Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 17.11.2019, 23:51
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 3 - Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 5, 6, 7 ... 23, 24, 25  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 50 - O nouă îndoială privind persoana Mântuitorului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.12.2010, 15:00 View PostDownload Post

Capitolul 50
O nouă îndoială privind persoana Mântuitorului

1. Însă Iara pășea acum, la îndemnul Meu, alături de Rafael și de Josoe, și vorbea cu cei doi despre marea înțelepciune a lui Matael, apărută ca din senin. De aceea, cei doisprezece nu puteau să-și dea seama care dintre cele două persoane aflate lângă copilă aș putea fi Eu. Ei și-l închipuiau pe Mântuitor ca pe un bărbat matur, iar în preajma Iarei se aflau doi tinerei de vreo 12-14 ani, după cum îi arăta înfățișarea lor, așa că celor doisprezece nu le ieșeau deloc socotelile. De aceea, unul dintre ei i s-a adresat lui Suetal: “Prietene, de data aceasta chiar că te-ai bucurat prea repede în numele nostru, al tuturor! De-a dreapta și de-a stânga acelei copile - probabil una din fiicele hangiului Ebahl din Ghenizaret, căci noi, muntenii, am mai văzut-o de câteva ori la han când aveam treburi pe acolo - pășesc doi băieți tineri, probabil fiii guvernatorului general. Nici unul dintre acești tineri nu poate fi Mântuitorul din Nazaret. Se pune atunci întrebarea: cine este el? Îți spun eu, frate, cu înțelepciunea noastră n-o să ajungem în cazul de față la nici un rezultat; și, de aceea, cred că pentru noi tăcerea este fără îndoială cea mai bună soluție!”

2. Suetal i-a răspuns: “Sunt și eu întru totul de părerea ta. Însă ne-a întărâtat puțin nobilul domn Iulius, lucru pe care nu contest că l-am și meritat. De ce să ne mai batem însă gura de pomană? Mai bine să tăcem, să ascultăm și să privim - acesta este lucrul cel mai bun pe care-l putem face și, probabil, și începutul oricărei înțelepciuni!” După aceste cuvinte, cei doisprezece au rămas tăcuți, însă în sufletele lor erau frământați de tot felul de gânduri.

3. În acest moment, Eu M-am îndreptat către ei și M-am adresat lui Suetal, zicând: “Am auzit fiecare cuvânt din ceea ce ați vorbit până acum, căci am auzul extrem de ascuțit. Ați vorbit multe lucruri între voi, precum și cu înțeleptul Matael și cu căpitanul Iulius, fără a vă exprima însă părerea voastră proprie în întregime. De aceea, aș vrea să-Mi spuneți cu cea mai mare sinceritate ce credeți voi de fapt despre persoana în discuție. Puteți vorbi deschis, fără pic de teamă, căci pentru asta Mă pun Eu chezaș că nu vi se va petrece absolut nimic rău! Căci Eu îl cunosc pe Mântuitor foarte bine și știu că nu trebuie să vă temeți de nimic rău dacă îmi veți spune Mie, ca unuia dintre cei mai buni și mai apropiați prieteni ai Săi, ce gândiți voi înlăuntrul vostru cu adevărat despre El!”

4. Atunci Suetal a spus, cu o oarecare stânjeneală: “După port, tu pari a fi grec; dacă e să ne luăm însă după păr și după barbă, ești mai curând evreu. E drept că romanii spun despre greci, deloc măgulitor: «Graeca fides, nulla fides» (Loialitatea grecilor este lipsa loialității), în schimb însă, chipul tău reflectă foarte multă sinceritate, iar ca un bărbat - desigur, nu fără o oarecare înțelepciune - vei înțelege firește că niște oameni ca noi nu se pot pronunța chiar așa, în necunoștință de cauză, în legătură cu un personaj atât de ieșit din comun!

5. Tot ce ne-a explicat Matael, cu marea lui înțelepciune, în legătură cu Mântuitorul, nu poate fi luat chiar atât de ușor, cu ochii închiși, nici chiar de niște oameni ca noi, ca fiind adevărul absolut, iar judecățile noastre personale despre el nu pot fi nici ele decât foarte incomplete, căci până acum n-am auzit decât vorbindu-se despre el, iar cei patru munteni din Ghenizaret ne-au vorbit și ei despre extraordinarele puteri resimțite de ei, dar de văzut nu l-au văzut nici ei și nu au vorbit cu el.

6. Noi am aflat aici despre miraculoasa vindecare a celor cinci bărbați cuprinși de furiile cele mai cumplite și ni s-a povestit despre acest lucru, dar nici în acest caz nu am văzut cu ochii noștri, ci am ascultat doar povestirile căpitanului și, firește, cele mai multe și mai concrete amănunte le-am aflat chiar de la cei vindecați.

7. Aceste fapte ieșite din comun, alături de aprecierile și explicațiile foarte limpede formulate, în special ale preaînțeleptului Matael, sigur că au fost de natură să formeze în noi o imagine despre numitul Mântuitor, care - cel puțin potrivit noțiunilor noastre strict pământene, lipsite de orice înțelepciune înaltă - poate că este o întrupare a divinității celei mai pure!

8. Dar dacă totuși noi, oameni lipsiți de înțelepciune și de noțiuni științifice, ne aflăm cu aprecierile noastre într-o eroare totală? Ei bine, tocmai asta este ceea ce ne frământă în gândurile și judecățile noastre! Cine oare ne-ar putea lămuri lucrurile astfel încât până și nouă, oamenilor lipsiți de cunoștințe și înțelepciune, să ne apară limpede în față o alternativă sau alta?

9. Vezi tu, cunoașterea a ajuns la niveluri destul de înalte în zilele noastre, iar înțelepciunea oamenilor nu mai cunoaște nici ea granițe, și atunci sigur că ar fi posibil ca un anume om din Nazaret, ajutat eventual de unele aptitudini spirituale deosebite, să fi descoperit cine știe ce piatră a înțelepciunii, despre care omenirea să nu fi auzit încă nimic până acum: și de-acum el să poată face cu ea tot felul de lucruri deosebite, la vederea cărora noi să rămânem cu toții ca vițeii la poarta nouă! El poate muta munții din loc și poate face apele mării să înghețe în plină vară, ba poate învia chiar și morții și poate să-i facă pe oameni să piară cu miile din simpla sa dorință, dar toate acestea - vezi bine - sunt lucruri care au mai fost înfăptuite de către oameni, chiar cu mult înaintea sa.

10. În Egipt, de pildă, asemenea lucruri nu fac parte din categoria celor nemaiauzite; însă aici, la noi, ele sunt - firește - fenomene mult mai rare, fiindcă în special la noi, evreii, orice vrăjitorie este strict interzisă, astfel că până la urmă orice faptă ieșită din comun realizată de un om, poate chiar cu mijloacele cele mai naturale, este condamnată pe loc drept vrăjitorie, iar vrăjitorul, dacă este evreu, este ucis cu pietre sau ars de viu, iar dacă este un străin, el este expulzat pe dată hăt dincolo de graniță. Sigur că n-ar trebui decât să plătească Templului o anumită sumă în chip de răscumpărare și pe dată i s-ar permite să-și demonstreze în mare taină magiile și vrăjitoriile, măcar în fața grecilor și romanilor. Unii ca noi sigur că nu vor putea vedea nicicând așa ceva la Ierusalim, dar călătorind ca apostoli ai Templului prin diferite țări străine pentru a-i converti pe străini la religia mozaică, tot am mai văzut și noi unele lucruri, care pentru noi au rămas pur și simplu inexplicabile.

11. Lucruri la fel de nemaiauzite a înfăptuit se pare și acest Mântuitor din Nazaret, de pildă prin vindecarea celor mai diferite boli, ba se spune că i-ar putea învia chiar și pe morții Dar oricare dintre aceste variante ar fi adevărată, ele nu oferă încă nici pe departe dovada palpabilă a vreunei naturi divine deosebite a lui și nici nu constituie atestatul incontestabil al acesteia.

12. A realiza prin vorbă și faptă niște minuni în ochii unor oameni ca noi nu reprezintă o artă deosebită pentru omul înzestrat, căci nimic nu este mai ușor decât să-i predici orbului despre culori, pe când văzătorul nu are nevoie de nici o predică, căci poate deosebi culorile și fără ea.

13. Pe de altă parte însă, Mântuitorul acela nazarinean poate fi tot atât de bine și un profet absolut extraordinar, înzestrat cu adevărat cu harul lui Dumnezeu - asemenea unui Moise, unui Iosua, Samuel sau Ilie, înfăptuindu-și operele prin însăși forța divină dinlăuntrul lui, lucru pe care îl considerăm ca fiind mai probabil, întrucât știm că este evreu și, ca atare, n-ar fi avut nicicând posibilitatea să se instruiască în școlile tainice ale esenienilor sau ale egiptenilor.

14. Căci de i s-ar fi putut dovedi așa ceva, firește că n-ar fi greu de ghicit de unde și-a dobândit toate meșteșugurile tainice. Se știe că esenienii își învie și ei copiii morți, chiar cu zecile deodată, lucru de care m-am putut convinge chiar eu personal! Și Dumnezeu știe câte boli se pricep și ei să vindece!

15. Din toate acestea, tu, ca un grec înțelept ce pari a fi, îți vei putea da fără îndoială seama de ce noi, în ciuda tuturor lucrurilor extraordinare auzite aici, suntem frământați în sufletele noastre de tot felul de ipoteze pro și contra.

16. Să iei totul pe negândite drept bun ar fi probabil un lucru la fel de nesăbuit ca și să respingi totul de la bun început. Trebuie să așteptăm, să ascultăm, să vedem și să analizăm cu atenție - asta este tot ce ne rămâne de făcut, iar apoi vom vedea dacă ne vom decide pentru PRO sau pentru CONTRA. Nu vrem povești în locul evidențelor, căci s-ar putea să ne păcălim! Spune tu acum dacă avem dreptate sau nu!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 51 - Îndoieli cu privire la caracterul divin al Nazarineanului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.1.2011, 02:36 View PostDownload Post

Capitolul 51
Îndoieli cu privire la caracterul divin al Nazarineanului

1. Eu am răspuns: “Într-o privință aveți dreptate, însă în alta nu aveți deloc! Sigur că dacă esenienii îi pot învia pe morți la fel cum face și Nazarineanul, atunci da aveți dreptate în toate privințele. Dar uite că aici, printre ucenicii Nazarineanului, se află și un esenian adevărat. El a fost trimis încoace fie pentru a-l racola pe Nazarinean pentru marile lor afaceri scamatorești, fie pentru a-i smulge acestuia în vreun fel secretul despre felul în care îi învie El pe morți și îi vindecă pe bolnavi.

2. De îndată ce s-a convins însă, destul de curând, că la Nazarinean totul se petrece la vedere, în fața tuturor, fără vicleșuguri și fără nici un fel de ustensile artificiale, numai prin pronunțarea binecunoscutului «Facă-se!», atunci el și-a părăsit esenianismul său amăgitor, a mărturisit toate înșelătoriile și a devenit el însuși un ucenic al Nazarineanului. Uitați-l acolo sub pom, absolut singur, duceți-vă și stați de vorbă cu el!”

3. A răspuns atunci un altul dintre cei opt: “Prietene, nu este cazul, căci eu cunosc esenianismul în toate amănuntele sale. Este o înșelătorie teribilă, însă de fapt meritorie, iar Nazarineanul nu s-a instruit nicidecum la școlile lor! M-aș pronunța mai curând pentru Egipt, căci Nazarineanul are desigur prieteni sus-puși printre romani și, cu ajutorul acestora, ar fi putut ajunge ușor în Egipt!”

4. Atunci Eu m-am adresat acestui al doilea vorbitor, al cărui nume era Ribar: “Dar cum de ai aflat tu toate secretele esenienilor? Căci după câte am auzit Eu, este un lucru greu de realizat fără să-ți pui viața în pericol!”

5. Iar Ribar a răspuns: “Dragă prietene, cu bani mulți și cu o doză suficientă de viclenie poți ajunge oriunde. Dar firește că trebuie să fii înzestrat de la natură și cu suficientă minte, astfel încât să nu te trădezi că vezi dincolo de ceea ce ți se arată și unele lucruri care nu ți se arată! Sigur că pentru asta este nevoie de multă istețime și de rafinament și, uite, tare aș vrea să-l pun odată la încercare și pe faimosul Mântuitor din Nazaret, și-ți garantez că pe mine nu mă va păcăli.

6. Iar dacă este într-adevăr ceea ce se susține despre el că ar fi și cum îl laudă preaînțeleptul Matael că este, ei bine, atunci îl vom prețui firește și noi în aceeași măsură ca și Matael! Pe mine mă derutează însă un lucru, și anume faptul că își ia ucenici. Căci zic în sinea mea: dacă puterile lui sunt realmente de origine pur divină, atunci nici unul dintre ucenicii săi nu se va dovedi în stare să înfăptuiască nimic din ceea ce înfăptuiește el, chiar de-ar fi să învețe o veșnicie la școala sa. Dacă însă puterile lui sunt unele omenești, atunci ucenicii au într-adevăr un rost, căci ceea ce poate face un om va putea să facă și un altul, în măsura în care dispune de cunoștințele și de mijloacele necesare. Dacă însă, cum am spus, calitățile lui sunt de natură divină, atunci imitarea faptelor lui nu va reuși nimănui în vecii vecilor! Căci pentru asta este nevoie de întreaga atotputernicie și înțelepciune a lui Dumnezeu!”

7. Atunci am spus din nou Eu: “Prietene Ribar, tu nu vorbești deloc rău, fondul lucrurilor îl vezi însă complet greșit, căci Dumnezeu poate să-și aleagă și din rândul oamenilor pe câțiva, învățându-i și educându-i într-un fel deosebit, așa cum a făcut El cu Moise și cu o sumedenie de alți profeți, pentru ca apoi ei să devină învățători ai oamenilor și să le vestească oamenilor de pe acest pământ Cuvântul lui Dumnezeu. Pornind de la această idee, ipoteza ta este complet greșită și cu ea greu te vei putea pune cu Mântuitorul din Nazaret!

8. Cu toată viclenia ta, vei găsi în Nazarinean un adversar foarte puternic și invincibil! Eu Îl cunosc și știu că, dinspre partea omenească, El nu poate fi învins, căci tot El va avea ultimul cuvânt!”

9. Atunci Ribar a vorbit din nou: “Haide să facem atunci o încercare! Am auzit adeseori asemenea antifonii și preludii, iar la sfârșit totul s-a redus aproape la vorba romanilor: «Și tacuisses, philosophus manisses» (Dacă tăceai, filozof rămâneai). De aceea, la mine n-a contat niciodată «ante» (înainte), ci întotdeauna doar «post festum» (după festin; ulterior). Nu anticipez niciodată și nu formulez niciodată o judecată despre un lucru pe care nu l-am verificat eu însumi în prealabil. De aceea eu n-am rostit nicicând o sentință eronată, ci de regulă am nimerit la țintă cu aprecierile mele. Dar poate ești și tu vreun ucenic de-al lui?”

10. Iar Eu i-am răspuns: “Nu chiar! În schimb, sunt unul dintre cei mai apropiați prieteni ai Săi și Îl cunosc cel mai bine!” Auzind acest dialog, vreo câțiva abia și-au stăpânit zâmbetul, dar nimeni dintre cei de față n-a scăpat un cuvințel.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 52 - Dialogul dintre Suetal și Ribar despre proba minunilor dată de Rafael
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.1.2011, 03:05 View PostDownload Post

Capitolul 52
Dialogul dintre Suetal și Ribar despre proba minunilor dată de Rafael

1. După o scurtă pauză, Ribar a spus din nou: “Mi-ar plăcea să aud măcar din gura vreunuia dintre ucenicii lui ce a învățat deja, aflându-se mereu în preajma Mântuitorului făcător-de-minuni!”

2. Eu i-am răspuns: “O, acesta este un lucru cât se poate de simplu! E drept că a venit deja ora prânzului, și gazda noastră va fi în curând gata cu masa, însă pentru o mică probă dată de un ucenic ne mai ajunge timpul și poate că e bine să alegem pe unul foarte tânăr, care să-ți arate ție, în chip de examinator sever, tot ceea ce știe el deja! Îți convine așa?”

3. Ribar: “Da, așa da, căci fără să supui omul la o probă nu-ți poți forma o părere exactă despre ceva!”

4. L-am chemat atunci pe Rafael, care de fapt și în sensul strict al cuvântului este și el tot un ucenic de-al Meu, chiar dacă el este un spirit pur, atunci fiind acoperit cu un strat foarte subțire de materie. Iar Rafael a venit pe dată la chemarea Mea, s-a instalat în fața lui Ribar și l-a întrebat: “Ei bine, la ce test dorești să-l supui pe un ucenic al Domnului?” Ribar se tot gândea și tot căuta să găsească un lucru atât de imposibil de realizat încât nici un om să nu fie în stare să îl ducă la bun sfârșit.

5. Și din nou am intervenit Eu: “Ei, se pare că povestea aceasta i-a cam venit de hac vicleniei tale, ce zici?!”

6. Dar Ribar a răspuns: “O, fii pe pace! «Festina lente!» (Grăbește-te încet!), după cum spun tot romanii! «Hostis cum padentia nostra victus!» (Cu răbdarea treci marea!) Am să-i dau băiatului o problemă de rezolvat care îi va pune puterile la grea încercare!”

7. Și, spunând acestea, Ribar s-a aplecat la pământ, a ridicat o piatră de mai multe livre de jos și i s-a adresat lui Rafael, cu un zâmbet de satisfacție pe chip: “Drag ucenic al Maestrului cel sfânt care este capabil să înfăptuiască lucruri pe care numai Dumnezeu însuși le poate înfăptui! Dacă ai deprins deja de la el unele lucruri atât de extraordinare, atunci transformă piatra aceasta într-o pâine bună, dulce la gust!”

8. Iar Rafael i-a spus: “Încearcă și vezi dacă piatra mai este piatră!”

9. Ribar a încercat și a spus: “Ba bine că nu!”

10. Și din nou Rafael: “Mai încearcă acum încă o dată!”

11. Ribar a încercat încă o dată, a rupt piatra în două și și-a dat seama că piatra se transformase într-adevăr în pâine. Asemenea minune în mâinile lui l-a umplut de uimire, ba pe chipul lui s-a întipărit chiar o puternică teamă, el nemaiștiind ce să spună.

12. Rafael însă a continuat: “Te rog să o și guști acum, căci ochiul este mai ușor de păcălit decât cerul gurii! Dă-le și prietenilor tăi să guste din ea, ca să avem martori ai faptului că transformarea s-a produs într-adevăr!”

13. Și Ribar a gustat din pâinea miraculoasă, mai întâi cu oarecare precauție, întrucât i-a plăcut însă foarte mult, el a început să muște zdravăn dintr-una din jumătăți, iar pe cealaltă a dat-o tovarășilor săi să o guste. Toți au găsit pâinea foarte gustoasă, dulce și cu miros îmbietor.

14. Atunci M-am adresat din nou Eu lui Ribar, spunând: “Ei, prietene dragă, să-ți aud acum sentința. Ce părere ai de fapta aceasta, făcută de unul dintre ucenicii învățătorului?”

15. Dar Ribar s-a întors spre Suetal și i-a spus: “Frate, vorbește tu de-acuma, tu ești ceva mai deștept ca mine! Căci toate acestea depășesc orizontul meu de gândire!”

16. Iar Suetal i-a răspuns: “Da, oamenii de felul tău au umplut pământul, oameni care încep prin a face pe grozavii cu puțina inteligență pe care o au. De îndată ce se ivește apoi ceva care le depășește puterea de înțelegere, rămân muți ca o muiere desfrânată surprinsă asupra faptului! Ce s-ar mai putea spune aici decât că Matael a avut dreptate în fiecare silabă rostită și prin care I-a atestat învățătorului marile sale calități!

17. Dacă de asemenea minuni sunt capabili ucenicii săi, ia încearcă să-ți imaginezi numai ce este în stare să înfăptuiască însuși Maestrul cel sfânt?!”

18. Atunci a vorbit din nou Ribar: “Toate acestea sunt adevărate și sigur că nici unul dintre noi nu le va mai contesta vreodată. Dar știi și tu că în Templu se susține ca un adevăr incontestabil faptul că diferiți magicieni deosebit de pricepuți pot înfăptui și ei o serie întreagă de lucruri extrem de surprinzătoare sprijinindu-se pe puterea lui Belzebut, pe care acesta le-o pune la dispoziție. Până și romanii spun: «In doctrina aliena cauti, felices» (Fericit cel care se apropie cu prudență de o știință străină), precum și «Sapientia non incipit cum odio deorum» (înțelepciunea nu începe cu ura împotriva zeilor)!”

19. Dar Suetal i-a răspuns: “Mai slăbește-mă cu proverbele tale latine stupide și nu mă mai bate la cap nici cu netotul tău de Belzebut! Nu l-ai auzit oare mai înainte vorbind pe atât de înțeleptul Matael, și n-ai înțeles oare din vorbele lui că învățătura marelui învățător îl conduce pe orice om pe calea spre Dumnezeu prin adevăr, prin iubire și prin faptă? Ei bine, de ce ar avea nevoie marele învățător pentru aceasta de ajutorul mai-marelui tuturor minciunilor și înșelătoriilor? Prost lovit de orbire ce ești. Pâinea a fost și ea tot o minciună sau a fost pâine adevărată?

20. Dacă ți-ar fi pregătit-o Belzebut, lucru pe care cu siguranță n-ar fi fost în stare să-l facă, ai avea acum o piatră în stomac în loc de pâinea aceea atât de bună. Dar, fiindcă a fost o pâine adevărată, ca picată din cer, sunt convins că simți și tu acum, ca și mine de altfel, o savoare cu adevărat divină în tot trupul tău, la fel cum simt eu în al meu!

21. Unde ai citit tu în întreaga Carte Sfântă că Satana ar fi reușit vreodată să înfăptuiască vreo minune ca aceasta? Uită-te numai la isprăvile lui Belzebut înfățișate în Templu. Și ce sunt ele de fapt? Nimic altceva decât o înșelătorie mârșavă și arhicunoscută, menită să stoarcă aurul și argintul de la niște orbi ca tine, pentru a-l folosi apoi în cu totul alte scopuri, mai mult decât rușinoase!

22. Vezi, acestea sunt «minunile» înfăptuite de Satana și le poți recunoaște ca atare fără nici o dificultate!

23. În cazul de față însă nu putem vorbi nici de cea mai mică înșelătorie, ci doar de atotputernica voință a lui Iehova însuși! Cum poți să mai întrebi atunci dacă astfel de lucruri nu se pot realiza cumva și cu sprijinul puterii Satanei?! Când a putut demonstra Satana vreodată că dispune într-adevăr de vreo putere reală?”

24. Ribar a replicat foarte afectat: “Bine, dar n-a învins el la Sinai, atunci când s-a luptat timp de trei zile cu Mihail pentru trupul lui Moise?”

25. Suetal i-a răspuns: “Da, și ce l-a mai câștigat pe Moise! Frumoasă victorie! Ia spune, mai știi și altele?”

26. Ribar: “Ei bine, ispitirea lui Adam și a Evei nu înseamnă nici ea nimic?”

27. Suetal: “Dar cum poți tu numi asta un miracol asemănător celui de aici?! Dacă vreo târfă trupeșă începe să-ți vânture pe sub ochi farmecele ei trupești și te atrage cu priviri voluptuoase, se poate oare vorbi de un miracol dacă tu, din pură dorință trupească, te vei strecura în frumoasele ei brațe molatice? Astfel de minuni ca cele cu Adam și cu Eva se petrec astăzi destule, din păcate; ele se înscriu însă în categoria naturalului celui mai grosier, de ultimă speță, iar despre vreun miracol nici nu poate fi vorba, decât poate de faptul că totul este un miracol de la începutul Facerii încoace! Ia spune, mai știi vreo operă miraculoasă înfăptuită de Satana?”

28. Din nou Ribar: “Greu mai e de vorbit cu tine! Spune-mi atunci ce este cu miracolul binecunoscut al idolilor de la Babel și Ninive? Nici acela n-a fost înfăptuit de diavol?”

29. Suetal: “Pentru niște măgari orbi ca tine poate că da - pentru oamenii care văd limpede însă nu, căci ultimii știu prea bine că în burta cunoscutului idol de la Babel, încinsă în noaptea respectivă până la incandescență de limbile flăcărilor, ofrandele aruncate prin gura sa larg căscată drept în fundul burții au fost mistuite acolo în chip foarte firesc de văpaie. Asemenea miracole poate înfăptui oricine, în oricare zi, cu ajutorul unui foc zdravăn, fără a avea deloc nevoie de vreun diavol oarecare!

30. Oricum, un diavol nu este în stare să realizeze nimic - decât să distrugă vreun trup oarecare, care și acela nu are vreo mare valoare, și apoi își poate lua răsplata sa puturoasă. Pentru suflet și spirit însă nu poate înfăptui în veci nici o minune, căci însăși făptura sa nu este decât materie rânduită în straturi groase! Da, prin intermediul Satanei poți deveni și mai material decât ești de fapt. Mai spiritual însă nu vei deveni cu ajutorul lui nici măcar pentru o singură clipă! Dar spune mai departe, de-ți mai vine în minte vreo minune satanică!”

31. Astfel certat, Ribar a spus: “Dacă așa stau lucrurile, atunci firește că nu mai cunosc nici o altă minune înfăptuită de Satana și sunt întru totul de acord să recunosc minunea aceasta adevărată înfăptuită de tânărul și drăgălașul ucenic al marelui învățător. Pe de altă parte însă, ai fi putut și tu să vorbești puțin mai frumos cu mine și te-aș fi înțeles cu siguranță la fel de bine!”

32. Iar Suetal a răspuns: “Aici ai fără îndoială dreptate, dar știi prea bine și de multă vreme cât de tare mă aprind atunci când cineva, și în special un om cu o oarecare cultură, îmi vine cu povestea asta despre Belzebut, ca și când oamenii de pe pământul acesta n-ar fi ei înșiși cu prisosință niște belzebuți! Și asta în special într-o împrejurare atât de măreață și aureolată de divinitate! Asta este, îmi vine să-mi ies din piele de supărare!”

33. Atunci a intervenit din nou Ribar: “Bine, bine, uite că acum apele s-au liniștit! «In medio beati» (Cei fericiți adoptă calea de mijloc), spun romanii. «Mai puțină agitație și mai puțină gălăgie» - acesta este sâmburele oricărei înțelepciuni. Adevărul iese el până la urmă la iveală - înțelegi, frate? Chiar și fără atâția măgari!”

34. Iar Suetal i-a răspuns: “Așa este, așa este; numai că, în focul disputei, cu greu îți mai cântărești cuvintele cu care pui pe cineva la punct atunci când el începe să manifeste prea multe scrupule prostești! Dar, odată ce ai început să recunoști și tu adevărul, n-ai să mai auzi de la mine curând asemenea expresii!”

35. Atunci am intervenit Eu și am spus: “Ei, ați ajuns la pace?”

36. Și amândoi au răspuns: “Da, deplină!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 53 - Principiile de bază ale învățăturii lui Iisus
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.1.2011, 03:15 View PostDownload Post

Capitolul 53
Principiile de bază ale învățăturii lui Iisus

1.Atunci l-am întrebat pe Ribar: “Cum stau acum lucrurile cu judecățile tale, după ce ai văzut ceea ce ai văzut?”

2. Iar Ribar a răspuns: “Mi-am exprimat deja părerea față de Suetal și recunosc acum că Matael cel înțelept are dreptate în toate. Demonstrația a fost făcută și nu mai este nevoie de nici o altă dovadă! Acum nu doar cred într-o minune, ci chiar am văzut minunea cu proprii mei ochi, și de-acum aș dori să-l cunosc și personal pe marele învățător!”

3. Suetal a intervenit atunci și el: “Da, și eu aș dori acest lucru, dacă este cu putință, deși aproape că nu-l mai consider un lucru esențial, căci ceea ce am văzut îmi este suficient pentru toată viața! Mai presus decât Dumnezeu El nu poate fi, dar după cele pe care le-am văzut cu proprii mei ochi, nici mult mai prejos nu este! Și asta îmi ajunge. Poate că, în plus, mi-aș dori să mai aflu câte ceva despre învățăturile Lui.”

4. Atunci am spus din nou Eu: “Dar Matael v-a expus deja principiile de bază ale acestor învățături, căci, în fond, învățătura Mântuitorului se reduce la faptul că trebuie să-L iubești pe Dumnezeu mai presus de orice, iar pe aproapele tău să-l iubești la fel de mult ca pe tine însuți.

5. Iar a-L iubi pe Dumnezeu mai presus de orice înseamnă un singur lucru: înseamnă a-L recunoaște pe Dumnezeu și voința Sa revelată, procedând apoi în consecință din iubire adevărată față de Dumnezeul pe care L-ai recunoscut, și totodată să te porți, respectând voia lui Dumnezeu, față de orice semen al tău așa cum orice om cu judecată se poartă față de sine însuși; firește că aici este vorba de iubirea aceea curată și întru totul dezinteresată, atât față de Dumnezeu, cât și fată de oricare dintre semenii tăi.

6. Așa cum tot ce este bun trebuie iubit pentru că este bun, și prin urmare drept, tot așa și Dumnezeu trebuie iubit pentru simplul motiv că El singur reprezintă suprema bunătate și supremul adevăr!

7. Aproapele însă trebuie iubit în aceeași măsură, fiindcă el este - asemenea ție - făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, și fiindcă poartă - asemenea ție - spiritul lui Dumnezeu într-însul.

8. Iată deci, acesta este de fapt sâmburele învățăturii Sale și învățătura este foarte ușor de respectat, ba chiar cu mult mai ușor decât miile de legi ale Templului, în cele mai multe cazuri dictate de egoismul slujitorilor acestuia.

9. Prin respectarea cât mai riguroasă a învățăturii acesteia noi, spiritul din om, la început extrem de încătușat, devine din ce în ce mai liber, înflorește necontenit, cuprinde până la urmă omul în întregul său și atrage ca atare totul în viața sa, care este de fapt o viață dusă întru Domnul Dumnezeu, o viață menită să dureze veșnic, o viață în cea mai sublimă fericire!

10. Și, prin urmare, orice om care va renaște în felul acesta în spiritul său nu va vedea în veci moartea, nu-i va simți prezența sau gustul, iar desprinderea din învelișul său de carne va fi, pentru acel om cea mai mare fericire.

11. Căci spiritul omului, care formează de-acum un tot unitar cu sufletul său, s-a simțit până atunci asemenea unui om închis în temnița cea mai întunecoasă, prin a cărei ferestruică putea privi afară pentru a vedea pajiștile minunate ale pământului și oamenii liberi care se îndeletnicesc cu tot felul de treburi utile, în timp ce el este nevoit să tânjească după toate acestea în detenție. Cât de fericit va fi însă omul atunci când va sosi paznicul, va deschide ușa celulei sale, îi va scoate cătușele și îi va spune: «Iată, prietene, ai scăpat de orice pedeapsă, du-te de-acum și bucură-te de deplina ta libertate!»

12. Iată deci cum spiritul omului se aseamănă cu viața embrionară a unui pui de pasăre aflat încă în ou: atunci când embrionul s-a dezvoltat în suficientă măsură în găoacea sa rigidă - care este precum o chingă pentru viața sa liberă - datorită căldurii pe care i-a asigurat-o cloșca în timpul clocitului, puiul își va sfărâma găoacea și va răzbi la deplina libertate.

13. La un asemenea nivel însă, omul nu poate ajunge decât prin respectarea riguroasă a învățăturii pe care le-o transmite acum oamenilor Mântuitorul din Nazaret.

14. Pe măsură ce renaște tot mai mult în spiritul său, omul dobândește în același timp și alte calități, la care simplul om al cărnii nici nu poate gândi.

15. În asemenea situații, spiritul devine o forță în sine, asemenea celei divine. Și atunci voința unui astfel de spirit desăvârșit dintr-un om se împlinește și trebuie în mod necesar să se împlinească, deoarece forța vitală a spiritului este singura cu adevărat vie din tot necuprinsul lui Dumnezeu!

16. Căci viața cea adevărată este ea însăși un stăpân și un creator, un păstrător, un legiuitor și un cârmuitor ai oricărei creații, și de aceea totul trebuie să se supună forței veșnic vii a spiritului.

17. Tu ți-ai putut da seama de acest lucru prin încercarea la care l-ai supus pe ucenic, așa că, pentru moment, îmi poți da Mie deplină crezare că lucrurile stau întocmai astfel cum ți le-am expus Eu. La înțelegerea lui «cum», «în ce fel», și «de ce» nu vei ajunge însă decât atunci când îți vei fi dobândit deplina libertate a vieții tale spirituale.

18. Dar iată că Matael ți-a demonstrat destul de limpede la ce grad de înțelegere poate ajunge până și un spirit renăscut doar pe jumătate, astfel că ai în momentul de față dovezile cele mai concludente în propria ta mână, pentru ca, pe deplin încrezător, să-ți poți organiza viața potrivit principiilor respective! Ești mulțumit cu explicația aceasta?”

19. Iar Suetal a răspuns: “Da, prietene, mult mai mulțumit chiar decât de explicațiile înțeleptului Matael! E drept că ceea ce mi-ai spus tu acum reprezintă o înțelepciune la fel de profundă ca și cea auzită din gura lui Matael, ba într-o anumită privință chiar mai profundă; însă lucrurile spuse de Matael au darul să te înspăimânte de-a dreptul, să te îngrozească, fiindcă nu reușești să îți reprezinți începutul și sfârșitul lor. Dar uite că tu ai reușit, cu niște cuvinte atât de simple, să-mi prezinți lucrurile atât de limpede cum mai limpede nici nu se poate; acum știu precis ce am de făcut și unde trebuie să ajung pe calea aceasta, astfel că sunt pe deplin mulțumit și nu mi-au rămas alte întrebări de pus.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 54 - O a doua minune făcută la dorința lui Ribar
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.1.2011, 03:28 View PostDownload Post

Capitolul 54
O a doua minune făcută la dorința lui Ribar

1. Am luat apoi din nou Eu cuvântul: “Bine deci; dar spune-mi acum, de-a dreptul, dacă nu vrei să-L cunoști și tu personal pe învățătorul din Nazaret! Căci, dacă vrei, Eu pot să ți-L prezint.”

2. Iar Suetal a răspuns: “Ca să fiu sincer, omul acesta - care are în el întreaga plenitudine a spiritului divin - se află pe un piedestal mult prea înalt pentru noi și îmi este de-a dreptul teamă să-l văd chiar și de departe, darămite de aproape! De aceea, chiar aș prefera să nu îl cunosc personal. Uite, pe mine unul mă stingherește până și apropierea acestui tânăr ucenic al său și, sincer să fiu, nu mi-ar displace deloc dacă el s-ar întoarce printre tovarășii lui. Demonstrația ne-a făcut-o și asta ajunge! O a doua cu siguranță că n-ar mai accepta să facă și nici nu ar mai avea vreun rost; căci pe cine nu l-a convins prima demonstrație, pe acela nu-1 vor convinge nici o mie de alte minuni înfăptuite. Astfel că eu aș prefera chiar ca el să se întoarcă acum la ai lui. De răsplătit, oricum nu avem cum să-l răsplătim pentru demonstrația făcută, căci nu avem nimic în afară de noi înșine. Spune-i deci tu, dragă prietene, să se reîntoarcă la ai lui, cei de același fel cu el!”

3. Eu: “Bine, dar cum aș putea face așa ceva? El este doar un om liber și poate pleca oricând dorește. De altfel, se va și duce la ai lui de îndată ce nu va mai avea nimic de făcut aici! Văd bine că tu ești pe deplin mulțumit de cele văzute, însă nu tot așa stau lucrurile și cu ceilalți tovarăși ai tăi, nici măcar cu Ribar, chiar dacă pretinde că este pe deplin de acord cu tine. El însă mai rumegă încă la primul miracol văzut și nici acum nu este pe deplin lămurit. De aceea, pentru că ne-a mai rămas puțin timp, îi vom cere ucenicului să ne mai dea o dovadă a puterilor sale.”

4. Iar Suetal a spus: “Sigur că ar fi bine și chiar și mie mi-ar plăcea să mai văd o minune înfăptuită de el. Se pune însă întrebarea dacă lucrul acesta i-ar conveni și marelui învățător cel sfânt, căci maeștrilor de regulă nu prea le place când ucenicii lor fac prea multe demonstrații.”

5. Și Eu i-am răspuns: “Nu-ți face tu nici un fel de griji în privința asta; căci toate acestea le iau Eu asupra Mea, iar la momentul respectiv voi ști tot Eu să răspund pentru toate, de mi se va cere vreodată socoteală. Pe Ribar însă și pe ceilalți va trebui totuși să-i întrebăm ce fel de semn ar dori să li se mai arate; căci, altminteri, vreunul dintre ei ar putea pretinde cât de curând că minunea respectivă a fost pregătită din vreme și că ne-am înțeles dinainte asupra ei. Dacă vor hotărî însă ei ce semn doresc să li se arate, atunci nu va mai putea fi vorba de vreo înțelegere făcută dinainte. Ești de acord cu procedeul acesta sau nu?”

6. Suetal: “Totul este solomonic de bine gândit și exprimat, și de aceea nici nu aș putea fi decât de acord cu o asemenea propunere!”

7. Eu am spus din nou: “Ei bine, haide deci să-l întrebăm pe Ribar! Spune-ne așadar tu, Ribar, în ce ar trebui să constea următorul semn pe care să ți-l dea ucenicul nostru!”

8. Iar Ribar a spus: “Prietene, dacă el este de acord să mai înfăptuiască și o a doua minune, atunci să transforme piatra aceasta, pe care o țin acum în mână, într-unul dintre cei mai de soi pești din cei care trăiesc în marea aceasta de aici!”

9. Atunci Eu l-am întrebat pro forma (de formă, de dragul aparențelor) pe Rafael: “Te vei dovedi oare în stare să rezolvi problema aceasta?”

10. Iar Rafael a răspuns: “O să încercăm. Ar fi bine însă ca cel care mi-a cerut acest lucru să se proptească mai întâi bine pe picioarele sale, căci altminteri peștele îl va doborî la pământ. Peștii cei mai de soi din marea aceasta sunt foarte mari și atât de puternici încât un om nu-i poate birui. Așa că, de îndată ce Ribar își va fi înfipt picioarele suficient de bine în pământ, un pește de optzeci de livre va lua în mâna sa locul pietrei pe care o ține acum și care abia de cântărește vreo zece livre.”

11. Ribar i-a spus lui Rafael: “O, nu-ți face tu griji în privința mea! Căci eu am ceva din puterea unui Samson și am venit deja de hac chiar și unor pești de o sută de livre. De altfel m-am și proptit foarte bine pe picioare.”

12. Drept care Rafael a spus: “Fie deci, așa cum ai dorit!” Și n-a rostit bine cuvintele acestea, că un pește de soi nobil de mai bine de optzeci de livre a făcut, spre spaima și uluirea tuturor celor prezenți, un salt atât de puternic în brațele lui Ribar, încât acesta a căzut în chip jalnic drept pe spate. Și, fiindcă peștele continua să se zbată cu o forță deosebită, izbind încolo și încoace cu coada sa puternică, privitorii au luato la fugă care încotro, iar Ribar, care s-a ridicat repede de la pământ, nu mai manifesta de-acum nici o poftă să pună mâna pe peștele cel imens. Se afla însă pe aproape și unul dintre fiii lui Marcu. Acesta a venit repede cu un năvod de mână foarte rezistent, l-a aruncat iute peste peștele cel mare care continua să se zbată, l-a înfășurat pe acesta în năvod, l-a înșfăcat și l-a cărat într-o vană care era plină cu apă.

13. De îndată ce peștele s-a văzut în elementul său, el s-a liniștit firește pe dată, și acum toți s-au apropiat de vană, privind cu deosebită mirare peștele cel uriaș, iar Ribar a spus: “Ei bine, acum mă declar într-adevăr înfrânt în nimicnicia înțelepciunii mele, și de-acum cred cu putere în tot ceea ce am auzit despre învățătorul cel mare! Căci lucrurile acestea depășesc orice înțelepciune omenească și cu ele începe în mod de-a dreptul vizibil revelația adevăratei splendori a lui Dumnezeu! Matael a avut dreptate cu fiecare cuvânt pe care l-a rostit și la fel și prietenul nostru de aici, prin a cărui bunăvoință am avut noi parte de cele două minuni nemaiauzite. Mare este Dumnezeu și slăvit fie de aceea în veci numele Său, căci iată că El i-a înzestrat chiar și pe oamenii de pe acest pământ cu asemenea puteri nemaipomenite! E drept că noi suntem complet nedemni să privim asemenea minuni dumnezeiești cu ochii noștri păcătoși, dar cum Dumnezeu însuși ne-a învrednicit să o putem face, fie slăvit în veci numele Său!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 55 - Despre diferența dintre minunile lui Rafael și cele ale magicienilor
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.1.2011, 04:01 View PostDownload Post

Capitolul 55
Despre diferența dintre minunile lui Rafael și cele ale magicienilor

1. Atunci Suetal a rostit și el: “Amin! Același lucru îl declar și eu. Căci un astfel de lucru n-a văzut nicicând vreun ochi de muritor! E drept că magicienii de pe timpul faraonului aruncau și ei cu niște bâte, din care apoi țâșneau diferiți șerpi; noi însă nu am fost de față la asemenea minuni. Și chiar dacă am fi fost de față, am fi văzut cu siguranță doar aceeași mică scamatorie, cum am mai văzut eu una asemănătoare și la Damasc, unde un magician persan arunca niște bâte pe o suprafață întinsă de nisipuri mișcătoare, aflată pe o arie mare în fața lui, iar atunci când bățul, aruncat cu mare abilitate tocmai acolo unde trebuia, se scufunda în nisipul mișcător, astfel că nu se mai vedea nimic din el - lucru care se întâmpla firește într-o singură clipă -, atunci din locul acela țâșnea de îndată din nisip un șobolan sau un șoarece, care o rupea la fugă! Vrăjitorul pretindea că din bețele aruncate de el în nisip se nasc șobolanii și șoarecii. Eu însă am cercetat după aceea locul și am găsit în nisip toate bețele neatinse; dar am descoperit totodată urme vizibile ale modului în care magicianul, firește că fără martori, reușise în prealabil să țină ascunși în nisip mai mulți șobolani și șoareci, punându-le în diferite gropi, făcute chiar de el în nisip, momeli potrivite. Astfel că șobolanii și șoarecii se ocupau acolo în tihnă de mâncarea oferită, până când bețele aruncate cu abilitate chiar în locurile respective îi izgoneau și îi puneau pe fugă.

2. Plebea cea proastă îi arăta magicianului persan o venerație de-a dreptul divină, umplându-i traistele cu lucrurile cele mai de preț, iar când am încercat să-i conving de realitate pe câțiva dintre ei, care-mi păreau mai luminați la minte, m-am trezit pe loc calificat drept nelegiuit și abia am avut timp s-o iau la goană din locul respectiv. M-am convins, cu ocazia aceea, în primul rând că asemenea magicieni sunt niște șmecheri nemaipomeniți care, slujindu-se de cele câteva cunoștințe ale lor în domeniul naturii, precum și de experiența dobândită, știu să profite de prostia celorlalți oameni, care de fapt vegetează pe pământ asemenea dobitoacelor; iar în al doilea rând m-am convins de faptul că asemenea oameni cu adevărat proști nu pot fi aduși la realitate nici cu cea mai mare bunăvoință a vreunui înțelept iubitor de oameni.

3. Și cam așa trebuie să arate de fapt toate minunile mult lăudate ale tuturor preoților și magicienilor din tot Egiptul și din întreaga Persie, și cu siguranță că minunile înfăptuite de esenieni nu arată nici ele altfel.

4. Minunile acestea de aici însă, pe care le-a înfăptuit ucenicul marelui învățător, precum și vindecările miraculoase despre care am auzit că le-ar fi înfăptuit marele Mântuitor însuși, ele se află prin caracterul lor pur și sublim mult dincolo de oricare înșelătorie a magicienilor, la fel cum soarele cu lumina sa curată și pură depășește prin sublimul său orice lumină rătăcitoare lipsită de valoare. Căci minunile văzute aici depășesc întru totul orice înțelegere și înțelepciune omenească. Aici nu mai are rost nici un fel de gândire sau cercetare, căci aici guvernează atotputernicia lui Dumnezeu căreia nimic nu-i este imposibil.

5. Pentru noi însă, rămâne povața că toate învățăturile marelui Mântuitor trebuie urmate cu cea mai mare sfințenie, pentru că prin el, după cum începe să-mi pară mie acum, ar putea să se împlinească chiar acum, în timpurile noastre, o mare făgăduință a lui Iehova.”

6. Atunci Eu, încă nerecunoscut de cei doisprezece, m-am adresat tot lui Suetal: “Împărtășești această părere dintr-o oarecare convingere?”

7. Iar Suetal a răspuns: “Prietene, părerea la care am ajuns simt că devine certitudine, cel puțin în ceea ce mă privește! Căci, uite, am un motiv foarte simplu, dar totodată bine întemeiat, să presupun acest lucru! Dumnezeu este mult prea bun și înțelept pentru ca să dea viață unui om atât de puternic și să-i insufle harul Său atotbiruitor doar pentru simplul motiv ca acesta să vindece trupurile bolnave ale câtorva oameni și să facă din pietre pâine sau pești. Pe un astfel de om, aflat cu mult deasupra lui Moise și a altor profeți, și care este unic în felul său, asemenea unui soare, Dumnezeu l-a destinat fără îndoială și altor scopuri cu mult mai înalte, necunoscute încă nouă! Căci, după cum am spus, Dumnezeu cu siguranță că nu a trimis o asemenea făptură dumnezeiască pe pământ doar pentru lucruri atât de mărunte cum ar fi înfăptuirea a fel de fel de minuni în fața ochilor unei adunături de gură-cască avizi de miracole sau a unei adunături de proști și de orbi! Ba eu chiar înclin să văd în el pe marele Mesia al iudeilor, propovăduit de toți preoții și profeții, și sunt, prietene dragă, aproape convins de lucrul acesta!

8. Iar de-ar fi să nu fie totuși acesta, atunci chiar că nu mai știu pe cine ar trebui să mai așteptăm, care să fie în stare să înfăptuiască lucruri mai nemaipomenite și mai dumnezeiești! Dar tu ce părere ai, dragă prietene, presupunând că tu, grec fiind, ești cât de cât familiarizat cu scrierile iudeilor?!”

9. Eu am spus: “Da, în privința aceasta Eu sunt pe deplin de acord cu tine, iar scrierile iudeilor le cunosc perfect. Acum însă aș dori să aflu și de la tovarășii tăi ce părere au ei despre concluzia noastră bine argumentată! Ribar este un fel de purtător de cuvânt al tuturor celor zece tovarăși ai săi. Hai să-i cerem deci și lui părerea în această privință și să vedem ce zice el despre toate acestea. Ia întreabă-l chiar tu!”

10. Iar Suetal a spus: “Da, hai să-i cerem părerea, căci între timp s-o fi săturat să se tot uite la peștele său!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 56 - Ce cred Suetal și Ribar despre Iisus
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.1.2011, 04:08 View PostDownload Post

Capitolul 56
Ce cred Suetal și Ribar despre Iisus

1. Atunci Suetal i s-a adresat lui Ribar, trăgându-l de colțul hainei și spunându-i: “Măi, Ribar, uite, este aici vorba despre o problemă deosebit de însemnată, în special pentru noi, evreii. Poate că ne poți da și tu o lămurire pe măsură, cu atât mai mult cu cât, după știrea mea, ești mai bine familiarizat cu problemele Sfintei Scripturi decât oricare alt evreu laic. Uite, ne sunt cunoscute toate marile profeții, începând, să zicem, cu Adam, și mergând până aproape, în timpurile noastre. Pe baza tuturor acestor profeții, care fără îndoială că nu au apărut din senin, noi așteptăm un anume Mesia, care urmează să scape poporul evreu, ca vechi popor al lui Dumnezeu, de toate relele trupești și spirituale, oricare ar fi acestea. Ei bine, operele vestitului Mântuitor le-am văzut cu proprii noștri ochi, ba am și auzit cu urechile noastre de la diferiți martori oculari chiar mai multe despre toate câte le face și le-a făcut el de curând. Și chiar mă întreb acum dacă Dumnezeu însuși, descinzând din cerul Său pe pământuri, ar putea înfăptui lucruri mai deosebite și mai minunate decât a înfăptuit Mântuitorul din Nazaret. Iar răspunsul la întrebarea aceasta nu poate fi decât «nu».

2. Cu vreo trei săptămâni înainte ne-a fost arătată ca fiind ceva extraordinar casa construită din temelii, aparținând se pare tot unui vindecător - pe numele său Iacov, mi se pare, sau poate altfel - pe care Nazarineanul a ridicat-o în doar câteva clipe dintr-un morman de ruine, numai și numai prin propria lui voință.

3. Ba ni s-a mai povestit și despre un neguțător din apropiere de Sihar, a cărui casă ar fi fost în același fel mărită și foarte bine dotată.

4. Ne sunt bine cunoscute și povestirile despre vindecările miraculoase de la Ghenizaret. Cu toții l-am văzut pe fratele tămăduit al tovarășului nostru de pe dealurile Ghenizaretului și am stat de vorbă cu el. Și iată că, nu mai departe de ieri, am fost - cum s-ar zice - aproape martori ai vindecării miraculoase a celor cinci bărbați cuprinși de furii, care au călătorit împreună cu noi. Iar înțelepciunea de neexplicat dobândită de Matael, care împreună cu tovarășii săi stă acum de vorbă cu căpitanul Iulius și cu alți romani de rang înalt, este și ea pentru noi mai mult decât o chezășie în privința aceasta!

5. Și, la toate acestea, se mai adaugă și cele două minuni, făcute - să vezi și să nu crezi - de către un ucenic al învățătorului. Apare astfel întrebarea: nu ne îndreptățesc oare toate acestea la presupunerea că marele Mântuitor din Nazaret ar fi chiar propovăduitul Mesia? Tu ce părere ai?”

6. Iar Ribar a răspuns: “Da, da, s-ar putea să ai dreptate! Știi, mi-a trecut și mie ideea aceasta prin minte și chiar m-a preocupat în taină, așa cum pe o femeie însărcinată o preocupă pruncul din pântecele ei. Vezi tu însă, sunt aici două probleme spinoase, una legată de Templu, iar alta legată chiar de romani, cărora un Mesia al evreilor, așa cum a fost el prevestit, nu le-ar conveni fără îndoială deloc. Iar Templul contează pe venirea unui Mesia, potrivit calculelor sale bazate pe Cabala, din mo-tive bine întemeiate, abia peste vreo alte câteva milenii. Iar acum, când o duce atât de bine, Templul chiar n-ar avea deloc nevoie de un Mesia. La rândul lor, romanii ar prefera cu siguranță ca el să fie de partea lor și nu de cea a evreilor!

7. De aceea, eu am în cazul acesta următoarea părere: nu avem decât să credem în sinea noastră ceea ce dorim cu privire la cel prevestit, dar este de preferat să nu ne exprimăm părerea aceasta în gura mare până în momentul în care lucrurile nu se vor limpezi. Căci, în momentul de față, am putea avea necazuri, cu concepția aceasta a noastră, atât din partea unora, cât și din partea celorlalți. În rest însă, tu, cu părerea ta și cu argumentele tale, nu te afli - cred eu - nicidecum pe un drum greșit, ci, potrivit părerii și credinței mele celei mai tainice, te afli chiar pe drumul cel bun. Însă, dragii mei prieteni, spre binele nostru, este de preferat ca lucrul acesta să rămână pentru moment strict între noi!

8. Dar ia privește tu, frate Suetal, cu toată atenția la tânărul nostru ucenic, cel făcător de minuni! Oare ce gânduri i-or mai umbla prin minte? Căci, în primul rând, nu pare deloc a voi să se întoarcă printre tovarășii săi, iar în al doilea, ne privește într-una cu un surâs oarecum ștrengăresc pe chip, de parcă noi am fi niște adevărați tâmpiți. Ce-o fi oare în mintea lui? Ia uite, acum chiar s-a întors cu spatele și-și râde pur și simplu în pumni! Dacă băiatul n-ar avea puteri atât de supraomenești, mai că l-aș trage la răspundere. Însă cu un asemenea om nu te poți pune. Căci pentru unul ca el ar fi o simplă joacă să-l transforme pe unul ca noi - să zicem - într-un măgar indolent, și cum am arăta după aceea?”

9. Atunci Rafael s-a întors cu fața, râzând și mai tare, și făcând să apară - cu încuviințarea Mea - un măgar voinic, în carne și oase, chiar lângă Ribar, a spus: “Uite, chiar aidoma măgarului adevărat de lângă tine!”

10. Ribar a privit în jurul său, s-a înspăimântat foarte tare și, după câteva momente de uluire totală, a spus: “Aoleu, aoleu, de unde a apărut dintr-odată aici măgarul acesta bine hrănit?”

11. Iar Rafael a răspuns: “Exact de acolo de unde a venit și peștele cel mare! Însă acum te întreb eu pe tine: pentru care motiv vă temeți voi atât de tare? V-am făcut eu vouă vreun rău?”

12. Ribar: “Dragul nostru prieten tânăr și atât de frumos la chip! Vezi, tu ești mult prea atotputernic pentru noi și, pe lângă asta, mai ai și o înfățișare cam ciudată. De aceea, ne impui un deosebit respect și simțim și o oarecare stinghereală în preajma ta! Odată ce te afli însă aici și nu pare că vrei să te întorci la tovarășii tăi, apropie-te dar și povestește-ne măcar cum arată marele învățător divin din Nazaret. Căci inexplicabilele minuni înfăptuite de tine nu ne-au mulțumit nicidecum sufletele. Iar dacă știi să vorbești la fel de bine cum îți înfăptuiești minunile pur dumnezeiești, lucru de care nu ne îndoim nici o clipă, atunci deschide gura ta cea atât de frumoasă și glăsuiește, descrie-ne măcar aspectul său exterior!”

13. Iar Rafael a răspuns: “De mi-ar fi îngăduit, v-aș face cu plăcere pe voie. Dar oricât de nemărginite ar fi puterile mele, cu care am fost înzestrat de eternul învățător a tot ceea ce există, nu-mi este îngăduit să dau în vileag anumite lucruri înainte de a le fi venit timpul.

14. V-a supărat adineaori, și în special pe tine, Ribar, faptul că nu mi-am putut stăpâni râsul. Vă asigur că în spatele zâmbetului meu nu s-a ascuns nicidecum vreo ștrengărie tinerească. Dar se petrece adeseori ca, atunci când se află printre oameni, și în special în mijlocul acelora care mai bâjbâie încă într-un fel de semiobscuritate, până și un spirit întru totul luminat, cum sunt eu, să nu-și poată stăpâni uneori râsul. Mie, de pildă, îmi vine întotdeauna să râd atunci când văd niște oameni, mai ales dintre cei care se consideră înțelepți și cu mare putere de înțelegere, cum stau grămadă în mijlocul unei păduri și, din cauza copacilor, nu văd pădurea ca atare. Ei bine, prieteni, când văd un asemenea lucru, aceasta mă face să râd și nimic nu mă mai poate opri!”

15. Atunci Ribar a întrebat, făcând ochii mari: “Și crezi că ne aflăm și noi în situația de a fi într-o pădure și de a nu vedea pădurea din cauza copacilor?”

16. Iar Rafael a spus: “Din punct de vedere material nu, dar spiritual însă da, și tocmai asta m-a făcut să râd atât de tare.” Dar, spuneți-mi, de ce vă temeți voi de fapt atât de mult de întâlnirea cu marele învățător din Nazaret?”

17. De data aceasta Suetal a fost cel care a răspuns: “Uite, iubite ucenic atât de înțelept al marelui învățător, noi am mărturisit deja față de prietenul acesta de aici, care te-a chemat pe tine încoace, și i-am spus deschis din ce motive am prefera să evităm întâlnirea directă cu învățătorul și cred că ar fi bine ca lucrurile să se petreacă potrivit dorinței noastre!

18. Chiar și tu ești mult deasupra noastră, bieți păcătoși ce suntem, și totul este stingheritor de misterios în tovărășia ta. Căci la înțelepciunea și cunoștințele tale noi nu am putea nicicum ajunge și de aceea ne simțim de-a dreptul stânjeniți în prezența ta. Dar ce reprezintă un ucenic față de Maestrul său? Iar din moment ce tu, care ești doar un ucenic al marelui învățător, reușești să înfăptuiești miracole nemaiauzite, ce să mai vorbim atunci de posibilitățile învățătorului însuși?! Iată însă că noi ne simțim speriați până și de prezența ta. Gândește-te deci cât de înspăimântați ne-am putea simți în preajma marelui Maestru?! Așa ceva n-am putea suporta! De aceea, suntem pentru moment hotărâți să nu facem cunoștință cu marele învățător.

19. De folosit nu ne poate folosi decât învățătura sa, și principiile acesteia le-am aflat deja de la prietenul nostru de aici. Și cu asta ne declarăm pentru moment mulțumiți. Iar dacă, prin respectarea întocmai a învățăturilor acestora divin de curate, vom deveni vreodată mai buni decât suntem astăzi, atunci vom considera drept cea mai sublimă fericire să-l cunoaștem pe marele învățător în persoană. Iar măgarul acesta, pe care l-ai adus în chip miraculos în mijlocul nostru, fă bine și dăruiește-l în numele nostru gazdei noastre, căci tot nu avem nimic cu care să o răsplătim pentru cele ce ne-a oferit!”

20. Iar Rafael a spus: “Atunci dăruiți-i chiar voi animalul acesta sănătos de povară, precum și peștele, căci doar pentru voi au fost create ambele vietăți!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 57 - Domnul le promite celor doi să le atragă atenția asupra Mântuitorului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.1.2011, 04:19 View PostDownload Post

Capitolul 57
Domnul le promite celor doi să le atragă atenția asupra Mântuitorului

1. Dar iată că a apărut Marcu și a anunțat că prânzul este gata, poftindu-i pe toți la masă.

2. Iar Suetal i s-a adresat lui Marcu, spunându-i: “Ascultă, bătrâne și bunule prieten! Uite, noi, aceștia doisprezece, suntem niște oameni săraci lipiți pământului și nu avem nimic cu care să ne putem plăti hrana. Dar iată că ucenicul acesta tânăr al marelui învățător din Nazaret, care se află și el dintr-un motiv oarecare în casa ta, ne-a dăruit prin forțele sale miraculoase mai întâi peștele acesta din soiul cel mai bun, care cu siguranță cântărește vreo sută de livre, iar mai apoi și măgarul pe care-l vezi aici! Primește aceste două vietăți în schimbul plății pe care ți-o datorăm, căci ce să facem noi cu măgarul, și ce să facem cu peștele? Ceea ce au avut aceștia de spus, ca simboluri - spre învățătura noastră de minte - am luat deja la cunoștință. Căci un pește și un măgar nu au fost, după știința noastră, niciodată simboluri ale înțelepciunii, ci dintotdeauna doar simboluri ale prostiei! Fii deci atât de bun și primește cele două vietăți, care fără îndoială au și ele o valoare, în schimbul banilor pe care ți-i datorăm!”

3. Marcu a răspuns: “Voi face bucuros acest lucru, deși voi nu-mi datorați mie nimic. Căci tot ce ați mâncat deja aici și tot ce veți mai mânca de acum încolo mi-a fost deja plătit însutit! Acum însă, găsiți-vă repede un loc la masă, căci cât de curând se vor aduce bucatele!”

4. Iar Suetal a spus: “Prietene, spune-ne și nouă, rogu-te, cine este cel care a plătit dinainte cu atâta mărinimie hrana noastră, pentru ca să-i putem arăta și noi întreaga noastră recunoștință!”

5. Și Marcu a răspuns: “Acest lucru nu îmi este îngăduit să vi-l spun. Așa că mulțumiți-vă cu ceea ce v-am explicat deja!” Cu aceste cuvinte, Marcu s-a îndepărtat, la un semn discret al Meu, luând și măgarul cu el, pe care l-a dat în primire unuia dintre fiii săi spre a se îngriji de el.

6. După plecarea lui Marcu, Suetal Mi s-a adresat Mie: “Spune, prietene, nu este un om grozav bătrânelul acesta?! Uite, oameni atât de cinstiți rar mai găsești în lumea aceasta! Dar tu ce crezi, cine să ne fi plătit oare datoriile cu atât de nespusă generozitate?”

7. Iar Eu am răspuns: “Păi cine altul decât marele învățător din Nazaret!? Căci El nu cere nimic pe degeaba. Celui care face pentru El un singur lucru, aceluia El îi plătește înzecit, iar celui care face pentru El zece lucruri, El îi plătește însutit!”

8. Suetal a spus: “Bine, dar noi n-am făcut pentru el nici măcar un singur lucru, darămite zece, și uite că el a plătit deja înmiit pentru noi!”

9. Eu: “Ei bine, dar trebuie să știți că învățătorul acesta este totodată și atotștiutor și de aceea El știe dinainte că voi veți face într-o zi ceva pentru El, astfel că vă răsplătește pentru lucrul acela dinainte!”

10. Suetal: “Vom accepta lucrul acesta și vom ști să-i răsplătim bunătatea cu toată râvna noastră de îndată ce vom afla ce serviciu așteaptă el de la noi!”

11. Eu: “Vedeți voi, până la urmă tot s-ar putea dovedi necesar să îl cunoașteți mai îndeaproape. Poate că vă va accepta chiar ca ucenici ai Săi...”

12. Atunci Suetal i s-a adresat lui Ribar: “Măi, asta ar fi ceva! Poate că până la urmă vom reuși și noi să săvârșim lucruri miraculoase asemenea tânărului acesta chipeș de aici!? Da, în perspectiva aceasta parcă aș zice că n-ar fi totuși rău să îl cunosc personal pe marele Maestru, dacă lucrul acesta se va dovedi într-un fel posibil!”

13. Ribar a spus și el: “Și eu de asemenea, și de fapt noi, cu toții. Teamă mi-e însă că prima înfruntare cu el va fi chiar și mai neplăcuta decât întâlnirea mea cu peștele cel năstrușnic.”

14. Dar Suetal i-a replicat: “Cine știe? Ucenicul de fierar bate de obicei mult mai tare în nicovală decât fierarul însuși, tocmai pentru a arăta că știe și el să dea cu ciocanul. Dar dacă se va ivi o asemenea ocazie, poate chiar la acest prânz, oare bunul nostru prieten grec de aici nu va voi el să ne facă atenți asupra lui printr-un semn oarecare?!”

15. Eu am spus: “Desigur, serviciul acesta vi-l pot face fără nici o greutate. Dar, odată ce-L veți fi recunoscut, trebuie să rămâneți liniștiți și să nu faceți nici un fel de zarvă, căci acest lucru Lui nu-i place! El este pe deplin mulțumit dacă vede în inima unui om iubirea adevărată, arzătoare pentru Dumnezeu Tatăl!”

16. Iar Suetal a spus: “Sigur că vom face întocmai și de altfel ni se și pare mult mai înțelept așa. Fii deci atât de bun, prietene, și atrage-ne în timpul prânzului atenția asupra lui!”

17. Eu am spus: “Prea bine deci, prea bine; voi face acest lucru! Dar uite că pe masă au și apărut bucatele; să mergem deci și să ne luăm locurile în primire! Uitați, acolo jos, sub teiul cel mare, sunt două mese! Eu va trebui să mă așez la cea lungă, chiar și numai din cauza romanilor; voi așezați-vă însă la masa de alături, și atunci vom putea vorbi mai ușor unii cu alții!”

18. “Bine, foarte bine, a spus Suetal, așa este cel mai bine! Dar uite că de-acum sunt cu adevărat curios să-l cunosc pentru prima oară personal pe marele om, pe adevăratul Mesia al iudeilor.”

19. Iar Eu am spus: “Foarte bine, dar haide acum la masă!” Eu am luat-o înainte și cei doisprezece veneau în urma Mea, iar Rafael mergea alături de Suetal, lucru care acestuia nu-i prea convenea și de aceea l-a și întrebat dacă el chiar dorește să ia loc la aceeași masă cu ei.

20. Iar Rafael a confirmat lucrul acesta pe tonul cel mai prietenesc din lume, ceea ce de asemenea nu i-a făcut plăcere lui Suetal, dat fiind că resimțea un respect fără seamăn pentru puterea nețărmurită a îngerului. Fiindcă însă Rafael îi vorbea atât de prietenește, a început și el cu timpul să-l simpatizeze din ce în ce mai mult și, în curând, nu se mai sinchisea prea mult de prezența sa.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 58 - Rafael, ca mare mâncător de pește
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.1.2011, 04:23 View PostDownload Post

Capitolul 58
Rafael, ca mare mâncător de pește

1. Și iată că toți s-au așezat la mese, care, datorită destoiniciei lui Marcu și a celor doi fii ai săi, pricepuți și în ale dulgheriei, se înmulțiseră cu încă patru. Căci Marcu avea o rezervă considerabilă de scânduri pentru construcția de bărci de pescărie, iar Rafael îi mărise - cu acordul Meu - într-o clipă stocul respectiv, astfel că lui Marcu nu i-a fost deloc greu să mai facă pe dată, în livada sa, încă vreo câteva mese, cu băncile respective cu tot.

2. Rafael s-a așezat între Suetal și Ribar. Iar la masa Mea, unde ne-am așezat în aceeași ordine ca și cu o zi înainte, li s-a făcut loc și lui Matael și celor patru tovarăși ai săi, care au fost așezați între Iulius și Cyrenius. La dreapta Mea stătea din nou Iara, alături de ea Josoe, apoi Ebahl, și alături de acesta ucenicii Mei, adică apostolii.

3. La celelalte mese luaseră loc firește toți aceia care formau suita lui Cyrenius și a lui Iulius; iar cei treizeci de farisei, cu purtătorul lor de cuvânt, Hebram, se instalaseră la o masă lungă chiar în spatele Meu, astfel încât aveau permanent în fața ochilor atât masa Mea, cât și pe cea a celor doisprezece.

4. Pe mese fusese așezata o mulțime de pești admirabil pregătiți, iar pâinea și vinul erau și ele dintre cele mai alese. Ne-am apucat deci să mâncăm, iar cei doisprezece nu conteneau să laude bucatele și mâncau cu spor. Cel mai mult însă mânca Rafael. Înfuleca - cum s-ar spune - un pește după altul, lucru care l-a surprins foarte tare pe Suetal, care nu știa cum să interpreteze faptul.

5. Atunci însă când Rafael a înșfăcat și ultimul pește din tipsie, l-a pus în tingirea sa, l-a tăiat bucăți și a început să bage cu oarecare nestăpânire o bucată după alta în gură, lui Suetal și lui Ribar asta li s-a părut prea de tot, iar Suetal i-a spus, cu toată blândețea, lui Rafael: “Bine, prietene dragă, atât de frumos la chip, dar ce stomac absolut imens trebuie să ai tu, ca în el să încapă o asemenea cantitate de pește și de pâine?! În tipsiile din fața noastră au fost vreo douăzeci de pești; noi n-am mâncat decât doisprezece, așa că opt dintre peștii cei mai mari i-ai băgat tu la burdihan! Un om atât de tânăr și să mănânci atât de mult!? Asta nu poate fi în nici un caz sănătos! Mă rog, mie mi-e de fapt perfect egal, Dumnezeu să-ți binecuvânteze pofta de mâncare! Dar oare, după învățătura marelui învățător, și mâncatul atât de mult reprezintă o cale prin care poți ajunge la marea înțelepciune și la puterea desăvârșită?”

6. Rafael însă i-a răspuns zâmbind: “Asta firește că nu! Dar din moment ce mâncarea aceasta mi-a plăcut și ea era pe masă, de ce n-aș fi mâncat după pofta inimii?! Uită-te mai bine la Templul din Ierusalim, la cât înfulecă acela zi de zi în numele Domnului Dumnezeu sub formă de jertfe! Oare nu ne-am putea întreba și n-am putea spune atunci: bine, dar Iehova acesta este un adevărat nesătul, căci El înfulecă zilnic o cantitate imensă de boi și de vaci, de viței, oi, miei, păsări și porumbei, de pești și de capre, precum și o mulțime de pâini și multe butelci cu vin, și după un asemenea ospăț îmbelșugat tot mai are o poftă neostoită și de aur, argint, perle și tot felul de pietre prețioase?!

7. Te-ai întrebat vreodată dacă Dumnezeu este într-adevăr un astfel de mâncău?! Nu, cu siguranță că n-ai făcut-o, pentru că știai prea bine că doar slujitorii lui Dumnezeu sunt de fapt mâncăii! Ce reprezintă cei opt pești ai mei față de sutele de vite, viței și alte asemenea?! Iar dacă slujitorii lui Dumnezeu din Templu își pot aroga nepedepsiți dreptul de a înfuleca atât de multe în numele Domnului, atunci de ce ar trebui să postesc eu, care sunt fără îndoială un slujitor mai destoinic al lui Dumnezeu decât nemâncații din Templu?!”

8. Iar Suetal a spus: “Da, ai dreptate; pe mine m-a mirat doar foarte tare cum tu, un tânăr atât de delicat, ne-ai luat-o cu mult înainte la mâncare și n-ai ținut deloc seama de noi, adică nu te-ai întrebat nici o clipă dacă nu cumva am dori și noi să mai luăm puțin din peștii cei buni!”

9. Rafael a răspuns: “Dar ți s-a întâmplat să vezi vreodată ca slujitorii lui Dumnezeu din Templu să se fi întrebat dacă cei care le aduc ofrandele mai au sau nu acasă ceva de mâncare? Ei iau de la respectivii fără nici un menajament ofranda și țechinii, chiar dacă respectivele persoane mor în următoarele ore de foame! Și, uite, aceia se pretind slujitori ai lui Dumnezeu, iar poporul cel orb chiar îi consideră ca atare! Tu însă nu i-ai tras niciodată de mânecă, nici măcar în taină, în străfundul sufletului tău, pe acei slujitori ai lui Dumnezeu. De ce te preocupă atunci până într-atâta sănătatea mea, cu atât mai mult cu cât ți-am demonstrat prin fapte că eu sunt un slujitor adevărat al lui Dumnezeu?!”

10. Atunci a spus Ribar: “Prietene Suetal, cu ăsta cred că nu prea e bine să te pui! Tânărul are multe din Matael și ar putea prea bine să ne arunce așa, una-două, în față, povestea întregii noastre vieți!”

11. Dar Rafael a spus: “Nu trebuie să vorbești chiar atât de încet, altminteri te înțeleg mai greu, iar Suetal te va înțelege și mai greu!”

12. Iar Ribar a răspuns: “Dar am vorbit destul de tare!”

13. Rafael: “Și totuși ai fi vrut ca eu să nu-ți aud vorbele! Ascultă, omule, eu îți văd și îți aud și gândurile, cum să nu-ți aud atunci vorbele?! Vezi tu, dobitocul pe care l-am adus mai înainte alături de tine, tot are o anumită asemănare cu tine! Ascultă-mă însă pe mine: atâta vreme cât nu vei dovedi la fel de multă umilință ca dobitocul cel cenușiu, sigur nu vei găsi portița cea strâmtă spre adevărata înțelepciune!”

14. Ribar l-a întrebat: “Spune-mi totuși, prietene, de ce n-ai făcut de fapt adineaori atât de tare de rușine în fata atâtor oameni?!”

15. Rafael i-a răspuns: “Doar ți-am explicat la momentul respectiv destul de limpede că voi sunteți încă atât de orbi în sufletele voastre încât nu vedeți pădurea din cauza copacilor. Și, pe cât de orbi erați atunci, la fel de orbi sunteți încă și acum, deși n-ați avut parte de prea mult pește! Dacă mai vreți însă pește, nu trebuie decât să spuneți, că doar or mai fi vreo câțiva prin marea aceasta!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 59 - Aspecte bune și rele ale mustrărilor
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.1.2011, 04:27 View PostDownload Post

Capitolul 59
Aspecte bune și rele ale mustrărilor

1. Atunci a spus un al treilea dintre cei doisprezece, care se numea Bael: “Dar lăsați-mă și pe mine, prieteni, să spun o vorbă! E drept că eu vorbesc de regulă mai puțin și că prefer să ascult în tăcere vorbele înțelepte ale altora, dar din ce ați rostit voi doi până acum n-a prea rezultat deloc multă înțelepciune. Ucenicul cel tânăr are mare dreptate să râdă de voi. Căci vă declar și eu acum că voi nu vedeți pădurea din cauza copacilor. Gândiți-vă puțin cine suntem noi și ce societate aleasă ne înconjoară, apoi mulțumiți Domnului Dumnezeu pentru faptul că mai trăim! Căci noi nu suntem decât niște viețuitoare amărâte, lipsite de putere și de valoare, iar societatea aceasta este formată din mari conducători, în fața cărora aproape că se cutremură întreg pământul. Iar noi, bieți viermi amărâți ce suntem, ne mai și încumetăm să ne contrazicem cu ei, și încă în chipul cel mai prostesc! Cu ce te-a deranjat de pildă pe tine, prietene Suetal, că tânărul acesta ilustru, făcător de minuni și cu adevărat atotputernic, a mâncat în fața noastră opt pești?! Oare nu noi suntem aceia care mâncăm aici pe degeaba, și oare nu ne-am săturat la masă? Și atunci zic eu: din moment ce ne-am îndestulat cu mâncarea, ce altceva mai vrem? Dacă tânărul acesta este astfel constituit încât, pentru a se îndestula, el trebuie să mănânce mai mult decât noi, niște bieți borfași înfometați ai Templului, de ce trebuie să privim noi lucrul acesta cu ochi critici? Căci, în primul rând, el n-a mâncat din traista noastră, iar în al doilea rând, a fost foarte necuviincios din partea noastră să-l tragem oarecum la răspundere pentru faptele sale! Vă rog deci, fiți puțin mai înțelepți! De tânărul acesta ascultă oarecum toate elementele, iar voi vorbiți cu el de parcă ar fi unul dintre voi. O, măgari tâmpiți ce sunteți! El merită venerația noastră mai mult decât oricare dintre profeții din timpurile de demult, și aceasta datorită harului lui Dumnezeu care sălășluiește în el, iar voi îl tratați ca pe un egal al vostru! Atunci când trebuia să apăreți în Templu în fața înaltului prelat, tremurați din toate mădularele de evlavie; iar aici vedem acumulată într-un singur om forța a milioane și milioane de înalți prelați, iar voi vă purtați exact ca niște nătărăi! Rușine să vă fie! Stați liniștiți, ascultați și învățați câte ceva, și abia apoi îndrăzniți să deschideți gura, chiar și față de niște oameni mai puțin înțelepți decât voi! De tânărul cu puteri dumnezeiești însă să nu vă mai legați, căci altminteri mă veți obliga să devin dur cu voi în numele tuturor celorlalți frați ai noștri, care se află aici la masă!”

2. Atunci Rafael a spus: “Ai vorbit bine, frate Bael; însă mustrările atât de dure nu prea sunt bune, căci la baza lor nu stă iubirea, ci o oarecare aroganță ascunsă. Mustrându-i pe frații tăi cu o asemenea duritate, începi să te aprinzi tu însuți în supărarea ta, te înfurii, iar furia, crescând necontenit, devine mânie, și cu asta nu vei putea face nici un fel de bine; căci pe spini și pe mărăcini nu vor rodi niciodată struguri sau smochine, iar dintr-un pământ pârjolit de foc mult timp nu va mai răsări iarba.

3. De vrei să-ți călăuzești fratele pe drumul cel bun, nu trebuie să-l înșfaci cu aceeași duritate cu care își înșfacă leul prada, ci așa cum o cloșcă își îndeamnă puii, așa să-i călăuzești și tu pe frații tăi, și abia atunci Dumnezeu va putea să te aprecieze pentru că te conduci după ordinea din ceruri.

4. Încearcă întotdeauna mai întâi forța și puterea iubirii și ai să vezi ce poate ea realiza și cât de departe poate ea ajunge! Iar de se va vedea că prin gingășia ei nu se vor fi realizat decât prea puține sau chiar nimic, abia atunci îmbracă-ți iubirea în mantia deplinei gravități și condu-l astfel pe fratele tău, ținându-l, din iubire profundă, cu tărie de braț, până îl vei fi adus pe drumul cel bun. Odată ajuns acolo, dezvăluie-ți față de el întreaga ta iubire, iar fratele tău îți va rămâne pe veci un prieten adevărat, într-o deplină recunoștință! Calea aceasta este mai bună, căci ea se înscrie în rânduiala cea veșnică a lui Dumnezeu.”

5. Bael a făcut ochii mari auzind mustrarea aceasta, iar Suetal și Ribar, de bucurie, s-au repezit să-i strângă mâinile lui Rafael; căci în mod evident le-a făcut plăcere să găsească în presupusul tânăr ucenic un apărător al drepturilor lor omenești.

6. Dar ucenicul cel tânăr le-a spus: “Prieteni, recunoștința pentru un serviciu bun este îndreptățită, dar numai atunci când are un temei adevărat; atunci însă când temeiul ei nu este pe deplin bun, ba dimpotrivă, când acesta este mai curând prost decât bun, atunci și întreaga recunoștință, fie ea oricât de mare, nu este cu nimic mai bună decât însuși temeiul ei!”

7. La remarca aceasta a lui Rafael, Suetal și Ribar au rămas ei de data aceasta cu ochii căscați, iar Suetal l-a întrebat pe Rafael: “Dar bine, iubit prieten, spune-ne acum și nouă cum înțelegi vorbele acestea?! Căci nouă ni se pare că nu ești deloc mulțumit de recunoștința pe care ți-am arătat-o!”

8. Iar Rafael a spus: “Vedeți voi, la un om care trăiește după rânduiala lui Dumnezeu, toate trebuie să fie până la urmă în deplina ordine a lui Dumnezeu. Iubirea cea adevărată, ca fundament al întregii vieți, iubirea față de Dumnezeu, precum și față de oameni, trebuie să răzbată din fiecare faptă. Voi îmi sunteți recunoscători doar fiindcă l-am mustrat pe Bael pe motiv că mustrarea lui la adresa voastră nu a avut la bază iubirea, ci mai curând supărarea, care este un derivat al mâniei și al răzbunării. Bael se pare că v-a rănit sufletul cu mustrarea sa, și astfel voi ați simțit în taină o mâhnire profundă în inimile voastre și totodată dorința ca Bael să aibă și el parte pentru acest lucru de o mustrare cât mai severă. Dar, vedeți voi, o astfel de dorință este în ultimă instanță un prunc al setei de răzbunare, al cărui leagăn este însuși iadul! Eu am venit în întâmpinarea dorințelor voastre și i-am înfățișat lui Bael cât se poate de limpede caracterul dăunător al mustrării sale, iar pentru aceasta voi ați simțit o mare satisfacție și v-ați arătat recunoscători fată de mine.

9. Bucuria voastră nu a încolțit însă în voi fiindcă eu l-aș fi condus pe fratele Bael pe calea cea dreaptă a rânduielii lui Dumnezeu, ci fiindcă eu - după părerea voastră - l-am pus cum se cuvine la punct în locul vostru, drept care setea voastră de răzbunare s-a mai potolit puțin, pentru ca, spre potolirea ei deplină, voi să-i puteți reproșa apoi în continuare vorbele sale. Iată așadar de ce, având la bază un asemenea motiv, care este unul rău, fiindcă nu conține în el iubirea, recunoștința voastră nu poate fi nici ea una bună!

10. Sigur, dacă recunoștința voastră ar fi rodul acelei bucurii cu adevărat dumnezeiești, datorată faptului că un frate întrucâtva rătăcit a fost readus pe drumul cel drept, atunci da, ea ar fi într-adevăr rodul rânduielii cerești, care se numește iubire, și din acest motiv ea ar fi una bună.

11. Dacă vreți să fiți - așa cum ați fost de fapt creați - adevărați copii ai lui Dumnezeu, atunci nicicând vreun motiv nu trebuie să vă conducă la vreo faptă anumită, dacă acesta nu se bazează în totalitate pe iubirea cea adevărată. Iar supărarea, setea de răzbunare sau bucuria pentru necazul altuia - nu au ce căuta în sufletele voastre, căci ele sunt toate ale iadului și nu ale cerului.

12. Vedeți voi, dacă, de pildă, în casa voastră un frate al vostru ar zăcea în mare suferință trupească și s-ar afla în pericol de a fi chiar răpus de boala sa, fapt prin care voi, spre marea voastră durere, v-ați pierde un frate drag, fără îndoială că ați face tot ce vă stă în putință pentru a-l ajuta și a-1 salva astfel de la moarte! Și ce bucurie vă va umple atunci inimile văzând că, prin strădaniile voastre, fratele vostru se simte de la un ceas la altul tot mai bine!

13. Iar din moment ce simțiți o asemenea bucurie în inimile voastre pentru vindecarea trupească a unui frate, cu cât mai mult nu ar trebui să vă bucurați voi oare, toți fii ai unuia și aceluiași Tată preabun din ceruri, atunci când un frate cu sufletul bolnav, aflat deja pe drumul spre posibila pierzanie eternă, se va vindeca de boala sa și va putea păși spre viața cea veșnică!? Înțelegeți voi lucrul acesta sau nu?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 6 of 25  [ 250 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 5, 6, 7 ... 23, 24, 25  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !