Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 15:55
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 1) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 12, 13, 14 ... 17, 18, 19  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 119 - GRIJILE LUI JARED ÎN CALITATEA LUI DE GAZDĂ
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.11.2010, 23:07 View PostDownload Post

Capitolul 119
GRIJILE LUI JARED ÎN CALITATEA LUI DE GAZDĂ
(6 iulie 1841)


1. Auzind aceste cuvinte, Seth a început să se interiorizeze, recunoscându-se pe sine din ce în ce mai mult. Unica sa reacție a fost o atitudine tăcută de recunoștință în inima sa, căreia nu i-a dat o expresie verbală, știind că Eu pot asculta la fel de bine și tăcerea inimii, căci nici o vibrație a acesteia nu îmi rămâne necunoscută Mie.

2. Mai existau și alții care doreau să pună întrebări, dar Adam s-a ridicat și a spus: “Copii, Ascultați-mă, în Numele lui Iehova. Cei care mai au preocupări și tulburări în inimile lor, să le păstreze deocamdată acolo și să le ia cu ei acasă. Căci atunci când va sosi vremea, fiecare va primi o lumină strălucitoare din cer, care va ilumina micuța cameră întunecată din inima sa. Deocamdată, nu uitați că noi nu am ajuns nici măcar în regiunea de miazănoapte, și suntem încă departe de casă. De aceea, cel mai important lucru acum este să ne așezăm în ordinea cunoscută pentru a purcede la drum și a le anunța copiilor noștri Sabatul de mâine, și pentru a-i invita la celebrarea supremă și activă a acestei zile sfinte, pe care Dumnezeu Însuși a fixat-o drept zi de odihnă, care să ne amintească nouă că Domnul, marele și preasfântul nostru Dumnezeu Iehova, este Creatorul nostru, Susținătorul, Conducătorul și Părintele nostru plin de iubire, de grație și de compasiune.

3. De aceea, cum spuneam, haideți să ne ridicăm cu toții, în Numele Celui care pășește alături de noi. Amin!”

4. Atunci s-au sculat cu toții de la pământ, au părăsit copacul umbros și au pornit în ordinea cunoscută, conduși de Asmahael, prin pădurea deasă ce ducea către miazănoapte.

5. Pe drum, Jared, care mergea alături de fiul său Enoh, nu a rezistat să nu îi pună acestuia numeroase întrebări. Primele sale griji se refereau la ospitalitatea pe care ar trebui să i-o arate lui Asmahael atunci când vor ajunge acasă.

6. El se întreba ce fructe i-ar plăcea acestuia și ce tip de pâine, ce băuturi preferă, lapte simplu, lapte amestecat cu miere pură, sau sucul proaspăt stors al căpșunilor; și oare unde va prefera acesta să doarmă, pe ce fel de așternut și cât de devreme ar dori să se trezească.

7. La toate aceste întrebări, Enoh nu a dat decât un singur răspuns scurt: “Dragă tată, grijile tale sunt zadarnice. Asmahael ne va spune cu siguranță ceea ce așteaptă de la noi. Oricum, poți fi sigur că până acum am primit cu toții infinit mai mult de la El decât am putea noi vreodată să-i înapoiem.

8. De aceea, dragă tată, nu te mai îngrijora de asemenea lucruri inutile, căci numai un singur lucru este necesar, și anume iubirea adevărată pentru Dumnezeu, Tatăl nostru, a cărui iubire pentru noi este indescriptibilă.

9. Ascultă, dragă tată! Cred că aceasta este răsplata care îl va satisface deocamdată cel mai mult pe Asmahael sub acoperișul nostru. El ne-a spus chiar înainte de a primi un nume de la Adam ce anume L-a adus din ținuturile de jos până în înălțimile noastre.

10. Străinul credincios (față de noi), care îl caută pe Dumnezeu (adică iubirea noastră pentru Dumnezeu)! Dacă aceasta este semnificația numelui Său, atunci, dragă tată, grijile tale în ceea ce privește mâncarea, băutura și dormitul sunt absolut zadarnice. Haide mai bine să facem ceva util, și anume să ne rugăm lui Dumnezeu în inimile noastre, pentru a-i invoca grația și a-L ruga să se mute în ele. Căci inimile noastre au mai mare nevoie de Asmahael decât colibele noastre. Amin!”

11. Jared i-a răspuns lui Enoh: “Dragul meu fiu, tu ai dreptate în toate, și nu găsesc nici o fisură în ceea ce spui. Dar nu pot să nu remarc că tu vorbești acum de Asmahael la fel cum vorbeai altădată despre Dumnezeu Însuși, asemănarea fiind atât de mare încât nici nu mai știu despre cine vorbești, despre Asmahael sau despre Dumnezeu. Te rog, explică-mi cum vine asta și de ce te comporți astfel?

12. Căci dacă spui că trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să pătrundă în inimile noastre, aceasta mi se pare clar; dar dacă spui: „Căci inimile noastre au mai mare nevoie de Asmahael decât colibele noastre!‟, această afirmație este complet incomprehensibilă pentru mine. Căci ce legătură există între Asmahael și inimile noastre, dacă el nu este Însuși Dumnezeu, ceea ce nu poate fi vreodată, de vreme ce el pășește printre noi, fiind un om în carne și oase?

13. Deși învățătura sa este sublimă, depășind tot ce am auzit vreodată, iar puterea cuvântului său este uluitoare, acestea pot proveni din gura oricărui om chemat de Dumnezeu să vorbească. De aceea, te implor, ajută-mă, pentru a nu mă rătăci deși pășesc alături de tine, căci în caz contrar risc să mă clatin, să cad și să mor. Amin!”

14. Dar Enoh i-a repetat lui Jared porunca lui Adam, astfel încât acesta a tăcut, satisfăcut deocamdată.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 120 - PATRIARHII DISCUTĂ DESPRE ASMAHAEL
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.11.2010, 23:11 View PostDownload Post

Capitolul 120
PATRIARHII DISCUTĂ DESPRE ASMAHAEL


1. La rândul lui, Enos nu îl lăsa deloc în pace pe Seth, bombardându-l cu întrebări: “Tată Seth, Am remarcat că tu ai vorbit cu tânărul și ciudatul Asmahael, și am auzit o parte din conversația voastră, dar deși cuvintele lui sunt remarcabil de înalte și de înțelepte, el pare să uite cine este, făcând dovada unui mare orgoliu în legătură cu realizările sale, spre exemplu, ca atunci când a distrus marele șarpe al înșelătoriei, după care a început să vorbească de parcă nu ar fi fost și el un om, ci Însuși Dumnezeu. De altfel, el vorbește aproape tot timpul despre sine, și rareori despre Dumnezeu. Și chiar și atunci când o face, el și cu Dumnezeu par să fuzioneze atât de strâns încât nici nu mai știi la cine se referă.

2. Fie că el vorbește în numele lui Dumnezeu, și astfel, este umplut de spiritul lui Dumnezeu și de toată atotputerea Acestuia, fie – deși nu îmi pot imagina în nici un chip cum ar fi acest lucru cu putinț㠖 el și cu Dumnezeu sunt unul și același.

3. Iată, acestea sunt întrebările importante care mă macină, și am dorit să știi, dragă tată, ce mă tulbură și care este răspunsul care îmi lipsește cel mai mult la ora actuală. Spune-mi și mie cine este acest Asmahael, dacă știi acest lucru și dacă dorești să-mi spui, dacă ești de părere că-mi este necesară și benefică această cunoaștere, și dacă aceasta este voința sfântă a lui Dumnezeu. Amin!”

4. Seth i-a răspuns fiului său: “Dragă Enos, întrebarea ta este justificată și te asigur că pe întregul pământ nu ar putea fi vreo întrebare mai justificată și mai importantă decât aceasta, și nici vreun om mai drept decât acela care îl caută pe Dumnezeu cu toată sinceritatea și al cărui ochi nu privește decât faptele lui Dumnezeu. Dar chiar mai presus decât această întrebare este datoria născută din iubirea de Dumnezeu de a respecta porunca dată în numele eternei ordini a lui Dumnezeu.

5. Iată, o asemenea poruncă îmi leagă deocamdată limba în fața întrebării tale referitoare la Asmahael. De aceea, mulțumește-te deocamdată cu această scuză, dar fii convins cu toată fermitatea că vei fi pus față în față cu Asmahael încă înainte de apusul soarelui.

6. Așteaptă acest moment, căci mare este Asmahael! Amin!”

7. Enos a fost și el satisfăcut cu acest răspuns, după care a tăcut.

8. Dar nici Mahalaleel nu se putea odihni, astfel încât el s-a întors către Kenan, pe care l-a întrebat: “Ascultă, tată, noi doi am împărtășit multe experiențe de-a lungul vieții noastre destul de lungi. Dar îți mai amintești tu vreo ocazie în care cineva să realizeze ceva instantaneu, prin simpla putere a cuvântului său și fără ajutorul mâinilor sale?

9. Ai putea să-mi spui: „Fiule, spui prostii! Oare nu a îmblânzit dragul nostru Enoh chiar astăzi tigrul pentru Asmahael și nu a reușit Adam să smulgă cuvinte dintre fălcile fiarei, prin simpla atingere a limbii ei?

10. Și oare nu s-au supus cândva voinței noastre ferme toate plantele, copacii și arbuștii, ba chiar și elementele?‟ Dar eu îți voi răspunde: O, tată! Toate acestea sunt adevărate și nu pot fi contestate, dar noi nu am putut realiza niciodată ceva fără ajutorul mâinilor noastre, uneori chiar al picioarelor. Și chiar și atunci când am realizat asemenea lucruri, întotdeauna a durat ceva timp până când natura cea mută, susținută uneori de mâinile și de picioarele noastre, realiza acele lucruri. Nu am dreptate?

11. Ce se întâmplă atunci cu Asmahael? Ce s-a petrecut cu puternicul tigru prin cuvântul lui, și unde a aruncat acest cuvânt șarpele, anihilându-l cu o viteză mai mare decât cea a gândului?

12. Cine i-a mai predicat vreodată lui Adam, după care acesta să devină atât de ascultător? Toți cei care nu au venit la Adam cu o rugăminte au fost nevoiți să se întoarcă acasă fără să realizeze ceva. Chiar și cuvintele lui Enoh păreau să-i facă plăcere din cauza profunzimii și blândeții lor, mai degrabă decât să-i servească drept măsură înțeleaptă pentru o viață mai adevărată. Dar iată că acum, când vorbește Asmahael, dând porunci și făcând aranjamente, Adam nu se îndepărtează de ele nici cu lățimea unui fir de păr și le ascultă orbește, împreună cu ceilalți copii și cu mama Eva.

13. Ținând cont de toate acestea, spune-mi, dragă tată, ce crezi despre Asmahael?

14. Eu unul îl consider mai mult decât un simplu om, căci realizările sale depășesc tot ce au realizat vreodată oamenii până acum. Dar ceea ce contează acum pentru mine este care este părerea ta despre el. Amin!”

15. Kenan i-a răspuns succint fiului său, după cum urmează: “Fiule, ai absolută dreptate. Toată lumea a văzut cum stau lucrurile, dar păstrează-ți părerile până mâine dimineață, căci aceasta este voința lui Adam, și sunt convins că nu dorești – așa cum nu doresc nici eu – să încalci voința patriarhului nostru suprem.

16. Continuă să fii preocupat de Asmahael în inima ta, iar în curând El ți se va revela pe deplin, căci El este acum mai aproape de tine decât îți poți imagina!

17. De aceea, singurul meu sfat este să crezi cu fermitate și să iubești! Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 121 - LAMEH ȘI METHUSELAH DISCUTĂ DESPRE STRĂINUL ASMAHAEL
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.11.2010, 23:16 View PostDownload Post

Capitolul 121
LAMEH ȘI METHUSELAH DISCUTĂ DESPRE STRĂINUL ASMAHAEL
(22 iulie 1841)


1. Lameh, care avea o mare poftă de vorbă, și-a întrebat la rândul lui tatăl: “Ascultă, tată, de vreme ce părinții noștri continuă să șușotească între ei, deși patriarhul nostru suprem, Adam, le-a interzis acest lucru, spune-mi, ce crezi, ar trebui să fim singurii care ascultă de această poruncă, sau putem proceda și noi ca și părinții noștri?

2. Dacă am înțeles eu bine, se pare că Adam nu a făcut nici o diferență în această chestiune. Și întrucât părinții noștri continuă să vorbească între ei, deși ei înțeleg mai bine poruncile lui Adam decât mine, cred că putem schimba și noi câteva cuvinte referitoare la Asmahael, fără să facem rău nimănui.

3. Iată, inima mea simte o mare nevoie să discute despre Asmahael; ca să fiu sincer, simt chiar nevoia să vorbesc încontinuu despre el.

4. Vreau să-ți spun, dragă tată, că acest tânăr începe să-mi apese inima într-o manieră absolut uluitoare. Da, el mi se pare din ce în ce mai greu de înțeles și de cunoscut. Dacă îi privești fața, aceasta nu pare prin nimic extraordinară, dar atunci când începe să vorbească, iar cuvintele lui devin realitate cu viteza fulgerului, trebuie să recunoști că este imposibil să nu te simți puțin tulburat.

5. Vreau să-ți mai spun că el mi-a devenit deja atât de drag încât mi se pare că inima mea s-a atașat de el.

6. Acesta este de altfel motivul pentru care simt nevoia să vorbesc încontinuu despre acest tânăr, Asmahael, care mi-a devenit atât de drag.

7. Privește numai cât de umil și de modest poate fi, mergând în urma noastră alături de bătrânul, dar încă vigurosul Abedam. Și privește cât de ușor poate păși. Uneori mi se pare că picioarele lui nici nu ating pământul.

8. O, Asmahael, străin adorabil, cât de incredibil de drag mi-ai devenit.

9. Cât de fericit m-aș simți dacă ai păși alături de mine, așa cum o faci cu Abedam!

10. O, tată, iartă-mă dacă limba mea ți-a provocat multe neplăceri. Dar ce pot să fac? Tu însuți mi-ai spus de multe ori: „Tot ce arde în inimă fierbe în vasul iubirii și va începe în curând să se reverse prin gură!‟ Iată, chiar aceasta este cazul meu.

11. Dacă dorești să-mi spui ceva, fă-o, te rog, căci eu voi fi fericit să-mi plec urechea către gura ta. Dar nu doresc să vorbești despre altceva decât despre Asmahael. Amin!”

12. Methuselah i-a răspuns fiului său astfel: “Mult iubitul meu fiu, Lameh, ascultă-mă. Deși este firesc ca un tată să-i dea sfaturi fiului său, fie în cazul în care el vede că fiul său lipsit de experiență acționează prostește ori lipsit de modestie, fie atunci când acesta vine la tatăl său cerându-i un sfat bun, datorită experienței mai mari a acestuia,

13. ce poate face acest părinte atunci când fiul său vine la el și îi cere un sfat, dar el este nevoit să îi spună: „Ascultă, dragul meu fiu, în ceea ce privește această chestiune, experiențele noastre sunt absolut comparabile, și nici una nu este superioară celeilalte, căci astăzi, ochii noștri l-au văzut simultan pentru prima oară pe Asmahael.

14. Iată, tot ceea ce poți spune tu despre acest tânăr atât de remarcabil, exact atât pot spune și eu, excepție făcând faptul că limba mea nu este la fel de flexibilă ca a ta, pentru a putea reda sentimentele mele profunde legate de Asmahael în cuvinte comprehensibile, care să zboare apoi de pe buzele mele‟.

15. Dar ca să nu spui că Ți-ai invitat în zadar tatăl să vorbească despre Asmahael, tocmai mi-a venit o idee:

16. Deși Dumnezeu le-a dăruit oamenilor doi ochi exteriori, ei nu pot vedea nimic în plus cu cei doi ochi decât dacă ar privi cu unul singur; totuși, cei doi ochi le aduc serviciul de a vedea mai ușor decât cu unul singur. În mod similar, Dumnezeu le-a dăruit oamenilor două urechi pentru a auzi vocea lumii exterioare, dar nimeni nu poate auzi cu aceste două urechi mai bine decât cu una singură; nu este mai puțin adevărat că și cele două urechi se susțin una pe cealaltă, pentru a auzi mai bine. Același adevăr se aplică și simțului mirosului. Cele două nări se asistă una pe cealaltă. Totuși, Dumnezeu le-a dăruit oamenilor numai un singur simț al gustului și numai un singur simț al pipăitului, cu ajutorul cărora ei pot gusta și pipăi cu claritate orice lucru. Privește, aceste două simțuri sunt absolut independente de celelalte. Așa stau lucrurile și cu oamenii. Noi ne putem împărtăși reciproc ceea ce vedem și ceea ce auzim, precum și percepțiile mai fine legate de impresiile noastre referitoare la natura lucrurilor. Dar în ceea ce privește gândurile și sentimentele noastre legate de un anumit lucru sau de altul, fiecare om are propria sa lume interioară, în funcție de care ajunge să își formeze o evaluare, urmată de o anumită emoție.

17. La fel stau lucrurile și cu noi doi. Noi am văzut și am auzit aceleași lucruri, și am remarcat cu siguranță aceleași aspecte legate de Asmahael. În fața lui, noi suntem precum plantele, copacii și arbuștii, care absorb aceeași lumină, aceeași căldură și aceeași apă de ploaie. Da, dar cum digerăm noi în interior aceste impresii, și cu ce rezultate?

18. Iată, fiule, aici este marea diferență. La fel stau lucrurile și cu percepțiile noastre interioare, cu evaluările (prin gândire) și cu sentimentele noastre; acestea pot fi juste, dar pot fi deopotrivă și injuste, la momentul oportun, dar cel mai adesea la un moment inoportun. Așadar, de ce să nu așteptăm momentul oportun, pentru a nu ne încărca cu evaluări injuste și sentimente nepotrivite, din cauza acestor evaluări?

19. De aceea, eu cred că deocamdată este mai bine să lăsăm aceste semințe nou plantate în noi să se maturizeze, și numai după aceea, atunci când vom simți înlăuntrul nostru o maturitate profundă, vom vedea dacă fructele coapte ale semințelor astfel plantate sunt dulci și gustoase.

20. Cel care vorbește despre lucruri care nu s-au copt încă în interiorul lui este un prost, căci orice observație este o lecție despre ceva sau altceva. Ce beneficii poate aduce un învățător sau un vorbitor imatur, și pe cine va putea el satisface cu fructele sale necoapte? Ce binecuvântare poate răspândi el în jurul său cu ajutorul plantelor sale, cărora nu le-a sosit timpul și pe care el însuși nu le cunoaște încă, și nici nu le poate cunoaște, neștiind dacă sunt sănătoase sau nu, bune de mâncat sau otrăvitoare?

21. Iată, la fel stau lucrurile și cu noi. Sămânța „Asmahael‟ abia a pătruns în brazdele superficiale ale sufletelor noastre. Noi nu cunoaștem încă cum vor arăta frunzele, florile, dar mai ales fructele sale, dar dorim deja să vorbim despre ea.

22. O, fiule, noi nu știm încă ce fel de învățătură poate rezulta de aici. De aceea, omul nu ar trebui să vorbească despre cele văzute și auzite, ori percepute în orice alt fel, iar acest lucru este suficient. Tot restul ar trebui lăsat până vine momentul recoltei. Iar când în inima sa s-a copt un fruct nobil, Dumnezeu îl va chema pentru a împărtăși acest fruct cu ceilalți frați ai săi. Dacă fructul nu este suficient de bun, Dumnezeu va ști mai bine la ce poate fi el folosit, căci pentru Dumnezeu, toate lucrurile sunt bune la ceva. Astfel, haide mai bine să așteptăm momentul coacerii, după care vom mai vorbi. Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 122 - ASMAHAEL SPUNE O PARABOLĂ
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.11.2010, 23:18 View PostDownload Post

Capitolul 122
ASMAHAEL SPUNE O PARABOLĂ


1. După aceste cuvinte ale lui Methuselah adresate fiului său, Lameh, Asmahael li s-a alăturat și le-a spus următoarele:

2. “Dragii mei prieteni, Ascultați și urmăriți să înțelegeți ce vă voi spune în continuare, referitor la cele ce ați discutat mai înainte. Să presupunem că există un om care are o mare experiență, și implicit o mare înțelepciune referitoare la tot felul de lucruri, precum și la efectele generate de ele, și că alături de el se află oameni extrem de dornici de înțelepciune și de efectele acesteia, dar care nu au putut realiza mai nimic până acum, deoarece ei nu cunosc rădăcina oricărei forme de înțelepciune, căci ei își lasă ochii acoperiți de tot felul de ramuri ale copacului lumesc, iar urechile astupate de pietre, astfel încât ei nu pot nici să audă, nici să vadă.

3. Dacă omul de care vorbim ar face în mijlocul lor o serie de lucruri ciudate, cu ajutorul înțelepciunii lui autentice, oare nu îl vor înconjura imediat ceilalți, întrebându-se reciproc: „Cum poate acesta să realizeze lucruri pe care, noi oamenii, nu putem nici măcar să le înțelegem? Oricum, este practic imposibil să faci așa ceva. Atunci cine este acest om? Oare vine din iad sau din cer? De unde și-a luat el puterile? Nici unul din cuvintele sale nu sunt neacoperite, ci toate reprezintă fapte împlinite. El vorbește de parcă ar avea o putere a lui personală și pare să se considere a fi foarte important. Cine o fi acest om care seamănă cu oricare dintre noi, dar care atunci când acționează, pare că dispune de întreaga atotputere a lui Dumnezeu?‟

4. Iar după asemenea întrebări, nimeni nu mai știe cum să acționeze și ce să facă cu omul cel înțelept. Să se teamă de el sau să-l iubească? Să fugă de el sau să-l urmeze?

5. Unii dintre ei se tem, alții sunt plini de iubire, alții doar curioși, unii au îndoieli, iar alții se simt anxioși în legătură cu aceleași lucruri, dar nimeni nu încearcă măcar să devină asemeni omului cel înțelept, întru iubire și umilință adevărată, care sunt singurele rădăcini reale ale înțelepciunii.

6. Voi ce credeți? Dacă omul înțelept ar dori să aleagă câțiva dintre cei ignoranți care îl înconjoară pentru a-i educa la școala lui, pe cine ar alege?

7. Vă răspund Eu: cu siguranță nu pe cei care nu au curaj, nici pe simplii curioși, amatori de spectacole, dar nici pe cei care se întreabă: „Cine este și de unde vine acela care poate face asemenea lucruri numai prin puterea cuvântului său?‟ De asemenea, nici pe aceia care sunt plini de îndoieli și nu fac dovada vreunei fermități oarecare, fie că este vorba de mâinile și picioarele lor, de cap, inimă, intestine sau încheieturi. De asemenea, el nu îi va alege pe cei orbi și surzi întru spirit, ci numai pe aceia care sunt plini de iubire și de smerenie față de Dumnezeu și de frații lor.

8. Iată, această scenă se află în fața voastră, dar voi nu o recunoașteți!

9. Dar Eu, care stau aici în fața voastră, vă spun: voi sunteți fericiți că Eu Mă aflu aici, pășind alături de voi, ca Unic Înțelept în fața tuturor!

10. Dacă tu, Methuselah, ai împrumuta din iubirea fiului tău, iar tu, Lameh, din răbdarea tatălui tău, în curând l-ați privi pe străinul din fața voastră cu alți ochi. Încercați să înțelegeți! Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 123 - ÎN “MÂNA ZBÂRCITĂ A PĂMÂNTULUI”
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.11.2010, 23:26 View PostDownload Post

Capitolul 123
ÎN “MÂNA ZBÂRCITĂ A PĂMÂNTULUI”
(28 iulie 1841)


1. În timp ce Asmahael vorbea, patriarhii au ajuns la un zid stâncos înalt, care avea numeroase excrescențe ce generau forme dintre cele mai ciudate. Din această cauză, patriarhii îi dăduseră încă cu mult timp în urmă numele de “Mâna zbârcită a pământului”. Acest zid îi separa pe copiii din regiunea de miazănoapte de patriarhi, iar de aici era imposibil să pătrunzi în regiunea de miazănoapte într-o manieră naturală. Oricine dorea să ajungă acolo trebuia să facă un ocol considerabil, fiind nevoit să călătorească prin întreaga regiune de apus, pentru a trece apoi peste un lung șir de creste muntoase, circulare, care făceau apoi legătura cu regiunea de miazănoapte, prin partea de nord-est.

2. Acest drum era însă prea departe pentru patriarhi, și întrucât ei ajunseseră deja la zid, le-ar fi fost imposibil să ajungă la el chiar dacă ar fi vrut, căci ar fi trebuit să se întoarcă mai întâi încă odată prin întreaga regiune de apus, și abia apoi peste lungul sir de munții.

3. Așadar, patriarhii stăteau în fața marelui zid, fără a mai putea să înainteze. Ei se întrebau acum, în frunte cu Adam, ce să facă pentru a-i putea informa mai întâi de toate pe copiii de la miazănoapte de apropierea Sabatului, iar apoi, pentru a le restaura libertatea, așa cum făcuseră deja în regiunea de apus, eliberându-i astfel de greul jug al unei legi care îi oprimase suficient de mult timp.

4. Situația se dovedea critică pentru patriarhi, căci în acest caz strigătele și aruncarea cu pietre se dovedea inutilă. În plus, a izbucnit o furtună violentă, așa cum se întâmplă adeseori la munte, atunci când se apropie miezul zilei, iar razele soarelui se schimbă, generând pe pământ vânturi puternice, astfel încât strigătele erau absolut zadarnice. Nici aruncarea pietrelor ca semnal al prezenței patriarhilor nu era cu putință, din același motiv. Căci la ce ar fi folosit să îi alertezi pe copii, de vreme ce ei nu puteau auzi și strigătele adresate lor?

5. Și astfel, patriarhii stăteau acolo aproape la fel de inflexibili și de neputincioși ca și așa-numita “mână zbârcită a pământului”, nimeni neștiind ce să facă. Scufundați în această dilemă, nimeni nu și-a amintit cât de aproape de ei se afla Cel în fața Căruia totul era cu putință. Nici chiar Enoh nu și-a amintit aceasta la momentul respectiv.

6. Totuși, după o vreme, Abedam L-a întrebat pe Asmahael cu o voce scăzută: “Doamne, Tu, care ești atât de sublim și de sfânt încât limba omenească nu-Ți poate nici măcar pronunța Numele, dacă crezi că eu, sărman vierme care mă zbat în praful pământului, aș putea face ceva, cu permisiunea grației Tale, poruncește-mi! Sunt gata ca la un Cuvânt al Tău să sar în prăpastie de pe această stâncă, la copiii de la miazănoapte, de pe această înălțime de 500 de stânjeni, pentru a-i informa personal pe copii ce doresc patriarhii de la ei.

7. Căci iată, Doamne, Iubire inexprimabilă și eternă, Dumnezeul și lumina ochilor mei, Cuvântul Tău poartă în el întreaga creație infinită, cu toată măreția și greutatea ei nelimitată. Cum m-ar putea lăsa el să pier câtă vreme eu nu sunt altceva decât un fir de praf infinitezimal prin comparație cu pământul?

8. De aceea, Te asigur, este suficient un singur cuvânt din partea Ta pentru ca eu să-l împlinesc pe loc. Și chiar dacă acest lucru m-ar costa viața trupului meu, sunt absolut convins în inima mea că este infinit mai bine să mori trupește întru Cuvântul Tău decât să trăiești în afara lui o mie de ani.

9. Dar, Doamne, nu voia mea, ci a Ta facă-se, acum și pururea, și-n vecii vecilor, amin!”

10. Auzind această ofertă de iubire plină de exaltare din partea lui Abedam, Asmahael l-a privit cu iubire, după care i-a răspuns cu voce tare:

11. “Abedam! Adevăr, adevăr îți spun: nu există nimeni pe pământ mai presus decât tine întru credință și iubire! Enoh este mare întru iubire și umilință, și a atins nemurirea chiar aici, pe pământ. Dar cel care își câștigă viața prin moarte este mai mare chiar decât acela care și-o câștigă prin viața însăși. Mai mare este acela care își dă viața pentru frații și părinții săi decât cel care se străduiește doar să-i trezească prin cuvinte inspirate de Mine. Căci este mai ușor să le predici altora decât să-ți dai viața pentru ei.

12. Adevăr, adevăr îți spun, Abedam: cel care va muri în trupul său în Numele Meu și întru Cuvântul Meu va atinge prin efortul său eroic viața divină și va deveni plenar una cu Mine.

13. Dar ascultă, dragul Meu Abedam, nu a sosit încă timpul ca tu să renunți la viața trupească în Numele sau Cuvântul Meu, astfel încât Mă voi limita să consider voința ta de nezdruncinat drept o acțiune plenar împlinită, căci în inima ta tu ai împlinit-o deja, prin credința, încrederea și iubirea ta pentru Mine. Și astfel, tu M-ai găsit deja pe deplin și vei rămâne de acum înainte pentru totdeauna la dreapta Mea.

14. Oricum, te asigur, dragă Abedam, că mai dispun și de alte mijloace pentru a-i elibera pe părinții tăi cei slabi de dilema în care se zbat, iar aceasta cu cea mai mare ușurință și fără ajutorul tău. Este însă foarte bine, Abedam, că ai făcut cu credință acest sacrificiu față de Mine în inima ta! Adevăr îți spun, tu l-ai întrecut chiar și pe Abel, care nu a fost omorât decât o singură dată, în timp ce tu nu te-ai opus să mori de o mie de ori în Numele Meu. De aceea, și viața ta va fi de o mie de ori mai bogată, întru Mine!

15. Dar fiindcă Mi-ai cerut un cuvânt, dorind să îndeplinești ceva pentru Mine, du-te la Enoh și spune-i să vină la Mine, căci am ceva important să îi spun, în fața părinților săi. Căci dacă Mă iubește, el trebuie să vină mai întâi la Mine, înainte ca Eu să-l primesc pe deplin, pentru ca el să poată deveni una cu iubirea pentru Mine și cu viața ce derivă din ea, și astfel, să poată deveni un erou ca și tine și să îndeplinească voința Mea în prezența părinților săi. Amin!”

16. Abedam s-a îndreptat atunci către Enoh, căruia i-a făcut cunoscută dorința lui Asmahael.

17. Enoh a venit imediat la Asmahael și i-a spus: “O, Doamne! Revarsă-Ți grația asupra mea, cel slab, și fiecare fibră din ființa mea lipsită de putere Ți se va supune de-a pururi Ție, din proprie voință, căci Tu ești Dumnezeul și Domnul meu, și Tatăl meu preasfânt și plin de iubire! Amin!”

18. Asmahael a luat atunci mâna dreaptă a lui Enoh și i-a spus cu voce tare: “Enoh, Cel care a creat această mână pentru tine din nimic o întărește acum pentru tine în prezența părinților tăi. Acum du-te la “mâna zbârcită a pământului” și dă viață materiei moarte pentru ca ea să devină pentru noi un pod lin și o cărare ușoară pentru cei care au nevoie într-o mai mare măsură de ajutorul nostru. Căci Eu nu Mă aflu în mijlocul vostru de dragul celor sănătoși, ci de dragul celor bolnavi. Amin!”

19. Enoh s-a îndreptat atunci către stâncă și i-a poruncit să se dea la o parte și să se transforme într-o cărare lină pentru toți cei care tânjeau în regiunea de jos și care aveau o nevoie disperată de ajutor.

20. Și iată, zidul s-a prăbușit, făcând loc cărării.

21. Părinții s-au cutremurat de puterea infinită a lui Asmahael. Dar El i-a întărit din nou, și ei au început să se roage în inimile lor lui Dumnezeu și să Îi laude Numele pentru actul miraculos la care au asistat, după care și-au continuat drumul cu mai multă încredere.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 124 - ÎNTREBĂRILE LUI ADAM REFERITOARE LA COPIII DE LA MIAZĂNOAPTE
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.11.2010, 23:46 View PostDownload Post

Capitolul 124
ÎNTREBĂRILE LUI ADAM REFERITOARE LA COPIII DE LA MIAZĂNOAPTE
(29 iulie 1841)


1. În curând, patriarhii au ajuns la regiunea de la miazănoapte, unde își aveau sălașurile copiii. După obicei, Adam a binecuvântat satul, după care toți copiii din linia principală s-au așezat pentru o scurtă odihnă.

2. După circa o jumătate de oră de odihnă, cu toții au început să se întrebe de ce nici unul din copiii de la miazănoapte nu și-a făcut apariția. Adam l-a întrebat pe Enoh ce se petrece, spunând:

3. “Enoh, tu ai fost întărit de Asmahael în prezența noastră, a tuturor, astfel încât “Mâna zbârcită a pământului” a trebuit să se supună cuvântului tău; iată, copiii nu sunt aici. Unde se află ei?

4. Să fi pierit oare cu toții sub zidul care s-a prăbușit? Sau ce altceva s-o fi petrecut cu ei? Spune-ne, dacă știi!

5. Căci iată, această regiune pare că a fost atinsă recent de infama moarte, care și-a celebrat festivalul recoltei printre copiii mei.

6. Aș dori să-L întreb pe Asmahael în legătură cu aceasta, dar îmi lipsește curajul, la fel cum se întâmplă și cu alții, dintre cei de față. Căci atunci când mă gândesc Cine se ascunde în spatele lui Asmahael, și cine sunt eu, limba mea și plămânii mei refuză să coopereze cu mine și să rostească vreun cuvânt. De altfel, chiar inima mea îmi spune: „Ce ai putea să-L întrebi tu pe Dumnezeu cel omniscient fără ca Acesta să nu știe deja de multă vreme ce se petrece cu tine în secret? Oare nu este El Acela care Ți-a reglat gândurile încă de la începutul eternității, cu mult înainte să te fi creat pe tine din iubirea și compasiunea Lui infinite, ca ființă capabilă să gândească?

7. Iată, dragă Enoh, îmi este imposibil să fac ceea ce aș dori atât de mult să fac, și de aceea am preferat să te rog pe tine să o faci în locul meu. Dacă știi deja ceva, inspirat de Asmahael, liniștește-mi mintea și pe ceilalți, care se odihnesc. Dar dacă și inima ta arată la fel ca a mea, atunci du-te la Asmahael și El ne va scoate cu siguranță, în marea Lui grație și compasiune infinită, din această stare de anxietate și totală perplexitate.

8. Auzind aceste cuvinte, Enoh s-a plecat adânc în fața lui Adam și era pe punctul să se grăbească către Asmahael pentru a-i comunica rugămintea lui Adam, căci și el era profund uimit de faptul că regiunea era părăsită. Dar înainte ca el să fi apucat să facă un singur pas, Asmahael i-a luat-o înainte și se afla deja în mijlocul lor, spunând:

9. “O, Adam! Crezi tu cu adevărat în inima ta, acolo unde trăiește sărmanul tău spirit, că Domnul este precum un rege din ținuturile de jos, sau ca tine, astfel încât să fie nevoie de o mare ceremonie pentru a te apropia de El? Iată-Mă, Eu nu am nevoie de gărzi sau de portari, ori de întâii născuți din linia principală, pe la porțile cărora trebuie să bați într-o anumită ordine de descendență, pentru ca cineva să poată ajunge la Mine. Mai mult, Eu nu aștept ca respectivul să se arunce la picioarele Mele și să stea acolo circa o oră pentru ca apoi Eu să-i permit să se ridice și să stea în „augusta‟ Mea prezență, Dumnezeul și Creatorul lui, ci tot ceea ce cer Eu cu iubire este o inimă credincioasă, plină de iubire și de smerenie, purificată prin căință și întoarsă astfel către Mine. Cel care are o asemenea inimă nu are nevoie de ocolișuri pentru a ajunge la Mine, căci Eu sunt cu siguranță, și așa voi rămâne de-a pururi, Cel mai apropiat de inima lui. Dacă lucrurile nu ar sta astfel, cine și-ar mai putea păstra viața chiar și pentru un singur moment efemer, având în vedere că întreaga viață derivă din Mine și nu poate fi găsită nicăieri în altă parte?

10. Dacă ți-e frică să-L întrebi pe Dumnezeu cel omniscient ceva, cum se face că Cel omniscient nu ezită niciodată să te întrebe pe tine și pe ceilalți tot felul de lucruri, pentru a vă putea astfel trezi?

11. Eu cred însă că în caz de ignoranță, cel neinformat are mai multe motive să-L întrebe pe Cel omniscient decât invers.

12. Așadar, dacă Eu te întreb pe tine, care nu cunoști răspunsul, atunci cu atât mai mult este firesc ca tu să Mă întrebi pe Mine ceea ce dorești atât de mult să știi.

13. Ascultă, Adam, Eu cunosc foarte bine care este dilema ta. Tu te întrebi ce se întâmplă cu copiii de la miazănoapte și ești dornic să afli unde au plecat aceștia. Totuși, în această etapă nu intenționez să-ți răspund, căci vreau ca tu să-i cauți. Și numai dacă nu vei reuși să-i găsești poți veni la Mine să Mă întrebi; iar Eu te voi conduce la ei. Căci ceea ce este pierdut trebuie mai întâi căutat. Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 125 - ADAM DISPUNE CĂUTAREA COPIILOR DE LA MIAZĂNOAPTE
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.11.2010, 23:49 View PostDownload Post

Capitolul 125
ADAM DISPUNE CĂUTAREA COPIILOR DE LA MIAZĂNOAPTE


1. Adam a meditat o vreme în sinea sa asupra acestor cuvinte atât de puternice, după care Mi-a mulțumit în inima lui cu o profundă remușcare, apoi i-a chemat pe toți cei prezenți, cu excepția lui Seth, Enoh, și evident, Asmahael, și le-a spus:

2. “Ascultați, copii pe care Dumnezeu mi i-a dăruit în ceea ce privește trupul și sufletul vostru, fiecare având însă un spirit liber primit de la Dumnezeu. Am venit aici dorind să le aducem o viață nouă și liberă acestor copii care au fost separați de noi cu multă duritate de acea stâncă înaltă și atât de crestată, numit㠓Mâna zbârcită a pământului”, astfel încât nici noi să nu putem ajunge la ei, dar nici ei la noi. Ori de câte ori priveam printre crevasele adânci ale stâncii către câmpiile joase, descopeream cu uimire că acestea erau populate cu tot mai mulți copii și cu copiii copiilor lor. Iar în zilele frumoase, vocea lui Kenan le putea chiar comunica voința mea, pentru ca bătrânii lor să nu fie nevoiți să facă acel mare ocol și să aducă fructele lor sacrificiale înaintea Sabatului și să ofteze în fața colibei mele, sperând să mă vadă măcar pentru o clipă.

3. Iată însă că de această dată, eu și încă Cineva am coborât la ei într-o manieră miraculoasă, dar vai!, nu am găsit nici măcar o urmă a lor.

4. De aceea, este voia mea, inspirată de Dumnezeu, ca voi toți să vă risipiți în toate direcțiile și să îi căutați timp de o oră. Dacă descoperiți pe cineva, aduceți-l aici fără întârziere, pentru ca el să ne informeze unde se află ceilalți. Dacă nu găsiți pe nimeni timp de o oră, întoarceți-vă pentru a primi îndrumări mai înalte de la Cel de sus în legătură cu ce trebuie să facem.

5. Iar acum grăbiți-vă și duceți la îndeplinire sarcina pe care v-am dat-o. Binecuvântarea lui Iehova și a mea fie cu voi! Amin!”

6. Patriarhii s-au risipit astfel în toate direcțiile, fără să descopere însă altceva decât un mare număr de locuințe părăsite, în care se aflau tot felul de ustensile. Ei au mai descoperit și numeroase animale domestice, precum și diverse cantități de fructe adunate în hambare, dar nici o ființă umană. După o jumătate de oră, văzând că eforturile lor rămân fără succes, ei au început să strige cu voce tare numele celor pe care îi cunoșteau. Dar toate aceste demersuri s-au dovedit zadarnice, căci numai ecoul a răspuns la apelurile lor, reflectat de zidurile stâncoase întretăiate de crevase.

7. Unii au urcat chiar pe câteva dealuri din apropiere, sperând să prindă vreun întârziat rămas în urmă. Dar și de data aceasta rezultatul a fost zadarnic, căci ochii lor atenți nu au putut remarca nici măcar o urmă din frații lor fugari, în timp ce urechile lor, deși ascuțite la maximum, nu puteau auzi nimic altceva decât vuietul monoton al vântului care șuiera prin crevasele munților.

8. Astfel a trecut scurta oră a căutării, iar copiii, dezamăgiți de insuccesul misiunii lor, au fost nevoiți să se întoarcă acasă, sau mai bine zis la locul în care Adam îi aștepta cu neliniște.

9. Pe măsură ce ei se apropiau, Adam îi scruta cu atenție pentru a vedea dacă există cineva străin printre ei, dar în curând a devenit clar că ei se întorceau singuri.

10. Acest lucru l-a întristat pe Adam, care a început să plângă și să se lamenteze cu voce tare.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 126 - ASMAHAEL ÎL TRIMITE PE ENOH
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.11.2010, 23:59 View PostDownload Post

Capitolul 126
ASMAHAEL ÎL TRIMITE PE ENOH
(5 august 1841)


1. După ce căutătorii s-au întors fără să-și fi atins scopul și au raportat că nu au găsit nimic, cu excepția colibelor părăsite, a unor animale domestice și a fructelor adunate în hambare, dar nici o urmă de oameni, Adam și-a ridicat brațele într-o atitudine de invocare și a strigat cu voce tare:

2. “O, Dumnezeule just, atotputernic și sublim! Unde i-ai dus? Au fost oare înghițiți de pământ, sau ce s-a petrecut cu copiii mei?

3. Oare mai există ei pe undeva, sau au fost complet nimiciți? O, Doamne, Tu, Cel plin de compasiune și de grație, ai milă de mine, omul cel mai bătrân și cel mai slab de pe pământ!

4. Dacă i-ai omorât, omoară-mi deopotrivă și inima mea, pentru ca ea să nu mai sufere sub această povară de nesuportat a durerii, care o va strivi oricum dacă nu primește o lumină referitoare la cei pe care marea mea nebunie i-a despărțit de noi și i-a exilat în această regiune de miazănoapte unde probabil că au pierit.

5. O, Asmahael, Asmahael! Unde ești, Atotputernicule? Vino, o, vino, căci spiritul meu, născut din Tine, nu a tânjit niciodată ca acum după Tine, o, Preasfântule! 6. O, nu întârzia, ci vino acum la mine, sărman bătrân, primul născut pe acest pământ al Tău, și ajută-mă în marea mea durere și tulburare! Amin!”

7. Și iată, Asmahael se afla deja în fața lui Adam, întrebându-l cu cea mai mare seriozitate: “Adam, orbule, spune-Mi, ce dorești să fac Eu pentru tine?”

8. Adam i-a răspuns: “O, Doamne, dacă sunt orb, fă-mă să văd, pentru a-i putea vedea pe cei care s-au pierdut, oriunde s-ar afla ei!”

9. Asmahael i-a spus atunci lui Adam: “Iată, tu ți-ai trimis copiii să-și caute frații și ei s-au întors fără să găsească pe cineva. Eu îl voi trimite acum pe Enoh, și vom vedea dacă și el se va întoarce cu mâna goală. Dacă se va întoarce astfel, voi pleca Eu Însumi ca ultim mesager al tău și voi aduna toate oițele rătăcite, și poți fi sigur că ele vor recunoaște vocea adevăratului lor păstor, grăbindu-se către El și adunându-se fericite în jurul Lui.

10. Iar acum, Enoh, grăbește-te către ele și strigă cu voce tare: „Ascultați, fraților! Părintele vostru Adam a coborât la voi pentru a vă face la fel de liberi ca și mine, ridicând jugul vostru și construind o punte nouă și puternică, peste care veți putea trece cu ușurință pentru a ajunge la casa sa părintească și sacră, căci mâine sunteți așteptați să participați la celebrarea Sabatului sfânt și liber al Domnului!‟

11. Vei striga astfel de trei ori și îi vei aduce la noi pe toți cei care vor apărea la apelul tău. Cât despre cei care nu se vor arăta, aceștia Îmi vor auzi vocea Mea, pentru a-i putea număra apoi și a vedea astfel cine lipsește. Acesta va fi primul semn care îl va face cunoscut pe Acela care îi va invita în ultimele zile ale marii suferințe ce va urma pe ultimii sosiți, invitându-i în marea casă a Tatălui.

12. Iar acum, grăbește-te și fă cum te-am sfătuit! Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 127 - TREI DINTRE FIII LUI ADAM RĂSPUND CHEMĂRII LUI ENOH
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 17.11.2010, 00:02 View PostDownload Post

Capitolul 127
TREI DINTRE FIII LUI ADAM RĂSPUND CHEMĂRII LUI ENOH


1. Enoh s-a grăbit și a îndeplinit voința lui Asmahael.

2. După primul său apel, unul dintre cei mai bătrâni fii ai lui Adam a ieșit tremurând din toate încheieturile din locul în care se ascundea și a spus: “Enoh, fiu al lui Jared, dacă te-am înțeles corect, te voi urma”.

3. Iar Enoh i-a răspuns: “Aceasta este voința Celui care te așteaptă pe tine și pe copiii tăi, astfel încât nu te-ai înșelat.

4. Voi striga de altfel și a doua oară, astfel încât te vei putea convinge că primul meu apel a fost cât se poate de clar”.

5. Iar Enoh a strigat pentru a doua oară. Și după acest apel a apărut tot un singur fiu bătrân al lui Adam, care i-a pus lui Enoh aceeași întrebare ca și primul și a primit același răspuns.

6. Enoh a strigat atunci pentru a treia oară, dar și la acest apel atât de puternic nu a apărut decât un singur fiu al lui Adam, care i-a pus lui Enoh aceeași întrebare ca și primii doi.

7. Dar Enoh a răspuns: “Urmează apelul meu și te vei convinge în curând de unde a provenit el în realitate și cum se face că vocea a atins urechile tale.

8. Vocea este a lui Enoh, dar apelul este venit de sus.

9. Iar acum nu mai întrebați nimic, ci urmați-mă fără să-mi spuneți unde sunt copiii și soțiile voastre, căci în curând va apărea un Altul care va striga, și toți copiii și soțiile voastre îi vor recunoaște apelul, ca fiind singurul adevărat.

10. Deși apelul meu a fost și el autentic, provenit de sus, el a fost făcut de o voce străină, ceea ce explică de ce sunt atât de puțini cei care l-au urmat. Dar atunci când apelul va fi strigat de vocea marelui și unicului Păstor, vocea Lui va cutremura profunzimile pământului și nu va mai exista nici o ființă, printre cei morți sau printre cei vii, care să nu o recunoască drept vocea adevărată a unicului Păstor adevărat, și nimeni nu îl va mai întreba pe El ceea ce m-ați întrebat pe mine, ci toți îi vor urma apelul într-un fel sau altul.

11. Iar acum să ne grăbim, căci tatăl vostru vă așteaptă! Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 128 - BUCURIA LUI ADAM LA VEDEREA COPIILOR SĂI, JURA, BHUSIN ȘI OHORION
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 17.11.2010, 00:04 View PostDownload Post

Capitolul 128
BUCURIA LUI ADAM LA VEDEREA COPIILOR SĂI, JURA, BHUSIN ȘI OHORION


1. Și astfel, cei patru s-au grăbit să ajungă la locul cunoscut. Văzându-l pe Enoh apropiindu-se cu trei dintre fiii săi mai vârstnici, fața lui Adam s-a luminat și el a început să-Mi laude Numele și să-Mi mulțumească pentru faptul că i-am permis să-și mai vadă încă odată copiii cei mai vârstnici după Cain și Abel, și anume, pe Jura, Bhusin și Ohorion.

2. În timp ce Adam ofta cu recunoștință în inima sa, cei patru au ajuns în fața lui. Enoh s-a închinat în fața lui Adam, dar ceilalți trei au căzut la picioarele acestuia, așa cum făcuseră întotdeauna. Adam l-a chemat însă pe Seth, căruia i-a spus:

3. “Seth, dragul meu fiu, iată-i pe frații tăi cei mai în vârstă și pe primii mei copii (dintre cei care mi-au mai rămas). Ajută-i să se ridice de la pământ și condu-i aici, la pieptul meu, dar nu uita să le spui: „Părintele Adam nu mai este un comandant, ci tatăl vostru, ale cărui brațe l-ar primi la pieptul său plin de iubire chiar și pe Cain, ca să nu mai vorbim de bătrânii lui copii, care i-au stat alături în momentele grele‟.

4. Mai spune-le și că nu numai că Paradisul pierdut a fost regăsit, dar lui i s-au adăugat numeroase alte lucruri, infinit mai mărețe, mai sublime și mai glorioase. Acum du-te și fă cum te-am rugat. Amin!”

5. Seth a plecat imediat la frații săi, i-a ridicat cu iubire și le-a transmis mesajul lui Adam, care i-a făcut să izbucnească în lacrimi de bucurie. Iar Jura i-a spus lui Seth: “O, iubitul meu frate, de nedescris este fericirea ce m-a cuprins, la fel ca și pe frații mei, prin simplul fapt că mi s-a permis să te mai văd odată pe tine și pe marele și mult iubitul nostru părinte.

6. Iată, dragă frate, cât de bătrâni și neputincioși am devenit după lunga și binemeritata noastră pedeapsă.

7. O, măritule Iehova, mulțumescu-Ți Ție, iar recunoștința noastră veșnică fie de-a pururi la picioarele Tale! Căci nu există nici o îndoială că Tu ai fost Acela care ai înmuiat inima tatălui nostru mult iubit, ceea ce ne permite acum să fim din nou acceptați în prezența lui plină de grație.

8. De aceea, omagiu și recunoștință eternă îți aducem Ție, o, Iehova! Și îți mulțumim de asemenea și Ție, frate! Acum condu-ne la bătrânul nostru tată”.

9. Iar Seth i-a condus la Adam, care i-a binecuvântat și i-a strâns la pieptul său, după care le-a spus profund emoționat: “Copiii mei, cât de fericit este acum părintele vostru, Adam!

10. O, Asmahael! Cine Te-ar putea slăvi de ajuns, căci bunătatea Ta este nelimitată, iar iubirea Ta veșnică!”

11. După ce Adam și-a mai revenit din marea emoție ce l-a cuprins, Asmahael a pășit în fața lui și i-a spus: “Adam, înțelegi acum ce este mai important: legea sau iubirea?”

12. Adam era însă atât de emoționat, încât tot ce a putut să răspundă a fost: “O, Tu, Cel al cărui Nume limba mea nu îndrăznește să-L rostească, Tu ești mai mult decât ar putea înțelege vreodată chiar toate eternitățile reunite la un loc! Ție și numai Ție îți datorăm cu toții recunoștința noastră, gloria, slava și iubirea noastră pururi plină de devoțiune! Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 13 of 19  [ 189 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 12, 13, 14 ... 17, 18, 19  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !