Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.3.2024, 02:59
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 1) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 14, 15, 16, 17, 18, 19  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 139 - IUBIREA EXUBERANTĂ A LUI LAMEH PENTRU EMANUEL
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 7.12.2010, 23:06 View PostDownload Post

Capitolul 139
IUBIREA EXUBERANTĂ A LUI LAMEH PENTRU EMANUEL
(3 noiembrie 1841)

1. După explicațiile lui Emanuel, toți copiii, în frunte cu Adam, i-au mulțumit cu devoțiune lui Abba, Cel dinlăuntrul lui Emanuel. Îl priveau cu toții, fără să-și poată lua privirile de la El, deși El își păstrase aceeași veche înfățișare, a lui Asmahael. Și toată lumea, inclusiv Enoh, își spunea în sinea sa: “Așadar, Acesta este Cel despre care s-a spus că este Dumnezeu Cel Etern, Creatorul atotputernic al cerurilor și al pământurilor, precum și al tuturor ființelor, adevăratul Părinte al oamenilor, plin de cea mai înaltă iubire și compasiune cu putință pentru aceștia, precum și de cea mai înaltă înțelepciune.

2. Dacă El ar dori acest lucru, oare nu am înceta noi cu toții să existăm, ca și cum nu am fi fost niciodată?

3. Iar acest Dumnezeu atotputernic se află acum în mijlocul nostru, Dumnezeu cel infinit și etern, care a devenit acum pentru noi adevăratul Emanuel!”

4. “O, da – îi spuse cu voce tare tânărul Lameh lui Methuselah – El este, căci cu siguranță, aș putea muri din iubire față de El! Cât de uimitor arată, atât de blând, de amabil, de bun, de plin de cea mai înaltă credință!

5. O, tată! Dacă aș avea curajul, aș cădea la picioarele Lui, iar apoi, din cea mai pură iubire, L-aș strânge lângă inima mea și nu L-aș mai lăsa să plece niciodată; aș fi în stare să mor pentru a obține acest privilegiu.

6. Ce crezi, tată, ar fi acest lucru un păcat, sau cel puțin un comportament neadecvat și prostesc?

7. O, privește-L cum discută plin de iubire cu unul și cu altul. Cât de adorabil poate să fie!

8. Nu, tată Methuselah, nu mai pot suporta, trebuie să merg la El!

9. Privește cum îl ajută El pe Enoh să aranjeze mai frumos pietrele pe care le-am adus aici!

10. O, tată, privește, privește: El, care a creat cândva cerul și pământul, precum și toate lucrurile de pe acesta, prin puterea Cuvântului Său, El – o, ce priveliște! – El îl ajută acum pe Enoh să clădească micuțul său altar!

11. O, Doamne, o, Doamne, mult iubitul meu Tată, cât de infinit de bun ești Tu; ce Părinte minunat poți să fii!


12. Oh, numai dacă aș avea curajul! Dar El este prea sfânt pentru mine. Da, El este sacru, absolut sacru. Dar iubirea mea este prea puternică pentru ca însăși sfințenia Lui să mă mai poată reține departe de El.

13. Cine știe cât timp va mai rămâne printre noi; așadar, curaj!”

14. După aceste cuvinte, Lameh era cât pe-aci să se repeadă către Emanuel, dar Methuselah l-a oprit, ținându-l de poalele vesmântului și spunându-i pe un ton scăzut:

15. “Ce faci, băiat încăpățânat? Nu uita cine este Emanuel! Și inima mea arde de iubire față de El, dar Dumnezeu nu trebuie iubit la fel cum îi iubim noi pe oameni, care sunt egalii noștri, ci cu cea mai înaltă devoțiune, închinându-ne Lui în tăcere în inimile noastre. Astfel trebuie iubit Dumnezeu, și nu în maniera asta neceremonioasă!

16. Oare nu ai auzit tu ce a spus El mai înainte, și anume că Dumnezeu nu privește decât în inima omului, și nu în altă parte? De aceea, acționează corect, în acord cu voința Lui, și nu uita de devoțiunea plină de respect care trebuie să se adauge la iubirea lăuntrică cea mai arzătoare, pe care i-o datorăm lui Dumnezeu, acum și de-a pururi! Amin!”

17. Lameh i-a răspuns însă lui Methuselah: “Tată, poți să mai rostești de o mie de ori cuvântul Amin, căci nu vei reuși să îmi potolești iubirea pentru Asmahael dinlăuntrul meu. Fiul tău, Lameh, te-a ascultat întotdeauna până acum, dar de data aceasta el nu o va mai face și nu își va reține iubirea, ci va acționa așa cum i-o cere inima. Căci adevăr îți spun, aș da acum o mie de părinți ca și tine pentru o singură privire plină de iubire a lui Emanuel.

18. De aceea, lasă-mă să plec și nu mă mai reține din drumul meu către Dumnezeul meu și al tău, către Părintele meu și al tău! Iar acum, îți spun Amin!”

19. Iar Lameh s-a smuls din mâinile tatălui său și a fugit către Emanuel.

20. Când a ajuns însă la Acesta, El s-a făcut că nu-l observă, iar sărmanul Lameh a fost cuprins de teamă, o teamă amestecată de cea mai pură iubire, astfel încât el nu a îndrăznit să-L atingă pe Emanuel; s-a gândit atunci în sinea lui că poate, totuși, a greșit neascultându-l pe Methuselah.

21. După care, el s-a gândit din nou: “Oare nu este iubirea pură, necondiționată, lipsită de orice urmă de egoism, care a crescut în inima mea pentru Dumnezeu, devenind incredibil de puternică, oare nu este ea liberă, mai înaltă și mai sfântă decât toate opiniile și prejudecățile umane, precum și cererile ce rezultă din acestea?

22. Da, ea trebuie să fie mai mult, infinit mai mult, căci și obiectul ei este infinit mai presus de toți oamenii și părinții lor la un loc. De aceea…”.

23. După aceste cuvinte, Emanuel s-a întors în sfârșit către el, iar Lameh a căzut la picioarele Lui, plângând în tăcere, plin de iubire.

24. Emanuel l-a întrebat atunci pe Lameh cu cea mai mare blândețe: “Mult iubitul Meu Lameh, de ce stai acolo, plângând?”

25. Iar Lameh i-a răspuns, surprins: “O, Emanuel Abba, de ce mă întrebi acest lucru pe mine, Tu, care cunoști și cele mai ascunse secrete, cu o eternitate înainte ca ființa creată de Tine să le gândească?

26. O, Emanuel Abba! Tu, care cunoști durerea fiecărui fir de iarbă, al fiecărui fir de praf, poți vedea cu ușurință și durerea dulce din inima mea. O, Emanuel Abba! Iartă-mă dac㠖 în marea mea iubire pentru Tine – Ți-am provocat o neplăcere”.

27. Emanuel a observat însă: “Mult iubitul Meu Lameh, iată, tatăl tău este trist din cauza neascultării tale. Spune-Mi, este oare corect să nu-ți asculți tatăl?”

28. Iar Lameh i-a răspuns: “O, Emanuel, răspunsul meu ar fi în mod normal: blestemat fie copilul care nu-și ascultă tatăl. După cum știi prea bine, eu nu am meritat niciodată un asemenea blestem. Dar acum că Tu, Tatăl nostru etern, adevărat și preasfânt, Te afli în mijlocul nostru, nu mi-am mai putut controla iubirea puternică și liberă din inima mea pentru Tine, și din acest motiv, datorită acestei iubiri pentru Tine, care este atât de incredibil de sfântă, am devenit pentru întâia oară neascultător față de tatăl meu, iar aceasta cu speranța sinceră că Tu nu mi-o vei lua în nume de rău și că vei îndrepta lucrurile în ceea ce-l privește pe tatăl meu”.

29. Emanuel i-a spus atunci lui Lameh: “Lameh, ce-ai face tu dacă Eu ți-aș lua totuși în nume de rău purtarea ta, iar iubirea și grația Mea te-ar respinge?”

30. Întristat, Lameh i-a răspuns atunci pe un ton melancolic: “O, Emanuel! Tu singur poți vedea și judeca just și corect natura inimii mele. Poate că am păcătuit, dar eu sunt orb și nu reușesc să-mi văd greșeala, așa că îți repet, din iubire pentru Tine – pe care o percep cu toată claritatea – aș fi în stare să-l părăsesc nu numai pe tatăl meu, Methuselah, ci, după cum spuneam, o mie de asemenea părinți, împreună cu lumea întreagă.

31. Poți să mă și pedepsești, dar iubirea mea pentru Tine nu va trece nici atunci, decât numai în cazul în care eu însumi aș dispărea din fața Ta, Tată preasfânt.

32. O, Emanuel, iată, nu aștept nimic altceva de la Tine, decât să îmi îngădui să Te iubesc. Tu l-ai făcut pe Enoh nemuritor din cauza iubirii lui. Eu nu aștept o asemenea grație de la Tine, de care oricum nu sunt demn. Lasă-mă așadar să mor, dar astfel încât să Te pot iubi, chiar și murind.

33. O, Emanuel, iartă cuvintele mele, căci nu-mi pot opri inima care continuă să bată să îmi silească limba să le rostească. Facă-se voia Ta sfântă! Amin!”

34. În acest moment, fața lui Emanuel a devenit la fel de strălucitoare ca și soarele, iar toată lumea a căzut la picioarele Lui. El a privit atunci către cer și a spus:

35. “O, iubire, pură, sfântă și eternă iubire, ai fost întotdeauna victorioasă, și așa vei rămâne de-a pururi! Voi, ceruri, sori, pământuri, veți trece și nici o urmă nu va rămâne din voi; da, întreaga măreție, splendoare și frumusețe va trece, dar tu, iubire sacră, vei rămâne de-a pururi, și nu vei dispărea niciodată.

36. Ridică-te, Lameh, căci ai triumfat; da, adevăr îți spun, ai câștigat o mare victorie. Iată, tu ai triumfat chiar asupra Mea. Abia acum M-ai câștigat cu adevărat, acum Mă poți iubi cu toată puterea ta, căci tu te-ai luptat pentru Mine cu tatăl tău și chiar cu Mine, și ai fost dornic să mori și să dispari din existență de dragul iubirii Mele. Iată, Eu sunt trofeul tău; acum poți dispune de Mine după voia inimii tale!”

37. Lameh i-a îmbrățișat atunci picioarele lui Emanuel și i-a spus: “O, Emanuel Abba! Lasă-mă acum să mor, căci iubirea mea a fost răsplătită, iar inima mea nu dorește nimic mai mult. Facă-se voia Ta sfântă! Amin!”

38. Dar Emanuel l-a ridicat de jos pe Lameh și l-a strâns la inima Sa părintească, sfântă și plină de iubire, spunându-i: “Lameh, tu crezi că poți muri atunci când dispui de o asemenea iubire pentru Mine? Adevăr îți spun, cerul și pământul vor dispărea, dar o asemenea iubire nu va dispărea pururi. Căci atunci când cineva Mă iubește așa cum o faci tu, aceasta este însăși viața eternă și nepieritoare.

39. Te binecuvântez acum, pentru ca Enoh și ceilalți să vadă cât de credincios sunt Eu față de toate promisiunile Mele.

40. Într-o bună zi, îți voi dărui un fiu care va fi salvatorul oamenilor și animalelor, pe care le va proteja de mânia Mea. Iar el va reînălța acest altar, pe care Enoh la construit acum pentru Mine.

41. Și pentru că tu ai dorit să mori pentru Mine, din marea ta iubire, ascultă, va veni o zi în care Eu Însumi voi accepta să mor, din iubire pentru descendenții tăi și pentru toate trupurile de pe acest pământ, astfel încât ei să poată fi câștigați pentru viața eternă.

42. O, dragul Meu Lameh, tu vei rămâne de acum înainte de-a pururi împreună cu Mine, iar Eu cu tine. Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 140 - EMANUEL ÎL MUSTRĂ PE METHUSELAH PENTRU PRETINSELE SALE MULȚUMIRI
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.12.2010, 00:57 View PostDownload Post

Capitolul 140
EMANUEL ÎL MUSTRĂ PE METHUSELAH PENTRU PRETINSELE SALE MULȚUMIRI

1. Văzând cum a fost primit fiul său, Methuselah s-a bucurat, a mers la Emanuel și i-a mulțumit pentru imensa grație pe care i-a acordat-o fiului său.

2. Emanuel i-a răspuns însă: “De ce îmi mulțumești Mie pentru ceva la care tu nu ai jucat nici un rol? Așteaptă-ți mai întâi rândul și abia apoi vino să-Mi mulțumești.

3. Nu ai fost tu acela care l-a ținut pe Lameh de poalele veșmântului atunci când a dorit să vină la Mine? Și ai fi fost cât se poate de încântat dacă l-aș fi alungat. Dar întrucât Eu nu am reacționat astfel, ci l-am ținut pe Lameh la Mine, tu te-ai grăbit să vii să-Mi mulțumești pentru ceva de care inima ta nu se bucură.

4. Ascultă, asemenea mulțumiri nu sunt cu adevărat libere, ci forțate. Cel care dorește să-Mi ofere Mie mulțumirile lui trebuie să fie la fel de liber în inima lui cum este iubirea, căci mulțumirile reprezintă înflorirea și fructul iubirii.

5. Mulțumirile care nu seamănă cu iubirea sunt precum un fruct gol, lipsit de miezul vieții.

6. De aceea, du-te și fă-ți mai întâi ordine în inimă, și abia apoi vino să-Mi oferi darul tău, pentru ca Eu să-l pot privi și accepta, dar numai dacă este fără nici o pată. Amin!”

7. Auzind acest răspuns, Methuselah s-a întristat și s-a gândit în sinea sa: “O, Emanuel, e atât de greu să se înțeleagă omul cu Tine, căci Tu îmi ceri o puritate a inimii care depășește orice și-ar putea imagina chiar și cea mai înaltă înțelepciune umană”.

8. Dar Emanuel i-a răspuns: “Methuselah, abia acum a rostit inima ta adevărul, care este oricum mai valoros decât fructul ros de viermi și nepotrivit al mulțumirilor tale.

9. Adevăr îți spun, cel înțelept, care manifestă bunul simț al acestei lumi, Mă va găsi întotdeauna dificil și va fi foarte ușor de ofensat de către Mine. Dar copilașii se vor juca întotdeauna cu Tatăl lor, iar Tatăl va considera de-a pururi aceste jocuri ca fiind mai plăcute decât întreaga înțelepciune calculată și uscată a acestei lumi.

10. Urmărește să înțelegi, iar acum du-te și fă cum te-am sfătuit. Amin!”

11. Într-adevăr, Methuselah a plecat și a început să-și cerceteze inima, descoperind atâta murdărie în ea încât a rămas șocat, dorindu-și să fugă și să se ascundă în vreun colț uitat al pământului.

12. Dar Emanuel a pășit în calea lui și i-a spus: “Methuselah, tu vrei să fugi din calea Mea și să te ascunzi de fața Mea. Dar îți spun: tu nu vei găsi nici un loc în întreaga infinitate care să fie ascuns ochiului Meu. Chiar dacă vei ajunge la capătul lumii, acolo Mă vei găsi pe Mine.

13. Dacă ai reuși să te scufunzi până pe fundul mării, crezi oare că Eu nu aș fi acolo? O, te înșeli foarte tare, căci până și creaturile mării își primesc hrana din mâna Mea.

14. Unde crezi că poți fugi tu fără ca Eu să-ți pot urmări pașii?

15. Ascultă, întreg acest demers este zadarnic, așa încât rămâi acolo unde te afli și purifică-ți inima, pentru ca Eu să te pot ajuta. Amin!”

16. Astfel încât Methuselah a rămas, deplângându-și nebunia.

17. În timp ce aveau loc aceste discuții, care i-au afectat deopotrivă pe toții copiii, transformându-le inimile, construcția altarului sacrificial a fost încheiată, lemnele încrucișate erau așezate pe el, gata să fie aprinse, iar un miel fusese sacrificat în vederea ofrandei.

18. În continuare, Enoh s-a apropiat plin de iubire de Emanuel și i-a spus: “Doamne, Părinte plin de iubire al nostru, al tuturor, iată, totul este pregătit. Cum dorești să-Ți fie adus acest sacrificiu, ca simbol vizibil al cărnii păcătoase?”

19. Iar Emanuel i-a răspuns: “Lemnul este aranjat corect, mielul sacrificial a fost pregătit la fel de corect, dar există ceva care încă lipsește. De aceea, dragă Enoh, du-te și adu-Mi ceea ce lipsește, căci acesta este cel mai important lucru pentru Mine. Îți spun, fără acesta, întregul sacrificiu nu ar însemna nimic pentru Mine. Du-te așadar fără întârziere. Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 141 - ENOH ÎI ÎNDEAMNĂ PE PATRIARHI SĂ-L IUBEASCĂ PE EMANUEL
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.12.2010, 01:46 View PostDownload Post

Capitolul 141
ENOH ÎI ÎNDEAMNĂ PE PATRIARHI SĂ-L IUBEASCĂ PE EMANUEL

1. Enoh a înțeles imediat ce lipsea. De aceea, el s-a îndreptat prompt către patriarhi, cărora le-a adresat următoarele cuvinte, în numele lui Emanuel:

2. “O, părinți ai mei, Ascultați aceste cuvinte din gura mea, dar în numele lui Emanuel. Altarul este acum pregătit, fiind sacru și pur în fața lui Dumnezeu, căci Dumnezeu Însuși a ajutat slabele mele mâini la construirea lui.

3. Am așezat deasupra lui lemnul bogat al cedrului, în ordinea corectă, iar mielul sacrificial este gata, așteptându-și sublimul destin; astfel, totul este gata, cu excepția unui singur lucru, iar acesta se referă la voi, dragii mei părinți.

4. Adam, tu ești pregătit, și la fel este și mama Eva, căci voi sunteți un singur trup. Dar unde sunt Seth, Enos, Kenan, Mahalaleel, Jared și tu, fiul meu Methuselah?

5. Deși voi sunteți prezenți în trup, în el bate încă o inimă absentă. Această inimă ar trebui să fie prezentă întru cea mai adevărată și mai pură iubire, căci iubirea supremă a Tatălui este prezentă într-o formă cât se poate de vizibilă.

6. O, Seth, ascultă, ori de câte ori îmi deschideam gura, tu erai primul care sorbea fiecare din cuvintele mele cu bucurie, precum razele calde ale soarelui iarna, le păstrai în siguranță în inima ta, după care îți ordonai viața în consecință. Dar acum, când Domnul Însuși pășește printre noi, învățându-ne și vorbind cu o asemenea iubire încât chiar și pietrele cele mai dure s-ar putea transforma în ulei, iar fiecare fir de iarbă, fiecare tufiș și fiecare copac tremură de o beatitudine supremă în fața Celui care pășește printre noi și care ne învață toate aceste lucruri sublime – iată, acum ești atât de tăcut de parcă toată această chestiune nu te-ar privi deloc, așteptând doar cu curiozitate noi miracole care să te distreze. În schimb, pentru a aduce Domnului un sacrificiu pur de iubire în inima ta, se pare că ai devenit prea indolent; acest lucru nu este de natură să îl bucure pe Domnul. De aceea, ridică-te, pregătește-ți inima și grăbește-te apoi către Domnul pentru ca El să te primească din nou la El, așa cum i-a primit pe Adam, Lameh, Abedam, Jura, Bhusin și Ohorion, precum și pe mulți alții, inclusiv – lăudat fie de-a pururi Numele Său – pe mine însumi.

7. Așadar, ridică-te și grăbește-te către El, pentru a nu pierde viața, căci iată, tu ești mort. Haide, grăbește-te și du-te la Viața Iubirii, atâta vreme cât Ea continuă să pășească într-o formă vizibilă printre noi. Adevăr îți spun: acela care nu se grăbește acum – cu cea mai mare viteză, așa cum a făcut-o Lameh – să o prindă, o va pierde pentru totdeauna.

8. Aceasta este voința Domnului, amin. Amin îți spun Ție, tată Seth!”

9. Seth s-a simțit atât de îngrozit încât a sărit în picioare și s-a repezit către Emanuel, implorându-i din inimă grația și mila.

10. Emanuel i-a răspuns: “Seth, ai venit la Mine atunci când te-am chemat, astfel încât poți rămâne, dar pe viitor vor putea rămâne alături de Mine numai aceia care vor veni fără a fi chemați, exclamând întru adevăr și iubire pentru Mine: „Abba, Abba, Abba! Facă-se voia Ta! Amin! Urmărește să înțelegi și nu-ți mai pierde puritatea! Amin!”

11. Văzând că Enoh se pregătește să le adreseze și lor aceeași chemare, ceilalți patriarhi au sărit la rândul lor în picioare, strigând la unison: “O, Enoh, nu ne mai chema, căci strigarea ta este mai teribilă decât moartea!

12. Iată, am înțeles acum cât de mare este vina noastră și suntem nedemni de chemarea ta; du-te însă la Cel Preasfânt – al Cărui Nume nu suntem demni să-l rostim – și roagă-te pentru noi, sărmani părinți morți, și pentru fiul nostru mort Methuselah, și imploră-i iertarea noastră! Amin!”

13. Iar Enoh le-a răspuns: “Ce prostii vorbiți! Credeți oare că dacă ar fi ca eu să vă iert pentru ceva anume, v-aș da un răspuns mai favorabil decât Emanuel?

14. O, cât de orbi și de surzi puteți fi! Eu, imperfecțiunea însăși, care nu am nimic al meu, dar absolut nimic, – eu, care abia m-am trezit la iubire, prin grația nemărginită a Domnului, și care consider că tot ceea ce este bun la mine este de la Domnul, fiind un dar liber al Acestuia, pe deplin nemeritat – cum credeți că eu aș putea fi mai iertător decât Emanuel, care este Iubirea supremă și compasiunea supremă în persoană, plin de blândețe, de iertare și de răbdare față de orice slăbiciune, oricât de mare ar fi aceasta?

15. O, gândiți-vă mai bine și nu mă transformați și pe mine într-un păcătos în fața Lui!

16. Adevăr vă spun: dacă ar depinde cu adevărat de mine, favoarea mea ar fi mai degrabă un blestem pentru voi, prin comparație cu o singură privire de-a lui Emanuel.

17. De aceea, deschideți-vă inimile și grăbiți-vă către Tatăl! Căci nu eu, ci El, Tatăl preasfânt, veșnic grijuliu, care este iubirea supremă, vă cheamă la El cu ajutorul limbii mele slabe.

18. Mergeți acolo unde se află izvorul de iubire, grație și compasiune, și nu mai cereți vreodată intermedierea mea, ci întoarceți-vă către Acela a cărui iubire infinită v-a chemat! Amin!”

19. Plini de remușcări în fața propriei lor nebunii, s-au îndreptat cu toții acum către Emanuel, și-au mărturisit vina și și-au descărcat inimile în fața Lui.

20. Dar Emanuel i-a privit și le-a spus: “Copii, de ce vă este teamă de cel mai bun și mai iubitor dintre toți părinții, deși nu vă este deloc teamă de oameni, ale căror bune intenții provin exclusiv de la Mine, în timp ce propriile lor intenții sunt inevitabil rele și greșite?

21. Voi chiar credeți că Eu pot fi influențat de oameni, lăsându-i să apară astfel în fața voastră ca fiind mai plini de compasiune decât Mine?

22. Sau poate credeți că Enoh are mai multă iubire decât Mine, cu ajutorul căreia M-ar fi putut emoționa pe Mine, astfel încât să vă absolv de vina voastră? O, sărmani nerozi, oare nu sunteți voi înșivă părinți și nu vă iubiți copiii, în pofida răutății voastre naturale? Spuneți-Mi, s-a întâmplat vreodată ca vreun străin să vă iubească copiii mai mult decât voi înșivă? Iar dacă ar fi să interveniți în favoarea lor, a cui voce ați asculta-o mai degrabă, a lor sau a vreunui intermediar neautorizat și imperfect?

23. Și dacă astfel acționați voi, oameni răi în fața Mea, cum de Mă puteți crede atât de absurd încât să acționez Eu mai prejos decât o faceți voi?

24. De aceea, schimbați-vă modul de a gândi și nu uitați că Eu singur sunt Părintele vostru, iar voi sunteți cu toții copiii unui singur Părinte, la a cărui compasiune aveți dreptul prin iubirea voastră! Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 142 - DESPRE LIBERTATEA OAMENILOR
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.12.2010, 02:14 View PostDownload Post

Capitolul 142
DESPRE LIBERTATEA OAMENILOR
(5 noiembrie 1841)

1. După această scurtă mustrare din partea lui Emanuel, Seth s-a ridicat și – profund mișcat de iubirea ce o simțea pretutindeni, inclusiv în inima sa – a spus:

2. “O, Emanuel Abba, iartă-ne pentru indiferența noastră cumplită. Iată, eu și ceilalți aici de față am devenit amorțiți în sentimentele noastre datorită acțiunilor Tale miraculoase, care ne-au lăsat fără grai. Discursurile lui Adam și Enoh, autoritatea recentă a celui din urmă, precum și discursurile Tale sublime și pline de iubire, s-au succedat unul după altul atât de rapid încât au copleșit spiritul nostru – lent, prin însăși natura lui – ceea ce ne-a făcut să nu putem fi la înălțimea gloriei inexprimabile a cuvintelor Tale sfinte. De aceea, noi ne-am prăbușit în propria noastră neajutorare și ne-am bazat în secret pe Enoh, sperând că el ne va explica mai în amănunt mai târziu, astfel încât să putem înțelege și noi ce s-a petrecut cu adevărat.

3. Iată însă că noua lumin㠖 atât de sacr㠖 izvorâtă din Tine, ne-a demonstrat de data aceasta că aceste motivații nu se mai aplică și că această indiferență malefică nu poate fi explicată decât prin propria noastră indolență. De aceea, o, Emanuel, Te implorăm, trezește voința noastră încă moartă și întărește inimile noastre slabe prin grația Ta, pentru ca și noi să putem înțelege în sfârșit cuvintele rostite de gura Ta sfântă, transformându-ne viețile în consecință, după voia Ta. Amin!”

4. Și iată ce i-a răspuns Emanuel lui Seth, precum și celorlalți de față: “Seth, ascultă-Mă, datorită cuvintelor tale adevărate, vă purific acum pe toți. Dar te previn, adevărul tău este la fel de gol în fața Mea cum ești și tu. De aceea, îmbrăcați-vă inimile cu iubirea liberă pentru Mine, pentru ca voi să puteți cunoaște viața! Căci Eu vă pot dărui totul, cu excepția iubirii libere a inimilor voastre pentru Mine. Acest lucru nu îl pot dărui nimănui. Și chiar dacă aș face acest lucru, ce ar mai valora atunci iubirea voastră?

5. Îți spun, ea nu ar mai valora nimic, fiind doar un impuls străin care v-ar obliga să Mă iubiți, și astfel, să Mă venerați, împotriva voinței voastre.

6. Eu v-am creat în calitate de oameni liberi și v-am înzestrat pe fiecare în parte cu propria lui parte de iubire, care stă la baza vieții dinlăuntrul vostru. De aceea, va trebui să veniți la Mine cu ajutorul acestei iubiri libere din voi, căci numai astfel veți putea avea acces la viața dinlăuntrul vostru.

7. Eu v-am dăruit vouă, tuturor, o parte egală de iubire, la fel cum un grăunte viu de iubire a fost așezat în fiecare sămânță. Atunci când această sămânță este plantată în pământ, roua iubirii se adună în jurul ei. Această rouă distruge carnea care învelește germenul cel viu, iar acesta devine liber. După eliberarea germenului, acesta începe să absoarbă cu aviditate roua iubirii care îl înconjoară, și implicit viața, continuând să crească până când poate străpunge cu putere solul, înălțându-se liber către lumina soarelui. Beneficiind de această libertate, el crește din ce în ce mai puternic, până când, în cele din urmă, din minusculul germene inițial s-a dezvoltat un copac uriaș, plin de viață, și care aduce rod bogat. Și întreaga viață dinlăuntrul său este caracteristică numai pentru acest copac, aducând propriul său rod înmiit.

8. Acum întrebați-vă singuri dacă același lucru nu este valabil și în cazul iubirii voastre libere, dacă aceasta nu este un germene al vieții eterne ascuns în trupul vostru, în timp ce acesta din urmă este echivalentul învelișului dur al bobului de grâu?

9. Cuvântul și iubirea Mea pentru voi sunt roua iubirii, ce vă transformă la fel cum roua transformă bobul de grâu din sol. De aceea, absorbiți Cuvântul Meu în ființa voastră, pentru ca El să poată distruge caracteristicile voastre lumești, eliberând astfel cu adevărat iubirea din voi, care este tot una cu viața eternă. Numai prin această viață liberă puteți deveni arbori fructiferi utili, îndeplinindu-vă corect îndatoririle vieții față de viața însăși. Acum însă, singura voastră sarcină constă în a deveni vii și liberi prin iubirea voastră față de Mine. Numai astfel veți deveni cu adevărat liberi întru Mine și cu ajutorul Meu, adică a Tatălui vostru adevărat, etern și preasfânt. Amin!

10. Iar acum, îndreptați-vă către partea dreaptă a altarului, venerați sacrificiul lui Enoh înlăuntrul vostru și lăsați inimile voastre – încă atât de slabe întru iubire – să se încălzească la focul ofrandei. Amin!”

11. Au urmat cu toții cuvintele lui Emanuel, așezându-se în partea dreaptă a altarului, cu fața către miazăzi. În partea dinspre dimineață stăteau Emanuel, Enoh – cel care oficia sacrificiul, Lameh, și ceilalți care erau treziți din punct de vedere spiritual. Celelalte două laturi, dinspre apus și miazănoapte, erau libere pentru ceilalți oameni.

12. După ce toate pregătirile au fost gata, ofranda fiind pregătită, Adam a pășit din nou în fața lui Emanuel și L-a întrebat plin de devoțiunea cea mai înaltă și de iubirea cea mai pură:

13. “O, Emanuel, sper că nu ne vei părăsi după acest sacrificiu, și c㠖 în marea Ta grație – vei rămâne și mâine pentru a sfinți și pentru a primi sacrificiul de pe înălțimile sacre, din ziua de Sabat. Căci iată, copiii din regiunile de dimineață, de miazăzi și de apus nu Te-au recunoscut încă! O, cât de fericiți ar fi dacă Te-ar putea vedea și ei în mijlocul lor, ascultând cuvintele vieții din gura Ta sfântă!

14. Oricum, o, Emanuel, nu voia mea sau a noastră, ci voia Ta facă-se acum și de-a pururi. Amin!”

15. Emanuel i-a răspuns astfel lui Adam: “Tu ești grijuliu, iar grija ta nu este în zadar, căci tu ești părintele întregului sânge care curge pe acest pământ. Dar grija ta se îndreaptă către zădărnicia vieții exterioare, fiind preocupată de forma Mea vizibilă, într-o persoană similară Ție. Crezi tu oare că dacă Eu sunt invizibil, sunt mai puțin prezent și mai puțin util ca Părinte, decât în această formă vizibilă?

16. Iată, acest gen de griji sunt superflue, căci îți spun: este mai bine ca nimeni să nu Mă vadă ca Ființă, ci numai prin iubirea din inima sa. Căci prezența Mea vizibilă este o constrângere, în timp ce prezența Mea invizibilă este însăși libertatea vieții voastre. Nimeni nu poate atinge viața eternă prin constrângere, ci numai prin libertate, care este sinonimă cu iubirea lui pură pentru Mine.

17. Cel la care am venit și cu care am rămas va fi înghițit de Mine, căci focul iubirii Mele este prea infinit pentru ca o ființă muritoare creat㠖 creată însă în vederea nemuririi – să-l poată suporta. Dacă însă cineva, care M-a căutat în inima sa, vine la Mine liber și din proprie inițiativă, ascultă, acela a devenit deja suficient de puternic și de ferm, iar Eu nu-l voi mai înghiți, ci îl voi primi la Mine, pentru a-Mi putea contempla în eternitate infinitatea Mea și pentru a se bucura de-a pururi liber de emanația iubirii și grației Mele nesfârșite.

18. Îți voi îndeplini totuși cererea și voi deveni și mâine vizibil pentru câteva momente, putând fi astfel perceput de către toți copiii tăi. Încearcă să înțelegi! Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 143 - SACRIFICIUL. ADMONESTAREA ÎNFLĂCĂRATĂ A LUI LAMEH. DESPRE BLÂNDEȚE ȘI RĂBDARE.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.12.2010, 02:23 View PostDownload Post

Capitolul 143
SACRIFICIUL. ADMONESTAREA ÎNFLĂCĂRATĂ A LUI LAMEH. DESPRE BLÂNDEȚE ȘI RĂBDARE.

1. Adam i-a mulțumit din inimă lui Emanuel pentru imensa grație promisă și a revenit la locul său.

2. Enoh a ieșit atunci în față și i s-a adresat lui Emanuel: “Emanuel Abba, Tu care ești sfânt, nemărginit de sfânt! Acum că este totul gata, dacă ești de acord, aprinde focul altarului și sacrifică în numele nostru, al tuturor, mielul și fructele aduse Ție ca ofrandă”.

3. Dar Emanuel i-a răspuns: “Enoh! Iată, Eu nu sunt nici însetat nici înfometat, iar cu această ofrandă, tu nu Mă poți potoli. Ofranda care îmi face cea mai mare plăcere este o inimă care se căiește, care Mă caută și Mă iubește mai presus de orice.

4. Totuși, având în vedere că tu ai clădit acest altar, ai pus lemnele pe el și ai pregătit sacrificiul, poți la fel de bine să așezi pe el ofranda și să-Mi aduci sacrificiul dorit. Amin!”

5. Enoh a făcut precum i-a spus Emanuel, așezând mai întâi de toate mielul cel viu pe lemnele altarului, care nu ardeau încă, după care l-a ucis.

6. Adam a remarcat însă că nu era corect ca sângele mielului să fie răspândit pe altar.

7. Emanuel i-a răspuns astfel lui Adam: “Adam! Nu te îngrijora de ceea ce face Enoh, căci el îmi aduce Mie un sacrificiu, nu Ție. Și iată, Eu sunt satisfăcut. De ce te-ar enerva pe tine?

8. Mai mult, vreau să-ți spun că îmi place metoda de sacrificare a lui Enoh, căci exact în același mod, Cel Preaînalt va face într-o bună zi sacrificiul suprem adus Celui Preaînalt. Încearcă să înțelegi! Amin!”

9. Perplex, Adam l-a întrebat: “O, Emanuel! Oare există în afara Ta și un alt Preaînalt? Sau cum trebuie să înțeleg cuvintele Tale?”

10. Emanuel i-a răspuns: “Ți-am spus, iar acum îți repet: în spatele cărnii se mai ascund încă multe secrete, dar atâta vreme cât te afli în trup, tu nu le poți cunoaște. Căci timpul este un învățător pentru trup; dar spiritul va recunoaște toate aceste lucruri atunci când se va întoarce la originea sa. Amin!”

11. Acum, mielul era deja tăiat, iar Enoh a luat mai multe pietre și le-a frecat cu putere deasupra unor paie uscate peste care se presărase rășină uscată. Totuși, de data aceasta aprinderea focului nu i-a reușit, astfel încât el a fost nevoit să se ducă la Emanuel și să-i spună:

12. “Doamne, Abba Emanuel! Iată, nu reușesc să aprind astăzi focul. O, ajută-mă să realizez acest lucru!”

13. Iar Emanuel i-a răspuns: “Ascultă, mult iubitul Meu Enoh, poți fi fericit că focul nu te ascultă, căci este mai bine să fii stăpânul unei inimi calde decât un aprinzător de foc iscusit. Eu îl prefer întotdeauna pe acela care își ridică propria sa inimă până la Mine decât pe cel care – cu ajutorul discursurilor sale înflăcărate – întoarce mii de ființe către Mine, dar rămâne el însuși o ofrandă rece, sub care nu arde focul iubirii, ci curge înțelepciunea cea rece.

14. Dar dacă nu te descurci cu aprinsul unui foc, această situație poate fi remediată pe loc. Dă pietrele tânărului și puternicului Lameh. Sub mâinile sale aprige, pietrele își vor face datoria care nu și-au făcut-o față de tine. Cât despre tine, rămâi cu Mine și lasă sarcina pe care o aveai de îndeplinit lui Lameh. Amin!”

15. Enoh i-a înmânat bucuros pietrele lui Lameh, care le-a frecat cu atâta putere încât acestea au dat în curând naștere unui foc atât mare încât nu numai că a aprins paiele, ci și lemnele și ofranda, care a ars pe loc într-o mare vâlvătaie.

16. Toată lumea admira îndemânarea lui Lameh, dar când acesta a remarcat laudele părinților și fraților săi, el s-a întors rapid către ei și le-a spus cu multă aprindere:

17. “O, părinți și frați ai mei! V-ați ieșit oare din minți, de mă lăudați așa? Atunci cine mai este Emanuel? Cine este acela care aprinde orice foc?

18. Dacă nu ați fi părinții și frații mei, v-aș spune că sunteți niște nerozi orbi! Lăudați-L pe Acela căruia îi datorăm cu toții orice laudă și onorare! Și Cine este Acela care merită o asemenea laudă? În caz că nu ați aflat încă, vă spun eu: Acesta este numai Dumnezeu, căci El a fost, este și va fi de-a pururi preasfânt. Amin. Încercați să înțelegeți! Amin!”

19. Atunci, Emanuel s-a întors către Lameh și i-a spus: “Ascultă, Lameh, aproape că ai dat naștere unui foc prea mare.

20. Nu M-aș simți prea liniștit dacă ți-aș încredința ție fulgerele și tunetele pe mână, căci Mă tem că sub domnia ta, pământul ar deveni în curând sticlos, ca atunci când raza cea mai puternică a soarelui topește nisipul de pe malul pârâurilor mai adânci, acoperindu-le cu un fel de sticlă transparentă. Dar întrucât această sticlă reflectă lumina, ea devine în curând mai rece și mai întunecată decât nisipul cel uscat, care absorbea razele soarelui. Și nu uita: pe sticlă nu va creste niciodată vreun fruct.

21. De aceea, fii blând, stăpânit și răbdător în toate cele, în fiecare cuvânt al tău și în orice acțiune, căci blândețea, calmul și răbdarea sunt cei mai buni fertilizatori ai solului. Dacă cineva plantează o sămânță pe un asemenea sol, aceasta va încolți imediat, iar recolta va fi bogată.

22. Dar acela care seamănă cu sabia și cu măciuca și care treieră cu fulgere și tunete, nu face altceva decât să rănească și să omoare, iar câmpul său nu va da rod bogat.

23. În schimb, acela care este întotdeauna blând, calm și răbdător, își udă astfel plantele de pe câmpul său atunci când soarele arde necruțător și îl usucă.

24. Acum, dragul Meu Lameh, judecă singur pe care dintre câmpuri va deveni în curând vizibilă abundența cea binecuvântată.

25. De aceea, și tu trebuie să fii întotdeauna blând, calm și răbdător față de toți cei din jurul tău, și vei vedea cum vei aduna astfel inimile lor în jurul tău, revărsând binecuvântarea vieții asupra lor. Încearcă să înțelegi! Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 144 - CUVINTELE DE RĂMAS BUN ALE LUI EMANUEL. O PROFEȚIE REFERITOARE LA GOLGOTHA.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.12.2010, 02:45 View PostDownload Post

Capitolul 144
CUVINTELE DE RĂMAS BUN ALE LUI EMANUEL. O PROFEȚIE REFERITOARE LA GOLGOTHA. DESPRE GLORIA LIBERTĂȚII SPIRITUALE.

1. Lameh și-a recunoscut imediat greșeala, după care s-a îndreptat către Emanuel și către părinții săi, cărora le-a cerut iertare cu inima profund mișcată. Toți părinții s-au bucurat de această transformare, admițând totodată că admonestarea lui anterioară nu era lipsită de sens.

2. În continuare, Emanuel a privit ofranda lui Enoh, a binecuvântat-o și a spus: “Eu, Emanuel Abba, nu am nici o plăcere reală în urma acestei ofrande arse, ci numai ca urmare a faptului că ea Mi-a fost adusă de o inimă pură. De aceea, binecuvântez această ofrandă în anticiparea sacrificiului care va fi făcut într-o bună zi pentru trezirea tuturor celor morți și a celor vii. Această binecuvântare referitoare la mielul și pâinea aduse drept ofrandă va rămâne valabilă până la sfârșitul tuturor timpurilor! Amin!

3. Vai celor care vor schimba această ordine, căci adevăr vă spun: ei nu îmi vor aduce Mie sacrificiul lor, ci murdăriei acestei lumi, iar prin sacrificiul lor ei vor deveni precum acela căruia i l-au oferit.

4. Cât despre tine, Enoh, ascultă, acum că am binecuvântat sacrificiul tău, care a devenit astfel un sacrificiu viu: va veni ziua în care din acest miel sacrificat se va naște un miel viu, mare și puternic, al acestei lumi, care va lua pe umerii lui întreaga slăbiciune a pământului și va deschide pentru orice trup porțile vieții eterne, care nu se vor mai închide apoi niciodată. Amin!

5. Nu vă mai dau acum nici o poruncă, ci vă fac liberi de orice poruncă. Acestea nu sunt de folos decât slujitorilor leneși, căci cel care trăiește după porunci nu este altceva decât un sclav mort, care dorește să fie judecat după faptele sale și nu cunoaște libertatea din inima sa. Orice ar face, el face numai pentru că i s-a poruncit să facă, căci fără o poruncă în acest sens, el nu ar fi simțit niciodată nevoia să facă respectivul lucru. Orice ar iubi el, el iubește numai pentru că i s-a poruncit să iubească. Dar inima sa nu simte necesitatea și sfințenia iubirii, nici viața eternă care rezultă din aceasta, ci numai constrângerea iubirii. De ce oare? Deoarece el este un sclav născut din adâncul noroios al lumii.

6. Inima celui liber bate la fel de liberă, iar plămânii săi respiră liber, și nici o lege care să impieteze asupra vieții nu interferează cu circulația sângelui său. Căci iubirea sa adevărată pentru Dumnezeu face din el un copil autentic al Celui Preaînalt.

7. Dar oare este copilul Celui Preaînalt și un copil al oamenilor?

8. De vreme ce el este copilul lui Dumnezeu, oare nu are el întotdeauna ceva înlăuntrul lui care este întru totul similar cu Cel care îi este Tat㠖 așadar, ceva divin și absolut liber?

9. De aceea, vă spun acum vouă, celor care aveți o inimă liberă și care Mă iubiți pe Mine cu inimile voastre libere, că și voi sunteți Dumnezei, la fel cum este dintru eternitate Tatăl vostru preasfânt, liber prin El Însuși, prin propria Lui putere eternă și sacră.

10. Iată, acesta este motivul pentru care nu vă mai dau nici o poruncă, după ce v-am arătat – și continui să vă arăt – care este iubirea liberă, adevărată, vie și lucidă, pentru Mine, Întâia Cauză a oricărei vieți și existențe, pentru ca voi să o puteți folosi întru spirit și adevăr pentru desăvârșirea trezirii voastre spirituale, unica punte dintre Mine și voi.

11. Eu nu vă spun nici măcar că trebuie să faceți acest lucru, ci că puteți să îl faceți absolut liberi, dacă doriți cu adevărat. Nu trebuie nici măcar să urmați această învățătură din iubire față de viață, ci numai dintr-o iubire liberă față de Mine, numai de dragul iubirii înseși, și implicit de dragul Meu, căci Eu sunt Tatăl vostru preaplin de iubire.

12. Iată, de vreme ce Eu vă iubesc pe voi, care sunteți copiii Mei, și voi trebuie să Mă iubiți pe Mine, care sunt Tatăl vostru.

13. Și la fel cum Mă veți iubi pe Mine, trebuie să vă iubiți de asemenea între voi, ca frați și surori întru spirit. Nimeni nu trebuie să vă rănească, ci toți, frați, surori, tați, mame, trebuie să vă ajute să vă treziți iubirea liberă dinlăuntrul vostru.

14. Eu nu am nevoie de nimic de la voi pentru iubirea părintească ce v-o port; de aceea, și iubirea din inimile voastre pentru Mine și pentru ceilalți trebuie să fie la fel. Atunci veți fi la fel ca Mine, vii prin voi înșivă, prin folosirea liberă, judicioasă, a iubirii Mele libere dinlăuntrul vostru, și veți trăi la fel ca Mine, de-a pururi.

15. Dacă veți rămâne astfel, puterea șarpelui nu se va mai putea apropia de voi și nici un fel de rău nu vă va mai contamina inimile. Cât despre cei care doresc să fie sclavii acestei lumi, lăsați-i în pace; nici chiar lor nu le mai dau nici o poruncă.

16. Totuși, ei nu trebuie să uite un singur lucru: Eu nu voi revoca ordinea Mea divină de dragul lor. Viața există numai întru iubirea liberă pentru Mine; tot restul nu este decât moarte.

17. Iar tu, dragul Meu Enoh, vei fi primul Meu preot, iar iubirea ta – fundamentul primei și celei mai pure biserici de pe acest pământ.

18. Mâine, când îmi veți aduce sacrificiul, voi veni la tine și îți voi inspira limba să rostească cuvintele Mele în fața tuturor copiilor. Iubirea, grația și binecuvântarea Mea fie de-a pururi cu voi! Amin!” După care, Emanuel a dispărut din ochii celor de față.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 145 - INSTRUCȚIUNILE LUI ADAM REFERITOARE LA SABAT
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.12.2010, 03:02 View PostDownload Post

Capitolul 145
INSTRUCȚIUNILE LUI ADAM REFERITOARE LA SABAT
(8 noiembrie 1841)

1. Văzând că Emanuel nu mai era printre ei ca Ființă, evaporându-se ca și cum nu ar fi existat niciodată, patriarhii și toți cei de față, inclusiv Enoh, s-au întristat; iar cei mai mulți dintre ei au rămas tăcuți. Abia la apusul soarelui, Adam și-a mai revenit și a spus:

2. “Copii, de vreme ce El – Iehova Emanuel Abba, cel infinit de sfânt – nu mai este în mijlocul nostru, ce motive am mai avea să rămânem aici?

3. Mergeți mai bine la copiii noștri și invitați-i la Sabatul de mâine, după care întoarceți-vă fără întârziere, pentru a putea pleca spre casă, în înălțimile munților.

4. Cât despre voi, Jura, Bhusin și Ohorion, precum și tu, Abedam, puteți rămâne în mijlocul nostru, dacă doriți acest lucru. Totuși, după cum ați auzit și voi din gura Celui Preaînalt, sunteți liberi, absolut liberi, chiar și în ceea ce mă privește pe mine, tatăl vostru pământesc. Așadar, hotărâți singuri, fără a crede că printr-o decizie sau alta puteți câștiga sau pierde ceva. Lăsați liberul vostru arbitru să vă conducă în toate și fie ca iubirea eternă a Domnului și Cuvântul Său să vă ghideze pe orice cărare ați apuca, precum și în întreaga voastră viață. Amin!”

5. După care, Enos, Kenan, Mahalaleel și Jared au plecat și i-au invitat pe copiii de la miazănoapte să participe la sacrificiul de a doua zi, de Sabat, de pe înălțimile munților.

6. Iar Jura i-a spus lui Adam: “Tată, invitația ta de a rămâne din nou împreună cu voi, în munții, ne-a produs o bucurie indescriptibilă, dar mai rămâne o chestiune care ar trebui clarificată. Cu ce am putea noi să vă fim de folos acolo, în înălțimile sacre, și ce s-ar întâmpla atunci cu copiii noștri?

7. Printre voi se află Enoh, care este preotul viu al Domnului. Copiii noștri nu au însă pe nimeni care să fi fost trezit, cu excepția noastră. De aceea, dorim să fim pentru ei – deși nu într-o manieră atât de perfect㠖 ceea ce este Enoh, prin grația lui Emanuel, pentru voi.

8. Aceasta este menirea pe care ne-am ales-o, dar vom veni deseori în înălțimi, pentru a primi pentru copiii noștri și pentru noi înșine mai multă căldură și lumină de la voi. Deocamdată vom rămâne aici, dar mâine, cu mult înainte ca soarele să răsară, vom fi în fața colibei tale, cântând un imn de laudă Domnului. Amin!”

9. Adam le-a răspuns: “Așa să fie, și fie ca binecuvântarea Domnului, a mea și a noastră, a tuturor, să vă însoțească pururi și să vă întărească. Amin!”

10. După care, el s-a întors către Abedam și l-a întrebat ce intenționează să facă.

11. Abedam i-a răspuns cu multă blândețe că intenționează să facă același lucru ca și frații săi. Adam și ceilalți patriarhi i-au lăudat loialitatea, iar Enoh a pășit către el și ia spus:

12. “Ascultă, Abedam, drumul îți este cunoscut. Voința Domnului este și a ta, la fel ca și iubirea Lui. Copiii tăi sunt însă încă orbi. Iată, nu degeaba te-a trezit Domnul. De aceea, grăbește-te către ai tăi, dă-le veștile bune și nu ascunde nimic de ei din tot ce a făcut pentru noi puterea iubirii lui Dumnezeu.

13. Te salut cu drag, iubitul meu frate întru Domnul și întru Adam, acum și de-a pururi! Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 146 - ABEDAM ÎNTÂLNEȘTE UN STRĂIN
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.12.2010, 03:08 View PostDownload Post

Capitolul 146
ABEDAM ÎNTÂLNEȘTE UN STRĂIN

1. Însoțit de numeroase binecuvântări, Abedam s-a despărțit de locul cel sfânt și s-a grăbit către ai săi, încărcat de cele mai glorioase comori primite din ceruri. Și în timp ce el revenea – plin de gânduri exaltate și de iubire față de Domnul – pe același drum pe care veniseră dinspre apus, într-o manieră atât de miraculoasă, iată, în locul în care se odihniseră cu toții și în care el fusese singurul însoțitor al lui Asmahael, în față i-a apărut subit un om tânăr și viguros, care l-a întrebat:

2. “Încotro te îndrepți la această oră târzie? Iată, soarele a atins deja culmile munților, iar luna nu a apărut încă, să lumineze drumul. Drumul este neregulat, iar cărarea plină de pietre. Ascultă, Abedam, am auzit că în prezența patriarhilor s-au petrecut lucruri mărețe, acolo unde sălășluiesc copiii de la miazănoapte. Doresc și eu să merg acolo să văd ce s-a petrecut, dar mai ales pe patriarhii întăriți. Nu ai vrea să te întorci și să mă conduci acolo?”

3. Iar Abedam, fără să se gândească prea mult, i-a răspuns pe loc: “Ba da, aș fi încântat să îți împlinesc dorința, dar nu ai vrea mai întâi de toate să-mi spui numele tău, dacă ai unul, pentru a te putea prezenta în fața părinților?”

4. Dar străinul i-a răspuns punându-i aceeași întrebare: “Dacă îmi vei spune numele tău, ți-l voi spune și eu pe al meu, și chiar ceva în plus. Dar mai întâi, spune-mi numele tău”.

5. Abedam a rămas însă uluit de un asemenea răspuns și i-a spus străinului: “Cum poți să mă întrebi care îmi este numele? Atunci când m-ai oprit, m-ai strigat pe nume, după care m-ai rugat să te însoțesc înapoi la locul unde s-au petrecut asemenea lucruri nemaiauzite! Ce trebuie să înțeleg din acest comportament?”

6. Iar străinul i-a răspuns: “Ascultă, Abedam, tu vii din locul unde s-au petrecut acele lucruri mărețe și sunt convins că ai fost și tu trezit, alături de ceilalți. Cum se face atunci, trezit fiind, că nu înțelegi o asemenea întrebare simplă?”

7. Abedam a rămas cât se poate de încurcat, incapabil să găsească vreun răspuns.

8. Străinul l-a întrebat atunci din nou care îi este numele, iar Abedam – uluit să constate că era chemat pe nume de către acesta, în același timp în care i se cerea să-și spună numele – a răspuns în cele din urmă:

9. “Ascultă, numele meu este cel pe care m-ai chemat, și nu am altul decât acesta, pe care mi l-au dat Adam și Emanuel”.

10. Atunci, privindu-l cu severitate, străinul i-a spus: “Iată, Abedam, acum că Mi-ai spus numele tău, sunt satisfăcut. Căci, ascultă, Eu ți-am dat încă de la începuturi acest nume, dar fiind numele pe care ți l-am dat Eu, el nu era al tău, ci exclusiv al Meu, adică al Celui dinlăuntrul tău, indiferent că tu doreai să fii chemat astfel sau nu. Acum, acest nume este deopotrivă al tău și al Meu, și astfel, tu ai învățat care este numele tău și al Meu simultan, astfel încât poți în sfârșit să Mă conduci acolo unde doresc să ajung”.

11. Abedam a rămas uluit să constate că străinul purta același nume ca și el, și sa întors imediat din drum, pentru a-l conduce pe acesta acolo unde dorea.

12. Pe drum, Abedam l-a întrebat pe celălalt Abedam: “Spune-mi, dacă nu ai nimic împotrivă, din ce regiune ai venit și de unde ai aflat ce s-a petrecut în regiunea de miazănoapte?”

13. Străinul i-a răspuns: “În ceea ce privește prima ta întrebare, am venit direct din regiunea de răsărit, dar pentru a-ți răspunde la cea de-a doua întrebare, am să mă folosesc de o scurtă poveste.

14. Iată, un părinte din regiunea de răsărit – unul care avea foarte mulți copii, pe care îi iubea nespus – a privit multă vreme cum copiii săi se foloseau de tot felul de lucruri utile, dar foarte periculoase pentru ei. Înțeleptul părinte făcuse în așa fel încât copiii săi nu îl mai puteau observa. După o scurtă perioadă de joacă, comportamentul copiilor s-a deteriorat într-o asemenea măsură, încât aproape că nu mai rămăsese nici unul cu inima curată și plină de iubire pentru părintele lor neobservat. Acesta i-a mustrat în permanență pe frații mai mari, cărora le plăcea să-i asculte cuvintele, dar nici unul nu le cultiva cu adevărat în inima sa.

15. Atunci, părintele lor s-a hotărât să devină de nerecunoscut, după care s-a apropiat de copiii săi ca și cum ar fi fost un străin din ținuturile de jos.

16. Copiii l-au primit – la intervenția unuia dintre ei – dar nu cu iubire, ci numai ca pe un străin. Căci inimile lor deveniseră întunecate și orientate către lumea exterioară, astfel încât ochii lor deveniseră orbi, iar urechile surde, căci ei nu-și mai puteau recunoaște tatăl.

17. Pe măsură ce tatăl lor se făcea cunoscut în mod gradat, prin cuvintele și acțiunile sale, copiilor a început să le fie teamă, și prea puțini dintre ei îi puteau suporta apropierea.

18. Văzând cât de imaturi continuau copiii săi să fie, părintele i-a încălzit pe toți cu iubirea lui, astfel încât ei s-au întors la el și l-au glorificat. Atunci, părintele i-a întărit pe toți, i-a binecuvântat, după care i-a părăsit pentru o scurtă perioadă de încercări.

19. În timp ce se înapoia de la copiii săi, acest părinte a venit la Mine și Mi-a povestit totul; așa se face că Mă aflu aici, pentru a vedea cum mai arată copiii și cum se comportă în lipsa tatălui lor.

20. Așadar, condu-Mă către locul lor sacru! Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 147 - ABEDAM VORBEȘTE CU STRĂINUL ABEDAM
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.12.2010, 03:18 View PostDownload Post

Capitolul 147
ABEDAM VORBEȘTE CU STRĂINUL ABEDAM
(9 noiembrie 1841)

1. Auzind asemenea lucruri din gura străinului, Abedam a rămas cât se poate de uimit și i-a spus:

2. “Dar, mult-respectatul meu Abedam, aceasta este chiar povestea copiilor din înălțimi, adică părinții din linia noastră principală.

3. Numele Tatălui este Emanuel Abba și Iehova, Dumnezeu Cel Preaînalt și Preasfânt.

4. Dacă nu ai nimic împotrivă, spune-mi, unde l-ai întâlnit pe acest preasfânt Părinte, cum arăta și în ce direcție a apucat-o?

5. O, spune-mi, te implor! Căci iată, venind eu însumi din regiunea de apus, am fost martorul tuturor celor întâmplate și m-am bucurat chiar de înalta și neprețuita grație, deși absolut nemeritată, de a păși alături de Acela, ca tovarăș de drum.

6. O, prietene Abedam, nici chiar cel mai înalt dintre îngeri, cu limba lui strălucitoare, nu ar putea descrie beatitudinea pe care am trăit-o eu – sărman păcătos – alături de El.

7. Într-adevăr, tot ce pot să-Ți spun este că în această scurtă perioadă de timp am experimentat cel mai sublim extaz, mai înalt chiar decât poate trăi cel mai presus dintre îngeri, întru eternitate”.

8. Atunci, străinul l-a întrebat: “Dar ce anume ți-a oferit o beatitudine atât de mare, încât să o poți compara cu aceea pe care o trăiește un înger, care trăiește liber în lumea lui sublimă?”

9. La care, Abedam a răspuns: “O, tizul meu iubit, ascultă, din acest punct de vedere am fost întotdeauna o ființă deosebită, în sensul că anumite lucruri care i-ar putea întrista pe alții, pe mine mă fac fericit. Această trăsătură particulară constă în faptul că eu mă simt din ce în ce mai fericit atunci când mă aflu alături de cineva lângă care simt din ce în ce mai acut profunda mea nimicnicie, prin comparație cu totalitatea lui. Astfel, mie nu-mi face nici o plăcere să văd că cineva este mai prejos decât mine, ci îmi place să văd că toată lumea este mai presus decât mine. Și astfel, motto-ul meu este următorul: „Binecuvântată este smerenia inimii, iar slăbiciunea cea neajutorată este averea cea mai înaltă a viermelui!‟

10. Căci dacă viermele ar fi puternic și ar cunoaște întreaga plenitudine a vieții, cât de mare i-ar fi durerea atunci când ar fi strivit. Dar slăbiciunea și neajutorarea lui constantă îl determină să privească acest lucru – pe care noi îl considerăm a fi atât de dureros (strivirea și moartea fizică) – ca fiind desfătarea supremă a vieții sale.

11. Desigur, eu nu cunosc natura viermilor la fel de bine ca și Acela care i-a creat, dar intuiesc că așa stau lucrurile, căci eu însumi simt o fericire supremă atunci când sunt supus presiunilor din toate părțile.

12. Dar acum, mult iubitul meu tiz, te rog – dacă aceasta Ți-e voia – să-mi răspunzi la cele trei întrebări anterioare ale mele. Amin!”

13. Străinul Abedam i-a răspuns: “Ascultă, iubitul Meu Abedam, dacă stăm și analizăm atent, la ce ți-ar folosi răspunsul meu la cele trei întrebări?

14. Iată, principiul și motto-ul Meu este: „Dacă nu-i poți fi de nici un folos fratelui tău prin cuvântul tău, lasă-ți limba să se odihnească, și nu o activa decât atunci când ești convins că îi poți aduce un serviciu fratelui tău!‟

15. Ascultă, în virtutea acestui principiu, aș prefera să nu îți răspund. Te satisfac aceste cuvinte?”

16. Abedam i-a răspuns: “Da, mult iubitul meu prieten, Abedam, pe de o parte, sunt satisfăcut, întrucât recunosc că voința ta o domină pe a mea, ceea ce îmi face plăcere; dar pe de altă parte, ținând cont că îmi place acest lucru la tine, dar mai presus de orice, îl iubesc pe Tatăl preasfânt mai presus de orice, simțind nevoia constantă de a fi tot timpul împreună cu El, sau cel puțin de a vorbi tot timpul despre El, de a-L iubi, lăuda și glorifica mai presus de orice, de a mă închina Celui Preaînalt, precum și a de auzi – cum se întâmplă cu această ocazie – despre El, ei bine, din acest punct de vedere nu sunt deloc satisfăcut că nu dorești să-mi răspunzi la întrebări. În ceea ce privește principiul tău, poți să o faci fără nici o ezitare, căci tu nu îmi poți răni prin aceasta inima, ci dimpotrivă, mi-o poți face fericită. Căci oare nu sunt acțiunile și cuvintele noastre de cel mai mare folos fraților noștri atunci când ne adresăm inimilor lor?

17. Spune-mi, nu este corect acest raționament și nu corespunde el pe deplin principiului tău cu adevărat sublim și minunat?

18. De aceea, dacă nu ai nimic împotrivă, aș vrea să-mi răspunzi totuși la cele trei întrebări ale mele”.

19. Atunci, străinul Abedam i-a răspuns astfel lui Abedam cel cunoscut: “Ascultă, Abedam, cuvintele tale Mi-au plăcut atât de mult încât Mi-e imposibil să nu îți răspund la întrebările tale, spunându-ți chiar ceva mai mult decât M-ai întrebat. Așadar, ascultă:

20. L-am întâlnit pe Tatăl care ție îți este cunoscut chiar în locul unde ne-am întâlnit noi doi mai devreme. În ceea ce privește înfățișarea Lui, te rog să Mă crezi, El arăta exact ca Mine, la fel cum numele noastre sunt identice. Din același motiv, El semăna foarte mult și cu tine.

21. Încotro s-a îndreptat nu aș putea să îți spun cu exactitate, dar un lucru este sigur, și anume, că El nu s-a îndepărtat de copiii Lui, ci s-a înapoiat la ei după un mic ocol.

22. Iată, acum cunoști toate răspunsurile la întrebările tale. Îți spuneam însă și de „ceva în plus‟, iar acest ceva este conținut într-o contra-întrebare.

23. De vreme ce tu ești o ființă trezită și ai stat atâta vreme lângă Tatăl, Mă surprinde că nu ai observat această asemănare între Mine, tu și El, de la prima vedere.

24. Iar acum vine acel „ceva în plus‟, care reprezintă tot o întrebare. Iată, principiul tău este, oricât de ciudat ți-ar putea părea acest lucru, și al Meu, iar comparația cu viermele s-a născut încă cu mult timp în urmă pe terenul Meu. Spune-Mi, nu crezi că ne potrivim foarte bine?

25. Dar nu uita un lucru! Dacă cineva dorește să fie cel mai umil dintre toți – numai de dragul beatitudinii pe care i-o oferă acest lucru, oare nu este această situație identică cu aceea în care – din același motiv – el dorește să fie mai presus decât toți frații săi?

26. Aceasta este chestiunea care Mă îngrijorează în ceea ce te privește. Dacă nu ai nimic împotrivă, ai putea să-Mi revelezi răspunsul la această nedumerire a Mea?”

27. Dar Abedam cel cunoscut nu a știut ce să-i răspundă tizului său, astfel încât ia spus:

28. “Iubite prietene Abedam, înțelepciunea ta incredibil de înaltă și de neînțeles pentru mine îmi revelează că ești cu adevărat un fiu al dimineții. Aș dori să-Ți răspund la întrebare, dar îmi este imposibil. Eu nu reușesc nici măcar să înțeleg răspunsurile tale la întrebările mele și să le integrez după cum se cuvine în inima mea.

29. În ceea ce privește întrebările tale, va trebui să te descurci fără răspunsurile mele, căci abia acum îmi dau seama cât de prost continui să fiu.

30. Da, dragă prietene, ai făcut bine că m-ai oprit și m-ai îndemnat să mă întorc, căci dacă aș fi ajuns în mijlocul alor mei cu această prostie a mea – pe care abia acum o recunosc pe deplin – oh, ce efecte dezastruoase ar fi avut ea, căci prostia naște prostie, iar adevărul nu are decât de suferit!

31. De aceea, te rog să nu mai îmi spui că sunt trezit, ci doar un prost adormit, căci cu cât mă gândesc mai mult la mine însumi, cu atât mai prost realizez că sunt.

32. Într-adevăr, pornind de la premisa că datorită principiului meu, am putut avea acea experiență beatifică alături de Tatăl preasfânt, m-am grăbit să trag concluzia că sunt deja trezit, în timp ce acum îmi dau seama cu claritate cât de puțin a înțeles inima mea din cuvintele glorioase rostite de gura Tatălui preasfânt, deși le-a plantat înlăuntrul ei, ca semințe vii și glorioase ale eternei iubiri, și implicit, ale vieții eterne.

33. O, prietene Abedam, iartă-mă așadar pentru incapacitatea mea de a-Ți răspunde. Amin!”

34. La care, străinul Abedam i-a răspuns: “Ascultă, credinciosul Meu tiz, sunt pe deplin satisfăcut de răspunsul tău, căci Mi-ai explicat cu adevărat cât se poate de clar, răspunzând la fiecare punct al întrebării Mele, ceea ce face din nou să ne potrivim perfect.

35. Tu Ți-ai dat seama că îți mai lipsesc încă multe lucruri, smerindu-te în inima ta, așa cum trebuie. Ți-ai vizualizat principiul în lumina corectă, iar Eu doresc să le fiu de folos tuturor prin cuvintele și acțiunile Mele.

36. Spune-mi – și judecă singur – nu-i așa că suntem făcuți unul pentru celălalt, ca și cum Eu aș fi alături de tine dintru eternitate, creându-te pe tine numai de dragul Meu?”

37. Iar Abedam i-a răspuns, plin de bucurie: “Da, da, exact la fel simt și eu, ca și cum aș fi fiul tău, iar tu, tatăl meu.

38. Mult iubitul meu prieten, Abedam, mai am de asemenea sentimentul că noi nu am putea fi separați întru eternitate, și că eu nu m-aș putea niciodată descurca fără ajutorul tău. De aceea, doresc să fiu împreună cu tine nu doar temporar, ci și în eternitate”.

39. Străinul Abedam i-a răspuns: “Iată, din nou Mi-ai luat-o înainte. De vreme ce am venit la tine, aceasta a fost și dorința Mea, și implicit voința Mea.

40. Dar iată, aud imnuri de laudă. Se pare că ne-am apropiat de destinația noastră. De aceea, controlează-te și fă-mi cunoștință cu Adam și cu ceilalți. Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 148 - SOSIREA STRĂINULUI ABEDAM ÎN TABĂRA PATRIARHILOR
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.12.2010, 03:33 View PostDownload Post

Capitolul 148
SOSIREA STRĂINULUI ABEDAM ÎN TABĂRA PATRIARHILOR
(10 noiembrie 1841)

1. “Da, într-adevăr, a apărut deja zidul prăbușit – spuse Abedam cel cunoscut – și mi se pare că sunt cu toții adunați acolo. După câte văd, Enoh le adresează copiilor de la miazănoapte un discurs de rămas-bun. Da, da, el vorbește cu Jura, Ohorion și Bhusin.

2. Haide să mergem la ei fără întârziere! Poate mai putem auzi câteva cuvințele, care ne-ar putea fi de folos și nouă; haide așadar să ne grăbim”.

3. Străinul Abedam i-a spus atunci lui Abedam cel cunoscut: “Ascultă, mult iubitul Meu prieten, de ce atâta grabă când am ajuns deja?

4. Cât despre discursul lui Enoh, ultimele sale cuvinte nu ne vor fi de prea mult folos, de vreme ce am pierdut începutul; la ce ar folosi pietrele de sus ale unui altar, dacă temelia acestuia nu a fost așezată?

5. Ai văzut vreodată o zi începând la apus, sau vreun copac care începe să crească de la vârf în jos, dezvoltându-și apoi trunchiul și rădăcinile?

6. La ce i-ar folosi cuiva să-și acopere capul cu o basma, dacă el nu are nimic cu care să-și acopere restul corpului?

7. Iată, din toate aceste motive, Eu cred că ar fi mai bine să-l lăsăm pe Enoh să-și încheie mai întâi discursul și să așteptăm aici, pentru a nu-i deranja pe ceilalți”.

8. Abedam cel cunoscut a rămas cât se poate de satisfăcut de acest răspuns și i-a spus străinului Abedam: “Mult iubitul meu prieten, eu cred că prin înțelepciunea și puterea cuvintelor tale, care sunt de asemenea și extrem de melodioase, tu ai putea să mă conduci chiar prin foc, ba te-aș urma chiar până pe fundul mărilor și al oceanelor fără să-mi pară rău.

9. Adevăr îți spun, mult iubitul meu prieten, nu numai înfățișarea ta, ci și modul în care vorbești este extraordinar de asemănător celor ale Tatălui – știi la cine mă refer; singura diferență este că tu ești mult mai viguros din punct de vedere fizic decât era Tatăl. El părea mult mai slab și mai mic decât tine – vreau să spun, ca să mă înțelegi corect – din punct de vedere fizic, ca persoană. Desigur, nu vorbim aici despre ființa Lui spirituală, a cărei putere este și va fi de-a pururi infinită”.

10. Iar străinul Abedam i-a răspuns: “Așadar, acum observi diferența și similitudinile dintre Mine și Tatăl?

11. Da, da, ai dreptate, exact așa stau lucrurile! Dar ce crezi, mult iubitul Meu prieten, despre figura Lui mică și slabă? Eu unul cred că dacă acest Tată s-a revelat pe Sine copiilor Săi în această înfățișare oarecum stranie numai pentru a le arăta cum arătau inimile lor, aceasta ar putea fi o explicație pertinentă.

12. Iar dacă El s-ar întoarce la copiii Săi pe neașteptate, găsind inimile lor mai libere și mai întărite întru iubire – oare nu ar lua Tatăl o înfățișare mai viguroasă decât înainte, caz în care El ar arăta exact ca Mine?

13. Căci Eu cred că înfățișarea Tatălui în fața copiilor Săi ar depinde întotdeauna de cât de mare sau de mică este iubirea lor pentru El. Ce crezi în această privință?”

14. Abedam cel cunoscut a rămas uimit în fața acestei noi profunzimi de gândire și i-a spus lui Abedam: “O, prietene! Trebuie să admit deschis că oricât de misterioase mi se păreau înainte cuvintele tale, acum semnificația lor mi-a devenit cât se poate de clară.

15. Cât de incredibil de înțelept ești tu! Adevăr îți spun, inima mea nu ar fi înțeles niciodată singură ceea ce tocmai mi-ai explicat.

16. Sunt deja convins că Adam, Enoh și toți ceilalți vor fi uluiți și își vor deschide larg ochii și urechile atunci când vei vorbi tu. Căci, după părerea mea, oricine te-ar auzi vorbind ar fi convins că întâlnirea ta cu Tatăl te-a trezit complet, asta dacă nu cumva – o, te rog să nu mă înțelegi greșit! – tu ești chiar Tatăl Însuși! Te rog să mă crezi, dragă prietene, că am spus ceea ce am spus numai de dragul comparației.

17. Da, într-adevăr, alături de tine nu-mi voi atrage dizgrația patriarhilor.

18. În ceea ce mă privește pe mine, trebuie să recunosc că sunt copleșit de fericire, iar dacă ar fi să-mi întreb iubirea: „Spune, pe cine iubești tu mai mult, pe Tatăl sau pe prietenul tău?‟, aceasta ar răspunde: „Deși am primit tot ceea ce am de la Tatăl, totuși, îi iubesc deopotrivă pe Tatăl și pe acest prieten, fără nici o deosebire.

19. O, Adam, o, Enoh, o, voi, toți cei vii, veți fi uluiți și consternași în fața acestei înțelepciuni!

20. Iată însă, dragul meu prieten, Enoh și-a încheiat discursul și s-a înclinat în fața altarului și a patriarhilor; dacă ești de acord, aș dori să te prezint”.

21. La care, străinul Abedam i-a răspuns: “Ascultă, Abedam, du-te mai întâi singur și anunță-Mă. Întoarce-te apoi la Mine cu veștile cele bune și prezintă-Mă patriarhilor. Amin!”

22. Abedam a plecat imediat către patriarhi și le-a povestit tot ce s-a întâmplat în scurtul răstimp de când a părăsit acest loc. Au rămas cu toții cât se poate de surprinși, inclusiv Enoh, care l-a întrebat pe loc: “Iubitul meu Abedam, frate întru Dumnezeu Emanuel Abba! Povestește-mi pe scurt în ce măsură ți-au afectat cuvintele lui inima?”

23. Abedam a răspuns: “Frate Enoh, într-adevăr, după cum i-am spus și lui, eu unul nu am găsit nici o diferență între el și Emanuel.

24. Pe scurt, eu, care atunci când am plecat de aici mă consideram o ființă trezită, vă spun că prin comparație cu înțelepciunea lui incredibil de clară și de înaltă, cu adevărat supremă, starea mea de trezire nu pare altceva decât prostie, orbire, și întreaga nebunie care derivă din acestea.

25. De aceea, îți spun, iubite frate Enoh, bucură-te din inimă, căci prezența lui îți va face și ție o mare plăcere.

26. Dar a sosit timpul să îl aduc și să vi-l prezint”. Enoh l-a întrebat pe Abedam dacă i-ar fi permis și lui să vină și să-l întâlnească pe străin.

27. Abedam a fost de acord din toată inima. Și astfel, în curând, cei doi au ajuns la străinul Abedam, care le-a urat bun sosit.

28. Atunci, străinul Abedam l-a întrebat pe Enoh: “Mult iubitul Meu Enoh, iată, s-a întunecat. Voi sunteți pe punctul de a pleca din acest loc atât de sfânt. Ne este oare îngăduit, Mie și tizului Meu, să vă însoțim către înălțimi, să rămânem peste noapte împreună cu voi și să celebrăm Sabatul Domnului împreună? Căci iată, auzind tot ce s-a petrecut aici, în Mine s-a trezit o mare aspirație de a vedea copiii treziți ai marelui și sfântului Părinte, și să ascult cuvintele vii izvorâte din inimile lor”.

29. La care, Enoh i-a răspuns: “O, prietene și frate al meu, încă necunoscut mie! Pentru oaspeți de seama ta, noi avem multe locuințe acolo sus, în munții. Tu vei locui în mijlocul nostru nu doar astăzi și mâine, ci de-a lungul tuturor timpurilor, în întreaga eternitate.

30. Prietenii Tatălui sunt simultan și prietenii noștri. Iar cei pe care El i-a trimis la noi vor locui împreună cu noi de-a pururi. Dar a sosit timpul, așa că dacă îți face plăcere, urmează-mă. Facă-se însă voia ta! Amin!”

31. Cei trei au plecat, iar după ce au ajuns la patriarhi, aceștia le-au urat bun sosit, adunându-se în jurul celor doi Abedam. Întrucât Abedam mergea chiar în spatele lui, Adam s-a întors și l-a întrebat pe străinul Abedam:

32. “Dragul nostru prieten, fii binevenit printre noi și oaspete al iubirii noastre! De vreme ce ai venit la noi – după cum ne-a povestit tizul tău – din regiunea de dimineață, spune-mi, dacă nu ai nimic împotrivă, ce mai fac copiii de acolo și cine este vrednicul tău părinte, ca să știu din ce linie a descendenților mei cobori”.

33. La această întrebare a lui Adam, Abedam cel cunoscut i-a făcut un semn lui Enoh, căruia i-a spus: “Mult iubitul meu frate Enoh, ascultă acum, deopotrivă cu urechile și cu inima”.

34. Enoh i-a mulțumit pentru observație. Dar străinul Abedam i-a răspuns astfel lui Adam: “Ascultă, Adam, în ceea ce privește prima ta întrebare, tu ai răspuns deja prin modul în care Mi-ai pus-o. Și de vreme ce și tu aparții celor treziți, sunt convins că acest lucru îți este pe deplin clar. Sau poate că nu știi cine sunt numiți „copiii dimineții (de la răsărit)‟?

35. În cazul în care într-adevăr nu știi, lucru care ar scuza întrucâtva întrebarea ta – îngăduie-Mi, tată Adam, cam slăbuț㠖, răspunsul Meu va fi pe măsură, adică la fel de slăbuț, spunându-ți că toți copiii dimineții sunt lucizi și sănătoși, majoritatea așteptând cu nerăbdare ziua de mâine.

36. În ceea ce privește însă a doua ta întrebare, ea pare să fie o capcană pe care Mi-ai întins-o. Dar te asigur, nu îți va fi ușor să mă prinzi nepregătit. Îți spun: mai ușor ți-ar fi să prinzi un uliu în zbor decât pe Mine. Noroc că Mi-ai pus întrebarea din iubire, căci în caz contrar, răspunsul Meu ar fi fost extrem de dur.

37. Spune-Mi, dacă eu te-aș întreba pe tine acest lucru, ce Mi-ai răspunde?

38. Iată, în calitatea ta de ființă trezită, ar trebui să-ți fie limpede dacă Eu am un tată sau nu; sau poate că mai dormi încă?”

39. Adam a rămas uluit în fața acestui răspuns și nu a mai îndrăznit să-l întrebe pe străin altceva.

40. Atunci, Enoh i-a spus lui Abedam cel cunoscut: “Dar dragul meu frate! Oare chiar nu ți-ai recunoscut încă tizul?”

41. Abedam i-a răspuns cu un „nu‟ consternat. Atunci, Enoh i-a spus: “Adevăr grăiesc, nici o altă parte a omului nu rămâne atâta vreme în prostrație ca inima sa. O, Doamne, câtă răbdare trebuie să ai cu noi, cei atât de slabi! Amin! Abedam, eu cred că cei treziți sunt încă cât se poate de adormiți. Înțelegi ce spun acum?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 15 of 19  [ 189 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 14, 15, 16, 17, 18, 19  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !