Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 13:36
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 1) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 8, 9, 10 ... 17, 18, 19  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 79 - SLĂBICIUNEA LUI ADAM
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.9.2010, 10:34 View PostDownload Post

Capitolul 79
SLĂBICIUNEA LUI ADAM

(26 aprilie 1841)


1. După ce Enoh și-a încheiat discursul, el s-a înclinat cu respect în fața patriarhilor, apoi Mi-a mulțumit în inima sa pentru imensa grație care i-a permis odată în plus să rostească în fața părinților săi adevărul pur, izvorât din Mine.

2. Adam s-a ridicat atunci în picioare și a spus: “Amin!”, după care a continuat: “Mult iubitul meu Enoh, de data aceasta îmi dau seama cu claritate că cuvintele tale nu au izvorât din tine, ci din Domnul, Creatorul nostru atotputernic și Tatăl preasfânt, care le-a așezat în inima ta.

3. Căci adevăr vă spun, dragii mei copii, ce om din această lume ar putea revela semnificația minunată a acestui grup de pietre pe înțelesul nostru, al tuturor, așa cum ai făcuto tu, prin grația supremului Dumnezeu?

4. Este pentru întâia oară când te-am înțeles atât de plenar, ajungând până la rădăcina lucrurilor.

5. Există totuși un lucru care nu-mi este suficient de clar; nu-mi pot deloc imagina cum primești și cum auzi tu Cuvântul sfânt dinlăuntrul tău, care răsună ca și cum ar veni de la tine, în timp ce semnificația lui infinit de înaltă demonstrează cu claritate contrariul, precum o pânză calmă de apă, pe care nu poate fi observat nici un val.

6. O, dragă Enoh, când vei găsi prima ocazie potrivită, explică-ne și revelează-ne în Numele Domnului acest mister, pentru ca și noi să ne dăm seama de criteriile lăuntrice necesare pentru a înțelege când și cum poate fi perceput Cuvântul sfânt din interior, fie pentru sine, fie pentru toți ceilalți.

7. Îți repet însă: nu acum, ci la momentul potrivit! Acum, îi vom mulțumi cu toții Domnului pentru grația de a binemerita asemenea învățături elevate, iar apoi ne vom continua călătoria, în Numele lui Iehova. Amin!”

8. Toți cei de față au îndeplinit cu dragă inimă îndemnul lui Adam, în profunzimea cea mai intimă a inimilor lor.

9. După ce Mi-au oferit mulțumirile lor, ei s-au ridicat, gata să pornească mai departe.

10. Înainte să plece la drum, Adam i-a mai adresat câteva cuvinte lui Seth: “Ascultă, iubitul meu Abel-Seth, trupul meu slăbit îmi indică faptul că am nevoie de hrană; dar tu știi prea bine ce jurământ am făcut noi în fața Domnului atunci când fălcile fiarei ne-au făcut să tremurăm.

11. Ce e de făcut într-o asemenea situație? Aș dori să-l întreb pe Enoh, dar pentru prima oară în viața mea îmi lipsește curajul să întreb un copil – care îmi este de fapt strănepot – cum aș putea depăși starea de slăbiciune fără a călca acest jurământ.

12. Te rog, du-te tu la el și solicită-i sfatul. Amin!”

13. Seth s-a îndreptat imediat și i-a spus: “Ascultă, dragul meu Enoh, părintele nostru Adam se simte foarte slăbit și flămând, dar jurământul nu îi permite să mănânce de-a lungul acestei zile. Spune-mi dacă știi în ce altă manieră și-ar putea depăși slăbiciunea patriarhul nostru suprem?

14. O, dragă Enoh, spune-mi ce este de făcut! Căci, deși am ales calea vieții, și eu resimt o anumită slăbiciune, și nu cred că voi fi un sprijin prea puternic pentru patriarhul nostru. 15. Dar tu dispui de viață într-o mare abundență, de aceea, sfătuiește-ne și ajută-ne! Amin!”

16. Enoh s-a îndreptat pe loc către Adam și i-a spus: “O, tată, nu ceda în fața tentației! Domnul Însuși este cel care te supune acestei experiențe pentru a-ți testa tăria.

17. Pe vremea când tu încă nu existai, Domnul a avut forța de a te aduce la existență, numai pentru ca tu să devii un om liber și un spirit după chipul și asemănarea Lui.

18. Tu ai avut la dispoziție o perioadă lungă pentru a observa într-o deplină libertate și pentru a primi în permanență revărsarea – de o abundență inexprimabil㠖 a iubirii, compasiunii și grației Lui nelimitate. Cum poți atunci să te lași pradă slăbiciunii trupului inert, deși moartea acestuia îți reamintește în permanență că nu carnea – acest înveliș al vieții interioare care îmbătrânește pe zi ce trece – ci spiritul iubirii, adevărata viață interioară, este cel destinat vieții întru Dumnezeu?

19. Lasă așadar trupul să se simtă slăbit; și chiar dacă el se va reduce până la însăși esența vieții, aceasta va putea curge cu atât mai ușor și mai rapid către suflet, iar prin intermediul acestuia, ea va hrăni eficient fiecare fibră a trupului, în vederea vieții eterne care va urma.

20. Căci spiritul va absorbi atunci viața trupului, iar morții nu îi va mai rămâne nimic altceva de distrus decât pe sine însăși, adică trupul cel golit.

21. O, tată, caută-ți tăria întru Iehova și te vei bucura de puterea vieții și de o forță revigorată, care te va îndemna să spui:

22. “O, Doamne, Părinte minunat și preasfânt! Eu nu existam, iar Tu m-ai adus la existență, îngăduindu-mi să mă bucur de abundența, forța și înțelepciunea vieții izvorâte din Tine. Tu m-ai testat, trecându-mă prin școala a numeroase slăbiciuni; prin grația Ta, am recunoscut însă această nouă încercare, iar în slăbiciunea mea, Ți-am consacrat iubirea mea de copil. Tu m-ai binecuvântat însă din nou, iar acum, cu mare bucurie, trăiesc o nouă și minunat de frumoasă viață întru Tine, o, Iehova! Lăudat fie de-a pururi Numele Tău glorios!‟

23. O, iubitul meu părinte, Adam, demn de tot respectul meu! Crede-l pe sărmanul Enoh. În mai puțin de o oră, trupul tău va fi mai puternic decât al unui tigru. Trebuie însă să-ți respecți legământul! Căci Domnul disprețuiește întotdeauna nestatornicia lipsită de credință a inimii.

24. Îngăduie-mi deocamdată să te sprijin și să te susțin eu, și vei recunoaște în curând adevăratul sprijin, cel al Domnului. Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 80 - REGULA DE AUR A ȘCOLII PROFEȚILOR
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.9.2010, 10:37 View PostDownload Post

Capitolul 80
REGULA DE AUR A ȘCOLII PROFEȚILOR


1. Auzind cuvintele consolatoare ale lui Enoh, Adam s-a bucurat în inima sa, și-a înfrânat slăbiciunea în creștere și i-a îngăduit lui Enoh să îl sprijine.

2. Astfel, călătorii au continuat să parcurgă drumul în mare viteză, în pofida efortului din ce în ce mai mare. Timp de aproape o jumătate de oră nimeni nu a vorbit, toți implorându-Mă în inimile lor cu fervoare să îl întăresc și să îl susțin pe Adam. Mai presus decât toți, Enoh era convins – în credința sa de nezdruncinat, izvorâtă din iubirea lui pentru Mine – că Eu nu îi voi dezamăgi speranța fermă, în grația și compasiunea Mea.

3. Deși și ceilalți realizau că nimic nu era imposibil pentru Mine, ei aveau încă îndoieli în ceea ce privește voința Mea, căci ei nu învățaseră încă în inimile lor marea artă născută din iubirea pură și de nezdruncinat de a se supune în fața voinței Mele eterne, supreme și inexprimabile, artă în care iubitul Meu Enoh devenise deja un veritabil maestru. Ca urmare, el era întotdeauna convins de succesul absolut al rugăciunilor sale, adresate Mie și izvorâte din iubirea lui justă.

4. De aceea, el nu era niciodată trist și nu resimțea sentimentul de milă față de cei care aveau parte de întâmplări dezagreabile. Căci ochiul său rămânea ferm ancorat în inima Mea, astfel încât el percepea cu claritate îndrumarea secretă izvorâtă din iubirea Mea și maniera uluitoare în care aceasta știa întotdeauna să-i ghideze la modul ideal pe copiii Mei către realizarea vieții eterne. Inspirat în permanență de iubirea lui de nezdruncinat pentru Mine, el mergea chiar atât de departe încât putea anticipa cu cea mai mare siguranță, când, unde și de ce se vor petrece anumite evenimente, și care vor fi rezultatele acestora. Cu alte cuvinte, putem spune că el a fost primul profet de pe pământ și fondatorul inițial al așa-numitei Scoli a Profeților, care a existat până la sosirea Mea pe pământ în trup de om, și al cărei unic scop a fost acela de a le preda adepților iubirea de Dumnezeu încă de la naștere. Lumea le era descrisă acestora ca un fundament al iubirii Mele, ca o mare școală prin care trebuiau să treacă toți oamenii, supuși unei scurte separări de Mine, cu unica intenție de a-și dezvolta o aspirație cât mai intensă față de Mine, izvorâtă din impulsul generat de viața lor interioară. Ispitele exterioare ale lumii nu reprezintă altceva decât tentații necesare pentru ca oamenii să poată discerne singuri între bine și rău, la unison cu iubirea Mea. De îndată ce o ființă umană nu se mai bucură de lumea exterioară, ci își amplifică la infinit aspirația sa față de Mine, ochiul și urechea sa interioară sunt deschise, și deși ea continuă să rămână o vreme înlăuntrul trupului seducător, dar muritor, ea ajunge să-L audă, și uneori chiar să-L vadă pe Tatăl lor preasfânt.

5. Ființa ajunge astfel să fie invadată de spiritul Iubirii eterne. Ea va cunoaște viitorul, prezentul și trecutul, iar moartea trupului său o va umple de un extaz indescriptibil, căci numai atunci va realiza ea că aceasta nu este moartea adevărată, ci numai trezirea plenară față de viața eternă.

6. Alături de alte câteva elemente esențiale, acest principiu născut din iubirea Mea a reprezentat esența Școlii Profeților, al cărei fondator inițial a fost – la dorința Mea – Enoh.

7. Regula de aur respectată de el – prin voința Mea – avea să devină de-a pururi baza și fundamentul interior al tuturor școlilor viitoare ale profeților. Ea suna astfel:

8. Nu vei putea crede cu adevărat că există un Dumnezeu până când nu L-ai iubit deja cu toată tăria și intensitatea unei inimi pure, de copil. Cel care afirmă: „Eu cred în Dumnezeu!., dar nu Îl poate iubi, este un mincinos și nu dispune de viață interioară. Căci Dumnezeu este însăși viața eternă; iubirea Lui este această viață. Cum ar putea înțelege cineva viața altfel decât trăind-o? Și întrucât iubirea este singura formă de viață, izvorând în eternitate din și întru Dumnezeu, dar și în inima omului – prin grația lui Dumnezeu, cum ar putea omul să afirme că el crede în Dumnezeu atunci când îl contestă de o mie de ori prin lipsa sa de iubire, care nu reprezintă în realitate o viață adevărată, ci cel mult o anumită agilitate a naturii sale trupești, creată tot de Dumnezeu, cu scopul de a primi adevărata viață născută din iubirea de Dumnezeu.

9. Un corp agil nu reprezintă încă un om, fiind creat numai ca înveliș exterior al sufletului viu dinlăuntrul său. Dacă acest suflet întrupat nu absoarbe viața iubirii izvorâtă din Dumnezeu, el este mort în pofida agilității sale și a utilității simțurilor sale.

10. Aceasta a fost regula de aur. Faptul că în decursul timpului, din ea s-au mai născut și alte reguli, este un lucru natural, la fel de natural ca și faptul că din întâia iubire, pe care oamenii au transformat-o gradat în credință, au rezultat cele zece porunci și Școala Profeților, din care aveau să se nască din nou în cele din urmă iubirea pură pentru Mine, și implicit pentru aproapele vostru.

11. Din această regulă a rezultat renunțarea strictă la lume până în momentul primirii spiritului viu al iubirii; din momentul instaurării acestor reguli pe pământ, viața pe această planetă s-a schimbat, fiind bazată pe libertatea interioară, așa cum au demonstrat viețile și activitățile profeților.

12. Aceasta este istoria școlilor profeților, fondate – așa cum am menționat deja – de către Enoh. Acesta, însoțit de Adam și de restul grupului, a ajuns în sfârșit în regiunea copiilor de la apus.

13. Imaginați-vă cât de uimiți au fost cu toții atunci când Adam, care fusese inițial atât de slăbit, și-a recâștigat gradat întreaga putere, alături de Enoh.

14. Adam nu-și mai încăpea în piele de bucurie, și Mi-a mulțumit cu lacrimi de bucurie pentru această întărire subită. El le-a adresat lui Enoh și celorlalți următoarele cuvinte:

15. “O, Enoh, o, copiii mei, cât de glorios este Dumnezeu în grația Lui infinită! Cât de bun, plin de iubire și de compasiune! El, Cel care nu cunoaște suferința și imperfecțiunea, El, Cel sfânt, infinit, etern, supremul Dumnezeu atotputernic, poate crea din perfecțiunea sa infinită, în mod miraculos, ființe imperfecte; nu se pune problema că El nu le-ar fi putut crea perfecte – departe de mine un asemenea gând –, ci numai pentru a revărsa asupra lor, în înțelepciunea Lui infinită, din profunzimea iubirii și grației Sale intrinseci, iubirea Lui părintească, din eternitate în eternitate, pentru a ne demonstra astfel că El este unicul și adevăratul Părinte al tuturor oamenilor și spiritelor.

16. O, Enoh, o, copiii mei, abia acum înțeleg acest adevăr în toată plenitudinea lui! Dacă nu aș fi fost slab, cum aș fi putut fi capabil să percep această binecuvântare indescriptibilă?

17. Tatăl preasfânt m-a lăsat să devin slab și epuizat numai pentru a deveni astfel mai receptiv la iubirea Lui uluitoare. O, cât de bun este El, cât de bun trebuie să fie față de cei care nu L-au ofensat niciodată, de vreme ce îmi arată mie o asemenea grație și compasiune, deși eu sunt cel mai mare păcătos în fața Lui!

18. O, bucurați-vă, popor sărman; căci voi sunteți sărmani numai pentru a putea primi cu atât mai mult! Bucurați-vă voi, cei slabi, căci voi sunteți slabi numai pentru a putea primi mai multă putere! Bucurați-vă voi, cei care sunteți triști, căci voi sunteți triști numai pentru a putea primi cu atât mai multă bucurie! Bucurați-vă voi, cei care sunteți flămânzi și însetați, căci voi sunteți flămânzi și însetați numai pentru a vă putea satisface într-o mai mare măsură foamea și setea! Bucurați-vă chiar și voi, spirite oarbe! Iată, Domnul a creat noaptea numai pentru ca voi să simțiți nevoia zilei. Dacă Domnul nu ar fi creat noaptea înaintea zilei, cine ar mai fi aspirat către lumina celei din urmă? O, moarte, dacă nu ai fi fost însăși moartea, chiar și tu te-ai fi bucurat, căci nici tu nu te-ai născut din ordinea eternă numai de dragul tău! Cine știe dacă nu cumva Domnul nu te-a adus la existență numai pentru ca într-o bună zi viața eternă să sălășluiască în tine?

19. Adevăr, adevăr vă spun, tot ceea ce dăruiește Domnul, El oferă ca un Părinte, din preaplinul iubirii sale nesfârșite; dar acela de la care Domnul va lua ceva ar trebui să fie cel mai fericit, căci el va primi înapoi de o mie de ori, chiar din mâna Tatălui etern.

20. O, Enoh, o, copiii mei! Eu, părintele vostru Adam, sunt acum într-o stare beatifică deoarece Domnul mi-a permis să experimentez o grație atât de imensă, mai mare chiar decât întreaga mea viață!

21. Tu, dragul meu Enoh, vei fi de-a pururi binecuvântat! Sămânța ta nu se va putea stinge până la sfârșitul tuturor timpurilor, iar numele tău le va fi atunci oamenilor atât de aproape, ca și cum ai fi printre ei. Ultimii oratori trimiși de Domnul vor lăuda iubirea ta pentru Tatăl în fața copiilor lor și îți vor urma exemplul.

22. Niciodată până acum nu ne-ai arătat că ești atașat de Tatăl preasfânt într-o măsură atât de mare, iar puterea pe care am primit-o eu s-a manifestat chiar în virtutea acestui atașament atât de puternic al tău față de Tatăl.

23. Iar Ție, mărețul meu Tată, Domn și Dumnezeu, îți aduc acum cu devoțiune și recunoștință mulțumirile mele. Lăudat fie Numele Tău, căci numai Tu ești cel mai în măsură să primească iubirea și recunoștința noastră de la noi!

24. Copii, haideți să lăudăm cu toții Numele Domnului, căci El este bun și de-a pururi plin de iubire, de grație și de compasiune!

25. Enoh, ascultă, acest sentiment indescriptibil de recunoștință față de Dumnezeu îmi paralizează limba, astfel încât nici nu mai pot să vorbesc. Și întrucât am ajuns deja la copiii de la apus, tu și Asmahael urmează să îi informați că îi așteptăm cu toții aici, pentru a veni la noi și pentru a primi binecuvântarea în vederea Sabatului sacru de mâine. Ei vor afla tot ceea ce este necesar atunci când vor veni aici”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 81 - PATRIARHII ȘI COPIII DE LA APUS (3 mai 1841)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 3.11.2010, 22:43 View PostDownload Post

Capitolul 81
PATRIARHII ȘI COPIII DE LA APUS (3 mai 1841)


1. După ce Adam și-a încheiat discursul, și-a exprimat dorința și și-a dat binecuvântarea, Enoh, care fusese instruit mai întâi de Mine, s-a înclinat în fața patriarhilor, alături de Asmahael.

2. Cei doi s-au grăbit apoi către copiii de la apus și le-au dat vestea prezenței patriarhului Adam, care îi aștepta la granița regiunii de la apus. Auzind aceasta, copiii s-au adunat, luând cu ei tot felul de fructe și alte alimente, și s-au grăbit plini de respect către patriarhi, însoțiți de Enoh și Asmahael. Ajunși în fața lui Adam, ei au căzut la pământ, fără să îndrăznească să se ridice până când acesta le-a indicat în mod repetat, prin intermediul lui Kenan, că ar fi cazul să renunțe la acest respect exagerat față de patriarhi și să primească binecuvântarea lui Adam. Urmau apoi să primească invitația sacră la marele festin al ofrandei prin foc, cu ocazia sfântului Sabat de a doua zi.

3. Abia atunci s-au ridicat cu toții, plini de teamă și de anxietate, acționând ca și cum conștiința lor ar fi fost roasă de viermi ce nu puteau prospera în lumina soarelui.

4. Adam, Seth și ceilalți, cu excepția lui Enoh și a lui Asmahael, au rămas oarecum surprinși, fără să-și poată explica acest comportament aparent straniu, și au păstrat apoi tăcerea.

5. În cele din urmă, Adam s-a ridicat, întrebându-i pe Enoh și pe Asmahael: “Enoh, ce se întâmplă cu acești copii? Mie unul mi se pare că inimile lor sunt oprimate și împovărate de un păcat.

6. Dragă Enoh, și de asemenea tu, credinciosul meu Asmahael, spuneți-mi, sau cel puțin încercați să intuiți înlăuntrul vostru despre ce este vorba.

7. Cât despre mine, eu cred că trebuie să existe o sămânță rea în spicul de grâu. Dacă așa stau lucrurile, nu vom pleca din acest loc până când nu vom smulge sămânța cea pură dintre mărăcini și neghină, punând-o la loc sigur, în hambarul iubirii noastre pământești.

8. Ce mă uimește de asemenea este că fiara sălbatică se ascunde în spatele acestor copii, fără să îi considere demni să îi privească în față cu ochii săi teribili și vii, așa cum s-a întâmplat cu copiii de la miazăzi.

9. O, dragul meu Enoh! Ajută-ne să ne recâștigăm claritatea și să restabilim în acest fel ordinea firească a lucrurilor. Amin!”

10. Auzind cuvintele patriarhului său, Enoh s-a ridicat și a spus: “Ascultați, Adam, și voi, ceilalți părinți ai mei! Acești copii au ajuns la o disperare deplină chiar datorită umilinței lor excesive față de noi. Această umilință le-a întunecat iubirea față de noi și a umplut inimile lor cu o teamă de sclavi.

11. Noi nu mai reprezentăm pentru ei un motiv de respect și iubire de copil, ci un obiect al terorii pe care îl disprețuiesc în secret. Dacă teama lor față de puterea noastră spiritual㠖 rezultată din iubirea noastră față de Domnul – nu ar fi atât de mare, împiedicându-i să acționeze, ei s-ar repezi asupra noastră, așa cum a făcut-o Cain cu Abel, datorită prea marii lui iubiri de sine.

12. O, părinte Adam, pentru această atitudine ascunsă a lor, noi suntem singurii vinovați în fața lor și a Domnului. De aceea, numai de noi depinde să îndreptăm această greșeală.

13. Cât despre fiară, aceasta și-a asumat poziția respectivă numai pentru a ne indica faptul că eroarea se ascunde în noi înșine. Astfel se explică de ce ea privește direct la noi, întorcându-și spatele către copii și arătându-ne astfel că ei au fost înșelați chiar de către noi.

14. Știu că vă întrebați acum în sinea voastră: „Când și cum i-am înșelat noi pe acești copii? Iar dacă acest lucru s-a întâmplat fără ca noi să fim cu adevărat conștienți de el, cum putem remedia noi această eroare?‟

15. O, părinții mei, este ușor să vă răspund la prima voastră întrebare, și anume: „Când și cum au fost ei înșelați?‟ Cât despre cea de-a doua întrebare, aceasta este una dificilă.

16. O, părinte Adam! Iată care este răspunsul! Datorită poruncii tale severe, izvorâtă mai degrabă din teamă și anxietate decât din iubire față de Domnul, tu ai discriminat între copiii tăi, trimițându-i pe unii în regiunea de răsărit, unde se simt extrem de fericiți, pe alții în regiunea de miazăzi, aceștia simțindu-se întotdeauna mai prejos de favoriții răsăritului, iar pe aceștia din urmă i-ai condamnat la regiunea de apus, deoarece ți se părea că ei sunt leneși din punct de vedere spiritual, căci obișnuiau să doarmă prea mult dimineața. În sfârșit, ai exilat cu duritate ultimul grup în regiunea de la miazănoapte, întrucât aceștia nu erau de acord cu tine în ceea ce privește anumite practici exterioare.

17. Sunt convins, iubitul meu părinte Adam, că dacă la momentul acela ai fi fost într-o mai mare măsură trezit la iubirea față de Tatăl etern și preasfânt, așa cum este cazul acum, judecățile tale ar fi fost cu siguranță diferite. Chiar dacă este scăldată în lumina înțelepciunii, justiția absolută apare ca fiind opresivă și dură dacă ea nu se sprijin㠖 chiar într-o manieră ascuns㠖 pe raza blândă a iubirii.

18. Atunci când cade prea abundent din cer, ploaia nu împrospătează iarba, ci numai o distruge, nemailăsând nimic altceva decât pietrele spălate; la fel stau lucrurile și cu justiția prea dură, atunci când cade de la înălțimea incomparabilă a înțelepciunii. Ea distruge și omoară viața exterioară. Iar dacă viața a devenit precum o piatră moartă, spălată de furtună, cu greu va mai putea creste vreo plantă cât de mică pe o asemenea piatră.

19. Căci presiunea constantă și grea a ploii justiției și înțelepciunii a transformat solul moale și fertil într-o piatră dură, eliminând pământul din jurul acesteia. Ce se va petrece atunci cu solul fertil?

20. Adevăr vă spun, dacă ea nu va fi schimbată din nou într-un sol fertil și moale prin flacăra intensă a iubirii, orice sămânță plantată pe ea se va usca și va muri.

21. Vă mai reamintesc cât de dificil este să mergi pe pietre și cât de periculos este să aluneci pe ele. Cel care cade pe o piatră se lovește și se poate răni, iar cel asupra căruia cade o piatr㠖 este strivit. De aceea este atât de dificil să vă răspund la cea de-a doua întrebare.

22. Personal, am convingerea că dacă acești copii împietriți nu pot fi înmuiați cu ajutorul iubirii atotputernice, cu atât mai puțin va putea realiza o cantitate încă și mai mare de apă, precum și cea mai înțeleaptă justiție.

23. Haideți mai bine să ne inspirăm din maniera în care își ghidează Tatăl preasfânt toate ființele Sale vii. Păsările de pe cer, indiferent de mărimea lor, pot zbura pretutindeni, nefiind limitate de dimineață sau de seară, de răsărit sau de apus. Animalele din păduri pot colinda la rândul lor în toate direcțiile. Chiar și peștii din apă sau viermii din pământ nu au bariere în ceea ce privește libertatea lor de mișcare și locurile în care sălășluiesc.

24. Domnul nu a poruncit niciodată să-i blestemăm pe copiii lui Cain; de ce să reacționăm atunci astfel față de frații și surorile noastre, exilându-i în anumite regiuni pentru a trăi acolo sub constrângere și a se împietri?

25. O, tată, desfă lanțurile inutile ale justiției și severității, și înlocuiește-le cu legăturile atotputernice ale iubirii sacre; înțelepciunea iubirii va deveni atunci noul lor far călăuzitor, iar ei se vor recunoaște în curând – iluminați de aceste noi raze – drept copii ai unuia și aceluiași sfânt Părinte – țesând fericiți un cuib în jurul inimii tale părintești și îmbrățișându-te cu brațe pline de iubire, numindu-te părintele lor drag.

26. O, părinții mei! Există mai multă putere sacră într-o picătură de rouă decât într-o lume în care domnește justiția cea mai înțeleaptă, dar al cărei fundament nu este iubirea. De aceea, haideți să lăsăm suflul atotputernic al iubirii să topească aceste blocuri rigide de gheață, pentru ca ele să devină din nou fertile precum picăturile de rouă, și să înmuiem solul pietrificat prin focul atotputernic al iubirii, astfel încât semințele noastre să nu fie plantate în zadar! Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 82 - SETH ÎL MUSTRĂ PE ENOH
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 3.11.2010, 22:50 View PostDownload Post

Capitolul 82
SETH ÎL MUSTRĂ PE ENOH


1. Auzind aceste cuvinte din gura lui Enoh, Adam s-a supărat foarte tare în inima lui, căci referirea la fratricidul lui Cain, comis din iubire de sine, i-a redeschis vechea rană, și a rămas incapabil să rostească vreun cuvânt, păstrând tăcerea și tremurând din tot corpul.

2. Seth s-a îndreptat atunci către Enoh și i-a spus: “Dragă Enoh, nu ar fi trebuit să rostești asemenea cuvinte care i-au cauzat bătrânului nostru părinte această durere și această anxietate periculoasă, datorită aluziei tale nepotrivite la fapta rea a lui Cain. Ai fi putut să îi spui aceste lucruri într-o manieră mai delicată. Iată, este pentru întâia oară când simt că trebuie să te dojenesc. Pe viitor, te rog să îți cântărești mai bine cuvintele în asemenea ocazii, pentru ca ele să-l aline, și nu să-l îndurereze pe tatăl nostru. Tu însuți ne-ai învățat de atâtea ori despre iubire și blândețe, dar mai întâi de toate trebuie să demonstrezi chiar tu că acționezi în concordanță cu învățătura ta, căci numai astfel învățătura ta binecuvântată va câștiga putere și forță asupra inimilor noastre. Amin!”

3. Enoh, care Mi-a mulțumit în tăcere în inima lui pentru cuvintele pe care i le-a adresat lui Adam, a rămas cât se poate de uimit în fața acestei mustrări. El nu a rostit nici un cuvânt în apărarea lui, ci s-a întors către Mine și M-a întrebat cum ar trebui să reacționeze în fața reproșului succint al lui Seth.

4. “O, părinte preasfânt și plin de iubire. Tu, Cel care susții întregul întuneric al lumii în lumina Ta atot-strălucitoare – și-a început Enoh rugăciunea către Mine în inima sa – Tu știi că eu i-am adresat lui Adam chiar cuvântul Tău sfânt, fără să adaug sau să omit nimic. Cum se face că părintele Seth, altminteri atât de înțelept, l-a înțeles greșit.

5. Este imposibil ca eu să fi rostit diferit cuvintele pe care iubirea Ta nelimitată a dorit să le transmită prin mine.

6. Și totuși, chiar Seth a fost cu puțin timp în urmă martorul manierei miraculoase în care Tu, Iehova, l-ai eliberat pe Adam și i-ai dat putere trupului său.

7. O, Părinte preasfânt, Tu, Cel plin de iubire și de compasiune, îngăduie-mi mie, cel a cărui voință se supune necondiționat voinței Tale preasfinte, să înțeleg cum s-a putut întâmpla aceasta și cum m-aș putea reabilita din nou în ochii lui Seth. Eu, sărmanul și slabul Enoh, îți promit în inima mea, care te iubește mai presus de orice, că nici un fir de pe capul meu nu se va mișca fără acordul voinței Tale preasfinte. Amin!”

8. Enoh a primit atunci o dojană aspră în inima lui: “O, Enoh, de ce îți faci griji în legătură cu aceasta? Inima nu poate înțelege totul decât dacă este umplută în întregime de Iubirea eternă. Atunci când inima lui va rezona în acest fel, Seth va auzi la rândul său șoaptele clar perceptibile ale ierbii, plantelor, tufișurilor și copacilor.

9. Deocamdată, păstrează tăcerea și lasă-l pe adeptul tău să vorbească pentru tine! Amin!”

10. Văzând că Enoh nu intenționează să vorbească din nou, Seth a început să își pună întrebări în inima sa, încercând să înțeleagă de ce toată lumea păstra tăcerea; dar chiar propria sa inimă a rămas tăcută. Nemaiavând altă alternativă, Seth s-a întors din nou către Enoh și l-a întrebat de ce nu răspunde reproșului său.

11. Enoh i-a răspuns plin de respect și de iubire: “O, înțeleptule părinte Seth! Ce copil are dreptul să se revolte împotriva admonestării părintelui său? Tu m-ai criticat datorită Cuvântului lui Dumnezeu pe care am fost nevoit să-l respect; atunci când îmi vorbești în Numele Domnului, eu am deplina permisiune și libertate de a discuta cu tine aceste întrebări și răspunsuri. În schimb, atunci când îmi vorbești ca un părinte, pe un ton pedagogic, este datoria mea de fiu să ascult necondiționat de tine, să păstrez tăcerea, în timp ce în inima mea continui să rezonez cu iubirea lui Iehova. Întreabă-l pe acela care călărește, căci este voința Domnului ca el să răspundă pentru mine. Întreabă-l, iar el îți va răspunde în Numele Celui care dorește să își exprime voința prin el. Amin!”

12. Această observație atât de modestă a lui Enoh l-a adus pe Seth la tăcere, dar a eliberat din nou limba lui Adam, care i s-a adresat lui Seth: “Dar preaiubitul meu fiu! Tocmai tu, cel pe care Iehova mi l-a dăruit pentru a mă alina pentru pierderea lui Abel, spune-mi: ce a putut să-Ți orbească inima atât de deplin?

13. Cum poți tu să-i reproșezi vorbitorului lui Dumnezeu faptul că a rostit Cuvântul sfânt al Domnului, deși numai cu puțin timp în urmă ai putut constata singur în ce manieră miraculoasă m-a întărit?!

14. Rostit de gura lui Enoh, Cuvântul Domnului referitor la copii a operat acum în mine un nou miracol, superior lui Cain și Abel.

15. Este adevărat că iubirea de sine a lui Cain și împietrirea acestor copii datorită propriilor mele erori mi-a rănit inima. Totuși, înțeleg că această durere a fost necesară, căci altfel nu aș fi reușit niciodată să vindec pe deplin această rană veche, care continua să mă doară în permanență. Căci rănile pe care le face Domnul sunt vindecate tot de El, într-o manieră miraculoasă, în timp ce atunci când oamenii se rănesc unii pe alții, ei nu pot repara răul făcut, cu excepția cazului în care Domnul își revarsă grația asupra lor, așa cum tocmai a făcut-o cu mine.

16. Eu am păcătuit împreună cu credincioasa mea soție în Paradis, iar primul meu născut a devenit pentru mine o mare rană, pe care am fost incapabil să o vindec până acum. Cu circa 300 de ani în urmă mi-am separat cu brutalitate copiii, și abia acum înțeleg că prin această atitudine a mea nu am făcut altceva decât să-mi zgândăresc vechea rană.

17. Prin cuvintele miraculoase ale lui Enoh, Domnul tocmai a înlăturat această otravă, vindecându-mi astfel vechea rană. Așadar, spune-mi, de ce ataci iubirea din fața ta, pe care ai recunoscut-o în inima ta și a cărei semnificație minunată ai înțeles-o de atâtea ori?

18. O, Seth, Seth! Ai grijă ca Domnul să nu ia înapoi din inima ta ceea ce Ți-a oferit deja atât de glorios! Pe viitor, ascultă mai întâi vocea mea și lasă-l să îmi sară în ajutor numai pe acela al cărui sprijin îl solicit personal. În ocazii precum cea de față, când prezența Domnului printre noi este atât de evidentă, este absolut inutil ca noi să dorim să ne ajutăm unii pe ceilalți neîntrebați, căci chiar și cel mai bun ajutor uman nu reprezintă nimic în fața ajutorului veritabil și cutremurător al Domnului, pe care El ni-l trimite prin Cuvântul Său atotputernic, care nu seamănă deloc cu cuvintele umane, căci el reprezintă o acțiune împlinită, ce nu va putea fi zdruncinată niciodată până la sfârșitul tuturor timpurilor.

19. Dragă Seth, mărturisește-ți acum eroarea în fața Domnului; aruncă-te la picioarele Lui și imploră-i grația și compasiunea, pentru ca El să privească din nou în inima ta. Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 83 - ENOH VORBEȘTE DESPRE EROAREA LUI SETH (12 mai 1841)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 3.11.2010, 22:54 View PostDownload Post

Capitolul 83
ENOH VORBEȘTE DESPRE EROAREA LUI SETH (12 mai 1841)


1. Abia acum a înțeles cu claritate Seth cuvintele lui Enoh, precum și tăcerea copiilor de la apus și cuvintele lui Adam. În cele din urmă, el a răspuns:

2. “O, tată, o, Enoh, totul a devenit acum cât se poate de clar pentru mine. Voi doi, părinte preaiubit și fiu preaiubit, mă veți ierta cu siguranță pentru greșeala mea, izvorâtă numai din îngrijorare. Dar oare mă va ierta și Domnul, în condițiile în care eu am păcătuit împotriva Cuvântului Lui preasfânt? Cum aș putea să îi obțin iertarea?

3. Iată, sufletul meu începuse să se lumineze, și am putut percepe în inima mea o viață nouă și adevărată. Și iată că acum, noaptea și moartea s-au instalat din nou în organele mele.

4. O, adevăr vă spun, copiii de la apus și de la miazăzi vor începe să vorbească ca și cum s-ar fi născut chiar în centrul soarelui; dar eu voi rămâne mai mut decât o piatră de pe fundul mării, căci mi-am folosit limba pentru a contrazice, atunci când ar fi trebuit să o folosesc pentru mulțumiri eterne. Eu nu merit să primesc cuvintele vieții izvorâte din înaltul cerului nici măcar din partea lui Enoh, ci numai din partea lui Asmahael; o, mărite Doamne, cât de mare trebuie să fie păcatul meu în fața ta, dacă Tu, Domnul întregii vieți, l-ai îndemnat pe Enoh să nu-mi mai vorbească, lăsându-l pe Asmahael să-mi descrie propriile erori!

5. O, vai mie, dacă Domnul nu va mai privi niciodată în inima mea, în marea Lui grație! Cine mă va mai salva atunci din noaptea morții?

6. O, Doamne, îngăduie-i măcar lui Asmahael să rostească cuvintele pline de tinerețe, de putere și de viață, în fața noastră, ale căror simțuri se dovedesc atât de grosiere și de moarte, și îndeosebi în fața mea. Dar Te implor, nu lăsa ca limba binecuvântată a lui Enoh să păstreze tăcerea în fața noastră, și îndeosebi în fața mea, iar ceilalți să piardă numai datorită greșelilor mele.

7. O, Doamne, Dumnezeule și Părinte! Îți implor din inimă compasiunea și grația, căci nu sunt altceva decât un sărman orb lipsit de minte! Amin!”

8. La îndemnul Meu, Enoh s-a ridicat atunci și le-a adresat atunci celorlalți copii următoarele cuvinte, născute cu putere chiar din inima Mea:

9. “O, iubite părinte Seth! Spune-mi, ce om prins în capcana propriei sale erori se poate ajuta singur în timp ce se află sub imperiul acestei erori? Atunci când vorbește, el vorbește de parcă s-ar afla într-un vis, iar atunci când acționează, acționează precum un orb. Atunci când pășește, el pășește ca și cum picioarele sale s-ar fi înmuiat, iar atunci când dorește să rămână în picioare, el se prăbușește ca un om beat. Dacă încearcă să se ridice din nou, el constată că nu își poate controla picioarele. Iar dacă dorește să vadă și să audă, el nu percepe decât umbre și nu aude decât sunete goale în locul Cuvântului viu.

10. Iată, așa stau lucrurile în legătură cu tine. În regiunea de la miazăzi tu ai perceput în interiorul tău numai umbra vieții și a iubirii adevărate. Satisfăcut cu aceasta, tu te-ai opus eternei Iubiri, imaginându-ți în secret că de-acum înainte, toate cuvintele tale vor fi inspirate de sus. Datorită acestei greșeli, Domnul ți-a îngăduit să cazi, dar numai pentru a te ajuta să înțelegi că este cu mult mai dificil să păstrezi comoara supremă a Iubirii eterne a lui Iehova decât să aduni în de trei ori câte șapte zile întreaga recoltă în hambar.

11. Tu ai greșit atunci când mi-ai reproșat că am rostit Cuvântul lui Dumnezeu. Dar de ce ai comis această eroare? Deoarece tu ai fost sigur că pretenția din inima ta era purificată de sus, ceea ce ți-a dat dreptul indiscutabil de a pune la îndoială chiar și înțelepciunea lui Dumnezeu, deși inima ta, aflată în umbra vieții, nu reușea să o înțeleagă, considerând-o injustă și distructivă.

12. Acum ai comis o altă eroare, așteptând de la Adam și de la mine mai multă compasiune decât din partea Iubirii lui Iehova, ai cărui copii suntem cu toții, fie că suntem buni sau neascultători. De altfel, nu pot să nu remarc că pentru tine par să fie importante numai cuvintele mele, uitând că eternul Cuvânt al lui Dumnezeu, chiar și rostit de o piatră, rămâne unul și același Cuvânt, viu și preasfânt.

13. De aceea, nu îmi mai solicita mie să vorbesc, ci solicită Cuvântul cel viu și preasfânt. Nu îți mai afișa respectul față de instrument, ci față de grația ce provine de la Domnul, indiferent de instrument, fie că este vorba de Enoh sau de Asmahael. Numai atunci vei păși cu adevărat pe calea eternei Iubiri a lui Iehova, Cel care știe cel mai bine care este instrumentul Său ideal. Dacă este voia Domnului să vorbească prin intermediul lui Asmahael, spune-mi, crezi că aceasta ar diminua importanța Cuvântului Său?

14. O, părinte Seth, iată, este voința Domnului ca fiecare ființă umană să caute neîncetat viața eternă a sufletului și a spiritului în propria sa inimă. Dar nimeni nu trebuie să creadă că acest lucru poate fi realizat de pe o zi pe alta.

15. Dacă o ființă câștigă ceva de la Domnul, ea trebuie să procedeze precum copiii care descoperă o comoară ascunsă și continuă să o ascundă de ochii părinților lor, de teama de a nu le fi luată din nou.

16. Astfel, nimeni nu ar trebui să fie prea dornic să devină un instrument al Domnului, și fiecare trebuie să învețe să aștepte într-o liniște deplină și într-o iubire secretă. Căci atunci când cineva este chemat de Domnul să-i servească drept instrument, această cerere supremă nu presupune nici o recunoștință, și cu atât mai puțin vreun merit – căci Domnul își poate realiza marile Sale opere chiar și fără instrumente. Totuși, este important ca noi să nu îl căutăm pe Domnul numai pentru a proiecta asupra Lui micile noastre probleme, pentru a demonstra astfel că și noi suntem importanți și capabili să realizăm ceva, ci ar trebui să îl căutăm cu toții pe unul și același sfânt Părinte, pentru ca El – în marea Lui grație – să ne primească drept copiii Lui întru viața eternă, prin trezirea spiritului nostru adormit și iluminarea sufletului nostru aflat în întunericul lumii.

17. Dacă Domnul cheamă pe cineva pentru a mărturisi în fața fraților săi iubirea Lui infinită, acesta trebuie să își facă datoria, dar întotdeauna în cea mai deplină umilință a inimii, conștientizând în permanență că nu este decât servitorul cel mai ineficient al acestuia, fără de care Domnul s-ar putea descurca la fel de bine.

18. Vai celui care își imaginează că este mai presus decât frații săi, sau că Domnul are nevoie de el! Adevăr îți spun, un asemenea păcătos nu va scăpa propriei sale judecăți!

19. Ori de câte ori ne aducem serviciile, noi ne ajutăm unii pe alții cu toată iubirea, în calitate de copii ai unuia și aceluiași Părinte, iar înțelepciunea noastră supremă constă în iubirea mai presus de toate a Părintelui preasfânt. Nimeni nu are dreptul să își impună propria sa concepție asupra celorlalți, ca și cum ar avea o menire inspirată în acest sens, la fel cum câinele are menirea de a lătra, iar cocosul de a cotcodăci. Dar atunci când Tatăl cheamă pe cineva la o asemenea menire, el trebuie să asculte, purtat însă de cea mai mare umilință și iubire. Căci numai astfel le va dovedi el celorlalți că viziunea lui provine cu adevărat de la Dumnezeu, Cel care este sursa primordială și eternă a întregii iubiri și vieți.

20. Cel care predică trebuie să fie mai umil decât toți frații săi, căci numai astfel va dovedi el că este un servitor al Iubirii.

21. Oricine aude Cuvântul Domnului din gura unui frate trebuie să-i mulțumească Domnului pentru grația Lui indescriptibilă. Cât despre cel care predică, acesta trebuie să se considere servitorul cel mai nedemn, convins că fratele său este mai presus decât el, căci numai astfel își va proteja inima de orgoliu, care este părintele morții, și va rămâne sălașul liniștit al Domnului, singurul în care Acesta se simte cu adevărat confortabil.

22. Iată, o, tată Seth, ce dorește și ce așteaptă de la noi Tatăl ceresc. De aceea, haideți să Îi împlinim cu toții voia, cu toată iubirea și smerenia, căci numai astfel vom trăi cu adevărat, fără să ne mai lăsăm înșelați de umbrele vieții! Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 84 - CUVINTELE ÎNȚELEPTE ALE LUI ADAM ADRESATE LUI SETH
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 3.11.2010, 23:22 View PostDownload Post

Capitolul 84
CUVINTELE ÎNȚELEPTE ALE LUI ADAM ADRESATE LUI SETH


1. Auzind cuvintele lui Enoh, Seth s-a ridicat din nou să vorbească:

2. “O, cât de adevărate sunt aceste cuvinte pe care Domnul le-a rostit prin intermediul tău, dragul meu Enoh, și adresate îndeosebi mie, care merit mai presus de toți un asemenea reproș.

3. O, părinte Adam și voi, ceilalți copii, mulțumiți-i Domnului din partea mea, căci eu sunt prea nedemn ca să îndrăznesc să-i ofer mulțumirile mele impure Domnului întregii vieți și întregii iubiri, cu această limbă care a sfidat Cuvântul preasfânt al Domnului.

4. Lăsați-l pe Asmahael să îmi predice, căci nu mă mai simt demn să ascult cuvintele lui Enoh.

5. Chiar și cuvintele lui Asmahael sunt prea sfinte pentru a fi ascultate de cel mort. Lăsați mai bine animalul să îmi predice, pentru ca prin vocea lui teribilă să pot fi trezit de la moarte la viață.

6. O, părinte Adam, te rog să nu mă mai numești fiul tău; căci tu te-ai născut din Dumnezeu, în timp ce eu m-am născut din revoltă și neascultare. Iată, nu mai doresc să fiu decât servitorul tău, servitorul tuturor celor de față, pentru a vă servi precum un sclav din ținuturile de jos, la fel de mut precum o piatră, plătind astfel prin comportarea mea umilă pentru greșelile mele în fața Domnului, care m-a aruncat în bezna cea mai cruntă, în timp ce tot El a revărsat atâta lumină în jurul meu, în cuvintele și acțiunile care mă înconjoară.

7. O, voi, cei demni și merituoși, mulțumiți-i Domnului din partea mea, din partea lui Seth cel sărman, slab și mort! Amin!”

8. Adam s-a ridicat atunci și i-a adresat câteva cuvinte înțelepte lui Seth, cuvinte care l-au vindecat pe cel bolnav, îngăduindu-i să redevină plin de credință și de iubire față de Mine, și readucându-l în stare să laude Numele Meu.

9. Iată care au fost cuvintele lui Adam: “Seth, Seth! Îți atribui o povară prea mare, și nici de data aceasta nu o faci la îndemnul Domnului! Ai grijă, căci dacă Domnul te va tenta din nou și vei deveni astfel încă și mai slab decât ești acum, căzând în capcana propriei tale slăbiciuni, spune-mi, cine te va salva atunci din nou?

10. Probabil numai Dumnezeu, Cel căruia dorești în mod necugetat să îi plătești, deși El este infinit de sfânt, în timp ce în fața Lui tu nu reprezinți altceva decât praful finit al pământului.

11. Cine îi poate plăti lui Dumnezeu? Ce om este atât de pur și lipsit de orice greșeală încât să-i mulțumească și să-i laude Numele fără nici un păcat, numindu-L precum un copil cu sufletul absolut curat, Tatăl lui?

12. Ce avem noi care să nu fi fost primit mai întâi de la El? Ce îi putem oferi noi care nu este de la El și ce putem face noi care să nu fi fost deja făcut de El cu mult timp în urmă?

13. De aceea, nu îți impune această condamnare care nu este necesară, ci limitează-te să respecți unica poruncă, aceea de a-L iubi pe El întru smerenia sufletului tău, precum și de a-ți iubi frații și pe mine de zece ori mai mult decât pe tine însuți. Lasă tot restul pe seama Domnului. El știe cel mai bine ce povară ești tu capabil să porți.

14. Dacă Ți se pare dificil să respecți în practică doar o singură poruncă, cum crezi că vei reuși cu mai multe angajamente? 15. Nu știi tu oare că fiecare lege ascunde un blestem, un păcat, o judecată și moartea? 16. De aceea, ferește-te de asemenea constrângeri, dacă dorești să trăiești. Este mai ușor să dai legi decât să le asculți.

17. Ce este mai presus în realitate: să fii liber întru iubire prin iubire, sau să tânjești după libertatea iubirii sub jugul greu al obedienței, căci libertatea este dificil de atins, și întotdeauna va fi astfel atunci când inima care aspiră este nevoită să sângereze sub loviturile dure de bici ale tentației?

18. Privește-i pe copiii de la apus, cât de distruși au fost prin impunerea unei porunci destul de ușoare, și cât de dificil va fi să îi ajutăm în condițiile în care inimile lor sau împietrit datorită unor presiuni impuse prea mult timp!

19. Dar noi îi vom mulțumi veșnic Domnului și îi vom lăuda Numele pentru că ne-a dăruit o inimă liberă care să poarte în ea o iubire liberă. Și vom continua de asemenea să ne rugăm Lui pentru a fi salvați de orice alte porunci și a putea să trăim astfel întru iubirea Lui eternă, în calitate de copii liberi.

20. O, Seth, va veni un timp când nepoții noștri vor trăi sub munții de legi și vor tânji în zadar după libertate, precum o piatră înmormântată adânc în profunzimea pământului. Iar frații lor îi vor întemnița pe cei care nu vor asculta aceste legi în temnițe de piatră, lipsindu-i de orice libertate. Pe vremea aceea, numărul păcatelor va fi la fel de mare ca și cel al firelor de nisip din mare sau al firelor de iarbă de pe pământ.

21. Așadar, renunță la nebunia ta și fă tot ceea ce îți stă în puteri pe placul lui Dumnezeu. Lasă tot restul pe seama Domnului, și astfel îți vei câștiga viața. Amin!

22. Primește binecuvântarea mea și pășește din nou liber în fața lui Dumnezeu, în fața mea și a tuturor copiilor noștri! Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 85 - ASMAHAEL VORBEȘTE DESPRE LEGE
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 3.11.2010, 23:31 View PostDownload Post

Capitolul 85
ASMAHAEL VORBEȘTE DESPRE LEGE


1. Auzind asemenea cuvinte, Seth a realizat imediat că intenția sa anterioară era necugetată și a devenit astfel din nou un om liber, lăudând plin de recunoștință și de devoțiune Numele Meu, mereu și mereu, în inima sa din nou trezită. El l-a privit acum pe Asmahael, așteptând discursul acestuia. La îndemnul lui Enoh, Asmahael a început să vorbească despre tăcerea copiilor din regiunea de apus. Cuvintele lui erau izvorâte din Mine, prin intermediul spiritului lui Abel, iar discursul său a fost concis și curgător, precum un pârâiaș care alunecă zglobiu peste pietricele și bancuri de nisip, după care – zâmbitor – se varsă în râul cel mare, care își primește copilul iubit cu brațele deschise și îl poartă pe umerii săi largi către marea cea calmă.

2. Iată cum a sunat discursul lui Asmahael, care avea să devină mai târziu cât se poate de faimos:

3. “O, părinți ai tuturor părinților de pe pământ! Ochii mei privesc înlăcrimați la toată această mulțime de copii glorioși ai părinților pământului. Ei zac la pământ, muți și aparent morți, la fel ca și pietrele de pe fundul mărilor și al râurilor.

4. Poruncile, vai!, aceste porunci atât de dure și de aspre! O, oameni, oameni împietriți și lipsiți de iubire! Unde vă veți conduce frații și ce veți face cu copiii cei inocenți pe care îi supuneți tuturor poruncilor voastre inutile,

5. fiecare poruncă având apoi nevoie de numeroase altele, pentru a o putea întregi!

6. O, întrebați-vă singuri, părinți ai părinților pământului, câte porunci v-a cerut să respectați Domnul, în marea Lui înțelepciune și compasiune?!

7. Cunoaștem cu toții răspunsul: unica Lui poruncă a fost să recunoașteți libertatea eternă prin iubirea nesfârșită față de Tatăl etern și preasfânt.

8. Am fost noi oare creați pentru a purta poveri nesfârșit de grele, manifestate prin tot felul de porunci? Să fie oare Dumnezeu un Dumnezeu atât de slab încât să le impună oamenilor nenumărate porunci, prin a căror respectare strictă să poată fi păstrată ordinea eternă?

9. O, părinți ai mei, cât de aberantă ar fi o asemenea viziune referitoare la Dumnezeul atotputernic, etern, infinit și preasfânt, al cărui suflu ușor ar fi suficient pentru a distruge nenumăratele lumi și regatele nesfârșite ale spiritelor.

10. Credeți voi oare că un Dumnezeu atât de atotputernic i-ar putea oprima pe oameni așezând pe umerii lor povara insuportabilă a unor porunci moarte, a unor legi împietrite, pe care El Însuși nu le-ar mai putea repara apoi, în pofida tuturor puterilor Sale? Căci dacă El ar deschide chiar și unul singur din aceste lacăte spirituale ale vieții, oare nu ar trebui El să se teamă că va fi capturat chiar de ființele create de El, devenind El Însuși un sclav al creaturilor Sale, care prin comparație cu El nu reprezintă nici măcar un soare?!

11. O, părinți ai tuturor părinților de pe pământ! O absurditate mai mare nu poate fi imaginată! Să fie oare nevoit Tatăl etern și preasfânt, plin de iubire, atotputernic și infinit, să creeze ființe numai pentru a le distruge apoi cu cruzime, datorită poverii de nesuportat născută din niște porunci imposibil de respectat?

12. Adevăr vă spun: mi-ar fi mai ușor să înțeleg sau să cred că eu și animalul crud care mă poartă constituim o singură ființă, plină deopotrivă de întuneric și lumină, în centrul pământului, decât că Dumnezeul nostru, atotputernic, etern, liber și preasfânt, ar fi putut aduce la existență o singură ființă numai pentru a o oprima cu ajutorul poruncilor Sale, forțând-o în același timp să se miște liber, lucru chiar mai imposibil decât ca Tatăl Însuși, Creatorul preasfânt și absolut liber, să devină prin propria Lui voință sclavul înlănțuit al tuturor sclavilor din ținutul lui Lameh!

13. O, părinți ai tuturor părinților de pe pământ! Cum este posibil ca voi, singurii copii ai Tatălui etern, preasfânt și plin de iubire, să ignorați într-o asemenea măsură ordinea Lui plină de înțelepciune, de măreție și de libertate? Voi predicați iubirea pentru Tatăl, dar după câte văd acum cu claritate, nu cunoașteți acest element etern, fundamental și sfânt, despre care vorbiți cu cuvinte sonore, dar goale!

14. O, Ascultați-mă, ordinea eternă și absolut liberă întru Dumnezeu este iubirea, iubirea atotputernică și sfântă a Tatălui etern. Potrivit acestei ordini eterne și sacre, toate miriadele de spirite, toate lumile din univers, precum și voi, unicii lui copii, v-ați născut din El, la fel de liberi ca și El Însuși.

15. Dar, pentru a vă învăța că trebuie să vă simțiți la fel de liberi ca și El, El v-a dăruit vouă, copiilor Lui, din profunzimea cea mai intimă a iubirii Tatălui – nu doresc s-o numesc o poruncă, ci mai degrabă un sfat înțelept și bine intenționat, și anume acela de a nu vă sprijini de nimic și de a nu atinge nimic care v-ar putea afecta libertatea. Și totuși, deși pe deplin conștienți de libertatea divină și abundența puterii care v-a fost dăruită, voi ați ignorat sfatul plin de iubire al Tatălui și v-ați atașat de tot felul de lucruri, care au devenit apoi obstacole în calea libertății și a vieții, încă neconsolidate în cazul vostru. Această acțiune a fost contrară ordinii eterne a iubirii, iar acum, Tatăl cel sfânt a fost nevoit să transforme întreaga Sa creație infinită numai pentru a vă readuce pe voi pe calea libertății și a vieții.

16. Vă aflați acum în această stare minunată de copii ai Tatălui preasfânt; sunteți liberi, plini de grație și de viață primită de sus. Cum puteți fi atât de orbi încât să izgoniți copiii aceluiași Tată preasfânt în regiuni diferite, fără să aveți un motiv evident, și sub amenințarea unei porunci aspre, ce nu le poate oferi viață și bucurie, ci dimpotrivă, le ucide trupul și spiritul?

17. De aceea, rupeți cătușele vechi și ruginite ale legii celei moarte care le leagă picioarele, și îngăduiți-le să atingă solul oriunde doresc, atâta vreme cât vor ști să se ferească de ținuturile cele întunecate. Astfel, ei vor fi treziți din nou către viață, vor lăuda Numele lui Dumnezeu și îl vor iubi pe Acesta, recunoscându-vă simultan pe voi în calitate de părinți onești și de copii atotputernici ai Domnului. Adevăr vă spun! Amin! Amin! Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 86 - CE GÂNDEAU PATRIARHII DESPRE CUVINTELE LUI ASMAHAEL (15 mai 1841)
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 3.11.2010, 23:41 View PostDownload Post

Capitolul 86
CE GÂNDEAU PATRIARHII DESPRE CUVINTELE LUI ASMAHAEL (15 mai 1841)


1. Discursul lui Asmahael a fost urmat de o tăcere prelungită printre patriarhi. Chiar și Enoh a rămas într-o contemplație profundă a iubirii, gândindu-se dacă ar fi posibil să greșești în ceea ce privește iubirea.

2. Este limpede – își spunea el în sinea lui – că Asmahael are dreptate întru totul. Dar atunci când te lași cuprins de iubire, de acea iubire atotputernică ce umple inima cu o forță blândă, dar invincibilă, înălțând-o către Tatăl etern și preasfânt, astfel încât ființa care o experimentează nu mai poate și nu mai dorește să se elibereze de ea, oare este posibil – nu, nu, nici măcar nu mă pot gândi la aceasta – ca această iubire atotputernică să nu fie o lege eternă izvorâtă din Domnul Însuși, prin intermediul și cu ajutorul căreia El creează, prezervă și transformă în eternitate totul?

3. Și totuși, Asmahael a afirmat cu claritate că această iubire este însăși libertatea supremă, deopotrivă întru Dumnezeu și în toți copiii Acestuia.

4. Este evident și adevărat că orice viață depinde de gradul său adecvat de libertate și că această libertate trebuie să țină pasul în permanență cu iubirea. Rezultă că acolo unde se află iubirea cea mai înaltă se află de asemenea și viața cea mai înaltă, și astfel, libertatea supremă.

5. Atunci cum rămâne cu ordinea prestabilită, în raport cu care fiecare ființă trebuie să-și păstreze forma care i-a fost dată, pe care este incapabilă să o schimbe la voință? Această ordine a fost prestabilită de Creator, Tatăl și Dumnezeul nostru preasfânt – acest lucru este adevărat și așa va rămâne pentru totdeauna! Dar oare nu este această necesitate, pe care părinții și copiii trebuie să o respecte – de a-și păstra forma neschimbat㠖 o lege pe care Domnul Însuși trebuie să o respecte până la ultimul atom, pentru ca ființele să rămână așa cum le-a creat El, potrivit ordinii Sale eterne, născută din iubirea Sa infinită?

6. Aceasta este totuși o lege! Cine ar putea nega acest lucru, susținând că nu este vorba de o lege, ci de libertatea supremă ce transcende orice fel de restricții?

7. O, Asmahael, Asmahael! Cine ar putea să-Ți înțeleagă cuvintele, și totuși să continue să trăiască?

8. O, părinți, sărmanii mei părinți! M-ați ales pe mine drept învățător. Atâta vreme cât am putut iubi, mi-a fost dat să rostesc cuvinte izvorâte din grația supremă a lui Dumnezeu. Dar iată, discursul lui Asmahael mi-a demonstrat că eu nu am înțeles nici un pic cuvintele pe care mi le-a inspirat Iubirea eternă, pentru a ne servi deopotrivă mie și părinților mei. Această iubire minunată și liberă a devenit acum un concept dualist; ea reprezintă libertatea supremă, și în același timp Legea imuabilă care susține toate legile de care depinde viața în univers. Liber fiind, eu pot iubi și trăi, în timp ce potrivit legii, eu trebuie să iubesc, sau să mor într-o moarte eternă! Bine, dar atunci cum pot fi reconciliate libertatea supremă cea mai deplină și complet lipsită de restricții, cu legea absolut irevocabilă?

9. Cine mi-ar putea demonstra în mod convingător dacă iubirea mea este sinonimă cu libertatea sau cu legea? De vreme ce eu iubesc și trăiesc, aceasta este libertate; dar atâta vreme cât iubirea mă ghidează și îmi oferă o desfătare de nedescris, ea reprezintă o lege și o judecată eternă, potrivit căreia eu – care sunt nevoit să iubesc din cauza atracției irezistibile din inima mea către Dumnezeu – sunt mort, da, mort pentru totdeauna, în mod necondiționat.

10. O, Părinte preasfânt, iată, discursul lui Asmahael m-a lăsat complet dezorientat, incapabil să mă ajut singur. Dacă Tu Însuți nu ne vei ajuta pe mine și pe părinții mei, iluminându-ne putere de înțelegere, vom fi pierduți cu toții.

11. Abia acum înțeleg cât de neajutorat este omul dacă nu se lasă ghidat în permanență de Tine, o, Părinte preasfânt, căci atunci el încetează să mai existe, fiind complet anihilat, ca și cum nu ar fi existat niciodată. O, Tată, mult iubitul meu Tată, salvează-ne de la această distrugere, căci în caz contrar, discursul imposibil de înțeles al lui Asmahael ne va conduce pe toți la ruină”.

12. Pe de altă parte, după ce și-a revenit din uimirea provocată de cuvintele lui Asmahael, Seth s-a ridicat și l-a întrebat pe părintele Adam: “Ascultă, iubitul meu tată, discursul anterior al lui Enoh mi-a oferit multă lumină și m-a readus pe calea cea dreaptă, scoțându-mă din prăpastia propriilor mele erori. Spiritul meu adormise, iar tu m-ai trezit ca dintr-un vis nefiresc. M-am simțit atât de bine atunci când m-ai binecuvântat, dar spune-mi, ce se va întâmpla acum cu noi?

13. Asmahael a rostit cuvinte a căror semnificație nu poate fi înțeleasă cu ușurință de către un om natural. Dar dacă el însuși nu le-a înțeles pe deplin, atunci este precum o piatră care poartă în ea moartea și întunericul.

14. Aș dori să îl rog pe Enoh să-mi explice, dar nu îndrăznesc. Dacă nu cumva simți și tu la fel ca mine, ci dimpotrivă, discursul lui Asmahael ți-a adus lumina înțelegerii, te implor, lămurește-mă și pe mine, pentru ca cerul și pământul să nu piară datorită marii mele ignoranțe, înainte chiar ca eu să fi ajuns acasă. Amin!”

15. Adam l-a privit pe Seth cu uimire, neștiind ce să-i spună fiului său în calitate de părinte. După ce a cântărit o vreme lucrurile, el i-a răspuns să aștepte un moment mai potrivit, căci era nevoit în clipa respectivă să se gândească la alte lucruri.

16. Între timp, Enos s-a aplecat către Jared și i-a șoptit la ureche, fără să se ridice: “Ascultă, Jared, tu ești un învățător înțelept al fiului tău (Enoh) și l-ai învățat cum să-L iubească pe Dumnezeu în inimă, spunându-i că iubirea pentru Dumnezeu este precum iubirea unei persoane față de alta, dar cu mult mai intensă decât iubirea unui bărbat față de soția și copiii săi. Iată, el asistă acum la stânjeneala și dezorientarea care ne-a cuprins pe toți; de ce ne lasă el oare pradă acestei tulburări?

17. Mie mi se pare că Asmahael l-a descurajat complet chiar și pe el. Te rog, du-te la el și roagă-l să ne scoată din bezna în care ne aflăm, căci în această clipă avem mai multă nevoie ca oricând ca el să ne ajute pe noi, părinții lui, cu ajutorul limbii lui binecuvântate. Te rog, du-te și comunică-i această rugăminte! Amin!”

18. Jared a scuturat însă din cap, spunând: “Dragă tată Enos, atunci când o rază de soare mă încălzește prea tare, eu părăsesc locul în care mă aflu și caut răcoarea unui loc umbros. Chiar dacă raza cea intensă continuă să ardă solul, făcând o gaură în el, mie nu mai îmi pasă, căci eu am găsit umbra cea plăcută. Ar trebui să fiu nebun să părăsesc această umbră înainte ca soarele să apună.

19. De aceea, îți sugerez să lăsăm această chestiune pe seama celorlalți, iar dacă și ei cred că soarele este prea fierbinte, nu au decât să se retragă sub o apărătoare. Învățătorul trebuie să își controleze întotdeauna elevul. Iar pe de altă parte, cum ar putea elevul să fie deasupra învățătorului său?

20. Totuși, în situația în care elevul vorbește despre lucruri pe care inima învățătorului nu le poate înțelege, nu este corect ca el să rămână doar un elev, de vreme ce înțelepciunea sa interioară o depășește într-o măsură atât de mare pe cea a învățătorului și a tuturor părinților săi, încât aceștia nu pot să răspundă nici măcar cu un singur cuvânt. De aceea, eu prefer să rămân la umbra mea, fiind satisfăcut cu licăririle de lumină ce scânteiază printre frunzele aflate în bătaia vântului, și îi las pe cei care doresc să fie complet orbiți să privească direct la soare.

21. Iată, tată Enos, de ce nu doresc ceea ce dorești tu, căci ochii mei sunt mai importanți pentru mine decât întreaga înțelegere a unor lucruri pe care o ființă umană nu le va putea înțelege niciodată pe deplin. Astfel, fără să fi realizat nimic, vă spun în numele tuturor, Amin!”

22. Pe de altă parte, Kenan și Mahalaleel purtau următoarea discuție în șoaptă. Mahalaleel: “Ce crezi, Kenan, vom ajunge astăzi acasă? Copiii din ținutul de la apus sunt la fel de muți precum pietrele pământului, iar după discursul cu totul extraordinar al lui Asmahael, nici noi nu dovedim că am fi deasupra lor. Mi se pare că chiar și scumpul și bunul nostru Enoh se simte destul de stânjenit”.

23. Kenan: “Dacă știi ceva, vorbește; dar dacă nu știi nimic, fă la fel ca și mine, căci nici eu nu înțeleg. Totuși, un lucru este sigur: Asmahael cunoaște mai multe lucruri decât tine și decât mine la un loc. Dar ce folos să îi predici unui surd și să-i arăți unui orb? Tu cunoști visul meu și nu se poate spune că acesta ar fi fost nesemnificativ. Eu nu am făcut însă altceva decât să îl relatez exact așa cum l-am visat. În cele din urmă, Seth și cu ceilalți mi-au spus exact ceea ce știam și eu însumi, adică nimic. Atunci m-am gândit: acum nu știu nimic, și nu voi ști nimic nici în continuare. Și te rog să mă crezi, sunt cât se poate de satisfăcut cu aceasta”.

24. Mahalaleel: “Dacă tu, care ești un vorbitor atât de bun, spui asemenea lucruri despre tine, în condițiile în care stilul tău este atât de apropiat de cel al lui Asmahael, ce aș mai putea spune eu, în condițiile în care limba mea este atât de greoaie, după cum știi prea bine? Totuși, îți mărturisesc că în această tăcere generală, indiferența începe să mă părăsească, căci dacă soluția nu va apărea în curând, inspirată din cer, îți spun, tată, nu numai că vom petrece seara aici, ci vom rămâne probabil și noaptea, care se pare că nu este departe de noi nici din punct de vedere spiritual!”

25. Kenan: “Nu contează! Chiar dacă vom fi nevoiți să rămânem aici peste noapte, pământul nu se va cutremura și nici nu se va transforma în apă. Domnul știe cel mai bine de ce ne-a pregătit o zi de odihnă pentru limbile noastre prea obosite. Eu obișnuiesc să spun mereu că este preferabil să fii activ, mai degrabă decât să vorbești și să predici. Desigur, îmi place să ascult un discurs bun și o învățătură înaltă, dar se pare că în această călătorie am primit prea multe lucruri bune; nimeni nu le poate digera, iar discursul lui Asmahael este precum o piatră care mai are nevoie de odihnă înainte de a fi digerată. Haide așadar să lăsăm lucrurile așa cum sunt și să păstrăm tăcerea! Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 87 - EVA ÎL MUSTRĂ PE SETH
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 3.11.2010, 23:45 View PostDownload Post

Capitolul 87
EVA ÎL MUSTRĂ PE SETH


1. Seth a observat în sinea lui că toții copiii șușotesc unii la urechile celorlalți, drept pentru care și-a spus: “Într-adevăr, cu toții sunt cuprinși de îndoială și nu știu ce să facă. Cât de mult mi-ar plăcea să vă ajut, dacă aș putea! Oare de ce o fi păstrat tăcerea Enoh atâta vreme? 2. Probabil că sărmana mamă Eva suferă din nou în tăcere în inima ei, deplângând prostia noastră.

3. Ce-ar fi să o întreb în liniște ce simte ea?

4. Cine știe, poate că suferința plină de răbdare poartă în ea o scânteie mică, ascunsă în inimă, care ne-ar putea fi de folos nouă, tuturor, scoțându-ne din întunericul în care ne aflăm.

5. Așadar, curaj! Nu cred că voi putea înrăutăți situația într-o măsură mai mare decât acum, când toată lumea pare cuprinsă de întuneric și de îndoială, și nici măcar o singură picătură de rouă nu vine să ne răcorească sufletele însetate, nici de pe pământ, nici din cerul luminos!”

6. Astfel, Seth s-a adresat mamei Eva după cum urmează: “Mult-adorată mamă, îmi pari atât de tristă. O, spune-mi dacă vreo durere secretă îți macină cumva sufletul.

7. Iată, limba lui Asmahael ne-a lovit pe toți, aruncându-ne într-un întuneric triplu, și după cum vezi, noi suntem incapabili să ieșim din el. Sunt totuși convins că, dacă Domnul a considerat necesar să fim pedepsiți cu asprime, tot El va îmblânzi la momentul potrivit această pedeapsă. De aceea, dacă inima ta este cuprinsă de tristețe, calmeaz-o cu iubirea față de Domnul. Dacă totuși dispui de o luminiță cât de mică referitoare la chestiunea care ne-a umplut pe toți de tulburare, nu o păstra adânc în inima ta, căci într-o noapte întunecată, chiar și cea mai mică scânteie animă ochiul însetat de lumină al călătorului pierdut.

8. O, mamă, îți vorbesc eu, Seth, fiul tău preaiubit. Deschide-ți ochii și inima, și îngăduie-mi să ascult motivele tristeții tale, iar dacă este posibil, împărtășește cu noi o eventuală scânteie luminoasă primită de sus! Amin!”

9. Eva i-a răspuns lui Seth pe un ton plin de gravitate: “Dragul meu fiu, dăruit mie de Dumnezeu în locul lui Abel. Ascultă-mă! Natura mea interiorizată ar fi trebuit să îți spună deja că mama tuturor oamenilor de pe pământ nu are prea multe motive de bucurie în inima sa, îndeosebi atunci când trebuie să remarce că până și fiul ei favorit se apropie de ea cu o inimă mai degrabă ascunsă decât sinceră.

10. Seth, iubitul meu fiu, de ce mă întrebi cum mă simt, când este limpede pentru mine că tu nu dorești să afli altceva decât dacă în inima mea nu există vreo scânteie cât de mică, inspirată din cer?

11. Ți se pare cumva că viclenia, chiar atunci când este motivată de o inimă bună, reprezintă o virtute a înțelepciunii?

12. O, Seth! Te asigur că greșești foarte mult! Ascultă-mă: vorbitul din inimă reprezintă fundamentul întregii înțelepciuni. Întreabă așadar exact ceea ce dorești să afli și evită lucrurile care îți sunt neplăcute, pentru a putea astfel să-L iubești pe Dumnezeu cu o inimă sinceră, fie că o faci în secret sau înaintea întregii lumi, căci în acest fel în inima ta nu va mai exista nici amurg nici înnoptare.

13. Iată, tu ai fost dăruit cu înțelepciune; atunci, de ce nu ai pășit întotdeauna pe calea cea dreaptă?

14. Frazele bine întoarse din condei, formate din cuvinte pompoase, nu fac altceva decât să proclame singure propria slăbiciune a vorbitorului, faptul că acesta dorește să-i demonstreze celuilalt că el este mai puternic, în timp ce cel just observă de la mare distanță că acesta a luat-o pe o cale greșită. De aceea, dragul meu Seth, nu mai rătăci, ci pășește din nou pe calea cea dreaptă, în fața lui Dumnezeu și a copiilor, și astfel nu vei mai experimenta niciodată penibila lipsă a luminii!

15. Nu uita că atunci când desenezi un cerc, punctul aflat la cea mai mare distanță de circumferință este simultan cel care este cel mai aproape de început și de sfârșit. Nu transforma însă cerul într-o spirală, căci nu vei mai ajunge niciodată în punctul din care ai plecat!

16. Încearcă să înțelegi cuvintele bătrânei tale mame, care îți dorește să fii veșnic împăcat în fața ta și a lui Dumnezeu! Amin!”

17. Cuvintele lui Eva l-au înspăimântat profund pe Seth, care a început să se gândească: “Cât de ciudată este această regiune de apus! Fiecare cuvânt se dovedește a fi o greșeală, iar compasiunea pare să-și aleagă mereu un moment și un loc nepotrivit. Orice gând izvorât din inima omului, oricât de bine intenționat ar fi, nu reprezintă altceva decât zborul neregulat al unui fluture în jurul flăcării, până când căldura acesteia îi distruge aripile.

18. Voința mea este slabă și mă simt exact ca și cum m-aș afla într-un vis în care sunt nevoit să acționez sub impulsul secret al unei puteri ciudate și incomprehensibile. Iubirea mea pentru Dumnezeu îmi apare de parcă aș iubi aerul și apa. Percep cu claritate vâjâitul vântului, și totuși, nici cel mai mic suflu nu îmi clintește măcar un fir de păr. Mă simt însetat și înfometat, și totuși, nu doresc să mănânc sau să beau. Sunt somnoros, dar nu pot să adorm; sunt obosit, dar membrele mele refuză odihna; mă rog lui Dumnezeu, dar inima mea rămâne nemișcată la sol, precum o piatră. Privesc în sus către înălțimile pline de lumină, dar acestea par să fie acoperite de nori grei. Da, tot ceea ce există în interiorul și în exteriorul meu mi se pare cât se poate de ciudat! Parcă nici nu aș exista, și tot ceea ce văd pare să aibă o existență parțială, ca și cum nici măcar nu ar fi de față, sau ca și cum urmează să dispară în curând.

19. O, Părinte și Doamne, păstrează-ne în palma Ta și trezește-ne din nou; și nu ne mai permite să adormim iarăși pe drumul vieții, în plină lumină a zilei! Îndepărtează-ne de această regiune și elimină distincțiile pe care noi înșine le-am introdus între regiuni, în mod prostesc. Este firesc ca cei mai buni oameni să poată locui deopotrivă în regiunile de la apus, ca și în regiunile de la răsărit.

20. Noi înșine suntem cei care am murdărit această regiune, și încă și mai mult pe aceea de la miazănoapte. Și iată că acum, când am pătruns noi înșine aici, murdăria ne apasă inimile și aproape că ne sufocă. O, Doamne, Părinte și Tată, suntem cu totul neajutorați. Te implor, revarsă-Ți grația asupra noastră și ajută-ne să ieșim din această imensă suferință, salvându-ne de la ruina provocată de marea noastră nebunie! Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 88 - ENOH EXPLICĂ DISCURSUL LUI ASMAHAEL
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 3.11.2010, 23:50 View PostDownload Post

Capitolul 88
ENOH EXPLICĂ DISCURSUL LUI ASMAHAEL


1. Enoh a fost primul care s-a trezit, adresându-le imediat următorul discurs minunat patriarhilor:

2. “Ascultați-mă, dragii mei părinți! Iehova, Domnul și Dumnezeul nostru, Părintele nostru preasfânt și plin de iubire, Și-a revărsat din nou grația Sa infinită asupra tristeții din inimile noastre smerite și asupra nebuniei noastre, în care am persistat cu încăpățânare timp de circa 300 de ani, și ne va smulge din nou din mlaștina propriei noastre suferințe. Dar mai întâi de toate este necesar ca noi să eliminăm distincțiile aberante dintre regiunile care există în propriile noastre inimi, iar apoi să facem același lucru și în practică (eliminând distincțiile dintre regiunile de pe pământ).

3. Ascultați, a fost voința Domnului Dumnezeului nostru Iehova, Părintele nostru preasfânt și preaiubitor, să îl trezească pe Asmahael, pentru ca acesta să ne demonstreze nouă, tuturor, nebunia legii, atunci când aceasta nu este strâns conectată la ordinea divină. Noi ne-am aflat cu toții în afara acestei ordini, și de aceea am fost incapabili să o înțelegem. Căci, pe de o parte, am fost supuși cu toții constrângerii dure a legii, fiind morți prin toate cuvintele, gândurile și voința noastră, și implicit, prin toate acțiunile noastre. Pe de altă parte, noi am simțit în inimile noastre nevoia profundă pentru adevărata libertate a vieții, fără de care viața nu ar fi viață, și nu ar putea deveni niciodată astfel.

4. Noi am fost ființe duale, deopotrivă morți și vii. Pe de o parte, eram inimaginabil de aproape de adevăr, dar pe de altă parte, eram incredibil de departe de acesta. Căci legea și libertatea erau despărțite în inimile noastre de un decalaj insurmontabil, peste care ne-a fost imposibil să pășim, nici dinspre lege către libertate, și nici invers. În consecință, propria noastră dificultate ne-a forțat fie să-L considerăm pe Dumnezeu ca fiind constrâns de propria Sa lege, fie să ne dizolvăm într-o libertate absolută, distructivă; și astfel, am dovedit că suntem morți pe ambele părți ale prăpastiei. (21 mai 1841)

5. Eu însumi am simțit această dilemă înlăuntrul meu, și în pofida efortului tăcut din inima mea, mi-a fost imposibil să combin apa și focul într-un singur vas – căci, credeam eu, legea izvorâtă din ordinea divină este cu siguranță o lege pe care Dumnezeu Însuși trebuie să o respecte, dacă dorește să aibă alături și înlăuntrul Lui ființe permanente. Dar cum ar putea fi liber acela care trebuie să respecte legi?‟

6. Apoi m-am gândit astfel: „Bine, dar cine îl poate forța pe Dumnezeu să acționeze într-un fel sau altul? Dacă acționează, El o face din propria voință, absolut liberă și sfântă, după care poate acționa într-un sens absolut contrar, distrugându-și complet oricare din operele Sale!‟

7. A apărut apoi o altă întrebare: „Atunci, de unde se naște continuitatea operei creației?‟ 8. Astfel a apărut Iubirea: „Eu sunt cauza oricărei continuități!‟, acestea fiind sigurele sale cuvinte.

9. Dar mintea mea nu s-a oprit aici: „Dacă Tu ești cauza continuității, atunci – cu adevărat – Tu ești o lege eternă pentru Tine Însăți. Cum ai putea fi Tu liberă?‟

10. La fel cum gândeam eu, gândea și părintele Adam. Părintele Seth nu gândea astfel, căci el simțea adânc înlăuntrul lui prăpastia insurmontabilă, peste care nu putea construi nici o punte, căci îi lipseau instrumentele corespunzătoare. Ceilalți patriarhi se gândeau și ei la această problemă, dar cu o indiferență mai mică sau mai mare, aruncând vina în tăcere pe unul sau pe altul, lucru care nu a fost de natură să aducă mai multă lumină sau căldură în inimile lor supuse greșelii.

11. Mama Eva i-a adus o lumină considerabilă tatălui Seth; dar lumina strălucitoare în toiul nopții orbește ochiul sărman chiar mai mult decât o făcuse înainte noaptea. Și astfel, eforturile tuturor au fost pedepsite în triplul întuneric care a urmat.

12. Totuși, nu există învățător mai înțelept decât necesitatea. În marea noastră nevoie, noi ne-am întors cu toții către Tatăl preasfânt și preaiubitor, iar El a văzut nevoia copiilor Lui și a coborât la ei, împreună cu grația Sa. Noi suntem copiii Lui, iar El se află printre noi și ne învață El Însuși!

13. Iar cuvintele Lui reprezintă o chemare cu voce tare, plină de iubire și de înțelepciune. Căci iată ce spune Tatăl preasfânt și plin de iubire:

14. „Ascultați, copii ai iubirii Mele, și înțelegeți bine în inimile voastre! Eu sunt Dumnezeul etern, Creator al tuturor lucrurilor izvorâte din Mine și Tatăl Iubirii Mele și al tuturor ființelor care s-au născut din ea.

15. Eu sunt de-a pururi liber și nelimitat, iar iubirea Mea este beatitudinea propriei Mele libertăți eterne.

16. Ceea ce pentru toate ființele reprezintă o necesitate, nu este pentru Mine altceva decât semnul vizibil al libertății și al atotputerii Mele supreme, din care izvorăște Beatitudinea oricărei fericiri. Cine sau ce M-ar putea forța pe Mine să acționez într-un sens sau în altul?

17. Ceea ce voi numiți „lege‟ este pentru Mine libertatea supremă, întru beatitudinea iubirii Mele; ceea ce voi numiți „libertate‟ nu reprezintă altceva decât atotputerea Mea liberă. De aceea, trăiți pentru a iubi, trăiți pentru Iubirea eternă dinlăuntrul Meu, și astfel viața voastră va deveni de-a pururi liberă! Și numai libertatea vieții vă va învăța pe deplin că legea iubirii este adevărata libertate supremă și că legea și libertatea sunt precum un cerc, tangent oriunde cu el însuși și care devine liber numai prin intermediul ordinii care îi dă naștere și care îl perpetuează de-a pururi într-o perfecțiune fără sfârșit.

18. De aceea, iubiți, căci astfel legea va asculta de voi, iar voi veți fi complet liberi, la fel ca și Mine, Părintele vostru! Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 9 of 19  [ 189 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 8, 9, 10 ... 17, 18, 19  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !