Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 12.11.2019, 06:36
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 3 - Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 7, 8, 9 ... 23, 24, 25  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 70 - Cazuri de desfacere legală a căsătoriei
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 1.2.2011, 03:08 View PostDownload Post

Capitolul 70
Cazuri de desfacere legală a căsătoriei

1. Atunci Cyrenius a spus: “Îți mulțumesc din toată inima, căci acum iată că mă simt pe deplin luminat într-o problemă care mi-a dat de fiecare dată multă bătaie de cap, pentru ca în astfel de cazuri să pot pronunța o judecată dreaptă, iar acum cred că greu ar mai putea exista situații în care să stau în dubiu dacă să mă pronunț într-un fel sau altul. Un singur aspect mă mai frământă încă, fiind o problemă extrem de delicată, și anume următorul: nu există oare chiar nici un caz în care o căsătorie ce a fost odată încheiată să poată fi pe deplin desfăcută, astfel încât părțile despărțite să se poată căsători din nou cu alți soți, fără a se face vinovate de păcatul cel greu al adulterului?”

2. Eu i-am răspuns: “Ba da, asemenea situații pot exista într-adevăr. De pildă, să zicem că un bărbat care iubește și-a luat de nevastă o femeie care altminteri este înzestrată din belșug cu toate farmecele femeiești, dar atunci când el îi descoperă în taină goliciunea, constată cu uimire că femeia respectivă este de fapt o hermafrodită. Într-un asemenea caz trebuie să fie hotărâtă de îndată desfacerea căsătoriei, dacă acest lucru este cerut. Un lucru să fie însă clar, și anume: dacă nu există un reclamant, atunci nu există nici judecător. Pentru asemenea situații ar trebui însă să fie dată o lege care să stipuleze că asemenea căsătorii nici să nu poată fi încheiate, iar partea (dintre cei doi soți) care are bună știință despre faptul că nu este aptă pentru o relație conjugală normală să poată fi trasă la răspundere pentru înșelătorie și chiar să fie obligată la plata unor daune. Ce s-a spus aici despre partea feminină este valabil și în cazul în care partea masculină se dovedește a nu fi pe de-a întregul bărbat. Iar dacă atunci femeia îl părăsește pe respectivul și ia imediat în căsătorie alt bărbat, ea nu se face vinovată de adulter.

3. Pot exista însă și printre bărbați unii care s-au castrat singuri, pentru a ajunge astfel în împărăția lui Dumnezeu, sau alții, care au fost castrați încă din tinerețea lor din cine știe ce motive lumești, precum există și unii care ies gata castrați chiar din pântecele mamei lor. Toți cei care au fost numiți sunt complet inapți pentru căsătorie, iar incapacitatea aceasta a lor determină de la bun început desfacerea imediată și completă a căsătoriei.

4. Dar poate exista și cazul în care una dintre părțile unui cuplu să sufere de o asemenea infirmitate trupească încât partea cealaltă să nu poată trăi nicicum lângă ea; și într-un asemenea caz căsătoria se cere să fie complet desfăcută - însă aceasta se poate face numai în situația în care partea reclamantă nu a știut dinainte de căsătorie despre infirmitatea celeilalte părți. În cazul în care ea a știut despre aceasta și a acceptat totuși actul căsătoriei, atunci căsătoria este considerată valabilă și nu poate fi desfăcută! Alte asemenea boli care ar putea conduce la desfacerea completă a unei căsătorii deja încheiate sunt: nebunia ascunsă a uneia sau alteia dintre părți, de asemenea demența periodică, lepra ascunsă, nodulii canceroși, ftiriaza, tuberculoza nevindecabilă, epilepsia, absența completă a cel puțin două dintre simțuri, guta avansată sau un miros pestilențial foarte puternic al corpului sau al gurii.

5. Dacă partea care este sănătoasă nu a avut știință înaintea încheierii căsătoriei de una dintre bolile ce au fost menționate mai sus, atunci ea poate cere îndată după încheierea căsătoriei desfacerea legală a acesteia, și aceasta trebuie să-i fie acordată! Căci într-o asemenea situație, partea sănătoasă este cea înșelată, iar înșelăciunea respectivă este de natură să anuleze orice acord, prin urmare și căsătoria.

6. Dacă însă astfel de soți nu vor deloc să se despartă, partea sănătoasă acceptând și ea acest lucru, atunci căsătoria trebuie să fie considerată valabilă, iar ulterior nu mai poate fi desfăcută, exceptând separarea partenerilor în pat și la masă. Căci aici are, de asemenea, valabilitate dictonul vostru: «Volenti non fit iniuria!» (Cel care de la început a acceptat de bună voie un anumit lucru, nu se poate considera după aceea înșelat!)

7. În afara acestor situații însă, nu prea mai există vreo alta care să poată fi acceptată drept motiv pentru desfacerea completă a unei căsătorii.

8. În toate celelalte căsătorii în care relațiile nu merg prea bine, cei doi soți trebuie totuși să se suporte unul pe celălalt până la moarte. Căci dacă tinerii au sorbit la început cu nesaț din cupa cea plină cu miere a căsătoriei, ei trebuie să accepte mai apoi să bea și cupa cu pelin a acesteia.

9. Vedeți însă că această cupă plină cu miere a căsătoriei este oricum partea cea mai nefastă a acesteia; căci, de multe ori, abia pelinul căsătoriei este cel care conduce la începutul maturității de aur a vieții. Iar aceasta trebuie să se instaleze pretutindeni, căci de nu s-ar instala, atunci ar sta prost lucrurile cu sămânța care este sădită în pământ pentru viața din ceruri.

10. Abia în procesul maturizării vieții - care adeseori este amară ca fierea - începe să se trezească la viață și să încolțească sămânța, care în mierea vieții s-ar fi înecat precum musca ce se aruncă cu nesaț asupra chiselei cu miere și în felul acesta ea își pierde apoi chiar viața, fiind înecată în dulceața cea exagerată a acesteia. Am reușit oare să te lămuresc pe deplin?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 71 - Reguli de comportament care sunt valabile pentru soți și judecători
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 1.2.2011, 03:14 View PostDownload Post

Capitolul 71
Reguli de comportament care sunt valabile pentru soți și judecători

1. Și din nou a spus Cyrenius: “Desigur, Doamne și Stăpâne! Un singur lucru ar mai fi, și odată ce-mi vei spune și despre acesta măcar un cuvințel, cu asta chiar consider că am epuizat toate chestiunile care sunt legate de căsătorie.

2. Uite, să spunem că un bărbat care iubește, fiind cumpătat, și care altminteri trăiește într-o perfectă rânduială, are o nevastă foarte frumoasă care, trupește vorbind, este foarte senzuală - așa cum de fapt chiar există destul de multe femei care sexual sunt greu de săturat. Și o astfel de femeie foarte senzuală pretinde de la bărbatul ei chiar de mai multe ori pe zi satisfacerea și liniștirea poftelor ei trupești. Bărbatul îi spune femeii foarte ocrotitor: «Ai grijă, fiindcă acum sămânța a prins în trupul tău, iar tu ai nevoie - în perioada pe care a prevăzut-o Dumnezeu pentru dezvoltarea acesteia - de liniște, pentru ca în starea binecuvântată în care te găsești să nu-ți dăunezi în vreun fel și să-ți produci inutil suferință prin satisfacerea lipsită de orice folos a poftelor tale trupești.»

3. Femeia cea nesătulă nici nu vrea însă să audă de povețele cele bune și-i cere bărbatului ei cu o mare insistență să-i satisfacă pe deplin toate poftele ei trupești. Dacă atunci bărbatul dă curs dorințelor femeii sale, comite în mod evident o faptă imorală și totodată, după cuvintele Tale, și un mare păcat împotriva ordinii divine. Dacă însă refuză, atunci el păcătuiește față de dorința nevestei sale și, în mod indirect, o îndeamnă astfel pe aceasta spre tot felul de satisfacții sexuale nefirești sau spre adulter și desfrânare cu alți bărbați pe care ea nu-i iubește și care nici ei nu o iubesc.

4. Există, pe de altă parte, și asemenea țapi de bărbați care iubesc și care sunt întărâtați de pofte, care nu le cruță pe nevestele lor cele cuvioase nici măcar cu câteva ore înainte de naștere. Și despre asemenea lucruri apar mereu plângeri. Ce sentință poate să dea într-un asemenea caz un judecător, oricât de înțelept ar fi el, care să fie legală și armonioasă deopotrivă în fața lui Dumnezeu și a oamenilor?

5. Dacă bărbatul cel cumpătat care iubește sau femeia cea cuvioasă care iubește cere în numele ordinii drepte și a împărăției lui Dumnezeu desfacerea căsătoriei, trebuie ea să fie pronunțată într-un asemenea caz sau nu?”

6. Atunci Eu am răspuns: “Da, în asemenea cazuri se poate hotărî, la cererea uneia sau a alteia dintre părți, o desfacere a căsătoriei, e drept că nu una totală, dar oricum mai severă decât cea potrivit căreia cei doi trebuie să nu mai împartă bucuriile patului și ale mesei împreună. Se poate chiar anula datoria de întreținere reciprocă și a dreptului succesoral - două drepturi care, într-un proces mai puțin grav, se anulează abia atunci când una dintre părți s-a îndepărtat de tot, timp de mai bine de trei ani, de cealaltă parte, cu care ea nu mai împarte patul și masa, și nu se mai ocupă deloc de ea, ci umblă după felurite alte distracții.

7. La desfacerea căsătoriei însă, care în cazul prezentat de tine s-ar hotărî la cererea părții bune, trebuie să fie anulate concomitent și oricare alte pretenții la drepturi.

8. Trebuie avut însă grijă ca desfacerea căsătoriei să se hotărască doar atunci când ea este solicitată de partea cea bună, iar partea cea rea este și ea de acord; căci dacă cea din urmă nu este de acord, ci promite să se îndrepte, atunci nici părții bune nu trebuie să i se acorde dreptul la divorț, ci ea va fi doar luată în evidență și îndemnată să aibă răbdare.

9. Dacă însă niște soți care sunt astfel despărțiți vor să-și continue mai apoi viața din nou împreună, în bună înțelegere, ei nu mai au nevoie de o nouă cununie, ci, potrivit voinței celor două părți, vechea legătură își reia deplina ei valabilitate, iar o a doua cerere de desfacere a căsătoriei nu-i mai poate despărți pe cei doi, decât eventual de la bucuriile patului și ale mesei.

10. Atunci însă când un bărbat care iubește are o nevastă foarte nesătulă care îl iubește și, cu toată înțelepciunea sufletului său, el îi satisface aproape pe deplin dorințele soției sale în măsura în care forțele sale de bărbat îl ajută, el nu comite prin aceasta un păcat împotriva ordinii lui Dumnezeu; căci trupul plin de dorințe al unei astfel de neveste seamănă cu un ogor arid, pe care grădinarul este nevoit să-l ude în miezul verii fierbinți de mai multe ori pe zi, dacă vrea ca plantele care au fost semănate pe el să se dezvolte. De îndată ce vine însă toamna cea umedă, fiecare ogor va primi atunci umiditate din belșug. Dar bărbatul nostru, care o iubește, trebuie să se ocupe în același timp suficient de intens și de dezvoltarea spirituală a nevestei sale și s-o educe, iar această educație va da apoi roadele dorite dacă el o va învăța cu multă răbdare să-și deplaseze energiile poftelor trupești în sfera sufletească sau în cea spirituală.

11. Răbdarea, dublată de o mare iubire, este însă întotdeauna mult mai bună chiar și decât cea mai bună lege.

12. Mai în drept ca să ceară desfacerea căsătoriei este însă o nevastă cuvioasă și iubitoare din cauza poftelor trupești exagerate ale bărbatului ei, decât un bărbat din cauza poftelor trupești exagerate ale nevestei sale. Căci nevasta - odată binecuvântată cu un rod în pântece – are nevoie de liniște pentru perioada pe care a hotărât-o Dumnezeu pentru zămislirea rodului. Bărbatului nu i s-a stabilit însă nici o perioadă de timp și, de aceea, el are mai puțină nevoie de odihnă - potrivit naturii sale – decât o femeie care este binecuvântată cu rod în pântece; de aceea, la o astfel de judecată, trebuie să fie ascultată cu mai mare atenție o femeie care se află în stare binecuvântată (însărcinată) decât un bărbat cumpătat și iubitor.

13. În cazul bărbatului prea cumpătat, trebuie să fie cercetat totodată cu o mare atenție ce fel de viață a dus el înainte de căsătorie și dacă nu cumva o tinerețe plină de excese amoroase și păcate a fost aceea care l-a făcut să devină prea cumpătat și lipsit de vlagă. În cazul unei neveste frumoase, senzuale și nesătule, întrebarea aceasta cade aproape de la sine. Căci dacă încă de fecioară ea s-a aruncat de dragul câștigului în vâltorile unei vieți de destrăbălare, atunci firea ei sufletească s-a împietrit prin aceasta în mare măsură, și, de va deveni ulterior soția legitimă a vreunui bărbat oarecare, atunci el se va izbi cu dorințele sale de un bloc de gheață.

14. In comparație cu puterea naturii însă, orice sentință judecătorească, fie ea oricât de înțeleaptă, nu este nimic mai mult decât o nucă găunoasă, astfel că, în cazul unei femei frumoase și cu sângele prea fierbinte, s-ar mai putea folosi cu succes și unele mijloace corespunzătoare din domeniul naturii (plante de leac), obținându-se astfel prin ele o vindecare a inimii femeii și probabil că în felul acesta situația se va îmbunătăți. Iată că așa trebuie să se procedeze în asemenea cazuri. Dar dacă mai ai totuși vreo nedumerire, s-o auzim!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 72 - Despre verificarea mirilor
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 1.2.2011, 03:26 View PostDownload Post

Capitolul 72
Despre verificarea mirilor

1. Atunci Cyrenius a întrebat: “Tocmai ai amintit despre unele mijloace naturale. În ce ar putea consta ele?”

2. Iar Eu i-am răspuns: “Mai ales într-un mod de viață cumpătat! Un sânge prea fierbinte mistuie întotdeauna mai mult din făptura omului decât unul mai rece; de aceea, oamenii cu sângele mai fierbinte mănâncă mai mult decât cei cu sângele mai rece și au mai mereu o înclinație către mâncăruri grele foarte gustoase, care apoi sunt însoțite de băutură.

3. Tocmai de aceea, atunci când asemenea oameni se îndreaptă spre cumpătare sau sunt îndemnați de alții să o facă, explicându-li-se cu toată bunătatea posibilă de ce li se recomandă cumpătarea (și deci niște mâncăruri mai puțin grele), atunci sângele lor o să înceapă cât de curând să pulseze mai ponderat, iar instinctele lor senzuale își vor mai pierde și ele din intensitate, și toate acestea fără vreun fel de dezavantaj pentru starea de sănătate a trupului sau a sufletului lor.

4. Dacă însă, în cazul unei femei frumoase și senzuale care este mistuită de patimă, nici după o respectare mai îndelungată a regulilor cumpătării de aur natura ei nu vădește o transformare vizibilă, atunci mai ales în perioadele când luna se află în descreștere trebuie ca acesteia să i se dea să bea seara apa în care au fost puse la macerat niște frunze și flori de sena, care vor fi atunci amestecate cu puțin suc natural de aloe, cam patru linguri pline, dar aceasta nu în fiecare zi, ci doar a treia sau a patra, și cu siguranță că atunci trupul prea înfierbântat de dorințe trupești al femeii va începe să se mai liniștească.

5. Dacă însă nici aceste remedii, chiar fiind însoțite de multe povețe bune, nu duc la rezultatele scontate sau chiar la nici un rezultat, abia atunci se poate hotărî, la cererea bărbatului, separarea lor de la plăcerile patului și ale mesei care a fost discutată mai înainte pentru astfel de cazuri.

6. În orice caz însă, de zece ori mai curând trebuie să fie ascultată femeia iubitoare cea cuvioasă și care este chinuită de bărbatul ei care este mistuit de patimă - aceasta în special dacă ea deja se află într-o stare binecuvântată - decât bărbatul care este chinuit de o femeie frumoasă și senzuală cu sângele prea fierbinte. Căci bărbatul iubitor și cumpătat mai are la dispoziție, pe lângă mijloacele morale, și o mulțime de mijloace disciplinare naturale (pedepse), cu ajutorul cărora el poate răcori într-un mod foarte eficient focul trupesc prea puternic care o mistuie pe femeia sa, iar femeii frumoase și senzuale cu sângele înfierbântat nu-i va dăuna în nici un fel dacă bărbatul ei își va face simțită, fiind animat de cele mai bune intenții, asprimea sa. Sigur că, atunci, aceasta nu trebuie să pornească niciodată din vreun necaz ascuns sau din furie, ci întotdeauna trebuie să pornească dintr-o adevărată iubire față de aproape, căci altminteri măsura sa nu numai că nu va fi folositoare, ci dimpotrivă, ea s-ar putea dovedi chiar dăunătoare.

7. Iată deci cam tot ce s-ar putea spune, în general, în ceea ce privește iubirea între bărbat și femeie, căsătoria și păcatele posibile care apar atunci din oricare parte, precum și modul în care acestea trebuie să fie judecate în toată lumea.

8. Și ar fi foarte bine ca însuși statul să dea o hotărâre cu caracter de lege în sensul acesta, ca o căsătorie odată încheiată să fie păstrată din punct de vedere moral în cât mai bună stare, iar oamenii care sunt atinși de vreo boală fizică sau morală să nu aibă dreptul să se angajeze într-o căsătorie. Căci, din asemenea căsătorii nu poate rezulta nicicând un viitor rod (prunc) care să fie pe deplin binecuvântat.

9. Ar fi bine însă și ca cei care în aparență sunt neafectați de vreo infirmitate să fie supuși unei verificări, din care să rezulte dacă tânărul mire sau tânăra mireasă se potrivesc sau nu pe deplin unul cu altul.

10. Și, dacă atunci un examinator înțelept și care este împuternicit cu această sarcină va constata vreo piedică serioasă în calea unirii acestora, atunci el ar trebui să se abțină de la încuviințarea actului cununiei, înfățișându-le cât mai limpede celor care vor să-și unească viețile care sunt urmările nefaste pe care le-ar putea avea atunci actul respectiv. El le va explica faptul că acceptul deplin pentru încheierea căsătoriei lor nu se va putea da atâta timp cât vor continua să existe respectivele piedici considerabile.

11. Și totodată, un asemenea însărcinat al statului cu încheierea de căsătorii ar trebui să le explice cât mai limpede celor doritori de a-și uni viețile seriozitatea actului respectiv și scopul divin al împlinirii acestuia.

12. Iar de se va dovedi apoi că cei care sunt cu adevărat dornici de a-și uni viețile prin iubire încep să privească cu tot mai multă seriozitate actul căsătoriei, urmărind să înlăture piedicile lumești care au stat in calea actului cununiei, astfel încât să dorească de-acum a-și uni viețile doar în temeiul valorii lor umane și divine, abia atunci un astfel de împuternicit poate să-și dea acordul pentru încheierea căsătoriei. El trebuie să consemneze în scris făgăduința solemnă a unirii bazată pe iubire reciprocă a vieților celor doi într-o carte, ca dovadă a încheierii căsătoriei, cu specificarea anului și a zilei în care s-a petrecut evenimentul, și totodată el să fie aproape permanent în cunoștință de evoluția ulterioară a relațiilor conjugale ale respectivilor, așa cum se vor prezenta ele, fie bune, fie mai rele.

13. De aceea, asemenea înțelepți care sunt împuterniciți cu încheierea căsătoriilor nu trebuie să fie niște străini, oameni veniți sau aduși din afară într-o comunitate oarecare, ci ei trebuie să fie niște oameni ai locului, care-i cunosc foarte bine pe semenii lor, tineri sau bătrâni, la fel de bine cum se cunosc pe ei înșiși. În felul acesta se vor putea evita fără doar și poate multe dintre căsătoriile eșuate, care nu se bazează pe iubire, și atunci va exista și foarte multă binecuvântare într-o comunitate umană care este astfel unită prin iubire sinceră.

14. De aceea, ar fi bine ca în flecare comunitate umană mai mare să existe o instituție judecătorească matrimonială, care va fi însărcinată să vegheze asupra tuturor problemelor care sunt legate de căsătorie. Firește că o asemenea instituție judecătorească ar trebui să aibă un caracter absolut imaculat, iar în fruntea ei ar trebui să se afle un om de felul lui Matael.

15. Omul respectiv trebuie să vegheze în special asupra încheierii de căsătorii, astfel încât niciodată un tânăr sub douăzeci și patru de ani și o femeie sub douăzeci de ani să nu poată încheia o căsătorie legală. Căci o asemenea perioadă de timp este aproape indispensabilă pentru atingerea maturității necesare pentru ca o căsătorie să evolueze apoi spre foarte bine și să fie durabilă, chiar și din punct de vedere spiritual. Căci oamenii care sunt prea tineri se epuizează de multe ori reciproc prin satisfacții pur senzuale, apoi printr-o prea mare obișnuință se scârbesc sau se plictisesc unul de altul, și astfel criza căsătoriei este gata.

16. De aceea, pe viitor, adevărata fericire conjugală ar trebui să depindă de amintitul judecător matrimonial suprem. Și, în comunitatea umană în care un judecător suprem mai înțelept își va desfășura activitatea sa atât de importantă, lucrurile vor evolua către o stare de binecuvântată desăvârșire.

17. Un asemenea judecător suprem va trebui de asemenea să vegheze atât cu ochii, cât și cu inima asupra educației copiilor din comunitatea care i-a fost încredințată lui, căci astfel va ști să preîntâmpine prin mijloacele corespunzătoare toate necazurile care s-ar putea ivi; pe cei recalcitranți el îi va struni, iar pe cei zeloși el va ști să-i laude pentru toate realizările lor bune și adevărate, răsplătindu-i mai ales prin faptul că-i va ajuta să vadă binecuvântarea divină care este revărsată asupra căminelor lor.

18. Atunci el nu trebuie sub nici o formă să instituie, așa cum s-a mai făcut pe ici, pe colo, cine știe ce premii pentru respectivii soți, căci asemenea motivări care sunt exterioare nu sunt cu nimic de folos dezvoltării spirituale a vreunei comunități, întrucât, atunci, membrii acesteia se vor lua la întrecere unul cu altul în a face bine doar de dragul avantajului material și nu de dragul binelui în sine, care singur trebuie să fie determinant pentru om.

19. Aproape că nici nu mai merită să fie amintit faptul că, până la urmă, din asemenea căsnicii fericite - pe lângă faptul că ele se mențin mult mai curate în ordinea și armonia lui Dumnezeu, iar roadele lor se vor bucura întotdeauna de binecuvântarea divină ce va veni de sus - vor rezulta totodată și cele mai mari avantaje morale și naturale, chiar și pentru întregul stat în ansamblul său, și pentru conducătorul său uns. Căci atunci când un stat dorește cu adevărat să aibă niște supuși buni, el trebuie să înceapă să și-i educe ca atare încă din fașă. Atunci când niște părinți vor să aibă niște copii buni, ei trebuie la rândul lor să înceapă să și-i educe încă din fașă, căci altminteri din ei vor ieși niște răi ori niște sălbatici care, cel mai adesea, își vor chinui părinții, în loc să le fie mângâiere și sprijin la bătrânețe.

20. Atunci însă când căsniciile sunt ținute așa cum trebuie, în bună rânduială, din asemenea căsnicii se vor naște niște copii care vor exista în spiritul bunei rânduieli, iar copiii binecrescuți vor deveni după aceea cetățeni cumsecade, care vor putea intra, atunci când vor fi pregătiți, în împărăția lui Dumnezeu, iar prin aceasta se va putea împlini astfel tot ceea ce rânduială lui Dumnezeu poate cere de la oamenii de pe acest pământ! Îți sunt acum clare și limpezi toate lucrurile acestea?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 73 - Rafael consemnează vorbele Domnului despre viața sexuală
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 1.2.2011, 03:26 View PostDownload Post

Capitolul 73
Rafael consemnează vorbele Domnului despre viața sexuală


1. Cyrenius a spus: “Da, Doamne și Stăpâne în spiritul Tău cel etern! De-acum chiar că nu mai am alte întrebări de pus în legătură cu toate aceste aspecte. Doar că ar fi fost bine ca ele să fi fost consemnate și în scris, cuvânt cu cuvânt; căci vorbele Tale pot constitui baza unei întregi și perfecte constituții de stat.”

2. Iar Eu am spus: “Uite, Rafael va face lucrul acesta pentru tine; pune doar să i se aducă cele necesare pentru scris!”

3. Drept care, Cyrenius a poruncit pe dată slujitorilor săi să aducă cele necesare pentru scris, iar aceștia au și plecat și au adus degrabă mai multe suluri de pergament, precum și niște plăcuțe de cupru pentru gravat. Când toate au fost aduse, Eu l-am chemat pe Rafael, iar acesta a sosit de îndată la masa noastră și l-a întrebat pe Cyrenius cum dorește să aibă însemnările, pe pergament sau pe plăcuțele de cupru.

4. Cyrenius i-a răspuns: “Pe pergament însemnările ar fi fără îndoială mai ușor de folosit, dar pentru urmașii noștri ele s-ar putea păstra mai bine pe plăcuțele de cupru. Dar, odată ce voi avea toate explicațiile scrise pe pergament, voi avea eu pe urmă grijă ca ele să fie copiate și pe plăcuțe.”

5. Însă Rafael i-a spus: “Știi ceva, întrucât tot nu mă costă vreun efort în plus dacă fac treaba odată sau de două ori, îți voi înscrie textul deodată și pe pergament, și pe tăblițe!”

6. Cei doisprezece de la masa alăturată au făcut ochii mari și au așteptat plini de nerăbdare să-l vadă pe ucenic scriind cu amândouă mâinile deodată.

7. Iar Suetal chiar i-a spus lui Ribar: “Ei, de scrisul ăsta cu două mâini deodată chiar că sunt foarte curios! Fără îndoială că marele învățător din Nazaret trebuie să fie și un bun pedagog; căci o asemenea scriere eu n-am mai văzut încă. Dar până va reuși el să aștearnă pe pergament, cuvânt cu cuvânt, tot ce a rostit aici grecul cel cu adevărat foarte înțelept - care nu mă îndoiesc că este și el un ucenic ceva mai în vârstă al Nazarineanului - sunt aproape sigur cava apune soarele!”

8. Iar Ribar i-a răspuns: “Asta firește că depinde de cât este el de îndemânatic la scris! Dar poate că și la scriere dispune de vreo știință magică, despre care noi știm la fel de puțin cum am știut și despre faptele lui miraculoase de dinainte. Pe toate le-am văzut și le-am simțit, însă cum și pe ce cale au fost ele făptuite, despre asta nu avem nici cel mai mic habar! De aceea, nici nu trebuie să ne îndoim vreodată de reușita vreuneia din intențiile anunțate ale unor oameni de genul acesta, care au săvârșit deja în fața ochilor noștri lucruri atât de deosebite, decât doar dacă vreun eșec al lor ne va demonstra până la urmă contrarul!”

9. Iar Suetal a completat: “Așa este, îți împărtășesc și eu părerea, numai că trebuie doar să discutăm și noi despre ceva!”

10. Ribar însă i-a replicat: “Frate dragă, aici chiar că este mai bine să tăcem, limitându-ne doar să privim și să ascultăm! Uite, băiatul își potrivește de-acum sulurile și tăblițele! Deci hai să fim foarte atenți; căci este sigur că foarte curând va începe să scrie!”

11. În momentul acela, Suetal chiar s-a ridicat în picioare, așteptând atent momentul în care va începe să scrie tânărul ucenic. Dar cum s-a uitat mai atent, el a văzut dintr-o dată că atât sulurile de pergament, cât și tăblițele ele cupru erau toate pline cu litere. Și, uluit peste măsură, a strigat în gura mare: “Ei bine, mai presus de minunea aceasta chiar că nu poate exista alta! Căci noi așteptam cu toții ca ucenicul să înceapă să scrie cu ambele mâini, și iată că el a și terminat treaba! Știți, asta de-acum depășește chiar toată înțelegerea omenească și nici nu s-a mai auzit vreodată de ceva asemănător!”

12. Și, la strigătul acesta de uimire al lui Suetal, s-au ridicat toți cei doisprezece în picioare, privind uluiți la sulurile de pergament desfășurate în fața lor și la tăblițele umplute cu un scris foarte mărunt. S-au convins însă cu toții că pe toate erau înscrise niște litere clare, curate și perfect citețe, și au început să se întrebe mai mult din priviri: “Cum este posibil așa ceva?”

13. Iar Rafael, văzând marea uluire a comesenilor săi, i-a explicat lui Suetal: “Vezi tu, acesta este efectul celor opt pești înfulecați de mine, pentru care tu m-ai cam invidiat; dar trebuie să aduni putere atunci când vrei să duci o lucrare la bun sfârșit! Sau poate ești de altă părere?”

14. Iar Suetal i-a răspuns: “Dragă prietene atât de minunat, ție îți cam place să mă iei puțin peste picior; dar nu-i nimic, căci văd eu bine că în tine sălășluiește o putere divină uriașă și cu tine noi nu ne putem pune! Sigur este însă că nu de la cei opt pești ți se trage puterea aceasta deosebită, pe care cu siguranță ți-a dăruit-o învățătorul divin și unic de la Nazaret. De aceea, fă ce vei ști tu ca să reușim și noi să-l vedem și să putem vorbi cu el. Căci acum sufletul nostru chiar că nu ne mai dă pace; trebuie să-l vedem și să stăm de vorbă cu el! Acum chiar vrem să-l cunoaștem și să vorbim cu el!”

15. Rafael a spus: “Mai aveți răbdare un timp, până când voi aranja cum trebuie manuscrisul, iar apoi ne vom duce și vom vedea unde s-a ascuns marele învățător de cei orbi și surzi!” Și, cu răspunsul acesta, cei doisprezece s-au declarat mulțumiți și n-au mai pus pentru moment alte întrebări.

16. Rafael însă s-a apucat să pună în ordine sulurile de pergament și le-a predat, împreună cu tăblițele, lui Cyrenius, care nici el nu era mai puțin uimit. Acesta a început pe dată să le cerceteze și nu contenea să se mire de exactitatea cu care au fost ele executate.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 74 - Nerăbdarea și curiozitatea lui Suetal de a-L vedea pe Domnul
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 1.2.2011, 03:30 View PostDownload Post

Capitolul 74
Nerăbdarea și curiozitatea lui Suetal de a-L vedea pe Domnul

1. În timp ce Cyrenius își studia cu o imensă bucurie pergamentele, chipul său reflectând o mare surprindere și un respect profund, Eu i-am cerut lui Rafael să-i elibereze pe Iara și pe Josoe din exilul lor provizoriu și să-i aducă înapoi la masă. Iar slujitorul din ceruri a făcut de îndată ceea ce Eu i-am cerut. Cum a apărut Iara, ea a spus puțin necăjită: “Bine, Doamne, Tu, iubirea mea veșnică, dar lungă a mai fost discuția aceasta, din care eu n-am avut voie să aud nimic! Chiar mă temeam că ea nu se va sfârși înainte de ivirea nopții. Însă, slavă Ție, acum s-a terminat totul și sunt din nou lângă Tine!”

2. Îngerul însă s-a reîntors în timpul acesta din nou lângă cei doisprezece, dintre care Suetal a fost primul care s-a mirat foarte tare de Iara și a spus: “Ascultă, ucenicule tânăr și atât de frumos la chip, dar ce are oare fătuca aceasta, care probabil că nici n-a împlinit încă paisprezece primăveri, cu grecul cel înțelept? Căci pare îndrăgostită până peste urechi de bărbatul acesta! Atunci când te-am văzut revenind printre noi, am fost aproape convins că ni-l vei aduce cu tine pe învățătorul tuturor învățătorilor: și când colo, tu ai venit cu fetița aceasta îndrăgostită! Iată cum ne-ai înșelat deci așteptările. Sau poate că și ea este vreuna dintre ucenicele făcătoare de minuni ale marelui învățător, care s-a retras în vreo cameră de taină doar pentru a mai beneficia de niște povețe? Căci, ce să mai spun, la voi aici te întâlnești cu tot soiul de fenomene care, în loc să te lumineze, îți întunecă și mai mult mintea, cu cât te gândești mai mult la ele. Pe de o parte, miracole de cel mai neauzit fel, pe de alta, iarăși, întâmplări tipic omenești dintre cele mai obișnuite. Spune-mi deci cu toată seriozitatea, cum trebuie să înțeleagă niște oameni cinstiți ca noi, de pildă, toate lucrurile acestea, căci, vezi tu, eu nu pricep deloc de ce marele învățător, care mai înainte aproape că ne era băgat pe gât de către grecul cel înțelept - asta în momentul în care noi, sincer vorbind, mai curând nu voiam să-l cunoaștem - acum nu mai vrea deloc să se arate! Oare ce am făcut noi de ne lipsește cu totul de vederea chipului său, sau poate că până la urmă nici nu vom avea deloc dreptul să-l vedem?”

3. Iar atunci Rafael a spus: “Ei bine, dragii mei prieteni, dacă sunteți chiar atât de orbi încât nu vedeți nici măcar soarele în plină amiază, atunci chiar că nimic nu vă mai poate ajuta! Căci atunci când cineva este chiar atât de prost, atunci nu-i va sluji la nimic nici faptul că altul îi va spune: «Uite, acesta sau acela este El!» Căci respectivul tot nu va crede spusele sale. Pentru a crede este nevoie și de o minte destupată, care la nevoie să se descurce chiar și singură. Acolo însă unde mintea omenească este încă prea puternic închistată într-un strat gros de materie, acolo nici vreun indiciu oarecare din afară nu servește la nimic, ci dimpotrivă, respectivul trebuie să dea mai întâi de zece ori cu nasul de un lucru oarecare, însângerându-și-l, pentru ca abia după aceea să înceapă să se întrebe de ce oare și-a umplut nasul de sânge! Și la fel se vor petrece lucrurile și cu voi! Până când nu vă veți izbi cu capul de pragul de sus, nici un Dumnezeu nu vă va putea lumina!

4. Și ce vreți voi de fapt de la marele învățător din Nazaret? Duceți oare lipsă de ceva pentru ca El să vă ajute, sau vreți să-L vedeți doar din pură curiozitate, așa cum se înghesuie de regulă oamenii să vadă un urs care dansează? Căci, vedeți voi, nu pentru asta este aici marele învățător, pentru ca niște oameni stupizi și plini de ei să caște din pură curiozitate gura la El! Căci, într-adevăr, dacă inima voastră nu-L găsește ea însăși în mulțimea de oameni de aici, atunci cu atât mai puțin îl va descoperi mintea voastră încrezută - asta v-o garantez eu!

5. Smeriți-vă mai întâi în inimile voastre, căci altminteri nu-L veți putea vedea cu ochii pe marele și preasfântul învățător; căci ființa Sa este pătrunsă în totalitate de Duhul lui Dumnezeu, chiar și în trupul Său!

6. El este Stăpânul cerurilor și al pământului, și în fața Numelui Său trebuie să-și plece genunchii toate făpturile din Ceruri, de pe pământ și de dedesubtul pământului. Căci Numele Său este sfânt și iarăși sfânt!”

7. După cuvintele acestea destul de aspre, îngerul s-a ridicat, a părăsit masa celor doisprezece și s-a așezat din nou la masa noastră, unde Cyrenius i-a mulțumit încă o dată, în numele Meu, cu multă căldură pentru amabilitatea sa extraordinară. Căci textul scris de el conținea întocmai, cuvânt cu cuvânt, tot ceea ce mă întrebase el pe Mine și tot ce i-am răspuns Eu la întrebările sale.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 75 - Suetal discută cu Ribar despre comportamentul lui Rafael
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 1.2.2011, 04:35 View PostDownload Post

Capitolul 75
Suetal discută cu Ribar despre comportamentul lui Rafael

1. Celor doisprezece însă nu le-au prea mers la suflet vorbele lui Rafael și iată că au început să se gândească la vreo cale să o poată lua ușor-ușor din loc, pentru a se reîntoarce la Ierusalim, chiar dacă rămâneau cu treburile nerezolvate. “Căci, a spus Suetal, față de Templu nu ne-am făcut de fapt până acum cu nimic vinovați. Pentru ce au făcut autoritățile cu noi, noi nu avem nici o vină. Iar gândurile noastre cele mai ascunse nu le va putea citi în veci nici un templier, așa că vom fi desigur foarte bine primiți în Templu și fără îndoială că ne vom bucura și de o trecere din ce în ce mai mare acolo de îndată ce le vom povesti toate lucrurile atât de ieșite din comun pe care le-am întâlnit în drumurile noastre pline de peripeții! Cei suspuși ne vor asculta cu cele mai ciulite urechi din lume și ne vor arăta cea mai mare bunăvoință, și iată fericirea noastră realizată. S-ar putea să fim apoi trimiși din nou în străini, dar lucrul acesta nu ne va mai deranja, căci noi, șmecheri rafinați ce suntem, știm de-acum ce trebuie să facem și în favoarea cui trebuie să pledăm în fața poporului!

2. Aici însă, în societatea aceasta ciudată de magicieni sau zei, nu prea mai este de stat! Se vorbește într-una despre iubire, așa cum am văzut din cuvintele cu adevărat înțelepte ale grecului. De îndată ce-l întrebi însă ceva pe vreunul dintre făcătorii aceștia de minuni, primești întotdeauna un răspuns cât mai ocolit și ți se vorbește extrem de dur! Ei bine, să mai înceapă acela vreodată să-mi vorbească mie despre smerenie, blândețe și iubire, și o să-i trag un perdaf de-o să-i piară pofta de vreo altă replică!

3. Cel care își îndeamnă fratele la smerenie, acela trebuie să fie mai întâi el însuși un om smerit, altminteri trebuie să-și țină mai întâi sieși o predică nesfârșită despre smerenie înainte de a-i recomanda fratelui său smerenia! Dar uită-te numai la tinerelul acesta făcător de minuni, cât de bădăran a devenit el cu noi toți! Ce ne interesează în definitiv pe noi minunile sale și la ce ne folosesc ele, de vreme ce noi nu vom putea face niciodată ceea ce face el? Și pentru asta trebuie să ne vorbească atât de obraznic?

4. Faptul că am făcut în legătură cu fetița o observație absolut obișnuită și nicidecum răutăcioasă atunci când am constatat ceea ce orice om putea vedea cu ochiul liber, asta nu poate reprezenta o jignire pentru nici un om cât de cât înțelept. Căci faptul constatat de mine este o realitate omenească dintre cele mai obișnuite și nu presupune nici un fel de înșelătorie profetică. M-am referit doar la contrastul sesizat cu siguranță de oricare dintre noi, și anume, că aici pe de o parte, sub aspectul faptelor, se petrec lucruri fără îndoială de natură divină; în planul senzorial al vieții însă, orice ochi obișnuit nu deslușește nimic altceva decât lucruri foarte naturale și firești - și iată că observația aceasta nevinovată a mea l-a supărat într-atâta pe etalonul acesta de smerenie și de blândețe, încât mai întâi ne-a certat cu vorbe dintre cele mai grele, și apoi ne-a mai întors și spatele, ca să se salveze probabil din fața vreunei replici usturătoare a noastre! N-am ce zice, o astfel de purtare se potrivește perfect într-o casă de nebuni, nu însă între oameni de nivelul nostru, și cu atât mai puțin într-o societate a predicatorilor iubirii, smereniei și blândeții! Iată de ce nu doresc să mai rămân prea mult în societatea aceasta. Căci nu este existență mai nefastă decât cea dusă în mijlocul unor oameni la care nu poți privi niciodată până în străfundul sufletului lor și de la care nu știi la ce să te aștepți și în ce măsură te poți încrede în ei! Ei bine, unor asemenea învățători chiar că nu doresc să le fiu pentru nimic în lume un prost de ucenic! Am dreptate sau nu? Tu ce crezi despre toate acestea, frate Ribar? Ce zici, să plecăm sau să mai rămânem, acum că suntem liberi și putem alege între a intra în Legiunea străină sau a ne întoarce acasă?!”

5. Și, atunci, a răspuns Ribar: “Eu zic că n-ar fi rău să mai rămânem totuși. Căci, în definitiv, n-am fost puși la punct de vreun bărbos în toată firea, ci de un june făcător de minuni încă fără tuleie - și probabil doar datorită insistențelor tale referitoare la marele învățător!

6. Părerea mea este următoarea: cred că învățătorul său i-a impus tânărului ucenic o opreliște, și anume să nu-l dea în vileag față de noi înainte de vreme. Iată însă că tu l-ai cam presat, iar el s-a salvat din situația creată întorcându-ne la toți spatele, fiindcă tu ai tot insistat. După opinia mea, ar fi mai bine să rămânem pe loc și să vedem dacă până la urmă nu-l vom putea totuși cunoaște pe marele învățător!

7. E drept că ai un sentiment oarecum ciudat aici unde, pe de o parte, te simți parcă numai printre divinități, iar pe de alta lucrurile par a se desfășura într-o manieră absolut firesc-omenească! Despre postul de dinaintea sabatului nici vorbă; căci doar majoritatea celor prezenți aici sunt romani și greci. Și nici nu-i vezi pe prea mulți că-și fac rugăciunile. Ceea ce se vorbește însă, este plin de o mare înțelepciune! Pe scurt, lucrurile sunt foarte amestecate. Ne aflăm printre oameni care par să fi fost trimiși de Dumnezeu să strângă legăturile între cer și pământ, pentru ca apoi, cu timpul, oamenii de pe pământ să beneficieze ei înșiși de un câmp mai larg pentru dezvoltarea forțelor lor spirituale, precum și a celor materiale aferente! Vedeți, de aceea eu totuși nu-i pot purta pică tânărului, în ciuda tuturor grosolăniilor sale. Uneori este chiar bine ca cineva să te scuture odată zdravăn, căci prin aceasta ajungi mai repede la înțelegere decât printr-o mie de povețe bune,”

8. Atunci a întrebat Suetal, puțin gânditor: “Ce vrei să spui de fapt prin asta?”

9. Iar Ribar i-a răspuns: “Am să-ți explic de îndată fără nici un fel de ocolișuri!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 76 - Bănuielile lui Ribar referitoare la prezența Domnului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 1.2.2011, 04:43 View PostDownload Post

Capitolul 76
Bănuielile lui Ribar referitoare la prezența Domnului

1. (Ribar): “Vezi tu, după părerea mea, tânărul nu ne-a făcut chiar degeaba surzi, orbi și proști. Până și măgarul pe care l-a făcut să apară mai înainte lângă noi ne-a transmis prin însăși prezența sa cam același mesaj!

2. Uite, eu am tot mai mult impresia, iar acum chiar mi s-a întipărit ideea în minte, că tocmai acel grec cu chipul său deosebit de blând este marele Nazarinean! Eu nu l-am scăpat deloc din ochi, și mi-au atras atenția atât de multe la el, încât nu mă mai îndoiesc nici o clipă că el este acela. Toți ochii, toate urechile și toate inimile sunt îndreptate numai spre el. Puternicul și altminteri atât de mândrul guvernator general îi arată o nesfârșită venerație. Tânărul ucenic face orice doar la un singur semn sau la o vorbă a sa, iar cuvintele sale sunt clare și pline de înțelepciune! Pe lângă asta, am remarcat cum i-a recomandat guvernatorului general și anumite leacuri naturale împotriva firii prea pasionale la tinerele femei. Vezi tu, aceasta nu o poate face decât un Vindecător! Apoi, învățăturile sale au trebuit consemnate și în scris, iar asta s-a făcut pe calea cea mai miraculoasă din lume! Ia pune tu acum toate elementele acestea cap la cap, și-ți vei da seama singur că nu mă pot înșela, și că tânărul a avut și el dreptate când ne-a făcut surzi, orbi și proști! Ce părere ai de asta și ce părere aveți și voi, ceilalți?”

3. Atunci Suetal a spus: “Știi, s-ar putea să ai într-adevăr dreptate. Căci și mie parcă mi se aprinde acum o luminiță în minte! Iar dacă așa stau lucrurile, atunci tânărul nu ne-a făcut nici o nedreptate; căci atunci chiar că am fost atât de orbi încât n-am văzut pădurea din cauza copacilor! Dar ia stai, am să fiu de-acum și eu cu ochii pe grec și vom vedea de îndată dacă ai într-adevăr dreptate!”

4. Din momentul acela, Suetal M-a ținut sub cea mai atentă observație, urmărind totodată și comportamentul celorlalți oaspeți față de Mine, iar după un timp i-a spus lui Ribar: “Frate, să știi că se pare că ai cu adevărat mare dreptate: el trebuie să fie, nu există nici o îndoială! Căci pe chipurile tuturor se citește indiscutabil faptul că îl respectă ca pe un mare conducător, și nici măcar guvernatorul general nu se încumetă să facă ceva fără acordul său! Dacă ar fi fost acest presupus grec cu adevărat doar un prieten apropiat și extrem de înțelept al marelui învățător, așa cum ni s-a prezentat el nouă, oare s-ar fi bucurat el de o atenție la fel de mare!? Dacă nu ni s-ar fi prezentat nouă mai înainte doar ca prieten foarte apropiat al marelui învățător, fără îndoială că eu l-aș fi recunoscut de mult în el pe marele învățător însuși! Dar firește că ar fi fost un lucru nelalocul lui din partea noastră să-l tratăm pe omul cel cumsecade drept altul decât cel care s-a declarat el însuși a fi. Căci cum poți să-ți închipui despre un om atât de pătruns de Duhul lui Dumnezeu că a urmărit să se joace de-a v-ați-ascunselea cu noi, bieți evrei nevinovați?”

5. Ribar i-a răspuns: “Aici eu văd lucrurile puțin altfel, căci prin faptul că a susținut despre sine a fi prietenul cel mai intim al marelui învățător, el nu ne-a spus de fapt nici un neadevăr, chiar dacă era de fapt chiar învățătorul însuși. Căci, vezi tu, fiecare se cunoaște pe sine cel mai bine, și de aceea își este sieși și cel mai apropiat, și cu siguranță cel mai bun prieten! Iar dacă cineva susține prin urmare - într-un moment de bunăvoie - un astfel de lucru despre sine, în afirmația sa nu există nici o urmă de neadevăr. Și, în afară de asta, un astfel de om mai mult decât înțelept poate să aibă în definitiv și vreun alt motiv mai tainic pentru care nu dorește să-și decline de la bun început identitatea față de diferiți oameni, și poate că mai târziu vom afla și noi de ce. Dar uită-te numai la înțeleptul Matael, cum este și el emoționat până la lacrimi numai ce îl privește pe grec! Frate dragă, toată povestea asta trebuie să aibă de asemenea un motiv foarte bine întemeiat!

6. Și tot așa, mie mi se pare că și iubirea pe care fătuca cu înfățișare altminteri foarte înțeleaptă i-o arată grecului mai mult întărește decât contrazice afirmația mea. Căci privește numai frumusețea aproape dumnezeiască a chipului tânărului nostru făcător de minuni! Bănuiesc că mii de femei s-ar putea îndrăgosti până la disperare de el dintr-o singură privire! Și totuși fetița nu-i acordă nici o atenție, deși el, ca tânăr, este de o mie de ori mai frumos decât fetița însăși. Grecului însă pare a voi să i se cufunde cu totul în inimă! Îți spun eu, frate, nici asta nu este o pură întâmplare! Iubirea fetei pentru presupusul grec trebuie să aibă o cu totul altă bază. Și dacă este să mă uit mai atent, am chiar impresia că ea este îndrăgostită doar de spiritul dumnezeiesc din el, și nu ia deloc în considerație înfățișarea sa! Privește-i numai ochii, care reflectă mai curând o profundă venerație decât vreo oarecare iubire senzuală, și-ți vei da de îndată seama că în fetița cu pricina nu vei găsi nici o urmă de iubire carnală!”

7. Suetal a răspuns: “Frate, tu nu degeaba porți numele pe care îl porți; căci un pescar trebuie să aibă întotdeauna ochiul foarte ager! Și eu văd acum sute de lucruri care înainte nu mi-au atras atenția; și toate par a întări afirmația ta. Dar mie îmi atrage atenția ceva și la tinerelul nostru! Deja de câteva ori el a fost trimis în casă de acela care mai mult ca sigur că este marele învățător. Nu l-am văzut însă deloc deplasându-se într-acolo, ci este acolo și iar aici dintr-o dată! Mersul lui este ca și scrisul lui: acolo unde dorește să fie, acolo se și află pe loc! Frate, nici acest lucru nu mi se pare chiar obișnuit! Dacă n-ar face de fiecare dată doar ceea ce îi poruncește într-un fel oarecare presupusul grec, mai că l-aș considera pe el a fi învățătorul. Nefăcând însă decât ceea ce îi indică presupusul grec, nu-l mai pot socoti a fi decât un slujitor, și nicidecum stăpânul! Este totuși extrem de ciudat cât de departe a putut ajunge tinerelul acesta pe tărâmul magiei divine!”

8. Iar Ribar a spus: “Ceea ce ai observat tu la tânărul nostru mi-a sărit și mie în ochi chiar mai înainte. Dar vezi tu, am constatat, așa, în sinea mea, încă de când a mâncat cei opt pești, un lucru deosebit de surprinzător, și anume că el de fapt nu a mâncat nici unul din pești în gură, așa cum mâncăm noi. El doar ducea peștele până la gură și gata cu el! Peștele dispărea împreună cu pielea și oasele, și la fel înghițea și pâinea, și tot asemenea și vinul; toate dispăreau din clipa în care le apropia de buze! Mă cuprinsese chiar un sentiment de teamă în preajma sa! Îți mărturisesc că m-am uitat de câteva ori pe neobservate sub masă, la picioarele sale, dar ele erau atât de curate și de frumoase, cum n-am mai văzut asemenea picioare în viața mea, nici măcar la o femeie, darămite la un bărbat! Lucrul acesta m-a mai liniștit și, dacă nu m-aș fi jenat, aș fi privit la nesfârșit cu cea mai mare plăcere la picioarele sale minunate, admirându-i-le. Cu adevărat, dacă acum ar pogorî un înger din ceruri, el n-ar putea sta desigur pe niște picioare mai minunate!”

9. Suetal: “Uite, acesta este alt lucru pe care nu l-am observat. Iar dacă este să ne luăm după frumusețea sa atât de desăvârșită, am putea trage concluzia clară că, în cazul lui, trebuie să fie vorba despre o făptură spirituală superioară - căci aspectul său exterior și miracolele înfăptuite de el o dovedesc cu prisosință! Aici însă iarăși ne izbim de faptul că nu l-am văzut acționând decât în calitate de cel mai tânăr dintre ucenicii marelui învățător, care a atins însă trepte foarte înalte ale magiei divine, lucru care ar însemna în principiu următoarele: dacă acest tânăr poate înfăptui asemenea lucruri, oare cu cât mai vârstnici!? Și, admițând ideea aceasta, cade firește de la sine ideea că tânărul nostru ar putea fi o făptură superioară. Căci de ar fi să fie totuși așa, atunci înseamnă că cel care presupunem a fi marele învățător ne-a mințit mai înainte, lucru pe care nu-l putem admite în cazul unui om de o asemenea factură! Ia spune, tu ce părere ai?”

10. Ribar a răspuns: “Da, cam așa ar părea lucrurile, dar se pare că în problemele acestea vălul încă nu a căzut complet de pe ochii noștri! Căci dacă marele învățător ar fi totuși chiar făptura pe care a descris-o mai înainte Matael, atunci fără îndoială că și un înger din ceruri ar putea fi un ucenic al său! Am dreptate sau nu?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 77 - Cum se lasă Dumnezeu recunoscut
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 1.2.2011, 05:41 View PostDownload Post

Capitolul 77
Cum se lasă Dumnezeu recunoscut

1. Suetal: “Da, desigur, lucrurile par a se închega cumva! Doar cu termenul de «tinerel» mi se pare mie că ar mai exista oarece probleme. Căci cum ar putea un asemenea înger, care trăiește probabil cel puțin de o bună jumătate de eternitate, să fie față de oamenii acestui pământ doar un tânăr ucenic!? Căci un astfel de înger trebuie să fi fost indiscutabil inițiat deja în magia cerească chiar cu mult înainte de a fi răsărit vreun soare pe bolta cerească! Despre acest aspect ce părere ai?”

2. Iar Ribar i-a răspuns: “Aceasta chiar este o problemă care nici mie nu mi-este încă prea clară; dar uite că totuși am o idee. Vezi tu, poate că atunci când învățătorul ni l-a prezentat pe tânăr ca pe cel mai tânăr dintre ucenicii săi, el s-ar fi putut referi, gândindu-se concret la momentul prezent, la faptul că acesta se află, îmbrăcat într-un trup omenesc, numai de câteva zile în tovărășia oamenilor!”

3. Suetal: “Firește că dacă un astfel de lucru ar fi posibil, ai putea avea fără îndoială dreptate. Dar știi, aceasta mi se pare o presupunere parcă prea îndrăzneață! Ori starea de lucruri de aici, ori Moise; căci ambele variante nu pot rezista în împrejurările date una lângă al ta!”

4. Ribar: “Eu nu înțeleg deloc de ce nu! Odată ce un înger a putut fi, cum se mai povestește și astăzi încă din gură în gură, timp de șapte ani călăuza unui Tobias, de ce oare n-ar putea petrece și acesta de aici, de pildă, câteva zile pe pământ?! Căci doar și pământul acesta este în aceeași măsură opera lui Dumnezeu ca și el însuși!”

5. Suetal: “Ei da, dacă este să ai dreptate, iar Matael are și el, la rândul lui, în mod incontestabil dreptate, atunci, privit dintr-o perspectivă terestră, tânărul acesta poate fi - ce-i drept - cel mai tânăr dintre ucenicii marelui și veșnicului învățător! Căci aspectul său, precum și faptele sale, pledează incontestabil pentru o făptură superioară din ceruri, iar odată ce făptura aceasta spune ea însăși despre sine că este unul dintre cei mai tineri ucenici ai marelui învățător din Nazaret, atunci învățătorul acesta trebuie fără nici o îndoială să fie, prin spiritul său, un stăpân chiar și al cerurilor. Iar dacă astfel stau într-adevăr lucrurile, atunci se pune pentru noi marea problemă: ce avem noi de făcut și ce vom putea noi face pentru acest Atotputernic și Atotbiruitor în carne și oase? Căci acesta nu poate fi nicidecum un lucru lipsit de importanță!”

6. Iar Ribar a răspuns: “Ai perfectă dreptate; dar ce altceva ne-ar rămâne oare de făcut dacă lucrurile stau exact așa cum mi se par mie tot mai neîndoielnic a sta? Vezi tu, Divinitatea este liberă să facă exact ceea ce dorește Ea, iar muritorii nu I se pot împotrivi în nici un chip! Dacă Ea ar fi venit la noi în chip de judecător, probabil că nu ne-ar fi fost deloc moale. Ea însă a venit la noi, muritorii, în chip de binefăcător plin de blândețe, fără îndoială pentru ca, din iubirea predicată încă de bătrânul părinte Enoch, să ne atragă mai aproape de Sine, iar în asemenea împrejurări Ea nu poate fi înfricoșătoare. Dar, după cum mi se pare mie, Ea nici nu se lasă recunoscută în autenticitatea Ei decât numai prin iubire, fiindcă iubirea este cu siguranță singurul motiv al pogorârii Ei printre noi. Cu ajutorul minții însă și al prea mult lăudatei noastre rațiuni, Ea nu se lasă nicicum cunoscută.

7. Și iată, acum încep să se limpezească multe lucruri în mintea mea! Presupusul grec a venit mai înainte la noi cu multă prietenie, ba chiar ne-a întrebat dacă nu dorim să-l cunoaștem pe marele învățător din Nazaret. Noi însă ne-am pronunțat dintr-o oarecare teamă categoric împotrivă și am invocat față de el tot felul de argumente raționale fără nici un miez. De fapt, ne temeam de învățător pentru că ucenicul lui tocmai ne demonstrase cât de serbede erau toate judecățile noastre raționale.

8. Până acum am contat mereu pe rațiune și n-am realizat prea multe. Și presupunerea tot mai accentuată, care începe să prindă tot mai mult contur în sufletul nostru, nu o datorăm nici pe ea decât perdafului pe care ni l-a tras tânărul, care probabil că și-a cam pierdut răbdarea cu noi. Căci, așa cum încep eu să văd tot mai limpede lucrurile, chiar înainte de lunga cuvântare a învățătorului ne-a indicat aproape mură în gură că tocmai acel grec trebuie să fie învățătorul, și nicidecum altul!

9. Dar rațiunea noastră prostească a așternut probabil trei văluri în fața ochilor sufletului nostru, astfel că într-adevăr nu am văzut pădurea din cauza mulțimii copacilor.

10. Iar acum, când datorită perdafului zdravăn primit ne simțim într-un fel atrași de grec, par să fi căzut și vălurile de pe ochii sufletului nostru, și de aceea am și început să facem unele presupuneri tot mai clare. De aceea, eu sunt de părere să lăsăm pur și simplu deoparte întreaga rațiune și să ne călăuzim doar după sentimentele din inima noastră, și astfel vom ajunge mult mai repede la o concluzie decât prin intermediul rațiunii noastre, cu care omul a fost înzestrat din același motiv din care o cratiță cu mâncare pusă la fiert este prevăzută cu o lingură, și anume pentru a se amesteca cu ea în mâncare. Dar mâncarea odată ce este fiartă, lingura de mestecat devine inutilă! Ce părere ai de cele spuse de mine și ce părere aveți voi toți?”

11. Suetal a răspuns, căscând ochii cât cepele: “Văd, prietene, că ești din ce în ce mai stăpânit de grec. E drept că la fel se întâmplă și cu mine, și-ți împărtășesc întru totul părerea, însă cu renunțarea la rațiune nu sunt de acord. Căci dacă renunțăm la ea de dragul unui sentiment care începe să încolțească în noi, atunci ce ne mai deosebește oare de fiarele din pădure, care sunt lipsite de rațiune și își urmează numai instinctele?

12. Vezi tu, omul este adeseori copleșit de tot felul de sentimente; și dacă el, fără să-și întrebe rațiunea sa pură, ar da de îndată frâu liber oricărui sentiment, unde ar ajunge el? Uite, eu aș considera înainte de orice necesar să ne purificăm rațiunea pe cât se poate. Căci doar fiind călăuziți de rațiunea noastră purificată, sentimentele noastre cele mai bune pot deveni pentru noi o binecuvântare.

13. Sentimentele din om sunt asemenea unui polip de mare cu multe tentacule, pe care el și le întinde în permanență în căutare de hrană. Dar, altminteri, la vietatea respectivă nu poate fi constatată nici un fel de altă inteligență.

14. Iar dacă omul ar renunța la rațiunea sa, el s-ar asemăna probabil cu vietatea respectivă. Căci omul dominat doar de sentimentele sale pure este avid de hrană și de satisfacerea instinctelor sale la fel ca orice alt animal. Doar rațiunea cultivată și purificată reglează și ordonează sentimentele unui om, le elimină pe cele negative și le păstrează doar pe cele bune și curate, și face astfel dintr-un simulacru de om un om adevărat.

15. De aceea, nu trebuie să dorești nicidecum să lași deoparte rațiunea cea divină. Căci fără rațiune ne poate stăpâni orice măgar și orice bou!”

16. Ceilalți cincisprezece i-au dat perfectă dreptate lui Suetal în această privință, fiind cu toții de aceeași părere cu el. Însă Ribar a ridicat gânditor din umeri, și atunci Suetal l-a întrebat: “Ei bine, sper că nu vrei să mă contrazici și în ideea aceasta?! Căci, în cazul de față, vorbele mele au în fața lui Dumnezeu și a oamenilor soliditatea muntelui Sinai, pe care lui Moise i-au fost date legile tocmai pentru acel popor înzestrat cu multă rațiune!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 78 - Rațiune și sentiment
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 1.2.2011, 05:45 View PostDownload Post

Capitolul 78
Rațiune și sentiment

1. După un timp, Ribar a spus din nou: “Cred, prietene, că s-ar mai putea găsi aici destule contraargumente la ceea ce tocmai ai spus tu! Dar, pentru că te văd a fi un asemenea adept al rațiunii, fără îndoială că-mi vei da pe dată vreo altă replică. Vezi tu, din punctul de vedere al lumii acesteia, nu afirm nici eu că nu ai avea dreptate, și sigur că în educarea oamenilor acestei lumi lucrurile trebuie să se petreacă întocmai așa cum le-ai arătat tu. Dar educarea aceasta trebuie să fie întotdeauna doar o pregătire necesară pentru dezvoltarea spirituală ulterioară a oamenilor. Și rațiunea nu poate fi apogeul acestei treziri spirituale, și nici nu poate deveni vreodată așa ceva, chiar în condițiile celor mai rafinate variante ale ei.

2. Căci dacă rațiunea ne-a fost dată inițial ca să ne ajute să ne stăpânim sentimentele, spre cât mai perfecta înnobilare a acestora, atunci în sentimentele noastre dezvoltate în felul acesta ar trebui să existe de-acum ceva asemănător cu ceea ce există într-un fruct copt dintr-un pom. Pentru ca fructul să fi ajuns însă la coacere, el a avut firește nevoie de lumina soarelui și de căldură, și, totodată, din timp în timp, și de câte o ploaie fertilizatoare. Dar fructul, odată copt, este cules din pom și păstrat în cele mai bune condiții într-o cămară bună, pentru ca el să continue să se coacă de-acum din el însuși, și să devină și mai gustos. Dacă însă vei lăsa în continuare fructul copt în pom, atunci el nu numai că nu va mai beneficia cu nimic de pe urma acestui fapt, dar chiar se va și strica pe de-a-ntregul!

3. La fel stau cu siguranță lucrurile și cu sentimentele oamenilor. Atunci când au ajuns la o anumită maturitate, ele trebuie scoase de sub tutela exterioară a rațiunii și lăsate să dobândească o dezvoltare superioară prin ele însele căci, altminteri, întregul proces prealabil de dezvoltare a sentimentelor trebuie să fi fost unul complet inutil. Și tocmai din motivul acesta spun eu că noi, din moment ce nu mai putem obține nimic în plus prin rațiune, trebuie să abandonăm de-acum toată rațiunea aceasta exterioară, lăsându-ne călăuziți de acum înainte numai de sentimentele noastre, între timp ajunse la maturitate!”

4. Atunci Suetal i-a răspuns: “Frate dragă, în tine pare să fi pătruns de undeva o suflare divină! Căci eu te cunosc bine, și acesta nu este felul tău obișnuit de a vorbi! Ba chiar începi să faci pasul spre înțelepciunea lui Matael! Ei bine, aici chiar că nu te mai pot contrazice, căci simt și eu în sufletul meu că tu ai într-adevăr deplină dreptate și rostești adevărul curat! Eu nu am ajuns încă atât de departe, dar simt deja limpede că lucrurile încep să progreseze și la mine.”

5. Și atunci ceilalți zece au mărturisit la rândul lor că și ei încep să simtă același lucru.

6. După dialogul acesta, Rafael a revenit lângă cei doisprezece, i-a bătut pe cei doi prietenește pe umăr și le-a spus: “Așa, prieteni, așa e bine, acum îmi plăceți mai mult decât înainte, cu raționamentele voastre îmbâcsite, și de-acum pot să vă spun că vă aflați de-a binelea pe drumul cel bun!”

7. După cuvintele acestea ale lui Rafael, Ribar a sărit în picioare, l-a cuprins pe Rafael în brațe cu toată forța iubirii sale, l-a strâns la piept și i-a spus cu mare emoție în glas: “O, cerule, și tu, ființă cerească! De ce oare n-am știut să te iubesc mai dinainte cu toată flacăra vieții din mine!?” Căci, de îndată ce Ribar a văzut mai îndeaproape picioarele, mâinile și ochii îngerului, el a simțit pe dată o iubire totală pentru acesta.

8. Rafael însă i-a spus: “Prietene, e drept că iubirea aceasta este mai bună decât lipsa oricărei iubiri; ea însă nu este potrivită pentru casa sufletului și pentru cea a vieții interioare a acestuia. Tu iubești la mine doar forma, care acum reprezintă exteriorul meu natural. Iubirea însă este elementul cel mai propriu interiorului unui om și nu trebuie să se agate niciodată de ceva exterior; căci, prin aceasta, elementul interior se transformă ușor într-unul exterior și devine astfel o copie a iadului. Și în felul acesta este răsturnată întreaga ordine divină a vieții, iar spiritul sufletului, care este iubirea, este întors înspre afară, iar în situația aceasta el va trebui să piară, așa cum piere de pildă un prunc născut înainte de vreme, care printr-o lovitură puternică a fost scos prematur din pântecele mamei sale.

9. Înfățișarea mea exterioară nu trebuie să te captiveze, ci numai adevărul pe care-l auzi rostit de gura mea. Căci acesta îți va rămâne și îți va dărui libertatea, iar sufletului tău îi va dărui adevărata fericire. Înfățișarea mea exterioară nu trebuie să-ți folosească însă decât drept dovadă a faptului că înțelegi cât de frumos poate fi adevărul îngemănat cu iubirea în toată puritatea ei! Ai înțeles vorbele mele?”

10. Iar Ribar, care renunțase la îmbrățișarea sa, a răspuns: “Da, le înțeleg prea bine; însă, la vederea ta, unul de seama noastră chiar că nu mai judecă deloc!”

11. Suetal i-a spus lui Rafael: “Asta este o veche boală a prietenului nostru Ribar: nu poate privi o înfățișare frumoasă, fie ea de femeie sau de bărbat, fără a deveni pe loc pătimaș; pe mine, în schimb, așa ceva mă lasă rece. Sigur că și mie îmi place o înfățișare frumoasă mai mult decât una urâtă, dar pentru atâta lucru pe mine niciodată nu mă cuprinde patima! De aceea, femeile și fetele foarte frumoase nici n-au avut vreodată necazuri dinspre partea mea!”

12. Rafael însă i-a răspuns: “Vezi tu, o asemenea atitudine nu este nicidecum un merit deosebit al tău, ci ține de firea ta! Căci orbul nu are nici un fel de merit în faptul că nu este atras de vreo frumusețe oarecare de pe acest pământ, iar surdul nu-și poate face o virtute din faptul că nu apleacă urechea la gura delatorului. Dar la oameni ca tine sufletul este mult mai greu de trezit din amorțeala sa decât în cazul acelora a căror fire este mai deschisă, chiar dacă ei se află la începutul dezvoltării lor spirituale.

13. Vezi tu, la Ribar, de pildă, chiar dacă încă nu este pe deplin limpezit, elementul spiritual s-a revărsat deja în carnea sa, de aceea îl și atrage de îndată un lucru frumos sau oarecum perfect în felul său, întrucât orice frumusețe exterioară trebuie să aibă - firește - o oarecare bază spirituală, întrucâtva mai aproape de desăvârșire; și, astfel, manifestarea bruscă a unei iubiri exterioare față de un lucru frumos este de fapt o cunoaștere și o încălzire oarbă, dar în același timp spirituală. Doar că aceasta trebuie încredințată unui conductor bun, care să o redirijeze oarecum spre țelul propriu-zis al vieții, ceea ce de fapt nici nu este un lucru prea dificil, întrucât adevăratul spirit al vieții, care se manifestă prin iubire, reprezintă de fapt esența inteligentă a omului, care poate sesiza și înțelege lesne ceea ce corespunde naturii și ordinii sale.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 79 - Cauza deosebirilor dintre calitățile omenești
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 1.2.2011, 06:38 View PostDownload Post

Capitolul 79
Cauza deosebirilor dintre calitățile omenești

1. (Rafael): “De aceea, așa-numita dragoste exterioară pentru un lucru frumos nici nu este în sine un păcat; ea poate ajunge însă să devină un păcat - adică o defecțiune în ordinea vieții - atunci când, fără nici un control, ea rămâne tot mai mult și tot mai solid agățată de formele exterioare, fiind apoi foarte greu să mai desprinzi un asemenea spirit de exterioritatea cea frumoasă și să-l readuci la locul cuvenit lui în ordinea firească. 2. Pentru asemenea cazuri sunt acceptate în spiritul Domnului tot felul de mustrări dureroase cu ajutorul cărora un asemenea spirit rătăcit poate reveni cu timpul la ordinea firească, părăsind tot ceea ce este exterior și readucând tot ceea ce reprezintă noblețe în ordinea sa firească și însuflețind-o în felul acesta cu adevărat.

3. De aceea, există diferențe mari între oamenii de felul tău și cei de felul lui Ribar. Ceea ce tu poți căuta ani de zile, un om de felul lui Ribar obține adeseori în numai câteva zile, ba chiar în câteva ore, cu condiția să se bucure de o bună orientare și să dorească acest lucru cu toată seriozitatea. Înțelegi ce-am vrut să-ți spun?”

4. Ușor mâhnit, Suetal i-a răspuns: “Da, de înțeles înțeleg eu dar, pe de altă parte, nu pricep motivul pentru care Creatorul i-a adus pe lume pe unii atât de dezvoltați și de receptivi din punct de vedere spiritual, iar pe alții obtuzi ca niște cioturi de lemn!”

5. Îngerul a spus: “Ei bine, dragul meu, dacă începi să pui astfel de întrebări, atunci nu o să mai terminăm niciodată. Căci aceasta înseamnă că spiritul tău este îngropat încă prea adânc în stratul cel gros de carne, în timp ce spiritul lui Ribar a răzbit deja prin stratul de carne și cu el te poți înțelege mai lesne. Ai putea tot atât de bine să întrebi de ce a făcut Dumnezeu atâta piatră pe pământ și de ce nu a creat numai pământ afânat și fertil, de ce a făcut atâtea ape, pe a căror suprafață întinsă nu pot fi plantate ogoare și vii, de ce atâția mărăcini și scaieți, pe care este adevărat că nu pot crește struguri și smochine. Crede-mă pe mine, toate acestea sunt necesare în cel mai înalt grad și unele fără celelalte n-ar putea exista. Dar ca să-ți explic acum, chiar și în mare și foarte superficial, toate acele cauze prea înțelepte, pentru asta ne-ar trebui o perioadă de timp de mai multe secole, în timp ce un spirit mai dezvoltat și mai deschis ar înțelege întregul complex în ansamblul său doar în câteva clipe, de îndată ce acesta ar prezenta interes pentru el. Întrucât însă un spirit desăvârșit are în viața sa obiective mult mai înalte și mai valoroase în fața ochilor decât să cerceteze cauzele existenței pietrelor, a apei, mărăcinilor și spinilor, el lasă toate acestea cu dragă inimă pe seama grijii pline de înțelepciune a Domnului necuprinsurilor.”

6. Dar Suetal i-a răspuns: “Dacă așa stau lucrurile, atunci nu este nici vina mea dacă sunt mai greu de cap decât Ribar, care, după știrea mea, în ciuda spiritului său mult mai descătușat, n-a mâncat nici el până acum înțelepciunea cerească cu lingura cea mare!”

7. Rafael: “Oamenii ca tine trebuie în mod necesar să aibă o minte foarte ascuțită, pentru ca, prin intermediul ei, sufletul lor cu mult mai închistat să-și poată găsi calea spre spiritul lor, o cale care este fără îndoială mult mai lungă și mai poticnită decât cea pe care o au de străbătut spiritele pline de iubire. Căci un spirit al iubirii are deja, ca element al vieții, în sine și în fața sa, tot ceea ce sufletul mai închistat poate obține abia per longum et latum (în lung și în lat, respectiv pe căi ocolite, greoi), prin folosirea intensă a simțurilor sale exterioare.

8. Să vezi numai cât efort va trebui să mai depui până când vei ajunge la iubire! Ribar în schimb este deja tot numai iubire. Aceasta nu mai trebuie decât puțin ordonată și dirijată, și el va fi gata pregătit. Tu, în schimb, ești nevoit să ajungi abia prin intermediul rațiunii tale plicticoase la iubire, pentru ca apoi să o poți avea și tu, căci dacă nu o ai, ea nu poate fi în nici un caz ordonată și controlată! M-ai înțeles acum?”

9. Suetal: “Dacă astfel stau lucrurile, atunci Dumnezeu trebuie să fie foarte nedrept și părtinitor!”

10. Îngerul: “Dintr-un punct de vedere, poate că așa este, dar firește că doar din perspectiva unei rațiuni omenești mioape. Dar atunci când vrei să construiești o casă, de pildă, de ce sapi mai întâi o groapă adâncă și arunci în ea pietrele cele mai mari și mai dure pe care le ai?

11. Căci ce ți-au făcut ție pietrele acelea, ca să le arunci mai întâi pe ele în groapa cea întunecată, ba să mai și așezi apoi pe ele întreaga povară a construcției? Nu ți-a fost oare în acest caz nici un pic de milă de bietele pietre? Și oare ce presiune trebuie să suporte pietrele sub povara imensă a unui munte?!

12. Probabil că nici de rădăcinile unui copac nu-ți este milă, căci ele trebuie să stea mereu în adâncul întunecos și plin de putregai al pământului, în timp ce ramurile copacului se ridică pline de fală spre înalturi și se bucură de lumina soarelui!

13. Ia spune, nu sunt toate acestea o serie întreagă de «nedreptăți», chiar în straturile cele mai de jos ale vieții naturii? Și, atunci, cum a putut oare un Dumnezeu atât de plin de înțelepciune ca, în calitate de Creator, să treacă, în pofida oricărei rațiuni, cu atâta nepăsare și lipsă de simțire peste toate acestea?

14. Și la fel se pot plânge și picioarele tale împotriva mâinilor tale, spunând: «De ce oare tocmai noi, făcute tot din carne și oase ca și voi, suntem obligate să vă cărăm în spate, în timp ce voi nu faceți altceva decât să vă agitați fără încetare și fără vreun efort prin aer?»

15. La fel ar putea protesta - chiar foarte vehement – și multe alte părți ale corpului tău împotriva capului tău, de pildă; dar cine nu și-ar da de îndată seama de stupizenia unor asemenea proteste?

16. Vezi tu, în același fel i-a înzestrat deci și Domnul pe oamenii de pe acest pământ cu diferite calități, pe unii cu mai multe, și pe alții cu mai puține. Însă pentru nici unul poarta spre marele Templu al desăvârșirii nu este închisă, ci fiecăruia îi este dată calea sa, drept care nimeni nu se poate plânge și spune: «Doamne, de ce oare nu mi-ai dăruit și mie talentele de care are parte să se bucure din plin fratele meu?!» Căci, atunci, Domnul i-ar răspunde: «De simți vreo lipsă, du-te la fratele tău, și el te va ajuta! Căci dacă le-aș fi dat tuturor oamenilor la fel, atunci nici unul n-ar fi avut vreo lipsă față de celălalt, iar fratele n-ar mai fi avut nicicând nevoie de frate. Și din ce s-ar mai fi putut naște atunci în om iubirea față de aproape, cea a tot revigoratoare? »

17. Ce ar însemna însă omul fără iubirea față de aproapele său și mai ales cum ar mai putea găsi el, fără ea, adevărata iubire față de Dumnezeu, fără de care nu poate fi nici măcar concepută viața veșnică a sufletului?!

18. Vezi tu, pentru ca un om să-i poată fi de folos altuia, obținând în schimb iubirea acestuia, el trebuie să fie în stare să înfăptuiască ceva pe care un altul nu-l poate înfăptui la fel de ușor, tocmai fiindcă celui de-al doilea îi lipsesc anumite calități necesare acestui scop. Și astfel, un anumit om devine o reală necesitate pentru un altul, iar din ajutorul reciproc se naște mai întâi iubirea, care mai apoi, prin binefacerile acelui ajutor reciproc, devine cu timpul tot mai intensă.

19. În intensitatea iubirii față de aproape se află însă întotdeauna revelația interioară a iubirii pure și dumnezeiești, iar în aceasta, la rândul ei, viața cea veșnică.

20. Dacă însă tu spui acum despre tine că nimic nu te poate stimula în vreun fel să simți în sufletul tău vreun strop de iubire, nici o înfățișare foarte frumoasă, și nici vreo faptă deosebită, atunci eu aș vrea să aflu acum chiar de la tine, care ar putea fi cea de-a treia modalitate, complet necunoscută mie, prin care omul să poată trezi mai întâi la viață iubirea în sufletul său, și prin ce mijloace o poate intensifica el apoi, astfel încât ea să devină o forță a revelației iubirii celei mai pure, a iubirii dumnezeiești din suflet!?

21. Acolo însă unde iubirea nu se revelează prin vorbă și faptă, acolo perspectiva vieții veșnice a sufletului după moartea trupului este mai mult decât sumbră!

22. În consecință, dacă în inima ta mai sălășluiește încă o oarecare neîncredere față de faptul că sufletul va continua să trăiască și după moartea trupului, rezultă că la tine revelația vieții nu s-a produs încă. Căci în legătură cu un lucru pe care omul nu-l are încă, el va manifesta întotdeauna îndoieli că-l va putea dobândi vreodată, oricât de tare l-ar dori. Însă odată ce vei fi găsit viața veșnică a sufletului tău prin revelația iubirii pure, dumnezeiești, în inima ta, așa cum găsești un ban pierdut, atunci va dispărea din tine și orice îndoială cu privire la lucrul care va fi (atunci) realmente și cu adevărat al tău!

23. Toate acestea însă nu se pot realiza decât pe calea iubirii față de aproape; și, de aceea, Ribar se află mult mai aproape de adevăratul ideal al vieții decât tine, care chiar dacă ți-ai luminat sălașul minții tale cu lumina naturală a acestei lumi, îți lași în schimb inima să rătăcească lipsită de orice căldură și lumină, așa cum rătăcește o fiară prin hățișurile întunecoase ale pădurilor mlăștinoase ale Europei!

24. De aceea, te sfătuiesc să dai mare atenție vorbelor mele, căci altminteri vei rămâne o nucă găunoasă cu rațiunea ta cu tot, iar fructul de aur din pomul vieții tale va fi devorat de viermi cu mult înainte ca el să se fi copt. Căci viermii sunt de fapt îndoielile, iar fructul vieții tale va ajunge până la urmă un stârv puturos, care va servi drept hrană demnă de dispreț păsărilor răpitoare! M-ai înțeles acum?!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 8 of 25  [ 250 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 7, 8, 9 ... 23, 24, 25  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !