințeniei Tale indescriptibile. Încă mă mai întreb cum de a putut fi atât de oarbă și de stupidă să nu Te recunoască de la prima vedere, întâmpinându-Te ca pe o ființă oarecare!

4. O, Doamne, prostia mea îmi paralizează limba, astfel încât abia mai pot să-Ți vorbesc, o, Dumnezeule preasfânt. De aceea, facă-se voia Ta cât mai curând posibil!”

5. Eu: „Hei, hei, iubite frate...”.

6. Dar Robert Mă întrerupe: „O, Doamne! Numește-mă fir de praf și nimic, dar nu-mi mai spune «frate», căci cum ar putea fi nimicul frate cu Tine”?

7. Eu: „Eu știu cel mai bine că ai putea fi fratele Meu, și știu și ce ai de făcut în acest sens! De aceea, nu mai face din țânțar armăsar! Constat că în inima ta tocmai a apărut un element nou. Cât despre testul libertății prin care trebuie să treci în noua ta viață, te asigur că nu vom fi atât de departe unul de celălalt pe cât îți imaginezi la ora actuală, căci atunci când cineva începe să înflorească, dând dovadă de o iubire atât de mare cum este cea de care dai dovadă tu acum, calea acestuia va fi scurtă și lipsită de obstacolele orgoliului.

8. Ascultă, dragul Meu Robert, toate păcatele tale anterioare ți-au fost șterse. Eu însumi am ajuns să te iubesc indescriptibil de mult, ca răspuns la iubirea ta pentru Mine! Cum crezi în acest caz că te-aș putea părăsi vreodată? Nici vorbă de așa ceva! Nu te teme!

9. De vreme ce Mă iubești atât de mult, nu numai că nu te voi părăsi, dar Mă voi muta chiar în noua ta reședință împreună cu tine și voi lucra alături de tine! În acest fel, voi avea grijă să înlătur inclusiv acele obstacole cu care ar fi trebuit să te confrunți, din necesitate. Căci multe îi sunt iertate celui care dispune de o iubire atât de mare!

10. Așa cum îți spuneam, va trebui să asculți recomandările pe care ți le-am făcut mai devreme, dar alături de Mine! Spune-Mi acum, dragul Meu frate, dacă această ultimă ofertă ți se pare de preferat celei anterioare?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 42 - Un frate adevărat. Parabola trasului la țintă
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.10.2010, 22:32 View PostDownload Post

Capitolul 42
Un frate adevărat. Parabola trasului la țintă.
Întregul destin al omului depinde de iubirea sa față de Domnul.

1. „O, Doamne, îmi răspunde Robert după o vreme, cu ochii în lacrimi, ce ușurat m-aș simți dacă nu mi-ai mai spune «frate», mie, acest păcătos înrăit! Căci știu foarte bine că nu voi fi demn în întreaga eternitate de această grație imensă”.

2. Eu: „Bine, deocamdată încearcă să te obișnuiești cu acest lucru. Oare nu te-am creat după chipul și asemănarea Mea, lucru care a devenit acum vizibil, căci prin iubirea ta față de Mine te afli deja în Mine, la fel cum Eu Mă aflu în tine? Prin această iubire care ne unește, noi am devenit astfel una. Asta înseamnă un frate adevărat - această unitate născută din iubire. Deși suntem ființe separate, acest lucru nu diminuează cu nimic frăția noastră cea mai intimă cu putință, respectiv unitatea noastră prin intermediul iubirii. Căci nu există decât o singură iubire și o singură bunătate, aceste virtuți fiind în realitate una singură și regăsindu-se în toți îngerii și în toate spiritele binecuvântate, căci derivă și sunt egale cu iubirea Mea și cu bunătatea care rezultă din ea. Această unitate desăvârșită este definiția perfectă a «frăției»!

3. În acest fel, iubirea ta sinceră față de Mine face din tine fratele Meu bun. Exact la fel am procedat și în vremea când M-am aflat pe pământ, numindu-i frați pe toți cei care M-au urmat prin faptele lor, nu doar dintr-o simplă curtoazie amicală, ci în deplinătatea adevărului. De aceea, te rog să nu te mai simți tulburat dacă te numesc fratele Meu, căci tocmai ți-am explicat de ce fac lucrul acesta!

4. Dar nu Mi-ai răspuns la întrebarea anterioară: preferi mai mult această a doua ofertă prin comparație cu prima?”

5. Robert: „O, Doamne, Părinte preasfânt și preabun al tuturor oamenilor și îngerilor, practic nu am ce să-Ți răspund, căci nu pot face nici o comparație între cele două oferte. Tot ceea ce hotărăști Tu este din start ideal, căci Tu reprezinți bunătatea absolută. Totuși, se înțelege de la sine că cea de-a doua ofertă îmi este infinit mai mult pe plac decât prima, căci nici o ființă care Te iubește atât de mult ca mine nu ar putea fi la fel de încântată indiferent dacă îi stai sau nu alături în forma Ta vizibilă!

6. De vreme ce bunătatea Ta este atât de nesfârșită, doresc să Te întreb ce aș putea face pentru a deveni mai demn de iubirea Ta, măcar cu un dram, decât am reușit până în prezent?”

7. Eu: „Iubitul Meu frate! Îmi amintesc că pe pământ îți plăcea să joci un joc numit trasul cu pușca la țintă. Văd că îți spui în sinea ta: «Da, într-adevăr, am jucat respectivul joc în mai multe rânduri, și chiar am câștigat nu de puține ori!» Bun, spune-Mi atunci cum crezi că ai câștigat? Eu știu că toți participanții la joc au intrat în competiție pentru același premiu, plătind o anumită sumă, dar cel care a câștigat cel mai frecvent ai fost tu!

8. Văd că acum îți spui: «Pentru că am avut norocul să lovesc ținta chiar în centrul ei. Chiar dacă cel care mi-a înmânat premiul nu a lovit la rândul lui centrul țintei, el a fost totuși încântat că eu am reușit acest lucru».

9. La fel se petrec lucrurile și în cazul Meu! Eu sunt de-a pururi Cel care înmânează premii tuturor creaturilor Mele, dar mai ales celor care au devenit copiii Mei. În cazul de fată, ținta este inima Tatălui Meu, iar țintașii sunt copiii Mei. Puștile cu care trag sunt chiar inimile lor, iar ținta, ca să Mă exprim altfel, sunt Eu însumi, împreună cu viața eternă cea mai perfectă, născută din Mine și trăită alături de Mine!

10. Ce merite crezi că trebuie să aibă copiii care doresc să câștige marele premiu? Ascultă, tot ce trebuie să facă ei este să își «încarce» inimile și să «tragă» chiar în centrul inimii Mele. Dacă îl vor nimeri, ei vor primi pe loc marele premiu. Acest joc este chiar mai ușor atunci când este practicat împreună cu Mine, căci Eu nu solicit nici o taxă anticipată, permițându-le tuturor să își încerce norocul și să tragă.

11. Așa cum pe pământ ai reușit să ajungi de multe ori campion la trasul cu pușca, și în această lume ai reușit să nimerești inima Mea chiar în centrul ei. Pe scurt, ai reușit să îți încarci inima cu unicul lucru pe care îl solicit Eu de la copiii Mei: iubirea autentică. Acest lucru îmi este suficient pentru a te iubi la rândul Meu din toată inima, căci acesta este unicul merit pe care îl recunosc Eu. Ce alte merite crezi că ar justifica grația Mea? De vreme ce Eu sunt deja foarte mulțumit de tine, ce altceva crezi că ai putea face tu pentru a-Mi câștiga și mai mult admirația și grația?

12. Cât despre felul în care vei reuși să împărtășești pe viitor această iubire născută din Mine cu ceilalți frați ai tăi, aici vei mai avea încă de lucru, ceea ce nu înseamnă că vei reuși astfel să dobândești vreun merit mai mare decât cel pe care l-ai dobândit deja la ora actuală. Noua ta atitudine va atrage după sine o perfecțiune mai mare a ființei, și deci o mai mare beatitudine; cum s-ar spune, nu vei lucra pentru Mine, ci în propriul tău avantaj! De aceea, îți propun să nu mai vorbim despre merite și despre grația Mea, căci oricum nu poți face altceva decât să Mă iubești mai presus de orice altceva, acesta fiind de altfel singurul criteriu pe care îl cer de la tine și de la toți ceilalți oameni.

13. Nu te mai gândi așadar la acumularea de noi merite, căci Eu nu am nevoie de așa ceva. Mai bine cască ochii și vezi ce se întâmplă chiar în fața ta!

14. Iată, ne aflăm încă în micuța și palida noastră lume, iar tu nu poți vedea încă nimic altceva decât actuala perspectivă extrem de limitată. Când ai ajuns în această lume, ai presupus că ea este o cometă în plin proces de dezvoltare, care după câteva trilioane de ani pământești se va transforma într-o planetă. Ai crezut atunci că această lume s-a format ca urmare a forței Mele gravitaționale, care atrage către sine atomii din eterul nesfârșit din jur. Realitatea este însă cu totul alta.

15. Această planetă mică și dezolant de săracă nu s-a format din Mine, ci din tine, ea corespunzând întru totul stării interioare în care ai ajuns în această lume. Viziunea Mea a fost cel mai bun lucru care s-a întâmplat pe ea. Ființa ta interioară este alcătuită exact ca această lume, cu tot cu imaginea Mea sărăcăcioasă și palidă: ca un sol fragil și slab, în care exist și Eu undeva, dar ca un om obișnuit!

16. Acum că inima ta M-a recunoscut în sfârșit, aprinzându-se de iubire față de Mine, această lume penibilă se va transforma într-un univers mult mai stabil, mai mare, mai ferm și mai frumos.

17. Dacă noua lume nu ți-a apărut încă, acest lucru se datorează faptului că Eu îți blochez deocamdată ecranul viziunii tale interioare, pentru ca lumina extrem de puternică a spiritului tău recent trezit să nu te orbească de tot, inundându-ți prematur sufletul. În cel mai scurt timp voi destrăma însă acest ecran interior, la fel cum am făcut la vremea respectivă cu cortina din Templu, expunând astfel la vedere Sfânta Sfintelor. Vei putea vedea astfel o lume cu totul diferită, și te asigur că vei rămâne cât se poate de uimit! De aceea, fii te rog atent!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 43 - Noua și glorioasa lume a lui Robert. Mulțumirile lui uluite și iubirea sa arzătoare.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.10.2010, 22:35 View PostDownload Post

Capitolul 43
Noua și glorioasa lume a lui Robert. Mulțumirile lui uluite și iubirea sa arzătoare.
„Această lume s-a născut din tine”. O parabolă a procreației.

1. Robert privește în jur, în speranța că va vedea o lume mai frumoasă și mai mare, dar exact așa cum i-am prezis, aceasta nu se grăbește să apară. Ducându-și mâna la ochi, el privește în sus, în speranța că va vedea această lume coborând din ceruri, conform prejudecății sale referitoare la coborârea Noului Ierusalim din ceruri. Noua lume nu apare însă nici din această direcție.
2. După ce a așteptat o vreme plin de speranță fără să se întâmple nimic, el se întoarce din nou către Mine: „Stăpân suprem și Creator al infinității, Părinte preaiubit! Deși aproape că mi-au ieșit ochii din orbite, nu am reușit să văd nici o lume nouă. Sunt convins că problema este legată de mine, dar nu-mi dau seama în ce constă ea. De aceea, Te implor din nou să-mi explici ce se întâmplă!
3. O, Doamne, dacă îți face plăcere, scoate-Mi Tu vălul ce îmi acoperă ochii!”

4. Eu: „Ei bine, frate, îți spun: «Epheta» («Deschide-te»). Ei, ce ai de spus, de unde a apărut această regiune, și cum îți place ea?”

5. Robert aproape că nu-și mai poate stăpâni bucuria și uimirea, privind cu nesaț în toate direcțiile. Într-adevăr, ochii lui s-au deschis, permițându-i să vadă o pajiște sublimă, dincolo de care se înalță niște munți maiestuoși, de o mare frumusețe. Înaintea acestora se află câteva delușoare verzi, la poalele cărora se văd așezări umane. Robert se freacă la ochi de uimire, nevenindu-i să creadă că acest peisaj încântător este adevărat. În imediata noastră apropiere se află o clădire mare, înconjurată de o grădină cu flori și de o livadă cu pomi fructiferi. Cerul de deasupra este senin, de un albastru deschis, și pe el se văd cele mai frumoase constelații de stele, cea mai mică dintre ele strălucind mai puternic decât Venus deasupra pământului în momentul ei de strălucire maximă. Din acest motiv, această regiune este scăldată într-o lumină mai puternică decât cea a soarelui la amiază pe pământ.

6. Robert nu se mai satură savurând sublimul peisaj, care este într-adevăr de o frumusețe care îți taie respirația. După ce îl admiră o vreme cu ochi nesătui, el cade la picioarele Mele, privindu-Mă în extaz. În cele din urmă, din piept îi ies următoarele cuvinte, însoțite de suspine:

7. „O, Tată, o, Doamne, Creator atotputernic al lumilor miraculoase! Cum Ți-aș putea mulțumi eu, care nu însemn nimic în fața Ta, și ce laudă eternă aș putea să aduc slavei Tale? Cât de mare trebuie să fie înțelepciunea și puterea Ta, ca să creezi o minunăție atât de mare cu o singură clipire din ochi.

8. Și totuși, Tu rămâi alături de mine, ca și cum ai fi un om obișnuit... Această atitudine Te face încă și mai demn de adorație, căci îți păstrezi înfățișarea exterioară a unui simplu om. Și totuși, atunci când vorbești, din gura Ta ies nenumărate lumi, sori, îngeri și miriade de alte creaturi, una mai minunată decât alta!

9. O, Doamne! Cine Ți-ar putea înțelege vreodată natura și iubirea, înțelepciunea și puterea infinită? O, Dumnezeul meu, eu sunt cel mai josnic dintre păcătoși, dar nu mă pot împiedica să nu Te iubesc din toată inima mea! Slăvitul meu Iisus, ce pământean ar putea înțelege vreodată că Tu ești Ființa Supremă și eternă, și că nimeni altcineva nu este mai presus decât Tine?

10. Și totuși, Tu stai alături de mine, de un fost pușcăriaș executat de lumea exterioară! O, iubire din iubire! O, Doamne, o, Tată, o, Dumnezeule! Și Tu îmi spui mie, celui condamnat de lumea exterioară, fratele Tău! Nu! Ești mult prea mare, iar iubirea Ta întrece orice închipuire! O, dă naștere în mine unor puteri care să mă facă să Te iubesc încă și mai mult, pentru bunătatea și compasiunea Ta, cu strălucirea tuturor sorilor din univers!”

11. Eu: „Dragul Meu frate! Mă bucură peste măsură faptul că Mă slăvești astfel în inima ta, căci la urma urmei nu am făcut altceva decât să înlătur vălul de pe ochii tăi, dezvăluindu-ți o regiune mult mai frumoasă decât cele de pe pământ și mult mai strălucitoare decât cea mai perfectă amiază deasupra Ținutului Promis!

12. Tu îmi slăvești pe bună dreptate iubirea, înțelepciunea, puterea și măreția creatoare. Te asigur că și dacă M-ai slăvi cu limbile tuturor îngerilor din univers, nu ai reuși să descrii nici măcar o părticică din măreția și perfecțiunea Mea infinită.

13. Slava care îmi face însă cea mai mare plăcere este faptul că Mă iubești cu toată puterea inimii tale! În calitatea Mea de Părinte, nimeni nu poate avea acces la Mine decât exclusiv prin iubire, lucru de care nu sunt capabili decât copiii Mei. Nimeni nu se va putea apropia vreodată de Mine prin înțelepciune. Prin comparație cu înțelepciunea Mea supremă, înțelepciunea tuturor îngerilor și spiritelor din creația Mea este precum o picătură de rouă față de imensul ocean eteric ce umple spațiile infinite.

14. De vreme ce tu Mă slăvești însă plin de iubire, slava ta este cât se poate de corectă, deși te asigur că nu este deloc necesară în cazul de față, căci tot ceea ce vezi acum este propria ta operă. Desigur, într-un fel se poate spune că este și opera Mea, de vreme ce tu însuți ești creat de Mine. Ceea ce vezi acum este însă opera ta, la fel ca diferitele lucruri pe care le-ai făcut pe pământ.

15. Văd că te întrebi: «Doamne, cum este posibil? Dacă toate acestea ar fi opera mea, cu siguranță că ar trebui să fiu conștient de felul în care am creat toate aceste minuni și toată această măreție! Și totuși, nu am nici cea mai mică idee cum aș fi putut crea așa ceva!»

16. Dar Eu îți spun: la prima vedere, așa stau lucrurile, dar lucrurile nu sunt atât de simple. Pe pământ nu ai conceput copii, fiecare dintre ei fiind un miracol infinit mai mare decât tot ce vezi aici cu ochii? Ai știut cumva, în momentul actului simplist și banal al procreației, că vei crea un miracol atât de mare, absolut incomprehensibil, în acord cu un plan prestabilit?

17. Și totuși, tu și nu Eu ai fost cel care a creat (împreună cu soția ta) aceste miracole. Desigur, într-un fel se poate spune că și Eu am asistat la întregul proces, căci Eu sunt cel care a planificat întreaga ordine cosmică, astfel încât actul procreației să conducă la apariția unei noi ființe umane. Totuși, nici o creatură nouă nu ar putea apărea fără actul deliberat al procreației, care este meritul exclusiv al părinților respectivei creaturi.

18. De aceea, nu mai fii atât de uimit când îți spun că tot ceea ce vezi aici este opera ta, motiv pentru care îți și aparține de drept! Te asigur că va veni un moment spiritual când vei înțelege în profunzime miracolul care tocmai s-a întâmplat. Dar deocamdată să trecem la altceva!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 44 - Misiunea lui Robert în noua sa casă. Prima recepție.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.10.2010, 22:40 View PostDownload Post

Capitolul 44
Misiunea lui Robert în noua sa casă. Prima recepție.
Întâmpinarea unor prieteni politici ajunși în lumea spiritelor.
Robert le dă sfaturi.

1. Eu continui: „După cum poți vedea, în imediata noastră apropiere se află o locuință foarte mare și absolut magnifică. Aceasta este noua ta reședință. Eu te voi însoți în permanență și voi răspunde la apelul tău ori de câte ori Mă vei striga din inimă, ceea ce echivalează cu a-ți spune că «voi rămâne de-a pururi cu tine!»

2. Oricum nu vei fi niciodată singur, chiar dacă te voi mai părăsi din când în când, pentru câteva momente. Căci în această casă vei avea mult mai mulți tovarăși decât ai putea găsi vreodată altundeva. De altfel, întreaga regiune este locuită, așa cum poți sesiza cu ușurință. De aceea, de acum înainte nu va mai trebui să te temi vreodată de lipsă de companie.

3. Te avertizez însă din start că toate aceste congregații vor fi alcătuite în cea mai mare parte din oameni cu o natură radicală. De aceea, principala ta sarcină va fi să îi aduci pe acești radicali pe calea cea dreaptă pe care te-am adus Eu. Dacă vei reuși în această lucrare, vei descoperi alte lucruri absolut uimitoare, în afara celor pe care le-ai descoperit până acum alături de Mine. Căci numai în acest fel vei putea intra în posesia comorii care îți aparține de drept, și care îți va revela minuni la care nici nu ai visat până acum!

4. Mai presus de orice, va trebui să te asiguri că nu vei fi dispus niciodată să renunți la Mine de dragul celor pe care îi vei întâlni cât de curând aici! Căci aceștia nu Mă cunosc, iar credința lor este chiar mai insignifiantă decât era a ta atunci când ne-am întâlnit pentru prima dată. Dacă vei renunța la Mine înainte de vreme, le vei face mai mult rău decât bine acestor spirite. De aceea, fii foarte atent.

5. Acum urmează-Mă prin grădină, căci în holul de la intrare ne așteaptă deja o companie foarte numeroasă!”

6. O iau înainte, iar Robert Mă urmează cu cea mai mare iubire, adorație și smerenie posibile.

7. Ajungem în scurt timp într-o mare sală de recepție, unde suntem întâmpinați de o mulțime mare de oameni de ambele sexe, care strigă plini de entuziasm: „Vivat! Trăiască onorabilul Robert Blum, marele prieten al tuturor popoarelor din Europa! Ne închinăm ție, mare german care ai trăit în secolul al XIX-lea! Îți urăm de o mie de ori bun venit, măreț prieten al nostru și lider curajos care te-ai împotrivit din răsputeri dușmanilor drepturilor omului! Te-am așteptat multă vreme, dar tu nu ai dorit să îți faci până acum apariția, deși știam foarte bine că ai ajuns aici cu mult înaintea noastră. Cât de grea este povara noastră, dorința noastră de a ne răzbuna sângele vărsat de acei barbari ce ne-au împușcat ca pe niște câini vagabonzi, numai pentru a-și îndeplini ambițiile dictatoriale! Ceea ce ne-a lipsit însă până acum a fost un lider politic. Din fericire, acum ai venit, însoțit de cel inițiat în legile naturii și bun cunoscător al lumii spiritelor. Haide, ajută-ne să ne organizăm în funcție de capacitățile noastre, iar apoi condu-ne către împlinirea dorinței noastre cea mai arzătoare, cea de răzbunare! Aceste fiare sălbatice îmbrăcate în haină umană vor avea mult de suferit, de îndată ce ne vom putea răzbuna pe ele!”

8. Robert răspunde astfel acestui salut zgomotos: „Prieteni, timpul ne va sfătui, învățându-ne să procedăm așa cum este mai bine! Deocamdată, îngăduiți-mi să vă mulțumesc pentru salutul vostru cordial și să-i aduc o binemeritată laudă lui Dumnezeu pentru faptul că mi-a îngăduit să vă întâlnesc pe toți aici! Mai întâi de toate, doresc să vă spun că la fel ca și pe pământ, și în această lume toate lucrurile necesită timp. Mărul nu cade din pom până când nu se coace. De ce să ne facem probleme înainte de timp, încercând să ne răzbunăm pe acele brute care pe pământ se considerau mai presus decât ceilalți oameni? Haideți mai bine să-i lăsăm să se bucure de bucuria lor mizerabilă încă o vreme, și vă asigur că vor veni singuri la noi. Când ne vom trezi cu ei aici, ei bine, le vom spune câteva vorbe bine simțite! Cred că înțelegeți ce vreau să spun!”

9. Întreaga asistență țipă în cor: „Da, da, te înțelegem! Ai fost întotdeauna un om foarte deștept, așa că nu-i de mirare că ți-ai păstrat inteligența și în această lume în care noi nu ne putem încă descurca, neștiind prea bine nici măcar cum am ajuns aici și unde ne aflăm de fapt.

10. Într-adevăr, regiunea este cât se poate de frumoasă - parcă ar fi un paradis terestru. Unicul lucru pe care l-am aflat însă ne-a fost comunicat de câțiva oameni prietenoși, care ne-au spus atunci când am ajuns aici: «Această casă îi aparține onorabilului Robert Blum, împreună cu tot ceea ce vedeți cu ochii». «Chiar și stelele de pe bolta cerească?» am întrebat noi. «Da, chiar și stelele», ne-au răspuns cei doi bărbați, după care ne-au poruncit să așteptăm în liniște aici, până când tu, proprietarul acestui domeniu magnific, vei ajunge la noi, însoțit de un alt mare și bun Prieten. Ne-au mai spus că veți avea voi grijă să ne explicați ce avem de făcut în această regiune.

11. Am făcut așadar ce ni s-a spus - am așteptat în liniște în casa ta. Când am văzut însă că ai sosit, împreună cu Prietenul tău, ne-am grăbit să îți ieșim în întâmpinare, pentru a-ți povesti problemele cu care ne confruntăm.

12. Acum fii bun și spune-ne ce avem de făcut de fapt. Căci această leneveală indolentă va face ca în timp chiar și cea mai frumoasă regiune să pară plictisitoare. Pe scurt, ne punem toate speranțele în seama înțelepciunii tale și a iubirii tale frățești. Căci nici un Robert Blum nu se va mai naște vreodată a doua oară! Vivat!”

13. Robert: „Foarte bine! Tot ceea ce veți dori se va îndeplini. Îmi face o mare bucurie să constat că nu sunteți mai puțin ascultători în această lume decât ați fost pe pământ, lucru care vă va aduce mai multe fructe aici decât în lumea exterioară. Până una alta, dați-mi voie însă să mă instalez în noua mea casă, pentru ca, în calitatea mea de proprietar, să mă pot îngriji de toate.

14. De acum înainte, aș dori să nu vă mai aud strigând: «Trăiască!», întrucât în această lume expresia sună oarecum stupid, de vreme ce suntem înzestrați cu toții cu o viață eternă și indestructibilă, asupra căreia moartea nu mai are nici o putere. Ce rost mai are să ne gratulăm reciproc cu expresii precum: «Trăiască!», atât timp cât am primit, prin grația lui Dumnezeu, această viață superioară?

15. Pe viitor doresc să strigați o urare diferită, și anume: «Slăvit fie de-a pururi Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cel pe care pe pământ L-am confundat cu un simplu om, dar care este de-a pururi unicul Dumnezeu și Creator al infinității și al tuturor miracolelor din aceasta!» Dacă veți proceda în acest fel, veți enunța astfel bucuria voastră de a fi primit o viață perfectă, în timp ce orice laudă adusă mie nu vă va ajuta să progresați nici măcar cu un milimetru!

16. Vă reamintesc de asemenea că Robert Blum nu este un prost, așa că are toate motivele să proclame acum acest lucru, deși se îndoia el însuși de el pe vremea când trăia pe pământ! Pe de altă parte, la fel ca în acele vremuri, Blum este și rămâne prietenul vostru cel mai bun. Dacă veți ține cont de aceste premise, vă va fi ușor să acceptați învățătura lui. Prieteni, credeți în ceea ce vă spun, căci știți foarte bine că nu sunt un om naiv, care acceptă cu ușurință orice i se spune, în special atunci când vine vorba de credință și de religie!”

17. Întreaga adunare strigă la unison: „Știm foarte bine acest lucru! De aceea, acceptăm necondiționat tot ceea ce dorești să ne înveți, știind că Robert al nostru nu va confunda niciodată o vacă albă cu una neagră, nici chiar în noaptea cea mai întunecată cu putință. Tot ceea ce afirmi tu trebuie să fie adevărat. Pe vremea când trăiam cu toții, tu ne-ai avertizat la Viena să nu ne apropiem de linia frontului, căci dușmanul era prea puternic, iar capacitatea de apărare a Vienei prea slabă. Atunci nu te-am crezut, spunându-ne în sinea noastră: «Oare s-a transformat și Robert într-un laș?» Atunci, tu ai strigat cu putere la noi: «Blum nu se teme nici de o sută de mii de diavoli! Cu atât mai puțin se teme el de acești mercenari ticăloși! De aceea, adunați-vă armele și urmați-mă, ca să muriți alături de mine!» Am făcut ce ne-ai spus și am învățat astfel pe pielea noastră cât de multă dreptate ai avut!

18. De data aceasta, te credem pe cuvânt fără să îl mai punem vreo clipă la îndoială. Rămâi liderul și învățătorul nostru, căci înțelepciunea ta o depășește pe a noastră, chiar dacă am fi luați la un loc! Iar acum, instalează-te în noua ta locuință, iar apoi dă-ne ceva de făcut, în acord cu puterea de care dispunem!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 45 - Pledoaria plină de ardoare făcuta de Robert în favoarea lui Hristos. Mulțimea vieneză.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.10.2010, 22:46 View PostDownload Post

Capitolul 45
Pledoaria plină de ardoare făcuta de Robert în favoarea lui Hristos. Mulțimea vieneză.

1. Robert spune: „Dragii mei prieteni și camarazi de arme, sunt fericit să constat că îmi acceptați din proprie inițiativă sfatul! Vă asigur că bunul meu Prieten vă va fi de mare asistență în această direcție, la fel cum mi-a fost și mie. Atât cât îmi va sta în puteri, vă voi oferi și eu cele mai bune sfaturi, care vă vor ajuta să obțineți cele mai mari beneficii în această lume a spiritelor în care viața este eternă și indestructibilă și în care ați ajuns după ce ați fost nevoiți să vă părăsiți trupurile fizice grosiere.

2. Desigur, vi se vor cere multe lucruri și veți fi nevoiți să treceți prin destule încercări înainte de a atinge maturitatea deplină, astfel încât să vă puteți îndeplini menirea sublimă pentru care ați fost creați de către Inițiatorul suprem al oricărei existențe și căreia El i-a predestinat pe toți pământenii, pe care îi numește copiii Săi.

3. Nu vă pierdeți însă speranța și cultivați terenul din inima voastră printr-o iubire cât mai perfectă față de Tatăl nostru etern și preasfânt! În acest fel, vom putea depăși cu toții orice obstacol, atingând acea maturitate care ne va permite să ne apropiem de El întru spirit și adevăr!

4. O, frații mei! Eu, prietenul vostru cel mai bun, Robert, vă spun: am descoperit în această lume minuni pe care pe pământ nu le-aș fi bănuit nici o clipă. Nici o limbă din univers nu poate descrie tot ce le pregătește Dumnezeu celor care îl iubesc mai presus de orice! Tot ce vedeți acum în fața ochilor nu echivalează nici măcar cu o picătură de rouă prin comparație cu oceanul nesfârșit. Vă asigur că ceea ce ne așteaptă pe toți este infinit mai măreț!

5. Ascultați-mă, un înțelept de pe pământ a spus odată într-o stare de extaz: «Ce bogății, ce comori celeste nemăsurate sălășluiesc în micuța inimă a singurului animal terestru care s-a ridicat în două picioare, numindu-se om! Dacă omul și-ar putea concretiza toate ideile printr-un simplu «Facă-se!» creator și divin, ce nu ar putea realiza el! Și totuși, toate aceste idei și comori ale imaginației umane nu reprezintă decât o copie palidă a măreției și profunzimii conceptului de Dumnezeu!»

6. Dacă acel înțelept a putut avea o viziune atât de măreață și de sublimă asupra omului, dar mai ales asupra Divinității, cât de ușor ne va fi nouă să aprofundam astfel de idei fabuloase, cu atât mai mult cu cât prin grația lui Dumnezeu am transcens praful descompunerii, fiind chemați să intrăm în marea împărăție a lui Dumnezeu, în calitatea noastră de buni creștini!

7. Din nefericire, noi nu suntem niște creștini atât de buni, ci mai degrabă niște creștini formali. Pe când trăiam pe pământ, multora dintre noi ne era rușine să ne numim creștini, principala responsabilitate în această direcție purtând-o Roma, dar și propria noastră prostie. De acum înainte această situație se va schimba însă. Apartenența la religia lui Hristos va fi începând din acest moment cea mai mare onoare pentru noi!

8. Adevăr vă spun: ,Hristos este totul în toate! El este alfa și omega, începutul și sfârșitul, cel dintâi și cel din urmă! El este singura viață, singurul adevăr și singura cale - pentru toți oamenii, pentru toate spiritele și pentru toți îngerii! El ține în mâinile Sale toate cerurile, toate lumile și toate ființele care trăiesc în ele. Prin credința în El și în Cuvântul Lui noi putem deveni copiii inimii Sale părintești, devenind la rândul nostru totul în toate, în interiorul sferei Lui de influență. În afara Lui nu poate exista nimic de-a pururi, nici viața și nici beatitudinea! - Mă credeți, dragii mei prieteni?"

9. Toți strigă la unison: „Da, te credem. Deși nu putem înțelege pe deplin ceea ce spui, te credem fără nici o rezervă, știind că tu nu ne-ai învăța nimic dacă nu i-ai fi pătruns adevărul până în esența sa ultimă. Slăvit fie Dumnezeu pentru înțelepciunea cu care te-a înzestrat!

10. De altfel, spusele tale în legătură cu Hristos ne fac o mare bucurie. Știi, ne-am gândit foarte mult și noi la El, desigur, în secret. Din păcate, clericii catolici propovăduiesc o imagine profund deformată asupra Lui, condamnându-i la chinurile iadului pe toți cei care nu sunt de acord cu ei. De aceea, am preferat să păstrăm tăcerea asupra sentimentelor pe care i le purtam acestui spirit sublim, fiindu-ne rușine să le recunoaștem deschis! Un lucru este cert: nici un om cu o inteligență cât de cât medie nu ar putea accepta vreodată imaginea creată despre Iisus Hristos de majoritatea preoților. Ce nevoie ar avea Hristos de numărarea mătăniilor, de litanii, exorcisme, adorarea relicvelor, de toate acele confesiuni fără măsură și fără rost, de participarea obligatorie la mise, etc., numai pentru a fi convins să te accepte în ceruri?! Frate, astfel de dogme nu mai pot fi acceptate în secolul XIX, cu atât mai mult cu cât orice muncitor cu sudoarea frunții poate vedea cu ușurință cât de greu le este acestor «slujitori ai lui Dumnezeu» să se întoarcă în altar din cauza grăsimii excesive pe care au acumulat-o, atunci când își țin misele lor.

11. Cât despre viziunea ta asupra lui Hristos, pe aceasta o acceptăm cu cea mai mare bucurie, căci ea corespunde întru totul iubirii noastre secrete față de El! Suntem întru totul de acord că un asemenea Hristos ar putea fi chiar una cu Dumnezeu, căci El este întruchiparea perfectă a bunătății, înțelepciunii și atotputerii divine. Adevăratul Hristos trebuie să fi fost cu totul diferit de imaginea pe care i-au creat-o preoții catolici, pentru a le lua banii sărmanilor păcătoși!

12. Hai, spune-ne, cum comentezi această convingere secretă a noastră? La fel, am dori să știm și opinia Prietenului tău, care până acum nu a scos încă nici un cuvânt: vom avea oare vreodată onoarea de a-L vedea pe adevăratul Hristos, fie și numai de departe? Știm foarte bine că acel Hristos despre care ne-ai vorbit tu nu se va revela niciodată în mod repetat unor oameni atât de păcătoși ca noi, dar am dori să-L vedem măcar o dată, de la mare distanță. Dacă acest lucru ar fi posibil, bucuria noastră ar depăși orice limite imaginabile”.

13. Robert: „Dragii mei prieteni, vă asigur că deși reprezintă Ființa Supremă cea mai sfântă și cea mai sublimă, Hristos continuă să fie și în această lume ce a fost pe pământ: un om aparent la fel ca și noi! El nu privește decât către cei umiliți și disprețuiți de lumea exterioară, și îi consideră pe cei persecutați de aceasta prietenii și frații Lui. În schimb, tot ce onorează și slăvește lumea exterioară îi apare ca o oroare a tuturor ororilor!

14. De aceea, bucurați-vă, prieteni, căci îl veți putea vedea și iubi pe Hristos oricât de mult veți dori, și asta nu doar o singură dată, ci de-a pururi. Credeți-mă pe cuvânt: Hristos se află deja mai aproape de voi decât ați putea crede vreodată! Dacă mi-ar permite, v-aș putea orienta deja privirile către locul în care se află și L-ați putea vedea imediat. Deocamdată nu pot face însă acest lucru, pentru propriul vostru bine. De aceea, aveți răbdare până când vă veți maturiza pe deplin, iar atunci miracolul se va petrece. Sunteți satisfăcuți de această promisiune a mea?!”

15. Toți strigă într-un glas: „Pe deplin! Suntem cât se poate de fericiți! Știm foarte bine că noi nu suntem vrednici să-L vedem încă mult timp de acum înainte, dar vom face tot ce ne va sta în puteri pentru a dobândi această virtute.

16. Pe vremea când trăiam în Viena, am fost niște ticăloși, așa cum știi prea bine! De aceea, nu putem solicita această grație înainte de vreme. Dacă preoții catolici ar avea dreptate măcar 1% cu predicile lor despre chinurile iadului, noi ar trebui să ardem chiar în cazanul central al acestuia. În schimb, dacă grația lui Dumnezeu și a lui Hristos este mai mare decât cea proclamată de acei predicatori, nutrim încă speranța că vom putea fi mântuiți cândva! Vom avea însă nevoie de foarte mult timp și de multă răbdare, așa că suntem pe deplin satisfăcuți de promisiunea ta și a Prietenului tău!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 46 - Robert se interesează de trei dintre camarazii săi de arme.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.10.2010, 22:51 View PostDownload Post

Capitolul 46
Robert se interesează de trei dintre camarazii săi de arme.
Un portret al sufletului acestor prieteni «ai poporului».
Robert își sfătuiește tovarășii să învețe virtutea iertării.

1. Robert spune: „Știam că va fi ușor să vă conving. Rămâneți pe cât posibil așa cum sunteți acum. Păstrați-vă puritatea și flexibilitatea inimii, și în acest fel vă va fi ușor să vă atingeți menirea prestabilită de Dumnezeu!
2. Să vorbim acum despre o altă chestiune, prieteni: spuneți-mi, ce s-a întâmplat cu foștii noștri tovarăși de arme, Messenhauser, Jellinek și Dr. Becher? Am studiat cu atenție această adunare, dar nu i-am putut descoperi pe cei trei! Să înțeleg că au rămas în lumea exterioară? Spuneți-mi tot ce știți în legătură cu ei, după care vom intra în casă, însoțiți de acest Prieten foarte drag al meu”.

3. Câțiva din mulțime îi răspund: „O, prietene, cum poți să ne întrebi de acești trei ticăloși? Ei nu fac parte dintre noi și i-am sfătuit să nici nu se mai țină după noi! Chiar aveam de gând să le oferim o lecție remarcabilă în această lume a spiritelor!

4. Crezi cumva că acești trei «tovarăși» ai noștri s-au luptat pentru noi cu sinceritate, așa cum ai făcut tu? Ei bine, află că deși se comportau ca și cum întreaga lume s-ar afla la degetul lor mic, unicul lor interes era profitul lor lumesc. Dacă ar fi reușit să o șteargă în Elveția sau într-o altă țară din lume cu buzunarele pline, te asigurăm că nu le-ar mai fi păsat de soarta noastră! Puteau să ne mănânce câinii și șobolanii în Viena - pentru ei era același lucru! Dat fiind însă că planurile lor au eșuat, nu au avut de ales, așa că au rămas alături de noi, gata «să fure și să se lase spânzurați» alături de noi!

5. Nu suntem chiar siguri în ceea ce îi privește pe ceilalți doi, dar despre Messenhauser știm sigur că făcea foarte mult zgomot numai pentru a-și umple propriile buzunare! El a fost cel care ne-a furat muniția și le-a spus apărătorilor Vienei să se grupeze în acele avanposturi în care amenințarea era minimă, în schimb, a «uitat» ca din întâmplare poarta deschisă chiar în direcția din care au venit inamicii! O, ce perfid! Probabil că se gândea în sinea lui: «Acești vienezi stupizi cred că noi suntem eliberatorii lor, dar eu îi voi preda în mâinile lui Windischgrätz, încasând astfel răsplata binemeritată!» Ai dat însă greș, domnule Messenhauser! Nu te joci cu mareșalul! Acestuia nu i-a păsat nici o clipă de Messenhauser, trimițându-l fără nici o ezitare în această lume cu prima ocazie. Știm că a ajuns aici, dar habar nu avem unde se ascunde. Probabil că numai îngerii lui Dumnezeu știu acest lucru! Oricum, slavă cerului că nu se mai află printre noi...

6. La fel stau lucrurile și cu Jellinek și Dr. Becher, lucru care nu poate decât să ne facă fericiți! Nu știm nici despre ei mare lucru, decât că au șters-o englezește cu o rapiditate uimitoare atunci când a apărut mareșalul cu armatele lui și că erau mari artiști ai limbii, ceea ce nu i-a împiedicat să ajungă de urgență în această lume a spiritelor, la fel ca și noi. Există printre noi câțiva care au ajuns aici grație eforturilor lui Jellinek și Becher, dar nici aceștia nu mai știu nimic de cei doi.

7. Desigur, la ora actuală soarta lor nu ne preocupă prea tare, căci abia ne-am revenit după propria noastră moarte, dar dacă i-am mai reîntâlni pe cei trei ticăloși, nu am ezita nici o clipă să le dăm o lecție de box vienez! În clipa de față ne bucurăm că am scăpat de viața terestră atât de dureroasă, pe care nici un spirit onest nu și-ar putea-o dori, dar ori de câte ori ne amintim de cei trei trădători lipsiți de scrupule care ne-au înșelat încrederea fără nici o rușine, încă ne mai fierbe sângele în vine.

8. Oricum, nu ne mai pasă de ei. Cu siguranță, Dumnezeu le va da pedeapsa cuvenită. Dincolo de toate, tu trebuie să știi cel mai bine ce fel de oameni erau cei trei pe pământ, căci știm că te-ai întreținut frecvent cu Messenhauser. Cam asta este tot ce știm”.

9. Robert: „Dragii mei prieteni, regret sincer că cei trei nu se află printre voi, căci adevăr vă spun: în această împărăție a păcii și a iubirii eterne nu trebuie să judecăm pe nimeni, indiferent despre cine este vorba, căci noi nu putem dărui vreodată ceva dacă nu am primit la rândul nostru acel ceva de la altcineva. De aceea, nu-i putem condamna pe cei care au luat de la noi, ca și cum ne-ar fi furat proprietatea; tot ce putem face este să considerăm că ei au împrumutat de la noi ceea ce am împrumutat la rândul nostru de la Altcineva. Marele Proprietar este singurul în măsură să îi judece pe alții, căci toate îi aparțin Lui. De aceea, judecata Lui este singura în măsură să fie dreaptă.

10. De acum înainte vom urmări cu toții să acționăm așa cum ne-a învățat Domnul nostru Iisus Hristos! Respectiv, le vom răspunde dușmanilor care ne-au făcut rău și ne-au blestemat, cu fapte bune și cu binecuvântări, iar celor care ne urăsc le vom răspunde cu iubire. În acest fel, vom deveni copiii mult iubiți ai Domnului Dumnezeului nostru, iar grația Lui ne va însoți în permanență!

11. Oare nu ne rugăm noi tot timpul: «Iartă-ne nouă greșelile noastre, la fel cum le iertăm și noi celor care au greșit față de noi»? Atât timp cât vom face acest lucru, Domnul ne va ierta întotdeauna, indiferent cât de mari și de frecvente ar fi greșelile noastre. Ce spuneți de sugestia mea? Vă satisface ea?”

12. Toți strigă la unison: „Întru totul! Suntem perfect de acord cu tine!”

13. Robert spune: „În acest caz, haideți să intrăm în casă!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 47 - Intrarea în casa lui Robert. Corespondența spirituala a etajelor. Mulțimea vieneză este avertizată.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.10.2010, 23:02 View PostDownload Post

Capitolul 47
Intrarea în casa lui Robert. Corespondența spirituala a etajelor.
Mulțimea vieneză este avertizată. O comunicare cu Domnul prin intermediul inimii.

1. În continuare, Robert intră în casă, însoțit de Mine. Casa are trei etaje imense, la care se adaugă minunata terasă cu flori, de o frumusețe maiestuoasă. Fiecare etaj este zugrăvit într-o altă culoare, după cum urmează: parterul este zugrăvit într-un verde deschis, de culoarea frunzelor, fiind ornamentat și cu nuanțe de alb și roșu; primul etaj este complet alb, dar prezintă câteva ornamente în culorile galben și albastru; etajul al doilea este zugrăvit în albastru deschis, cu nuanțe violet și trandafirii; în sfârșit, ultimul etaj este zugrăvit complet în roșu, neavând nici un fel de ornamente.

2. Robert se minunează de aceste culori, așa că Mă trage deoparte și Mă întreabă: „O, Doamne, este normal ca aceste culori și aceste structuri ornamentale să arate astfel, sau totul ține doar de gustul zugravilor locali? Deși în această lume stilul ornamental arată destul de bine, majoritatea europenilor l-ar considera mai degrabă exotic, chinezesc sau chiar absurd! De aceea, Te implor, oferă-mi o explicație, căci mi s-a făcut dor să îți aud gura sfântă vorbind!”

3. Eu: „Dragul Meu frate, mai întâi de toate, doresc să-ți atrag atenția să nu Mi te mai adresezi în fața acestei mulțimi decât în inima ta, astfel încât să nu îmi trădezi identitatea înainte de vreme! Dacă acești oameni M-ar recunoaște la fel ca și tine, aș fi nevoit să plec, căci credința lor este încă prea puțin fermă pentru a putea suporta prezența Mea în imediata lor apropiere. Dacă dorești să-Mi spui totuși ceva cu voce tare, numește-Mă exclusiv prieten și frate, nu și Domn! În acest fel, prietenii tăi vor putea progresa destul de rapid, ceea ce reprezintă la ora actuală dorința Mea cea mai arzătoare!

4. În ceea ce privește întrebarea pe care Mi-ai pus-o, știu că ești foarte versat în acest limbaj al culorilor și al florilor, așa că înțelegi exact care este semnificația nuanțelor și ornamentelor din această casă. Și din acest punct de vedere întrebarea ta se dovedește inutilă, cu atât mai mult cu cât Mi-ai pus-o în fața acestor oameni, care nu știu cine sunt Eu.

5. De aceea, te rog, pe viitor fii foarte atent cum Mi te adresezi, căci riști să faci mai mult rău decât bine, cu toate bunele tale intenții! Știu că te bazezi pe înțelegerea acestor prieteni ai tăi, fiind convins că ei se află foarte aproape de perfecțiune, cu condiția să le faci pe plac, dar Eu îți spun că te înșeli.

6. Ascultă, cunosc câțiva oameni din cei de față, precum și alții care se află încă pe pământ, și care Mă cunosc mult mai bine decât tine. Din păcate, pentru ei Eu nu însemn nimic mai mult decât o haină veche și uzată! Puterea iubirii lor față de Mine este atât de mică încât chiar și cea mai neatrăgătoare fată le-o poate consuma până la ultima picătură, așa că trebuie să Mă străduiesc foarte tare ca să nu fiu uitat de tot de acești «adepți» ai Mei.

7. Cam la fel stau lucrurile și cu acești prieteni ai tăi. Ei nu sunt altceva decât niște hedoniști și niște eroi de două parale, gata să se laude cu faptele lor de vitejie, comise mai mult din gură decât în realitate. Dacă nu am face altceva decât să producem miracole pentru ei, distrându-i în permanență și oferindu-le cât mai multe fetițe cu care să-și facă de cap, atunci ar rămâne cei mai buni prieteni ai noștri, ba chiar le-am deveni indispensabili. Dacă am încerca însă să le explicăm anumite lucruri mai serioase, ai rămâne uimit să constați cât de repede ne-ar întoarce spatele. Te asigur așadar că vom mai avea mult de lucru cu ei. Dacă vom proceda însă cu înțelepciune, îi vom putea câștiga totuși de partea noastră. Îți spun cu toată sinceritatea că o parte dintre ei vor trebui să guste din «deliciile» primului iad, pentru a renunța la dorințele lor carnale covârșitoare. Până una alta, noi vom încerca tot ce ne va sta în puteri, urmărind totuși să nu interferăm cu liberul lor arbitru. Dacă eforturile noastre nu vor da însă rezultate, vom fi nevoiți să trecem la măsuri ceva mai extreme! Am preferat să te avertizez în această direcție, astfel încât să nu Mă trădezi prin vreo expresie inconștientă. Mai presus de orice, încearcă să îi pui în gardă în ceea ce privește pericolul senzualității dezlănțuite și consecințele acesteia, după care ne va fi mult mai ușor să ne descurcăm cu ei. Voi discuta și Eu cu ei, dar așa cum îți spuneam, ei nu trebuie să afle multă vreme de acum înainte cine sunt Eu.

8. Ascultă însă care este - pe scurt - semnificația diferitelor culori în care sunt zugrăvite etajele casei tale: verdele în care este zugrăvit parterul simbolizează starea natural-spirituală, al cărei impuls vital se exprimă printr-o stare de speranță, manifestată prin iubire și credință. Primul etaj simbolizează credința pură și autentică manifestată printr-o constanță blândă. Etajul al doilea simbolizează activitatea iubirii care se naște din credința pură și căreia îi corespunde culoarea cerului terestru, ce permite recunoașterea activității pline de iubire a luminii de către toți cei care au inima trezită. Din acest motiv, etajul al doilea este decorat inclusiv în nuanța celei mai profunde înțelepciuni celeste (violet) și a celei mai pure iubiri față de aproape (trandafiriu). În sfârșit, prin roșul aprins de o mare inocență, care amintește de o fecioară și de iubirea cea mai sublimă, în care este zugrăvit, etajul al treilea simbolizează adevăratul rai, cel în care locuiesc Eu și toți cei care Mă iubesc pe Mine mai presus de orice altceva. Așa se explică de ce acest etaj nu conține decorațiuni suplimentare, căci natura acestei culori conține în sine perfecțiunea cea mai deplină, unica decorație de care are nevoie fiind Eu însumi.

9. Aceasta este, pe scurt, descrierea semnificației manierei în care este zugrăvită casa ta. De acum înainte nu mai pune întrebări pe această temă, căci pe măsură ce vei putea urca la etajele superioare, vei primi clarificări suplimentare referitoare la lucrurile pe care nu le poți înțelege încă.

10. Deocamdată ne vom instala la parter, unde ne vom pregăti pentru ascensiunea la primul etaj al casei. Haide așadar să intrăm, însoțiți și de ceilalți, dacă doresc acest lucru. Cei care nu doresc să ne însoțească pot face ce vor. M-ai înțeles?”

11. Robert îmi răspunde: „Da, Frate, și voi face exact așa cum m-ai învățat! Mi s-ar părea totuși ciudat să existe oameni atât de încăpățânați și de lipsiți de minte printre acești oameni altminteri destul de simpatici. Sincer să fiu, nimic nu m-ar uimi mai tare!”

12. Eu: „Da, dragul Meu frate, în această lume a spiritelor vei întâlni caractere dintre cele mai diverse, care nu vor înceta să te uimească! Vei constata de pildă că există mulți oameni frumoși, îmbrăcați în haine din lână de un alb strălucitor, care în interior se vor dovedi niște lupi, lei, hiene, urși și tigri de o rapacitate greu de imaginat!

13. Dar iată, am ajuns deja în interiorul casei tale, iar acestea sunt sălile de recepție de la parter. Cum ți se pare?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 5 of 10  [ 93 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !