Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 16.11.2019, 02:20
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
De la iad la rai (Robert Blum) - volumul 1 - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 78 - Grija față de cei parțial orbi. Anunțul referitor la Consiliul Suprem celest.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.10.2010, 15:52 View PostDownload Post

Capitolul 78
Grija față de cei parțial orbi. Anunțul referitor la Consiliul Suprem celest.
Măreția, simplitatea și bunătatea Domnului.

1. Le cer tuturor să nu îmi divulge în fața celorlalți identitatea pe care le-am revelat-o prin grația Mea! Toată lumea înțelege și păstrează tăcerea, căci inimile lor se deschid din ce în ce mai mult în fața luminii.

2. Cel mai greu îi este să păstreze tăcerea Helenei, dar Jellinek îi spune: „Dragă soră, nu ai decât să arzi în interior până când te consumi de tot, dar controlează-ți comportamentul exterior, de dragul celor cu inima încă oarbă, astfel încât să nu cadă pradă judecății. După cum mi-a revelat în secret Domnul, vom ține în continuare un consiliu suprem. Vom face acest lucru într-o discreție absolută, astfel încât cei care nu au aflat cât de aproape se află de Domnul vieții să nu observe ce se întâmplă. De aceea, te rog, controlează-te și păstrează tăcerea”.

3. Helena: „Ce tot spui acolo? Ce consiliu suprem? O, Doamne, o, Doamne, trebuie să fie ceva extrem de important!”

4. Jellinek: „Într-adevăr, va fi un eveniment extrem de important! Adevăr îți spun: vai celor aroganți, dictatorilor, criminalilor și ucigașilor de oameni, și vai celor care stau pe tronurile lor! Tocmai am văzut într-o viziune un mare număr de îngeri de foc care s-au repezit către pământ cu săbiile lor aprinse. Din mijlocul lor s-a auzit o voce: «Răbdarea Mea a luat sfârșit! Nu mai beneficiați de protecția Mea, căci cei puternici nu își caută protecția la Dumnezeu, ci în armele lor, în timp ce cei slabi plâng și scrâșnesc din dinți, dar nici ei nu se orientează către Dumnezeu, singurul de la care poate veni ajutorul dorit. De aceea, nu veți mai beneficia de mila Mea!» Acesta va fi subiectul central al acestui consiliu, căci toate puterile cerului s-au pus în mișcare. După cum poți constata, ai acum un dublu motiv să păstrezi tăcerea!”

5. Helena: „Da, da, voi avea grijă să mă abțin, dar mă întreb care va fi sfârșitul acestei povești... Vai, ce teribil, ce groaznic!”

6. Jellinek: „Într-adevăr, draga mea soră Helena, de această dată lucrurile se vor desfășura altfel decât la Viena, unde am luptat amândoi de aceeași parte a baricadei, de dragul libertății! De data aceasta lupta se va da în adevăratul sens al cuvântului, iar oamenii vor avea de ales «între viață și moarte», adică «între rai și iad». Domnul infinității, Creatorul atotputernic, se află aici, în mijlocul nostru, iar miriadele de slujitori celești care îl însoțesc pretutindeni nu au cum să fie departe, deși noi nu îi vedem încă. Îți dai acum seama cât de importantă devine astfel această încăpere, în care Domnul tuturor cerurilor și al tuturor universurilor va ține un Consiliu în mijlocul prietenilor Săi, de hotărârile acestui Consiliu depinzând întregul viitor al cosmosului, pentru întreaga eternitate! Ei, ce ai de spus, acum că ai aflat ce se întâmplă cu adevărat?”

7. Helena: „Ascultă, dragă prietene, eu nu sunt în măsură să înțeleg întreaga importanță a acestui loc. În absența semnelor puterii divine, îmi este greu să accept că în El poate să existe o asemenea autoritate supremă! Cum poate El să surprindă cu o singură privire întreaga infinitate, de la cel mai mic atom și până la cel mai mare univers? Văd că stă aici, în mijlocul nostru, ca și cum noi am fi singurele ființe care îl preocupă! Este atât de simplu, de nepretențios și de bun cu toată lumea, încât mă simt copleșită! O, prietene, câtă compasiune trebuie să existe în inima Lui!

8. Și încă ceva, cât de mare este diferența dintre El - Stăpânul atotputernic și etern al întregii infinități, și conducătorii de pe planeta pământ! Smerenia Lui este infinită și nu am asistat niciodată la un singur moment în care să îl văd că încearcă să se ridice mai presus decât creaturile Sale! În schimb, mai-marii pământului nu știu ce înseamnă compasiunea și umilința, după cum știi prea bine. Ei doresc să fie cei mai mari și să dispună singuri de toate bogățiile pământului, iar după ei - potopul! Diavolul nu are decât să-și facă de cap! Cu asemenea lideri, mă aștept ca în cel mai scurt timp pământul să se transforme într-un veritabil iad, din care nici un muritor nu va mai putea dobândi vreodată viața eternă!”

9. Jellinek: „Ai perfectă dreptate! Pe de altă parte, cred însă că Elohim poate face lucruri pe care nici cel mai înțelept dintre spirite nu și le poate imagina. Vei vedea acest lucru observând evenimentele care se vor derula, căci întreaga putere a infinitului sălășluiește în măreția iubirii Sale. De vreme ce întreaga putere, măreție și slavă sălășluiesc în iubirea Sa, nu trebuie să ne temem de aceste consilii supreme, chiar dacă pentru noi ele par incredibile. Gândește-te: tot ce realizează atotputerea iubirii nu poate fi altfel decât bun, chiar dacă în lumea exterioară această realizare capătă o aparență teribilă și înspăimântătoare”.

10. Helena: „Dragă prietene, îți mulțumesc din suflet pentru aceste explicații! Trebuie să recunosc că mi-ai luat o piatră foarte grea de pe inimă! Dar, spune-mi, când urmează să înceapă acest consiliu suprem?”

11. Jellinek: „În cel mai scurt timp, draga mea soră! Majoritatea vienezilor, cei care nu au primit încă lumina celestă, sunt conduși deja de către Blum într-o cameră alăturată. La consiliu nu vom participa decât noi, cele 24 de dansatoare, Blum, Messenhauser, Becher, Max Olaf cu grupul său de 20 de persoane, precum și acel englez pe jumătate împreună cu alți 24 de aristocrați, care se află în partea din spate a salonului.

12. Privește acolo: tocmai și-au făcut apariția dintr-o cameră alăturată 12 bărbați cu o înfățișare extrem de înțeleaptă, urmați de alți șapte. Probabil vor participa și aceștia la marele consiliu. În sfârșit, te rog să remarci că acest salon tinde să devină din ce în ce mai spațios și că în mijlocul lui a apărut deja o mare masă rotundă. Așadar, totul este pregătit. Să ne bucurăm, căci conferința este pe punctul de a începe”.

13. După ce primește aceste instrucțiuni de la Jellinek, Helena, plină de remușcări, aproape că se prăbușește de tot la picioarele Mele, incapabilă să mai scoată vreun cuvânt de teamă. O prind însă de braț, spunându-i: „Iubita Mea fiică Helena, ce e cu această față lungă? De ce anume te temi atât de tare? Stai liniștită, căci sunt lângă tine! Cum te poți teme alături de Mine?”

14. Helena: „O, Elohim, dragul meu Învățător! Cine s-ar putea teme de Tine, care ești prietenul tuturor? Pe de altă parte, când omul își amintește de Divinitatea Ta înnăscută, de care nici un păcătos nu se poate apropia fără să moară, este imposibil ca el să nu se teamă puțin, la gândul că Te-ai putea mânia în fața nenumăratelor noastre păcate, distrugându-ne pe toți într-o singură clipă! Până să aflu cine ești cu adevărat, nu mă temeam atât de tare de Tine! Te consideram un om înțelept și bun, prieten apropiat al lui Elohim, care ar putea interveni pe lângă Acesta în favoarea mea. Ce șoc a însemnat însă pentru mine să aflu că Tu ești de fapt Elohim însuși! O, vai nouă, cum să nu ne temem? Iar peste toate, văd că ai convocat acest consiliu suprem, care va fi probabil Ziua Judecății de Apoi... Cum să nu mă tem, știind cât de păcătoasă apar în fața Ta?”

15. Îi răspund Helenei pe un ton cât mai blând: „Așadar, de asta ți-e frică! Ei bine, dacă te temi atât de tare de Mine, trebuie să înțeleg că nu Mă mai iubești la fel de mult? Ce Mă voi face Eu dacă vei rupe legătura noastră de prietenie sub pretext că Eu sunt Cel Atotputernic? Helena, spune-Mi dacă Mă mai iubești la fel de mult ca înainte, când Mă considerai doar un fel de Petru sau Iosif!”

16. Oarecum ușurată, Helena îmi răspunde: „O, Elohim și iubitul meu Învățător! Ce întrebare poți să-mi pui! Dacă Te îngrijorează iubirea mea pentru Tine, pătrunde în inima mea și vezi dacă mai există loc în ea și pentru iubirea față de altcineva! Eu nu Te iubesc decât pe Tine, așa că nu trebuie să Te temi că această iubire ar putea înceta vreodată. Teama mea se naște numai din păcatele cu care mă prezint în fața Ta!”

17. Eu: „Ei, ei, draga Mea Helena, se pare că până la urmă ne vom înțelege. Haide, îmbrățișează-Mă și sărută-Mă din nou, așa cum ai făcut mai devreme!”

18. Helena își șterge ochii de lacrimi, după care îmi spune cu vocea tremurând de iubire: „Hm, nimic nu mi-ar face o plăcere mai mare, date fiind sentimentele pe care Ți le port, dar cum rămâne cu sfințenia și cu atotputerea Ta?”

19. Eu: „O, nu ține cont de ele! Fă ceea ce îți poruncește inima și te vei convinge astfel că sfințenia și atotputerea Mea nu îți vor mușca nici măcar vârful nasului!”

20. În fața acestei încurajări, teama o părăsește complet pe Helena, care se aruncă la pieptul Meu și îl sărută. După o vreme, ea spune: „O, Elohim, o, Elohim! Ce bine mi-ar părea dacă aș putea rămâne la pieptul Tău pentru eternitate! Cum este însă posibil, iubitul meu Învățător Elohim, să îți contești astfel propria esență (n.n. teribilă)? Așa ceva nu mi-aș fi imaginat niciodată pe pământ! Tu ești atât de blând, de bun și de amabil cu noi toți! Cine nu se topește de iubire pentru Tine nu poate fi om!”

21. Eu: „Ei, se pare că ne-am împăcat din nou, și acest lucru îmi face cea mai mare plăcere! Haide, vino și așează-te la masa rotundă a consiliului! Te voi așeza chiar lângă Mine și aștept de la tine să ne spui părerea ta în legătură cu pământul: ce putem face pentru a salva această planetă de toată răutatea care există pe ea?”

22. Helena: „Nu, nu, așa ceva este imposibil! Eu - să îți dau Ție vreun sfat?! Mă tem că lumea s-ar duce de râpă...”.

23. Eu: „Hei, draga Mea Helena, te asigur că nu îți vom cere sfatul cu forța. Dacă prin minte îți va trece însă vreo idee sclipitoare, nu te sfii să Mi-o împărtășești la ureche. Chiar dacă nu vei îndrăzni să vorbești cu voce tare, voi avea Eu grijă să le-o transmit celorlalți membri ai consiliului”.

24. Helena: „O, mult iubitul meu învățător Elohim! Cine Te privește și Te ascultă vorbind atât de simplu și de direct n-ar crede că Tu ești însuși Elohim cel Atotputernic! Și totuși, Tu ești El, iar de acest lucru îmi dau seama acum mai bine ca oricând! O, iubirea mea pentru Tine s-a aprins atât de puternic încât simt că aș putea exploda! Sper că nu o să-mi reproșezi acest lucru, căci pur și simplu nu mă pot abține! Cum se face că ești atât de bun, de simplu, de blând și de modest?”

25. Eu: „Poți să Mă iubești oricât de mult dorești! Acest lucru nu Mă deranjează absolut deloc. Te asigur însă că oricât de mare ar fi iubirea ta pentru Mine, iubirea Mea pentru tine o întrece cu mult! Nu contează însă. Este normal ca Elohim să aibă o capacitate mai mare de a iubi decât spiritele pe care le-a creat, tocmai pentru că este infinit!”

26. Helena: „Te implor, nu mai fii atât de bun cu mine, căci simt că aș putea muri din iubire pentru Tine!”

27. Eu: „O, nu-ți face probleme în această privință! Chiar dacă ar fi să leșini de iubire, te asigur că dispun de întăritorul necesar pentru a te readuce din nou la viață. Haide mai bine să ne îndreptăm către masa rotundă a marelui consiliu. Vino așadar cu Mine și așează-te chiar lângă Mine”.

28. Helena Mă urmează cu sfială și se așează lângă Mine, roșie de rușine, în timp ce toată lumea își ocupă locurile. După o vreme, se obișnuiește și ea cu situația, așteptând cu nerăbdare începerea marelui sfat.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 79 - Începe venerabilul consiliu. Întrebarea Domnului: „Ce se va întâmpla cu pământul?”
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.10.2010, 15:59 View PostDownload Post

Capitolul 79
Începe venerabilul consiliu. Întrebarea Domnului: „Ce se va întâmpla cu pământul?” Iau cuvântul Adam, Noe, Avraam, Isac și Iacov.

1. După ce, o vreme, toată lumea păstrează tăcerea, Helena Mă întreabă: „Doamne, cine va vorbi primul? Cine este bărbatul atât de venerabil care stă așezat lângă mine, de cealaltă parte față de Tine?”

2. Îi răspund în șoaptă: „Draga Mea, Eu voi fi cel care va începe discuția, de îndată ce voi simți că toată lumea este pregătită. Cât despre bărbatul care stă lângă tine, acesta este patriarhul Adam, care arată exact așa cum a trăit pe pământ, acum circa 6000 de ani, fiind primul om creat de Mine. Lângă el se află Noe, apoi patriarhul Avraam, urmat de Isac și de Iacov. Urmează apoi Moise și David. Cei 12 înțelepți care urmează după ei sunt cei 12 apostoli ai Mei (inclusiv Matia - Faptele Sf. Ap.1:26). În spatele lor stau alți doi apostoli: Pavel și Iuda, cel care M-a trădat. Pe ceilalți îi cunoști. Acum cred că te-ai lămurit în privința companiei în care te afli.

3. Cât despre sarcina acestui consiliu, aceasta îți va deveni evidentă la sfârșitul discuțiilor. Acum fii atentă, căci toți cei de față s-au liniștit din punct de vedere emoțional, așa că voi începe să vorbesc. Chiar dacă voi rosti uneori cuvinte dure, nu trebuie să te temi, inclusiv dacă își vor face apariția anumite viziuni nu tocmai plăcute. Dacă te vei simți speriată, apucă-Mă de braț și vei fi imediat întărită!”

4. Mă adresez apoi adunării cu următoarele cuvinte: „Ei bine, copiii Mei! Prietenii Mei! Eu, Părintele vostru, al tuturor, Dumnezeul, Domnul și Creatorul tuturor lumilor, vă întreb: cum vă place ce se întâmplă la ora actuală pe planeta pământ? Și ce doriți să fac cu această planetă?”

5. Adam îmi răspunde primul: „Doamne, Tu, care ești iubirea eternă! Pământul nu s-a aflat niciodată într-o situație mai nefericită ca acum, dar nici grația Ta nu a fost vreodată mai mare! De aceea, procedează în acord cu această grație! Privește, oceanul pământului, care reprezintă ochiul planetei, a orbit. Aprinde acest ochi cu flacăra Ta și luminează astfel abisul, pentru a-i speria pe toți monștrii care trăiesc în el, făcându-i să piară de spaimă, ca o răsplată pentru faptele lor malefice! Așa văd lucrurile eu, primul om creat pe această planetă”.

6. Ia apoi cuvântul Noe: „Doamne, m-am rugat întotdeauna Ție cu mare credință, păstrându-mi nezdruncinată credința și iubirea față de Tine! Acum circa 4000 de ani, fratele meu Mahel a privit în jos de pe înălțimile sacre și și-a propus să facă o călătorie la Hanoh, locul în care Drohut și Fungar-Hellan semănau teroarea în inimile oamenilor*. M-ai chemat atunci și m-ai instruit să îmi construiesc o arcă suficient de încăpătoare pentru a-mi salva familia și animalele pământului, care au fost conduse către arcă prin puterea Ta.

7. Am făcut așa cum m-ai învățat, Doamne, iar viitorul mi-a revelat cât de bine am procedat ascultându-Ți sfatul. La vremea respectivă, umanitatea era complet decăzută, făcând numai fapte rele, care profanau creația ieșită din mâinile Tale. Și totuși, nici chiar în acele zile aceste fapte malefice nu se petreceau haotic, ci în acord cu o anumită ordine prestabilită și foarte riguroasă; minciunile, aroganța și pornirile dictatoriale ale oamenilor nu erau nici pe departe atât de copleșitoare cum au ajuns să fie astăzi, influențând întreaga umanitate care trăiește pe pământ.

8. Într-adevăr, oamenii erau cruzi și în acele vremuri, iar o parte din faptele lor nu și-ar putea găsi un echivalent nici chiar în zilele noastre, dar oamenii moderni s-au transformat în hiene și în tigri, comițând cruzimi care fac să se cutremure întregul univers. În acele vremuri Tu ai trimis un potop teribil asupra muritorilor, înecându-i astfel pe toți făcătorii de rele. Mă întreb cum o să procedezi acum, Doamne... Din fericire, cunosc foarte bine măreția iubirii Tale, inclusiv faptul că ai regretat atunci faptul că ai fost nevoit să îneci aproape întreaga umanitate, căci printre cei care au pierit atunci au fost numeroși copii ce sugeau încă la pieptul mamei lor. Mă întreb așadar dacă vei mai purifica odată, printr-un foc puternic, acest pământ care a ajuns de o mie de ori mai murdar decât era în acele timpuri, făcându-l astfel demn să primească din nou pe suprafața lui picioarele Tale sfinte”.

9. După ce Noe și-a încheiat discursul, a luat cuvântul patriarhul Avraam, care Mi-a cerut permisiunea să vorbească. I-am răspuns: „Vorbește, căci tu ești cel căruia i-am făcut cândva promisiunea, iar aceasta trebuie respectată!”

10. Avraam: „Doamne, în fața Ta, un singur an nu diferă cu nimic de 10.000 de ani, căci timpul și spațiul au izvorât din Tine, iar Tu Te afli mai presus de ele. Trecutul cel mai îndepărtat și viitorul pe care nimeni nu îl poate bănui sunt pentru Tine istoria unei singure zile! Natura Ta este iubirea, iar înțelepciunea Ta este bunătatea! Sentimentele Tale sunt la fel de catifelate ca lâna, iar inima Ta este la fel de blândă ca o briză plăcută de seară. Calea Ta este compasiunea, dar și dreptatea inimii.

11. Atunci când m-am certat cu fratele meu pentru pământul din țara Canaanului, Tu mi-ai încercat inima și ai descoperit că aceasta este plină de îngăduință. De aceea, ai trezit în sufletul meu dorința de a mă împăca cu Lot, căruia i-am spus: «Frate, alege după placul inimii, căci acest ținut este nesfârșit. De ce să ne certăm pentru posesiunea lui? Dacă dorești, poți să te desparți de mine, iar dacă preferi, poți rămâne aici! Dacă te vei îndrepta către apus, eu o voi lua către răsărit, astfel încât pacea și unitatea să domnească între noi și între cei care ne vor urma. Pe de altă parte, dacă dorești să rămâi, nu ai decât să îmi indici direcția în care dorești să o apuc, iar eu voi respecta voința ta. Cert este că împreună nu mai putem trăi, căci tu nu dorești pacea!»

12. Lot a ascultat cuvintele mele și mi-a răspuns: «Frate, doresc să merg către apus. Aceasta este opțiunea mea. Cât despre cine va rămâne și cine va fi nevoit să plece în celelalte direcții, către miazănoapte, către răsărit sau către miazăzi, tu ești cel care trebuie să decidă! Indiferent pe ce cale o vei apuca, nu îl uita însă pe Lot». Ne-am binecuvântat apoi unul pe celălalt și ne-am îndreptat fiecare în direcția aleasă: el către asfințit, iar eu către răsărit.

13. Cei care l-au urmat pe Lot au construit Sodoma și Gomora, devenind din ce în ce mai sălbatici. I-am trimis mesageri lui Lot, avertizându-l că încalcă voința Ta, dar în zadar. O parte dintre ei au fost uciși, iar cei care s-au întors mi-au adus vești dintre cele mai neplăcute. Mi-ai încercat atunci din nou inima și Ți-ai dat seama că aceasta este curată în fața Ta. De aceea, mi-ai trimis mesageri celești care m-au informat în privința intențiilor Tale legate de Sodoma și de Gomora. Auzind aceste vești teribile, eu m-am întristat și Te-am rugat să îi salvezi măcar pe cei drepți, dar ochiul Tău a cercetat acel popor și nu a găsit nici un om drept, cu excepția lui Lot. Și într-adevăr, pe acesta l-ai salvat, Doamne! Cât despre Sodoma și Gomora, acestea au fost distruse de focul trimis de sus!

14. După ce cele două orașe, împreună cu populația lor și cu animalele care trăiau acolo, s-au scufundat în mlaștină, știu că inima Ta a privit cu compasiune către ele, întristându-se în fața teribilei judecăți la care a fost nevoită să le supună. Ai făcut atunci un legământ cu mine, promițând umanității o mare grație.

15. Până în prezent, Ti-ai respectat întru totul această promisiune. Nu este mai puțin adevărat că o promisiune a Ta este eternă, deci depășește momentul prezent. O, Doamne! Adu-Ți aminte de legământul și de promisiunea pe care mi-ai făcut-o, acum mai mult ca oricând, căci umanitatea se află într-o stare de agitație maximă! Tu îi cunoști pe dușmanii copiilor Tăi și știi cât de mare este lăcomia și încăpățânarea lor! Privește cât de mult s-au înmulțit lupii, hienele și tigrii pe această sărmană planetă, făcând ravagii printre turmele Tale de miei, pe care îi sfâșie cu colții lor ascuțiți! O, Doamne! Procedează din nou ca pe timpul Sodomei și Gomorei, și prinde acești lupi, aceste hiene și acești tigri, sacrificându-i pentru toate faptele rele pe care le-au făcut și pentru toate chinurile la care i-au supus pe copiii Tăi! Cruță în schimb sângele celor drepți, și mai ales pe cel al copiilor Tăi!”

16. În continuare, se ridică Isac, care spune: „O, Doamne! Eu sunt prima frunză care a crescut pe marele copac al vieții, în acord cu promisiunea pe care i-ai făcut-o părintelui meu Avraam. Sărmanul copac era în acele timpuri izolat și gol, căci el era copacul vieții din grădina iubirii, iar pământul era ocupat numai de progeniturile șarpelui! Doamne, Tu ai privit atunci cu compasiune către copacul uscat al copiilor Tăi, pe care i-ai regenerat de la rădăcină către vârf, dându-i un nou impuls vital! Și iată, eu am fost prima frunză verde care a crescut pe el.

17. Văzând această primă mlădiță vie a speranței, Avraam a fost copleșit de fericire, dar a fost plăcerea Ta, Doamne, să îi suprimi această bucurie și să îi încerci credința. I-ai poruncit așadar să mă ucidă și să mă sacrifice arzându-mă pe rug. Ai făcut acest lucru numai pentru a-i arăta șarpelui cât de mare este credința fiului Tău, Avraam! Când Avraam și-a demonstrat credința, ascultând cuvântul Tău, l-ai învățat să dea drumul unui țap prin tufișurile muntelui, ca o imagine vie a lui Satan și a dorinței lui de a domina pământul. Într-adevăr, țapul și-a prins imediat coarnele în tufișurile dese, semn al încăpățânării, neascultării, aroganței și dorinței sale avide de dominație. Tata a prins apoi țapul, l-a înjunghiat și l-a pus în locul meu pe altarul sacrificial care ardea.

18. O, Doamne, procedează și astăzi la fel ca atunci: condu țapul lumii exterioare către tufișuri și fă-l să își încurce coarnele în acestea. Așează-l apoi pe altarul de foc, ca simbol al pocăinței. Deși țapul părea doar un simbol al acelor vremuri, la fel cum eu eram doar un simbol al venirii Tale în lume și al celei de-a doua creații care avea să apară în urma marii Tale acțiuni de mântuire, trebuie să recunoaștem că țapul a crescut totuși fără măsură, ajungând să împungă cu coarnele sale chiar și cerurile Tale. De aceea, aprinde acum altarul sacrificial pe pământ! Prinde acel animal nerușinat, care și-a încurcat coarnele în tufișurile dese ale pasiunilor lumești, iar apoi înjunghie-l și aruncă-l în focul sacrificiului!

19. O, Doamne, nu mai ezita, căci lăcomia nesățioasă a acestui animal va devora în curând toate frunzele verzi din copacul vieții. Respectă-Ți promisiunea, Tată preasfânt, căci iată, a sosit timpul, iar copiii Tăi ne asurzesc cu strigătele lor: «Părinte preasfânt, ridică-Ți mâna dreaptă! Ia în ea toporul dreptății Tale și ucide animalul care începe să atace cu coarnele sale chiar și împărăția cerurilor.» Amin!”

20. În continuare, ia cuvântul Iacov: „O, Doamne, Tu Te-ai luptat cu mine, nelăsându-mă să îmi continui călătoria. Când m-am revoltat împotriva Ta, Tu m-ai lovit șoldul, făcându-mă să șchiopătez pentru tot restul vieții! Această lovitură nu mi-a făcut însă nici un rău, căci eu m-am luptat cu Tine din iubire. Toți copiii mei au avut însă același semn din naștere, purtând urmele luptei noastre și suferind din cauza lui. Din păcate, această suferință a ajuns astăzi aproape insuportabilă. De aceea, te implor, Doamne, eliberează-i pe acești copii de consecințele trecutului: de urmările loviturii pe care mi-ai dat-o atunci, și de durerea care derivă din ea!

21. Am aspirat timp de 14 ani la grațiile divinei Rahila, dar Tu mi-ai dat-o de soție pe urâta Lea. Am acceptat fără să crâcnesc, deși am fost nevoit să suport apoi persecuțiile Rahilei, timp de alți 14 ani. Abia atunci ai fost de acord să o iau de soție, dar cu condiția să rămână gravidă, așa că am fost nevoit să-i înlocuiesc pântecul, ca să poată primi sămânța mea, dându-i viață. O, Doamne, am acceptat și de această dată înțelegerea cu Tine, deși mi-a fost foarte greu.

22. Te implor, renunță acum la această severitate! Ia fertilitatea Leei și dăruiește-i-o Rahilei, pentru ca pământul să scape de progeniturile șarpelui, iar pe solul său să nu mai pășească decât copiii celești ai Rahilei. Sau lasă-i pe Iosif și pe Veniamin să se nască simultan din pântecul Rahilei, și oprește izvorul Leei!” (*- Vezi și „Casa Domnului” de Jakob Lorber, n.r.)
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 80 - Domnul potolește nerăbdarea Helenei. Iau cuvântul Moise și David.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.10.2010, 16:04 View PostDownload Post

Capitolul 80
Domnul potolește nerăbdarea Helenei. Iau cuvântul Moise și David.
Intervenția Helenei și cuvântul final al lui David.

1. Helena îmi șoptește la ureche: „Bine, Doamne, scumpul meu Iisus, dar nu spuneai că Tu vei fi primul vorbitor? Văd că toată lumea ia cuvântul, dar Tu nu faci nici un comentariu; mai mult, nu am văzut nici una din acele apariții în legătură cu care m-ai avertizat. Ce trebuie să înțeleg din toate acestea? Te implor, explică-mi ce se petrece”.

2. Eu: „Draga Mea Helena, ai puțintică răbdare, căci toate lucrurile îți vor deveni clare în cel mai scurt timp. Oricum, nu uita că Eu am fost cel care a deschis conferința, punându-le celor de față o întrebare extrem de importantă. Acum este rândul lor să răspundă, căci au datoria să își aducă o contribuție la această discuție. De îndată ce vor termina, voi lua din nou cuvântul.

3. De altfel, nu contează prea mult când voi lua cuvântul, căci Eu sunt întotdeauna primul vorbitor, iar discursul Meu este întotdeauna întâiul, pentru simplul motiv că Eu sunt Cel Dintâi! Înțelegi ce îți spun? Haide, liniștește-te și ascultă cu atenție discursul lui Moise! Cât despre apariții, acestea se vor produce mai târziu, când voi lua Eu cuvântul. Privește, Moise s-a ridicat deja în picioare; haide să-l ascultăm!”

4. Helena pare să se fi calmat cât de cât. Moise își începe discursul cu o atitudine demnă: „Doamne, când poporul Tău pătimea sub tirania egiptenilor, Tu m-ai trezit pe mine și m-ai transformat în eliberatorul poporului Tău. Am trăit la curtea Faraonului, așa că știam totul despre planurile brutale pe care le avea acesta în privința poporului Tău. Furia lui s-a manifestat prin uciderea tuturor întâilor născuți, dar nu s-a potolit deloc. M-am rugat de multe ori în acele vremuri, în secret, să îți eliberezi în sfârșit poporul de tirania jugului său greu - dar pe vremea aceea nu îți aplecai atât de ușor urechile la rugăciunile celor care Te iubeau!

5. Văzând că furia regelui devine din ce în ce mai mare și nemaisuportând să asist la o nouă schingiuire a unui israelit, l-am dezarmat pe călău, l-am ucis și l-am îngropat în nisip. Aflând ce s-a întâmplat, Faraonul a dispus căutarea și uciderea mea, dar am reușit să scap, fugind la mideeni. Aici, am fost primit și adăpostit de preotul Reguel, care avea șapte fiice. Așa se face că în scurt timp m-am trezit soțul uneia dintre ele, pe numele ei Zippora. Tatăl fetei m-a numit atunci păzitor al turmelor fratelui său, Jethro!

6. Odată, pe când păzeam turmele lui Jethro la poalele muntelui Horeb, mi-a apărut unul din îngerii Tăi, care m-a chemat într-un loc în care ardea un tufiș. Am auzit atunci vocea Ta, care mi-a poruncit să îmi scot sandalele din picioare, căci pământul pe care mă aflam era sfânt. Mi-ai poruncit apoi să plec în Egipt și să îți eliberez poporul. Mi-ai dat în acest scop și un baston, cu ajutorul căruia am putut să îl înving pe Faraon, a cărui inimă ai împietrit-o de șapte ori, căci a refuzat să Te recunoască.

7. O, Doamne, la ora actuală conducătorii mari și mici ai pământului au inimile mult mai împietrite decât o avea Faraonul. Ei nu se mai limitează doar la sacrificarea întâilor născuți pentru întărirea puterii lor, dar trimit oamenii cu miile pe câmpurile de luptă, punându-i să se omoare unii pe ceilalți într-o manieră infinit mai brutală decât o făceau păgânii ignoranți de altădată. Și totuși, aceștia sunt botezați în numele Tău și cunosc perfect Cuvântul Divin și porunca Ta: «Să nu ucizi!» Asta nu îi împiedică însă să continue cu crimele lor, căci au devenit orbi și surzi, și nu mai aud vocile disperate ale sărmanilor lor frați și nu mai văd greaua suferință a celor năpăstuiți!

8. O, Doamne, cât timp vei mai putea suporta să contempli aceste orori? Ridică-Te, Doamne, chiar acum, așa cum ne-ai promis cândva! Dă-mi înapoi bastonul cu care l-am învins pe Faraon, eliberându-Ți astfel poporul! Eu, credinciosul Tău Moise, sunt gata să cobor din nou pe pământ și să-i lovesc cu el pe toți cei răi și intransigenți, eliberându-Ti copiii de greul lor jug! O, Doamne, ascultă-l pe bătrânul Tău slujitor Moise, dar și plânsetele copiilor Tăi chinuiți! Sfințească-se numele Tău și facă-se voia Ta, acum și de-a pururi, precum în cer, așa și pe pământ!”

9. După Moise se ridică David, care spune: „Doamne, Spiritul Tău mi-a vorbit odată mie, servitorului Tău, spunându-mi: «Așează-te la dreapta Mea până când îi voi doborî pe toți dușmanii tăi la picioarele tale!» Doamne, tot ce mi-ai revelat atunci s-a împlinit, dar constat că dușmanii Tăi nu sunt complet subjugați, iar aroganța și roadele ei malefice nu au dispărut de pe pământ, ci dimpotrivă! Deși Spiritul Tău mi-a revelat atunci toate aceste lucruri - ele nu s-au îndeplinit! Umanitatea nu s-a schimbat deloc: nouă zecimi din ea este rea, și numai o zecime este bună!

10. Văzând că poporul Tău păcătuiește neîncetat, cerându-Ți peste toate un rege, Tu le-ai dat oamenilor regele dorit, dar cu mânie. Constat că această mânie a Ta continuă și astăzi, fără să se potolească deloc, căci toate popoarele au astăzi regi, inclusiv cele păgâne, și toți acești regi sunt imaginea perfectă a aroganței nesățioase și a orgoliului cel mai odios!

11. O, Doamne, când vei ridica oare cumplitul blestem pe care l-ai aruncat asupra planetei pământ, introducând din nou străvechea și sfânta constituție a patriarhilor? Vezi și Tu cum se târăsc nerușinații profitori, complet lipsiți de scrupule, la picioarele despoților, tămâindu-i și lăudându-i în fel și chip, numai pentru a obține beneficii personale. Dacă cineva îndrăznește să îi spună regelui adevărul curat, el este condamnat la moarte, deși orice rege are nevoie de adevăr într-o mai mare măsură decât de lumina ochilor. Toți cei care încearcă să proclame adevărul pe pământ sunt condamnați instantaneu pentru înaltă trădare, fiind expediați de urgență pe lumea cealaltă.

12. O, Doamne! Și pe vremea domniei mele existau multe lucruri rele pe pământ, dar nici pe departe atât de rele ca astăzi! Cel puțin, eu îi prețuiam pe înțelepții care îmi spuneau adevărul; dar astăzi toate lucrurile s-au întors cu susul în jos! Cei înțelepți sunt persecutați de parcă ar fi niște fiare sălbatice; în schimb, mincinoșii și lichelele sunt decorați și au parte de toate onorurile!

13. Doamne, lucrurile nu mai pot continua în acest fel! Trimite-i în iad pe cei a căror natură este pur malefică, dar nu lăsa iadul să se instaleze cu drepturi depline pe pământ! Te implorăm cu toții să pui în sfârșit capăt domniei iadului pe această sărmană planetă oropsită de milenii! Dăruiește-le oamenilor regi așa cum am fost eu, pentru ca oamenii să nu se transforme complet în niște diavoli, profanându-Ți numele! Căci cine Te laudă pe Tine în iad, și ce diavol Te slăvește pe Tine?! Haide, ridică-Te, Doamne, și nimicește-Ți dușmanii! Facă-se voia Ta! Amin”.

14. Încântată la culme de discursul revoluționar al lui David, Helena nu se mai poate stăpâni, ridicându-se veselă în picioare și aplaudându-l la scenă deschisă pe antevorbitor: „Bravo, bravo, domnule David! Ai fost într-adevăr un rege cât se poate de înțelept cât timp ai trăit pe pământ. Dacă ar mai exista și astăzi asemenea regi, supușii lor ar trăi într-o fericire continuă! Regii de astăzi nu mai știu însă ce înseamnă omul și care este adevărata lui valoare; ei se consideră zei pe pământ, impunându-le oamenilor nu doar niște impozite exorbitante, ci chiar să-i adore la scenă deschisă, în timp ce alții se comportă ca niște animale rapace! Domnule David, nu este deloc greu să îți imaginezi ce simt sărmanii oameni care sunt conduși de astfel de lideri! Eu sper din toată inima ca Domnul nostru atotputernic și Tatăl nostru preasfânt și preaplin de iubire Iisus să îi pună la locul lor pe acești conducători nedemni, care cred că ei sunt Dumnezeu pe pământ, în timp ce supușii lor sunt niște simpli viermi! Am dreptate sau nu?”

15. David îi răspunde cu prietenie Helenei: „Dragă Helena, deși ești o descendentă foarte tânără a poporului meu, nu pot să nu recunosc că ai perfectă dreptate și să nu-ți laud înțelepciunea, căci dorința ta este cât se poate de dreaptă și de justă.

16. Regii nu trebuie să dispară de pe pământ, dar ei trebuie să coboare de pe tronurile lor aurite în mijlocul popoarelor lor, devenind ei înșiși oameni printre oameni și împărțind în rândul populației adevărata dreptate! La rândul lor, popoarele au datoria să nu le ceară regilor lor decât ceea ce este drept și bun, fără să exagereze în nici un fel. Din păcate, hățurile sunt strânse acum de ambele părți, așa că este greu să dezamorsezi situația fără ca ele să se rupă! Regii au tendința să își subjuge popoarele, iar popoarele să își alunge regii.

17. Singurul care mai stă astăzi între regi și popoarele lor, fiind capabil să restabilească ordinea prin mijloace care nouă ni se par misterioase, este Domnul nostru, Iehova-Savaot! Marea operă îi aparține numai Lui! Acesta este adevărul, draga mea”.

18. Helena: „Așa este! Ești într-adevăr un rege foarte înțelept. Ce mai, ai perfectă dreptate!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 81 - Discursul dur al lui Petru referitor la Biserica romano-catolică.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.10.2010, 16:10 View PostDownload Post

Capitolul 81
Discursul dur al lui Petru referitor la Biserica romano-catolică.
Răspunsul înălțător al lui Pavel referitor la grația divină.

1. Următorul vorbitor care se ridică este Petru, care ia cuvântul în numele tuturor apostolilor: „O, Doamne, iubirea mea și viața mea! În Roma, străvechea capitală a păgânilor, domnește astăzi un tiran. Domnia lui a durat aproape o mie de ani, iar tirania lui include elemente păgâne și iudaice, amestecate cu doctrina Ta sfântă. Acest tiran își spune Papă și se consideră reprezentantul Tău pe pământ. Mai mult, el numește tronul pe care stă scaunul «meu», și se consideră el însuși succesorul meu!! Pretinde că dispune de întreaga putere a Duhului Tău Sfânt, dar ori de câte ori este supus unor presiuni lumești din partea celor pe care îi conduce, nu apelează niciodată la această putere, ci doar la ceilalți lideri politici ai pământului. Acest papă se află la ora actuală în încurcătură și o invocă deschis pe Maria - chipurile, unica lui susținătoare - pentru protejarea și restaurarea regatului lui. Evident, el nu refuză nici ajutorul celorlalte puteri terestre, deși se face că protestează împotriva lor, ca lumea să creadă că dispune de o protecție mai mult decât suficientă din ceruri, așa că nu mai are nevoie și de cea lumească. Când, în sfârșit, acceptă totuși ajutorul puterilor terestre, el sugerează că acestea sunt inspirate discret de atotputernica regină celestă, pentru a salva astfel Biserica lui Dumnezeu de capcanele iadului! - Ei bine, Doamne, ce spui Tu de atâta ipocrizie?

2. Fratele Pavel a creat această biserică, punându-i bazele pe principiile adevărului și purității, care s-au menținut timp de câteva secole în forma lor primordială. În ultimii aproape o mie de ani, această comunitate s-a transformat însă într-o organizație păgână și malefică, care nu urmărește nimic altceva decât să obțină tot mai mult aur și argint, tot mai mult prestigiu, dar mai ales o putere dictatorială asupra tuturor popoarelor pământului. Pentru a-și atinge scopurile, ea își trimite misionarii educați după principiile sale perfide în toate colțurile lumii! - Spune, Doamne, chiar nu ai de gând să pui odată capăt acestor abuzuri îngrozitoare?

3. Privește, popoarele care au acceptat să fie legate la ochi prin această credință în așa-zisa fiică a cerului (n.n. biserica romano-catolică) i-au smuls în sfârșit acesteia masca strălucitoare. Ea încearcă la ora actuală să aline lacrimile, dar pe obraz îi curg propriile sale lacrimi. Doamne, facă-se voia Ta! După părerea mea, această poveste stupidă a durat prea mult! Sunt de părere că ar trebui să o scoți pe această creatură din cartea vieții, transferându-i numele în cartea morții!

4. Căci dacă îi vei permite să prindă puteri, ea nu numai că nu va transforma pe nimeni, dar va îmbrăca hainele strălucitoare ale unei prostituate, pentru ca cei care cred în Tine să fie ispitiți de pântecul ei masiv și senzual, închinându-se ei, astfel încât în final nu vei avea de ales decât să procedezi la fel ca în cazul Sodomei și Gomorei.

5. Nu este mai puțin adevărat că această super-prostituată a născut numeroși copii minunați, bucurându-se astfel de răbdarea Ta infinită și de compasiunea Ta timp de mai bine de o mie de ani, motiv pentru care eu și frații mei ne-am bucurat peste măsură.

6. La ora actuală ea a rămas însă din nou însărcinată, datorită marii ei depravări, așa că nu va mai putea naște decât foarte puțini copii minunați. De aceea, eu cred că a sosit timpul ca ea să își primească răsplata cuvenită. Facă-se însă voia Ta sfântă, și nu a mea, acum și de-a pururi, și în vecii vecilor, amin!”

7. Îi spun lui Pavel: „Frate Pavel, spune-ne și tu în ce măsură ești de acord, în calitatea ta de fost învățător al păgânilor, cu aceste discursuri și cu aceste sugestii? Căci părerea ta referitoare la păgâni are importanța ei bine stabilită. Așa cum ți-am promis cândva, de tine depinde acum judecarea națiunilor pământului!”

8. Pavel se înclină în fața Mea și spune: „O, Doamne, i-am abordat pe păgâni din toate unghiurile și le-am predicat cuvântul Tău, pe care l-au primit cu mare bucurie, devenind astfel părtași la grația Ta, chiar dacă erau născuți din părintele tuturor minciunilor și al aroganței. Să nu uităm că cei care l-au crucificat pe Înaltul mesager al lui Dumnezeu, fără să-L recunoască, au fost chiar copiii lui Avraam! De aceea, Te întreb: cine merită într-o mai mare măsură grația Ta, păgânii sau descendenții lui Avraam? Ce avantaj mai au astăzi evreii în fața păgânilor? Este oare meritul lor că Dumnezeu le-a vorbit cândva liderilor lor, sau este grația pură a lui Dumnezeu? La urma urmei, câți evrei mai cred astăzi că Dumnezeu le-a vorbit strămoșilor lor? Din păcate, justiția sau meritele nu mai pot fi găsite astăzi pe pământ, nici în rândul evreilor, nici în cel al păgânilor. Singurul care este drept și just este Domnul Dumnezeul nostru! Cât despre oameni, indiferent dacă sunt evrei, păgâni sau creștini, cu toții sunt ipocriți și nedemni în fața lui Dumnezeu!

9. Pe de altă parte, de vreme ce injustiția păgânilor se închină în fața justiției lui Dumnezeu, pe care o slăvește, cum ar mai putea fi judecați aceștia? Te mai poți mânia Tu pe ei, Doamne? Nu pot să-mi imaginez nici o clipă așa ceva, căci atunci ai deveni nedrept, Tu, Dumnezeul dreptății, iar acest lucru ar fi imposibil! Cine ar mai putea susține această lume dacă Dumnezeu însuși ar adopta căile omului?

10. Ce merit avem noi dacă strigăm: «Doamne, ia seama la nedreptatea creaturilor Tale?» Cu siguranță, nici unul! Noi știm foarte bine că toți oamenii sunt păcătoși în fața lui Dumnezeu, întrucât stă scris: «Nimeni nu este drept în fața lui Dumnezeu!» Dat fiind că știm acest lucru, cum ți-am putea cere noi Judecata de Apoi a celorlalți, de vreme ce noi înșine nu suntem fără de păcat în fața Ta?

11. Spune-mi: cu ce merite se poate lăuda în fața Ta femeia frumoasă care îți stă acum alături? Ce virtuți a acumulat ea în fața lui Dumnezeu? Dacă ea se află acum la dreapta Ta, acest lucru se datorează exclusiv grației Tale! La rândul meu, ce merite am avut eu, după ce i-am persecutat atâta vreme pe cei care credeau în Tine? Nici unul, căci eu am fost o personificare a răului și a nedreptății. Dar Tu, Doamne, nu ai privit păcatele mele, ci m-ai chemat la Tine, ca și cum aș fi fost un om drept. Din fericire, eu am ascultat chemarea vocii Tale, iar grația Ta m-a mântuit! Cine Te poate acuza pe Tine de injustiție pentru că mi-ai absolvit păcatele prin grație?

12. Care dintre voi poate spune în fața lui Dumnezeu că are o inimă înțelegătoare și înțeleaptă? Vă răspund eu: «Nici unul!» Cu toate acestea, fiecare dintre cei de față a încercat să îl convingă pe Domnul să impună o Judecată de Apoi! Care dintre noi poate spune că nu s-a despărțit cândva de Dumnezeu, devenind astfel o oroare în ochii Lui? Adevăr vă spun: nici unul dintre noi nu este cu ceva mai bun decât ceilalți oameni! Și totuși, toți cei care au vorbit înaintea mea au încercat să îl convingă pe Dumnezeu: «O, Doamne, privește marea răutate care domnește la ora actuală pe pământ și pedepsește-i pe oameni!»

13. Gândiți-vă, ce am face noi dacă Domnul s-ar ridica astăzi și ne-ar vorbi la fel cum s-a adresat evreilor din Ierusalim, atunci când i-au adus femeia adulteră?! Nici măcar unul dintre noi nu i-ar putea spune: «Doamne, am practicat întotdeauna binele și nu am comis niciodată vreun păcat!» Numai un nebun ar putea spune așa ceva, așa cum a procedat fariseul din templu care L-a lăudat pe Dumnezeu pentru că i-a permis să devină atât de virtuos! Noi știm însă că Domnul nu a acceptat lauda sa de sine, ci a ascultat rugăciunea celuilalt păcătos, colectorul de impozite!

14. De vreme ce cunoaștem cu toții aceste lucruri, cum se face că îi cerem Domnului să acționeze în acord cu ideile noastre, de parcă am fi mai înțelepți decât El? Ce virtuți avem noi, pe care nu le-am primit direct de la El? De ce ne lăudăm cu ele, cum și cum ar fi ale noastre, nu ale Lui, strigându-i la ureche și asurzindu-L: «Privește, privește, Doamne!», ca și cum ar fi orb și surd, sărac cu duhul și slab de înger?! Spuneți-mi, prieteni, am pășit noi vreodată pe o cale care să nu fi fost schițată mai întâi de degetul Lui?

15. De vreme ce tot ce avem noi vine de la El, de vreme ce nu putem fi nimic decât întru și prin El, cum putem spune atunci: «Doamne, fă să se îndeplinească ce ne-ai promis cândva și anihilează-i pe toți făcătorii de rele de pe pământ!»? Personal, această atitudine mi se pare o impertinență!

16. Gura omului a fost întotdeauna un mormânt deschis! Limba lui a rostit întotdeauna minciuni, iar picioarele sale l-au condus numai către vărsarea de sânge! Căile omului sunt inevitabil presărate cu obstacole, accidente, încercări, suferințe și dureri de toate felurile imaginabile. Nici un muritor nu a cunoscut vreodată adevărata cale a păcii în toate profunzimile ei, căci teama de Dumnezeu este percepută de el ca un fel de vis!

17. Noi știm foarte bine că legea este valabilă numai pentru cei care se supun ei, nu și pentru cei care se situează deasupra ei, sau care nu au auzit niciodată de ea! De aceea, noi suntem și vom rămâne de-a pururi datornicii lui Dumnezeu! Trupul nu poate fi justificat prin lege în fața lui Dumnezeu, oricât de corect ar acționa și oricât de mult ar respecta această lege! Căci legea nu poate conduce decât la recunoașterea păcatului, dar cel care recunoaște acest păcat este născut el însuși din păcat, deci este una cu el.

18. În aceste condiții, noi am primit o revelație nouă, prin care ni s-a spus că umanitatea poate ajunge la acea puritate care îi este plăcută lui Dumnezeu fără să mai respecte legea. Atunci de ce strigăm cu toții în cor: «Doamne, judecă-i și pedepsește-i pentru păcatele lor, și șterge-le numele din cartea vieții!» Am văzut că toți cei de față și-au încheiat cuvintele cu un răsunător: «Facă-se voia Ta!», dar acest lucru nu justifică ce se află în inimile lor! - Adevăr vă spun: personal, aș prefera să văd moartea cu ochii decât să îi spun Domnului: «Doamne, fă cutare sau cutare lucru!» Oare noi am fost cei care i-am dăruit Domnului mintea Sa, sau El a fost cel care ne-a înzestrat pe noi cu o minte? Și totuși, noi vorbim de parcă El ar avea cu adevărat nevoie de părerea noastră! Aș înțelege un asemenea comportament din partea unor copilași care încă mai sug la pieptul mamei lor, dar noi, locuitorii cerului, ar trebui să știm care este locul nostru real și care este al Domnului!

19. Cine dorește să judece păcatul ar trebui să fie el însuși fără de păcat, căci nici un păcătos nu poate judeca un altul. De vreme însă ce toți oamenii sunt niște păcătoși în fața lui Dumnezeu, și deci incapabili să împartă dreptatea, după ce criterii pot ei judeca?

20. Noi am acumulat, într-adevăr, anumite merite, care sunt autentice în fața lui Dumnezeu, dar acestea nu rezultă din recunoașterea sau nerecunoașterea păcatului, nici din respectarea legii, ci din credința în El și din iubirea noastră pură față de El! Altfel spus, aceste merite sunt rodul grației și compasiunii divine!

21. În fața lui Dumnezeu nu există diferențe între oameni, căci toți sunt la fel de păcătoși și nici unul dintre ei nu poate sta demn în fața Divinității! Abia după ce sunt primiți de Dumnezeu ca urmare a credinței lor devin ei drepți și lipsiți de păcat, dar acest merit nu le aparține lor, ci exclusiv grației lui Dumnezeu, care derivă direct din marea Lui operă a mântuirii. Așa cum noi nu L-am ajutat pe Dumnezeu să creeze imensa Lui creație, noi nu putem face nimic pentru a-L ajuta să mântuiască această lume! Noi nu putem juca nici un rol în această a doua creație, reînnoită, mai bună și mai frumoasă decât prima, întrucât noi înșine suntem cei mântuiți... Cum putem pretinde în aceste condiții că putem participa la judecata lui Dumnezeu (domeniul exclusiv al Acestuia), de vreme ce am fost noi înșine iertați de păcate și mântuiți?

22. Știți voi care este Scaunul Judecății lui Dumnezeu? Acesta este Hristos, în care sălășluiește de-a pururi plenitudinea Spiritului Divin! Din fericire pentru umanitate, Scaunul Judecății lui Dumnezeu a devenit un scaun al grației prin opera Lui, care îi permite să își arate compasiunea fată de oricine dorește!

23. Care sunt în schimb meritele noastre? Ce lege ne poate permite nouă să îi judecăm pe alții? Se poate vorbi oare de o lege în afara păcatului, sau de un păcat în afara legii?

24. Așa cum spuneam mai devreme, noi dispunem într-adevăr de anumite merite și de o anumită puritate în fața lui Dumnezeu, dar acestea nu au nimic de-a face cu legea, ci exclusiv cu grația Lui, care ne-a permis să participăm alături de El la opera mântuirii, direct proporțional cu credința noastră în El! Aceste merite și această puritate nu ne dau însă dreptul să stăm alături de El pe Scaunul Judecății, căci în fața Lui noi suntem aceiași păcătoși care am fost cândva, chiar dacă ne aflăm aici ca spirite mântuite.

25. De vreme ce am acumulat aceste merite în fața lui Dumnezeu ca urmare a credinței noastre în El, și nu a respectării legii, putem spune oare că această credință abolește legea? Nici vorbă! Dimpotrivă, credința întărește legea și o face să devină vie. Invers însă, lucrurile stau altfel: legea nu stimulează credința, ci o ucide, dacă nu a căpătat mai întâi de toate viață prin această credință!

26. Adevărata viață a credinței este iubirea, iar legea cea vie este ordinea iubirii! Atunci când credința este justă, întreaga ordine devine divină, în schimb, atunci când credința este falsă, iubirea devine la rândul ei falsă, iar ordinea ei este anihilată!

27. Ce spirit poate fi binecuvântat dacă are parte de o credință falsă, izvorâtă dintr-o doctrină falsă? Adevăr vă spun: cei care cred cu sinceritate într-o doctrină, fie ea și falsă, au parte de o credință autentică, așa că vor avea parte de grație! În schimb, vai celor care propovăduiesc doctrine false, căci ei sunt adevărații făcători de rele și cei care încalcă ordinea divină! Nici chiar pe aceștia nu îi putem judeca însă noi, ci numai Domnul!

28. Când cel mai mare și cel mai pur dintre spirite s-a luptat cu Satan pentru trupul lui Moise, lucru pe care tu îl cunoști foarte bine, frate Moise, atotputernicul spirit nu l-a judecat pe Satan, ci i-a spus: «Domnul te va judeca». Dacă nici chiar un înger de talia lui Mihail nu a îndrăznit să îl judece pe Satan, cum îi putem judeca noi pe frații noștri, sau cum îi putem cere Domnului să îi judece El? O, nu avem nici un drept să facem așa ceva!

29. După părerea mea, Domnul a luat deja toate măsurile necesare, fără să mai aștepte în nici un caz părerile noastre! De aceea, toate aceste discursuri sunt complet inutile. În schimb, dacă El ne va spune: «Faceți cutare și cutare», atunci va trebui să acționăm cu toții în acord cu voința Lui! Căci cuvântul Domnului înseamnă o sarcină deja îndeplinită în inimile noastre.

30. Îți mulțumesc, Doamne, pentru că ai plasat aceste cuvinte în gura mea! Sper ca ele să aducă cele mai bune roade asupra pământului, dar și în ceruri! Slăvit fie numele Tău de-a pururi! Amin”.

31. Eu: „Pavel, tu ești brațul Meu drept și ochiul Meu drept. Eu te-am ales pe tine să îmi fii armă, iar acest rol îl vei păstra pentru eternitate. Ai avut perfectă dreptate în tot ce ai spus, iar lucrurile stau exact așa cum le-ai numit tu!

32. Asta nu înseamnă însă că nu trebuie să le cerem părerea și acestor nou veniți. Abia la sfârșit vom formula deciziile corecte.

33. Robert Blum, este rândul tău să vorbești! Te întreb și pe tine: ce trebuie să facem cu această planetă care s-a scufundat de tot în sângele celor nevinovați? Cum putem să-i tragem la răspundere pe cei puternici, inclusiv pe cei care te-au executat pe tine?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 82 - Blum și Jellinek își spun părerea. Răspunsul Domnului.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.10.2010, 16:17 View PostDownload Post

Capitolul 82
Blum și Jellinek își spun părerea. Răspunsul Domnului.

1. Robert: „O, Doamne, personal, nu mai am nici un cont de reglat cu pământul, această planetă pe care trăiesc oamenii cei orbi și în esență răi! Dacă ar fi totuși să-Ți adresez o cerere, aceasta ar fi: «Iartă-i, Doamne, căci nu știu ce fac! Trimite în inimile lor pacea, smerenia și iubirea, căci numai în acest fel va putea redeveni pământul - altminteri, o planetă atât de frumoasă - o mamă iubitoare, sărutându-i cu iubire și dăruindu-le acea plenitudine a vieții născută din grația și compasiunea Ta!» Aceasta este singura rugăminte pe care Ți-o adresez în legătură cu pământul, Doamne.

2. Nu doresc să insist însă cu această rugăminte, Doamne, căci pornesc de la premisa că cererile și dorințele mele sunt la fel de imature în fața Ta cum sunt eu, posesorul lor! Eu cred că cel care încearcă să facă mai mult decât poate nu este decât un naiv, dar cel care își îngroapă crucea, în loc să o ducă în spinare, nu merită nici măcar să fie pedepsit, căci este un om slab și nevolnic! În schimb, dacă cineva descoperă ceva bun și frumos în inima sa și încearcă să scoată la lumină această comoară, în beneficiul tuturor fraților săi, atunci consider că această acțiune a sa este bună și nobilă. Căci intenția bună și consecințele sale benefice nu pot izvorî decât din adevărata iubire față de aproape - prima poruncă pe care le-ai dat-o Tu, Doamne, oamenilor!

3. Desigur, nu exclud posibilitatea ca ceea ce consider eu a fi bun pentru semenii mei să aibă consecințe opuse. Spre exemplu, dacă văd un om bolnav și am un remediu care întotdeauna a dat rezultate în astfel de boli, ce pot face eu dacă sărmanul suferind îmi cere ajutorul? Iubirea mea față de acest frate care suferă mă determină să încerc să îl ajut. De aceea, îi dau remediul, dar, spre surpriza mea, starea lui de sănătate se deteriorează și mai mult. Trebuia oare să îi refuz remediul, sub pretext că acesta i-a făcut rău? Nici vorbă! Acest rezultat nu ar trebui să mă împiedice ca și pe viitor să încerc să fac tot ce îmi stă în puteri pentru a face ceea ce conștiința mea consideră că este bine! Roadele acțiunilor mele nu depind însă de mine, ci de voința Ta, Doamne! De aceea, eu nu pot fi făcut răspunzător pentru rezultatele lor. Cam așa am procedat și pe vremea când am trăit pe pământ, la Viena, și când am încercat să îmi ajut concetățenii oprimați. Din păcate, rezultatele acțiunilor mele nu au fost cele scontate de mine. Cu toate acestea, consider că nu am greșit în nici un fel, căci eu le-am dorit acestora numai ceea ce am crezut că era cu adevărat bun pentru ei!

4. În mod similar, înclin să cred că există și la ora actuală numeroși oameni care fac ceea ce consideră ei că este bine. Trebuie oare aceștia executați dacă faptele lor nu aduc roadele scontate de ei? Nu cred, Doamne! Mai bine dăruiește-le lumina cea justă și trezește inimile lor, astfel încât să fie mântuiți de rău!

5. Știu că există pe pământ și foarte mulți oameni încăpățânați, ale căror creiere au fost spălate de ideologiile lor (singurele lucruri în care cred), mergând până acolo încât ar prefera să lase pământul să piară decât să renunțe măcar la una din ideile lor penibile. Știu însă la fel de bine că Tu, Doamne, dispui de o mare vâlvătaie, care poate topi această încăpățânare dură ca piatra, la fel de ușor ca și ceara! Dacă o singură scânteie din acest foc divin ar ajunge în inimile lor împietrite, acestea s-ar topi imediat, devenind cât se poate de flexibile!

6. Aceasta este părerea mea, dar și dorința mea cea mai arzătoare! Nu știu însă cum o vei privi Tu, așa că las rezolvarea întregii probleme în mâinile Tale!”

7. Eu: „Dragul Meu frate și prieten, și tu ai pus punctul pe i. Din gura ta a ieșit adevărul cel mai curat. De aceea, voi face și din tine o armă a Mea! Sugestia ta a fost cât se poate de nobilă, de benefică și de corectă, și doresc să te asigur anticipat că voi acționa întru totul în acord cu ea (de altfel, am și făcut deja acest lucru). Doresc însă mai întâi ca și fratele Jellinek să își aducă contribuția la această discuție, pentru a vedea în ce măsură este de acord cu cele spuse de tine. Ei bine, dragul Meu frate Jellinek, așteptăm să îți spui părerea!”

8. Jellinek: „O, Doamne, fratele Robert Blum a spus deja tot ce gândesc, la fel ca și marele Pavel înaintea lui, al cărui discurs a fost precum o mare de foc și de adevăr. Ce altceva aș mai putea adăuga eu? Singurul lucru pe care îl pot spune este: «Doamne, facă-se voia Ta sfântă, acum și de-a pururi, căci numai astfel va putea înflori ordinea divină pe sărmana planetă pământ!» Cât despre cele rostite de preaînțelepții părinți patriarhi înainte, ei bine, cuvintele lor mi-au depășit complet puterea de înțelegere! Bănuiesc că intențiile lor au fost la fel de bune ca și ale mele sau ale lui Robert Blum. Mi-e greu să înțeleg totuși de ce au insistat atât de mult asupra promisiunilor pe care le-ai făcut cândva în fața lor, prezentându-Te astfel ca și cum ai fi un Dumnezeu ezitant! Nu doresc să îi critic însă, căci, așa cum spuneam, nu am înțeles prea clar ce doreau să spună. De altfel, nu pot să nu mărturisesc că mă bucur nespus pentru faptul că am putut cu această ocazie să îi cunosc personal, căci m-am îndoit adeseori de existența lor reală! Îmi dau seama acum că fețele lor au într-adevăr ceva sfânt și nobil întipărit pe ele... Dar nu mai doresc să insist deocamdată pe această temă!”

9. Eu: „Ascultă, dragul Meu frate Jellinek, în această împărăție a cerurilor vouă vă este foarte ușor să spuneți: «Doamne, facă-se voia Ta!», dar pe pământ lucrurile stau cu totul altfel, căci oamenii care trăiesc pe această planetă nu dispun de adevărata libertate a vieții, așa cum este cazul vostru! La fel ca și voi, ei dispun în trupurile lor de un suflet nemuritor și de un spirit liber, dar voi sunteți conștienți de acestea, pe când ei nu sunt. Acest suflet și acest spirit al lor își doresc să se dezvolte liber, nu în sclavia la care îi supune pumnul de fier al regilor lor. De aceea, ei se ridică pretutindeni la luptă, încercând să își alunge regii de pe tronurile lor. Nici aceștia nu stau însă cu mâinile în sân, încercând să își țină supușii într-o strânsoare de fier. Ei au jurat să își ucidă toți opozanții și nu se sfiesc să își măcelărească popoarele, fără nici un fel de compasiune față de frații lor. De aceea, cei care caută libertatea Mă strigă pe Mine, cerându-Mi răzbunare împotriva regilor lor nemiloși, în timp ce regii îmi cer să-i ajut împotriva popoarelor lor revoltate!

10. Ce trebuie să fac Eu în aceste condiții? Nici una din părți nu este dispusă să cedeze. Regii sunt hotărâți să guverneze cu orice preț, iar căutătorii libertății doresc la rândul lor să se bucure de libertate, indiferent cât de mare ar fi costul plătit. Nimeni nu mai dorește astăzi să asculte de altcineva sau să se mai supună!

11. Marea întrebare este așadar: cum trebuie să procedez Eu? Dacă îi voi ajuta pe regi, aceștia vor continua să răspândească neadevărul și minciuna în rândul popoarelor lor, făcând aproape imposibilă dezvoltarea liberă a spiritelor oamenilor și amplificând la infinit ura acestora împotriva lor. Pe de altă parte, dacă voi ajuta popoarele să se elibereze de regii lor, acestea se vor răzbuna cumplit pe aceștia, renunțând astfel complet la doctrina Mea, în care și-așa aproape că nu mai cred, datorită mașinațiunilor bisericii Romei și ororilor pe care le-a săvârșit aceasta. În final, popoarele se vor trezi astfel cu o doctrină exclusiv lumească, fără nici un element spiritual autentic!

12. Vedeți, așadar, dragii Mei prieteni, că așa cum se desfășoară la ora actuală lucrurile pe pământ, Eu nu pot ajuta cu adevărat nici una din cele două părți aflate în conflict. Ce este de făcut în aceste condiții? Dacă voi lăsa lucrurile să evolueze în același fel, acești dușmani de moarte vor ajunge să nu se mai tolereze deloc, căci ura și furia lor reciprocă au ajuns prea mari. Dacă ar fi să-i ajut, vă întreb cu toată seriozitatea: pe cine ar trebui să ajut? Se pare că indiferent dacă voi acționa sau nu, ambele alternative sunt la fel de greșite! Cum trebuie așadar să procedez?

13. Frate Jellinek, ție îți este ușor să spui: «Doamne, facă-se voia Ta!», căci asta nu te obligă la nimic... Robert Mi-a sugerat să trimit o scânteie din bunătatea celestă în inimile prinților pământului, ca să devină astfel mai flexibili și mai înțelepți. În esență, această sugestie Mi se pare corectă, dar Mă întreb în ce măsură vor mai avea încredere în ei popoarele lor, a căror amărăciune a ajuns astăzi la apogeu? Să nu uităm că un copil care s-a ars o dată nu va mai avea niciodată încredere în foc! Nimic nu este mai greu de regăsit ca încrederea, odată pierdută!

14. Văd că vă gândiți cu toții că aș putea plasa o astfel de scânteie și în inimile popoarelor, și astfel ordinea ar fi restabilită. Desigur, aceasta ar fi calea ușoară, dar dacă aș proceda în acest fel, nici regii și nici popoarele lor nu ar mai fi liberi! Oamenii ar cădea pradă judecății, fiind transformați într-un fel de animale umanoide, incapabile să acționeze vreodată liber. O astfel de soluție ar pune capăt pentru totdeauna adevăratei umanități. Oamenii ar deveni animale, sclavi ai puterii noastre imposibil de cucerit! După cum vedeți, nici această soluție nu poate fi aplicată!

15. Pe scurt, va trebui să găsim o soluție diferită! Spune-Mi, dragul Meu Becher, ce crezi tu că trebuie făcut pentru a le acorda pământenilor ajutorul cel mai just?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 83 - Recomandările rădicate ale lui Becher. Instrucțiunile Domnului.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.10.2010, 16:20 View PostDownload Post

Capitolul 83
Recomandările rădicate ale lui Becher. Instrucțiunile Domnului.
Natura rasei umane aflată pe pământ este condiționată de cea a întregii creații

1. Becher îmi răspunde ridicând din umeri: „O, Doamne, dacă Ție îți lipsesc ideile în privința locuitorilor pământului, deși ești omnipotent și omniscient, ce pretenție poți avea de la mine sau de la oricare altul dintre cei de față? De vreme ce afirmi că mijloacele coercitive interioare sunt nepotrivite în acest caz, de dragul libertății spirituale a oamenilor, atunci apelează la mijloacele coercitive externe, respectiv la foamete, epidemii, și așa mai departe, inclusiv la apariția anumitor forme pe cer, astfel încât oamenii să se târască înapoi către cruce! Dacă nici această soluție nu poate fi aplicată, în virtutea aceleiași necesități a respectării liberului arbitru al omului, atunci lasă-i pe oameni să se lupte și să se ucidă între ei, până când se vor sătura! După părerea mea, toată această dezbatere referitoare la răutatea oamenilor care trăiesc pe pământ este oarecum exagerată. Eu cred că ciuma terestră ar trebui exterminată cu totul, fiind înlocuită cu o umanitate mai bună și mai nobilă. Oamenii actuali nu se vor transforma niciodată în bine, dacă nu vor fi expuși celor mai mari suferințe și celor mai mari nenorociri și catastrofe naturale! Căci diavolul a pus stăpânire pe această planetă, deopotrivă pe regi și pe popoarele lor, și cum poate fi îmblânzit diavolul? Eu cred că orice efort în această direcție ar fi din start zadarnic! De aceea, extermină această ciumă și înlocuiește-o cu o altă umanitate. Aceasta este umila mea părere. Oricum, este doar o părere personală; nu trebuie să ții neapărat cont de ea!”

2. Eu: „Dragul Meu prieten Becher! Dacă popoarele pământului ar putea fi ajutate în acest fel, ar fi foarte bine! Din păcate, este absolut imposibil să procedez în această manieră, decât cel mult local, căci dacă aș aplica metoda ta la modul general, aș produce un dezastru absolut nu doar pe pământ, ci și în întregul univers!

3. Rasa umană care trăiește la ora actuală pe pământ nu își aparține sieși, ci planetei care i-a dat naștere, având aceeași natură și aceleași atribute cu aceasta. De aceea, exterminarea completă a tuturor popoarelor care trăiesc pe pământ nu ar anihila dezordinea în sine, căci am fi nevoiți atunci să înlocuim actuala umanitate cu o alta, născută din aceeași materie a pământului, iar aceasta nu ar diferi cu nimic de actuala umanitate, de vreme ce natura ei ar fi aceeași, la fel cum fructele de anul acesta ale unui pom nu diferă cu nimic de fructele de anul trecut.

4. În aceste condiții, ar trebui să anihilez întregul pământ, înlocuindu-l cu altul, lucru care ar încălca grav ordinea creată de Mine! Dacă un copac dă roade rele, grădinarul îi poate înlocui scoarța și îl poate altoi, obținând astfel roade bune, dar nu se poate atinge de rădăcina lui, căci dacă o va distruge pe aceasta, întregul copac se va veșteji și nu va mai da vreodată fructe, nici bune, nici rele. Pământul este esența arborelui vieții; într-un fel, aș putea spune că el este principala rădăcină a întregii creații! Dacă l-am distruge complet, am abandona astfel nu doar această planetă, ci și întregul cosmos vizibil, lăsându-l pradă disoluției finale, eveniment care ar fi prematur, căci până la producerea lui mai trebuie să așteptăm încă multe miliarde de ani tereștri.

5. De aceea, sfatul tău Mi se pare complet inutil, prietene Becher! Să vedem însă dacă fratele Messenhauser nu va veni cumva cu o idee salvatoare. Haide, prietene, vorbește și spune ce anume gândește inima ta!”

6. Messenhauser: „O, Doamne, mă faci să mă simt extrem de stânjenit! Ce sfat Ți-aș putea da eu, când cele mai mari spirite care au trăit vreodată pe pământ nu au reușit să ajungă la nici o concluzie? Cu siguranță, nu aș reuși decât să mă fac de râs!

7. Doamne, ar fi o prostie să încerc să dau înțelepciunii Tale infinite un sfat legat de corectarea marii răutăți a pământului! Pe de altă parte, știu foarte bine că Tu dispui de mult mai multe soluții benefice decât numărul stelelor de pe cer. Aplic-o pe cea mai neînsemnată dintre ele și ordinea Ta va fi restabilită instantaneu! Dăruiește-le conducătorilor pământului adevărata lumină, Doamne, iar supușilor lor dăruiește-le răbdarea și bunătatea, astfel încât să-și ducă crucea împăcați... în acest fel, ordinea divină va fi restabilită pe pământ. Dacă adepții lui Satan și-au înălțat prea mult nasurile, atunci trimite-le vreo două trăsnete, ca să le mai reducă din orgoliu. După părerea mea, această soluție ar mai diminua o parte din aroganța puternicilor pământului, de talia lui Windischgräz, lucru care nu poate decât să le fie extrem de folositor.

8. Să nu uităm că mai există pe pământ și destui oameni cu bune intenții. De ce ar trebui să fie aceștia pedepsiți, odată cu adepții lui Satan? Eu spun cu totul altceva: «Binecuvântați fie toți cei cu inima curată care trăiesc pe pământ!» Pe de altă parte, celor care cred că statutul de om nu începe decât odată cu titlul de baron nu le-ar strica puțină umilință. Departe de mine de a le dori răul chiar și acestora... Tot ce doresc eu este ca ei să îi recunoască și pe supușii lor ca oameni, nu ca o simplă carne de tun!

9. Desigur, regii nu trebuie să dispară cu totul, căci fără ei și fără un set de legi înțelepte societatea umană nu ar putea exista. Acești conducători trebuie să înțeleagă însă că ei există de dragul popoarelor lor, și nu invers. Mai mult, trebuie să aplice adevărata justiție pe pământ, trăgând sabia din teacă numai atunci când popoarele lor sunt amenințate din afară, nu împotriva lor. Singura sabie pe care ar trebui să o folosească asupra popoarelor lor este cea a iubirii, nu cea a puterii.

10. Desigur, acestea sunt doar câteva dorințe pioase pe care le nutrește inima mea. Tu singur ești adevăratul Domn al creației, iar căile Tale sunt misterioase și incognoscibile pentru noi. De aceea, nu am nici o îndoială că vei găsi soluția cea mai potrivită! Cu siguranță, lucrurile nu mai pot continua ca până acum, dar schimbarea trebuie să se producă numai pentru că așa vrei Tu. În caz contrar, lucrurile nu se vor schimba în bine pe pământ. Cel puțin, așa văd eu lucrurile. Facă-se însă numai voia Ta! Amin!”

11. Eu: „Ascultă, frate, sugestiile tale nu sunt deloc lipsite de valoare, dar există o mică problemă în privința luminii pe care ar trebui să o dăruiesc Eu conducătorilor lumii și răbdării și bunătății pe care ar trebui să le dăruiesc popoarelor lor. Să nu uităm totuși că Evanghelia Mea le-a fost deja predicată oamenilor de pe pământ. Eu le-am dăruit acestora izvorul cu apă vie al lui Iacov. Dacă oamenii doresc lumina și cunoașterea adevărului, nu au decât să extragă apa cea vie din acel izvor. Dacă nu doresc acest lucru, noi nu îi putem forța în nici un fel, căci nu le-am face astfel prea mult bine; în schimb, le-am face foarte mult rău.

12. Cu totul altfel ar sta lucrurile dacă regii și popoarele lor Mi-ar cere personal acest lucru. Ei ar obține atunci toate lucrurile pentru care se roagă în numele Meu! Vai însă! Urechile Mele nu aud astfel de rugăciuni! Când și când, mai aud câte o rugăminte de genul: «Doamne, protejează-ne tronurile, sceptrele și coroanele, și îngăduie-ne să îi învingem pe cei care se ridică împotriva noastră!» Pe ici pe colo mai aud și câte o rugăciune din partea câte unui om din popor, dar niciodată la nivel colectiv (din partea întregului popor). Din păcate, Eu nu pot îndeplini o rugăciune izolată, chiar dacă este făcută în numele întregii națiuni.

13. Fiecare individ va primi ceea ce cere. O națiune nu poate primi însă ceea ce cer diferiți indivizi în numele ei!

14. De aceea, dragul Meu prieten Messenhauser, altele trebuie să fie soluțiile pentru a restabili armonia pe planeta pământ! Punțile de legătură între noi și oameni au fost deja create, dar ele nu sunt încă suficient de ferme. Din fericire, am trezit deja noi spirite, care vor juca un rol covârșitor în această privință. Va fi nevoie însă de o curățenie teribilă, pentru a separa astfel grâul de neghină!

15. Nu am auzit însă părerea Helenei. Cred că are și ea dreptul să-și spună părerea! Haide, scumpa Mea Helena, spune-ne, ce crezi tu că trebuie să se întâmple pentru ca viața pe pământ să devină din nou tolerabilă? Cine știe - poate că sfatul cel bun va veni de la tine... Haide, renunță la sfială și vorbește!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 84 - Părerea Helenei despre îmbunătățirea destinului umanității terestre.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.10.2010, 16:25 View PostDownload Post

Capitolul 84
Părerea Helenei despre îmbunătățirea destinului umanității terestre.

1. Helena: „O, Doamne, floare minunată a vieții născută din inima mea! Viața mea! Privește în inima mea care Te iubește mai presus de orice și ochiul Tău atotvăzător va ști imediat ce gândesc! O, Doamne Iisuse, Dumnezeul meu cel blând, cel nobil, cel bun, cel înțelept și cel puternic! Comoara mea! Sunt mult prea îndrăgostită de Tine, așa că nu pot spune nimic mai mult decât că Te iubesc! Există însă foarte mulți alții care stau la această masă, ascultându-ne. Poate că vor dori și ei să își spună părerea. Ce v-aș putea spune eu, în condițiile în care iubirea mea pentru Tine mi-a răpit complet mințile? Nu îmi vine să cred nici acum că eu, o vieneză oarecare, fără nici o valoare în fața Ta, stau acum la aceeași masă de consiliu cu Tine, Domnul etern al cerului și al pământului! Și peste toate, Tu îmi ceri mie părerea!! Asta este deja prea mult! De aceea, Te implor, lasă-i pe ceilalți să vorbească... Poate între timp îmi va veni vreo idee demnă de a fi rostită la această masă!”

2. Eu: „Da, mult iubita Mea Helena, știu foarte bine că Mă iubești mai presus de orice, și nimic nu Mi-ar putea produce o bucurie mai mare! Cât despre ceilalți oaspeți, îți spun un singur lucru: cine sosește primul, se uzează primul! Oricum, te asigur că nu vor fi lăsați nici ei pe dinafară, fără să-și spună părerea, dar rândul lor va veni mai târziu. Doresc însă ca tu să vorbești prima, tocmai pentru că Te afli alături de Mine, iubindu-Mă atât de mult! De altfel, știu că ai luat parte la bătălia de la Viena, pierzându-ți cu acea ocazie viața terestră, pe care nu o mai puteai suporta. Haide, vorbește despre toate acele lucruri care te-au măcinat atât de mult. Adună-ți curajul și spune ce ai pe cuget, fără să mai stai pe gânduri! În rest, lasă pe Mine, căci voi ști Eu ce am de făcut și cum să Mă folosesc de cuvintele tale”.

3. Helena: „O, iubitul meu, iubitul meu Iisus! Dacă Tu dorești ceva, acest lucru trebuie să se întâmple, chiar dacă cerul și pământul ar fi puse în pericol. Am totuși o problemă: îmi amintesc că apostolul Pavel, care spunea mai devreme că Tu ai fost cel care a plasat cuvintele în gura lui, i-a învățat pe oameni că o femeie nu ar trebui niciodată să ia cuvântul la o adunare oficială, căci numai bărbații au acest drept. Cum aș putea îndrăzni în aceste condiții eu să vorbesc în compania atâtor bărbați înțelepți, cu atât mai mult cu cât sunt singura femeie așezată la această masă, în această companie selectă? Sunt convinsă că nu ai dorit decât să mă testezi, știind că sunt ca o moară stricată... De când Te iubesc însă, am devenit ceva mai deșteaptă, așa că nu mă voi lăsa păcălită. O, gură spurcată, potolește-te, dacă nu vrei ca Pavel să te pună la punct cu severitate!”

4. Nici chiar Pavel nu se poate abține să nu zâmbească auzind acest simpatic pretext al Helenei.

5. Dar Eu îi spun: „Draga Mea Helena, afirmi că nu vei cădea în această capcană a Mea, dar Eu cred că deja te-am prins în ea, așa că nu vei scăpa cu ușurință. Vei fi nevoită să vorbești, și asta chiar în acord cu cererea lui Pavel, ca să nu mai vorbim de a Mea, care este mai presus de cea a lui Pavel! Ascultă, într-una din epistolele lui Pavel adresată romanilor, el le-a poruncit să vorbească unei anume Phoebe, care se afla în serviciul meu în cadrul comunității cencreene, apoi Priscillei, unei anume Maria, care făcuse foarte multe lucruri bune în serviciul Meu, ca să nu mai vorbim de Tryphena și Tryphosa, precum și de mult iubita lui Persis, care a făcut foarte multe fapte bune în numele Meu.

6. Iată, deci, draga Mea Helena, că Pavel nu le-a interzis acestor femei să vorbească în cadrul comunităților lor, ci doar celor care nu doreau să ocupe o poziție în cadrul comunității creștine decât cu scopul de a deveni cineva, vorbind fără a-Mi cunoaște Spiritul și fără a-Mi înțelege doctrina, doar pentru a dovedi că și ele s-au născut din acest Spirit al Meu! În schimb, dacă Spiritul Meu coboară asupra unei femei (El fiind întotdeauna același, indiferent dacă se manifestă printr-un bărbat sau printr-o femeie), ea are dreptul și chiar obligația să vorbească, spunând ceea ce îi transmite Spiritul Meu.

7. Apostolii Mei au reprezentat prima comunitate creștină din lume și cea mai importantă între toate, căci a fost fondată chiar de Mine! Când M-am ridicat din morți a treia zi, pe cine am trimis Eu ca să proclame fraților Mei învierea Mea? Ei bine, pe o femeie, deși aceasta nu avea un standard moral foarte diferit de cel pe care l-ai avut tu pe pământ! Dacă porunca lui Pavel ar fi imuabilă, adresându-se tuturor femeilor din lume (inclusiv celor în care sălășluiește Spiritul lui Dumnezeu), cum crezi tu că ar fi îndrăznit vreodată Maria Magdalena să accepte să fie mesagerul Meu trimis primilor Mei apostoli?

8. De altfel, îți reamintesc că Eu le-am spus saducheilor că în împărăția lui Dumnezeu toate diferențele terestre dispar cu desăvârșire, inclusiv cele legate de sex. Toți cei care ajung în această împărăție devin precum îngerii, bucurându-se de același drept unic, și anume de a fi numiți copiii lui Dumnezeu.

9. Exact aceasta este situația ta actuală, draga Mea Helena! De aceea, deși marea ta modestie Mă bucură nespus, va trebui totuși să vorbești, căci și tu ai același drept de a vorbi ca și Adam, care stă așezat lângă tine, de cealaltă parte. Așadar, te invit să începi!”

10. Helena: „Ei, ei! Văd că nu Te pot prinde cu nimic! Hm, ciudat! Înțelepciunea Ta este foarte diferită de a noastră! De fapt, cele două tipuri de înțelepciune nu pot fi comparate în nici un fel între ele. Este imposibil ca omul să aibă câștig de cauză în fața Ta, oricare ar fi pretextele cu care ar veni! Mă întreb însă dacă nu aș avea mai mult succes cu o mică rugăminte cât se poate de sinceră!”

11. Eu: „Draga Mea Helena, oamenii pot obține foarte multe lucruri de la Mine dacă îmi adresează o rugăciune sinceră, dar nu chiar orice! De pildă, dacă cuiva îi place atât de mult viața pe pământ încât și-ar dori să trăiască de-a pururi acolo, adresându-Mi o rugăminte fierbinte în acest sens, Eu nu i-aș putea îndeplini această rugăminte, căci ea se împotrivește ordinii Mele! La fel și în cazul de față: oricât de mult m-ai ruga, Eu nu pot să dau înapoi. De aceea, haide, deschide-ți gura frumoasă și spune ce gândești!”

12. Helena: „Bine, de vreme ce insiști atât de mult, iubirea mea mai presus decât viața, atunci voi vorbi! Dacă vezi însă că îmi ies numai prostii pe gură, Te rog să mă tragi imediat de mânecă, astfel încât să nu mă fac cu totul de râs în fața acestor mari spirite care au trăit pe pământ! Iar acum, voi încerca să îmi transmit opinia mea:

13. Pe pământ, un număr mic de oameni au prea multă putere și posedă prea multe avuții. Din această cauză, cea mai mare parte a umanității nu dispune de aproape nimic, prin comparație cu cei bogați și puternici! Consecințele sunt cât se poate de firești: cei puțini și suspuși îi privesc pe cei mulți cu dispreț, dar se tem ca aceștia să nu se unească între ei, punându-le în pericol statutul și bogățiile. Pentru a împiedica acest lucru, ei nu se dau în lături de la nimic. Mai presus de orice, urmăresc să suprime spiritul celor săraci prin toate mijloacele posibile - prin amăgirea bisericii, prin minciunile presei controlate de ei, prin împiedicarea tipăririi cărților de valoare, ba chiar și prin intermediul Bibliei. Cei care îndrăznesc să încalce dispozițiile lor sunt pedepsiți și torturați până când nu mai știu de ei. Cine ar mai putea atinge starea de trezire spirituală în aceste condiții?!

14. Pe de altă parte, puternicii pământului permit tot ceea ce ucide spiritul: ei tolerează prostituția de orice fel, chiar dacă autoritățile fac uneori acțiuni oficiale împotriva acestui flagel, desigur, numai de ochii lumii. Masele largi și nedisciplinate sunt încurajate să consume cât mai mult, să acumuleze bunuri prin orice mijloace, inclusiv necinstite, și să se întindă mai mult decât le permite plapuma, căci acest mod de viață este profund dăunător pentru spirit. Spectacolele culturale sunt deochiate și licențioase, lucru pe care cenzura îl permite fără rezerve, atât timp cât ele nu se transformă în satire politice și cât nu critică establishment-ul oficial. Micile comedioare deșuchiate sunt permise, căci ele contribuie decisiv la amorțirea spiritului maselor.

15. Dacă se găsește vreun spirit care să ignore aceste mijloace de hipnoză în masă, ridicându-se și chiar revelându-și originea divină, autoritățile trec la măsuri mai drastice. Pe scurt, ele silesc spiritul divin care a coborât pe pământ să plătească un preț foarte mare pentru actul său de curaj. Becher și ceilalți revoluționari de față știu foarte bine cum răspund mai-marii pământului oricărei tentative de revoltă a spiritelor libere. Metodele lor sunt cât se poate de simple. Ei își spun: «Hopa, a apărut un alt umanist coborât din ceruri! Să ne grăbim și să-l trimitem înapoi în împărăția din care a coborât, cu toate onorurile (adică cu o salvă trasă de plutonul de execuție)!» Dacă un spirit liber îndrăznește să le spună adevărul în față este etichetat pe loc drept o lichea și o scursoare, punându-se imediat o recompensă uriașă pe capul lui. După ce îl prind, au ei metodele lor să îl facă să își dorească să nu se fi născut niciodată.

16. Iată, Doamne, cam așa se petrec în prezent lucrurile pe pământ, și aceasta este starea sărmanei umanități! Este de-a dreptul surprinzător că ea nu se ridică, odată pentru totdeauna, împotriva celor care au chinuit-o secole la rând. Dacă tot m-ai silit să vorbesc, atunci afirm pe șleau că umanitatea are la ora actuală dreptul deplin să se revolte împotriva stăpânitorilor ei, să le smulgă din mâini averile și posesiunile, iar apoi să-i izgonească definitiv de pe suprafața pământului! După părerea mea, a sosit timpul ca cei mari să coboare din turnurile lor de sticlă si să își împartă averile în exces cu frații lor săraci! Spațioasele lor castele ar trebui să devină aziluri pentru sărmani, iar ei înșiși ar trebui să se transforme din nou în oameni! Săracii au și ei dreptul la școli și la instruire, dar mai presus de orice la iluminarea născută din Spiritul Tău, Doamne; în caz contrar, lucrurile nu se vor îmbunătăți vreodată pe pământ, ci dimpotrivă, se vor înrăutăți pe zi ce trece. Căci cei mari și suspuși devin din ce în ce mai tiranici, strângând tot mai tare șurubul, în timp ce ura popoarelor lor crește la fel ca o avalanșă. Dacă Tu însuți, Doamne, nu vei porni o reformă decisivă pe pământ, atunci umanitatea este sortită pieirii, cel puțin pe planeta pământ (în dimensiunea fizică), în țările pe care le cunosc... Mi-e greu să cred, Doamne, că aceasta ar putea fi voința Ta!

17. Cum poți să suporți, Doamne, imaginea oamenilor care se sfâșie reciproc precum fiarele sălbatice, omorându-se cu miile? Și asta numai pentru că cei bogați și puternici refuză să împartă cu ei imensa lor avere și puterea lor dictatorială, chiar dacă prețul plătit se numără în milioane de vieți curmate. Teama că odată cu averea și-ar putea pierde și capetele este după părerea mea nefundamentată. Eu am convingerea că dacă cei bogați ar coborî în mijlocul celor săraci, vorbindu-le cu prietenie, aceștia din urmă i-ar purta pe palme! Nu este însă de mirare că și-au pierdut complet această încredere, căci la ora actuală ei nu fac altceva decât să accepte anumite concesii vagi, și asta numai după ce popoarele lor se ridică cu miile, din pură disperare, luptând împotriva lor cu sălbăticie și amenințându-i în fel și chip, cel puțin până când armatele celor dintâi reușesc să îi pună cu botul pe labe, după care nu își mai respectă promisiunile făcute la presiunea străzii. De vreme ce încrederea între popoare și conducătorii lor nu mai poate fi restabilită la ora actuală, după părerea mea nu mai rămâne decât soluția de a elibera popoarele de regii care le conduc de secole, înlocuindu-i cu conducători inspirați de puterile celeste, cu oameni perfecți, capabili să își privească semenii ca pe niște frați, făcând tot ce le stă în puteri pentru a trezi spiritul din inimile lor. Dacă nu vei proceda astfel, Doamne, mă tem că vei avea parte de aceeași problemă pe care ai avut-o cu noi, care continuăm să stăm ca vițeii la poarta nouă, în pofida imensei grații pe care ai revărsat-o asupra noastră! Mai devreme sau mai târziu, va fi imposibil să nu obosești în fața tuturor acestor suflete umane care sosesc la fiecare minut în această lume, unul mai stupid și mai orb decât celălalt, prezentându-se ca vitele în fața Ta!

18. De aceea, arată-ți bunătatea față de pământeni așa cum ne-ai arătat-o nouă și nu mai îngădui crucificarea adepților Tăi de către cei care nu ar ezita nici o clipă să Te crucifice din nou dacă ai apărea pe pământ, așa cum au făcut acum două milenii, când Te-ai întrupat ca om printre oameni. Procedează și astăzi, Doamne, așa cum ai procedat atunci cu fariseii. Ridică-Te din nou, Doamne; ară pământul și seamănă-l cu grația Ta, în toată plenitudinea ei, căci altfel această planetă se va transforma în cel mai scurt timp într-o oroare absolută! Ascultă, scumpul meu Iisus, Tu însuți spuneai adineauri că eu sunt iubita ta Helena. De vreme ce m-ai făcut demnă de acest nume sacru, fă-mi această favoare, ca unei iubite adevărate!

19. La fel ca toți antevorbitorii mei, nu îți voi recomanda nici eu să faci ceva anume, dar doresc să insist asupra gravității situației și asupra faptului că trebuie făcut cu orice preț ceva decisiv! Tu singur dispui însă de o înțelepciune infinită și numai Tu poți vedea în detaliu ce se va întâmpla în continuare! De vreme ce eu una nu voi putea beneficia vreodată de înțelepciunea Ta, nu pot nici să-Ți dau un sfat adevărat. Eu percep situația exclusiv dintr-o perspectivă lumească, iar viziunea mea nu poate găsi nici o altă soluție salvatoare. În schimb, Tu cunoști o infinitate de căi și metode; de aceea, fă așa cum consideri necesar!

20. Dacă distinsa adunare aici de față este de părere că am spus numai prostii, nu cred că este vina mea, căci Te-am rugat să mă tragi de mânecă și nu ai făcut-o! Am văzut chiar că mi-ai zâmbit de câteva ori! Să înțeleg oare că nu am spus numai prostii? Acest lucru m-ar mira sincer, căci dată fiind educația spirituală pe care am primit-o pe pământ, nimeni nu are dreptul să se aștepte să mă transform spontan într-o veritabilă Caterina din Sienna! La urma urmei, de-abia am reușit să Te recunosc pe Tine, într-o măsură minimală și numai cu ajutorul grației Tale!

21. Sper că am satisfăcut astfel voia Ta, așa că îmi închei aici cuvântul. Slăvit să fii de-a pururi, Domnul și Dumnezeul meu! Dacă am mai zbârcit-o pe alocuri, Doamne, nu mă îndoiesc că grația Ta va avea grijă să îndrepte lucrurile. O singură rugăminte mai am, comoara mea: să nu îți diminuezi în vreun fel iubirea față de mine din cauza prostiilor pe care le-am debitat! Și cu aceasta, depun la picioarele Tale, Doamne, întreaga mea iubire, viața și existența mea, acum și de-a pururi. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 85 - Domnul critică sugestiile Helenei. Pământul nu trebuie să devină un paradis
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.10.2010, 16:27 View PostDownload Post

Capitolul 85
Domnul critică sugestiile Helenei.
Pământul nu trebuie să devină un paradis, căci nu este altceva decât o școala și un poligon de testare a sufletelor.

1. Eu. „Draga Mea Helena, din perspectiva experienței și viziunii tale spirituale ai prezentat lucrurile cât se poate de corect, iar dorințele pe care le-ai exprimat sunt întru totul meritorii. Voi avea chiar grijă să împlinesc o parte din ele. Cred totuși că ai exagerat pe alocuri, îmi dau și Eu seama că o parte din conducătorii de pe pământ sunt potriviți pentru orice alte îndatoriri, mai puțin pentru a-și conduce popoarele, dar ce este de făcut?

2. Ca să Mă înțelegi mai bine, îți voi spune o parabolă, care te va ajuta să-ți dai seama singură în ce măsură poate fi îndeplinită dorința ta. Așadar, ascultă-Mă!

3. După o călătorie obositoare, mai mulți călători se hotărăsc să se stabilească într-un mic paradis terestru pe care l-au descoperit în calea lor, o mică oază cu un teren fertil și plin de vegetație din mijlocul unui deșert. Desigur, prima lor prioritate este să își construiască o locuință în care să se adăpostească. Lemnul se găsește din abundență în jur; la fel și pietrele pentru construcție. Ei încep așadar lucrul, și în scurt timp construiesc o colibă spațioasă, capabilă să îi protejeze de frig, de căldura excesivă și de animalele sălbatice.

4. Unul din călători ia însă cuvântul și spune: «Dragii mei prieteni, această colibă este bună și utilă, și ne va proteja cu siguranță o vreme de frig, de căldură și de fiarele sălbatice. Mă întreb însă în ce măsură va rezista ea dacă ne va ataca vreun dușman uman, care s-ar putea ascunde de pildă dincolo de acele dune... Ce s-ar întâmpla dacă unul din triburile deșertului ne-ar ataca peste noapte, distrugând coliba și omorându-ne pe toți? Credeți că această colibă ne va putea asigura o protecție permanentă?» După ce se gândesc o vreme, ceilalți îi răspund: «Ai dreptate. Coliba noastră nu este suficient de puternică pentru a rezista în fața unui asemenea atac. De aceea, haide să săpăm un șanț lat în jurul ei, iar dincolo de acesta să înălțăm o fortăreață de circa patru metri, în plus, vom pune la ferestre bare de fier, și astfel nu ne vom mai teme de potențialii noștri dușmani. Vom construi de asemenea o poartă la intrare cât se poate de solidă, capabilă să reziste ia orice atac». Toată lumea este de acord cu aceste sugestii, așa că ele sunt puse imediat în aplicare.

5. După ce termină lucrul, toți se simt satisfăcuți și mulțumiți, dar această stare nu durează prea mult, căci unul dintre ei remarcă: «Dar, dragii mei prieteni, viața pe pământ este pretutindeni aceeași, mai mult sau mai puțin, în țările civilizate din Europa, în care există regi mândri care au armate puternice, oamenii nu sunt nevoiți să își construiască fortărețe în jurul caselor lor, căci nimeni nu se teme de dușmani. Tot ce trebuie să facă ei este să se supună legilor stăpânirii, adoptându-le ca și cum ar fi ale lor, după care se pot mișca pe întreg teritoriul respectiv, sub protecția autorităților care îl guvernează. Noi nu trebuie să ne supunem nici unei legi și nimeni nu ne îngrădește puterea. Putem spune orice dorim, slavă cerului, dar mă întreb - la ce ne folosește acest lucru? Ce-i drept, nu avem impozite de plătit, dar trebuie să muncim din greu întreaga zi pentru a aduna fructele necesare pentru a ne asigura traiul, care nici măcar nu prea sunt pe gustul nostru. Mai mult, ne-am clădit o adevărată fortăreață pentru a ne proteja de niște eventuali dușmani, pe care nici măcar nu îi cunoaștem, și asta tocmai aici, în țara deplinei libertăți. Noaptea suntem nevoiți să ne baricadăm în casă, pentru a ne apăra. Parcă am fi niște agitatori revoluționari din Paris!! Pe scurt, vă invit să decideți singuri dacă această libertate absolută de care ne bucurăm ne face să ne simțim mai bine decât cel mai umil muncitor din cea mai cruntă dictatură europeană! Noi trăim aici ca niște comuniști desăvârșiți, dar dacă e să fim corecți până la capăt, nici fiarele sălbatice nu trăiesc animate de un alt spirit! Singura lege pe care am adoptat-o este cea a prieteniei noastre, în schimb, trebuie să muncim necontenit pentru a ne satisface stomacul, astfel încât palmele noastre au ajuns la fel de scorojite ca și scoarța copacilor în care ne cățărăm. Desigur, nu suntem obligați să plătim impozite pentru muncitorii pe care i-am angajat (căci nu avem astfel de muncitori), dar suntem nevoiți să facem totul cu mâinile noastre, căci nu consumăm cu nimic mai puțin decât ceilalți oameni din țările civilizate. Nu avem nici preoți care să ne amenințe cu focul iadului, dar dacă stăm să ne gândim, s-ar putea ca iadul să fie ceva mai ispititor decât acest aparent paradis! Ei bine, ce ziceți? Cum am putea să ne mai colorăm puțin existența mizerabilă, făcând-o ceva mai tolerabilă?»

6. Ceilalți ridică din umeri, spunând: «Cine ar fi crezut așa ceva? Practic, este imposibil să scapi de necazuri, oriunde te-ai afla. Nici nu ai scăpat bine de un necaz că apare altul, ca din senin! De vreme ce ne aflăm aici, nu mai putem schimba lucrurile. De aceea, cel mai bine este să continuăm să fim la fel de activi, și poate că lucrurile se vor schimba în bine cu timpul».

7. Draga Mea Helena, această parabolă te poate ajuta să înțelegi ce este de făcut în continuare cu pământul, care trebuie să continue să rămână o cale spinoasă a spiritului uman, dacă acesta dorește să descopere adevăratul paradis!

8. Dacă aș alunga prin puterea Mea toți conducătorii de pe pământ, lăsându-i pradă populației dezlănțuite, oamenii ar ajunge în scurt timp să se conducă singuri - dar la ce le-ar folosi acest lucru? Toată lumea ar dori atunci să conducă și nimeni nu ar mai fi dispus să asculte de altcineva. Dacă popoarele ar fi lăsate să se conducă singure și să își stabilească propriile legi, Mă întreb cine le-ar putea sili să asculte vreodată - în caz de pericol sau de urgență - chiar aceste legi, create de ele însele? Adevăr îți spun:

9. Va veni o vreme când pe pământ va domni democrația, dar aceasta va fi complet diferită de cea pe care și-o imaginează la ora actuală oamenii. Și vom vedea cât de curând dacă ei nu vor plânge la fel ca izraeliții în deșert, atunci când nu și-au mai putut fierbe carnea pe vetrele lor.

10. Vă reamintesc tuturor că pământul nu poate fi un paradis, căci el este și trebuie să rămână un poligon al tuturor încercărilor pentru spiritul care sălășluiește în trupul păcătos al omului. Fără aceste încercări, nici un spirit nu ar putea cunoaște vreodată adevărata viață, cea eternă, lucru de care vă veți da seama cât de curând.

11. Dar adevăratul motiv al slăbiciunii din ce în ce mai mari a regilor și al orbirii tot mai accentuate a națiunilor este altul decât cel pe care vi-l imaginați voi. Îl vom cunoaște în curând pe unicul vinovat de această situație și vom avea grijă să îl încarcerăm, eliberând astfel popoarele pământului de lanțurile sale, caz în care lucrurile se vor îmbunătăți de la sine, fără să mai fie nevoie ca noi să intervenim într-o manieră directă și teribilă!

12. Adevăr îți spun, draga Mea Helena, când această adunare va ajunge la concluzia finală, vei fi cu adevărat mulțumită de Mine. Deocamdată este necesar să lăsăm spiritele de pe pământ să devină conștiente de sine și să dobândească o viziune spirituală mai amplă, căci la ora actuală aceasta le lipsește cu desăvârșire!

13. Când acest lucru se va realiza, nu va dura decât o singură clipă ca pe pământ să fie instaurată o nouă ordine!

14. Dragul Meu Max Olaf, Mi se pare că tu nu ai scos încă nici un cuvânt. Haide, apropie-te puțin de Mine și spune ce gândești și care sunt dorințele tale în legătură cu pământul!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 86 - Înțelepciunea lui Olaf. Toastul celest. Noua lumină și puntea iubirii născută din grația Domnului.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.10.2010, 16:30 View PostDownload Post

Capitolul 86
Înțelepciunea lui Olaf. Toastul celest.
Noua lumină și puntea iubirii născută din grația Domnului.

1. Max Olaf se apropie și își începe astfel discursul: „O, Doamne, după ce a vorbit înțelepciunea Ta este foarte greu ca cineva să își mai exprime vreo dorință, căci Tu ai prevăzut și ai declanșat deja tot felul de acțiuni, care vor pune cu siguranță capăt actualei stări de fierbere de pe pământ în cel mai scurt timp! De altfel, aceasta este chiar principala mea dorință, căci nu i-aș dori nici chiar diavolului ceva rău; ce să mai vorbim de frații mei umani!

2. Nu este necesar nici să-Ți descriu ce se întâmplă pe pământ, o, Doamne, căci Tu poți vedea nu doar faptele odioase care se petrec pe această planetă, dar și inimile celor care le comit, inclusiv impulsurile bune sau rele care au stat la baza lor. Mai mult decât atât, Tu îți dai seama și cum au ajuns aceste gânduri și dorințe negative în inimile oamenilor, așa că este evident că nu ai nevoie ca vreun spirit creat de Tine să îți spună ce este de făcut. De altfel, Tu ne-ai putea spune, pe bună dreptate: «Ascultați! Iată cum voi proceda în continuare!», și nici unul dintre noi nu ar avea dreptul să crâcnească în fața Ta, căci Tu singur ești Domnul, așa că poți face orice dorești!

3. De aceea, sunt convins că Tu cunoști perfect ce se întâmplă pe pământ și de ce permiți ca aceste lucruri să se întâmple, chiar dacă nici unul dintre noi nu-și dă seama care este motivația Ta. Nimeni nu are dreptul să îți spună Ție: «Doamne, oare ai devenit surd și orb, de vreme ce ne lași să pătimim din cauza tuturor acestor nenorociri?» Eu cred, dimpotrivă, că Tu ridici pe oricine care Te strigă și care are încredere în Tine. Trebuie să recunosc însă că celor care nu cred în Tine, ci doar în armele lor puternice, nu le-ar strica o mică lecție, care să-i umilească în fața Ta, o, Doamne, și în fața întregii lumi. Cât despre cei mici și cei smeriți, aceștia au toate motivele să se bucure, căci Tu ești adăpostul și refugiul care îi protejează, și știu că nu vei îngădui niciodată ca ei să fie umiliți de puternicii acestei lumi! Dimpotrivă, mă aștept să îi umilești în cel mai scurt timp pe cei puternici în fața celor mici, desigur, după ce le vei scoate masca fățărniciei! Căci la ora actuală ei joacă un joc perfid cu națiunile pe care le conduc!

4. Am toată încrederea că tot ce vei face Tu va fi bine făcut! Sunt de asemenea perfect conștient de lașitatea acelor oameni! Știu că la momentul potrivit, Tu îi vei lovi pe acești «dușmani» ai oamenilor de rând, care vor dispărea de parcă nu ar fi existat niciodată, cu pozițiile lor înalte cu tot! De aceea, slăvit fie de-a pururi numele Tău sfânt!

5. Trăiesc totuși un sentiment ciudat! Deși nu văd și nu aud nimic, am senzația că pământul a primit o lovitură puternică. O, Doamne, ce se întâmplă?!”

6. Eu: „Dragul Meu Max Olaf! Adevăr îți spun: astăzi, astăzi, astăzi! Ei își doresc pauză de noapte și vor avea parte de ea, dar noaptea îi va înghiți! Își doresc moartea dușmanilor lor, dar vor fi surprinși ei înșiși de ea! Își doresc lux, faimă și onoare, fiind dispuși să ucidă mii de semeni ai lor de dragul acestor orori! Le voi dărui tot ce își doresc, dar luxul lor îi va cutremura, faima lor va fi una teribilă, iar onoarea de care vor avea parte îi va îngropa! Își doresc să conducă! Bine, vor conduce, dar domnia lor va fi ca o ciumă, ca un dragon prins în cușcă și ca un monstru care zace în mâlul de pe fundul mării! Le place minciuna, căci adevărul li se pare o oroare! De aceea, nu se vor ridica niciodată în lumina orbitoare a adevărului! își doresc chiar și un Dumnezeu, dar unul de care să se poată folosi așa cum le convine lor! De aceea, nu îmi vor vedea niciodată fața! Își doresc viața, dar numai pentru ei înșiși; ceilalți nu au dreptul la viață decât dacă aceasta le folosește celor puternici! De aceea, vor trăi de-a pururi în singurătate! Pe scurt, vor obține tot ce își doresc, dar sufletul lor va fi cuprins de o tristețe sfâșietoare, pe care vor încerca să o alunge prin orice mijloace, dar în zadar! Căutarea lor va fi inutilă, căci nimeni nu va putea ridica piatra de moară de pe mormântul sufletului lor! O, îi cunosc foarte bine, și le cunosc poftele desfrânate și faptele nerușinate! I-am numărat pe toți regii pământului și pe foarte puțini i-am găsit drepți în fața Mea! De aceea, cu toții vor avea parte de soarta lui Nabucodonosor! Pe cei puțini care sunt drepți am să-i ajut chiar Eu, în mod miraculos, astfel încât să strălucească printre toți regii și toate popoarele de pe pământ ca niște stele strălucitoare pe firmamentul întunecat.

7. Iar judecata va începe astăzi, astăzi, astăzi! Mulți dintre ei vor fi loviți chiar astăzi! Mulți diavoli vor pieri astăzi, iar Satan nu va mai putea scăpa de capcana pe care i-am întins-o.

8. Iar acum, dragul Meu Robert, du-te și adu vinul cel mai bun, vinul vieții, al iubirii și al adevărului, ca să putem bea în sănătatea sărmanilor noștri frați de pe pământ, binecuvântându-i! Așa să fie!”

9. Robert se grăbește să aducă prețiosul vin, așa cum i-am poruncit.

10. După ce îi așează pe marea masă a conferinței, îl binecuvântez, după care îi spun lui Robert: „Dragul Meu Robert, dacă am spus că doresc vin, este evident că trebuia să aduci și pâine, căci una nu merge fără cealaltă. De aceea, du-te și adu-ne cea mai bună pâine, căci în această casă poți găsi orice dorești, din abundență!

11. Împarte-le inclusiv celor 24 de balerine din vin și din pâine, și spune-le să își pregătească picioarele, căci va veni din nou vremea să danseze! Dacă doresc să se bucure inclusiv de fructele cele mai nobile, atunci deschide-le ușa cabinetului de vizavi și lasă-le să se bucure de ceea ce vor găsi înăuntru!

12. Adu de asemenea un număr suficient de mare de cupe în care să putem turna vinul - câte o măsură întreagă pentru fiecare mesean. Haide, du-te și îndeplinește-Mi dorința!”

13. Robert se grăbește fericit să îmi ducă la îndeplinire porunca.

14. După ce totul este pregătit conform ordinii dorite de Mine, le servesc Eu însumi mesenilor pâinea și vinul, spunându-le: „Copiii Mei, luați și mâncați! Beți și închinați în sănătatea copiilor și fraților noștri de pe pământ, care sunt nevoiți să suporte mari persecuții, simțindu-se slăbiți și îngrijorați! Vă asigur că vor fi ajutați în cel mai scurt timp! Fie ca fiecare picătură de vin băută de noi să se transforme într-o binecuvântare înmiită pentru toți cei cu inima curată! Adevăr vă spun tuturor: ceea ce le vom dori astăzi, se va îndeplini de o mie de ori! Inimile lor și faptele lumii vor adeveri aceste adevăruri! Pe pământ vor apărea oameni care le vor revela semenilor lor ceea ce s-a întâmplat astăzi aici, cuvânt cu cuvânt, și felul în care avem grijă de sărmanul pământ!

15. Nu trebuie să-i uităm însă nici pe cei orbi și surzi! Numai cei împietriți vor trece prin foc - prin acest element capabil să distrugă diamantul și rubinul. Căci cei care nu sunt dispuși să își îmblânzească inimile prin puterea Cuvântului Divin, vor fi nevoiți să și le îmblânzească prin puterea focului! Prin puterea loviturilor de ciocan ale înțelepciunii Mele, ei vor deveni precum fierul înroșit, care poate fi prelucrat apoi în unelte utile pentru casă (altfel spus, se vor transforma în biserica celestă). Desigur, se vor agita și vor face mult zgomot, se vor sfătui și vor face planuri, dar încercările lor vor fi zadarnice, căci planurile lor vor avea întotdeauna rezultate opuse celor scontate de ei! Căci Eu singur sunt Domnul și numai Eu am puterea de a rupe sceptrele și coroanele, ridicându-i pe cei mulți și oropsiți, cu condiția ca ei să își întoarcă fața către Mine. Dacă nu și-o vor întoarce însă, vai lor!

16. Îi voi ridica de asemenea pe regii care își vor întoarce fața către Mine, dându-le adevărata înțelepciune și puterea care derivă din ea! În final, popoarele lor vor striga: «Binecuvântat fie regele nostru dăruit de Dumnezeu! Ce este al nostru este și al tău! Singura constituție pe care o acceptăm este înțelepciunea și bunătatea ta! Voința noastră este cuvântul tău, iar legea noastră este voința ta! Vai celor care vor îndrăzni vreodată să se atingă de capul tău uns cu mir!»

17. Îi ameninț însă de trei ori pe toți acei regi, duci și prinți care își calcă întotdeauna cuvântul, care înșeală credința semenilor lor, umplându-le inimile cu minciuni și cu amăgire! Adevăr vă spun: aceștia se vor prăbuși ca frunzele uscate duse de vânt! Căci am intenția să curăț pământul de toate buruienile sale!

18. Când pământul va fi curățat, voi construi o punte de aici și până acolo, astfel încât locuitorii planetei să poată trece mult mai ușor în lumea noastră atunci când vor dori acest lucru, căci acum nu au la dispoziție decât scara șubredă a lui Iacov, pe care numai îngerii mai pot urca și coborî.

19. Această punte va fi largă și ușor de urcat, la fel cum este să navighezi pe o mare liniștită, pe care nu există nici un val. Puntea nu va avea gardieni nici la început, nici la mijloc și nici la sfârșit, care să-i verifice pe cei slabi, bolnavi sau întristați. Toți oamenii vor fi liberi să urce pe ea, pentru a obține din lumea noastră sfatul și îndrumarea celor de aici, din adevărata lor patrie!

20. Tot pe această punte vom coborî și noi - din nou - pe pământul pe care l-am părăsit de mult, pentru a-i ridica noi înșine pe copiii noștri, învățându-i, ghidându-i și conducându-i cu înțelepciune, astfel încât să restabilim astfel paradisul pierdut!

21. Acum îmi cunoașteți voința și decizia! Comparați-le cu discursurile voastre anterioare, cu opiniile și dorințele pe care le-ați exprimat - și veți constata că am ținut cont de toate! Nici unul dintre voi nu va putea spune că a vorbit în zadar.

22. De aceea, haideți să mâncăm și să bem în sănătatea copiilor și fraților noștri de pe pământ! Căci acum ați aflat ce vom face și cum îi vom ajuta pe copiii pământului, așa că nu mai rămâne decât să trecem la fapte!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 87 - Masa celesta. Toată lumea închină în sănătatea omului terestru. Rochia și coronița de mireasă ale Helenei
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.10.2010, 16:33 View PostDownload Post

Capitolul 87
Masa celesta. Toată lumea închină în sănătatea omului terestru.
Rochia și coronița de mireasă ale Helenei – o analogie.

1. După această invitație a Mea, toți oaspeții se ridică cu respect de la masă, spunând: „O, sfânt, sfânt, sfânt ești Tu, Doamne, singurul nostru Dumnezeu și Părinte preaplin de iubire! Lăudat fie de-a pururi numele Tău sacru!”

2. Extrem de emoționată, Helena începe să suspine, spunând: „O, Iisuse al meu! Cum se face că mă aflu aici, chiar lângă tine, eu, cea nedemnă? Tu ești Dumnezeu cel viu și etern, Creatorul atotputernic al cerului și al pământului, iar eu nu sunt decât o servitoare de la bucătărie, murdară și plină de păcate și de obscenități! Nu, este imposibil! O, Doamne! Abia acum îmi dau seama în toată profunzimea ce păcătoasă iremediabilă sunt și cât de nedemnă sunt să stau alături de Tine! De aceea, Te implor, îngăduie-mi să mă așez lângă acele dansatoare, cu care am cu siguranță mult mai multe în comun decât cu sfințenia Ta infinită!”

3. Eu: „Hei, hei, ascultă ce spui! Dacă te-ai fi opus voinței Mele, atunci ți-aș fi găsit cu siguranță un alt loc decât cel de față! De vreme însă ce Mă iubești atât de mult, prefer de o mie de ori să te am lângă Mine, decât să te știu în altă parte. Crezi că Eu nu mă gândesc toată ziua la nimic altceva decât la statutul Meu de «Domn și Dumnezeu» al vostru? Dacă da, atunci te înșeli foarte tare! Dacă M-aș fi împăunat cu acest titlu al Meu, atunci cu siguranță nu aș fi acceptat niciodată să fiu crucificat de dragul vostru, ba nici măcar să Mă fi întrupat. Dat fiind însă că natura Mea este blândețea și bunătatea, Eu îmi împart statutul Meu uman cu voi toți, așa că poți să rămâi fără probleme alături de Mine. Haide, fii bună și păstrează-ți locul! Mănâncă și bea după pofta inimii, căci adevăr îți spun: ne vom înțelege împreună cât se poate de bine”.

4. Această nouă încurajare a Mea o transfigurează complet pe Helena. Iubirea ei se aprinde ca o vâlvătaie, transformându-i ființa, care începe să strălucească de o frumusețe fără seamăn. Chiar și Adam, aflat de cealaltă parte a ei, remarcă: „Nu diferă cu nimic de Eva înainte de căderea din paradis! După căderea noastră, singurele femei pe care le-am mai văzut pe pământ de o frumusețe atât de mare au fost Gamela și preoteasa Purista*. Trebuie să recunosc însă că această fiică extrem de tânără a noastră seamănă perfect cu amândouă. Cu siguranță, are un spirit splendid! - Helena, mă tem că va trebui să-mi acorzi și mie puțină atenție! Ascultă, într-un fel, și eu îți sunt ca un părinte, cei puțin trupește și sufletește. Și eu îmi iubesc toți copiii, deci inclusiv pe tine. Nu trebuie să te rușinezi de mine numai pentru că sunt strămoșul tău ancestral, patriarhul primordial Adam! Din punct de vedere spiritual suntem amândoi egali în fața lui Dumnezeu, așa că nu avem motive să ne rușinăm unul de celălalt. Căci omul rămâne om, indiferent dacă a pășit pe pământ cu mii de ani în urmă sau abia mai recent! Înțelegi ce îți spun?”

5. Helena îi răspunde: „Ah, sunt extrem de onorată de faptul că părintele Adam mi-a făcut cinstea să îmi adreseze câteva cuvinte! Nu mi-aș fi imaginat niciodată că el poate fi atât de amabil și de bun la suflet. Dacă bunul părinte este de acord, atunci îl rog să îmi povestească ceva din timpurile de altădată, căci îmi plac la nebunie astfel de istorii”.

6. Adam: „O, copila mea, nu numai că am să-ți povestesc, dar îți pot chiar arăta foarte multe lucruri!”

7. Eu: „Helena, văd că ai uitat să mănânci și să bei! Privește, toți cei de față mănâncă și beau în sănătatea fraților lor suferinzi de pe pământ, dar tu nu te-ai atins nici de pâine, nici de vin. Să înțeleg că nu îți pasă deloc de frații noștri tereștri, așa cum le pasă celorlalți?”

8. Helena: „O, iubitul meu Dumnezeu și Mântuitor Iisuse! Celui care Te iubește pe Tine mai presus de orice, așa cum este cazul meu, nu-i mai este foame și sete! Căci Tu ești pâinea vieții, care fortifică spiritul, și vinul cel mai nobil, care aprinde iubirea din suflet! Dacă aș putea mânca de-a pururi din această pâine de pe masă și dacă aș putea bea continuu din vinul acesta, dar nu aș putea să dispun plenar de iubirea Ta, singura în care este ascunsă întreaga putere a vieții, atunci cu siguranță nu aș putea ajuta pe nimeni, nici măcar pe mine însămi. Nu această pâine și nu acest vin pot ajuta pe cineva, oricât de spiritualizate ar fi ele, ci numai Tu, iubitul meu Iisus! De aceea, nu pot să cred că fac ceva rău dacă nu m-am atins încă de mâncare și de băutură! Oricum, am să-mi dau osteneala și am să mănânc și am să beau, dar asta numai datorită iubirii mele pure pentru Tine! Te implor, nu fii supărat pe mine!”

9. Eu: „O, mult iubita Mea Helena, cum aș putea fi supărat vreodată pe tine? Cum te poți gândi măcar la așa ceva? Ascultă, știam foarte bine că nu poți mânca și bea din cauza iubirii pe care Mi-o porți! Ți-am pus totuși această întrebare, dar numai cu scopul ca această distinsă adunare să poată auzi răspunsul tău. De vreme ce ai vorbit, exprimând întocmai sentimentele Mele, cred că ai dreptul să porți o rochie și o coroniță purpurie, căci acum ai devenit mireasa Mea dragă și meriți să vii îmbrăcată cu iubirea cea mai pură, pentru totdeauna. Frate Robert, du-te și deschide dulapul acela din aur. Vei găsi în el rochia potrivită pentru această mireasă a inimii Mele. Adu-o, ca să o pot îmbrăca Eu însumi cu ea!”

10. Robert se grăbește fericit să aducă rochia de mireasă. Când deschide dulapul, rochia din interior aproape că îl orbește cu strălucirea ei celestă, căci ochii lui nu sunt încă obișnuiți cu slava divină. Văzând această rochie, dansatoarele nu își pot înăbuși un strigăt de uimire, plecându-și privirile din fața ei pentru a nu orbi, căci rochia strălucește mai puternic decât un apus sublim de soare.

11. Chiar și cârcotașul nostru, alungat de noua sa companie și refugiat într-un colt îndepărtat, nu se poate stăpâni și îl întreabă pe Robert cui îi este destinată această rochie imperială. Robert îi răspunde pe un ton obișnuit de conversație: „Pentru fosta femeie primitivă!” Auzind acest lucru, cârcotașul îi spune pe un ton furios: „Hm, se pare că se pricepe de minune să sucească chiar și mințile celor mai înțelepți eroi ai cerului! Mă rog, nu vreau să mai comentez, căci sunt convins că o să-i vină cât se poate de bine, dar spune-mi, prietene Blum, cum se face că cel mai înțelept dintre spiritele de față a căzut în capcana acelei femei cu limba ascuțită și veninoasă, făcând din ea o adevărată regină a cerului?”

12. Robert: „Prietene, dacă dorești să afli răspunsul la această întrebare, va trebui să îl întrebi chiar pe El, iar El îți va explica! Eu unul nu sunt suficient de inițiat în tainele celeste. El singur este Domnul, așa că poate face orice dorește. Aceasta este voința Lui, așa că trebuie să se îndeplinească. Acum știi tot ce trebuia să știi. Eu unul trebuie să plec, căci El îmi face semn din ochi să mă grăbesc!”

13. Robert se întoarce în grabă în camera de consiliu, ducând în brațe rochia strălucitoare. O iau și i-o dau Helenei, care abia dacă îndrăznește să o atingă, tremurând toată de iubire și recunoștință față de Mine. Respectul ei este atât de mare încât refuză să și-o pună pe ea, simțindu-se prea nedemnă de o asemenea îmbrăcăminte celestă.

14. De aceea, îi spun: „Iubita Mea Helena, știi bine că Eu nu admit nici un fel de refuz, căci voința Mea trebuie îndeplinită cu orice preț, chiar dacă acest lucru ar presupune distrugerea întregii creații! De altfel, în calitatea Mea de Creator al slavei nesfârșite a cerului și a lumilor, Eu prefer de o mie de ori o mireasă frumoasă și minunat împodobită uneia urâte. În fața Mea, toate lucrurile trebuie să se afle în echilibru. Dacă cineva își purifică perfect părțile interioare, înfățișarea sa exterioară trebuie să corespundă întru totul acestei purități interioare, intrând într-o armonie desăvârșită cu ea. Rochia de față corespunde perfect ființei tale interioare. De aceea, va trebui să o îmbraci!”

15. Auzind aceste cuvinte, Helena îmi spune: „O, mult iubitul meu Dumnezeu și Doamne Iisuse! Știi foarte bine că inima mea este atașată de Tine, nu de o simplă rochie. Căci dacă am parte de tine, nu mai am nevoie de toate cerurile și de toată slava lor, care nu ar face decât să mă dezguste în absența Ta. De vreme ce insiști atât de mult, îmi voi pune rochia, iar inima mea plină de iubire îți va arăta de-a pururi recunoștința ei. Facă-se voia Ta sfântă! - O, sfântul și iubitul meu Iisus! Tu singur ești inima mea, viața mea, fericirea mea și întreaga mea comoară!”

16. După aceste cuvinte spuse din inimă, ea ia rochia, dar imediat după ce o atinge cu mâinile, se trezește îmbrăcată cu ea. Uimită, Helena spune: „Cum a fost posibil? Nici nu am atins bine această rochie că m-am și trezit îmbrăcată cu ea! O, și cât de bine îmi vine! Parcă mi-ar fi luat cineva măsurile! O, scumpul meu Iisus, Tu ai puterea să înnebunești complet omul de atâta fericire! Vai, cât de frumoasă arăt acum! Știu că neprețuita rochie era minunată în sine, dar nici chiar ea nu justifică frumusețea celestă care m-a învăluit dintr-o dată!

17. O, scumpul, iubitul, dulcele și frumosul meu Iisus, ce pot face acum ca să-mi arăt aprecierea și recunoștința față de Tine?”

18. Eu: „Draga Mea Helena, ai făcut deja tot ce era de făcut. Te asigur că nici cel mai puternic dintre arhangheli nu ar putea realiza vreodată ceva mai înălțător decât iubirea Mea mai presus de orice. De aceea, continuă să faci ce știi mai bine, căci nimic altceva nu Mi-ar face o plăcere mai mare, și nu-Mi mai cere o altă sarcină... Îți spun un singur lucru, iubirea inimii Mele: cine Mă iubește așa cum o faci tu poartă în sine o comoară mai sublimă decât ar putea să înțeleagă vreodată toate cerurile la un loc, căci Eu Mă aflu deja în inima sa! În interiorul Meu cresc deja noi și noi ceruri, care mai devreme sau mai târziu vor deveni manifeste!

19. Dar să nu mai vorbim deocamdată despre aceste lucruri! Haide, draga Mea Helena, dă-Mi din nou un sărut just, după care ne vom continua sfatul, ocupându-ne de bunul mers al universului”. (* - Vezi „Casa Domnului” de Jakob Lorber, n.r.)
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 9 of 10  [ 93 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !