Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.3.2024, 07:40
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 1) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 9, 10, 11 ... 17, 18, 19  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 89 - LUCRĂRILE ÎNȚELEPCIUNII ȘI LUCRĂRILE IUBIRII
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 4.11.2010, 00:11 View PostDownload Post

Capitolul 89
LUCRĂRILE ÎNȚELEPCIUNII ȘI LUCRĂRILE IUBIRII


1. Adam s-a ridicat în picioare, și-a unit mâinile, și-a ridicat ochii către cer și ș-ia înălțat inima către Mine, după care a spus, profund emoționat și într-o stare de supremă exaltare: “O, Tată, mare și sfânt, o, tu, Iubire eternă! Cum aș putea să-Ți mulțumesc vreodată? Noi nu am existat, ci Tu ai fost Acela care ne-ai creat pentru a ne bucura de existența beatifică întru iubirea, grația și compasiunea Ta nesfârșite. Tu ne-ai creat pe noi, astfel încât să ne putem bucura trupește – la fel cum Tu o faci în plan spiritual – de toate desfătările imaginabile, căci noi vedem, auzim, mirosim, gustăm, simțim, percepem și putem chiar iubi profund – pe Tine, mai presus de orice, și pe copiii noștri, la fel ca și propria noastră viață.

2. Noi putem umbla, putem sta în picioare, așezați sau culcați, și ne putem mișca la dorință, ne putem roti membrele, capul și ochii în toate direcțiile. Tu ai binecuvântat limba noastră, care poate rosti cuvintele vii ale iubirii, izvorâte din Tine, ceea ce ne permite să comunicăm între noi. O, cine Ți-ar putea mulțumi cu adevărat Ție, căci acțiunile Tale mărețe, izvorâte din iubirea Ta către noi, sărmane recipiente neînsemnate – sunt infinite!

3. O, cât de insignifianți am fi dacă am exista numai prin noi înșine; dar faptul că noi existăm se datorează numai acțiunii iubirii Tale, iar viața noastră este însăși iubirea Ta, iar cunoașterea noastr㠖 grația Ta.

4. O, Tată, preabunule și preasfântule Tată! Inima noastră smerită s-a umplut acum de o iubire de copil față de Tine. Lasă grația Ta să coboare în ea și accept-o ca supremă mulțumire pe care Ți-o putem oferi. Căci inima noastră depinde într-o prea mare măsură de binecuvântarea Ta pentru a rosti cuvinte cu adevărat demne de Tine. Iar atunci când realizează acest lucru, ea nu ne mai aparține, ci face parte din lucrarea Ta. Cuvântul Tău și lucrarea Ta reprezintă de-a pururi cea mai înaltă glorificare a Ta, fie prin El Însuși, fie atunci când este rostit de limba noastră.

5. De aceea, noi nu avem practic nimic care să fie cu adevărat al nostru, cu excepția iubirii și păcatului.

6. O, Tată! Dacă nu aș avea iubirea, ce altceva mi-ar mai rămâne decât păcatul și moartea? Și atunci, aș mai fi putut oare să-Ți laud Numele în păcat și să Te glorific pe Tine întru moarte?

7. De aceea, Tu mi-ai dăruit iubirea, astfel încât acțiunile mele să nu constea doar din păcat și din moarte, ci și din iubire și lucrările vii ale acesteia, care mi-ar aparține mie numai întru iubire, dar Ți-ar aparține întru totul Ție întru grație și compasiune.

8. O, preasfânt Părinte! Pe vremea când nu posedam altceva decât înțelepciune, nu puteam realiza nici o lucrare, cu excepția păcatului, astfel încât eram nevoit să-Ți laud Numele și să Te slăvesc pe Tine prin păcatele mele. Tu ai primit la vremea respectivă lauda mea impură ca și cum ar fi fost vorba de o laudă pură izvorâtă din iubirea Ta, și implicit a mea, deși ea nu era decât lucrarea impură a păcatului.

9. Eu mi-am separat copiii, convins fiind că judecata mea este justă întru înțelepciunea pe care ai insuflat-o în mine. Și întrucât eram convins că înțelepciunea îmi aparținea, acțiunea mea s-a dovedit a fi un păcat. Iar eu Ți-am lăudat Numele prin păcatul meu, lucru care ar fi trebuit să mă distrugă. Dar iată, Tu mi-ai dăruit acum iubirea, și nu mai multă înțelepciune decât poate absorbi iubirea, astfel încât să nu mai risipesc, ci să adun. În risipă sălășuiește moartea, pe când viața nu poate fi găsită decât în adunare. De aceea, îngăduie-mi acum să-i adun din nou cu și prin iubirea mea pe toți aceia pe care i-am risipit cândva prin înțelepciunea mea greșit aplicată.

10. Îți mulțumesc plin de recunoștință, preasfântule Tată, pentru faptul că mi i-ai dăruit pe Enoh și pe străin, pentru a ne orbi mai întâi întru înțelepciune, pentru ca apoi, în întunericul care ne-a făcut să ne adunăm, să devenim capabili de absorbim focul iubirii din inima Ta. Viața nu este activă decât prin concentrație, în timp ce înțelepciunea care antrenează risipa conține în ea moartea și păcatul. O, lasă acest foc să devină o vâlvătaie uriașă înlăuntrul nostru, pentru a arde întreaga noastră nebunie și toate acțiunile noastre greșite!

11. Îngăduie-ne să ne regăsim din nou întru iubirea și compasiunea Ta, și să ne adunăm întru grația și mila Ta eternă! Și îngăduie-ne de asemenea să celebrăm mâine, de ziua Sabatului Tău sacru, un nou festival al iubirii, la care sperăm să-Ți putem oferi Ție, o, Părinte preasfânt, o slujbă de mulțumire și recunoștință plină de iubire, care să ajungă la inima Ta într-o măsură mai mare decât slujbele din trecut, născute din înțelepciunea noastră imaginară și din justiția noastră nedreaptă.

12. O, Părinte preabun și preasfânt, îngăduie ca această invitație a noastră să fie primul pas care să ne conducă pe toți din nou către Tine, acum și de-a pururi! Amin!

13. Cât despre voi, Enoh, Asmahael, Seth și Kenan, duceți-vă la copiii noștri și treziți-i întru iubirea și libertatea adevărată, invitați-i la adunarea de mâine, la marea adunare a vieții, și spuneți-le ceea ce iubirea vă va îndemna. Și orice veți face, acționați numai în Numele lui Iehova! Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 90 - PUTEREA MÂNTUITOARE A IUBIRII
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 4.11.2010, 00:37 View PostDownload Post

Capitolul 90
PUTEREA MÂNTUITOARE A IUBIRII


1. În continuare, cei astfel delegați s-au ridicat și s-au îndreptat către copiii care stăteau încă cu fețele la pământ, cărora le-au dezvăluit porunca plină de iubire a lui Adam, care era deopotrivă și porunca libertății lor, sau mai degrabă cea care elibera ceea ce fusese întemnițat, căci era născută din chiar esența iubirii.

2. Copiii s-au ridicat atunci și au lăudat Numele Meu, fericiți că am înmuiat inima lui Adam, căci altminteri, acesta i-ar fi ignorat în continuare, iar ei s-ar fi ofilit de tristețe dacă ar fi rămas în continuare în regiunea de apus.

3. Văzând recunoștința din inimile lor oneste și devotate Mie, precum și a patriarhilor, Enoh și-a concentrat din nou spiritul asupra iubirii Mele plină de credință și le-a adresat copiilor din regiunea de la apus – de acum treziți –, următoarele cuvinte izvorâte din Mine:

4. “Ascultați-mă, dragii mei frați și surori întru Dumnezeu, Dumnezeul nostru, Domn atotputernic asupra tuturor lucrurilor și Părinte plin de iubire, precum și întru Adam, care este primul creat de Iubirea eternă și atotputernică a lui Dumnezeu, și astfel părintele nostru fizic, al tuturor.

5. Porunca datorită căreia ați fost izolați în regiunea de la apus, unde lipsește lumina și căldura, a fost acum abolită ca și cum nu ar fi existat niciodată. Marea căldură a iubirii lui Dumnezeu a topit cătușele voastre de fier, la fel cum căldura verii topește gheața dură de pe înălțimile munților, și v-a dăruit acum o poruncă diferită, o lege potrivit căreia sunteți liberi, absolut liberi, la fel de liberi ca și mine și ca și toți patriarhii, întru iubirea vie pentru Dumnezeu, Cel care este de-a pururi Iubirea cea mai înaltă și mai pură, Viața oricărei vieți.

6. Dacă îl veți iubi pe El mai mult decât pe voi înșivă, decât pe bătrânii și copiii voștri, precum și orice altceva vă oferă pământul, atunci veți putea recunoaște în interiorul inimilor voastre ce înseamnă să fii liber întru iubirea de Dumnezeu.

7. Abia atunci, Dumnezeu vă va trezi. Și dacă până acum ați fost plini de teamă și de anxietate sub greaua povară a poruncii izvorâtă din înțelepciune, iar acum vă bucurați de libertatea care v-a trezit – la îndemnul lui Adam – din lungul somn al fricii și respectului orb, cu atât mai mult vă veți bucura – și într-o măsură infinit mai înalt㠖 atunci când Dumnezeu, datorită marii voastre iubiri pentru El, vă va trezi întru spirit către viața eternă a sufletului, către contemplarea adevărului cel mai înalt.

8. Adevăr vă spun, aceia dintre voi care veți începe astăzi, vă veți bucura deja mâine de o inimă pură și binecuvântată! Dar aceia care vor întârzia să-și manifeste iubirea și vor activa mai degrabă cu intelectul lor, vor primi în locul binecuvântării niște pietre dure care le vor toci dinții lor slabi înainte de a putea mesteca pietrele de o duritate extremă ale înțelepciunii.

9. Întrebați-vă ce este mai ușor: să-L iubești pe Dumnezeu ca pe Părintele nostru preasfânt și plin de iubire, sau să-L recunoști pe Dumnezeu ca Divinitate eternă în toată puterea Ei infinită, gloria, înțelepciunea, sfințenia, ordinea și iubirea Spiritului Său infinit?

10. Dacă vă veți sili fratele să vă reveleze secretele inimii sale, acesta își va ascunde inima de voi, și tot ce veți obține de la el va fi o admonestare severă și un îndemn să renunțați la această dorință prostească de a interoga secretele inimii fratelui vostru; singurul lucru la care aveți dreptul este să îl întrebați despre iubirea lui pentru voi și dacă el vă iubește tot atât de mult cât îl iubiți voi. Dacă în schimb, nu interferați cu afacerile proprii ale fratelui vostru și îl iubiți de zece ori mai mult decât pe voi înșivă, și dacă fratele vostru observă această atitudine a inimii voastre, ascultați-mă, el își va deschide la rândul lui inima și vă va revela totul, lucru care vă va fi deopotrivă util și vă va face o mare plăcere, sau cel puțin vă va permite să aveți o încredere desăvârșită în fratele vostru.

11. Iată, dragii mei frați, la fel stau lucrurile și cu Dumnezeu. Cine L-ar putea forța vreodată pe Dumnezeu să se reveleze pe Sine respectivei ființe? Și chiar dacă El ar face acest lucru, cine L-ar putea înțelege, rămânând totodată în viață? Dacă însă îl iubiți pe Dumnezeu mai presus de orice, El vă va ghida gradat și vă va conduce către întreaga înțelepciune și cea mai înaltă cunoaștere, din eternitate în eternitate, în funcție de intensitatea iubirii din inima voastră pentru El.

12. O, dragii mei frați, iată care este așadar sfatul meu: nu mai urmăriți să descifrați misterele creației pe cale intelectuală, ci iubiți-L pe Dumnezeu, Tatăl vostru preasfânt și preaplin de iubire, cu toată puterea voastră, căci atunci veți primi într-o singură clipă mai mult decât ar putea realiza intelectul vostru imperfect în o mie de ani.

13. Iubirea este rădăcina întregii înțelepciuni. De aceea, iubiți dacă doriți să deveniți cu adevărat înțelepți. Iar atunci când iubiți, faceți-o de dragul iubirii, și niciodată de dragul înțelepciunii; numai atunci veți fi cu adevărat înțelepți.

14. Voi sunteți acum liberi în regiunea de la apus, dar numai iubirea vă va face complet liberi în inimile voastre. Veniți așadar mâine, veniți cu toată iubirea la noua celebrare a Sabatului, cu inimile pline de iubire pentru Dumnezeu! Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 91 - SETH ÎL RECUNOASTE PE STRĂINUL ASMAHAEL
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 7.11.2010, 02:05 View PostDownload Post

Capitolul 91
SETH ÎL RECUNOASTE PE STRĂINUL ASMAHAEL


1. După ce și-a încheiat discursul, Enoh s-a înclinat în fața patriarhilor și i-a salutat din nou pe copiii de la apus. Seth, Kenan și Asmahael au rostit cuvântul Amin! Apoi, Seth s-a adresat și el copiilor eliberați, spunându-le:

2. “Copii, voi știți că eu am fost cel care cu 300 de ani în urmă v-am adus porunca lui Adam. Aceasta v-a întristat și v-a lăsat neconsolați, adormindu-vă inimile.

3. Porunca a fost opresivă, iar voi ați fost nevoiți să suportați această presiune, dormind o noapte lungă a inimilor voastre. Am venit acum din nou în mijlocul celor pe care Dumnezeu i-a trezit pentru a le permite să împlinească grația Lui cea mai înaltă, care este iubirea în toată plenitudinea ei, astfel încât ei să poată proclama Cuvântul Lui sfânt și viu, plin de putere și tărie. Astfel, putem spune că nici Adam, nici eu, nu suntem cei care v-am eliberat, ci numai Cuvântul preasfânt al marelui Dumnezeu, rostit de gurile lui Enoh și Asmahael, cel pe care îl poartă în spinare puternica fiară, și pe care Dumnezeu l-a trimis la noi, potrivit chiar mărturiei lui Asmahael, într-o manieră miraculoasă, din ținuturile de jos, despre care ați auzit că poartă blestemul răului. Eu cred însă mai degrabă că el a venit la noi de sus, căci nimeni nu ar putea vorbi așa cum o face el dacă ar proveni din ținuturile de jos.

4. Cu siguranță, înțelepciunea nu se află la ea acasă în acele ținuturi, iar iubirea încă și mai puțin.

5. El ne-a explicat însă legea și ne-a arătat marea noastră nebunie în fața lui Dumnezeu, ca și cum ar fi însuși stăpânul legii. El a venit să învețe de la noi înțelepciunea, dar ne-a adus pe toți într-o stare de confuzie în mai puțin de o oră, astfel încât chiar și divinul Enoh s-a simțit cât se poate de stânjenit.
(27 mai 1841)

6. Oare nu ați auzit voi mai devreme cuvintele sale, sau cel puțin vocea lui atât de puternică? Spuneți-mi, ar putea oare cineva din ținuturile de jos să vorbească cu o asemenea voce, sau a auzit vreun om aparținând rasei umane un asemenea discurs din gura unui alt om?

7. Ascultați-mă, căci aceste cuvinte ale mele nu se datorează simplei dorințe de a face conversație sau de a mai trece timpul, ci sunt născute dintr-o chemare intimă, în dorința de a vă ilustra plenar propria voastră libertate întru iubirea de Dumnezeu. Acest așa-zis străin, care este atât de blând în comportament, dar atât de puternic prin cuvintele sale, se va lăsa cândva – peste timpuri – purtat în spinarea unui alt animal, iar o întreagă națiune va striga cu inima smerită, adresându-se lui: „Osana Dumnezeului preaînalt! Binecuvântat este acela care vine în Numele Domnului stând pe spinarea unui măgar!‟

8. Copii, și voi de asemenea, dragul meu Enoh și dragul meu Kenan, dacă mă puteți contrazice, nu ezitați, dar dacă și voi sunteți inspirați de aceeași trăire, cred că ar merita să facem efortul să îl privim pe acest străin atât de elocvent cu un ochi ceva mai lucid și cu o inimă ceva mai smerită. Căci cel care vorbește atât de uimitor despre Dumnezeu trebuie fie să vină dinspre înălțimile supreme ale lui Dumnezeu, ori să fie el însuși –

9. gata, mă tem că nu pot să spun mai multe!

10. Da, da, adevăr grăiesc, mântuirea este mai aproape de noi în toată plenitudinea vieții, decât suntem noi capabili să înțelegem!

11. Dacă cineva are suficientă credință și voință, să se întoarcă spre Asmahael. Intuiția mea îmi spune că acela care nu devine liber prin intermediul Lui, la fel cum noi toți devenim liberi prin intermediul Cuvântului Lui atotputernic – după o scurtă bătălie cu întunericul nostru înnăscut – nu va atinge niciodată libertatea.

12. O, Asmahael, o, dragul și sublimul meu străin care stai atât de curajos pe spatele fiarei sălbatice, ascultând cu blândețe și bunătate cuvintele noastre, sărmani viermi ce ne târâm în țărână, ca și cum ai dori să înveți de la noi, în timp ce cele mai sublime cuvinte rostite de gura noastră au crescut deja cu multă vreme în urmă înlăuntrul Tău, în cea mai mare puritate posibilă, înainte ca ele să poată fi rostite de limbile noastre, o, Asmahael, eliberează-ne și ajută-ne să devenim de-a pururi vii întru Tine!

13. O, nu ne alunga, ci fii de-a pururi ghidul nostru și eliberatorul adevărat al inimilor noastre! Amin! Amin! Amin!”

14. După ce Seth și-a încheiat discursul, Asmahael s-a deplasat în mijlocul lor și li s-a adresat după cum urmează:

15. “Ascultați, Seth, Kenan, și tu, dragul și minunatul Meu Enoh! Ceea ce ai intuit și ai exprimat tu, Seth, înaintea lui Kenan, Enoh și a copiilor de la apus, care nu au înțeles încă cuvintele tale, veți păstra deocamdată numai pentru voi înșivă. Ei nu trebuie să știe și să bănuiască cine se ascunde sub înfățișarea lui Asmahael.

16. De aceea, va trebui să păstrați tăcerea dacă doriți ca Eu să rămân în continuare în tovărășia voastră, și să continuați să vă adresați Mie ca unui străin din ținuturile de jos, căruia Adam i-a dat numele de Asmahael, fără să arătați prin nimic că Însuși Iehova a venit la voi, în regiunea pe care voi o numiți „a dimineții (de la răsărit)‟, pentru a vă conduce personal către iubire și către viața eternă, pe cărări cunoscute numai de Mine.

17. Dacă ar fi fost dorința Mea, Enoh M-ar fi cunoscut și el, cu mult timp în urmă, iar Seth nu l-ar fi devansat în acest sens. Oricine trebuie să treacă un test foarte greu – așa cum a făcut-o Seth – crezând totuși, în iubirea lui, că Eu sunt încă invizibil și necunoscut lui, de acesta sunt Eu cu adevărat apropiat, precum și de cei care Mă iubesc așa cum o face Enoh.

18. Eu sunt –, după cum și-a dat seama Seth; dar acum trebuie să păstrați tăcerea în ceea ce Mă privește. Puteți totuși veni la Mine în secret, pentru a primi astfel binecuvântarea Mea cea mai înaltă. Dacă veți reprima dorința limbii voastre, Eu voi rămâne împreună cu voi sub această formă vizibilă încă multă vreme; dar dacă îmi veți revela identitatea prin cea mai mică aluzie, voi fi obligat să vă părăsesc imediat. Ascultați cuvintele Mele: Amin! Amin! Amin! Aceasta vă spune Asmahael: Amin! Amin! Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 92 - MĂRTURIA LUI ASMAHAEL
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 7.11.2010, 02:13 View PostDownload Post

Capitolul 92
MĂRTURIA LUI ASMAHAEL


1. Auzind această mărturisire atât de puternică din gura lui Asmahael, referitoare la Sine Însuși, cei trei s-au cutremurat, nemaiștiind ce să facă. Trebuiau oare să cadă la picioarele Lui, lăudându-L? Dar în acest fel L-ar fi trădat, căci ceilalți patriarhi și-ar fi dat seama că se petrece ceva neobișnuit.

2. Să creadă în această mărturisire? Căci ei se gândeau în sinea lor: “Dacă vom crede în această mărturisire, vom rămâne captivi în fața lui Adam și a celorlalți, căci respectul și iubirea noastră infinit de mare în fața lui Asmahael ne vor trăda în curând în fața patriarhilor, arătându-le că se petrece ceva cu totul extraordinar în legătură cu Asmahael, căci atitudinea noastră față de El este atât de plină de respect și iubire, așa cum de altfel și trebuie să fie. Dacă nu vom crede în această mărturie, atunci ce suntem noi în fața lui Asmahael? Nimic altceva decât niște mincinoși publici și înșelători față de părinții, frații și copiii noștri, astfel încât nu vom mai putea rosti nici măcar un cuvânt, dacă vom dori să respectăm adevărul. Căci dacă vom rosti un singur cuvânt despre Dumnezeu, Cel care se află în mijlocul nostru, dar pe care noi – prin lipsa noastră de credinț㠖 îl negăm în inimile noastre, atunci nu suntem altceva decât niște mincinoși și înșelători care doresc să-i convingă pe ceilalți că ei văd ceva acolo unde ochii lor nu descoperă nici măcar o umbră.

3. Dacă vom acționa cu toată naturalețea, ca și cum Asmahael ar fi încă adeptul lui Enoh, cum oare ne vom descurca? Pe deoparte, vom fi nevoiți să ne reproșăm singuri comportamentul nostru, spunând: „Domnul, marele nostru Dumnezeu, Părintele nostru preaplin de iubire, se află aici pentru a învăța de la noi!

4. Dar ce poate El să învețe de la noi, sărmani viermi care se târăsc prin praf, câtă vreme chiar și cel mai sublim cuvânt din gura noastră a provenit mai întâi de la El, și numai așa am fost noi capabili să-l rostim? Pe de altă parte, dacă ne vom ascunde sub masca tăcerii, părinții, frații și copiii noștri vor fi înșelați de trei ori: mai întâi, de către fiecare din cuvintele noastre, căci astfel vom acționa diferit de ceea ce gândim în inimile noastre; în al doilea rând, prin faptul că vom fi nevoiți să pretindem în fața lor că lăudăm Numele unui Dumnezeu care nu există în altă parte, încurajându-i simultan să îl conteste pe adevăratul Dumnezeu, aflat printre noi;

5. iar în al treilea rând, prin iubirea lor falsă față de un Dumnezeu care nu există, ei nu vor putea primi niciodată nimic din promisiunile făcute, căci orice câștig spiritual depinde întotdeauna de iubirea noastră, trăită întru spirit și adevăr. Dacă ar fi să ne respectăm noi această promisiune, oare nu am proceda ca și cum i-am spune cuiva în întunericul nopții: „Ascultă, frate, dacă Ți-e foame, mergi o sută de pași mai înainte și vei găsi un smochin încărcat de fructe, care îți va satisface pe deplin foamea!‟, știind prea bine că în acel loc nu există nici un smochin, ci numai o mlaștină ascunsă de întuneric, în timp ce noi ascundem adevăratul smochin încărcat de fructe la spatele nostru”?

6. Ca urmare a acestor gânduri, ei au rămas tăcuți, neputând găsi răspunsul corect cu ajutorul minților lor.

7. Asmahael și-a deschis atunci gura și le-a spus celor trei: “De ce vă îndoiți în inimile voastre? Credeți că voința Mea ar putea fi vreodată greșită? Cum puteți crede că Eu v-am poruncit să faceți un asemenea lucru? Și dacă aveți îndoieli, de ce vă întrebați inima, și nu pe Mine, care Mă aflu acum în mijlocul vostru? Sau poate credeți că numai ceea ce văd sărmanii voștri ochi este adevărat?

8. Nu vă repetați voi de atâtea ori că drumurile Mele sunt de nepătruns? Cum mai puteți avea atunci îndoieli și asemenea gânduri confuze în inimile voastre?

9. Credeți voi oare că iubirea voastră pentru părinții, frații și copiii voștri este mai mare decât a Mea, Cel care am adus la existență toate lucrurile și ființele, inclusiv pe ei și pe voi, întru perfecțiunea supremă a vieții născută din Mine?

10. Dacă voi credeți cu adevărat că Eu, Creatorul și Părintele vostru preasfânt, sunt cel care se ascunde sub masca lui Asmahael, cum mai puteți avea îndoieli că ceea ce v-am sfătuit Eu să faceți este corect și bine?

11. Oare nu reprezint Eu mai mult decât Adam, pe care l-am creat Eu Însumi, și decât toți copiii cărora le-am dat viață prin el?

12. De aceea, nu vă mai îngrijorați, ci urmați sfatul Meu, încă de nepătruns pentru voi, căci numai astfel veți acționa corect. Oricum, cuvintele pe care le veți rosti vor fi inspirate de Mine, iar lecțiile pe care Mi le veți adresa vor fi lecții pentru voi înșivă și pentru copiii voștri, care le vor face deopotrivă mare plăcere și părinților voștri, aducându-le o mare bucurie în inimă.

13. Deocamdată, Eu Însumi trebuie să îndeplinesc acum voința lui Adam! Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 93 - CURIOZITATEA LUI ADAM
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 7.11.2010, 02:21 View PostDownload Post

Capitolul 93
CURIOZITATEA LUI ADAM


1. După ce Asmahael și-a încheiat astfel dojana adresată celor trei, El i-a spus lui Seth să îi adune pe copiii de la apus, și îndeosebi pe cei bătrâni, pentru ca și ei să poată primi și asculta cuvintele de eliberare venite de la El, potrivit dorinței lui Adam.

2. Auzind acest îndemn, Seth s-a grăbit cu viteza unui fulger către copiii de la apus, cărora le-a spus într-o stare de mare agitație despre intenția binecuvântată a lui Asmahael, sugerându-le să-L asculte cu cea mai mare atenție, căci nu au mai auzit încă niciodată cuvinte asemeni celor pe care le va rosti Acela aflat în spinarea fiarei sălbatice.

3. “Căci El este – Ascultați-m㠖 El este... pe scurt, dragii mei copii, El ne depășește de departe pe noi toți întru iubire și înțelepciune..., și fiecare cuvânt rostit de El... este mai mare decât toate... vreau să spun, decât toate cuvintele rostite de noi!”

4. Auzind un asemenea îndemn, bătrânii s-au strâns în jurul lui Asmahael, foarte concentrați și cu o mare aspirație de a-i auzi discursul.

5. Adam și cei din jurul lui, aflați la circa o sută de pași în spatele copiilor din linia principală, au observat că se petrece ceva extraordinar, căci toți copiii din regiunea de la apus se înghesuiau către cei patru. Privind mai atent, Adam a spus:

6. “Ascultați, ce-ar fi să mergem și noi acolo pentru a auzi mai bine ce are de spus Asmahael. Deși noi nu am înțeles prea bine nici ultimul lui discurs, nimeni nu poate contesta că acesta a fost plin de înțelepciune.

7. Este într-adevăr uimitor cât de mult a progresat acest tânăr din ținuturile de jos în scurtul răstimp de numai trei zile, iar aceasta prin simpla ascultare a răspunsurilor noastre pline de înțelepciune și de iubire. Mă întreb cât de departe va ajunge el dacă își va petrece încă și mai mult timp alături de Enoh și de noi, ca să nu mai vorbim de participarea sa la sfânta celebrare a Sabatului lui Iehova!

8. Așadar, haideți să mergem cu toții acolo! Amin!”

9. Văzând că se apropie patriarhul lor suprem, împreună cu Eva și cu ceilalți patriarhi, copiii de la apus au făcut imediat cărare în mijlocul lor pentru ca aceștia să poată ajunge cu ușurință lângă Asmahael, Seth, Kenan și Enoh.

10. Ajuns alături de aceștia, Adam a întrebat imediat ce se petrece și dacă Asmahael a vorbit deja.

11. Seth l-a salutat și i-a spus: “Ascultă, dragă tată, Asmahael nu le-a vorbit încă acestor copii, ci ni s-a adresat doar nouă, spunându-ne câteva cuvinte. În continuare, El va vorbi – la dorința ta – copiilor din regiunea de la apus. Căci de vreme ce însoțește acest grup, El trebuie să respecte dorințele tale, la fel cum procedăm și noi, nu-i așa, dragă tată?”

12. Dar Adam, plin de o pioasă curiozitate, nu a putut rezista să nu-l întrebe pe Seth ce le spusese lor Asmahael anterior.

13. Această întrebare l-a pus pe sărmanul Seth într-o mare încurcătură. “Căci – se gândea el – dacă îi spun adevărul, devin un trădător; dacă nu-i spun adevărul, devin un mincinos; iar dacă rămân tăcut devin un fiu neascultător și rămân aici precum un ipocrit, sau precum cineva care nu își consideră tatăl demn de un răspuns.

14. Cel mai bun lucru ar fi să amân răspunsul meu pentru mai târziu, căci timpul este acum prea prețios pentru a mai amâna discursul lui Asmahael către copii”.

15. Acesta a fost chiar răspunsul pe care i l-a adresat Seth lui Adam cu toată smerenia, fără însă ca acesta din urmă să fie satisfăcut:

16. “Ascultă, iubitul meu Abel-Seth, îmi dau seama că dorești să-mi ascunzi ceva. În inima ta există un secret! Căci altfel de ce ai fi roșit în fața întrebării mele pioase, arătându-te atât de tulburat și rămânând tăcut o vreme destul de îndelungată?

17. Eu, tatăl tău Adam, îți spun: Asmahael nu va deschide gura înainte ca tu să-mi fi dat răspunsul corect.

18. Ascultă, tu îi datorezi credință lui Dumnezeu și mie; de aceea, vorbește acum, și nu mai vreau să aud nici o scuză! Amin!”

19. Seth era consternat și incapabil să rostească un singur cuvânt.

20. Enoh a pășit atunci în față și i-a spus lui Adam: “Tată, dragul meu tată, oare nu ne-ai învățat tu însuți că cea mai scurtă cale este calea cea dreaptă? Oare nu este Asmahael printre noi? De ce ar trebui Seth să răspundă pentru El, în condițiile în care el ar putea să uite cu ușurință unele din lucrurile pe care ni le-a spus Asmahael, iar vorbitorul preasf..., vreau să spun, Asmahael Însuși, este de față și ar putea să Ți le spună El! Întoarce-te așadar către Inițiatorul tuturor acestora, sau cu alte cuvinte către Asmahael Însuși, și te asigurăm că noi vom confirma fiecare din cuvintele Sale ca fiind pe deplin adevărate. Amin!”

21. Dar Adam i-a replicat lui Enoh: “Nu sunt mulțumit nici de tine, căci tu nu vorbești la fel de liber ca de obicei. Explică-mi mai bine ce anume i-a paralizat limba lui Seth. Spune-mi ce cuvinte v-a adresat Asmahael, căci memoria ta pare să fie cu mult mai bună decât cea a lui Seth. Vorbește așadar în locul lui, iar eu voi fi satisfăcut! Amin!”

22. Enoh a răspuns: “Tată, ascultă și încearcă să mă înțelegi! Pe acest pământ, orice drept își are limitele sale, la fel ca și pământul însuși, și implicit drepturile unui părinte în ceea ce îi privește pe copiii săi.

23. Atunci când ne soliciți atât de imperios un răspuns lui Seth și mie, Ți-a trecut oare prin minte că porunca ce leagă deocamdată limbile noastre în fața ta ar putea fi mai înaltă decât cererea ta oarecum nepotrivită?

24. Chiar aceasta este situația în momentul de față. Noi am primit o poruncă de la Dumnezeu de a rămâne tăcuți în fața ta, atâta vreme cât dorește El. De aceea, nu ne forța să încălcăm porunca lui Dumnezeu chiar în fața ta și a Lui.

25. Totuși, îți voi satisface curiozitatea ta pioasă, spunându-ți că Iehova este mai aproape de noi decât îți poți imagina. De aceea, nu ne forța să păcătuim în fața lui Dumnezeu, ci ascultă acest sfat: dacă dorești să știi ce a vorbit Asmahael, întoarce-te către El, după cum Ți-a sugerat Seth, și numai către El, căci El este singurul – din câte știu eu, căruia Dumnezeu nu i-a poruncit să păstreze tăcerea în fața ta.

26. El este complet liber, ceea ce nu este și cazul nostru; de aceea, iartă-ne pentru faptul că nu putem răspunde deocamdată întrebării tale. Amin!”

27. Auzind aceste cuvinte, Adam a rămas zguduit, căci ele îi aminteau de perioada când, după ce păcătuise, se ascundea într-o peșteră și a auzit vocea Mea spunându-i: “Adam! Unde ești?”

28. El nu era pregătit pentru o asemenea transformare, astfel încât a devenit foarte trist, simțindu-se neajutorat. De aceea, el s-a așezat în tăcere la pământ, plângând și lamentându-se în inima sa:

29. “Marele meu Dumnezeu și Doamne, Creator al tuturor lucrurilor și Părinte preasfânt al tuturor ființelor și oamenilor! Oare m-ai creat numai pentru a mă chinui încontinuu, de la începuturi și până în acest moment?

30. O, simt cum încrederea mea în iubirea Ta scade. De ce oare a trebuit să devin viu și conștient de mine însumi numai pentru a fi în fața Ta un obiect asupra căruia Tu să îți răcorești mânia? Oare nu îți servesc prea bine pietrele moarte în acest sens?

31. Tu mi-ai animat toate simțurile și ai insuflat în mine tot felul de dorințe, dându-mi apoi tot felul de porunci de a mă împotrivi acestora, astfel încât ele să mă poată distruge în fața Ta, iar Tu să mă poți astfel condamna!

32. O, Doamne, dacă într-adevăr dispui de vreun pic de iubire și de compasiune, fă cu mine chiar acum ceea ce doreai să faci după ce voi fi păcătuit și distruge-mă pentru totdeauna! Fă-mă ca și cum nu aș fi existat niciodată, căci este infinit mai bine să nu exist deloc decât să exist ca ființă liber conștientă de sine, aflată sub presiunea eternă a puterii Tale invincibile, servindu-Ți ca un fel de jucărie, da, o jucărie fragilă, care să Te amuze în răutatea Ta nemăsurată.

33. Tu ești un Dumnezeu și un Domn excesiv de puternic, dar nu ai fost niciodată un Părinte!

34. Spune-mi, am fost eu oare atât de răutăcios cu copiii mei? I-am învățat eu vreodată să păstreze tăcerea în fața Ta? Atunci de ce legi limbile și inimile lor în fața mea?

35. Cine sau ce sunt eu pentru ca să mă chinuiești într-o asemenea măsură? Mai bine distruge-mă și amuză-te cu pietrele și cu celelalte obiecte!

36. Dacă Tu ești un Dumnezeu preasfânt, cum poți să-mi insufli o asemenea dorință desacralizată împotriva sfințeniei Tale?

37. Dacă eu sunt lucrarea Ta, atunci distruge-mă; iar dacă nu sunt, atunci lasă-mă să fiu așa cum sunt! Amin! Amin! Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 94 - CEREREA ADRESATĂ DE ADAM LUI ENOH
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 7.11.2010, 02:31 View PostDownload Post

Capitolul 94
CEREREA ADRESATĂ DE ADAM LUI ENOH
(1 iulie 1841)


1. După ce mânia lui s-a mai potolit, iar furtuna curiozității sale s-a diminuat gradat, Adam s-a ridicat de la sol și i s-a adresat lui Enoh:

2. “Enoh, spune-i cel puțin tatălui tău, rănit în forul cel mai intim al ființei sale, dacă cuvintele lui Asmahael au fost de mare importanță sau nu. Au fost ele cuvinte de lumină și iubire, sau au izvorât din profunzimea întunericului și răutății? 3. Iar dacă Domnul Ți-a interzis într-adevăr să-mi spui despre ce este vorba, îngăduie-mi să știu măcar de ce a interzis El aceste cuvinte față de mine, dar Ți le-a revelat Ție.

4. Dragă Enoh, răspunde-mi măcar la această întrebare și fii cinstit față de mine, care nu am ascuns niciodată nimic față de tine și de ceilalți, fiind complet deschis față de voi.

5. Domnul știe prea bine cât de deschis am fost eu întotdeauna față de voi toți. Eu împărtășesc cu voi tot ceea ce vă poate fi de folos, deși în calitate de părinte al vostru aș fi fost îndrituit să am secrete față de voi într-o mai mare măsură decât voi față de mine, părintele vostru.

6. Voi ați devenit rezervați față de mine în inimile voastre. Se prea poate ca Domnul să vă fi poruncit să vă feriți de mine; și de asemenea, ca El să fie mai aproape de noi decât îmi pot imagina eu. Pot accepta de asemenea că lui Asmahael nu i s-a poruncit să păstreze tăcerea față de mine, dar este oare corect ca copiii să-l respingă pe tatăl lor și să îl dea pe mâna unui străin de la care să învețe ceea ce copiilor lui nu li se permite să-i spună?

7. Iată, dragă Enoh, meditând asupra acestei întrebări, îți vei da seama dintr-o privire cât de dificil de reconciliat este o asemenea poruncă prostească cu iubirea și grația lui Dumnezeu. Căci dacă unul și același cuvânt este interzis limbii tale, dar permis limbii lui Asmahael, acesta nu poate fi cu siguranță un cuvânt prea important. Iar un asemenea cuvânt nu poate conta cu adevărat, de vreme ce lui Asmahael i se permite să-l rostească, dar în schimb, ceea ce contează cu adevărat este legarea limbii voastre.

8. De ce este limba ta împiedicată să rostească acest cuvânt, în timp ce a lui Asmahael este liberă?

9. Cine poate crede că Domnul ar impune inimilor copiilor să fie închise față de părinții lor, în timp ce inimile străinilor ar rămâne deschise, producând astfel o neîncredere ireparabilă între părinți și copii?

10. Iată, dacă Dumnezeu ar fi dat cu adevărat o asemenea poruncă, El ar fi un promotor al răului, în nici un caz un promotor al justiției, grației, iubirii și compasiunii.

11. De aceea, îți recomand să te asiguri dacă o asemenea poruncă izvorăște de la un spirit bun și nu de la unul rău.

12. Dacă ea vine de la Dumnezeu, vai nouă tuturor, căci în acest caz noi nu suntem altceva decât o jucărie fragilă în mâna unei puteri de nepătruns, dar care acționează liberă, și care pentru propriul său amuzament a creat tot felul de ființe numai pentru a se bucura de chinul lor, îngăduindu-le să guste din dulceața vieții, de la naștere și până la moartea care ne așteaptă pe toți, atunci când secvența nesfârșită a eternei distrugeri începe să se manifeste din nou, iar după tot acest chin îndelungat, noi devenim ceea ce eram și înainte de nașterea noastră, adică un infinit nimic.

13. Dacă însă o asemenea poruncă provine de la un spirit rău, vai nouă de două ori. Căci mai întâi, aceasta ar însemna că dintr-o greșeală oarecare, de care noi nu ne dăm seama, noi ne aflăm la mare distanță de Dumnezeu, și că El ne-a abandonat focului etern și răzbunător al mâniei Sale, sau că puterea cea rea a paralizat chiar brațul plin de iubire al Tatălui, astfel încât Acesta nu ne mai poate ajuta și salva de la moarte, sau poate chiar de la ceva mai rău decât moartea.

14. Dragă Enoh, cântărește bine ceea ce Ți-am spus acum și dă-mi răspunsul pe care Ți l-am cerut! Da, da, redă-mi pacea pierdută, dacă îți stă în puteri, căci iată, eu sufăr amarnic în forul cel mai lăuntric al vieții mele. Noaptea a coborât asupra sufletului meu și pe bolta nopții nu se întrevede nici măcar o singură stea, cât de mică.

15. Enoh, ție ți s-a permis să-mi dăruiești hrana cerului pe vremea când eu eram satisfăcut și împlinit; cu atât mai mult fă acest lucru acum, când sunt atât de însetat și de flămând! Ascultă-mă și acționează în consecință! Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 95 - ADAM ESTE MUSTRAT
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 7.11.2010, 02:34 View PostDownload Post

Capitolul 95
ADAM ESTE MUSTRAT


1. Auzind întrebarea și discursul lui Adam, Enoh s-a ridicat și i-a adresat acestuia următoarele cuvinte, izvorâte din Mine:

2. “În Numele marelui Dumnezeu, care ne însoțește pretutindeni pe cărările noastre, vizibil și invizibil – vizibil pentru toți cei care îl iubesc cu adevărat, și invizibil pentru cei înțelepți și pentru toți cei care aspiră mai mult către înțelepciune decât către iubirea adevărată; astfel, în numele acestui mare și atotputernic Dumnezeu, precum și al acestui Părinte plin de iubire față de noi toți, îți spun ție, mult iubitul și respectatul meu părinte, că te-ai rătăcit foarte departe de calea Domnului.

3. Iată, eu doresc și trebuie să-ți spun că te afli într-o mare eroare în înțelepciunea ta patriarhală atunci când îl acuzi în inima ta pe Domnul de răutate și de faptul de a ne fi creat ca simple jucării pentru amuzamentul Său.

4. O, tată, dacă ai putea realiza cât de infinit de mare este eroarea ta, atunci ai invoca distrugerea ta eternă din partea Domnului, din remușcare, și nu datorită mâniei. Căci atunci ai fi nevoit să te condamni singur din cauza unor asemenea acuzații atât de perverse, dorindu-ți ca toți munții din lume să se prăbușească asupra ta pentru a te ascunde de Acela care nu a fost niciodată atât de aproape de tine și de noi toți cum este acum, în timp ce tu îl consideri îndepărtat și îl critici ca și cum ai fi un domn asupra Lui.

5. Îți imaginezi tu oare, tată, că Domnul este la fel de inconstant și de schimbător ca și noi, precum o frunză uscată ce atârnă pe o creangă, și că El a procedat cu lucrările Sale precum copiii cu jucăriile lor, atunci când își pierd interesul? O, tată, ce gânduri despre Dumnezeu ți-au putut ajunge în inimă!

6. Iată, dacă Domnul ar fi așa cum îl vezi tu, oare nu ne-ar fi distrus El pe noi încă cu mult timp în urmă, din cauza ta? Dar de vreme ce El nu este deloc așa cum L-ai declarat tu în inima ta, în mod fals și răutăcios, ci dimpotrivă, este plin de o iubire infinită, de iertare și blândețe, fiind prin însăși natura Sa divină de o bunătate extremă, și astfel plin de grație și de compasiune față de noi, cei pe care i-a creat din El Însuși pentru a deveni vase vii, în interiorul cărora să se poată dezvolta și maturiza din punct de vedere spiritual ființe similare Lui, de-a pururi nemuritoare și libere, cu ajutorul Lui constant și plin de iubire, iată că noi suntem încă vii și vom continua să trăim pe acest pământ încă o lungă perioadă, ba mai mult, prin grația și compasiunea Lui, ne vom putea păstra viața de-a pururi.

7. Iată, dragă tată, în marea ta înțelepciune, tu ai plănuit în mod inteligent cum să obții fructul oprit de la mine. Dar crede-mă, prin comparație cu iubirea necondiționată, înțelepciunea cea mai fină nu reprezintă decât o frânghie grosolană, împletită în realitate din firele mult mai fine ale iubirii, care nu mai sunt însă libere și a căror libertate de mișcare în spațiile mici a devenit imposibilă.

8. Frânghia înțelepciunii este potrivită numai pentru a lega lucrurile mari și grosolane pentru o perioadă scurtă de timp, în timp ce firele mult mai subțiri ale iubirii se împletesc chiar în miezul intim al celei mai gingașe vieți, sesizând astfel cu ușurință cele mai subtile fluctuații ale sufletului aflat în contemplare.

9. Acolo se află El, Cel care stă așezat pe spinarea fiarei. El este Cel care ne-a spus aceste lucruri mie, precum și lui Kenan și Seth. Dacă aceste lucruri sunt importante sau nu, aceasta Ți-o va spune chiar Acela de pe spinarea fiarei, și nu eu, și tot El îți va explica de ce limba mea a fost legată în fața ta de către Dumnezeu.

10. Acum revino-ți și umple-ți inima de răbdare și de supunere, căci te vei confrunta în curând cu cel mai mare miracol al lui Dumnezeu! Amin! Ascultă-mă, Amin!”

11. Auzind acest răspuns neașteptat din partea lui Enoh, Adam a strigat cu voce tare:

12. “Doamne, Dumnezeul meu! De ce oare m-ai creat numai pentru a mă abandona acum complet?

13. În perioada când, respins de Tine, m-am prăbușit timp de eternități, Tu, eterna Iubire, m-ai prins pe mine, sărmana ființă, ai construit cu ajutorul Cuvântului Tău acest pământ pentru mine, și mi-ai permis să trăiesc aici, în forma aceasta parțială. Te implor acum pe Tine în inima mea să mă distrugi sau să mă mântuiești; dar Tu nu dorești să auzi vocea mea. Tu mă lași să mor de foame și de sete, și le interzici copiilor mei să îmi ofere adevărul după care tânjesc atât de mult!

14. O, Doamne, Dumnezeul meu! De ce oare Te porți atât de dur cu mine?

15. Ascultați, copiii mei, faceți ceea ce credeți că este corect și lăsați-l pe Asmahael să le vorbească copiilor după cum dorește; dar nu îl voi lăsa pe el să îmi potolească foamea și setea pe care proprii mei copii nu mi-au satisfăcut-o! De acum înainte, stomacul spiritului meu va suferi de foame și de sete de-a lungul întregii mele vieți. Nu voi accepta picături și firimituri din mâna străinilor, ci voi trăi numai din ceea ce îmi va oferi propriul meu sol interior, fără să mai împărtășesc cu nimeni din acesta. Curiozitatea mea va muri sufocată în mlaștina vinovăției mele în fața lui Dumnezeu, iar lacrimile tardive de remușcare vor umezi viața mea uscată de focul propriului meu zel orb. Și multă vreme după ce nu voi mai fi, poate că Dumnezeu va așeza veșmântul meu în noaptea lumii, pentru a mă salva și pentru a vindeca rana otrăvită pe care șarpele din inima mea a făcut-o în trupul meu cu dinții săi ascuțiți, întru moartea tuturor oamenilor ce pătrund în această lume.

16. Copii, amintiți-vă aceste cuvinte, căci de acum înainte nu veți mai avea prea multe amintiri de la mine! Fie ca voința Domnului să fie cu mine și cu voi, acum și de-a pururi! Amin! Vă spun și eu: Ascultați-mă, Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 96 - DISCURSUL LUI ASMAHAEL DESPRE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 7.11.2010, 02:53 View PostDownload Post

Capitolul 96
DISCURSUL LUI ASMAHAEL DESPRE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU


1. După ce Adam și-a încheiat discursul, copiii săi i-au mulțumit pentru aceste ultime cuvinte, căci cu excepția lui Enoh, credeau cu toții că Adam nu va mai vorbi niciodată. În continuare, Enoh a îndreptat atenția copiilor către discursul lui Asmahael, iar aceștia și-au concentrat toate simțurile asupra gurii lui Asmahael, după care, Seth a spus:

2. “O, Doamne, dăruiește-mi o sută de inimi și șapte sute de urechi pentru ca nici unul din cuvintele Tale – vreau să spun din gura lui Asmahael – să nu se piardă. O, Doamne, Dumnezeule și Părinte, plin de o compasiune și de o iubire extremă, uită-Te din când în când și la mine în timpul discursului Tău – vreau să spun al lui Asmahael – pentru ca privirea Ta blândă și atentă să poată ilumina confuzia din inima mea impură! Amin!”

3. După ce Seth a rostit aceste cuvinte, Adam și-a deschis gura și a spus: “Dragă Seth, din câte îmi dau seama după exclamația ta oarecum stânjenită, viitorul discurs al lui Asmahael ți se pare mai important decât toate discursurile anterioare ale lui Enoh, care au provenit de asemenea de la Dumnezeu, și decât toate cuvintele mele, care te-au învățat despre natura lui Dumnezeu și despre felul în care aceasta se manifestă în Creatorul tuturor lucrurilor, precum și în Părintele plin de iubire pentru aceia dintre descendenții mei care îl iubesc pe El mai presus de orice. Căci până acum nu te-am auzit niciodată cerându-i Domnului o sută de inimi și șapte sute de urechi pentru receptarea cuvintelor noastre.

4. Oricum, nu te voi întreba de ce faci asta. De aceea, lasă-l pe Asmahael să înceapă și ai grijă să putem pleca în curând pentru a ajunge la copiii din regiunea de miazănoapte. Amin!”

5. În continuare, Asmahael s-a ridicat și și-a început discursul, cu mare răbdare și îngăduință pentru toți cei de față, spunând:

6. “Ascultați voi toți, copii din regiunea de apus, părinți, și nu în ultimul rând tu, Adam. Atunci când grăuntele de grâu este plantat în pământ, el se descompune, și din descompunerea lui apare o nouă plantă, care înlocuiește grăuntele descompus de o sută de ori. La fel stau lucrurile cu fiecare cuvânt rostit de gura lui Dumnezeu.

7. Inima este solul, iubirea este îngrășământul, iar iubirea lui Dumnezeu este ploaia cea fertilă; iar lumina grației care o urmează simbolizează căldura și strălucirea soarelui. Toate aceste patru aspecte la un loc sunt cele care determină intrarea sămânței în stare de descompunere. Această stare este similară cu noaptea, sau cu iarna cea aspră. Aflat în această stare, omul nu știe, nu înțelege și nu vede nimic, iar sentimentul distrugerii este tovarășul său permanent. Atunci când vine însă primăvara – sau dimineața – din starea de descompunere apare o rădăcină care se afundă în sol, dând naștere – din iubire – unei tulpini pe care crește din abundență viața, clădindu-și astfel un sălaș nou pentru viitoarea maturizare a unei vieți de o sută de ori mai bogată.

8. Priviți tulpina pe care crește coceanul de porumb, ce rod bogat dă și cât este de plină de viață, cu miile sale de canale prin care ea aspiră hrana din preaplinul pământului. Priviți frunzele sale lungi ce atârnă de tulpină, cât sunt de frumoase și cât de practică este forma lor, special creată pentru a putea absorbi mai bine lumina provenită din cer, dând astfel viață hranei absorbită din pământ. Priviți inelele maronii de pe tulpină, special concepute pentru ca viața pură a noilor fructe – care depinde de măsura în care planta a crescut și s-a eliberat de noroiul mort al pământului – să fie mai întâi de toate protejată de persecuția necurată a noroiului, iar în al doilea rând, să rafineze și să înnobileze hrana absorbită din pământ, amestecând-o într-o proporție perfectă cu hrana dătătoare de viață absorbită din cer. Priviți numeroasele sale spicuri, cu câtă grijă se întorc acestea întotdeauna către lumină, pentru a absorbi din abundență hrana grației, provenită de la soarele divin, pentru ca fructele vieții, închise în micuțele lor teci, să nu poată fi hrănite cu nici un alt fel de hrană decât aceea provenită de la grația soarelui. Priviți fructele vii care apar în curând, dăruite din abundență cu mana cerurilor cele mai înalte, cu boabele lor care seamănă cu bobițele divine de rouă, dând fructului viața sa eternă, puterea de a se propaga perpetuu. Priviți cum după ce toate aceste procese au avut loc, întreaga structură a tulpinii, formată din elemente ale pământului, începe să se ofilească și să moară. Totuși, cu cât elementele pământești mor într-o mai mare măsură, la fel ca și cocenii de porumb și micuțele lor bobițe, cu atât mai mult se întărește și se eliberează viața însăși.

9. De îndată ce fructul s-a copt, voi sau copiii voștri mergeți și le recoltați, aducând fructele cele vii în locuințele și hambarele voastre.

10. Iată, exact la fel procedează și Dumnezeu! Voi sunteți porumbul, trupul vostru este tulpina, sufletul vostru este hrana purificată preluată din pământ, spiritul vostru este mana cerească, iar Cuvântul Meu este mana provenită din cerul cel mai înalt, care vă aduce viața eternă adevărată, dacă îl acceptați, la fel cum procedează coceanul de porumb care se coace exact atunci când tulpina sa lumească se usucă. După cum spuneam, Cuvântul este plantat în voi de două ori; mai întâi, ca sămânță vie în solul inimii voastre, în vederea descompunerii ei, al cărei sens este de testare și purificare. Toți oamenii cunosc parțial acest cuvânt înlăuntrul lor, primindu-l de asemenea prin intermediul învățăturilor maeștrilor și profeților treziți. De îndată ce această sămânță s-a descompus, iar din ea au ieșit noile rădăcini care vor hrăni o viață nouă, apare celălalt Cuvânt viu, venit de sus – așa cum se întâmplă chiar acum – șoptind la urechea noii voastre vieți, pe care o ajută să se maturizeze complet, devenind liberă întru viața eternă. De aceea, deveniți și voi precum grâul, și veți recunoaște în curând că numai Acela care pășește printre voi conține viața și v-o oferă. Acceptați această viață! Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 97 - CONFESIUNEA LUI ADAM
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 7.11.2010, 03:00 View PostDownload Post

Capitolul 97
CONFESIUNEA LUI ADAM
(4 iunie 1841)


1. După discursul lui Asmahael, Adam s-a ridicat din nou, fără să țină seama de jurământul de tăcere pe care-l anunțase pentru tot restul vieții sale – și pe care l-a călcat oricum atunci când i s-a adresat lui Seth – și a început următoarea confesiune, sub forma unui discurs, spunând:

2. “Ascultați voi toți, copii din linia mea principală, precum și cei din liniile colaterale. În fiecare primăvară, de îndată ce apar primele flori, împodobind pământul dezgolit, am pus deoparte 920 de pietre, câte una pentru fiecare an scurs din viața mea.

3. Până astăzi, înlăuntrul meu a fost mai mult sau mai puțin o noapte constantă, iar lumina pe care mi-o imaginam nu era deloc lumina zilei, ci numai lumina palidă și înșelătoare a lumii, insuficientă pentru a discerne corect forma exterioară a unui obiect. În ceea ce privește culorile, care sunt o reflectare nuanțată a adevărurilor divine și a misterelor cele mai profunde ale vieții interioare, una singură m-a însoțit credincioasă, și anume culoarea galbenă a morții; toate celelalte s-au dovedit atât de palide și de schimbătoare ca și cum nu ar fi existat deloc.

4. Cine ar putea număra toate lucrurile pe care le-am observat în lunga noapte pe care am trăit-o cu un succes limitat, ca să nu mai vorbim de toate aspectele asupra cărora am meditat, plângând adeseori în mod inutil, sau de câte ori m-am rugat și am oftat în fața Dumnezeului meu și al vostru? Vouă v-am dăruit lumină, dar eu am rămas îngropat în amurgul înșelător al nopții constante a propriei mele inimi. Nimic nu m-a putut ține vreodată permanent în lumină. Discursurile adevărate ale lui Enoh și ale celorlalți copii inspirați au fost precum niște fulgere în întunericul nopții, a căror lumină strălucitoare luminează câmpurile pământului pentru un scurt moment, după care pedepsește imediat ochiul observatorului, care reintră în bezna cea groasă și absolut impenetrabilă. Și adevăr vă spun, dragii mei copii, eu nu am profitat cu adevărat de nici unul din aceste discursuri. Le înțelegeam numai atunci când erau rostite, dar de îndată ce începeam să meditez asupra lor, slaba strălucire a luminii lunii nu îmi mai era suficientă, iar copacul situat la distanță îmi apărea a fi orice doream să facă din el imaginația mea, dar niciodată un adevăr permanent. Iar lumina mea nocturnă nu creștea deloc în intensitate. Uneori mi se părea că trebuie să prind acel obiect cu mâna, dar înainte de a reuși să mă concentrez urmând scurta străfulgerare de lumină, deveneam din nou conștient că nu numai obiectul, dar și mâna mea care dorea să-l apuce în viziunea mea, dispăruseră în noaptea cea mai impenetrabilă cu putință.

5. Adevăr vă spun, chiar și apariția neașteptată și plină de grație de ieri a Domnului – deși însoțită de lumina orbitoare a luminii și grației – nu a reprezentat pentru mine cu mult mai mult decât un fulger de lumină, de o intensitate ce-i drept uluitoare, în bezna nopții.

6. În timp ce Domnul se afla printre noi, am crezut că înțeleg despre ce este vorba. Dar de îndată ce forma Lui vizibilă ne-a părăsit, am fost din nou nevoit să-i cer lui Enoh să interpreteze cuvintele de o profunzime impenetrabilă ale lui Iehova.

7. Enoh a făcut acest lucru, inspirat de Domnul Însuși, dar pentru noaptea mea interioară, această micuță scânteie s-a dovedit prea slabă, și – pentru a spune adevărul până la capăt – nici nu am înțeles nimic, cu excepția cuvintelor din care era format acest discurs minunat și splendid.

8. O, copii, Ascultați și bucurați-vă împreună cu mine, căci această îndelungată noapte a mea s-a încheiat în sfârșit!

9. În mine nu mai strălucește acum lumina lunii, și nici a vreunui fulger, ci însuși soarele lui Iehova, ziua perpetuă a vieții eterne, care a răsărit acum în mine!

10. Asmahael, Asmahael! Acela care rostește cuvinte așa cum o faci Tu, cuvinte vii precum Dumnezeu Însuși, adevăr îți spun, Acela nu poate fi un străin, ci este la El acasă în inima oricărui om.

11. Asmahael, iartă-mă pe mine, cel slab, că îndrăznesc să las vocea mea să sune în fața Ta!

12. Cuvintele Tale nu sunt simple cuvinte inspirate, ci însuși Cuvântul Tău. Acum am înțeles în sfârșit de ce copiii mei au trebuit să păstreze tăcerea în fața mea.

13. O, Doamne, Dumnezeul meu! Voi păstra în continuare și eu tăcerea, pentru ca Tu să nu ne părăsești! Facă-se voia Ta preasfântă! Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 98 - TĂCEREA IUBIRII
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 7.11.2010, 03:01 View PostDownload Post

Capitolul 98
TĂCEREA IUBIRII


1. După această confesiune a lui Adam, Seth s-a ridicat și a dorit să vorbească, dar Asmahael i-a făcut semn să păstreze tăcerea și a adăugat:

2. “Seth, nu știi tu oare că iubirea adevărată este tăcută, iar înțelepciunea ia cuvântul numai atunci când este invitată să procedeze astfel, spre folosul celorlalți?

3. Dacă iubești cu adevărat, lasă-ți gura să păstreze tăcerea și vorbește numai cu inima; iar dacă dispui de înțelepciune, lasă-l mai întâi pe celălalt să întrebe, și vorbește numai după aceea, dar în cuvinte puține, și numai cele care sunt spre folosul inimii celui care a pus întrebarea, și nu al intelectului acestuia.

4. Totuși, este incomparabil mai bine să păstrezi tăcerea și să-ți astupi ochii și urechile, decât să continui să sporovăiești și să scoți zgomote continue, precum o cascadă, să-ți ciulești urechile pe la toate colțurile și să-ți lași ochii să alunece încolo și încoace, precum o rândunică.

5. „Trei este cifra pentru gură, șapte pentru ureche și zece pentru ochi!‟ – aceasta este regula înțelepciunii; de ce să dai drumul la cuvinte superflue – o mie pentru ureche și un număr nelimitat de mare pentru ochi?

6. Eu știu ce doreai să spui, Seth! Păstrează gândurile tale pentru tine și vei vedea că mâine dimineață soarele va răsări din nou la ora sa obișnuită.

7. Același lucru este valabil și pentru ceilalți. Nu mai faceți presiuni unii supra celorlalți prin cuvintele voastre, iar dacă cineva dorește o anumită informație, să se întoarcă spre acela care are o inimă înțeleaptă, adică o inimă ce percepe întotdeauna înlăuntrul ei vocea eternei Iubiri și care înțelege cu claritate cuvântul vieții născut din Dumnezeu, exact în momentul în care este necesară informația. Când însă sunt rostite asemenea cuvinte, la fel de valoroase ca și aurul din interiorul pământului, este cu adevărat momentul să deschideți larg ochii și urechile inimii. Ascultați și înțelegeți bine cuvintele Mele!

8. Iar acum, voi, copiii care locuiți în regiunea pe care Adam o percepe ca fiind apusul soarelui, privind dinspre coliba sa – ridicați-vă cu inima liberă, credincioasă și onestă față de Dumnezeu, față de părinții și toți frații voștri! Primiți binecuvântarea lui Adam și împliniți mâine ceea ce vi s-a cerut să faceți, căci aceasta este voința lui Dumnezeu, și deveniți astfel copii ai răsăritului și ai iubirii, în loc să fiți copii ai apusului, ai nopții și ai morții.

9. Regiunea în care locuiți va fi de acum înainte întru totul asemănătoare celor de la răsărit, de la miazăzi și de la miazănoapte, căci de acum înainte vor conta numai regiunile inimii, în timp ce regiunile pământului își vor pierde complet importanța. Amin!”

10. Auzind cuvintele lui Asmahael, Adam s-a apropiat de Acesta cu cea mai profundă reverență lăuntrică, și L-a întrebat:

11. “O, Asmahael! Oare vei considera un păcat dacă după Cuvintele Tale atât de binecuvântate, voi adăuga și eu binecuvântarea mea atât de insignifiantă asupra copiilor pe care Tu i-ai vizitat cu Cuvântul Tău viu?

12. Într-adevăr, binecuvântarea pe care trebuie să o dau eu acum mi se pare ca și cum ar trebui să car apă cu gălețica în marea cea mare, pentru a-i ridica nivelul și pentru a o umple.

13. O, Asmahael, revarsă-Ți grația și compasiunea asupra mea! Amin!”

14. Asmahael i-a răspuns: “Ascultă, Adam, dacă acestea sunt sentimentele tale, atunci binecuvântează-i pe copii în Numele Meu, și fii sigur că marea nu va păți nimic; dar să știi că orice dar îi folosește mai mult celui care dăruiește decât celui care primește.

15. Dacă îi dăruiești mării o singură picătură, născută însă în inima ta, aceasta va fi ușurată și fericită, iar marea îți va mulțumi pentru ea. Căci îți spun: tu nu cunoști nici picătura nici marea, dar dacă obiceiul cel bun solicită o anumită acțiune, fă în inima ta ceea ce trebuie făcut și nu te mai preocupa de mare. Căci Acela care a numărat toate picăturile din mare nu va uita să o numere și pe a ta.

16. Așadar, binecuvântează-ți copiii, căci Eu nu-Mi voi retrage binecuvântarea din cauza acestui obicei”.

17. Adam a împlinit atunci voința lui Asmahael, plin de bucurie.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 10 of 19  [ 189 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 9, 10, 11 ... 17, 18, 19  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !