Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 14.11.2019, 01:05
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 3 - Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5 ... 23, 24, 25  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 30 - Iisus îi atrage atenția lui Cyrenius asupra vorbelor lui Matael
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.12.2010, 03:41 View PostDownload Post

Capitolul 30
Iisus îi atrage atenția lui Cyrenius asupra vorbelor lui Matael

1.Atunci, Cyrenius Mi s-a adresat Mie: “Doamne și Stăpâne, ce spui Tu despre toate acestea? Ce trebuie să înțelegem noi din vorbele auzite? Oare Matael spune chiar adevărul adevărat? Tu ești cel care poate să-și dea seama cel mai bine!”

2. Eu i-am răspuns: “Nu ți-am spus încă dinainte că e bine să-l ascultați? Daca aș fi văzut că rostește neadevăruri, cu siguranța nu v-aș fi îndemnat astfel. De aceea, ascultați-l în continuare pe Matael. Are o limbă ascuțită, dar ceea ce spune, spune bine; cu un asemenea elan, ajungi mult mai repede la țărm, chiar și pe o mare învolburată, decât cu orice vâslă!

3. Dar ascultați-l în continuare, căci până acum n-a vorbit decât în parabole. Dacă se mai încălzește însă puțin, vă va aduce sigur și alte argumente!”

4. Cyrenius: “Pentru asta mulțumesc dinainte! Drept diavoli tot ne-a etichetat deja! Ce altceva mai rău ar mai putea spune despre noi? Nu este oare un lucru lăudabil din partea mea că vreau să mă îngrijesc de amărâții aceștia cinci și de viitorul lor pământesc? Și pentru asta ei ne fac un tărăboi cum Tu nu ne-ai făcut niciodată!

5. Ei bine, pe Matael ăsta nici n-am de gând să-l mai ascult. Concepția sa despre viață poate fi în fond destul de bună; ea nu este însă adecvată condițiilor de pe pământ, dacă omul nu se poate îngriji nici un pic de trupul său pământesc!

6. Sigur, oameni ca profeții și vechii patriarhi s-au putut dedica exclusiv doar pregătirilor pentru viața lor veșnică, fiindcă de necesitățile lor trupești s-au îngrijit alții, cărora puțin le pasă la urma urmei dacă există sau nu o viață veșnică a sufletului! Ei primeau doar legile pe care trebuiau să le respecte, fără a afla vreodată motivul pentru care trebuiau să realizeze cutare sau cutare lucru.

7. Pentru milioane de oameni acest lucru a fost suficient, cu sau fără perspectiva vreunei vieți veșnice, și, dintr-o dată, pentru noi nu mai este acum de ajuns?!

8. Iar dacă pentru noi nu mai este suficient, atunci în mintea oricărui om care are în inima lui chiar și numai o fărâmă de iubire pentru aproapele său se naște inevitabil întrebarea: cine oare le va răsplăti la urma urmelor pe acele milioane de bieți amărâți pentru faptul că, în ciuda respectării întocmai a tuturor legilor, ei n-au avut parte decât de o moarte veșnică? Dacă ei au fost opera unei întâmplări, atunci învățătura poate avea un bun temei. Dar dacă au fost toți acei oameni o creație a unui Dumnezeu preaînțelept și preabun, atunci cu siguranță că trebuie să existe și o altă cale, mai practică, pentru ca toți oamenii să dobândească viața veșnică; iar dacă nu există o alta, atunci întreaga viață este cel mai dezgustător lucru dintre toate cele pe care rațiunea omenească le poate califica drept dezgustătoare și condamnabile!

9. Căci, dacă viața veșnică este dată doar aceluia care și-o poate dobândi oarecum pe seama a mii de alți oameni, nevoiți să se spetească pentru un astfel de erou destinat vieții veșnice, doar pentru ca acesta să poată beneficia apoi numai el însuși de ea, atunci eu, în ceea ce mă privește, nu mai revendic nici măcar o fărâmă dintr-o asemenea viață veșnică, ci prefer deplina moarte. Cam aceasta este așadar părerea mea.

10. Învățătura Ta, Doamne și Stăpâne, îmi place, o iubesc și o prețuiesc; căci prin ea am alături de mine un sprijin atotputernic pentru cazul că aș fi cuprins de slăbiciune. După învățătura lui Matael însă, nu mă pot bizui pe nimeni altul decât pe mine însumi. Doar eu singur îmi pot acorda sau pot pierde viața veșnică, în condițiile în care un Dumnezeu oarecare nu are nimic altceva de făcut pentru mine decât să urmărească, cu supărare sau cu bunăvoință în privire, cum un biet muritor se chinuie din răsputeri să se salveze din ghearele morții și străbate, pe drumuri dintre cele mai întortocheate, pline de spini, de stânci ascuțite și de târâtoare otrăvitoare, calea spre viața veșnică!

11. Nu, nu, asemenea lucru nu este cu putință; este o nebunie învățătura aceasta despre viața veșnică! Ei bine, dacă mi-aș putea închipui un dătător de viață veșnică, iar acesta, asemenea Ție, Doamne, să ne poată reda viața chiar și aici, pe pământ, de îndată ce vrea acest lucru, atunci aș face totul pentru ca odată și odată el să-mi poată da viața cea veșnică. Dar dacă sunt nevoit să mi-o caut chiar eu, descoperind-o bucată cu bucată prin cele mai abisale adâncuri ale înțelepciunii profeților, atunci, precum spuneam, chiar nu mai vreau să știu nimic despre vreo viață veșnică! Acestea le declară Cyrenius, guvernator general al Romei pentru Celosiria și pentru toate țările din Asia, Africa și o bună parte din Grecia!”

12. Iar Eu atunci i-am răspuns: “Prietene, de data aceasta chiar că te-ai depășit pe tine însuți în rostirea a tot felul de vorbe goale. Doar știi prea bine ce au fost cei cinci; și sper că știi de-acum și din care pricină!

13. Eu însă i-am curățat acum de tot răul și am aprins în ei singura lumină adevărată și neîndoielnică a vieții; și am închis în felul acesta drumul pe care ar mai fi putut ajunge la ei oaspeții cei nemernici alungați de Mine, spre a le face din nou rău.

14. Acum cei cinci sunt prin urmare întru totul curați și pot distinge în propriul lor suflet cele mai subțiri fire ale vieții, așa cum a fost ea creată de fapt încă dintru începuturile primordiale. Iar ceea ce știu ei spun acum deschis tuturor, ceea ce în timpuri străvechi nu le era dat prea multor oameni s-o facă, ci doar unui număr mic; cum poți să te superi pe ei pentru acest lucru?!

15. Căci, iată, ceea ce spun ei sunt de fapt exact aceleași lucruri pe care vi le-am spus Eu însumi vouă, doar că ei rostesc adevărurile cele mai crude.

16. Încearcă așadar mai întâi să descoperi adevărul adevărat din spusele lor, și abia apoi supără-te, dacă mai poți; acum însă, când cele spuse de ei ți se par încă de neînțeles, nu ai deloc dreptate cu supărarea ta. Lasă-l pe Matael să spună mai departe și se va vedea apoi dacă ceea ce spune el are vreo valoare practică sau nu, ori vine să contrazică în vreun fel învățătura Mea!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 31 - Matael vorbește despre calea spre adevărata viață
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.12.2010, 03:46 View PostDownload Post

Capitolul 31
Matael vorbește despre calea spre adevărata viață

1. Cyrenius a spus: “Bine, am să ascult, deși voi fi un judecător foarte sever!

2. Spune-mi, prin urmare, înțeleptule Matael, dacă lucrurile stau într-adevăr așa cum le-ai prezentat tu mai înainte, la ce se pot aștepta atunci milioanele de oameni care nu au nici o idee despre toate acestea și alte multe milioane care se vor naște în urma lor pe pământ și care, de asemenea, nu vor afla nici o vorbă despre ele? Cum va fi cu viața lor cea veșnică?”

3. Iar Matael a răspuns: “Foarte bine! Căci și ei au avut acces cu toții la o anumită cunoaștere, care le-a fost suficientă pentru a le păstra vie imaginația sufletului. Și într-o astfel de imaginație își întemeiază apoi, cu timpul, viața sufletul și trăiește în ea ca într-un vis și poate trăi într-un asemenea vis mii de ani.

4. Dar asta nu este încă nici pe departe o adevărată viață veșnică. Aceste suflete vor fi supuse, în lumea spiritelor, dacă vor dori să acceadă la o adevărată viață veșnică, la mult mai multe încercări și vor fi nevoite să ducă lupte mult mai grele decât este lupta de care am amintit mai înainte doar în treacăt.

5. Cel care străbate calea aceasta, încă pe pământ fiind, acela va dobândi acea viață cu adevărat veșnică în toată limpezimea și puritatea ei, chiar dacă nu mică îi va fi osteneala, căci va fi nevoit să manifeste o înțelepciune de viață desăvârșită. El va putea reuși aceasta chiar după numai câțiva ani, ceea ce altminteri, în starea de amorțire a sufletului, el ar fi putut dobândi abia în sute, dacă nu chiar în mii de ani, dacă lucrurile merg bine. Este suficient însă ca doar ceva să nu meargă așa cum trebuie, și atunci sufletul foarte corupt va continua să trăiască, eternitate după eternitate, aceeași viață mizeră de vis, în care nu se va percepe decât pe sine și bietele năluci ale propriei sale imaginații, și nimic altceva adevărat și real din afara propriei sale existențe; și, pe lângă aceasta, experiențe dintre cele mai nefericite îl vor convinge că este înconjurat numai de dușmani de care nu se poate apăra, pentru că nici măcar nu-i poate găsi, așa cum un orb nu poate zări din care parte se apropie vreun dușman sau din care parte îl pândește un pericol!

6. Vezi însă că nici un asemenea orb nu este până la urmă, cu toată orbirea sa, întru totul neajutorat; căci fantezia sufletului său se dovedește uneori a fi ea însăși o lumină, și atunci orbul vede lucruri care, astfel iluminate, apar asemenea lucrurilor din natura; ele însă nu sunt persistente, la fel cum nici lumina lor nu este. Ea ba luminează, ba devine mată, și adeseori se stinge cu totul, astfel încât orbul ajunge pentru un timp complet lipsit de lumină.

7. Vezi tu, la fel se petrec lucrurile și cu sufletul, în izolarea sa completă; el ba are parte de lumină, ba iarăși de noapte. Dar nici lumina și nici noaptea nu reprezintă în suflet un adevăr anume, ci doar o reflexie temporară a tot ceea ce sufletul absoarbe în sine, fără știrea și voința sa, din sfera exterioară, așa cum o picătură de rouă absoarbe în sine imaginea soarelui. Atunci picătura este, ce-i drept, luminată, dar ea nu are acea conștiință care să-i permită să poată recunoaște de unde a pătruns lumina în materia ei.

8. Ceea ce îți spun eu aici, și în numele celor patru frați ai mei, este concluzia încercărilor trăite de noi, îmbinate cu atât de multă suferință, și ea este în stare să separe viața aparentă de cea adevărată și liberă.

9. Ai în fața ta o viață chinuită și plină de constrângeri, pe de o parte, și una spontană și liberă, și de aceea dumnezeiască, pe de altă parte. Pe care o vei alege, aceasta depinde numai de voința ta. Dar lucrurile așa stau în fapt, și nici un Dumnezeu nu-ți va putea arăta o altă condiție de viață adevărată.

10. Și, iată, îți mai spun un lucru: sufletul meu, care devine de-acum tot mai clarvăzător, a ajuns acum să vadă și să-L recunoască pe Mântuitorul care nu cu mult înainte m-a eliberat, prin puterea voinței Sale dumnezeiești, de o mulțime de dușmani nevăzuți; ei bine, El reprezintă mai mult decât întregul univers vizibil al creației.

11. El, care de veșnicii se cunoaște pe Sine ca punct central al întregii existențe și vieți, dorește acum să-și confirme viața Sa și, prin aceasta, pe cea a tuturor oamenilor, prin propria Sa viață trăită; dar nu va putea realiza acest lucru decât printr-o și mai mare dăruire. El va renunța așadar la viața aceasta momentană a Sa, pentru ca, prin această renunțare, să ajungă la măreția veșnică a întregii existențe atât pentru Sine, cât și pentru toți oamenii. Și abia atunci toate creaturile vor ajunge oarecum la o nouă viziune și la o nouă ordine lăuntrică; dar va rămâne încă valabilă teza; «Fiecare din voi să ia pe umerii săi povara greșelilor sale și să Mă urmeze!» înțelegi acum lucrurile acestea?”

12. Iar Cyrenius a răspuns, puțin mâhnit: “Da, te-am înțeles acum și sunt nevoit să recunosc că ai rostit adevărul; ceea ce nu înseamnă că acele condițiile de viață nu îmi par în continuare greu ele acceptat!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 32 - Despre unitatea vieții veșnice
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.12.2010, 04:00 View PostDownload Post

Capitolul 32
Despre unitatea vieții veșnice

1. Atunci Matael a spus: “Este drept că descrierea unui asemenea mod de viață nu-ți poate încânta urechea precum fabulele dintr-o fantezie de primăvară, în care viața plutește asemenea păsărelelor prin văzduh sau asemenea fluturilor ori a musculițelor efemere, care zboară din floare în floare și sorb din cupele acestora rouă cea dulce. Tocmai de aceea însă, nici nu putem numi o asemenea viață de plăceri decât o viață efemeră, în primul rând aproape deloc conștientă de sine, și care, în al doilea rând, nici nu este de fapt o adevărată viață. Și, în definitiv, la ce i-ar folosi omului o asemenea viață de fluture? Gândește-te numai la durata unei astfel de vieți! Șaptezeci, optzeci, poate chiar nouăzeci de ani înseamnă deja o vârstă foarte înaintată, trupul este de acum foarte slăbit și neajutorat; este de ajuns o pală de vânt mai puternică și gata cu el!

2. Și ajungi să te întrebi: ce urmează după aceea? Dar cine oare ți-ar putea oferi răspunsul exact dacă tu însuți n-ai făcut, de-a lungul întregii tale vieți, totul pentru ca existența ta dinaintea acestei năbădăioase pale de vânt să se constituie ea însăși pe de-a-ntregul, înlăuntrul tău, într-un răspuns viu la această întrebare? Dacă ai găsit însă răspunsul acesta sfânt în tine însuți, atunci este sigur că nu vei mai apela cu teamă în suflet la vreun altul, întrebându-l: ce va fi după, atunci când viața aceasta va lua sfârșit?

3. De aceea, este absolut necesar să nu-ți lași apa vieții să zacă necontenit în răcoarea atât de plăcută trupului, ci - la foc cu ea, pentru ca să înceapă să fiarbă și să se înalțe în aburi denși, transformându-se într-o viață nouă, căci altminteri totul este zadarnic. Și, oricât de neplăcut ți-ar suna în ureche cuvintele mele, adevărul rămâne îți veci tot adevăr - și numai pe calea lui se poate ajunge la adevărata și deplina libertate, fără ele care viața veșnică este de neconceput!”

4. Atunci Cyrenius a spus pe un ton de-acum mai moderat: “Da, da, bunule prieten Matael, văd bine acum că tu deții adevărul cel mai deplin despre viață și nu ți se poate aduce nici un fel de obiecție! În sfera ta, tu ești deja în întregime familiarizat cu viața și cu problemele ei. Oameni ca noi însă sunt încă departe de așa ceva!

5. Sigur că nu ne putem dori altceva decât ca tu să-ți cuprinzi într-un fel de sistem întreaga ta experiență de viață, pe baza căruia să ne putem învăța apoi copiii să ajungă - pe această cale - mult mai ușor la ținta la care omului matur îi este mult mai greu să ajungă!”

6. Matael: “Ceea ce dorești tu a fost în parte deja făcut și va fi făcut în continuare într-o și mai mare măsură! Uite, marele și puternicul Mântuitor, care ne-a vindecat pe noi, a făcut deja toate pregătirile pentru aceasta. E drept că noi cinci cunoaștem de-acum calea, dar nu este un lucru deloc ușor ca întreaga știință să fie pusă la dispoziția tuturor într-un sistem, spre învățătură; pentru oameni ca tine vom realiza totuși acest lucru! Căci pentru un om aflat deja pe calea adevărului, în toate privințele, nimic nu este cu adevărat imposibil. Fiindcă viața cu adevărat liberă este una singură, fie că este cuprinsă în Dumnezeu, într-un înger sau într-un om.

7. Evident că și între diferitele vieți libere deja desăvârșite există încă diferențe uriașe; o viață care abia a început să se cunoască pe sine, de pildă, nu poate fi atât de puternică, desigur, ca una care s-a cunoscut și care s-a înțeles pe sine încă de o veșnicie, în toată măreția și în toată profunzimea celui mai limpede adevăr. O asemenea viață ajunge să stăpânească întregul infinit, iar corpurile cerești, cu tot ceea ce poartă pe ele, se supun toate unei asemenea forțe vitale.

8. Atât de departe, prietene, noi cu siguranță nu vom ajunge niciodată prin noi înșine; însă într-o comuniune cu acea forță vitală vom putea realiza și noi până la urmă, prin propriile noastre puteri, ceea ce realizează viața aceasta mare și veșnică a lui Dumnezeu însuși. Există totodată și anumite forțe vitale desăvârșite, care se pare că sunt primele în ierarhia imediat următoare forței vitale veșnice a lui Dumnezeu.

9. Iar aceste forțe sunt cu mult înaintea forței noastre vitale, oricât de liberă și de conștientă de sine ar fi aceasta; noi îi numim «îngeri» mesageri. Iar ei sunt cei ce ne fac cunoscută forța vitală divină veșnică. Noi îi vom putea ajunge din urmă doar atunci când vom deveni una cu forța vitală divină veșnică.

10. Tu nu vei fi nevoit însă să înduri atât de multe câte am îndurat noi pentru a obține ceea ce avem acum, și totuși vei obține și tu ceea ce avem noi. Căci, pentru sufletele de pe acest pământ, care este de-acum o patrie a lor, lucrurile sunt mult mai ușoare decât pentru cei care au fost aduși încoace dintr-o lume superioară.

11. Dar astfel a fost hotărât pentru vecie în existența eternă a lui Dumnezeu, ca tocmai acest minuscul pământ să devină scena milostiveniei Sale și, în felul acesta, întreaga infinitate va trebui să pătrundă în ordinea aceasta nouă, adaptându-se ei, în măsura în care dorește să fie parte din fericirea veșnică, de necuprins, a forței vitale divine unice; astfel că trebuie să i ne supunem, oricât de mult ne-ar costa!

12. E drept că, dacă pentru noi tortura n-ar fi luat sfârșit (lucru de care nu ne-am dat seama însă decât după un timp), atunci fără îndoială că am fi preferat de o mie de ori moartea definitivă decât să fim nevoiți să mai îndurăm chiar și numai câteva zile în plus acea viață chinuită, de nedescris, chiar dacă prin ea am fi ajuns apoi foarte repede la întreaga fericire veșnică!

13. Dar, așa cum începem să înțelegem din ce în ce mai bine, marele Mântuitor a pus capăt suferințelor noastre chiar înainte de termenul stabilit, lucru pentru care noi suntem tot mai fericiți, și acum înțelegem că mărețul Duh Sfânt, al lui Dumnezeu a dorit cu adevărat să facă și va și face din pământul acesta o scenă a milostiveniei Sale - totodată însă, din păcate, și o scenă a marilor prigoniri, a aroganței, a trufiei și a dușmăniei împotriva a tot ceea ce este puritate spirituală, bunătate și adevăr!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 33 - O proorocire a lui Matael
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.12.2010, 04:04 View PostDownload Post

Capitolul 33
O proorocire a lui Matael

1. (Matael): “Ei bine, prietene, pământul acesta va trăi încă timpuri atât de întunecate, încât chiar și Satana se va feri să-i mai viziteze pe oameni, sub orice înfățișare ar putea-o face. Dar printre oameni vor exista și dintre aceia care, orbi fiind, vor vedea mai bine, și surzi fiind, vor auzi mai bine decât o vom putea face noi cu ochii și urechile deschise.

2. Și va veni odată o vreme în care oamenii vor putea defini forța vitală a aburului din apă pe grade, și vor ști să îmblânzească acest abur precum își îmblânzesc arabii caii, și îl vor folosi pentru muncile cele mai grele; și vor pune apoi forța aceasta vitală ascunsă în apă să tragă la jug în fața mașinilor lor complicate, alergând apoi cu ele atât de repede cum aleargă o săgeată scăpata din arc.

3. Iar marile corăbii vor merge și ele cu ajutorul forței vitale a apei, și ea le va face să alunece mult mai repede pe valurile mării decât un uragan, ba până la urmă corăbiile vor înfrunta prin ea chiar și uraganul, trecând victorioase chiar prin centrul lui, fără a suferi vreo stricăciune mai însemnată. Doar stâncile sau bancurile de nisip vor mai constitui pericole pentru călătoriile acestea rapide.

4. Nu mult după aceea însă va începe să fie foarte rău pe pământ pentru viața oamenilor. Căci pământul va fi tot mai puțin roditor, vor urma scumpiri mari, războaie și foamete, lumina credinței în adevărul cel veșnic va păli tot mai mult, iar flacăra iubirii se va stinge și ea și se va răci, și atunci va veni ultima judecată a focului asupra pământului!

5. Ferice atunci de aceia care nu-și vor fi irosit aburii apei vieții dinlăuntrul lor doar pentru obținerea de câștiguri pământene; căci atunci când flăcările marii Judecăți se vor revărsa din ceruri, pe ei nu-i vor putea pârjoli, căci apa vieții din ei îi va păzi de ele.

6. Iar abia după aceea adevărata pace a vieții și ordinea lui Dumnezeu își vor da pentru totdeauna mâna și nu va mai exista deloc învrăjbire și ceartă între cei care vor locui pe pământul de-acum purificat alături de îngerii lui Dumnezeu, Chiar dacă trupurile noastre putrede și neputincioase nu vor putea fi martorii a tot ceea ce ți-am proorocit eu acum, este sigur că sufletele noastre clarvăzătoare și receptive vor reuși acest lucru.

7. Nu ți-aș fi spus toate acestea, dar simt un imbold în inimă să o fac, sau mai bine zis în sufletul meu. Iar imboldul acesta vine fără îndoială de acolo de unde a venit și vindecarea noastră! începi oare să mă înțelegi mai bine?”

8. Cyrenius a răspuns: “Ei bine, iată-ne de-acum înțelegându-ne perfect unii cu alții; sper să mai aflu și multe altele ele la voi și cred că am dat o mare lovitură cu voi! Rămâne deci așa cum am vorbit; eu mă voi îngriji de necesitățile voastre pământești, iar voi vă veți îngriji de împlinirea cerințelor mele sufletești, precum și ale întregii mele case, care este foarte mare.

9. Firește că, din partea mea, este o răsplată prea mică pentru ceea ce veți face voi pentru mine și familia mea; dar cine este vinovat de faptul că în lumea aceasta nu te poți achita cu ceva mai de preț pentru un atât de mare dar întru veșnicie? Așadar, sunteți mulțumiți?”

10. Matael: “O, cum mai poți întreba? Atunci când putem fi de folos cuiva, noi suntem fără îndoială mai mult decât mulțumiți. Dar nici darul pământean nu trebuie subestimat atunci când el vine dintr-o inimă bună și este făcut în numele binelui și al adevărului; fiindcă, prin cel care îl face și prin motivul care a stat la temelia lui, el dobândește o valoare spirituală absolut desăvârșită, ajungând să îl egaleze pe cel spiritual,

11. Acolo unde materia susține spiritul, așa cum spiritul susține materia, acolo totul devine până la urmă spirit, și fiecare se exteriorizează apoi prin celălalt pol, în cea mai deplină binecuvântare a lui Dumnezeu.

12. Acolo însă unde darul spiritual este făcut, ca în Templul din Ierusalim de pildă, doar de dragul unei recompense materiale, iar cel material de dragul celui spiritual, însă tot cu gândul la o răsplată materială, acolo totul devine până la urmă material, nu mai conține nici un strop de valoare spirituală și nu va putea dobândi nicicând binecuvântarea lui Dumnezeu!

13. Deci nu-ți face griji că răsplata ta materială ar putea fi prea neînsemnată pentru darurile noastre spirituale către tine. Căci, prin cel care o face și prin scopul în care este făcută, ea dobândește, după cum am spus, o valoare spirituală, iar binecuvântarea de sus îi va fi dată cu prisosință, atât într-o formă spirituală, cât și într-una materială. Fiindcă Duhul Sfânt este stăpânul etern, inclusiv asupra întregii materii, și doar El singur o poate reînsufleți, când și cum va voi să o facă; iar materia, în fapt, nu este nici ea decât un spirit complet orb, lipsit total de libertate, și care trebuie să se supună spiritului de viață cel pe deplin liber al lui Dumnezeu, de la a cărui forță nețărmurită vine de fapt judecata asupra întregii materii!”

14. Cyrenius: “O, perfect și grozav. Acum nu v-aș mai lăsa din mână pentru nimic în lume! Și sper de asemenea că vom ajunge să ne înțelegem tot mai bine și că ne vom deveni unul altuia tot mai prețioși! Acum însă, să-i aducem toată lauda și prinosul nostru de iubire Domnului pentru faptul că s-a îndurat de voi și v-a adus în felul acesta către mine. Căci, fără El, noi am fi fost cu toții practic pierduți pentru vecie!”

15. Toți cei cinci au spus: “Amin, căci doar El singur este demn de toată slava, de toată lauda și iubirea, nu doar de pe acest pământ, ci din întreaga infinitate! El singur este acela care transformă acum întreaga nemărginire! Slăvit fie în veci numele Său!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 34 - Cei cinci vindecați vor să știe exact cine dintre cei de față este Iisus
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.12.2010, 04:08 View PostDownload Post

Capitolul 34
Cei cinci vindecați vor să știe exact cine dintre cei de față este Iisus

1. După aceea a vorbit din nou Matael: “El se află printre noi, însă sunt doi care seamănă atât de mult unul cu altul, încât este foarte greu pentru simțurile exterioare să decidă care dintre ei este Cel adevărat. Eu cred că este acela care a vorbit de mai multe ori cu Cyrenius. Dar și celălalt poate fi, la fel de bine; căci chipurile amândurora reflectă un grad înalt de înțelepciune! Pe primul l-am auzit deja vorbind, iar cuvântul său a fost măreț și plin de înțelepciune, însă și un om înțelept ar putea vorbi astfel. Celălalt însă nu a rostit încă nici un cuvânt, poate fiindcă nu vrea să fie recunoscut înainte de vreme. Care dintre noi are curajul să i se adreseze celui în continuare tăcut?”

2. Bărbatul cel tăcut era Iacov cel Bătrân care, după cum se știe, îmi semăna din punct de vedere trupesc foarte mult, și care purta veșminte întru totul asemănătoare cu ale Mele.

3. La îndemnul lui Matael, ceilalți patru s-au ridicat și ei de jos, încercând să stabilească între ei care să i se adreseze celui tăcut și în ce fel. Se pare însă că nici unul dintre ei nu avea curajul să o facă, așa că până la urmă Matael s-a adresat, tot el, din nou, mai prietenosului Cyrenius și l-a întrebat dacă nu cumva bărbatul cel tăcut este puternicul Mântuitor, ori dacă Eu sunt acela. Căci doreau să știe exact acest lucru, pentru ca, pe lângă mulțumirile din sufletul lor, să-și arate recunoștința și pe față, și să n-o facă cumva față de cineva nepotrivit!

4. Cyrenius le-a spus: “Încă nu am primit încuviințarea Lui să vi-L arăt; dar deocamdată lucrurile acestea nu au o importantă foarte mare, căci El privește mai ales în inimile oamenilor. Iar inimile voastre sunt, fără îndoială, așa cum trebuie; de aceea deocamdată nu este nevoie de altceva. Atunci când El va dori și când acest lucru va fi spre binele vostru, cu siguranță că se va lăsa El singur recunoscut. După părerea mea însă, înțelepciunea voastră atât de clarvăzătoare vă va ajuta ca, stând printre noi în cursul zilei de astăzi, să vă dați singuri seama care dintre noi este adevăratul și unicul Cel Atotputernic.”

5. Cu aceste cuvinte, cei cinci s-au arătat pentru moment mulțumiți și au început să privească în jurul lor, întrebându-se unul pe altul unde se află. De un lucru și-au putut da seama, și anume că se află la Marea Galileii; doar că nu puteau ghici în care loc anume.

6. Atunci li s-a adresat Cyrenius, căci el prinsese cel mai mult din vorbele lor: “Vă aflați în apropiere de orașul Cezareea al lui Filip și sunteți pe pământurile bătrânului ostaș roman Marcu, cel care mai înainte v-a dat din proviziile sale vin, pâine și sare. El nu este acum aici, fiindcă mai are de făcut câteva pregătiri acasă pentru prânzul de astăzi; când va reveni însă, o să aveți ocazia să-l cunoașteți mai bine, de data aceasta în starea mai bună în care sunteți acum. Căci, atunci când v-a dat pâinea, vinul și sarea, voi, erați mai mult pe lumea cealaltă decât pe aceasta și nu i-ați dat prea multă atenție, chiar dacă el merită tot respectul.”

7. Matael a spus: “Așa este, așa este, aici ai perfectă dreptate! E drept că starea de iluminare interioară ne-a rămas și că am putut să o resimțim încă de la trezirea noastră; doar că în momentele acelea totul părea absolut îngrozitor și ciudat de întunecat, Acum însă, când toate par a fi luat o înfățișare mai prietenoasă și întreg ținutul a devenit parcă mult mai luminos și mai plăcut, iată că suntem și noi mai prietenoși, mai limpezi și oarecum mai bine dispuși, deși nu putem să uităm nimic din adevăratele noastre convingeri lăuntrice.

8. Adevărul, prietene, rămâne pururi adevăr! Lumea aceasta însă este foarte schimbătoare, și tot astfel și copiii ei. Totul se schimbă de azi pe mâine. Nu poți să ai încredere deplină în nimeni; căci astăzi cineva îți este prieten, și mâine fie că nu mai este, fie că vreun intrigant i-a șoptit la ureche o bănuială legată de tine, și iată că el a și încetat să-ți mai fie prieten, iar în taină a început să te judece aspru!

9. Pe lumea aceasta nu există trăinicie, nici în lucruri, și nici la oameni! Domnul însă le va îndruma pe toate spre binele oamenilor!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 35 - Iisus ca erou în lupta cu moartea
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.12.2010, 04:17 View PostDownload Post

Capitolul 35
Iisus ca erou în lupta cu moartea

1. Și atunci a spus un al doilea dintre cei cinci: “Da, fraților, pe acest lucru se întemeiază de fapt toate speranțele noastre! Fără îndoială că El însuși va avea de dus o luptă crâncenă cu forțele morții; dar nu se mai poate îndoi nimeni de victoria Sa! Căci El cunoaște neputința morții și îi știe toate legile, și mai știe de asemenea că singura putere de care dispune moartea nu este nimic altceva decât o dorință, chiar dacă încătușată, de viață. Iar această putere singură nu poate lupta împotriva Lui, ci doar pentru El și, împreună cu El, împotriva ei înseși, și asta pentru a nu ajunge la o neputință deplină și pentru a nu muri cu totul!

2. Iar viața aceasta care se luptă și care este El însuși are pentru totdeauna putere deplină asupra morții, căci moartea este lipsită de orice putere în fața Lui, fiind ca o piatră necuvântătoare în mâna puternică a aruncătorului, care poate face cu ea tot ce dorește.

3. Dacă însă în moarte există, precum în trupul viu al omului, o putere oarecare, atunci și aceasta este tot o formă de viață, chiar dacă pe o treaptă foarte joasă de dezvoltare. Iar această viață cu siguranță că nu se va avânta într-o luptă cu viața cea adevărată, spre nimicirea ei proprie, ci se va agăța de viață și, împreună cu aceasta, va lupta împotriva pretinsei puteri a morții, așa cum un trup aflat pe patul de moarte apucă cu înfrigurare paharul sănătății și-l duce la gură, pentru a-și continua pentru încă un timp existența întru viața adevărată și pentru a fi până la urmă absorbit cu totul de aceasta»

4. De îndată însă ce viața s-a găsit pe sine însăși, așa cum este cazul Mântuitorului nostru, pe care noi încă nu-L cunoaștem, atunci ea poate fi deja considerată o viață divină desăvârșită și, în afara ei, nu mai poate exista o altă putere care s-o poată învinge, căci nu poate exista o altă putere în afara acesteia!

5. Noi știm ce este pământul acesta, ce sunt soarele, luna și stelele cele fără de număr. Ele sunt corpuri neasemuit de mari ale universului, unele dintre ele fiind chiar incomensurabil mai mari decât pământul nostru. În sine, adică în ceea ce privește corpurile lor imense, ele sunt moarte; însă forța vieții divine le constrânge totuși pe aceste nenumărate corpuri ale universului la o anumită mișcare necesară, și nu este vorba de o mișcare simplă, ci de una multiplă.

6. Ce ar putea face acești nenumărați coloși ai universului împotriva puterii divine libere, care-i ghidează perpetuu? Nimic! Asemenea unui fir de praf târât de furtună, ei sunt împinși de forța vitală divină pe niște traiectorii imense și, oricât ar fi de nenumărați, ei nu se pot opune în nici un fel forței acesteia vitale libere, la fel cum miriadele de firicele de nisip nu se pot opune vântului care le culege de pe câmpiile sterpe și le duce prin văzduh la mari depărtări!

7. De aceea, El va învinge, și de fapt a și învins deja de multă vreme! De dragul oamenilor însă, ca să aibă și ei parte de victoria vieții asupra morții din ei, va mai trebui dusă acum o nouă și ultimă luptă!

8. Eu văd deasupra întregii imensități scris cu litere strălucitoare: «Ascultați! El, viața însăși, întru eternitate, a învins pentru totdeauna moartea cu înseși armele morții; iar moartea a fost nevoită să se dizolve, pentru ca întreaga viață să devină liberă prin El, în veci Luptătorul! De aceea, slavă Ție, Tu, Cel măreț și unic!»

9. Cuvintele acestea i-au cutremurat într-atâta pe toți cei prezenți, încât s-au aruncat cu toții în genunchi în fața Mea și au strigat din toate puterile: “Da, da, slavă în veci Ție, Tu, Cel în veci măreț și unic!”

10. Și abia atunci M-au recunoscut cei cinci. Iar Matael, scăldat în lacrimi de fericire, a rostit în sfârșit, profund mișcat: “Deci Tu, Tu ești Acela măreț și unic, în vecii vecilor! O, ce mulțumire pentru noi, cei morți, să-L putem privi pe singurul Viețuitor!” Apoi a tăcut, asemenea tuturor, privindu-Mă cu adâncă venerație.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 36 - Cuvântul Domnului despre adevărata adorare a lui Dumnezeu
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.12.2010, 04:21 View PostDownload Post

Capitolul 36
Cuvântul Domnului despre adevărata adorare a lui Dumnezeu

1. Eu le-am spus atunci tuturor celor de față, care se mai aflau încă prosternați la pământ în fața Mea: “Ridicați-vă, prieteni și frați! Adorația pe care Mi-ați arătat-o Mie este dreaptă, căci ea este pentru Cel care este în Mine, sfântul Tată Ceresc, în vecii vecilor! Dar El este de-a pururi în Mine, așa cum Eu, la fel ca și voi toți, suntem în El, ceea ce înseamnă că ar trebui să stați mereu în țărână în fața Mea, cu cea mai profundă venerație. Iar acest lucru nu poate fi prea plăcut pentru voi și nici n-am avea ceva de câștigat de pe urma lui, nici Eu, și nici voi.

2. De aceea, este de ajuns să credeți în Mine, să Mă iubiți ca pe unul dintre cei mai buni frați sau prieteni ai voștri și să urmați întocmai cuvântul Meu. Dincolo de acest lucru, nimic nu are valoare, căci Eu nu am venit în lume pentru a Mă lăsa adulat de oameni, asemeni unui Mercur sau unui Apollo, ci pentru a-i tămădui pe toți cei cu sufletul sau cu trupul bolnav și pentru a le arăta oamenilor calea cea dreaptă către viața veșnică! Aceasta este tot ceea ce cer Eu de la voi; iar ceea ce trece dincolo de acest lucru este trufie, prostie sau idolatrie și nu folosește la nimic.

3. Este drept că omul trebuie să se roage fără încetare lui Dumnezeu, Creatorul său, căci Dumnezeu este sfânt și vrednic de toată închinarea. Însă Dumnezeu este spirit pur și de aceea I te poți închina doar întru spirit și în tot adevărul.

4. Ce înseamnă însă să te rogi lui Dumnezeu întru spirit și în tot adevărul? Iată, aceasta înseamnă următoarele: să crezi neabătut în unicul și adevăratul Dumnezeu, să-L iubești din toată ființa ta și să respecți poruncile Sale, care nu-sunt deloc grele!

5. Cel care dorește să facă acest lucru, în primul rând acela se roagă lui Dumnezeu neabătut, iar, în al doilea rând, el se roagă lui Dumnezeu din tot sufletul său și întru tot adevărul Căci orice rugăciune care se dovedește doar formală este o minciună sfruntată, prin care Dumnezeu, ca adevăr etern, nu este venerat, ci dimpotrivă, este profanat!

6. Ridicați-vă deci privirea ca oameni liberi ce sunteți, ca frați ai Mei, ca prieteni ai Mei, și nu Mă mai idolatrizați de acum înainte și nu Mă demascați în fața lumii înainte de vreme; căci acest lucru i-ar dăuna lumii mult mai mult decât i-ar fi de folos!”

7. După aceste cuvinte, s-au ridicat cu toții de jos, iar Matael a rostit: “Cu adevărat, așa poate vorbi doar un Dumnezeu plin de înțelepciune și iubire! O, cât de diferit simt și gândesc acum față de cum gândeam și simțeam înainte! Doamne, doar o rugă Te rog să mi-o mai asculți: nu lăsa ca sufletul nostru să mai treacă vreodată printr-o asemenea încercare ca cea din care tocmai ne-a salvat iubirea, îndurarea și puterea Ta!”

8. Iar Eu am spus: “Rămâneți întru Mine prin ascultarea cuvântului Meu; păstrați-l în sufletul vostru și trăiți potrivit lui, și atunci puterea și iubirea Mea vor fi în voi și vă vor apăra de orice altă ispită!

9. În toată această perioadă, ucenicii Mei au consemnat în scris cele strict necesare, cele în special trebuincioase omului. Citiți toate acestea, urmăriți să le înțelegeți și procedați în consecință, iar de mai mult nu veți avea nevoie până va veni vremea înălțării Mele!” Iar cuvintele acestea i-au umplut de mulțumire pe cei cinci.

10. Eu însă M-am adresat atunci lui Cyrenius și i-am spus: “Prietene, iată că am terminat aici, așa că hai acum să ne îndreptăm către ceilalți și să vedem cât de tare au păcătuit ei față de legile Romei. Ai grijă însă, nici cu aceștia nu ne vom putea înțelege prea ușor, căci au mult păr pe limbă! Hai, deci, să mergem la ei!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 37 - Temerile lui Iulius legate de judecarea celorlalți răufăcători
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.12.2010, 04:29 View PostDownload Post

Capitolul 37
Temerile lui Iulius legate de judecarea celorlalți răufăcători

1. Atunci însă a intervenit Iulius, spunând: “Doamne, ce are să se întâmple acum cu cei cinci? Uite, ei sunt aproape goi! Să le dau haine? Am niște haine, ce-i drept, dar acestea sunt veșminte protocolare, pe care nimeni nu are dreptul să le poarte decât reprezentanții Romei. Deci asta nu merge. Am și uniforme de servitori romani; asemenea haine însă nu par potrivite rangului înalt al celor cinci, dată fiind înțelepciunea lor atât de mare. Ce îmi rămâne deci de făcut?”

2. Eu i-am răspuns: “O haină nu are altă însemnătate decât să acopere goliciunea trupului, fie că este haină de demnitar sau uniformă de servitor; așa că, pentru moment, nu are nici o importanță dacă îi vei îmbrăca pe cei cinci într-o haină de demnitar sau într-una de servitor. Oricum, pentru Mine haina de servitor este mai de preț decât cea de demnitar, așa că dă-le haine de servitori; căci într-o haină de demnitar ar ajunge curând batjocura lumii din cauza ei, și nu merită așa ceva. Cu timpul, vor avea ei de înfruntat destulă batjocură datorită numelui Meu și nu doresc ca ei să fie batjocoriți de oameni înainte de vreme, din cauza hainelor.”

3. Auzind aceste cuvinte, Cyrenius a trimis de îndată câteva slugi să aducă cele mai bune haine de servitori. În câteva clipe, hainele au fost aduse, iar Cyrenius a dispus pe loc ca ele să fie împărțite celor cinci.

4. Iar cei cinci i-au spus cu adâncă recunoștință: “Cel mai mare dintre noi îți va răsplăti fapta ta! Căci cu zdrențele noastre abia de mai eram în stare să ne acoperim rușinea de ochii lumii; de aceea, îți mulțumim încă o dată din toată inima!”

5. După care, cei cinci și-au dezbrăcat zdrențele lor în spatele unui tufiș din apropiere, reapărând apoi sub înfățișarea unor arătoși curteni romani. Și, odată reveniți alături de noi, am pornit-o spre ceilalți prinși, răzvrătitorii, care ne așteptau deja cu mare nerăbdare.

6. De cum am ajuns la ei, s-au și trântit cu fețele la pământ și au început să ceară îndurare. Opt dintre ei erau mai însemnați, însă se mai aflau alături de ei câțiva care îi însoțiseră și care fuseseră, prin urmare, prinși odată cu ei.

7. Atunci i-am spus lui Iulius: “Prietene, de-acum este treaba ta să-i interoghezi și să-i tragi la dreaptă răspundere, așa cum se cuvine.”

8. Auzind aceste cuvinte, Iulius a spus: “Doamne, deși o asemenea treabă nu mi-a dat nicicând bătaie de cap, de data aceasta parcă încep să nu mă mai simt în apele mele. Cu Tine aici, cu unul dintre îngerii Tăi aici, cu Cyrenius aici, cu ucenicii Tăi de-acum atât de înțelepți aici, chiar și cu cei treizeci de tineri farisei aici - și, iată, acum și cu aceștia cinci; de Iara cea înțeleaptă să nu mai vorbim! Dar, Doamne, acum mai sunt și cei cinci, o, aceștia cinci, atât de clarvăzători! Și în fața tuturor acestora să-i interoghez eu pe răzvrătitorii aceștia? Ei bine, asta nu va fi deloc o treabă ușoară! Și cel mai frumos în toată povestea aceasta este că nici eu nu prea știu - ex fundamenta (în fond) - pentru care motiv anume au fost ei prinși și aduși aici în lanțuri! Totul se rezumă în esență la faptul că sunt trimiși ai Templului și că, din însărcinarea acestuia, au răspândit zvonuri supărătoare despre Roma! Faptul nu poate fi însă confirmat de nici un martor adevărat. Și, atunci, cum să-i fac să mărturisească?”

9. Atunci Matael, care se afla în spatele lui Iulius, a spus: “Nu-ți fă tu griji pentru asta! În ceea ce îi privește pe martori, iată-ne deocamdată pe noi cinci, însă nu ca martori împotriva lor, ci numai spre binele lor. Căci, iată, chiar noi am fost de față și am auzit cu urechile noastre cum oamenii aceștia au fost obligați să primească însărcinarea sub amenințarea de a fi nevoiți să bea apă blestemată. Noi îi cunoaștem destul de bine, e drept că doar ca înfățișare exterioară, întrucât și noi am fost trimiși aproape în același timp să-i convertim pe samariteni. Și pe cât am fost noi - cei cinci - de vinovați pentru toate cele care ni s-au petrecut, la fel de vinovați sunt probabil și aceștia. Iată că știi așadar suficient de multe pentru început, așa că poți începe examinarea lor cu tot calmul și nu trebuie să te jenezi de fel de înțelepciunea noastră.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 38 - Iulius îi interoghează pe răufăcători
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.12.2010, 04:35 View PostDownload Post

Capitolul 38
Iulius îi interoghează pe răufăcători

1. Auzind cuvintele lui Matael, Iulius și-a simțit sufletul mai ușor și s-a adresat pe dată răzvrătitorilor care erau încă trântiți la pământ: “Ridicați-vă fără teamă și fără șovăire, căci bărbați ca voi trebuie să poată privi și moartea în față fără să tresară sau sa se cutremure! Iar noi, romanii, nu suntem nici tigri, nici leoparzi, ci oameni care caută mai degrabă să aline necazurile altor oameni decât să le sporească! Un lucru însă trebuie de asemenea să-l știți: noi nu obișnuim să pedepsim nici o fărădelege atât de aspru ca minciuna! Orice mărturie falsă sau declarație mincinoasă se pedepsește la noi cu moartea! De aceea să-mi răspundeți cinstit la fiecare întrebare, iar eu, ca judecător al vostru în numele lui Dumnezeu, mă voi strădui, în măsura în care voi îmi veți spune numai adevărul, mai curând să vă scap de toate necazurile voastre decât să vă fac vreun rău! Ridicați-vă deci și răspundeți-mi cu toată sinceritatea!”

2. După aceste cuvinte ale lui Iulius, răzvrătitorii s-au ridicat de la pământ, cu chipurile profund abătute, iar Eu i-am șoptit atunci lui Iulius în limba romanilor: “Scoate-le mai întâi cătușele; căci omul cu mâinile și picioarele încătușate are și limba la fel de încătușată!”

3. La aceste cuvinte ale Mele, Iulius le-a poruncit ostașilor să le scoată acuzaților cătușele.

4. Porunca a fost de îndată executată și, după ce nici unul dintre cei doisprezece bărbați, câți erau cu toții, nu mai avea cătușe la mâini și la picioare, Iulius le-a adresat prima întrebare: “Cine sunteți voi și unde v-ați născut?”

5. Atunci a răspuns unul dintre ei în numele celorlalți: “Mărite stăpâne, acte nu avem asupra noastră; dar de vrei să dai crezare vorbelor mele, îți spunem că suntem templieri, siliți să devenim ceea ce suntem atât de către Templul însuși, cât și de cugetul mult prea evlavios al părinților noștri cei proști, și suntem întru totul copii ai Ierusalimului. Poate că va veni vreodată vremea când acea Lege a lui Moise privind relațiile dintre copii și părinții lor va putea fi modificată, în sensul ca anumiți copii, ajunși la înțelepciune prin forța necesităților sau ca urmare a relațiilor lor cu oameni cu adevărat înțelepți, să nu mai fie obligați să rămână în continuare subordonați voinței părinților lor. Căci suferințele spirituale și trupești ale multor copii s-au datorat, nu doar o singură dată, unor părinți neasemuit de proști, trufași și unși cu toate alifiile!

6. Și nu se poate ca un Dumnezeu preaînțelept să fi fost acela care i-a dictat lui Moise legea aceasta pentru biata omenire! Căci, atâta timp cât ea nu prevede și posibilitatea unor excepții, porunca respectivă nu este bună nici chiar pentru animale, darămite pentru oameni. Tocmai datorită respectării întocmai a acestei porunci absolut stupide, care poate nici nu a fost dată de către Dumnezeu, ci poate de Moise sau de vreun urmaș de-al lui, ne aflăm noi acum în fața ta în chip de răufăcători, adică în fața celui pus să judece asupra vieții sau a morții noastre. Iată o frumoasă răsplată pentru supunerea totală și permanentă față de părinții noștri proști ca noaptea! Iar răsplata acestei supuneri oarbe va deveni probabil acum o prea onorată cruce sau munca silnică la stuf, în lanțuri grele! Căci de îndată ce vom mărturisi întregul adevăr despre faptele noastre - e drept, de trei ori impuse - nici un Dumnezeu nu ne va mai putea apăra de legile voastre aspre! Și totuși, în legea aceasta minunată a lui Moise se spune: «Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să trăiești mulți ani și să-ți fie bine pe pământul acesta!» Frumos! Și iată-ne acum aici! Cât de bine ne merge, bieții de noi, asta o poate vedea oricine, iar cât mai avem de trăit - asta depinde numai și numai de tine! Făgăduiala divină pentru respectarea celei de-a patra porunci a lui Dumnezeu se împlinește pentru noi într-un chip minunat, așa că, până la urmă, vor râde chiar și diavolii de noi!”

7. Atunci Iulius a spus: “Bine, dragii mei, dar toate acestea nu au nici o legătură cu subiectul nostru; voi trebuie să răspundeți doar la întrebările care vă sunt puse!”

8. Iar Suetal, căci așa se numea vorbitorul, a spus, în numele celor doisprezece: “Stăpâne, atunci când simți deja moartea în ceafă, totul are legătură cu subiectul! Faptul că am păcătuit față de Roma, acesta nu-l putem nega nicicum. Iar la ce trebuie să ne așteptăm ca răsplată, asta tu știi cel mai bine; căci doar de aceea porți sabia aceea ascuțită la sold și ai în mână legea și puterea, lucruri împotriva cărora bietul vierme care se târăște prin țărână este neputincios!

9. Întrucât însă stăpânitorii romani sunt, cu toată asprimea legilor lor, mult mai omenoși decât stăpânii cei negri din Templu, pe sunetul muzicii cărora trebuie de-acum să danseze chiar și bunul Dumnezeu, credem că este bine să vă povestim vouă, stăpânitorilor atât de severi, dar totuși omenoși, nu doar faptele noastre de vinovăție față de Roma, ci și motivele care au dus la comiterea lor; poate că apoi veți binevoi să ne judecați cu mai multă îngăduință pe noi, bieți nenorociți, căci oameni nu ne mai putem numi de multă vreme, cam din momentul în care am avut de ales între apa blestemată și sarcina de a instiga poporul împotriva voastră, a romanilor.”

10. Iulius a întrebat: “Și din ce motiv ar fi trebuit să beți atunci apă blestemată? Cu ce v-ați făcut atât de vinovați față de Templu și de legile sale?”

11. Suetal a răspuns: “Ne-am făcut vinovați prin exact opusul a ceea ce ne face acum vinovați în ochii voștri! Am fost pârâți că suntem pe ascuns prieteni ai voștri, ai romanilor - și, gata, ne-am asigurat de apa blestemată! Pentru a scăpa, tineri cum eram, de băutul apei blestemate, n-am avut altă alternativă decât să demonstrăm că vă suntem dușmani, și, pe deasupra, părinții noștri bătrâni și proști au trebuit să plătească Templului o amendă de mai multe sute de funți și să îi dea o mie de berbeci grași drept țapi ispășitori, dintre care probabil că nici unul nu a încercat să înoate în Iordan, ci, pentru mulți groși de argint și sub o bună acoperire, au luat cu toții, asemenea lui Iosif, calea Egiptului, unde fără îndoială că au fost mâncați.

12. Acesta este, prin urmare, motivul pentru care în Templu am fost condamnați la băutul apei blestemate, iar prin iertarea acordată de el am ajuns dușmanii voștri! Diferența nu este de fapt decât una: dacă am fi luat apa blestemată, am fi ajuns probabil încă de mult în sânul lui Avraam. Întrucât însă în Templu am avut parte de îndurare, probabil că abia acum vom fi siliți să-i facem o vizită pentru vecie bunului părinte Avraam. Vom auzi probabil cât de curând din gura ta distinsă cunoscutul: «I lictor!» (Du-te, gâde!), și vom culege atunci roadele promise pentru respectarea întocmai a celei de-a patra porunci, sub motto-ul: «O viață lungă și bună pe pământ!» De vom ajunge într-adevăr pe cruce, te rugăm să pui inscripția aceasta deasupra crucii noastre.”

13. A vorbit atunci Iulius, care în sinea lui se amuza copios, dar care în afară continua să se poarte ca un judecător sever: “Voi dați vina, după cum îmi pare mie, doar pe porunca a patra a lui Moise; văd însă că fie n-ați înțeles-o cu adevărat, fie în mod intenționat nu ați vrut să o înțelegeți. Căci în lege se spune doar atâta, că trebuie să-ți cinstești părinții, nu și să îi asculți în toate, ca pe un stăpân. Este greu de crezut că cineva nu a înțeles încă de copil, sau cel puțin mai târziu, ca bărbat matur, după ce a căpătat mai multă experiență și a devenit mai înțelept, că dreapta cinstire pe care Dumnezeu a impus-o prin gura lui Moise nu presupune altceva decât o iubire adevărată pentru părinții tăi aflați încă în viață.

14. Iar dacă niște părinți, datorită încăpățânării și prostiei lor, cer un anumit lucru de la copiii lor, care s-ar putea dovedi rău atât pentru ei, cât și pentru copiii lor, atunci este de datoria copiilor să le explice părinților cât mai limpede cu putință, cu toată iubirea și răbdarea, că acea dorință este aducătoare de rău și de suferință, iar părinții vor renunța sigur la ideea lor. Iar în cazul în care ei perseverează totuși, atunci o nesupunere născută tocmai din iubire adevărată pentru părinți nu poate fi socotită nicidecum un păcat, nici în fața lui Dumnezeu, și nici în fața oamenilor, indiferent cât de rudimentar ar gândi aceștia.

15. Ba mai mult, Moise însuși a inserat în codul legilor o precizare referitoare la porunca aceea privind cinstirea părinților de către copii, și anume că orice copil le datorează ascultare părinților săi în tot ceea ce nu contravine legii.

16. Prin precizarea aceasta, legea lui Moise este cât se poate de clară, iar în situația de față, vinovăția poate fi pusă, dacă lucrurile stau așa cum mi le-ați relatat, pe de o parte într-adevăr pe seama prostiei părinților voștri și a lipsei lor de înțelegere, pe de altă parte însă pe seama voastră, care n-ați înțeles cum trebuie, lucru de-acum evident, porunca dată de Dumnezeu prin Moise!

17. Nu ar fi însă exclus ca vinovăția să poată fi pusă și pe seama marii voastre șiretenii, dar în cazul acesta lucrurile vor ieși fără nici o îndoială la lumină. Căci, iată, v-ați demonstrat cu prisosință șiretenia - într-un mod imprudent - prin justificări întemeiate pe ironizarea sarcastică a poruncilor lui Dumnezeu, și păreți a avea mult umor negru în voi; dar asemenea justificări de felul lui Proteus (*1) noi, romanii, nu le luăm prea ușor drept bune! De aceea, nu veți avea încotro și va trebui să-mi prezentați până la urmă justificări mult mai serioase, și mai apropiate de adevăr, căci altminteri nu vă veți putea aștepta de la mine la o sentință blândă!”

(*_ 1) om cu mai multe chipuri; în mitologia greacă zeu al apelor, care putea lua cele mai diferite înfățișări.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 39 - Discursul lui Suetal despre Templu și despre Mântuitorul din Nazaret
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.12.2010, 04:50 View PostDownload Post

Capitolul 39
Discursul lui Suetal despre Templu și despre Mântuitorul din Nazaret

1.Argumentele aduse în sprijin de către Iulius i-au încremenit pentru moment pe cei anchetați, iar Suetal nu prea știa bine ce răspuns potrivit să-i dea. După un timp însă, el a răspuns, cu toată seriozitatea: “Ai perfectă dreptate, însă dreptatea este în același timp și de partea noastră! Căci, iată, dacă unui copil i-ai tot repetat fără încetare, încă din leagăn, că două nuci și cu alte două nuci fac împreună cinci nuci, copilul va sfârși până la urmă prin a te crede și va susține și el același lucru, la fel ca tine, și nu va fi deloc ușor să-i mai scoți din cap tânărului de-acum înaintat în vârstă ideea aceasta deja bine fixată în mintea lui. Cine oare ne-a explicat nouă până acum legea lui Moise așa cum ai făcut-o tu? Și, atunci, ce altă alternativă am avut decât să primim legea așa cum ne-a fost ea explicată încă din leagăn?! Nici bătrânii noștri n-au înțeles-o vreodată altfel, și întregul Templu fie că n-a înțeles-o nici el în alt chip, fie nu vrea s-o înțeleagă altfel. Cum să fi înțeles atunci noi lucrurile așa cum trebuie? Ba mai mult, noi, ca templieri în devenire, nici n-am dat vreodată, cu ochii de scrierea lui Moise în întregime, căci așa ceva este dreptul exclusiv al bătrânilor și al învățaților! Așa că, spune-ne tu, pe ce cale am fi putut dobândi noi o înțelegere corectă a poruncii? Cine să ne-o fi explicat, așa cum ai făcut-o tu?”

2. La care Iulius a răspuns: “Bine, dar este totuși de necrezut că niște oameni, odată ajunși slujitori ai lui Dumnezeu în haine preoțești, nu au ajuns de-acum să cunoască propria lor învățătură divină măcar atâta cât o cunoaște un păgân! Eu unul am acordat întotdeauna cea mai mare importanță religiei oricărui popor, pentru că, prin ea, poți cunoaște cel mai bine poporul respectiv în toate manifestările sale; și astfel sunt îndreptățit să cred că oricine trebuie să fie interesat să cunoască cât se poate de bine religia străbunilor săi, tocmai fiindcă ea singură reprezintă un fel de îndreptar al conviețuirii sociale dintre oameni! În plus, voi nu mai sunteți niște adolescenți, ci sunteți de-acum adevărați bărbați, de la care te aștepți să-și cunoască - cu atât mai mult ca preoți - propria religie, cel puțin atât cât o cunosc eu, care sunt un străin! Ce se învață de fapt în școlile voastre?”

3. Suetal: “Înveți să citești, să scrii și să socotești, înveți apoi și tot felul de limbi străine, și, în sfârșit, și o anumită sinteză din scriptură, în care cerința primordială este aceea de a considera tot ceea ce dorește și predică Templul ca fiind un adevăr desăvârșit, venit de la Dumnezeu. Așa stând lucrurile, este firească întrebarea: de unde să fi ajuns noi la o înțelegere mai profundă a religiei noastre? Pentru tine este simplu; căci tu ești stăpânul, ai puterea și forța de partea ta; poți să intri în oricare sinagogă și să ridici pretenții; și oricare dintre superiorii de acolo îți va permite să studiezi totul în cele mai mici amănunte - și vai de el de va încerca să-ți ascundă ceva! Căci știe prea bine că poți porunci să fie cercetat totul cu de-amănuntul, iar de vei găsi ceva tăinuit, știe la ce trebuie să se aștepte! Vezi tu, reprezentanții de frunte ai sinagogilor știu lucrul acesta și de aceea îți vor arăta și dezvălui de bunăvoie totul, așa cum și pontiful de la Ierusalim, căruia - potrivit credinței - nu-i este îngăduit să fie văzut pășind de mai mult de două ori pe an în așa-zisul sanctuar sfânt, se vede totuși nevoit să-l arate pe acesta zi de zi nobililor străini preaputernici, și-l arată de fapt pentru bani și altor străini; să îndrăznească însă numai unul ca noi să emită o asemenea pretenție, că i se și întinde apa blestemată!

4. Unii dintre slujitorii Templului, cei așa-ziși de taină, știu fără îndoială cum arată pe dinăuntru sfântul sanctuar; aceștia sunt însă pe de o parte foarte bine plătiți, iar pe de alta se află sub permanenta amenințare a pedepsei însutite cu moartea pentru cea mai mică trădare, astfel că știu să-și țină gura. Și iată că se naște întrebarea: de unde ne-ar putea veni nouă lumina în religia noastră atât de misterioasă?

5. Iar dacă lucrurile stau într-adevăr așa cum ți le-am înfățișat noi, spre justificarea noastră, atunci tu, ca judecător și ca om, sigur că nu vei putea pronunța împotriva noastră altă sentință decât una dreaptă!

6. Faptele de care putem fi acuzați îți sunt de-acum bine cunoscute; cât privește gradul nostru de vinovăție în comiterea lor, de acesta sperăm că te-ai putut convinge din toate câte ți le-am povestit fără teamă și reținere. Iar dacă ai și alte acuzații împotriva noastră, rostește-le și-ți vom răspunde la fel, fără teamă și fără reținere; căci cel care are curajul să înfrunte moartea, acela are curaj să și vorbească!”

7. Iulius a spus atunci, foarte, liniștit: “Departe de mine intenția de a mai privi cu suspiciune explicațiile voastre, căci sunt acum pe deplin convins că astfel stau într-adevăr lucrurile în Templu, așa cum le-ați prezentat voi, și de aceea vă declar nevinovați. Căci un om care cade de pe un acoperiș și, în căderea sa, rănește grav un copil care se juca sub acel acoperiș, acela nu poate fi declarat vinovat de fapta sa. Astfel că rechizitoriul nostru s-a încheiat, iar pe voi vă declar nevinovați.

8. Mai am însă o mică problemă. Vă voi mai pune deci o întrebare, și de răspunsul vostru va depinde dacă de acum înainte eu vă voi socoti prieteni sau dușmani - fiți deci atenți!

9. În timpul călătoriilor voastre ați aflat fără îndoială și voi că prin ținutul Nazaretului umblă un oarecare Iisus, fiul unui tâmplar de pe acolo, care se prezintă drept Mântuitor și care se pare că a și înfăptuit tot felul de lucruri teribile, nemaiauzite, în văzul tuturor, împărtășind oamenilor o nouă religie! Dacă știți ceva despre toate acestea, spuneți-mi degrabă, căci sunt foarte interesat!”

10. A vorbit atunci Suetal: “Am auzit și noi vorbindu-se una-alta despre acest Iisus, dar cu siguranță că nu știm nici a mia parte din ceea ce se pare că știi tu. În primul rând, noi ne-am petrecut timpul mai mult prin părțile de miazăzi în scopul îndeplinirii «minunatei» noastre însărcinări, și abia de vreo câteva zile am ajuns prin câmpiile Galileii, unde am fost apoi destul de repede prinși; așa că știm prea puține lucruri despre Mântuitorul amintit de tine. Un lucru este însă cert, și anume că faima sa a ajuns până la Damasc și Babilon; ce fel de om este el însă, ce anume face și cum îi vindecă pe bolnavi, despre acest lucru nu știm mai nimic, și chiar suntem foarte curioși să aflăm amănunte! Căci asta este situația, iar dacă mai există undeva un Dumnezeu, atunci este sigur că nu mai poate îndura fărădelegile Templului și trebuie să le trimită oamenilor un Mântuitor!

11. Ascultă-ne pe noi: tot ce-i poate trece prin minte, în ticăloșia sa, unui om cu o imaginație diabolică, totul își găsește o reală împlinire între zidurile Templului. Infamii fără seamăn și fără de număr sunt comise aici împotriva omenirii, și asta cu o asemenea obrăznicie și nepăsare cum nici nu-ți poți imagina! Mai-marii din Templu par a nutri tot atâta respect față de oameni cât nutrești față de o vrabie nefolositoare. Nici nu vreau să vorbesc despre ușurința cu care se încalcă poruncile lui Dumnezeu. Mai mult, în locurile amintite se inventează și se înfăptuiesc mârșăvii de tot felul, care cu siguranță că bunului nostru Moise nici nu i-ar fi trecut prin minte, căci altfel ar fi prevăzut ca pedeapsă pentru asemenea mârșăvii moartea înmiită și iadul însutit! Pentru binele omenirii însă este mai potrivit să nici nu mai amintim de asemenea lucruri!

12. Ar fi fără îndoială un mare bine făcut omenirii să poți distruge într-o noapte - dintr-o singură lovitură - întregul Templu cu toți cei din el. Deci iată cât de multă nevoie este de un Mântuitor pentru omenire. Misiunea acestuia ar trebui să fie însă eliberarea oamenilor de dominația ticăloasă a Templului, și nicidecum eliberarea noastră, a evreilor, de voi, romanii - căci și voi sunteți de fapt un fel de eliberatori! Atunci, stăpâne, poporul va jubila de fericire că a fost mântuit de cel mai crâncen dușman al lui!

13. Căci spune, prietene, poate să existe oare un gând mai necugetat decât acela cum că Dumnezeu cel atotputernic i-ar fi putut încredința celui mai hidos vierme al pământului toată puterea Sa asupra oamenilor și asupra tuturor celorlalte vietăți, pentru ca viermele acela păcătos să-și bată joc, după bunul său plac, de însăși puterea lui Dumnezeu, precum și de oameni și de toate viețuitoarele, și să rămână totuși nepedepsit? Nu, nu, stăpâne. În cazul acesta fie nu există Dumnezeu, fie Dumnezeu le lasă pe spurcăciunile astea să își umple din nou paharul lor diavolesc ca pe vremea lui Noe sau Lot! O, Dumnezeule mare și sfânt, unde ești și de ce zăbovești? Căci, cu adevărat, fărădelegile Templului depășesc orice imaginație! În afară, el arată același chip îndatoritor și plin de bunătate ca și pe vremea lui Solomon; pe dinăuntru însă, a ajuns să fie un iad al iadurilor! Dar este mai bine să nu mai vorbim despre lucrurile astea, așa că nu vom mai rosti despre ele nici un cuvânt și așteptăm să aflăm de la tine mai multe despre Mântuitorul din Nazaret!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 4 of 25  [ 250 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5 ... 23, 24, 25  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !