Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 19.11.2019, 12:39
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 3 - Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 6, 7, 8 ... 23, 24, 25  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 60 - Suetal se demască drept limbut
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.1.2011, 04:32 View PostDownload Post

Capitolul 60
Suetal se demască drept limbut

1. Atunci Suetal a spus: “Așa ca tine, dragul meu prieten, chiar că nu vorbește nici un om de pe acest pământ! Tu trebuie să fii o ființă mult mai aleasă, chiar din Cerul Domnului Dumnezeu! Ba poate ești chiar tu însuti marele Mântuitor din Nazaret?”

2. Iar Rafael a răspuns: “O, asta nicidecum! Căci eu nu voi fi în veci vrednic nici măcar să-i leg Lui șireturile de la încălțări! Potrivit spiritului meu, provin fără îndoială de undeva de mai sus, dar potrivit trupului acesta pământean de acum nu sunt decât acela drept care m-ați cunoscut!”

3. Și din nou a spus Suetal: “Acum însă, când la fel ca și ceilalți oaspeți, am terminat de mâncat, aș dori totuși să-l cunosc și eu pe învățătorul cel dumnezeiesc, spre a-i putea arăta venerația mea profundă!”

4. Rafael: “Încă nu am împuternicirea să fac acest lucru. Atunci când va sosi timpul, tu și cu frații tăi îl veți recunoaște voi înșivă, fără îndoială! Dar vezi tu, mai sunt încă destule lucruri necurate în sufletele voastre! Iar de aceste lucruri trebuie să vă dați seama chiar voi înșivă și, disprețuindu-le, să le alungați din voi, astfel ca în momentul în care veți recunoaște un lucru drept necurat să nu-l mai făptuiți nicicând, cu nici un prilej. Abia atunci veți fi capabili să-L recunoașteți în totul pe marele învățător!

5. Acum însă fiți cu toții atenți! Prietenul care a stat mai înainte de vorbă cu voi pare să dorească, după cum văd eu după expresia Sa, să rostească câteva cuvinte. Căci am observat că guvernatorul general Cyrenius, care stă alături de El, L-a întrebat ceva - și, vedeți voi, când cei mari vorbesc, cei mici trebuie să tacă și să ia aminte, în măsura în care li se permite acest lucru! Haideți așadar să tăcem și să-i lăsăm acum pe ei, pe vecinii noștri cei iluștri, să vorbească!”

6. Dar Suetal tot nu s-a liniștit și l-a întrebat în continuare pe Rafael: “Dar n-ai putea să-mi spui măcar, dragul și tânărul meu prieten, cine este de fapt prietenul care se pregătește acum să vorbească?”

7. Rafael: “Nu, acum nu, căci acum trebuie să tăcem și să ascultăm - fiindcă atunci când începe omul acesta să vorbească despre ceva, lucrul acela este mereu de cel mai mare interes și trebuie neapărat ascultat! Așa că, din momentul în care începe să vorbească și până va fi terminat, să nu se mai audă nici măcar o șoaptă de la masa noastră!”

8. Suetal s-a mulțumit cu acest îndemn, la fel ca și toți ceilalți, așa că au așteptat cu toții cu nerăbdare vorbele Mele. Eu însă nu puteam începe să vorbesc înainte de a termina Cyrenius întrebarea lui deosebit de importantă despre căsătorie, despre adulter, despre desfacerea căsătoriei, precum și despre relațiile sexuale cu o femeie necununată.

9. După câteva minute de așteptat în tăcere, Suetal a întrebat din nou: “Ei bine, când va începe el să vorbească?”

10. Rafael a spus: “Bine, omule orb și surd, dar tu nu vezi că Cyrenius nu a terminat încă de pus întrebarea sa? Sau crezi oare că poți să începi să vorbești răspunzând la o întrebare chiar mai înainte ca întrebarea respectivă să fi fost pusă?! Ai răbdare, răspunsul Său nu va întârzia!”

11. Suetal s-a mulțumit din nou, pentru moment, cu această explicație, însă Cyrenius își lungea întrebarea sa prin tot felul de observații colaterale, iar Eu tot nu puteam începe să-i dau răspunsul. Din cauza Iarei, care stătea chiar alături, Cyrenius vorbea destul de încet, astfel încât vecinii noștri nu înțelegeau mai nimic din întrebarea sa și începeau să se plictisească, dat fiind faptul că nu auzeau nici o vorbă de la nici una dintre părți. Căci, la romani, acesta era un fel de principiu de viață, ca mii de oameni să tacă de îndată ce un înalt demnitar dădea semne că ar vrea să vorbească.

12. Astfel că au mai trecut câteva minute și Eu tot nu începusem să vorbesc. Atunci Suetal s-a întors din nou către Rafael: “Prietene, dar iată că cei doi domni vorbesc în șoaptă unul cu altul! Iar din conversația lor, fără îndoială extrem de înțeleaptă, noi nu vom avea prea multe de câștigat. Astfel că am putea vorbi foarte bine în continuare între noi, iar pe vecinii noștri poate că i-ar și bucura acest lucru! Căci atunci când doi domni sus-puși vorbesc în taină unul cu altul, ei le dau de fapt de înțeles oamenilor care-i înconjoară că nu doresc să fie ascultați! Și atunci facem chiar foarte rău dacă păstrăm o tăcere adâncă, dovedindu-ne în felul acesta față de ei necuviința noastră. Așa că haide să vorbim și noi despre ceva!”

13. Rafael i-a răspuns: “Ia te uită ce individ șiret mai ești și tu! Dar ia privește acolo, uite că ni se aduc din nou bucate: pește bine pregătit și pâine, precum și mai multe căni pline cu vinul cel mai ales; aceasta pentru că, din cauza poftei mele atât de mari de mâncare, voi ați avut parte de porții mai mici!”

14. Iar Suetal a exclamat: “Ei, slavă Domnului! Căci eu, cel puțin, tot mai simt, așa, un fel de gol în stomac! Peștele pe care l-am mâncat eu nu a fost chiar dintre cei mari, și nici dinspre partea pâinii nu s-a constatat o abundență prea mare la masa noastră, astfel că un asemenea supliment nu poate fi decât binevenit.”

15. Și iată că Marcu tocmai a sosit cu suplimentul dorit la masă, spunând: “Iertare, dragi prieteni, pentru faptul că masa aceasta a fost adineaori mai puțin înzestrată decât celelalte cu bucate, astfel că am socotit de cuviință să pun să se prepare din proviziile mele abundente încă un supliment; Domnul Dumnezeu să-l binecuvânteze pentru voi toți!”

16. După care toți, în afară de înger, au început să se întindă spre castroane și să mănânce cu nesaț din peștii atât de admirabil gătiți, fără să facă economie nici la pâine și îmbiindu-se din plin și cu vinul. Și n-a durat prea mult până când masa s-a golit și de povara ei cea nouă.

17. După ce au golit masa fără concursul îngerului, Suetal a spus: “Slavă bunului Dumnezeu, Tatăl cel bun al tuturor îngerilor și al oamenilor! Iată-mă din nou atât de sătul cum n-am mai fost de o jumătate de an! Așa se mai poate tăcea și aștepta în liniște cuvântarea anunțată a grecului cel înțelept, care probabil că este un fel de consilier de taină al înaltului guvernator general al întregii Asii. Însă cuvântarea prezisă de tânărul nostru prieten chiar că se lasă foarte mult așteptată!

18. Guvernatorul general nu mai termină deloc cu întrebarea sa, desigur foarte complicată, iar celălalt firește că nu-i poate răspunde până ce guvernatorul nu va fi terminat de formulat întrebarea sa fără îndoială plină de importanță! Și uite așa o să continue lucrurile încă o bună bucată de vreme! Până și cei treizeci de farisei și leviți stau toți cu urechile ciulite. Dar se pare că nu se întrezărește încă nici o cuvântare!

19. Fata cea tânără chiar că îmi place destul de mult - spun asta cu toată seriozitatea. Însă ea pare îndrăgostită până peste urechi de grec! Nu-și ia ochii de la el și pare să citească tot felul de lucruri în ochii lui. Pentru fiul cel tânăr al guvernatorului nu are nici o privire, deși acesta stă, îmbrăcat în veșminte foarte alese, chiar lângă ea, și începe, după cum se pare, să se cam plictisească! Ei, dar iată că din casă mai vin patru fete tinere destul de drăguțe! Sunt probabil fiicele cârciumarului. Dar ce-or vrea ele oare să facă?!”

20. Iar Rafael i-a răspuns: “Am impresia, prietene, că tu ești extrem de limbut și nu poți tăcea din gură cu nici un chip! Nu vezi oare că fetele gazdei vin să adune vasele cele goale pentru a le curăța pentru masa de seară?! Ești oare chiar atât de redus la minte că nu vezi lucrul acesta dintr-o singură privire? Fără nici o îndoială, mai ai mult până să ajungi un Matael!

21. Ia încearcă și tu odată să taci și străduiește-te să gândești în toată liniștea; căci o anumită liniștire este foarte necesară pentru trezirea sufletului, fără de care această realizare de cea mai mare importanță nu va deveni niciodată realitate!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 61 - Povețele lui Rafael despre pătrunderea în propriul suflet
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.1.2011, 23:54 View PostDownload Post

Capitolul 61
Povețele lui Rafael despre pătrunderea în propriul suflet

1. Rafael: “Vezi tu, să spunem că în interiorul unei case este cea mai mare dezordine, iar camerele sunt pline de mizerie și de gunoaie de tot felul. Însă stăpânul casei are mereu treburi pe afară și nu și-a făcut deloc timp să facă o curățenie temeinică în casă. Întrucât însă noaptea el acolo trebuie să se odihnească, și atunci respiră aerul cel viciat de murdărie, el se va îmbolnăvi curând și va fi cuprins de slăbiciune, iar apoi îi va veni și mai greu să mai facă curat în casă și să purifice astfel aerul.

2. Uite, tot așa și inima ta este o casă a sufletului, și în special a spiritului tău! Dar dacă trebăluiești într-una pe dinafară, când să te mai apuci să-ți cureți casa vieții tale, astfel ca spiritul tău să poată înflori în aerul purificat din sufletul tău?

3. Astfel, pentru înflorirea sufletului tău și a spiritului dintr-însul este necesar mai presus de orice să poți rămâne mai mereu liniștit!”

4. Suetal a intervenit: “Bine, dar Matael susținea că viața este o luptă pe care nu o poți răzbi stând comod și confortabil. Iată că Matael vorbește altfel decât tine, iar tu diferit de el! Și atunci, care are dreptate dintre voi doi?”

5. Rafael: “Și eu, și Matael! Viața este - firește - o luptă, însă nu una exclusiv exterioară, ci o luptă năprasnică a factorului interior împotriva celui exterior! Omul exterior trebuie învins până la urmă cu totul de cel interior, căci altfel omul interior va muri odată cu cel exterior! Lasă-l și tu prin urmare pe omul interior din tine să pună o zăbală limbii tale de carne, ca ea să stea liniștită, pentru ca limba gândurilor din sufletul tău să se poată manifesta și să înțeleagă câtă murdărie și lipsă de puritate mai există în casa vieții ei!

6. Nu te mai preocupa de toate fenomenele exterioare, lipsite de orice valoare, căci este lipsit de importanță dacă le cunoști sau nu cauza! Însă în adevărata sărbătoare a sabatului încearcă să recunoști cauza adevărată a vieții interioare a sufletului și spiritului; căci asta trebuie să te preocupe în cel mai înalt grad pe tine, ca și pe oricare alt om!

7. Ce-ți folosește oare ție faptul că știi și simți că exiști și că trăiești, din moment ce nu știi dacă în clipa următoare vei mai fi și vei mai simți că exiști? La ce-ți folosesc toate cunoștințele și toate științele înalte, din moment ce nu-ți cunoști propria viață și nu cunoști nici cauzele ei?!

8. Dacă vrei însă să-ți cunoști viața interioară, atunci trebuie să-ți întorci toate simțurile mai ales înspre interior, indiferent cum îți vei întoarce ochii într-acolo, dacă vrei să înțelegi ceva. Cum să vezi însă răsăritul atâta timp cât ochii tăi sunt îndreptați spre apus?! Oare nu înțelegi tu, care ai fost odată tu însuți rabin, că în privința propriei tale sfere vitale ești încă la fel de orb ca un embrion în pântecele mamei sale?!”

9. Suetal a spus: Ba da, ba da, îmi dau acum seama de asta și, de-acum înainte, noi toți vom tăcea asemenea unor statui de piatră!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 62 - Concepția lui Risa despre lume
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.1.2011, 23:59 View PostDownload Post

Capitolul 62
Concepția lui Risa despre lume

1. Drept care, la masa respectivă s-a făcut o liniște deplină. În schimb, la masa tinerilor farisei și leviți izbucnise o oarecare ceartă, întrucât conducătorul lor, Hebram, încercase și el să le impună într-un fel tăcerea. Mai deosebit între aceștia se dovedea un anume Risa, ai cărui părinți dețineau multe moșii, care după moartea lor urmau să-i revină lui, ca unic moștenitor. Acesta s-a înfuriat tare atunci când Hebram l-a făcut atent că este mai bine să asculte în liniște vorbele lui Matael, și în special pe cele ale Mântuitorului din Nazaret, decât să-și bată într-una gura în legătură cu moștenirea lui lipsită de orice valoare.

2. Și, atunci, Risa i-a răspuns plin de năduf lui Hebram, spunând: “Toți bieții nevoiași devin până la urmă niște evlavioși și iau calea a tot felul de înțelepciuni, fiindcă știu că nu au a se aștepta la prea multe de la viață. Iar cei mari și bogați devin uneori și ei evlavioși și înțelepți, pentru a-i putea călăuzi mai lesne înapoi spre smerenie și răbdare pe bieții nevoiași înfuriați și a-i face să-și accepte și în continuare sărăcia lor extrem de apăsătoare!

3. Cel bogat se duce la sinagogă și se roagă sub privirile săracului, pentru a-l face pe acesta să creadă că trebuie să fii într-adevăr foarte evlavios pentru a fi astfel binecuvântat de Dumnezeu, iar cel sărac se roagă și el cât mai mult, în primul rând pentru a fi el însuși binecuvântat de Dumnezeu, iar în al doilea rând pentru ca cel bogat să-l vadă și să-i mai întindă drept răsplată pentru purtarea sa evlavioasă vreo pomană. Și ce diferență există, prin urmare, între cei doi? Nu există nici un fel de diferență! Căci, aici, cel bogat încearcă să-l prostească în față pe cel sărac, iar dincolo cel sărac caută să-l prostească cât poate el pe bogat pentru a stoarce ceva de la el. Pe mine însă nu mă prostește nimeni, nici chiar vreun făcător de minuni; căci făcătorii de minuni știu ei prea bine pentru cine se dau în spectacol! Iar dacă ajung să fie chiar mari maeștri ai artei lor, atunci fac un mare tapaj cu realizările lor și sunt pur și simplu adulați ca făpturi superioare, iar în felul acesta se îmbogățesc și dobândesc putere!

4. Pe scurt, în fața celor orbi este ușor să te dai drept pictor. Pictezi în fața lor un urs și declari: «Vedeți, aici este o fecioară minunată!», iar ei cred acest lucru. De-ar fi însă să facă cineva în fața mea o minune, el nu-l va putea păcăli cu ea pe foarte agerul Risa și nici nu-și va câștiga astfel și nu va primi de la el nici un fel de milostenie!

5. Totul pe lumea aceasta este doar escrocherie; iar cel care știe să escrocheze cel mai bine, acela ajunge și rămâne mereu în frunte! Acela însă care este mai neîndemânatic în practicarea escrocheriilor sale, acela nu va dobândi merite mari pe drumul spinos al norocului!

6. Fericit însă este doar acela care se află de la bun început în posesia multor bogății, iar pe deasupra mai este și dotat cu o oarecare istețime, astfel încât să nu i se poată prezenta un urs drept o fecioară delicată! Aceasta este concepția mea despre viață și despre ascunzișurile ei, ce nu poate fi adumbrită de nici un fel de amărât de nevoiaș!

7. Cât privește viața cea veșnică de după moarte, mai lăsați-mă în pace! Căci ce valoare are ea putem vedea prea bine în oricare mormânt, precum și la fiecare pom căzut în pădure de bătrânețe. Ce vine din țărână în țărână se întoarce, și în afară de asta nu există nimic – decât doar iluziile evlavioase ale bieților amărâți, pe care cei bogați firește că le susțin cu mult interes!”

8. Așa cum am văzut mai înainte, Hebram era de-a dreptul revoltat de asemenea afirmații, astfel încât i-a spus lui Risa: “După părerea ta deci, Moise și ceilalți profeți, mai mari sau mai mici, n-au fost cu toții decât niște escroci reali sau doar imaginați de omenirea cea oarbă, și la fel gândești probabil și despre Mântuitorul din Nazaret de acum?!”

9. Iar Risa i-a răspuns: “Chiar dacă nu sunt niște escroci răuvoitori, sunt totuși niște escroci de o factură ceva mai bună; căci toți s-au priceput foarte bine să le înfățișeze oamenilor orbi, dacă nu niște urși, cel puțin niște maimuțe în loc de oameni, și s-au priceput de minune să le prezinte X-ul drept Y!

10. În ceea ce-l privește pe Mântuitorul din Nazaret, nu mă îndoiesc că și el s-a familiarizat extrem de bine, prin instruire, cu puterile cele tainice. Acum el știe să le folosească. Iar noi, ca niște neinițiați, privim la faptele sale ca vițeii la poarta nouă și nu știm cum să ni le explicăm!

11. Învățătura sa însă este bună; iar dacă toți oamenii ar beneficia de o asemenea învățătură și ar urma-o întocmai, atunci s-ar putea ca oamenilor să le meargă până la urmă ceva mai bine! Cine ar putea însă să propovăduiască o asemenea învățătură tuturor oamenilor de pe pământ?! Și chiar dacă ar fi posibil așa ceva, stau și mă întreb: câte piedici și câte obstacole ar avea de întâmpinat o astfel de întreprindere?!

12. Căci oamenii sunt mai deschiși în oricare altă privință decât în cea a diferitelor lor religii și credințe în divinități!

13. Omul de rând este oricum mai mult un animal decât un om. El este lipsit de orice inteligență superioară și, de aceea, el nu se va lăsa desprins din motivația sa milenară, chiar în ciuda celei mai palpabile falsități a acesteia și a stupizeniei ei mai mult decât evidente. Omul puțin mai inteligent însă își va spune: «Cu vechea prostie s-a trăit destul de bine; la ce-mi trebuie atunci una nouă, despre care nu știu exact cum va fi primită și cum îmi va face viața de acum încolo?» De aceea, asemenea iluminări sunt valabile doar pentru anumite zone și se cer ținute pe cât posibil în mare taină, în măsura în care ele își pot îndeplini scopul lor de a ferici un număr restrâns de oameni față de restul lumii. Odată generalizată însă o asemenea idee, ea își pierde valoarea, devine cât de curând ridicolă și nimeni nu mai are nevoie de ea. Căci ceea ce la început face - să zicem - un singur om, în curând vor face mii de oameni asemenea lui, de îndată ce se vor fi inițiat și ei cât de cât în tainele respective!

14. Și astfel, cred eu, acest - altminteri foarte cumsecade - învățător din Nazaret își va încheia și el cât de curând cariera, de îndată ce-i va învăța și pe alți oameni științele lui se crete, așa cum am văzut nu demult în cazul bărbatului tânăr și cu chip plăcut, care se pare că a dobândit în facerea de minuni chiar o măiestrie adevărată!

15. Căci, odată ce un ucenic poate făptui lucruri atât de nemaiauzite, ce-i mai rămâne atunci de făcut maestrului? Sigur că dacă ucenicii ar putea păstra taina, s-ar putea naște din asta măcar o negustorie, în măsura în care ea nu ar intra cumva în contradicție cu conducătorii lumii; căci aceștia sunt de fapt foarte dispuși să sprijine astfel de instituții care, datorită efectelor lor extraordinare, sunt de natură să țină în frâu poporul prin prezicerile lor teribile referitoare la viața din lumea de dincolo și care constau de regulă fie într-o răsplată binemeritată, fie într-o pedeapsă fără de sfârșit.

16. De îndată însă ce asemenea științe secrete pătrund în popor, iar acesta începe să descifreze întregul adevăr, s-a zis cu ele. Atunci oamenii încep să devină cârcotași și să ia totul în zeflemea, nimeni nu mai dă doi bani pe ele și toată valoarea lor - înainte vreme atât de înălțător - măiastră - este definitiv pierdută, iar oamenii încep de-acum să caute ceva și mai extraordinar. De regulă, ei nu găsesc însă nimic atâta vreme cât își păstrează mintea limpede. Abia mai apoi, peste câteva secole, de îndată ce vreo aiureală veche și amețitoare va fi prins din nou teren, abia atunci vreun aventurier oarecare, mai șmecher, va reuși poate din nou să înrobească pentru câteva sute de ani vreun anumit popor, dacă se va pricepe să facă lucrurile cu cap. Dacă însă nu se dovedește priceput și face chiar și cea mai mică greșeală, atunci el trebuie să vadă cum s-o ia cât mai repede la sănătoasa dacă vrea să scape cu pielea întreagă.

17. Vedeți voi, eu nu sunt un profet, așa cum probabil nici nu a existat vreodată un profet adevărat! Mă încumet însă să afirm că Templul, cu escrocheriile sale fabuloase, nu va mai rezista nici măcar un secol, în pofida precauțiilor sale teribile! Căci de îndată ce o asemenea instituție devine prea însetată de câștiguri, ea se trădează cât de curând, își pierde nimbul de măreție și s-a zis cu ea! Însă două mii de ani sunt oricum limita maximă până la care se poate menține o învățătură; apoi ea va recădea în nimicnicia ei și doar în vreo cronică oarecare vei mai putea găsi poate unele frânturi din ea.

18. Doar arta socotitului, pe care se pare că au descoperit-o vechii fenicieni și care a fost apoi mult dezvoltată de către egipteni și greci, doar ea este nepieritoare, fiindcă ea conține adevăruri evidente pentru oricine, extrem de utile, și de aceea invincibile.

19. Orice altă învățătură însă, care reclamă de la oameni tot felul de sacrificii și care, atunci când ți-o însușești, nu-ți oferă nici un alt avantaj decât cel mult vindecarea câtorva bolnavi sau, la nevoie, chiar înfăptuirea vreunei mici minuni, nu poate rezista prea mult în timp! Pentru că, în primul rând, ea nu este întemeiată pe un fundament matematic demonstrabil, iar în al doilea rând, pentru că ea nu se păstrează niciodată la urmașii fondatorului - chiar și cu asigurările cele mai solide din partea acestuia - la fel de simplă și de curată cum a fost ea preluată inițial!

20. De regulă, se începe cu tot felul de explicații, fiindcă oricare fondator al unei învățături este întotdeauna mai mult sau mai puțin tributar vechiului misticism și își completează învățătura sa - adeseori chiar foarte sănătoasă - cu tot felul de elemente mistice neinteligibile, pe care probabil nici chiar el nu le înțelege, iar urmașii săi cu atât mai puțin. Apoi, cu timpul, o asemenea învățătură se tot extinde, elementul mistic din ea se amplifică tot mai mult, se construiesc niște săli de mari dimensiuni și se desfășoară în ele tot felul de ceremonii, totul cu expresii de extremă seriozitate, pentru a-i demonstra poporului caracterul divin și deci imperios necesar al unei învățături care inițial era de altfel extrem de simplă. Toate acestea însă nu servesc la nimic, căci cu timpul tot felul de fenomene din domeniul naturii, dar și rațiunea sănătoasă, le vor deschide oamenilor ochii, și atunci se va sfârși definitiv și cu vechea învățătură. Căci fragmentele acelea ale ei, care se vor mai păstra pe ici și colo, nu vor mai putea fi nicicând astfel realcătuite încât să formeze din nou un întreg. Vedeți voi, aceasta este concepția mea sănătoasă, pe care însă nu intenționez să o impun și nici nu o impun nimănui.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 63 - Cuvântarea lui Hebram dezvăluie greșeala lui Risa
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 1.2.2011, 00:06 View PostDownload Post

Capitolul 63
Cuvântarea lui Hebram dezvăluie greșeala lui Risa

1. Atunci Hebram a spus: “Prietene, așa cum ne-ai spus și ne-ai arătat tu lucrurile, am mai auzit și eu adeseori. În cazul nostru însă, modul acesta de gândire nu se potrivește, căci aici se află un om care este mai presus de orice magician obișnuit, înzestrat cu toate vechile vrăjitorii persane și egiptene!

2. Gândește-te numai la cuvântările lui Matael și chiar și la faptele, învățăturile și cuvântările marelui învățător însuși și îți vei da seama că te afli pe un drum greșit cu toate raționamentele tale, oricât de sănătoase ar părea ele!

3. Mă pricep și eu puțin la magie și cunosc diferitele tipuri ale magiei persane și egiptene; însă înfăptuirea a toate câte au fost aici deja înfăptuite și toate învățăturile pe care le-am auzit deja aici indică în mod evident o origine mult mai înaltă decât ne-am putea-o noi imagina.

4. Tânărul acela de lângă cei doisprezece a transformat sub ochii noștri, pe masă, o piatră în pulbere, a recompus apoi din pulberea respectivă piatra inițială, apoi a transformat-o într-o altă piatră și, în final, a făcut-o să dispară cu totul. Și cum a făcut apoi din piatră o pâine, apoi tot din piatră un pește, care mai poate fi încă văzut, iar la sfârșit a creat chiar un măgar în optima forma (în cea mai perfectă stare), ei bine, prietene, acestea sunt toate fenomene de o cu totul altă natură decât micile minuni insipide și neînsemnate văzute de noi la câțiva magicieni persani din Damasc! Oricine se pricepea acolo să adune puțin mai mult decât «unu și cu unu», era de îndată în stare să vadă limpede înșelătoria și să-i găsească explicația; cine însă poate da pentru toate cele de aici vreo altă explicație decât cea pe care a dat-o Matael despre unica forță și putere a vieții fundamentale întru și de la Dumnezeu?!

5. Tu faci așadar o greșeală capitală dacă încadrezi toate câte sunt aici în cunoscuta categorie a simplei escrocherii și-i pui în aceeași categorie pe Moise și pe toți ceilalți profeți; căci doar Matael ne-a explicat destul de limpede rolul marelui eliberator al poporului nostru de sub jugul înrobitor al egiptenilor.

6. Moise a fost de o măreție spirituală atât de extraordinară în fața lui Dumnezeu și a oamenilor, încât pământul n-a mai purtat de atunci și până în timpurile noastre un altul care să îl întreacă. Aici însă, prietene, șade, ca om, Acela în fața chipului căruia însuși marele Moise și-a ascuns fața. De aceea, este mai mult decât nechibzuit din partea ta să vorbești despre El ca despre un om obișnuit!

7. Numără-i pe cei care sunt ospătați aici de trei ori pe zi cu cei mai buni și mai de soi pești, fără nici un fel de oase, cu pâine, vin și tot felul de fructe, cu miere, lapte, brânză și unt! Și gândește-te totodată că gazda noastră este de fapt un om mai curând sărac decât înstărit! Cu cele trei iugăre ale sale, proprietatea sa este mare; nu are însă decât puțin teren arabil, iar acesta este, după cum se poate vedea, destul de bolovănos. Pescuitul este pentru el de fapt cel mai rentabil; dar ce poți asigura din pescuit când ai atâția oaspeți? Noi suntem aici în total vreo patru sute de oameni și toți suntem pe deplin sătui; și la aceștia mai trebuie adăugate și animalele de povară ale grecilor și romanilor, care nici ele n-au suferit de foame. Du-te însă în cămara gazdei noastre și ai s-o găsești burdușită cu tot felul de fructe și cu o cantitate mare de pâine din cea mai bună, iar pivnița din stâncă este atât de plină cu burdufuri de vin încât nu l-am putea dovedi nici într-un an, oricât de mult am bea din el! Și ia întreab-o acum pe gazda noastră cea cumsecade și iubitoare de adevăr cum s-a pomenit ea cu toate acestea, și omul nu-ți va răspunde nimic altceva decât: «Totul se datorează minunilor și iar minunilor înfăptuite de marele Mântuitor din Nazaret!»

8. Iar dacă așa stau lucrurile, cui i-ar mai trece atunci prin minte să susțină că toate acestea nu sunt altceva decât o înșelătorie scornită de cei puternici de pe acest pământ pentru ca, prin ea, să amăgească gloatele cele proaste și oarbe pentru a și le aservi și mai mult?! Adevăr îți spun ție, aici este mai mult decât va putea cuprinde vreodată mintea tuturor înțelepților din lumea aceasta; căci aici acționează singură puterea lui Dumnezeu, așa cum s-a mai manifestat ea din timp în timp pe pământ și cum se va mai manifesta și de aici încolo! Și chiar dacă rațiunea ta, pe care tu o consideri sănătoasă, nu poate cuprinde asemenea lucruri, totuși așa este cum ți-am spus eu. Dar du-te și convinge-te tu însuți și abia după aceea să vorbești și să ne spui dacă ți se pare că avem de-a face doar cu ceva obișnuit!”

9. Și atunci a spus din nou Risa: “Da, firește, dacă astfel stau lucrurile, atunci sigur că mă văd silit să retrag cele mai multe dintre afirmațiile mele și totodată nu mai vreau să le contest nici lui Moise și celorlalți prooroci valoarea lor divină. Un lucru însă rămâne fără îndoială adevărat din ceea ce am spus, și anume că nici o învățătură, oricât de divină ar fi ea la originea ei, nu se poate menține până la urmă în puritatea ei inițială decât de-a lungul câtorva secole!

10. Moise se mai afla încă pe munte și primea poruncile lui Iehova, când poporul din vale dansa deja în jurul vițelului de aur. Și cât de diferită arăta învățătura lui Moise în momentul când în locul judecătorilor a apărut un rege, pe nume Saul, și cât de diferită a început ea să arate în timpul domniei lui David, darămite mai apoi, sub Solomon și sub urmașii acestuia?!

11. Ea și-a pierdut în permanență câte ceva din caracterul ei pur și divin, iar elementele acestea au fost apoi înlocuite cu regulamente făcute de oameni, astfel că până la noi n-a mai ajuns efectiv decât numele lui Moise, în rest însă, întreaga lui învățătură aproape că a dispărut. Nu s-a mai păstrat decât un mic nucleu, menit să le confere slujitorilor Templului un oarecare nimb de divinitate. Pedepsele au fost însă menținute toate, pentru ca, prin intermediul lor, ei să poată chinui cât mai drăcește biata omenire, având o oarecare bază juridică așa-zis autorizată de Dumnezeu. Cele pur divine însă au fost demult lichidate cu totul; căci din cauza celor zece porunci nimeni nu-și mai face astăzi vreun fel de probleme. Adulterul mai constituie o problemă doar pentru oamenii de vază, foarte bogați, căci, în asemenea cazuri, aceștia sunt obligați să-și răscumpere greșeala cu bani mulți pentru a scăpa de uciderea cu pietre. Apoi ei nu mai sunt obligați decât să bea o așa-zisă apă afurisită, care însă nu le face burțile să plesnească, fiindcă de astfel de păcătoși Templul mai are de multe ori nevoie, la pretențiile sale tot mai mari! Iar dacă înșiși înalții slujitori ai Templului comit vreun adulter, atunci despre asta chiar că nu se suflă nici un cuvânt. Doar dacă vreun biet sărăntoc comite un adulter, atunci într-adevăr intervine uciderea cu pietre.

12. Iată însă că citim cu ce risipă nemaipomenită de energie a forței și puterii divine au fost date oamenilor de către Dumnezeu cele zece porunci, printre fulgere și tunete care au zguduit pământul până în cele mai îndepărtate colțuri ale sale, și că asemenea dovezi cutremurătoare ale faptului că Dumnezeu nu glumește s-ar mai fi și repetat de mai multe ori și de atunci încoace, în diferite părți ale pământului. De câte ori însă a fost avertizat poporul acesta de către Dumnezeu prin intermediul unor profeți mai mici sau mai mari?! Și la ce a folosit aceasta pentru timpurile de acum? Căci în ce situație ne găsim noi acum știm prea bine cu toții, și mai multe nu trebuie să-ți spun! Dacă iadul există cu adevărat, atunci acolo nu poate fi în nici un caz mai rău!

13. Dacă însă revelațiile pur dumnezeiești despre care se vorbește nu poartă - spre marea noastră nefericire - decât asemenea roade, așa cum le putem vedea în rândurile fariseilor, atunci îl întreb eu acum pe oricare om sănătos la minte dacă până la urmă nu este mult mai ușor să te dezbari de orice credință în vreo revelație sau providență divină, de orice fel ar fi ea?!

14. Ceea ce ai spus tu aici, Hebram, despre marele Mântuitor din Nazaret, este bun și frumos, și nu este exclus ca învățătura sa să fie încununată de mai mult succes decât toate celelalte învățături dumnezeiești pogorâte asupra noastră. Dar eu nu-mi doresc decât ca, după o jumătate de mileniu, să pot fi martor, cu mintea mea de acum, și să pot vedea ce chip va avea atunci învățătura aceasta nouă, plecând firește de la premisa că acceptarea ei propriu-zisă va fi lăsată la liberul plac al oamenilor!

15. Acum, în fruntea ei se află numai un singur conducător, dar într-o mie de ani va mișuna de conducători, care vor propovădui învățătura aceasta pură, dar nu vor uita nicidecum de burțile lor! Spune-mi acum dacă mă aflu cu părerea mea pe un drum chiar așa de greșit cum ai susținut mai înainte!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 64 - Rânduiala divină și rânduiala lumii
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 1.2.2011, 00:13 View PostDownload Post

Capitolul 64
Rânduiala divină și rânduiala lumii

1. Hebram a spus: “Da și nu! Din punctul de vedere al omului pământean ai probabil dreptate - după părerea mea - însă din cel pur divin nu ai deloc dreptate și de aceea te afli în continuare pe drumul cel rău. Căci planurile lui Dumnezeu arată cu totul altfel decât ale noastre. Uite, dacă noi am fi fost de pildă aceia care au pus stelele pe bolta cerului, le-am fi așezat probabil la distanțe mai egale unele de altele. Așa însă, Dumnezeu cel unic și atotputernic ni le-a înfățișat ca pe niște luminițe fantomatice! De ce oare?

2. Privește la verdeața de pe o câmpie cum este alcătuită din cele mai diverse plante, amestecate unele cu altele! De ce nu există oare nici aici vreo ordine oarecare, care ar stimula probabil gustul nostru pentru simetrie?! Indiferent unde te-ar conduce simțurile tale, vei întâlni mult mai multe elemente care par mai curând haotice decât simetric ordonate, în orice fel de creație! Și totuși Creatorul trebuie să se fi priceput și la simetrie, căci despre asta ne oferă dovezi dintre cele mai concludente însăși forma noastră omenească. Dacă însă bunul Creator știe, pe de o parte, să respecte simetria cea mai perfectă, iar pe de altă parte pare a nu ține deloc seama de ea, atunci problema aceasta ascunde cu siguranță vreun motiv complet necunoscut nouă, bieți viermi amărâți ai pământului, datorită căruia Creatorul pe de o parte respectă cea mai perfectă simetrie, iar pe de alta face exact contrarul! Căci de ce oare un an nu este la fel ca celălalt, de ce o zi nu este la fel ca cealaltă?

3. Vezi deci, atunci când privești astfel lucrurile, firește că așa-zisa rațiune sănătoasă a omului, orientată spre simetrie, trebuie să găsească ea un motiv oarecare pe care să-l poată critica cu toată asprimea spiritului ei ascuțit. Atunci însă intervine marele învățător însuși și spune: «Cizmarule, doar până la nivelul calapodului tău ai dreptul să judeci - mai sus însă nu!»

4. Așa cum ne putem da seama că, în marea creație a lui Dumnezeu, dezordinea pur haotică este îngemănată cu cea mai perfectă ordine, la fel îmi par mie a sta lucrurile și cu diferitele revelații ale lui Dumnezeu către oamenii de pe acest pământ. El, ca unic Creator, a știut cel mai bine ce este cel mai indicat în diferitele perioade de timp și pentru diferitele popoare pentru dezvoltarea lor spirituală.

5. Și tot El este Acela care, cu timpul, din motive fără îndoială la fel de înțelepte, lasă de pildă, la un moment dat, să se ofilească o anumită învățătură, așa cum pe suprafața pământului se ofilesc nenumărate plante și flori. Sămânța însă, care se naște din floare, asemenea adevărului viu și curat, nu se ofilește, ci rămâne vie și se perpetuează continuu.

6. La fel însă cum Creatorul face să piară cu timpul învelișul exterior al tuturor lucrurilor cunoscute de noi și care poartă o viață în ele - oricât de frumos și necesar arfi acesta pentru o vreme - îndreptându-și până la urmă toată grija spre dezvoltarea lor interioară, ne mai putem mira oare atunci când constatăm că tot la fel se petrec lucrurile și cu revelațiile?

7. Fără cuvântul rostit de o limbă pământeană nu poate ajunge la noi nici cea mai curată învățătură. Cuvântul rostit însă este de factură materială și trebuie în mod necesar să piară până la urmă, odată ce se va fi dezvoltat spiritul interior, cel curat. Și astfel, chiar și în cazul învățăturilor exterioare ale lui Dumnezeu, cu timpul fastul exterior se transformă în ceva deplorabil; în schimb însă, se dezvoltă pe fondul lor, într-o măsură din ce în ce mai mare, forța spirituală curată și adevărul unei revelații prealabile a lui Dumnezeu către oameni. Așa stau lucrurile sau nu, frate Risa?”

8. Iar Risa a răspuns: “Frate Hebram, te admir cu adevărat! Pe Dumnezeul meu, tu ai reușit cu discursul tău înțelept să schimbi realmente întregul meu mod de gândire, lucru pentru care îți sunt cu adevărat recunoscător! Căci lucrurile stau într-adevăr așa cum le-ai prezentat tu acum; și în orice parte mi-aș îndrepta gândurile, lucrurile îmi devin tot mai limpezi! Într-un cuvânt, tu ai repurtat în toate privințele o victorie decisivă asupra modului meu de a raționa! Și, pentru aceasta, îți rămân extrem de îndatorat.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 65 - Domnul dă sfaturi de viață pentru începători
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 1.2.2011, 00:35 View PostDownload Post

Capitolul 65
Domnul dă sfaturi de viață pentru începători

1. În momentul acela, M-am întors Eu către Hebram și i-am spus: “Iată că tu ai făcut deja progrese foarte mari în materie de înțelepciune, la fel ca voi toți de altfel. Și, cu adevărat, de asemenea ucenici nu poți decât să te bucuri, iar în curând ei vor putea fi extrem de utili ca muncitori destoinici în via Domnului Dumnezeu! Asupra unui lucru însă vreau să vă atrag atenția tuturor, iar lucrul acesta este următorul:

2. Voi vă asemănați deocamdată cu florile timpurii, care se grăbesc primăvara să își ridice căpșoarele cu toată podoaba lor. Dacă nu vor mai veni geruri aprige, atunci unor asemenea flori timpurii și harnice le va merge foarte bine. Dacă însă, așa cum ne arată de regulă primăverile, după câteva zile mai calde vor veni din nou câteva zile de geruri aprige, atunci floricelele acelea zeloase își vor pleca căpșoarele lor minunat împodobite, și adeseori vor pieri cu totul.

3. Un lucru vă spun însă vouă: un om se lasă adeseori pătruns de un anumit adevăr și-l înțelege în toată claritatea sa. Atunci însă când deasupra sufletului omului respectiv încep să se învolbureze norii cei negri, încărcați cu tot felul de furtuni, atunci în inima omului lucrurile încep să se tulbure și se tulbură tot mai tare, și atunci omul adeseori nu mai vede ceea ce cu puțin înainte strălucea atât de limpede în fața sufletului său.

4. De aceea, păstrați în voi ceea ce ați aflat acum și ridicați-vă capetele frumos împodobite deasupra scoarței pământului acesta al omenescului vostru exterior abia atunci când veți fi siguri că gerurile de primăvară au trecut. Căci atunci, cu adevărat, știința voastră nu va mai putea fi distrusă de nici unul dintre gerurile de primăvară.

5. Totul are însă nevoie de timp ca să crească și să devină rezistent. La fel stau lucrurile și cu știința omului. Căci multe lucruri au fost în împrejurări favorabile foarte lesne înțelese și învățate, pentru a fi apoi, datorită altor împrejurări, la fel de lesne uitate! De aceea, țineți minte tot ceea ce auziți și faceți asta mai mult cu sufletul decât cu mintea, căci numai așa ele vor rămâne în voi!

6. Atunci când priviți o floare, veți simți cu siguranță o mare bucurie la vederea frumuseții ei; la ce vă servește însă bucuria aceasta, care este - în mod necesar - la fel de trecătoare ca și floarea însăși, care a trezit în voi asemenea bucurie?! Puterea vitală a florii trebuie însă să rămână în adâncurile acelui vas în care este îngrijită cu deosebită dragoste sămânța cea nemuritoare și astfel, chiar dacă bucuria voastră exterioară se va vesteji, puterea ei va coborî în acele adâncuri unde este îngrijită cu dragoste viața veșnică a spiritului. Atunci, din ea se va naște, prin intermediul spiritului, o bucurie nepieritoare pentru frumusețea ei interioară adevărată, pe care nici o brumă nu o mai poate afecta.

7. Acum însă fiți cu toții atenți, căci am să caut să aduc puțină lumină în acele chestiuni despre care Cyrenius a solicitat anumite lămuriri mai detaliate!”

8. După care M-am întors către Iara și Josoe, și le-am spus: “Iar voi, dragii mei copilași, vă puteți duce acum puțin până la bucătărie, la fiicele lui Marcu, căci ele vor avea Cu siguranță multe a vă povesti despre toate întâmplările din zilele acestea în legătură cu gătitul lor, lucruri care vă vor fi amândurora de mare folos. Căci ceea ce am să le explic acum oaspeților noștri reprezintă pâine tare ca piatra și este nevoie de niște dinți foarte puternici și bine dezvoltați pentru a putea mesteca cum se cuvine o asemenea bucată de pâine atât de tare, pentru ca ea să nu afecteze stomacul extrem de sensibil al sufletului, producându-i dureri și diferite afecțiuni. Mai târziu, când dinții sufletului vostru vor deveni și ei mai puternici, veți putea afla și voi lucrurile în cauză!”

9. Iara nu părea prea bucuroasă să-și părăsească locul, însă Josoe i-a spus: “Hai, dragă Iara, vino cu mine! Căci voia Domnului trebuie pe dată îndeplinită cu sufletul bucuros; doar tu înțelegi lucrurile acestea chiar mai bine decât mine. De aceea, ridică-te repede de la locul tău și vino cu mine, după voia Domnului!”

10. Iara s-a ridicat de la locul ei și s-a dus cu Josoe în casa lui Marcu, unde a fost primită de fiicele acestuia, după datina casei, cu mare prietenie. Și iată că un cuvânt îl stârnea pe următorul, și copiii s-au întreținut astfel în tihnă aproape până spre seară, povățuindu-se unul pe altul.

11. Eu m-am adresat lui Cyrenius, spunându-i: “Ei bine, dragă prietene, acum poți lua aminte, ascultând ce am a-ți spune ca răspuns la întrebarea ta destul de stufoasă. Iar răspunsul acesta să-ți fie călăuză ție și tuturor acelora care-l vor auzi!”

12. În momentul acela Suetal a vrut să mai facă o remarcă bucuroasă către Rafael în legătură cu faptul că Eu voi începe în sfârșit să vorbesc, însă Rafael i-a indicat cu toată seriozitatea să tacă din gură, și atunci el chiar a tăcut, iar Eu am putut continua să vorbesc.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 66 - Sfaturile Domnului despre rânduiala sexuală pentru a da naștere unui copil de către cei care se iubesc
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 1.2.2011, 01:14 View PostDownload Post

Capitolul 66
Sfaturile Domnului despre rânduiala sexuală pentru a da naștere unui copil de către cei care se iubesc

1. Domnul: “Vedeți voi, pentru cei care se iubesc zămislirea unui copil este o problemă deosebită! Pentru a putea zămisli un rod adevărat și sănătos, doi oameni maturi - și anume un bărbat și o femeie care se iubesc - trebuie să ajungă la o adevărată armonie sufletească între ei, fără de care s-ar ajunge cu greu, sau chiar deloc, prin binecunoscutul act al concepției, la rodul dorit (copilul).

2. Și, odată ce un bărbat și o femeie care se iubesc și doresc să aibă un copil au ajuns la o stare de armonie în inimile și în sufletele lor, ei trebuie să se cunune, iar apoi să recurgă, potrivit regulii ușor de întâlnit în natură, la actul procreării pentru a da naștere unui rod bun și viu, ce va fi făcut după chipul și asemănarea lor. Tot ce este rău și generator de suferință când cei doi se împreunează este împotriva ordinii lui Dumnezeu și a naturii și este, prin urmare, un rău. Astfel au fost relele care erau întâlnite la Sodoma și Gomora!

3. Dacă bărbatul are prea multă sămânță în el, ei bine, atunci el trebuie să urmărească să o stăpânească, după bunul obicei al bătrânilor și al patriarhilor, și, dacă de foarte multe ori el va face astfel dragoste fără să-și piardă deloc sămânța, el nu va păcătui. Dacă însă el petrece în mare taină, fără a iubi, cu toate femeile care nu iubesc, pentru a-și satisface astfel instinctele sexuale și doar pentru a se distra fără a iubi, atunci prin aceasta el comite cu certitudine un mare păcat împotriva ordinii iubirii lui Dumnezeu și împotriva ordinii din natură!

4. Numai un flăcău tânăr și lipsit de iubire care este hărțuit de instinctul sexual și care a căzut pradă farmecelor unei fetișcane într-așa fel încât să nu mai fie stăpân pe mintea sa, doar acela se poate împerechea cu o,fată, cu sau fără procreare. După un asemenea act însă, el trebuie să-i plătească cu conștiinciozitate femeii ceea ce s-a hotărât prin legea lui Moise. Iar dacă dintr-un asemenea act se naște și un rod, atunci el trebuie să-i plătească fetei de zece sau chiar de o sută de ori mai mult decât s-a hotărât prin legea lui Moise pentru cazul în care actul ar fi rămas fără rod; căci atunci o femeie îi aduce unui asemenea om un mare sacrificiu de viață și de moarte! Dacă bărbatul respectiv începe a o iubi, el se poate căsători apoi cu femeia aceea, și atunci el nu trebuie să pregete să o facă pentru că, după cum am spus, ea a făcut, iubindu-l, un mare sacrificiu pentru el.

5. In continuare, este bine ca un asemenea bărbat care este hărțuit de instinctul sexual să-și ia degrabă o nevastă legitimă, iar la nevoie, în înțelegere cu soția legitimă, chiar și o concubină pe care o iubește, pentru ca din această cauză (FRUSTRARE!) să nu se iște ceartă și mânie. Dacă însă un asemenea bărbat se poate totuși lepăda de asemenea porniri, stăpânindu-le pe deplin chiar atunci când el face dragoste, atunci în scurt timp el va avea parte, mult mai ușor decât un altul care nu se stăpânește, de un har spiritual mult mai înalt, care îi va ajuta mult fericirii și vieții sale interioare.

6. Felul în care un bărbat care iubește trebuie să-și ia o nevastă a fost hotărât încă prin legea lui Moise, potrivit ordinii divine din ceruri, și trebuie să rămână astfel, bazat pe iubire, până la sfârșitul lumii.

7. Din cele arătate deja cred că ați înțeles ce este de fapt depravarea și de ce a fost ea interzisă de Moise ca fiind unul dintre păcate; căci omului toate i-au fost dictate de Dumnezeu potrivit ordinii divine și iubirii. Cel care, iubind, se păstrează în limitele unei asemenea ordini, acela va culege plin de fericire roadele iubirii și binecuvântării divine din înalturi; cel care se va opune însă acestei ordini și nu va iubi, acela va culege numai roadele blestemului.

8. Dacă vreun bărbat hărțuit de instinctele sale sexuale lipsite de iubire nu poate totuși, în ciuda situației sale disperate, să-și stingă pe cale firească focul care îl mistuie, aceluia Eu îi recomand o baie mai lungă în apă rece și o rugăciune fierbinte adresată lui Dumnezeu pentru alinarea chinului său, și în felul acesta va scăpa cel mai lesne de necazul său. Oricare altă cale de alinare fără iubire, prin desfrânare, este însă foarte rea și, fiind fără iubire, ea produce la rândul său un nou rău, iar răul este un păcat și ea generează astfel din nou păcat.

9. Totodată însă, trebuie îndrumați cu toată hotărârea și părinții să nu-și expună odraslele pericolului excitării în care iubirea este absentă! Căci orice material inflamabil ia foarte ușor foc și, odată flăcările sexualității vâlvătind din toate părțile fără iubire, stingerea lor nu mai este un lucru simplu, iar fără sacrificii și iubire focul nu se domolește! Abia când focul sexualității fără de iubire se va fi stins, abia atunci se pot constata și pagubele pe care el le-a provocat în suflet.

10. De aceea, în special femeile trebuie să umble frumos îmbrăcate, fără a fi însă în mod exagerat provocatoare, iar tinerii să nu se lase pradă lenevirii, căci lenevirea și lipsa iubirii sunt mai întotdeauna generatoare ale tuturor viciilor și ale păcatelor.

11. Cel care, iubind din toată inima, și-a luat o nevastă legitimă, acela este legat de ea. Actul dat de Moise pentru desfacerea căsătoriei anulează însă adulterul în fața ordinii lui Dumnezeu dacă un asemenea bărbat care iubește se va cununa apoi cu o altă femeie care îl iubește. La rândul ei, dacă femeia divorțată se recăsătorește pentru că iubește, atunci ea nu este adulterină, într-un cuvânt, cel care se recăsătorește pentru că iubește, după desfacerea unei căsătorii, nu comite adulter.

12. Din punct de vedere spiritual însă, comite un adulter acela care, fără a iubi deloc, urmărește cu privirile o femeie cununată și nutrește în sufletul său doar dorință sexuală, încercând să o împingă prin tot felul de amăgiri spre o relație sexuală care este lipsită de iubire, chiar și atunci când fapta rămâne neîndeplinită.

13. Iar atunci când admiri sexual, fără iubire, farmecele femeii aproapelui tău și te lași ademenit sexual de ele, atunci tu vei comite un adulter, căci prin fapta ta lipsită de iubire ai făcut din femeia aproapelui tău o dezmățată și tu te-ai dezmățat sexual cu ea. Acesta este un păcat în fața lui Dumnezeu și a oamenilor, mai ales atunci când din dezmățul tău sexual cu femeia străină a rezultat un rod al pântecului ei. Dar firește că păcatul și răul este și mai mare dacă ai preacurvit prin lipsa ta de iubire cu femeia aproapelui tău doar de dragul plăcerii sexuale oarbe și mute. Asemenea păcătoși cu greu vor avea parte de împărăția cerurilor.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 67 - Cazuri de excepție în relațiile sexuale
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 1.2.2011, 01:53 View PostDownload Post

Capitolul 67
Cazuri de excepție în relațiile sexuale

1. (Domnul): “Dacă însă femeia aproapelui tău nu a avut, de pildă, parte de un rod al pântecului de la bărbatul ei de drept, și tânjește foarte tare să dea naștere unui rod din trupul ei și, iubindu-te mult, te dorește pe tine, atunci du-te și anunță-l de aceasta pe bărbatul ei! Și dacă și el își dă acordul, atunci poți da curs unei astfel de dorințe pline de iubire fără a păcătui. Dacă femeia a rămas grea, iar după scurgerea timpului cuvenit, ea, iubindu-te, își manifestă din nou dorința ei plină de iubire față de tine, și bărbatul ei își dă din nou acordul, atunci poți să-ți dovedești din nou iubirea și bunăvoința față de ea, în măsura în care tu o iubești și ești burlac. Dacă ești tu însuți soțul unei femei fecunde, atunci nu trebuie să-ți irosești puterile pe care le datorezi soției tale, dacă și ea te dorește; căci e drept că vi s-a îngăduit prin legea lui Moise să aveți, pe lângă o nevastă legitimă, în special atunci când femeia respectivă nu este fecundă, una, sau la nevoie chiar două concubine, pentru care simțiți iubire, însă aceasta o veți face întotdeauna numai cu acordul nevestei legitime. Atunci însă când ea se va întrista foarte tare, atunci aceasta înseamnă că a venit timpul să renunțați la concubine, așa cum și Avraam s-a despărțit de Hagar, pe care și-o luase drept concubină din cauza îndelungatei infertilități a femeii sale, Sara.

2. Dacă însă, de pildă, ar veni la cineva o femeie fugită de la bărbatul ei din vreo țară străină și s-ar prezenta drept liberă și n-ar mărturisi că ea este deja nevasta altui bărbat, atunci acela care o va lua de nevastă pentru că o iubește nu se încarcă cu nici un fel de păcat, nici chiar atunci când ulterior ar afla că ea a fost deja nevasta unui alt bărbat, pe care l-a părăsit însă din cauza răutății sau a durității lui și a neputinței lui de a o satisface. Căci atunci când el, iubind-o a luat străina de nevastă, el n-a știut că ea era deja femeia legitimă a altui bărbat, iar când a aflat acest lucru ea devenise deja femeia sa legitimă, de care acum, iubind-o, nu se va mai putea despărți.

3. S-au petrecut însă adeseori, în asemenea situații, și fapte de o cruzime deosebită. De pildă, știindu-se supus legilor lui Moise, atunci când femeia cea străină a devenit pentru el o povară, noul soț a căutat să scape de ea, ducându-se în taină la soțul ei dintâi și pârându-i-o acestuia pe femeia cea necredincioasă și adulterină. Urmarea a fost atunci că femeia respectivă a fost lapidată, iar cei doi bărbați s-au văzut în situația de a putea peți din nou o altă femeie, și aceasta perfect legal. Asemenea fapte nu trebuie însă să se mai petreacă vreodată!

4. Căci adevăr vă zic vouă: în asemenea cazuri, un bărbat holtei nu trebuie să se cunune cu o femeie străină înainte de a se fi informat exact despre toate întâmplările din viața ei de până atunci! Dacă nu a aflat nimic rău despre ea și, iubind-o, el se simte atras de femeia străină, atunci nu are decât s-o ia de nevastă; iar dacă abia apoi află din întâmplare despre situația de dinainte a străinei, atunci el, pentru că o iubește, nu trebuie să devină trădătorul femeii sale, ci, plin de iubire, trebuie să o păstreze lângă el, așa cum a luat-o. Femeia însă își poate ispăși păcatul de dinainte prin marea ei credință și iubire ce este arătată noului ei bărbat. Căci Dumnezeu nu este un judecător oarecare, ci El știe să cântărească exact slăbiciunile cărnii omenești și poate să țină cont de ele, iar un ucigaș al femeii sale este un păcătos cu mult mai mare decât o femeie adulterină!

5. Pot exista însă și unele cazuri în care, undeva, să trăiască alături doi vecini, dintre care unul să nu poată sădi nici un rod în pântecele femeii sale - și asta, poate, pentru că în tinerețe el și-a irosit în zadar sămânța și puterea de procreare - în timp ce celălalt vecin să aibă, apreciind după copiii săi mulți și sănătoși, o mare putere de procreare, dat fiind că el a trăit plin de iubire întotdeauna și pretutindeni după buna rânduială a lui Dumnezeu, iar în tinerețea sa a primit o bună educație. Ce-ar fi însă dacă vecinul nefecund s-ar duce la cel fecund și l-ar ruga ca, din sămânța multă pe care acesta o are în el, să sădească și în soția lui un rod, iar vecinul cel fertil ar face lucrul acesta din iubire adevărată față de femeia vecinului său - care altminteri este foarte bun și sincer - fără a nutri din pricina aceasta nici cel mai mic gând de a se dezmăța cu nevasta acestuia? Vedeți voi, fapta aceasta, dacă ar fi făcută cu iubire, nu ar reprezenta nici un fel de păcat, și cu atât mai puțin un adulter, ci un asemenea act plin de iubire, dacă este înfăptuit cu acordul tacit al tuturor, ar constitui chiar un tainic serviciu prietenesc lăudabil. Tainic, fiindcă despre un asemenea lucru sigur că nu trebuie să afle nimeni nimic, în afara persoanelor implicate, și asta pentru ca vecinul care este nefecund să nu-și piardă cinstea și pentru ca nimeni să nu aibă vreo supărare.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 68 - Despre raporturile sexuale lipsite de iubire care tocmai de aceea sunt nelegiuite
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 1.2.2011, 01:56 View PostDownload Post

Capitolul 68
Despre raporturile sexuale lipsite de iubire care tocmai de aceea sunt nelegiuite

1. (Domnul): “Dacă însă un bărbat holtei sau unul deja însurat se desfrânează, fără a iubi, cu nevasta durdulie a vecinului său, fără știrea acestuia, atunci aceasta reprezintă o preacurvie rușinoasă. O asemenea muiere care nu iubește se dovedește a fi atunci de fapt o desfrânată, iar bărbații care nu o iubesc și preacurvesc cu ea sunt și ei niște desfrânați, care nu vor intra nicicând în împărăția Domnului, fiindcă atunci dezmățul lor le mistuie aproape tot ceea ce este bun în sufletul lor și ucide în toți cei care fac aceasta ceea ce este spiritual.

2. Și tocmai de aceea, un astfel de dezmăț nici nu este cu nimic mai bun decât adulterul propriu-zis, ba de cele mai multe ori este chiar mult mai rău. Căci în spatele unui adulter în care cei doi se iubesc pot exista uneori diferite situații care sunt de natură să anuleze nelegiuirea respectivă și pe care un judecător le poate lua în seamă. În cazul dezmățului însă, deoarece lipsește iubirea, nu există nicicând circumstanțe atenuante care să poată fi luate în seamă, căci aici acționează pur și simplu patima scabroasă a desfrâului, care la o judecată nu merită nici un fel de considerație.

3. O femeie care nu iubește și care se lasă ademenită la o asemenea faptă, fără a avea o motivație oarecum justificată, este doar o mare ușuratică și ea nu merită nici un fel de considerație. Căci slăbiciunea ei nu constituie în asemenea cazuri nici o scuză, întrucât orice femeie care iubește poate dobândi în felul acesta o întărire sufletească suficientă prin încrederea ei desăvârșită în Dumnezeu. Dar și mai rea este acea femeie care, fără a iubi, îi ademenește chiar ea pe bărbați, prinzându-i în plasa ei de sexualitate ușuratică, pentru a se desfrâna apoi cu aceștia în lipsa bărbatului ei care o iubește!

4. De aceeași ticăloșie rușinoasă dă însă dovadă și un holtei care nu iubește, ba chiar de una și mai mare dă dovadă dacă nu iubește și este însurat, atunci când, fără a le iubi deloc, el le atrage pe acele femei care nu-l iubesc pentru a se desfrâna cu ele în taină, iar la sfârșitul dezmățului el le plătește pentru fapta lor. Căci, în primul rând, un asemenea bărbat care nu iubește îndeamnă femeile care nici ele nu iubesc la o necredință rușinoasă, iar în al doilea rând, procedând astfel, el le distruge aproape complet afectivitatea și, în felul acesta, el le pustiește sufletește asemenea unei furtuni năprasnice care nimicește ogoarele, ca în ele să nu mai poată fi plantată niciodată cu folos vreo sămânță.

5. În aceeași categorie intră însă și holteiul sau bărbatul însurat care, fără a iubi deloc pe vreuna dintre ele, aduce la el fete care nu iubesc, pentru ca să se desfrâneze cu ele contra unei sume de bani; și oricare fată care, fără a iubi, se vinde astfel este în aceeași măsură o prostituată întocmai ca și femeia măritată care, fără a iubi deloc, își dă trupul unui bărbat pentru bani sau pentru alte cadouri de nu contează ce fel.

6. Fetele tinere care iubesc ar trebui să fie harnice și muncitoare, și atunci, dacă ele vor iubi un bărbat, nu vor avea niciodată motiv să spună că perversitatea le-a determinat să facă astfel de lucruri, Căci oricărui bărbat cumsecade care iubește îi place foarte mult o fată harnică și muncitoare și, dacă ea îl va iubi și va fi foarte bună la suflet, atunci el nu o va lăsa niciodată să îndure vreo nevoie. Iar dacă vreun stăpân oarecare este un om zgârcit și dur, ei bine, atunci ea n-are decât să lase slujba respectivă și să-și caute o alta. Și sigur nu va fi deloc greu pentru o fată afectuoasă, harnică și iubitoare de muncă să-și găsească o slujbă bună, unde ea nu va avea de suferit de nici o lipsă!

7. Cel mai rău însă va fi - mai devreme sau mai târziu - de aceia care, fără a iubi deloc, fac tot ceea ce le stă în putință să corupă prin desfrâu asemenea fete iubitoare, bune și harnice sau chiar fecioare pure, încă nedezvoltate, cu ajutorul a tot felul de cadouri. Căci într-adevăr, astfel de bărbați care nu iubesc deloc, fie ei holtei sau însurați, sunt precum niște lupi turbați care sunt îmbrăcați în blană de oaie și atunci ei își vor primi fără îndoială pedeapsa cuvenită!

8. Cel care, fără a iubi deloc, ia însă cu de-a sila o copilă sau o fată tânără, sau chiar o femeie în toată firea, acela va fi judecat chiar aici, pe pământ! Indiferent dacă siluirea pe care o face se datorează forței brațelor sale sau ademenirii viclene cu daruri foarte scumpe, atunci nu există nici o diferență în gravitatea ticăloșiei. Atunci când nu iubești, nici cuvintele măiestre sau folosirea unor substanțe naturale cu putere magică de tulburare a simțurilor, datorită cărora fata sau femeia se lasă în aparență de bunăvoie la discreția poftelor desfrânate ale bărbatului care nu o iubește, nu atenuează cu nimic păcatul acesta, nici măcar atunci când din desfrâul acela chiar s-ar zămisli într-adevăr un rod (prunc). Căci o asemenea procreare lipsită de iubire nu s-a realizat atunci din vrerea ambelor părți și nu contribuie prin urmare în nici un fel la atenuarea ticăloșiei.

9. De cea mai mare ticăloșie se face însă vinovat acela care, fiind pedofil, pângărește astfel băieții tineri sau, fără a iubi, murdărește cu scurgerea sămânței sale alte membre sau părți ale corpului femeiesc decât cele care au fost destinate de Dumnezeu pentru aceasta, sau chiar se cuplează (sexual) cu animale. Asemenea criminali desfrânați trebuie să fie eliminați pentru totdeauna din orice societate omenească.

10. Firește că la judecarea unor asemenea ticăloșii trebuie totuși să se țină întotdeauna seama de nivelul de înțelegere pe care îl are un asemenea dezmățat sau o asemenea dezmățată; și, totodată, trebuie să se constate de asemenea dacă omul respectiv care este atât de dezmățat nu este cumva posedat de vreunul dintre spiritele acelea rele (diavoli sau demoni), care, fiind nebănuite, îl îndeamnă la un așa desfrâu. În primul caz, comunitatea este aceea care, urgent, trebuie să aibă grijă ca un astfel de om mai incult să ajungă în arest, unde el trebuie să fie disciplinat asemenea unui copil corupt, până când el va deveni, în final, un alt om. Căci de îndată ce omul, prin înfrânarea constantă a sexualității, își va învinge complet (PRIN CONTINENȚĂ AMOROASĂ) natura animalică a cărnii sale, iar astfel mintea lui se va limpezi, el va începe după aceea să ducă o viață mai curată și nu va mai decădea așa ușor înapoi în sfera instinctelor sale înlănțuitoare, animalice. În cel de al doilea caz, adică în cazul posedării, un astfel de desfrânat trebuie de asemenea să fie băgat după gratii, căci astfel de oameni care sunt perverși trebuie să fie îndepărtați cât mai grabnic din rândurile comunității umane, din cauza necazurilor foarte mari pe care ei le produc.

11. Odată ce astfel de oameni se vor afla sub pază, se va putea apoi trece la vindecarea lor prin intermediul postului sistematic și prin rugăciuni care vor fi rostite asupra lor în numele lui Dumnezeu. De îndată Ce ei s-au vindecat complet și se va constata că au scăpat cu totul de turbarea lor necurată, abia atunci ei trebuie să fie puși din nou în libertate.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 69 - Măsuri de corecție pentru cei care, fără a iubi deloc, sunt niște împătimiți ai exceselor sexuale
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 1.2.2011, 03:04 View PostDownload Post

Capitolul 69
Măsuri de corecție pentru cei care, fără a iubi deloc, sunt niște împătimiți ai exceselor sexuale

1. Atunci a intervenit Cyrenius: “Doamne, dar oare în acest al doilea caz, în măsura în care n-ar exista încă un om atât de puternic din punct de vedere spiritual, în fața cuvântului și a voinței căruia să se plece până și spiritele rele care pun stăpânire pe carnea omului, nu există oare și unele metode naturale care să poată fi aplicate, pentru ca eventual un asemenea om să poată fi scăpat de boala sa chiar și prin cuvântul și voința unui om mai puțin înzestrat din punct de vedere spiritual?”

2. Atunci Eu i-am răspuns: “Cel dintâi mijloc puternic și natural este postul. Unui astfel de om să i se dea doar o dată pe zi, la ora 0 noaptea, o bucată de pâine de secară, cu o greutate de până la o jumătate de livră, și pe lângă asta și o cană cu apă. Între timp însă, lui i se poate da și puțin suc natural de aloe, eventual amestecat - în funcție de constituția naturală a posedatului - cu o picătură sau două de suc proaspăt de măselariță, iar tratamentul acesta natural, dacă va fi continuat mai mult timp, își va arăta neîntârziat efectul. Numai acest tratament însă, fără rugăciune și fără așezarea mâinilor pe capul său în numele lui Dumnezeu Tatăl (BINECUVÂNTĂRI), nu-l va putea vindeca definitiv.

3. În general, privindu-l plin de compasiune pe ticălosul pe care-l judecă, judecătorul trebuie atunci să aibă mai mereu în asemenea cazuri bine fixat în inima sa gândul că are în fața ochilor doar un om foarte rătăcit, și nu un diavol.

4. Dacă un om se dovedește însă a fi foarte perseverent în depravarea sa, fără să fie complet ignorant și nici posedat, atunci mai ales împotriva lui se cer a fi luate imediat cele mai drastice măsuri de pedeapsă.

5. Dacă însă un astfel de om se îndreaptă către calea cea bună și începe sincer să-și deteste el însuși păcatul înfăptuit, mai ales atunci el trebuie să fie tratat cu mai multă iubire. Dacă el nu dă însă nici un semn de îndreptare și găsește în continuare cea mai mare plăcere în depravarea sa - aspect pe care un asemenea țap în călduri nu poate niciodată să-l ascundă cu totul - mai ales atunci el poate, în măsura în care este un om cu o oarecare cultură, să fie expulzat din comunitate și să fie exilat în vreun ținut îndepărtat și pustiu unde, din cauza condițiilor mizere și generatoare de suferință, îi vor veni până la urmă mințile la cap; și atunci, dacă el se va îndrepta, după aceea va putea avea o soartă mai bună, de nu, pe un asemenea om îl va înghiți până la urmă pustiul.

6. Dacă însă un asemenea om este mai puțin cult și, în cazul lui, nu dau rezultate nici postul prelungit, și nici pedepsele, atunci el va putea fi castrat de către un doctor priceput, și în felul acesta lui îi va putea fi salvat sufletul. Căci, după cum știți, există destui oameni care s-au mutilat ei înșiși de dragul împărăției lui Dumnezeu. Prin urmare, pot exista - însă numai în cazurile menționate - unii care trebuie să fie astfel mutilați în urma unei hotărâri a judecătoriei comunale; căci, în asemenea cazuri, este mai de preferat să ajungi mutilat în împărăția lui Dumnezeu decât nemutilat direct în iad! Acum ai aflat deci cum anume trebuie să fie tratate din punctul de vedere al justiției toate cele care sunt foarte rele ce sunt izvorâte din plăcerile cărnii! Și doar atâta mai adaug, că, pe viitor, numai în acest fel, așa cum ați auzit voi acum de la Mine, va trebui să judecați în toate timpurile în astfel de cazuri grave.

7. Moise a hotărât drept pedepse pentru asemenea păcate grave lapidarea sau arderea în flăcări. Astfel de pedepse cumplite nu ar trebui însă să se aplice decât în situații extreme, ca exemple descurajatoare, în cazul unor mari păcătoși care sunt deosebit de îndărătnici. Eu nu vreau să anulez aici hotărârile lui Moise, ci doar vă sfătuiesc să procedați în general cu toată blândețea, până când se va dovedi că o ticăloșie mult prea mare reclamă cea mai severă pedeapsă.

8. Fiți așadar - în calitatea voastră de judecători - blânzi și drepți, prin manifestarea adevăratei iubiri față de aproapele vostru, și atunci veți face în felul acesta și voi o judecată blândă și dreaptă. Căci, să nu uitați: cu ce măsură veți măsura voi acum, cu aceeași măsură veți fi odată și voi măsurați.

9. De veți fi îndurători, veți găsi cândva și voi îndurare; de veți fi însă severi și neîndurători în judecățile și sentințele voastre, veți găsi și voi la timpul cuvenit judecători tot atât de severi și neîndurători pe cât ați fost voi.

10. Țineți mai mereu cont în toate judecățile voastre de faptul că sufletul omului este foarte supus și ascultător. Doar carnea este și rămâne cea care este stăpânită de slăbiciune și nu există nimeni care să se poată lăuda cu forța morală a cărnii sale.

11. Oameni aproape complet renăscuți în propriul lor spirit nu pot exista încă în sensul propriu-zis al cuvântului; căci la renașterea spirituală cea adevărată și deplină oamenii nu vor putea ajunge decât atunci când Fiul Omului își va fi îndeplinit pe de-a întregul misiunea care i-a fost încredințată Lui.

12. Rețineți deci toate acestea și procedați întocmai!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 7 of 25  [ 250 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 6, 7, 8 ... 23, 24, 25  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !