Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.3.2024, 03:19
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 1) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 10, 11, 12 ... 17, 18, 19  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 99 - LEGILE DIVINE ȘI LEGILE UMANE
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 7.11.2010, 04:56 View PostDownload Post

Capitolul 99
LEGILE DIVINE ȘI LEGILE UMANE


1. În continuare, copiii au adus hrană și băutură, pentru întărirea trupului, constând din fructe și pâine. Adam nu a acceptat însă să mănânce nimic, căci jurământul lui făcut la amiază nu îi permitea încă acest lucru, astfel încât el s-a limitat să atingă alimentele numai pentru a le binecuvânta. Toți ceilalți au făcut la fel.

2. Fiind însă cu toții flămânzi, ei priveau – acest lucru fiind valabil chiar și pentru Enoh – cu o dorință evidentă și cu un apetit secret, către fructele și pâinea aflate în fața lor, și a fost nevoie de ceva abnegație pentru a nu-și încălca jurământul. Văzând acest lucru, Asmahael l-a întrebat pe Adam:

3. “Ascultă, Adam! Cine v-a impus acest post ție și copiilor tăi? De ce nu mâncați din fructe dacă vă este foame, tu și copiii tăi?

4. Oare v-a poruncit Iehova să procedați astfel? Sau poate credeți că îi serviți lui Dumnezeu pedepsindu-vă singuri prin post și luptându-vă împotriva propriei voastre naturi? Răspunde-mi și răspunde-ți ție însuți dacă lui Dumnezeu îi face cu adevărat plăcere să vadă că un om care nu a reușit niciodată până acum să păstreze măcar una din poruncile Sale, respectând-o întotdeauna, văzând că acum, numai pentru simplul motiv că a fost prea slab să respecte o poruncă divină ușoară, își impune sieși propria sa poruncă, mult mai dificilă. El va descoperi în cele din urmă că respectarea acestei porunci este mai dificilă decât o sută de porunci divine – care sunt întotdeauna strâns legate de natura ființei, căci Dumnezeu nu va îngădui niciodată să-i impună ființei să suporte mai mult decât este capabilă prin natura sa particulară, căci El știe prea bine de ce a adus-o la existență din El Însuși. Ființa care a neglijat cu indolență ordinea divină nu trebuie să-și impună sieși alte legi de ispășire, născute din iubirea de sine și pe care le va regreta cu mult înaintea apariției tentației ce îl va determina să își încalce propria lege, și trebuie să urmărească să trăiască în acord cu ordinea divină, să mănânce și să bea în funcție de necesitățile trupului, să-L recunoască pe Dumnezeu și să-L iubească mai presus de toate, să-și iubească de asemenea aproapele, pe copiii și frații săi, precum pe sine însuși, iar de dragul iubirii, să-i iubească pe cei aflați la mai mare distanță de zece ori mai mult decât pe sine însuși și decât pe propriii săi copii naturali.

5. Iată, aceasta vă cere Dumnezeu, iar El nu vă dă o altă poruncă decât aceea a iubirii, pe care se bazează întreaga devoțiune și recunoștință. Acest fundament este cel care permite singura cunoaștere reală a lui Dumnezeu, fiind astfel chiar viața eternă.

6. Atunci când voi legați ceea ce Dumnezeu eliberează în voi, în vederea libertății eterne, oare nu procedați voi precum nerozii, ridicând obstacole în calea activității de eliberare pe care o efectuează eterna Iubire, și mutilându-vă singuri prin propria voastră nebunie, în loc să vă eliberați cu adevărat întru iubirea, grația și compasiunea Mea? De aceea, renunțați la restricția pe care v-a impus-o nebunia voastră, mâncați și beți, astfel încât Dumnezeu să vă poată ajuta în mod eficient, în ceea ce privește acele aspecte dinlăuntrul vostru care se opun cu adevărat ordinii Sale.

7. Vă spun: vai celor care vor mai face jurăminte de acum înainte! Ei vor suferi de o judecată dubl㠖 una izvorâtă din Mine, iar cealaltă din ei înșiși, din cauza poruncii Mele pe care ei nu au respectat-o, și pentru că au dorit, în marea lor nebunie, să-Mi facă Mie pe plac, printr-o ispășire în acest fel a greșelilor lor anterioare, atunci când au încălcat ordinea Mea divină. Ascultați, căci astfel vă vorbește Domnul, și astfel vă vorbesc Eu, cu limba și cu gura Domnului:

8. Dacă doriți să faceți un legământ plăcut Mie, legați-vă în inima voastră să nu mai păcătuiți și să nu mai faceți alte legăminte decât acela de a nu mai păcătui.

9. Dar care dintre voi poate spune: „Ascultă, Doamne și Dumnezeul meu, eu nu voi mai păcătui niciodată în fața Ta!‟?

10. Iată, voi sunteți incapabili să spuneți acest lucru, deși sunteți liberi; ce puteți face voi atunci, când împotriva voinței Mele, vă legați singuri de un jug insuportabil, care vă va oprima, făcându-vă încă și mai insensibili față de legea divină a iubirii și față de întreaga libertate a vieții născută din ea?

11. De aceea, mâncați și beți, și gândiți-vă în inima voastră că atitudinea voastră prostească nu îi face nici o plăcere lui Dumnezeu, căci singurul lucru care îi este Lui plăcut este iubirea și libertatea voastră. Ascultă, Adam, aceste cuvinte au fost rostite chiar de gura și limba Domnului. Respectă-le așadar, și fii liber! Amin!”

12. După acest discurs plin de grație, Adam i-a mulțumit cu voce tare Domnului, după care s-a servit cu fructe și pâine, spunându-le și celorlalți să facă la fel. Au mâncat și au băut cu toții, simțindu-și trupurile întărite și sufletele pline de recunoștință.

13. După ce s-au revigorat astfel, însoțiți de binecuvântarea Mea, ei s-au ridicat și Mi-au mulțumit în inimile lor plini de bucurie. După aceea, Adam a spus:

14. “O, mărite Doamne Dumnezeule, și dacă îmi permiți să o spun, iubite Tată! Minunatul Paradis în care am trăit odinioară abunda de desfătări ale vieții, dar eu nu am profitat în nici un fel de ele. Pe vremea când eram bogat, nu am făcut altceva decât să mă distanțez continuu de Tine. Tu mi-ai luat atunci înapoi toate bogățiile și mi-ai dăruit o mare sărăcie. O, Doamne, nu numai că îți mulțumesc acum pentru aceasta, dar o spun cu voce tare:

15. Dacă Tu, Dumnezeul meu, mi-ai fi dăruit o mie de Paradisuri, m-aș fi simțit cu siguranță mult mai mizerabil decât un vierme în țărână. Căci fiecare cuvânt din gura Ta este mai valoros decât o mie de pământuri, fiecare dintre ele conținând zece mii de Paradisuri.

16. O, Doamne, Cuvântul Tău și voința Ta sacră sunt adevăratul Paradis al vieții. O, Doamne, îngăduie-mi să rămân de-a pururi în acest Paradis. Amin!”

17. În continuare, Enos, Mahalaleel, Jared, precum și mama Eva au început să-și pună întrebări: “Cum se face oare că Adam și-a încălcat jurământul și a mâncat? Iar dacă ar fi să ne luăm după cuvintele sale, ai zice că Dumnezeu se află în fața lui în Persoană”.

18. Adam a primit însă o lumină interioară și le-a spus: “Dacă toate acestea vă miră, întrebați-vă singuri: „De ce nu ne minunăm noi de propria noastră viață?‟ Răspunsul este următorul: „Deoarece Dumnezeu este acum mai aproape de noi și va fi de-a pururi mai aproape decât propria noastră viață; căci noi trăim acum întru El!‟ Ascultați aceste cuvinte! Amin! Amin! Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 100 - GÂNDURILE LUI JARED DESPRE NATURA LUI ASMAHAEL
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 7.11.2010, 05:05 View PostDownload Post

Capitolul 100
GÂNDURILE LUI JARED DESPRE NATURA LUI ASMAHAEL
(11 iunie 1841)


1. În continuare, Seth s-a îndreptat către Adam și l-a întrebat dacă mai era ceva de făcut aici, sau urmau să se pregătească de plecare.

2. Adam i-a răspuns: “Seth, tu știi prea bine Cine se află printre noi. Vom pleca așadar atunci când dorește El; până atunci vom aștepta cu iubire și răbdare. Amin!”

3. Jared s-a îndreptat la rândul lui către Enoh și l-a întrebat în secret: “Ascultă mult iubitul meu fiu, am o intuiție bizară: acest Asmahael, care trebuia să fie adeptul tău și să trăiască în coliba mea, se pare că posedă o înțelepciune atât de mare și o cunoaștere desăvârșită a tuturor lucrurilor, încât discursurile lui le depășesc cu mult chiar pe ale tale. Nu vreau să-ți reproșez nimic, căci oricum, cuvintele tale sunt inspirate de sus, și nici unul din ele nu este rostit în zadar, ci dimpotrivă, fiecare cuvânt este perfect acoperit de o semnificație profundă, deopotrivă fizică și spirituală, fiecăruia corespunzându-i forme vii în inima omului; și totuși, există o mare diferență între limbajul tău și cel al lui Asmahael.

4. Iată cum am perceput eu această diferență: în timpul discursurilor tale, eu am perceput întotdeauna cu mare claritate înlăuntrul meu că spusele tale ascund în ele lumina divină. Oricine acționează în concordanță cu ele, poate și trebuie să obțină viața eternă. Și totuși, cuvintele tale întotdeauna blânde sunt precum răsăritul soarelui care anunță în mod evident ziua care va urma, la fel cum cuvintele tale proclamă viața ce va urma cu siguranță.

5. Cât despre discursul lui Asmahael, am observat că acesta dăruiește întotdeauna viața din abundență, cuvintele lui fiind întotdeauna sinonime cu faptele deja împlinite.

6. El vorbește despre aspecte ale înțelepciunii supreme; cine le-ar putea înțelege în mod normal? Și totuși, atunci când ies din gura lui, ele îți dau impresia că ai crescut alături de ele încă de la începutul eternității, la fel cum se întâmplă cu tovarășii de joacă din copilărie.

7. Nimeni nu simte nevoia să ceară explicații suplimentare, căci fiecare se identifică pe loc cu cuvintele rostite, și implicit cu viața.

8. Singurul lucru ciudat și incomprehensibil în acest caz este acela că această sublimă capacitate este deținută de elevul tău din ținuturile de jos, fără ca el să fi primit măcar vreo instrucțiune reală de la tine.

9. Dacă ar fi să ne luăm după spusele lui, el este un copil al sclavilor, căruia i s-a interzis să rostească vreun cuvânt, sub pedeapsa cumplită a morții.

10. Părinții lui au fost uciși în cea mai crudă manieră. El a fugit atunci la noi, iar în această dimineață a pășit în raza ochilor noștri, în această regiune binecuvântată a înălțimilor sacre, lipsit de nume și plin de suspiciune. Tu l-ai ajutat să se ridice în fața lui Adam, care l-a recunoscut, l-a binecuvântat și i-a dat un nume. Apoi, Adam ni l-a încredințat nouă, datorită dorinței lui arzătoare de a-L căuta și de a-L găsi pe Dumnezeu.

11. Din momentul în care a deschis însă gura, fiecare din cuvintele lui s-au dovedit atât de perfect adevărate și sublime, încât noi am rămas cu toții uluiți.

12. Tu ai fost întotdeauna capabil să corectezi numeroase din cuvintele rostite de Adam, Seth și ale celorlalți patriarhi, dar cuvintele lui Asmahael s-au dovedit întotdeauna perfecte, fără să mai necesite vreo corectură.

13. Enoh, mie mi se pare ceva greșit în această chestiune.

14. Mi se pare extrem de ciudată maniera în care acest om ne-a vorbit atât de convingător și ne-a eliberat de legământul nostru.

15. Noi am mâncat și am băut fără să ne simțim tulburați în vreun fel în conștiința noastră, așa cum s-ar fi întâmplat în mod normal. Mai mult, el a reușit să vă facă pe tine, pe Adam, Seth și Kenan de-a dreptul dependenți de el.

16. Dar cel mai ciudat lucru între toate mi se pare acela că el nu a mâncat încă nimic. În plus, el a rezolvat dintr-o singură lovitură toate legile lui Adam, care anterior erau inviolabile, iar aceasta fără ca Adam să se opună deloc.

17. Dacă aș fi făcut eu așa ceva, Adam nu mi-ar mai fi permis să privesc spre coliba lui timp de un an întreg.

18. Și totuși, Asmahael nu are nevoie decât să deschidă gura, și fiecare cuvânt al lui devine un fapt împlinit.

19. Enoh, îți spun: dacă există cineva care înțelege ce se petrece, acesta înțelege mai mult decât noi doi și decât toți ceilalți la un loc.

20. Dacă dispui de vreo cunoaștere ascunsă în această chestiune, nu îl lăsa pe tatăl tău orb lângă tine. Iar dacă nici tu nu cunoști nimic în această chestiune, cu greu o vom mai putea elucida vreodată.

21. Te rog, dacă știi ceva, spune-mi în numai trei cuvinte, dar într-o asemenea manieră încât Asmahael și ceilalți să nu observe. Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 101 - DISCUȚIA LUI ENOH CU JARED DESPRE ASMAHAEL
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.11.2010, 20:07 View PostDownload Post

Capitolul 101
DISCUȚIA LUI ENOH CU JARED DESPRE ASMAHAEL


1. Enoh i-a răspuns tatălui său, Jared: “Ascultă, tată! Observațiile tale sunt pline de sens! Tu ai dreptate în toate. Atunci când, în această dimineață, Asmahael zăcea în praf în fața noastră, mi-ar fi fost mai ușor să-mi imaginez că soarele de amiază a topit toate pietrele, transformându-le în apă, decât că acest om din ținuturile de jos va realiza asemenea miracole în fața noastră. Dar aceasta este voia Domnului: să-l ridice pe cel umil și să-l coboare pe cel mare.

2. Astfel, El îi poruncește soarelui în fiecare zi să apună, iar în locul său, apar pe bolta cerească mii și mii de stele micuțe. Și oare nu este cerul înstelat de mii de ori mai sublim și mai glorios decât cel însorit? Cât de strălucitoare este viața pe care o manifestă glorioasele stele prin licărirea și vibrațiile lor, și câte fațete nu ascunde lumina lor!

3. Compară această imagine cu cerul însorit. Oare nu este o zi senină una cât se poate de monotonă? Cine poate privi multă vreme cerul în timpul zilei? Oriunde ar privi, el este pedepsit de lumina orbitoare și arzătoare a soarelui.

4. Dacă în timpul zilei, cerul nu ar fi acoperit de formațiuni noroase – trecătoare și șterse – și dacă nu ar fi săgetat din când în când de păsărele, noi nu ne-am ridica prea des privirea de la pământ la cer.

5. Iată, aceasta este maniera în care lucrează întotdeauna Domnul. El nu îl respectă pe cel mare, ci îl ridică pe cel mic și umil până la iubirea Sa. Mamutul cel mare are o viață foarte lungă. El pășește leneș încolo și încoace, ca și cum ar fi o movilă de pământ, aproape lipsită de viață. Privește însă la un mușuroi de furnici, cât de agere se mișcă ele în jurul lui.

6. Dacă ar fi să examinăm mii de asemenea ființe mici, ne vom da seama cu siguranță unde este mai activ Domnul și unde acționează El mai presus de toate. Același lucru este valabil și în cazul omului. Domnul îl sprijină pe cel umil și sărman, iar prin intermediul celui slab îi demonstrează celui mare și puternic de pe acest pământ puterea Sa imensă și forța Lui de-a pururi invincibilă.

7. Oare nu a fost acesta chiar cazul meu, cel care am fost cel mai umil și mai slab dintre voi toți, și care acum două zile am fost chemat să predic în fața patriarhilor despre El și iubirea Lui? Iată, Asmahael a venit la noi din ținuturile de jos mai mic și mai slab chiar decât am fost eu, decât sunt și decât voi putea deveni vreodată.

8. Aspirația Lui a fost inimaginabil de mare, iubirea Lui nelimitată, iar ceea ce căuta El printre noi a găsit deja înlăuntrul Lui, și încă din belșug. Este așadar cât se poate de potrivit din partea noastră să primim din partea Lui, mai degrabă decât să-l îmbogățim noi pe El cu ardoarea noastră lâncezindă.

9. De aceea, dragul meu părinte Jared, nu te mai îngrijora și liniștește-te. Evenimentele care vor urma ne vor mai revela încă multe lucruri referitoare la Asmahael, de îndată ce El va ajunge împreună cu noi în coliba noastră. Așteaptă cu nerăbdare aceste evenimente, dragul meu tată. Ascultă, pentru noi vor urma zile de lumină și de supremă beatitudine. Amin!”

10. Pe deplin satisfăcut, Jared a răspuns: “Ai dreptate în tot ceea ce spui; sunt convins că exact așa stau lucrurile. Căci în caz contrar, cum ar fi putut Asmahael rosti asemenea cuvinte atotputernice?

11. Atunci când El se va muta și va locui în coliba mea, și când probabil că vei reveni și tu, vom avea desigur foarte multe lucruri de învățat de la el.

12. Da, aștept cu nerăbdare aceste evenimente. Îți spun cu toată sinceritatea, chiar dacă am dreptate sau nu, că mă simt deja mai apropiat de Asmahael chiar decât de tine. Unde mă va conduce această iubire pentru Asmahael nu pot încă să-mi dau seama, căci aceasta va depinde într-o mare măsură de faptul dacă el va rămâne la fel de credincios cum este acum. Oricum, nu fii îngrijorat, căci tu nu ai scăzut cu nimic în ochii tatălui tău.

13. Haide acum să tăcem, căci se pare că el a observat șoaptele noastre! El i-a făcut semn animalului, care îl poartă acum direct către noi. De aceea, tăcere, dragă Enoh, tăcere! Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 102 - DISTINCȚII ÎNTRE DUMNEZEU ȘI OAMENI
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.11.2010, 20:11 View PostDownload Post

Capitolul 102
DISTINCȚII ÎNTRE DUMNEZEU ȘI OAMENI


1. De-abia și-a încheiat Jared ultimul cuvânt, când Asmahael se afla deja în mijlocul lor. Anterior, El vorbise cu mai mulți copii din regiunea de la apus, întrebându-i despre diferite lucruri și învățându-i.

2. Cei doi au rămas oarecum surprinși, dar și-au revenit în curând, iar Enoh L-a întrebat pe Asmahael: “Mult iubitul meu Asmahael, ce trebuie făcut în continuare, rămânem aici sau ne continuăm călătoria?”

3. Asmahael i-a răspuns: “Nu am venit la voi ca să răspund la această întrebare, ci pentru că am descoperit la amândoi o mare iubire pentru Mine.

4. Bucură-te, Jared, căci Mă voi muta în casa ta, și tu, Enoh, căci tu respecți într-o măsură atât de mare iubirea Mea. Căci oriunde Mi-aș face Eu sălaș, moartea nu va putea aduna nici o recoltă, dar vai acelui sălaș în care Eu refuz să intru. Căci acolo suferința și moartea nu vor avea sfârșit, umplând toate camerele sale.

5. Adevăr îți spun, Jared, că cel care Mă are oaspete, are totul, în timp ce acela care Mă respinge pe Mine a pierdut totul.

6. Dacă omul din ținuturile de jos care a venit la voi în această dimineață într-o înfățișare atât de umilă ți se pare întrucâtva ciudat, iar tu nu reușești să înțelegi încă natura Lui, adu-ți aminte că nici Dumnezeu nu poate și nu dorește să înțeleagă cum de oamenii, ființele create de El, își pot imagina despre ei înșiși că sunt mai mari decât Dumnezeu, care se experimentează pe Sine Însuși dintru eternitate.

7. Iată, oamenii se judecă unii pe alții, în timp ce Dumnezeu lasă soarele Său să se ridice zilnic și să lumineze pământul, și ploaia Sa să cadă asupra întregului pământ.

8. Oamenii fac distincții și sunt de părere că nu toate lucrurile sunt demne de înțelepciunea lor, dar Dumnezeu – marele învățător al tuturor sorilor, spiritelor, pământurilor și oamenilor – nu respinge nimic și nu consideră că este mai prejos de demnitatea Sa să fie învățătorul înțelept al viermelui din praf, al musculiței și al tuturor celorlalte animale, oricât de mici și nepretențioase ar fi ele. Oamenii își consideră propriile lor locuințe ca fiind sacre și se așteaptă ca proprii lor copii și frați să cadă cu fața la pământ în fața lor, în timp ce Dumnezeu îi permite chiar și celui mai inferior animal să pășească liber pe pământ, fără să se prosterne în fața nimănui.

9. Oamenii blestemă și pedepsesc cu severitate pe cei care le-au ofensat într-un fel sau altul voința, în timp ce Dumnezeu binecuvântează până și pietrele, este plin de compasiune și de grație față de cei rătăciți, nu blestemă niciodată, este plin de răbdare și de blândețe, și extrem de reținut în judecățile Sale.

10. Atunci când oamenii se întorc către Dumnezeu, ei acționează ca și cum ei înșiși ar fi zei. Vai celui care nu le arată cel mai mare respect atunci când ei își îndeplinesc așa-numitele lor slujbe divine. Ei se înfurie îndeosebi atunci când își aduc ofrandele, astfel încât dacă cineva îndrăznește să se apropie fără să cadă cu fața la pământ înaintea lor și a ofrandei lor, el este întotdeauna exilat, dacă nu cumva își riscă chiar viața; oricum ar fi, el rămâne un om blestemat.

11. Dimpotrivă, atunci când Dumnezeu vine la oameni, El vine ca un servitor umil, și abia apoi le arată că nu este mulțumit de așa-numitele lor slujbe divine.

12. Iată, atunci când oamenii realizează așa-numitele lor slujbe și lucrări divine, toată lumea trebuie să cadă la pământ și să se cutremure; dar, deși îl văd pe Dumnezeu îndeplinind zilnic în fața lor și în folosul lor cele mai mari miracole, nimeni nu cade cu fața la pământ – ceea ce, oricum, Dumnezeu nu cere și nu va cere niciodat㠖 în fața marilor servicii cu adevărat divine pe care le realizează El.

13. Așadar, nu ești tu singurul, Jared, care nu înțelege anumite lucruri, căci Dumnezeu observă mii de asemenea absurdități din partea oamenilor. De aceea, nu te lăsa preocupat de persoana Mea, ci bucură-te, căci viața a intrat în căminul tău. Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 103 - ASMAHAEL ÎI CERE LUI ADAM SĂ ÎȘI CONTINUE CĂLĂTORIA
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.11.2010, 20:13 View PostDownload Post

Capitolul 103
ASMAHAEL ÎI CERE LUI ADAM SĂ ÎȘI CONTINUE CĂLĂTORIA
(14 iunie 1841)

1. După ce Asmahael le-a adresat aceste cuvinte ale vieții lui Jared și Enoh, El ia părăsit și s-a îndreptat către Adam, căruia i-a spus:

2. “Adam, dacă nu mai avem nimic de făcut aici, noi suntem gata. Spune-le copiilor să plece acasă și haide să ne continuăm călătoria către miazănoapte. Amin!”

3. Adam a rămas însă consternat, căci chemarea „Adam‟ a răsunat în urechile lui la fel ca atunci când el păcătuise și a încercat să se ascundă de Mine. El nu își putea reveni și nu a îndrăznit să îmi răspundă nimic, cu excepția acestor câteva cuvinte: “Doamne, facă-se voia Ta!”

4. Asmahael i-a spus în continuare: “Adam, de ce ești atât de tulburat? De ce Ți-e teamă de Acela pe care ar trebui să-L iubești mai presus de orice? Ai pierdut ceva? Și chiar și așa, nu crezi că este posibil să regăsești acel ceva?

5. Sau poate crezi că ai putea pierde altceva? Dar ce anume ți-a mai rămas ție de pierdut pe care să nu-l fi pierdut deja cu mult timp în urmă?

6. Iată, îți spun: dacă cineva a pierdut ceva, el a pierdut totul și nu mai poate pierde în continuare nimic altceva. Iar acela care nu mai are nimic de pierdut și este totuși în viață, în pofida pierderii sale, poate – fiind viu – să recâștige ceea ce poseda odinioară.

7. Pot să-ți mai spun că în viitorul îndepărtat, descendenții tăi care vor dori să câștige viața eternă vor fi nevoiți nu numai să piardă toate lucrurile lor lumești, ci chiar și viețile lor.

8. Tu ai trăit deja peste 900 de ani, dar descendenților tăi nu li se va permite să trăiască decât puțin peste 50 de ani în trupul lor fizic. Iată așadar ce vor avea de pierdut generațiile viitoare din cauza ta, pentru ca viața lor eternă să fie salvată; în plus, lor nu li se va permite să rămână consternați atunci când Mă vor auzi pe Mine rostindu-le numele. Și totuși, tu ești atât de înspăimântat, deși nu mai ai nimic de pierdut, ci numai de câștigat. De altfel, tu ai câștigat deja imens, căci premiul cel mai înalt se află acum în fața ta.

9. Recunoaște-L, căci teama va dispărea pentru totdeauna de la tine, iar într-o bună zi vei trăi în eternitate, în pacea iubirii eterne. Amin!”

10. Abia acum și-a revenit Adam, înțelegând semnificația acestor cuvinte, și a spus: “Ascultă, Asmahael, Tu, cel pe care-L iubesc acum mai presus de orice, Tu îmi citești în inimă și îmi cunoști teama mea. Aceasta este izvorâtă din iubire! Iubirea Ta m-a făcut atât de slab încât nu am putut să-Ți răspund. Tu știi însă prea bine de ce își pierde puterea graiului cel peste măsură de fericit.

11. O, Asmahael, facă-se voia Ta acum și de-a pururi! Dacă aceasta este voia Ta, vom pleca chiar acum!”

12. Asmahael i-a răspuns: “Nu dezvălui nimănui cine sunt și dispune ca toți cei care nu Mă cunosc încă să se pregătească de călătorie. În timpul acesteia, Eu te voi urma singur pe tine și pe Eva, iar în fruntea coloanei vor merge Enoh și Jared. Vom mărșălui astfel în această ordine prin pădurea cea deasă, către regiunea mai joasă dinspre miazănoapte. Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 104 - ASMAHAEL ÎI CERE LUI ABEDAM SĂ FIE TOVARĂȘUL SĂU DE CĂLĂTORIE
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.11.2010, 20:16 View PostDownload Post

Capitolul 104
ASMAHAEL ÎI CERE LUI ABEDAM SĂ FIE TOVARĂȘUL SĂU DE CĂLĂTORIE

1. În continuare, Adam i-a chemat pe Enoh și pe Kenan, cărora le-a comunicat voința lui Asmahael. Aceștia i-au salutat încă odată pe copii, cărora le-au reamintit să vină și să celebreze Sabatul, după care le-au spus că pot pleca acasă pentru a-și îndeplini fericiți îndatoririle de zi cu zi.

2. Copiii și bătrânii care i-au înconjurat anterior pe patriarhi, auzind toate cuvintele rostite cu glas tare, s-au ridicat.

3. Unul dintre bătrâni l-a întrebat însă pe Enoh: “Dragul meu copil, fiu al tatălui tău Jared, care este un nepot al fiului fratelui meu, spune-mi – dacă îți este cu putinț㠖 cine este în realitate acel tânăr care stă pe spinarea tigrului, și de unde a venit el?

4. Căci comportamentul lui este ciudat, iar cuvintele lui strălucitoare și plăcute sunt extrem de puternice. De altfel, în sunetul fiecăruia din cuvintele sale există o siguranță și o încredere atât de mare, încât nu mă pot opri să nu cred că el ar putea muta munții din loc cu ajutorul lor, și că ar putea agita marea cu o singură respirație, într-o măsură mai mare decât o mie de furtuni simultan.

5. De aceea, aș dori să aflu de unde este acest tânăr și care este natura lui; dar după cum spuneam, nu doresc să aflu acest lucru decât dacă îți este îngăduit să-mi spui. Amin!”

6. Enoh i-a răspuns: “Ascultă, dragul meu părinte Abdeam, mi-ar face mare plăcere să-ți răspund dacă acest lucru mi-ar fi permis, și în iubirea ta crescândă pentru Dumnezeu vei primi în curând explicațiile referitoare la tânărul de pe tigru.

7. Tu îi cunoști numele, ceea ce deocamdată îți este suficient. La momentul potrivit, propria ta iubire pentru Dumnezeu îți va da răspunsul complet. De aceea, Dumnezeu fie cu voi toți, acum și de-a pururi! Amin!”

8. Abedam i-a mulțumit lui Enoh cu o inimă profund mișcată, spunându-i: “Dragă Enoh, îți mulțumesc! Acum sunt pe deplin satisfăcut, căci mi-ai răspuns cu claritate ceea ce am dorit să aflu. Căci a dori să afli mai mult decât locul exact al comorii, precum și maniera în care aceasta poate fi găsită, ar fi o vorbărie inutilă. Căutarea ține de propria viață a fiecăruia. De aceea, îți mulțumesc, căci tu mi-ai emoționat inima ca niciodată înainte. Cele mai sincere mulțumiri pentru tine, și întreaga mea viață pentru Dumnezeu! Amin!”

9. Cei doi i-au salutat apoi din nou pe copii și pe bătrâni, după care au revenit la locul lor, unde părinții lor îi așteptau deja.

10. Când au ajuns, Adam și-a binecuvântat din nou copiii, care s-au aranjat în formație, în vederea începerii călătoriei. Apoi, Asmahael s-a apropiat de Adam și i-a spus:

11. “Adam, dacă ești de acord, îngăduie-Mi să aleg pe unul din copiii tăi pentru a Mă însoți. Amin!”

12. Profund emoționat, Adam I-a răspuns: O, Asmahael, cum mă mai poți întreba acest lucru? Oare nu mă supun și eu bucuros, ca și întreaga Ta creație, voinței Tale?

13. Facă-se voia Ta de către noi toți, acum și de-a pururi, cu cea mai mare bucurie! Amin!”

14. Atunci, Asmahael a strigat cu voce tare: “Abedam! Abedam! Abedam! Dacă dorești acest lucru, ne poți urma, fiind însoțitorul Meu, căci ți-am încercat inima și am descoperit că aceasta nu ascunde nici o viclenie. Așadar, urmează-ne și nu fi îngrijorat, căci Eu te voi ajuta să cauți comoara și să o găsești, iar aceasta – ascultă-M㠖 cât de curând.

15. Căci astăzi te voi da morții pentru a te putea trezi mâine la viața eternă. Amin!”

16. Auzind această chemare, Abedam a venit în grabă și a spus: “Te voi urma oriunde vei dori! Dă-mă morții de o mie de ori, căci cu cât mai des vei face acest lucru, cu atât mai multă viață voi primi cu siguranță înapoi de la Tine.

17. O, Tu, Cel care stai pe spinarea fiarei, iartă-mă că îți spun ceea ce simt. Sunt convins că alături de Tine nu va fi deloc dificil să descopăr marea comoară.

18. De altfel, simt că acela care Te are pe Tine se poate descurca cu ușurință fără să mai aibă nici o altă comoară. Și mai simt de asemenea că acela care Te-a descoperit pe Tine nu mai are nevoie să caute, căci el a găsit comoara reală, murind și trezindu-se din nou la viața eternă.

19. O, Asmahael, îngăduie-i sărmanului Abedam să stea alături de Tine pentru totdeauna, și nu doar pe durata acestei călătorii; dar nu în calitate de tovarăș al Tău, ci avându-Te pe Tine în inima mea, până la viața eternă. Amin!

20. O, îngăduie-mi să Te urmez pentru totdeauna! Facă-se voia Ta! Amin!”

21. Abedam s-a alăturat apoi lui Asmahael cu mare bucurie în suflet, și profund învigorat, a urmat marșul părinților alături de Acesta.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 105 - ÎNTREBĂRILE LUI JARED REFERITOARE LA NATURA LUI ASMAHAEL
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.11.2010, 20:56 View PostDownload Post

Capitolul 105
ÎNTREBĂRILE LUI JARED REFERITOARE LA NATURA LUI ASMAHAEL

1. Mărșăluind prin pădure, păstrau cu toții tăcerea. Singur Jared nu a rămas tăcut și l-a întrebat pe Enoh: “Ascultă fiule, oare ni s-a poruncit să rămânem tăcuți de-a lungul drumului?”

2. Enoh i-a răspuns: “Nu-mi amintesc de o asemenea poruncă, exceptând sfatul de a călători întotdeauna în tăcere. Totuși, cred că acest sfat se referea mai degrabă la călătoria vieții decât la mersul picioarelor noastre”.

3. Jared i-a spus apoi: “Dacă așa stau lucrurile, înseamnă că limba noastră este la fel de liberă ca și picioarele noastre și că putem vorbi după voia inimii. Te rog, așadar, să-i spui tatălui tău despre secretul lui Asmahael. Este oare el un înger întrupat, înzestrat cu întreaga putere, sau poate chiar... stop, nici un cuvânt mai mult! Pe scurt, spune-mi ce gândești. Amin!”

4. Enoh i-a răspuns succint: “Dragă tată, pot să-ți spun că El este... stop, nici un cuvânt mai mult! Deocamdată, El nu este decât un om, la fel ca și noi, dar plin de o putere și de o forță divină... stop, nici un cuvânt mai mult! Amin! Încearcă să înțelegi cuvintele mele. Amin!”

5. Din nou, Jared l-a întrebat: “Dragul meu fiu, Enoh, dacă aș înțelege cuvintele tale ar fi grozav. Dar având în vedere că nu înțeleg, continui să-ți pun întrebări, căci doresc să înțeleg tot ceea ce se referă la Asmahael. După discursul tău anterior, m-am simțit cât se poate de satisfăcut. Dar după ce ți-ai încheiat discursul, Asmahael a venit la noi, susținând că dacă el se mută în căminul cuiva, respectiva persoană are toate motivele să se simtă extraordinar de fericită, căci oriunde și-ar face el sălaș ar veni și viața eternă. Se pare că el mi s-a adresat îndeosebi mie, după cum mi s-a părut. Spune-mi așadar, dragul meu Enoh, crezi că un om rezonabil ar greși dacă ar lega semnificația acestor cuvinte de o ființă superioară?

6. Cine este acela care, chiar și simbolic, poate face o asemenea declarație despre sine, ca și cum ar fi Dumnezeu Însuși?

7. Asmahael face totuși acest lucru, fără să se refere direct la Dumnezeu, ci numai la el însuși. Dacă un om ar rosti asemenea cuvinte despre sine, pământul însuși, plin de furie și de mânie, s-ar răzbuna îngrozitor și l-ar înghiți pe răufăcător în pântecul său încins.

8. Iată, tu ești o ființă mai iluminată decât noi, ceilalți; dar ai îndrăzni tu vreodată să afirmi asemenea cuvinte despre tine însuți?

9. Sunt convins că mai degrabă ți-ai astupa gura cu țărână decât să-ți lași limba să comită un asemenea sacrilegiu.

10. Așadar, cine este acela care poate spune despre el însuși: „Eu sunt viața‟, sau „Acolo unde îmi fac eu sălaș, pătrunde deopotrivă viața, da, viața eternă‟?

11. Enoh, îți spun, dacă cineva face o asemenea afirmație despre el însuși, iar pământul nu îl înghite pe loc, și puternicul tigru devine un miel în prezența lui, el trebuie să fie una cu puternicul Dumnezeu, la fel cum eu, prin teama mea, nu sunt decât un om. În caz contrar, întregul pământ nu ar fi altceva decât o minciună complexă dacă ar continua să îl poarte la suprafață pe omul care a îndrăznit să lase impresia că este chiar Dumnezeu, nefiind în realitate decât un om slab, la fel ca și noi, adică exact opusul a ceea ce a demonstrat că este Asmahael, prin Cuvântul său dătător de viață.

12. Ei bine, respinge acest argument dacă poți, deși sunt convins că îți vei da toată silința să nu o faci. Totuși, de dragul Cuvântului, aș dori să ascult pe scurt opinia ta. Așadar, vorbește! Amin!”

13. Enoh i-a răspuns: “Dragă tată, dacă lucrurile stau așa cum crezi tu, și ele nu pot sta altfel, ținând cont de explicația ta care este perfectă, orice cuvânt în plus din partea mea este absolut superfluu. Ce să fac, să-L transform pe Asmahael în ceva ce nu este? Sau să Ți-l descriu așa cum El deja este? Acest lucru este inutil.

14. Eu sunt convins că acela care Îl iubește pe Dumnezeu în inima sa, întru spirit și adevăr, nu trebuie să se preocupe dacă Asmahael este Dumnezeu, sau dacă Dumnezeu este în El.

15. Fiecare ar trebui să fie însă profund preocupat să îl descopere pe Dumnezeu înlăuntrul lui, prin iubirea lui adevărată și pură pentru El.

16. Dacă îl iubești pe Dumnezeu, poți fi convins că Asmahael nu va avea nimic împotriva ta. Iar dacă îl iubești pe Asmahael ca și pe Dumnezeu, poți fi la fel de sigur că Dumnezeu nu te va uita în iubirea Lui. Înțelegi ce vreau să spun, nu-i așa? Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 106 - KENAN ȘI MAHALALEEL
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.11.2010, 21:04 View PostDownload Post

Capitolul 106
KENAN ȘI MAHALALEEL
(15 iunie 1841)

1. Discuția dintre Jared și Enoh a fost auzită și de Kenan și Mahalaleel, care pășeau alături de ei, astfel încât Mahalaleel i-a adresat următoarea întrebare lui Kenan:

2. Am auzit cu urechile mele și am văzut cu ochii mei lucruri mărețe și miraculoase; dar de unde au venit aceste lucruri mărețe și miraculoase printre noi?

3. Ascultă, tată Kenan, oare de ce trăiesc acest sentiment? Cu siguranță, el nu se datorează acestei cărări micuțe și liniștite prin pădure. Cel puțin dacă ar fi fost vorba de grota lui Adam, sau de muntele alb și fumegând din regiunea de dimineață, ori de cele șapte gheizere de pe drumul dinspre miazăzi spre apus, sau de orice alt fenomen natural. Dar nu avem în față nimic de acest gen.

4. Nu este vorba nici de ordinea noastră inversată, căci aceasta este imaterială, fie că pășesc alături de tine sau tu alături de mine, fie că Enoh se află la coadă sau în frunte, împreună cu Jared sau Adam, sau – nu, acest lucru nu mai îmi apare deloc ca fiind imaterial – fie că Asmahael pășește în fața noastră sau în spatele nostru, și alături de cine.

5. Se pare că aici există o anumită ordine patriarhală a precedenței. Eu înțeleg de ce Adam și mama Eva pășesc în spatele nostru, al tuturor, dar ce înseamnă atunci că Asmahael și Abedam sunt cu adevărat ultimii, chiar și în spatele lui Adam? Iată, tată Kenan, semnificația acestui lucru îmi scapă cu desăvârșire.

6. Jared și Enoh, care se află în fața noastră, au discutat despre o serie de lucruri ciudate referitoare la Asmahael. Cel puțin atâta lucru am înțeles și eu. Dar nu am putut auzi cu claritate toate cuvintele lor, iar pe cele auzite nu le-am putut înțelege. Un lucru este însă sigur, și anume, că am auzit o serie de lucruri mărețe, ce rezultau din puținele cuvinte perceptibile rostite de gura celor ce pășesc în fața noastră, iar trăirea pe care mi-au dat-o acestea a fost cât se poate de ciudată.

7. De aceea, îți invoc ajutorul să-mi clarifici această chestiune, care mi se pare atât de bizară; dar aceasta numai dacă dorești și tu, dragul meu tată, Kenan. Amin!”

8. Kenan i-a răspuns fiului său Mahalaleel după cum urmează: “Ascultă iubitul meu fiu, auzind începutul discursului tău, m-am așteptat la lucruri cu totul extraordinare.

9. Constat totuși că tu ai rămas același vechi Mahalaleel, care își deschide întotdeauna gura ca și cum ar dori să scoată perle din ea, dar în final nu apar decât stropi de scuipat. Cu ce te deranjează ordinea inversată, dacă aceasta este imaterială pentru tine? La ce îți folosesc toate aceste cuvinte? Dacă Asmahael ar sta în frunte, ar fi El altul? Ți s-ar părea El mai sublim dacă nu ar sta la coadă?

10. El este însoțit acum de către Abedam; crezi că asta înseamnă mai mult decât faptul că tu pășești alături de mine? Nu spuneai chiar tu că îți este egal dacă pășești alături de mine sau eu alături de tine? Iată, mereu faci așa: îți dorești întotdeauna ceva, iar în final nici nu mai știi ce îți dorești!

11. Ce semnificație au pentru tine grota lui Adam, muntele alb și cele șapte gheizere din regiunea de la apus, de care abuzezi pentru a-ți împodobi discursul?

12. Spuneai că te-ai simțit atât de ciudat după ce i-ai văzut pe cei doi din fața ta vorbind unul cu celălalt, deși nu ai auzit ce spuneau, și deci nu i-ai înțeles. Ce ți s-o fi părut atât de bizar în timpul discuției lor, la care nu ai putut decât să privești?

13. Ascultă dragul meu fiu, dacă dorești cu adevărat ceva, gândește-te bine în ce constă aceasta, și abia după ce ți-ai clarificat nevoia, întreabă ceea ce dorești să afli.

14. Dacă observi acum ceva particular în legătură cu Asmahael, eu te întreb: ți-ai împrumutat altcuiva urechile în momentul în care Asmahael vorbea atât de minunat în ceea ce-L privește pe Dumnezeu, de ești acum atât de ignorant în ceea ce privește chestiunea principală, menționând în schimb tot felul de aspecte insignifiante pentru a-ți explica starea de uimire?

15. O, fiule, ai cam luat-o razna! Mai bine meditează asupra aspectelor esențiale, și abia apoi vino și deschideți inima în fața mea. Amin!”

16. Mahalaleel și-a dat însă seama că discursul lui Kenan era lipsit de substanță și că acest aparent reproș nu era altceva decât o manieră inteligentă de a evita adevăratul răspuns, dar el i-a spus cu respect tatălui său:

17. “Ascultă, dragă tată! Am impresia că nici unul din discursurile noastre nu a fost mai bun decât al celuilalt. Dar ceea ce contează este care dintre noi s-a rătăcit mai tare.

18. Iată, eu nu am pierdut nici un singur cuvânt din gura lui Asmahael, dar am considerat inutil să menționez acest lucru, fiind convins că tu ți-ai dat singur seama de aceasta, căci eu sunt tatăl lui Jared și Enoh.

19. Mai spuneai că eu nu am făcut altceva decât să îmi privesc copiii vorbind; dar îmi dau seama că tu ai dorit să ascunzi de mine unele lucruri pe care le-ai auzit – la fel ca și mine – cu ambele urechi, cuvânt cu cuvânt. Cum crezi că ți-aș fi putut spune despre experiențele mele uluitoare, generate de aceste discursuri, dacă ele nu ar fi fost adevărate? Oare nu aș fi fost atunci un mincinos ordinar în fața ta și a lui Dumnezeu?

20. Cuvintele tale mi-au dezvăluit însă ceva, dincolo de intenția ta, și anume faptul că limba ta este legată în fața mea, și că în această etapă nu ți se permite să-mi spui ceea ce doresc să știu. De altfel, nu ar fi fost deloc necesar să-mi dai un răspuns negativ atât de lung, mai gol chiar de conținut decât însăși întrebarea mea. Dacă mi-ai fi dezvăluit legătura divină care îți împiedică limba să vorbească, ai fi putut economisi cu succes efortul de a rosti atâtea cuvinte. Iată, eu am fost întotdeauna fiul tău pe deplin ascultător; atunci de ce mă judeci acum atât de greșit?

21. Dragă tată, păstrează pentru tine ceea ce trebuie să păstrezi până în momentul eliberării; nu mă privi însă ca pe un mincinos sau ca pe un căutător orb al comorilor divine. Căci tu nu mi-ai conceput decât trupul, în timp ce spiritul meu este la fel ca al tău, născut din Dumnezeu. De aceea, eu cred că nici măcar un părinte nu are dreptul să violeze acest aspect divin al copiilor săi. Este suficient faptul că spiritul este pedepsit prin constrângerea de a-și purta trupul, fiind nevoit să se descurce cu slăbiciunea acestuia, iar atunci când tatăl pedepsește trupul copiilor săi, spiritul și-a primit deja partea din mâinile călăului. Nu este nevoie de o pedeapsă și mai aspră. Dar atunci când spiritul divin al copilului se adresează spiritului divin al progenitorului său, cei doi frați nu ar trebui să se pedepsească unul pe celălalt, ci să se recunoască cu iubire ca frați întru Dumnezeu. Mână în mână și inimă în inimă, ei ar trebui să se susțină reciproc cu blândețe, pentru a ajunge la poarta de unde curge de-a pururi viața eternă a grației, compasiunii și iubirii.

22. O, dragă tată, să nu crezi că intenția mea a fost să-ți dezvălui ceva ce nu știai. O, nu, am dorit numai să mă justific în fața ta, pentru ca noi doi să putem păși din nou în mod just unul în fața celuilalt, și în fața lui Dumnezeu. Am făcut-o așadar mai mult de dragul tău decât de dragul meu.

23. Eu îți cunosc inima. Ea este la fel de pură ca și soarele din fața mea, dar constat totodată că limba și gura ta sunt acoperite de praf, și în calitatea mea de fiu adevărat, nu mă pot abține să nu-ți aduc acest serviciu plin de iubire, curățându-ți limba și gura de această murdărie.

24. Căci eu am gândit astfel în sinea mea: Tată, limba ta este împodobită acum de o sublimă legătură, impusă chiar de mâna sublimă a iubirii lui Dumnezeu. De ce să rămână atunci praful? Să curățăm așadar acest praf dătător de moarte.

25. Sper că nu te vei supăra acum pe fiul tău, tată, spunându-i din nou că discursul său este o minciună parțială, și că vei recunoaște că Mahalaleel al tău nu dorește să dezlege legătura prin care Dumnezeu ți-a împodobit limba.

26. De aceea, nu fii supărat pe mine, ci continuă să fii părintele meu drag, întru Dumnezeu. Amin!”

27. Kenan a fost mișcat până la lacrimi de acest discurs și a sfârșit prin a-i spune fiului său: “Mahalaleel, am greșit atunci când am condamnat primul tău discurs, căutându-i hibe, deși în inima mea eram convins de adevărul său profund.

28. Tu dispui de o lumină justă, care este mai mare decât a mea. Tu vei descoperi ceea ce eu am fost nevoit să-ți ascund mai rapid decât voi fi eu în stare să înțeleg în întregime. De aceea, rămâi fiul meu drag și fratele meu mult iubit, pentru totdeauna! Amin!

29. Ascultă-mă, ca frate întru Dumnezeu, acum și de-a pururi! Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 107 - DESPRE ȘIRETENIE
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.11.2010, 21:09 View PostDownload Post

Capitolul 107
DESPRE ȘIRETENIE


1. După discuția dintre Kenan și Mahalaleel, care a urmat celei dintre Jared și Enoh, Seth și Enos erau și ei cât se poate de dornici să schimbe în secret câteva cuvinte unul cu celălalt. Această dorință a apărut mai întâi la Seth, și ea nu a făcut decât să o trezească pe cea a lui Enos. Iată cum s-au petrecut lucrurile.

2. Seth își dorea foarte mult să afle ce credea Enos despre Asmahael, dar mai exista și un alt motiv pentru care Seth dorea să-l întrebe pe Enos despre Asmahael, și anume, un fel de teamă de a nu fi întrebat el primul.

3. Căci el se gândea astfel în sinea lui: “Dacă fiul meu mă va întreba primul, oare ce aș putea să-i spun?

4. Dacă în schimb îl voi întreba eu primul, el va trebui să-mi răspundă, și astfel, voi putea asculta multă vreme răspunsul său, care cu siguranță nu va fi lipsit de semnificație. Ulterior, el nu va mai dori să-mi pună nici o întrebare, și în această manieră simplă și inofensivă, mă voi feri de la a dezvălui ceea ce nu trebuie să dezvălui. Așadar, amin!”

5. Și astfel, Seth l-a întrebat pe Enos: “Ascultă, dragul meu fiu Enos! De vreme ce cei din fața noastră, care ne sunt un fel de ghizi, discută despre Asmahael, de ce nu am face și noi același lucru, atâta vreme cât nu ni s-a ordonat să nu o facem? Aș dori foarte mult să-mi vorbești despre Asmahael.

6. Ce crezi tu despre El? Iar aceasta încă de la început, de când El a venit la noi. Deși prima Lui apariție în mijlocul nostru a părut de-a dreptul insignifiantă, efectele cuvintelor Lui se dovedesc cu totul extraordinare acum, lucru care nu a scăpat cu siguranță spiritului tău plin de pace.

7. Iată, aș dori așadar să ascult părerea ta în legătură cu el. Poți începe să vorbești. Amin!”

8. Șiretenia lui Seth era justificată de data aceasta, căci ea s-a datorat numai marii sale iubiri față de Mine, dar viclenia nu este prin ea însăși un lucru bun, căci ea are o natură duală și se opune ordinii iubirii, chiar dacă nu se opune iubirii în sine. Din punct de vedere fizic, ea ar putea fi comparată cu natura duală a unui om pe care natura l-a mutilat, astfel încât el s-a născut pe jumătate bărbat, pe jumătate femeie. Cine s-ar putea mărita cu un asemenea hermafrodit, și ce fecioară ar putea concepe un prunc cu o asemenea ființă, ale cărei organe nu pot fi folosite nici pentru a concepe, nici pentru a primi concepția?

9. Totuși, o asemenea ființă își iubește semenii perfecți, care o iubesc la rândul lor, și astfel, ea nu este împotriva iubirii. Ea nu se integrează însă în ordinea acestei iubiri, singura care poate aduce fructe, acesta fiind de altfel și cazul surorii sale spirituale – șiretenia. Căci ea nu poate impregna nimic cu viață și nu poate fi impregnată ea însăși de viață, nefiind altceva decât o fraudă, deși într-o manieră inocentă, enervându-l întotdeauna mai mult sau mai puțin pe cel dezamăgit, care are dreptul să-l întrebe pe cel șiret: “De ce a trebuit să cad în capcana șireteniei tale, chiar și pentru un scop bun? Și de ce a trebuit ca fratele meu să se ascundă de mine, chiar și pentru a realiza ceva bun? Oare nu este lucrul bun deja bun, nemaifiind nevoie de șiretenie pentru a deveni bun? Sau oare sunt eu rău, ori am fost rău, pentru a fi cucerit în favoarea binelui prin șiretenie?

10. Dacă șiretenia este accesibilă celui rău, înseamnă că ea trebuie să fie rea ea însăși; căci dacă ea ar fi bună, cel rău ar fi alungat-o de la el”.

11. Cam aceasta era maniera în care a acționat Seth asupra lui Enos, convins fiind că se descurcă foarte bine. El a căzut însă în propria sa capcană, iar dacă Asmahael nu ar fi intervenit în favoarea lui, Seth ar fi apărut în fața fiului său într-o lumină foarte proastă. Acest lucru vă va deveni evident după răspunsul inocent și cinstit al lui Enos:

12. “Dragă tată, de ce mă întrebi ceea ce eu însumi doream și trebuia să te întreb pe tine? Adevăr îți spun, această întrebare mă chinuie deja de mai multă vreme, și tocmai mă pregăteam să Ți-o pun; văd însă că mi-ai luat-o înainte.

13. Dar întrucât în această privință eu mă aflu în plină noapte, și nu pot străluci precum o stea în fața ta, în timp ce din câte știu și intuiesc, tu te afli în plină zi, sau cel puțin la începutul amurgului, te rog să-mi oferi și mie puțină lumină din această zi a ta.

14. Tu însuți mi-ai spus de atâtea ori că întreaga lumină provine de sus. Cum aș putea eu să strălucesc acum către tine, de jos în sus?

15. Dorești poate să încep acum o conversație – inutilă și zadarnic㠖 despre ceva care îmi este pe deplin necunoscut și incomprehensibil?

16. Ascultă, tată, deoarece este inutil să vorbesc despre Asmahael, îmi iau libertatea să-Ți adresez aceeași întrebare. De aceea, fii atât de bun și spune-i fiului tău, care este atât de sărman și ignorant, ceea ce doreai să auzi de la el.

17. De altfel, întotdeauna a existat obiceiul ca în ceea ce privește lucrurile extraordinare, copiii să fie instruiți de către părinții lor, iar eu nu am nici o intenție să încalc această ordine străveche și sfântă, ca să nu mai vorbim de tentația ta părintească, astfel încât aștept acum cu toată încrederea să aud de la tine, dragă tată, clarificarea acestei chestiuni, purtându-ți deja în inimă o recunoștință de copil.

18. O, dragă tată, nu te ascunde de mine, și oferă-mi lumina dorită! Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 108 - STÂNJENEALA LUI SETH
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.11.2010, 21:30 View PostDownload Post

Capitolul 108
STÂNJENEALA LUI SETH


1. Când Seth a primit în locul răspunsului pe care îl aștepta cu anxietate o contra-întrebare, el a devenit extrem de stânjenit, fiind incapabil să rostească vreun cuvânt.

2. Enos a observat această stânjeneală și l-a întrebat: “Dragă tată Seth, tu, care ești o imagine a lui Adam, la fel cum Adam este o imagine a lui Dumnezeu, spune-mi cel puțin de ce păstrezi acum tăcerea în legătură cu întrebarea pe care ți-am pus-o. Oare am greșit atunci când ți-am pus această întrebare, în condițiile în care nu știam nimic care ți-ar fi putut servi drept răspuns?

3. S-a spus încă din cele mai vechi timpuri că o asemenea întrebare este absolut liberă, iar răspunsul nu este altceva decât o explicație adusă întrebării.

4. Dar cine poate fi obligat să răspundă dacă nu poate lumina prin nimic întunericul întrebării?

5. Tu m-ai întrebat în legătură cu o lumină pe care eu nu am primit-o încă, astfel încât am fost nevoit să devin debitorul tău. Tocmai de aceea, eu am cerut în noaptea mea lumina care ar fi trebuit să-Ți servească drept răspuns, dar nu Ți-am impus prin nimic necesitatea de a-mi răspunde, dragul meu tată, ci te-am rugat numai să-mi arăți dacă am greșit atunci când ți-am urmat exemplul.

6. De multă vreme există printre noi obiceiul ca drepturile taților să fie transferate fiilor, iar cele ale mamelor fiicelor, drepturi pe care Creatorul le-a introdus deja în natura tuturor lucrurilor. Dacă în cazul de față am simțit nevoia să fac și eu apel la acest drept firesc, spune-mi, dragă tată, dacă poți să-mi reproșezi ceva.

7. Este oare împotriva ordinii dacă fiului îi lipsește lumina în chestiunea particulară de care l-a întrebat tatăl său? Este oare greșeala mea dacă nu pot aduce lumina în această chestiune? Și este oare greșit ca eu, în calitate de fiu, să-i cer părintelui meu un sfat în această privință?

8. Iată, sunt convins că nu am greșit cu nimic și această acțiune a mea este justificată în fața ta, a lui Adam și a lui Dumnezeu; întrebarea mea nu ascunde nimic și are doar intenția deschisă de a afla adevărul, astfel încât poți să mă consideri demn să primesc un răspuns, arătându-mi cel puțin calea, dacă nu dorești să-mi oferi o explicație deplină. Amin!”

9. Seth i-a răspuns: “Dragă Enos, așteaptă puțin, căci eu nu am limba binecuvântată a lui Enoh sau Kenan, astfel încât să îți pot da pe loc răspunsul cel bun. Ai puțină răbdare cu mine, iar în curând vei primi un răspuns; că va fi o altă noapte, sau o lumină nouă, vei afla atunci.

10. Nu trebuie să-mi vorbești despre drepturile tale, pe care le cunosc și eu la fel de bine, și nici despre obiceiurile străvechi, care vor rămâne foarte bune până la sfârșitul timpurilor, căci eu însumi te-am învățat despre ele. Cât privește însă răspunsul meu, acesta nu este deloc ușor, și necesită o anumită perioadă pentru a cântări cu atenție cele ce trebuie spuse. De aceea, ai puțină răbdare, și în curând va apărea ceva, fie că va fi noaptea, sau o lumină nouă. Amin!”

11. După care, Seth s-a gândit în sinea sa: “Of, ce prostie am putut să fac, din nou! Oare de ce a trebuit să-mi manifest șiretenia în fața propriului meu fiu, născând astfel în el dorința de a afla mai multe, cât se poate de firească, de altfel. Dar ce folos de vreme ce nu pot să i-o satisfac...

12. Ce aș putea să-i răspund după ce va trece scurta perioadă de răgaz pe care i-am cerut-o?

13. Să nu-i spun nimic a devenit acum imposibil, căci această atitudine s-ar opune dreptului divin la primirea răspunsului mult așteptat, potrivit promisiunii făcute.

14. Nu am voie să rostesc adevărul, iar o minciună încă și mai puțin.

15. O, Asmahael, Asmahael, abia acum înțeleg cât de dificilă este respectarea unei legi, chiar și a uneia ușoare.

16. O, Asmahael, dacă nu mă vei ajuta iarăși, îmi voi încălca promisiunea! O, nu mă lăsa să mă scufund în noaptea densă a ruinei! Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 11 of 19  [ 189 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 10, 11, 12 ... 17, 18, 19  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !