Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 24.10.2019, 05:28
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 2) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5, 6 ... 27, 28, 29  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 40 - Domnul și laudele nepotrivite. În jocul creației, al iubirii și al vieții, există nenumărate ierarhii.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 17.2.2011, 22:40 View PostDownload Post

Capitolul 40
Domnul și laudele nepotrivite. În jocul creației, al iubirii și al vieții, există nenumărate ierarhii.
Adam mulțumește pentru hrana primită. Binecuvântarea Domnului.
(3 martie 1842)

1. Abedam le-a cerut însă să renunțe la laudele cu voce tare și prea excesive, dar ei au început să strige și mai tare: „Slavă Ție, Tată preasfânt, și slavă numelui Tău sacru! Slavă Ție, Dumnezeu atotputernic, etern și infinit! Îți consacram Ție întreaga noastră iubire, adorație, recunoștință, respectul nostru și toată smerenia de care dispunem! Căci numai Tu ești vrednic să primești aceste comori ale sufletului nostru!”

2. Și au continuat să strige în acest fel, căci era imposibil să-i reduci la tăcere într-o manieră naturală. Săturându-se de atâtea laude, mai ales că nici patriarhii nu mai știau ce să facă pentru a-i reduce la tăcere pe gălăgioși, Abedam cel Mare și-a ridicat mâna și a făcut un semn celest, întregul cer s-a iluminat atunci de un fulger uriaș, dublat de un tunet care a zguduit întregul pământ.

3. Acest fenomen i-a redus pe gălăgioși la tăcere, iar patriarhii au început să se lovească în piept, convinși că Abedam s-a mâniat îngrozitor.

4. De aceea, Adam a început să-i certe pe gălăgioșii nou veniți, pe motiv că nu au ascultat Cuvântul Domnului.

5. Abedam a intervenit însă imediat, spunându-i lui Adam: „Adam, de ce ești atât de agitat, deși vezi că sunt încă aici, printre voi?

6. Lasă-Mă pe Mine să rezolv această chestiune, căci Eu sunt singurul care știu de ce au fost necesare toate acestea. Cât despre tine, așează-te la loc lângă coșul cu mâncare și bucură-te de ea împreună cu copiii.

7. Tu nu M-ai lăudat niciodată așa cum au făcut-o aceștia nouă, deși Mă cunoști de mult mai multă vreme decât ei. De ce te-a supărat faptul că i-am redus la tăcere printr-un fenomen natural, marcând astfel în infinitate și indicându-vă vouă, tuturor, măreția slavei lor?

8. Adevăr vă spun, celor care ați crezut că sunt plin de mânie: fericit este cel care va fi lovit de această mânie a Mea, căci ea vă va trezi curând la viața eternă.

9. Cum vă puteți imagina că Tatăl, în marea Sa iubire, și-ar putea revărsa mânia asupra copilașilor Lui, care îl iubesc mai presus de orice și care, copleșiți de sentimentele lor de fericire, nu se mai pot opri din laudă, comițând astfel un exces față de Mine, dar unul sacru?

10. Adevăr, adevăr vă spun: cine nu devine excesiv în iubirea lui față de Mine, încălcând toate regulile acceptate, nu va avea numele scris pe firmamentul ceresc, dincolo de stele, așa cum se întâmplă cu acești sărmani ai pământului, extrem de bogați însă în iubire.

11. Adam, înțelegi acum semnificația gestului Meu și a așa-zisei Mele mânii?

12. Haide, liniștește-te și continuă-ți masa alături de copii. Amin”.

13. Aceste cuvinte au atins atât de profund inima lui Adam încât acesta a oftat din rărunchi, exclamând:

14. „O, Tată, dacă așa stau lucrurile, cine va putea atinge vreodată viața eternă?”

15. Dar Abedam i-a răspuns: „De ce oftezi și te plângi, fără să înțelegi căile Mele?

16. Sunt oare la fel stelele de pe cer? Sunt plantele și animalele pământului identice? Indiferent dacă este mare sau mică, atunci când o stea strălucește pe bolta cerească, ea stimulează în egală măsură lumina din ochii tăi, reflectându-se în ei. Ai văzut vreodată o plantă care să crească moartă din solul pământului?

17. În mod similar, cel care iubește cu o iubire mai mică va trăi și el, dar viața lui va fi întotdeauna la înălțimea iubirii sale, astfel încât va exista o diferență infinită de la o viață la alta.

18. Ascultă, chiar și un fir de nisip are viață, dar ce diferență există între ea și viața ta!

19. De aceea, nu-ți mai face probleme în legătură cu fructele iubirii, ci preocupă-te direct de iubirea însăși. Căci fructele nu vor fi cu nimic diferite de iubire. Meditează asupra acestor cuvinte. Amin”.

20. Înseninat și plin de recunoștință, Adam i-a chemat pe copii la masă, spunându-i lui Gabiei să facă același lucru, în numele Domnului.

21. Când toasta lumea s-a adunat în jurul coșurilor cu mâncare, Adam și-a ridicat mâinile și a spus:

22. „Copii, să începem prin a-L slăvi plini de recunoștință pe Cel care ne-a dăruit această mâncare savuroasă, rugându-L apoi să ne dea binecuvântarea Lui.

23. O, Tată preasfânt, Abedam Iehova, îți aducem plini de recunoștință mulțumirile noastre. Slăvim numele Tău și îți consacram Ție întreaga noastră iubire, cinstire, smerenie și adorație, în spiritul cel mai profund al iubirii și al adevărului ce derivă din ea.

24. O, Tată preasfânt, binecuvântează-ne pe noi și binecuvântează această masă, dacă aceasta este voia Ta sfântă. Amin”.

25. Abedam s-a ridicat și a binecuvântat pe rând coșul lui Adam și pe cel al lui Gabiei, după care s-a întors la propriul Lui coș și s-a așezat, împreună cu ceilalți invitați, în jurul acestuia. El nu a binecuvântat și acest coș, dar a spus:

26. „Acolo unde sunt prezent Eu, este prezentă și cea mai sublimă binecuvântare între toate.

27. De aceea, mâncați și beți fără teamă, căci Eu, Tatăl vostru, mănânc și beau cu voi, alături de voi și în interiorul vostru. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 41 - Masa Binecuvântată. Ambiția și egoismul lui Adam. Mustrarea Domnului.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 03:53 View PostDownload Post

Capitolul 41
Masa Binecuvântată. Ambiția și egoismul lui Adam. Mustrarea Domnului.
(4 martie 1842)

1. Cei din jurul coșului lui Abedam i-au mulțumit din nou Domnului pentru grația inestimabilă de a-i fi ales pentru a sta și a mânca alături de El din același coș fructele glorioase ale iubirii divine și de a bea din același vas sucul cel dulce al vieții eterne.

2. Ei au continuat astfel să-L slăvească pe Abedam pentru grația sublimă pe care a revărsat-o asupra lor, și în timp ce celelalte două coșuri din vecinătate erau deja aproape golite de hrană, nimeni nu îndrăznise încă să se atingă de mâncarea din coșul lui Abedam.

3. Văzând că laudele par să nu se mai termine, Abedam le-a spus oaspeților Săi să înceapă să mănânce, dar ei l-au invitat să fie primul care să guste din mâncare și din băutură. După ce le-a satisfăcut dorința, au căpătat și ei curaj, începând să mănânce și să bea.

4. Și astfel, masa a durat aproape o oră, dar coșurile și vasele cu băutură păreau să nu se mai golească. Mai mult, fructele păreau să devină din ce în ce mai aromate, iar sucul din ce în ce mai dulce și mai delicios, în acest fel, la sfârșitul mesei, coșurile erau la fel de pline ca și la început. Exact ca atunci, când nimeni nu dorea să fie primul care să-și bage mâna în coș, acum nimeni nu dorea să fie primul care să și-o retragă. Văzând că Abedam continuă să se servească din coș, nimeni nu îndrăznea să se oprească. Doar Adam a remarcat că soarele se apropie de asfințit și L-a întrebat pe Abedam ce trebuie să facă, întrucât se apropia momentul arderii rituale preliminare.

5. Dar Abedam cel Mare s-a întors către Adam, spunându-i: „Adam, spune-Mi: în a Cui onoare este executată această ardere rituală, în onoarea Mea sau a cerului înstelat? Sau poate în onoarea oamenilor, ori chiar a ta?

6. Ascultă, nici chiar Eu nu mai știu ce semnificație acorzi tu acestui ritual. De aceea, aș dori să-Mi spui chiar tu acest lucru.

7. Îmi vine extrem de greu să cred că această înaltă onoare îmi este rezervată Mie, căci dacă Mi-aș fi dorit așa ceva, ți-aș fi cerut-o cu mult timp în urmă. De vreme ce Eu nu doresc o asemenea onoare, spune-Mi cu sinceritate: în a cui onoare dorești să se facă acest ritual?”

8. Limba lui Adam a rămas însă ca paralizată.

9. Atunci, Abedam a continuat: „Adam, spune-Mi drept, nu este adevărat că atunci când s-a făcut prima ardere preliminară, ai trăit o mare bucurie secretă, asociind-o cu tine însuți și considerând că drumul către poarta vieții nu poate trece decât prin tine? Altfel spus, arderea în onoarea ta trebuia să preceadă arderii în onoarea Mea, ceea ce te-a făcut să acorzi o importanță mai mare arderii preliminare decât arderii propriu-zise care îi urma și care avea loc efectiv în onoarea Mea.

10. Acesta este motivul pentru care am dispus ca ritualul arderii ofrandei pentru Mine să fie executat dimineața, pentru a te elibera de această nebunie absurdă. Văd însă că nu pari deloc convins să renunți la ea.

11. Sau poate nu consideri masa alături de Mine mai valoroasă decât arderea preliminară în onoarea ta? De aceea, Eu îi invit pe toți să își continue masa și să se bucure de ea, lucru pe care poți să-l faci și tu. Dacă totuși preferi să execuți arderea preliminară în locul acestei mese vii, nu ai decât să-ți satisfaci plăcerea. Ai grijă totuși ca focul să nu crească prea tare, prinzându-te și pe tine în flăcările lui! - înțelegi ce-ți spun?

12. Mai vreau să adaug un lucru: interiorul pământului este gol și în el arde focul mâniei cele mai cumplite, încearcă să înțelegi ce vreau să spun prin aceste cuvinte, după care alege: moartea sau viața. Amin”.

13. Copleșit de aceste cuvinte, Adam s-a înspăimântat. Tremurând, el a îngăimat:

14. „O, Abedam, Tată preasfânt și preaplin de iubire, plin de grație și compasiune! Vai celui care îndrăznește să depășească chiar și cu o singură lățime a unui fir de păr voința Ta, - căci își și predestinezi morții. Pentru Tine nu există cale de mijloc, ci numai două extreme: polul vieții și cel al morții.

15. La fel acționează și Cuvântul Tău, care nu știe ce înseamnă mustrarea blândă, construind lumi întregi prin bunătatea lui care depășește orice imaginație, sau dimpotrivă, distrugându-le cu aceeași putere.

16. De aceea, te implor să mă ierți pe mine, care nu sunt decât o ființă slabă în fața Ta, căci ceea ce s-a întâmplat cândva nu poate fi șters cu atâta ușurință. De aceea, ai milă de mine și nu mă arunca chiar mai jos decât mă situez acum. Facă-se voia Ta sfântă. Amin”.

17. Abedam s-a limitat însă să-i răspundă scurt: „Adam, Adam, vorbești foarte mult despre tine, dar M-ai uitat complet pe Mine.

18. Chiar nu înțelegi ce înseamnă prezența Mea aici, în cel mai mizerabil loc din creația Mea infinită?

19. Ce știi tu despre sfințenia absolută a lui Dumnezeu?

20. Haide, schimbă-ți dispoziția și nu te scufunda încă și mai mult în regatul morții, ci apropie-te de iubirea Mea și de imensa Mea compasiune și grație.

21. Dacă până acum nu ai descoperit decât cei doi poli extremi ai ființei Mele, acest lucru se datorează numai limitărilor tale. Întreabă-i însă pe acești nou veniți, iar ei îți vor descrie miracolul celui de-al treilea pol, cel intermediar. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 42 - Pariholi îl mustră pe Adam în numele Domnului.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 04:00 View PostDownload Post

Capitolul 42
Pariholi îl mustră pe Adam în numele Domnului.
(5 martie 1842)

1. După acest scurt discurs, Abedam s-a întors către capul de familie al micului grup venit din regiunea de asfințit. Numele acestuia era Pariholi, iar cel al familiei sale Pariholi Garthilli, ceea ce înseamnă sărmanii nenorociți care nu au nimic, nici măcar vreo ambiție, și care trăiesc la fel ca și păsările, plini de bucurie și credință, mergând încolo și încoace fără să aștepte nimic de la viață. Iată ce i-a spus Abedam:

2. „Ascultă, sărmanul Meu Pariholi, îndrăznește - căci aceasta este voia Mea sfântă - și spune-i patriarhului Adam care este calea de mijloc pe care el nu a descoperit-o încă și care este calea cea mai ușoară către iubirea Mea eternă?”

3. Pătruns de un imens respect, Pariholi a răspuns: „O, preasfântule Iehova, Dumnezeu și Creator al tuturor lucrurilor și Părinte al îngerilor și al oamenilor care îți sunt pe plac!

4. Ce voință proprie poate avea viermele din praf, alta decât aceea pe care o primește de la Tine? De aceea, voi răspunde cu cea mai mare solicitudine voinței exprimate de Tine.

5. Calea de mijloc reprezintă una din marile Tale grații pentru noi, constând în faptul că deși ai putea să ne impui orice prin voința Ta atotputernică, Tu preferi doar să ne rogi cu blândețe.

6. Deși noi, oamenii, suntem în marea noastră majoritate, complet nevrednici în fața Ta, Tu ai dorit să Te manifești într-o formă vizibilă pentru noi, pentru a ne arăta care este această cale de mijloc și cum poate conduce ea pe orice om de bună credință către inima Ta, o, Tată preasfânt, - singura formă de viață eternă, atât cât poate înțelege puterea mea încă foarte slabă de cunoaștere.

7. În imensa Ta grație, o, Tată preasfânt, Tu nu ne silești prin voința Ta să împlinim voia Ta sfântă, deși noi nu reprezentăm nimic în fața Ta, ci Te mulțumești doar să ne dai o poruncă, fiecăruia în funcție de posibilitățile lui, astfel încât să poată fi dusă cu ușurință la îndeplinire”.

8. Abedam i-a spus atunci lui Pariholi: „De vreme ce ai înțeles acest lucru, te trimit ca mesager al iubirii și al vieții născute din Mine. Du-te la Adam, în numele Meu, iar când te va întreba de ce ai venit la el, spune-i ce știi despre Mine.

9. Poți să pleci acum, iar între timp, Eu îți voi trezi familia la viața eternă!

10. Astfel încât, atunci când te vei întoarce, copiii tăi te vor primi cu brațele pregătite. - Haide, du-te și împlinește-ți misiunea! Amin”.

11. Pariholi s-a ridicat imediat și s-a îndreptat către Adam. Ajuns în fața lui, el a rămas ca o stană de piatră, din cauza respectului pe care i-l purta primului patriarh al umanității, dar și faptului că era de felul lui un taciturn care se exprima foarte greu în cuvinte.

12. A rămas astfel în fața patriarhului, așteptând cu sufletul la gură ca acesta să-i pună întrebarea cuvenită. Când Adam l-a privit în sfârșit, punându-i întrebarea mult așteptată, fosta stană de piatră s-a transformat într-un fel de trestie, tremurând din toate încheieturile și incapabilă la început să scoată vreun sunet. Abia când Adam a repetat cu o voce de tunet întrebarea, spiritul lui s-a trezit, întărit de Mine, el și-a pierdut complet teama și a rostit în fața patriarhului Adam următorul discurs, pe care merită cu siguranță să-l reținem:

13. „Ascultă, părinte Adam. Tu - prim om al acestui pământ, nenăscut și desăvârșit, ne-ai învățat pe noi prin intermediul copiilor tăi că Iehova, Dumnezeul suprem și Părintele nostru preaplin de iubire, este singurul care merită întregul nostru respect, iubirea, slava și adorația noastră, mergând până la sacrificiul suprem. Cum poți atunci - în fața copiilor tăi, pe care îi iubești mai presus decât ne iubim noi copiii - să îți schimbi comportamentul la 180 de grade, arătându-ne o altă față a ta decât cea pe care suntem îndreptățiți s-o vedem, chiar în lumina învățăturilor primite de la tine și pe care tu le-ai primit într-o vreme când nici un alt ochi muritor nu L-a văzut la față pe Iehova?

14. Acum, când El - miracolul suprem, grația, bunătatea și compasiunea absolută - pășește alături de noi într-o formă vizibilă, ghidându-ne, învățându-ne și chiar hrănindu-ne personal cu iubirea Lui părintească infinită - acum, când în imensa Lui bunătate, a venit la noi, copiii Lui nevrednici, dăruindu-ne nouă, celor morți, suprema promisiune a vieții eterne, cu singura condiție ca noi să o acceptăm -, cum se face că tocmai acum ai prins curaj să ne arăți cealaltă față a ta, indicându-ne cât de goală a fost învățătura ta și cât de mic respectul tău față de Dumnezeu, căci refuzi să accepți imensa grație pe care ne-a adus-o în persoană?

15. O, tată al nostru, transformă-ți inima, căci ți-ai întors privirea de la Cel care a venit la noi cu cea mai mare iubire și compasiune, pentru a ne mântui de noaptea eternă a morții.

16. Ascultă, tată, atunci când eram slabi, tu ne-ai sprijinit pe toți prin puterea ta. De aceea, nu respinge ajutorul dat de brațele noastre acum, în această clipă de slăbiciune a ta, căci nu dorim decât să te ajutăm și să te punem din nou pe picioare, conform voinței sfinte a Tatălui.

17. Te implor, întoarce-te la El, căci acum se află în mijlocul nostru, și nu este undeva, la o mare distanță de noi.

18. O, tată, iată-L! Este atât de aproape de noi! Întoarce-te repede la El, Amin! da, da, cât mai repede, Amin, Amin, Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 43 - Introspecția, smerenia și transformarea lui Adam.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 04:07 View PostDownload Post

Capitolul 43
Introspecția, smerenia și transformarea lui Adam.
(7 martie 1842)

1. Auzind cuvintele lui Pariholi, Adam a început să se gândească la propria sa persoană, realizând rapid cât de mare este încă păcatul său în fața lui Dumnezeu, motivul principal pentru care Abedam cel Mare nu a acceptat să se așeze lângă coșul său. Și-a dat de asemenea seama de imensa distanță pe care a pus-o între el și Dumnezeu prin încercarea sa de a dobândi pentru sine, singurul om necreat, adorația oamenilor înaintea lui Dumnezeu.

2. De îndată ce a înțeles toate aceste lucruri, Adam și-a întrebat inima: „Cum aș mai putea acum să șterg această pată a vieții mele din ochii Domnului? 3. Cine mă mai poate salva și cine mă poate împiedica să mă sufoc în mlaștina adâncă a dezonorării, deopotrivă în fața lui Dumnezeu și a copiilor mei?”

4. Meditând asupra acestor gânduri amare, el s-a întors către mesagerul Pariholi și i-a spus: „Pariholi, vorbeai mai devreme de o transformare rapidă a inimii mele. Te-aș întreba însă cum crezi tu, cu lipsa ta de experiență, că s-ar mai putea întoarce la Dumnezeu cineva care s-a îndepărtat atât de mult de El?

5. Poți să-mi dai un răspuns satisfăcător la întrebarea mea? Dar înainte să începi, gândește-te bine la profunzimea căderii mele.

6. O, gând nefericit, care m-ai făcut nevrednic în fața Dumnezeului meu!

7. O, cine mi-a inspirat inima să invoc această ardere preliminară care a devenit cauza actualei mele căderi?

8. O, soare, grăbește-ți cursul, pentru ca razele tale strălucitoare să nu mai lumineze imensa mea rușine în fața întregii lumi!

9. O, Pariholi, cum mi-ai putea alina tu durerea? Ce mi-ai putea spune pentru a mă ridica din nou în fața lui Dumnezeu? Cum să realizez acea transformare rapidă a inimii de care vorbeai? Singura soluție mi se pare a fi dispariția mea imediată de pe suprafața pământului, pentru a scăpa astfel de imensa dezonoare în care m-am scufundat singur.

10. Haide, Pariholi, vorbește, dacă ai ceva de spus!

11. Lasă-ți inima să vorbească și spune-mi unde să-mi ascund chipul, pentru a nu mai apărea în fața Celui care se află acum printre noi!”

12. Iată răspunsul lui Pariholi adresat lui Adam: „O, părinte Adam, ascultă cuvintele mele, rostite în numele lui Dumnezeu Iehova, al Tatălui preasfânt, aflat acum într-o formă vizibilă printre noi, copiii Lui:

13. Cum poți să pui la îndoială posibilitatea unei transformări rapide a inimii, deși ești prima ființă creată de El și ai fost martorul atâtor miracole ale grației Sale, cunoscând astfel mai bine decât noi toți iubirea nesfârșită a lui Iehova? Ai asistat la aceste miracole câteva sute de ani în plus față de mine, și totuși te mai poți îndoi?!

14. Cu siguranță, arderea preliminară instituită de tine, prin care ne-ai silit pe noi, copiii tăi, să te cinstim timp de 300 de ani, a fost o nebunie secretă a inimii tale în fața lui Dumnezeu. Văzând greaua povară care îți apasă inima, El s-a milostivit de tine și te-a eliberat acum de ea.

15. Cum se face atunci, părinte Adam, primul nostru învățător, că te îndoiești de posibilitatea unei transformări rapide a inimii, știind că El ți-a transformat deja inima, de vreme ce te gândeai adineauri ce forță malefică te-a făcut să institui această ardere preliminară?

16. De ce te mânii atunci că Domnul, Tatăl preasfânt, te-a forțat să te eliberezi în inima ta de acest rău ascuns și puternic?

17. Crezi cumva că dorința Lui este să te distrugă, deși este evident pentru noi toți că El nu face decât să te ajute să te ridici din nou în picioare prin grația Lui?

18. O, tată, privește în colțul acela sacru; privește-i brațele larg deschise pentru a te primi la pieptul Lui plin de iubire părintească și de bunătate! Cât de sublimă este iubirea care îi strălucește în ochi atunci când te privește, părinte Adam! Cum poți atunci să pui la îndoială posibilitatea unei transformări rapide a inimii tale?

19. O, tată, nu-ți pot transmite mai mult decât am făcut-o în prezența Celui care te strigă cu voce tare să vii la El, spunându-ți atât de evident:

20. 'Adam, fiul Meu, de ce întârzii atât de mult și nu te grăbești să vii în brațele larg deschise ale Tatălui tău etern și preasfânt, a cărui iubire nesfârșită s-a ocupat de tine încă de la începuturile eternității?'

21. O, părinte Adam, chiar nu înțelegi aceste cuvinte?”

22. Fără să mai ezite, Adam a sărit în picioare, cu fața strălucind de fericire, și l-a îmbrățișat pe Pariholi, spunându-i: „O, Pariholi, cine a pus aceste cuvinte în gura ta?

23. Cu siguranță, nu înserarea a copt acest fruct divin în inima ta.

24. Haide deci să ne grăbim amândoi către El și să-L îmbrățișăm cu flacăra arzătoare a iubirii noastre. Abia acum a aprins El în inima mea atât focul preliminar cât și pe cel care îi urmează. Nu am simțit niciodată până acum o nevoie atât de copleșitoare a de iubi. Haide deci să ne grăbim către El, către Tatăl preasfânt și preaplin de iubire! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul - 44 Discursul lui Abedam referitor la cele două aspecte ale sale: acela de „Tat㔠și acela de „Judecător”.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 04:15 View PostDownload Post

Capitolul 44
Discursul lui Abedam referitor la cele două aspecte ale sale: acela de „Tat㔠și acela de „Judecător”.
(8 martie 1842)
1. Și Pariholi l-a însoțit pe Adam la Abedam cel Mare. Acesta l-a primit pe smeritul Adam cu cea mai mare prietenie, spunându-i: „Adam, va veni vreodată vremea când Mă vei recunoaște drept Părinte și nu Mă vei mai considera doar un judecător?

2. Ieri M-ai privit cu smerenie, iar Eu M-am lăsat recunoscut treptat de către tine și de copiii tăi, pentru ca prezența Mea vizibilă să nu lezeze libertatea inimii nimănui.

3. După ce M-ai recunoscut, gura ta a acceptat prezența printre voi a Tatălui preasfânt și preaplin de iubire, dar inima ta nu s-a dăruit nici o clipă cu adevărat acestui Tată, căci în ea a intrat nu numai Tatăl, ci și judecătorul, care ți-a silit inima să Mă iubească, teama ta de Mine fiind de trei ori mai mare decât iubirea față de Mine.

4. Ai continuat să Mă privești în acest mod ambiguu până acum, incapabil să îmi dăruiești întreaga ta iubire, căci teama ta de Mine era prea mare și tu nu îl puteai vedea în Mine pe Tatăl, ci numai pe judecător.

5. Ți-am trezit atunci treptat inima, iar acum ai venit la Mine ca un fiu iubitor, dar nici iubirea arzătoare care ți-a cuprins acum inima nu îți aparține, căci Eu sunt cel care a aprins-o în tine, fără să încalc cu nimic liberul tău arbitru, pentru a te trezi complet. Adevăr îți spun: Tatăl și judecătorul nu sunt încă separați în sufletul tău. De aceea, încearcă acum să îl înțelegi pe Tatăl din inima ta cu toată puterea inimii tale. Da, încearcă să-L înțelegi plenar, separându-L de judecătorul cel sever, adică de cel care te-a împiedicat întotdeauna să sesizezi iubirea infinită a Tatălui în toată splendoarea ei luminoasă, în inima ta și în fața copiilor tăi.

6. Încearcă să înțelegi că nu am venit la voi în calitate de judecător, ci de Părinte prea-sfânt și preaplin de iubire, pentru a vă împărți direct din mâna Mea sămânța glorioasă care poate conduce la viața eternă. Numai dacă vei înțelege acest lucru va putea realiza inima ta că Tatăl și judecătorul nu pot fi niciodată reconciliați în inimile pline de iubire ale copiilor, căci numai unul dintre ei poate fi stăpânul unei inimi: ori Tatăl, ori judecătoru1. Tatăl orientează inima către viața eternă, iar judecătorul către moartea eternă a spiritului iubirii.

7. Haide, separă-L acum în inima ta pe Tatăl atât de blând și de bun de judecătorul sever și nemilos, complet lipsit de iubire, căci numai astfel vei înceta să mai tremuri în fața Mea și vei începe să sari de bucurie, la fel ca un copilaș care își vede tatăl, fără să se teamă nici un pic de el.

8. Te asigur că nici o ființă care îmi va adresa o rugăminte în calitatea Mea de Părinte nu va întâlni în Mine un judecător, dar cei care nu reușesc să îl vadă în Mine decât pe judecător vor avea parte de judecata nemiloasă și severă a acestuia. Dacă și-ar fi deschis inima față de iubirea Tatălui, aceștia L-ar fi putut descoperi cu ușurință.

9. Ascultă-Mă cu cea mai mare atenție, Adam, fiul Meu: ceea ce cauți vei găsi - fie pe Tatăl preasfânt și preaplin de iubire, Iubirea eternă, și implicit viața eternă care derivă din aceasta, fie pe judecătorul etern și imuabil, care îi va condamna întotdeauna pe cei morți, adică pe cei care au refuzat pe acest pământ, locul încercării lor, să se întoarcă spre Mine cu inima lipsită de teamă și plină de iubire, descoperind în Mine pe Tatăl preasfânt și permițându-Mi astfel să-i trezesc rapid la viața eternă a spiritului.

10. Încercați cu toții să înțelegeți acest lucru în inimile voastre pline de iubire, iar judecătorul va dispărea complet, fiind înlocuit de Tatăl preasfânt și preaplin de iubire, care își va instala sălașul Său beatific în aceste inimi.

11. Adam, ai înțeles cuvintele pe care ți le-am adresat cu credință?

12. Încearcă să le integrezi în profunzimile inimii tale plină de iubire, căci numai acolo vei găsi viața supremă născută din Mine și trăită întru Mine. Ascultă-le și integrează-le de-a pururi în viața ta. Amin”.

13. După acest discurs, Adam s-a repezit la pieptul lui Abedam, plângând cu lacrimi de fericire supremă și trăind o iubire arzătoare. Căci abia acum L-a recunoscut el pe Tatăl preasfânt cu toată claritatea, devenind incapabil să mai scoată vreun cuvânt, copleșit de sentimentul profund de extaz pe care îl trăia.

14. Abedam l-a strâns cu putere la pieptul Lui, pentru ca toată lumea să înțeleagă și să recunoască faptul că Iehova este un adevărat Părinte pentru toți oamenii. Drept urmare, s-au adunat cu toții în jurul Lui, plini de încredere, și întregul munte sacru a devenit înconjurat de flăcările blânde ale iubirii copiilor față de Tatăl preasfânt.

15. În acest moment sacru și solemn, Abedam a remarcat: „Privește, Adam, aceasta este adevărata ardere preliminară pe pământ, care o precede pe cea principală care va urma cândva, după această viață terestră, în împărăția Mea supremă, a vieții eterne.

16. De acum înainte, limitează-te la această ardere, căci ea este singura autentică și plăcută Mie, Tatălui preasfânt. - Urmăriți să înțelegeți acest lucru, voi toți! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 45 - Răsplata supremă a omului: să-i fie permis să îl iubească pe Domnul.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 04:30 View PostDownload Post

Capitolul 45
Răsplata supremă a omului: să-i fie permis să îl iubească pe Domnul.
(9 martie 1842)

1. După aceste cuvinte, Abedam s-a întors către Pariholi și i-a spus: „Ascultă, Pariholi, fiecare lucrător corect și cinstit merită să fie răsplătit.

2. Cât timp ai lipsit, ți-am trezit familia, lucru de care cred că te-ai convins deja, de vreme ce soția și cei șapte copii ai tăi te-au primit cu brațele deschise, care aparțin deja împărăției Mele nemuritoare, atunci când ai ajuns aici împreună cu fiul Meu (adică cu Adam). - Această răsplată nu poate avea decât un efect benefic asupra capului de familie, dar acesta este întru totul îndreptățit să întrebe: 'Cum pot beneficia eu cu adevărat de pe urma faptului că membrii familiei mele au atins nemurirea, îmbrățișându-mă cu brațele lor nepieritoare, când eu îmi mai simt încă trupul și brațele muritoare?'

3. Această întrebare este cât se poate de corectă. De altfel, ea nu a fost pusă de inima ta, ci de Mine - cel din inima ta. De aceea, vei primi și tu ceea ce a primit deja familia ta, lucru care s-a și întâmplat deja atunci când ai fost îmbrățișat de soția și de copiii tăi. Mai mult, tu ai devenit nemuritor chiar în clipa când ai primit de la Mine chemarea de a duce Cuvântul Meu acolo unde te va trimite iubirea Mea. Consider însă că - în calitatea ta de mesager credincios al voinței Mele în fața lui Adam - meriți o răsplată în plus.

4. Doresc să las această răsplată la latitudinea voinței tale libere. Haide, întreabă-ți inima, și vei primi orice dorești.

5. Dacă vei dori să ai soarele la picioarele tale, adevăr îți spun: acesta va fi nevoit să asculte de voința Mea și va coborî la picioarele tale.

6. Dacă vei dori luna de pe cer, aceasta va asculta imediat semnul Meu.

7. Dacă vei dori stelele nopții, acestea vor cădea la picioarele tale precum fulgii de zăpadă. 8. Dacă vei dori măruntaiele pământului, te asigur că acestea se vor desfășura precum un șarpe uriaș la picioarele tale.

9. Orice vei dori, vei primi. Amin”. 10. Pariholi s-a aruncat însă la picioarele Domnului, implorându-L cu lacrimi în ochi: „O, Tată preasfânt și preaplin de iubire, Dumnezeul meu, Iehova! Cât de mare ar trebui să fie nebunia inimii mele pentru a-Ți mai cere ceva peste ceea ce mi-ai dăruit deja, în imensa Ta gratie: nemurirea?

11. O, Tată preasfânt și preaplin de iubire, nu voi putea niciodată să-Ți mulțumesc îndeajuns pentru toate cadourile pe care mi le-ai făcut mie, celui nevrednic, căci până și aerul pe care îl respirăm este un act de grație din partea Ta pentru noi, oamenii, pe care nici chiar îngerii nu l-ar putea slăvi pe deplin!

12. Cum aș putea eu, un biet vierme nedemn târându-se prin praf la picioarele Tale, să-Ți cer ca răsplată pentru faptul că am executat voința Ta sfântă, susținut de Tine, toate minunățiile pe care le-a menționat limba Ta sacră, sau alte lucruri nemaivăzute și nemaiauzite?

13. Nu, nu, Tată preasfânt! Dimpotrivă, dacă Ți-aș cere ceva în plus față de ceea ce a revărsat asupra mea - cel mai nedemn între oameni - grația Ta infinită, atunci aș merita cu adevărat să fiu sfârtecat în bucăți de toate viperele și de toți șerpii acestui pământ!

14. O, Tată preasfânt, acceptă slaba mea recunoștință pentru toate binecuvântările pe care le-am primit de la Tine și îngăduie-mi un singur lucru: să Te iubesc mai presus de orice! Aceasta este singura dorință după care tânjește inima mea, Tată. Dar mai presus de orice, facă-se voia Ta sfântă”.

15. În timp ce Pariholi rostea aceste cuvinte, Abedam și-a dus mâinile la ochi, pentru a-Și ascunde lacrimile în fața celorlalți patriarhi. Profund mișcat, el s-a aplecat asupra lui Pariholi, care continua să plângă la picioarele Lui, l-a ridicat și i-a spus:

16. „Pariholi, aparent Mi-ai cerut un lucru minor, dar în realitate, te asigur, este cel mai mare lucru pe care puteai să Mi-l ceri.

17. În acest fel, ai dobândit măsura plenară a iubirii Mele, nu numai tu, ci și familia ta, nu numai temporar, ci în eternitate.

18. Fiicele tale vor fi la fel de frumoase ca și luceafărul de dimineață, iar fiilor tăi le voi dărui puterea de a citi în stele mesajul lor ascuns.

19. Soția ta va avea și ea partea ei în inima Mea, dar tu ai dobândit măsura supremă a iubirii Mele, pe care nu o vei mai putea pierde în eternitate.

20. Veniți, voi toți, la pieptul plin de iubire al Tatălui. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 46 - Cum trebuie să ne rugăm. Despre esența lui Dumnezeu și a vieții.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 04:34 View PostDownload Post

Capitolul 46
Cum trebuie să ne rugăm. Despre esența lui Dumnezeu și a vieții.
(10 martie 1842)

1. S-au adunat cu toții în jurul lui Abedam, plini de iubirea cea mai arzătoare; iar El i-a îmbrățișat pe fiecare în parte, binecuvântându-i și strângându-i lângă inima Lui, după care le-a spus: „Copii, priviți! Așa cum Adam și familia Garthilli se află acum la pieptul Meu, respirând viața eternă datorită marii lor iubiri și smerenii, alături de Enoh, Jared, Lameh, Seth, Methuselah, Enos, Kenan, Mahalaleel, Abedam cel Cunoscut, Sethlahem, Kisehel și frații săi, Jura, Bhusin, Ohorion, Zuriel, Uranion, Gabiei și frații săi Lamei și Hored, împreu-nă cu soțiile și copiii lor, la fel, toți cei care Mă vor iubi mai presus de orice vor cunoaște viața eternă și adevărul care derivă din ea!

2. Căci adevăr vă spun: nu există nici o ființă care să nu fie chemată de Mine. Dar vă mai spun: în viitor, nimeni din cei chemați nu va fi primit la pieptul Meu dacă nu va veni din propria sa voință, cu toată iubirea și smerenia, depunând mărturie în inima sa că Eu sunt Tatăl său!

3. Adevăr vă spun: cine nu Mă mărturisește în inima sa ca fiind Tatăl lui - unicul Pă-rinte pe care îl are - nu va ajunge la pieptul Meu! 3. În schimb, cel care va striga în inima sa, plin de iubire și de smerenie: 'Abba!', va fi ascultat.

4. Cât despre cei care se vor limita să strige: 'Doamne, Doamne, Dumnezeule al justi-ției supreme, al grației, iubirii și compasiunii', deși nu îi voi respinge și nu le voi lua viața, - acestora le va fi foarte dificil să ajungă vreodată în acest loc al beatitudinii și al libertății su-preme.

5. Căci Dumnezeu nu poate fi îmbrățișat, și datorită sfințeniei sale universale și su-preme, Domnul Justiției nu poate accepta o asemenea apropiere de El, la fel ca Tatăl, care în iubirea Sa infinită pentru copiii săi îi încurajează în permanență să se apropie de El, sufleteș-te, dar mai ales în spirit, unde fuziunea este chiar mai profundă decât cea pe care o vedeți aici, pentru a se bucura lângă inima Tatălui de tot ce îi aparține Acestuia.

6. Aflați acum și nu uitați niciodată că numai Tatăl dispune de viață și o poate dărui; căci El este viața eternă trăită întru Dumnezeu.

7. În Sine, Dumnezeu nu este tot una cu viața. El nu este decât lumina Tatălui, la fel cum Tatăl este singura viață a acestei lumini. Domnul Justiției nu dispune nici El de viață, care este exclusiv a Tatălui, - căci Domnul este doar puterea nesfârșită a Tatălui, care îi apar-ține numai Lui.

8. De aceea, cine nu se va întoarce complet către Tatăl nu va ajunge vreodată la Aces-ta, iar cel care nu va ajunge la Tatăl nu va percepe mare lucru din viața sa interioară! Căci există o mare diferență de la o viață la alta!

9. De pildă, piatra este înzestrată și ea cu viață, de vreme ce există; căci existența și viața sunt unul și același lucru. Orice formă de viață reprezintă un conflict perpetuu între două forțe opuse, între care una conduce către distrugere, iar cealaltă către prezervare. Nici una dintre ele nu poate descoperi însă singură starea supremă de odihnă - decât numai dacă omul aspiră către Mine, Tatăl.

10. Așadar, piatra este vie, dar ce diferență uriașă există între viața unei pietre și cea a unui vierme, ca să nu mai vorbim de diferența care există între aceasta din urmă și viața celui mai liber dintre îngerii Mei!

11. Cei care cred doar în Dumnezeu și în Domnul vor avea la rândul lor o viață, căci există o asemenea viață trăită întru Dumnezeu și întru Domnul. Dar singura viață autentică, trăită într-o conștiință perfectă de sine, este viața trăită întru Tatăl. Prin comparație cu aceas-ta, toate celelalte forme de viață nu sunt diferite de moarte.

12. Meditați profund la aceste cuvinte și întoarceți-vă către Tatăl ceresc, dacă doriți să dobândiți viața eternă.

13. Sunteți cu toții chemați la această viață a Mea. De aceea, veniți cu toții la Mine, primiți-o de la Mine și lăsați-vă aleși de Mine, căci va veni o zi când Cineva va spune: 'Mulți chemați, puțini aleși!'

14. Urmăriți să înțelegeți aceste cuvinte în inimile voastre încă atât de reci! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 47 - Umilirea și stânjeneala mesagerilor nerușinați.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 04:37 View PostDownload Post

Capitolul 47
Umilirea și stânjeneala mesagerilor nerușinați.
(11 martie 1842)

1. După aceste cuvinte, soarele a apus complet, iar Sabatul s-a încheiat, întrucât toate triburile știau din proclamația de dimineață că sacrificiile nu trebuie făcute niciodată seara, astfel încât nu știau dacă trebuie să mai rămână sau să se întoarcă acasă, - ele și-au trimis din toate direcțiile mesagerii pentru a afla de pe înălțimile sacre ce trebuie făcut.

2. Ajunși pe înălțimile sacre, acești mesageri au încercat să se apropie de Adam, care se afla încă la pieptul lui Abedam. Abedam i-a întrebat imediat:

3. „Copii, care este semnificația intenției voastre? De ce ați venit aici?”

4. Mesagerii nu îl cunoșteau încă pe Abedam. Marile semne care s-au produs nu i-au putut trezi, căci ei îi văzuseră realizând asemenea miracole și pe Enoh, Jared, Kenan, Enos și Seth. De aceea, răspunsul lor a fost mai degrabă obraznic și cam nerușinat:

5. „De ce ne întrebi? Tu nu ești nici Adam, nici Seth sau Enos, ori vreun alt patriarh din linia principală, iar noi nu ți-am adresat cuvântul! Căci noi, mesagerii, suntem cei care punem întrebări aici!

6. Unde te-ai născut și ce educație ai primit, de vreme ce nu știi că este complet nepotrivit să pui întrebări în prezența marilor patriarhi, înainte ca aceștia să fi avut posibilitatea să se exprime?

7. Și cum îndrăznești să ne numești 'copii', - deși privindu-te, am înclina să credem că îți putem fi bunici?

8. De altfel, ce întrebare prostească: 'Care este semnificația intenției noastre și de ce am venit aici?' Oare nu este intenția noastră identică cu motivul pentru care am ajuns aici? Ce prostie!

9. Se știe însă că tinerii nu mai au echilibrul de altădată și că nu-și dau seama de prostiile pe care le debitează una după alta. De aceea, pe viitor încearcă să fii mai sensibil și ține-ți limba în frâu! - Reține acest lucru pe viitor!”

10. După aceste cuvinte, ei au plecat în căutarea lui Adam, dar nu l-au putut găsi.

11. Toți cei aflați pe înălțimile sacre fuseseră instruiți de Abedam - în inimile lor - să nu îi reveleze identitatea, ci doar să le arate unde se găsește acesta.

12. Mesagerii s-au dus mai întâi la Seth, pe care l-au întrebat unde se află Adam. Acesta le-a indicat imediat locul.

13. Străinii au rămas uimiți să constate că nu l-au observat de la bun început, deși Adam era cât se poate de vizibil.

14. Drept care, Seth le-a spus, pe un tom destul de tăios: „Într-adevăr, copii, trebuie să fii extrem de orb ca să nu vezi ceea ce este perfect vizibil, și absolut surd ca să nu auzi imnul de slavă al acestei zile! Mergeți așadar acolo, și îl veți găsi pe patriarhul suprem al tuturor patriarhilor. Amin”.

15. Acest răspuns i-a înspăimântat la culme pe cei 12 mesageri, care au rămas ca niște stane de piatră, neștiind ce să mai înțeleagă.

16. Atunci, Seth i-a apostrofat din nou, spunându-le: „De ce ați rămas blocați, nemernicilor? Oare nu v-am indicat locul în care se află Adam?

17. Haide, nu mai așteptați aici, căci solul nu vă va transporta automat la el, și oricum, doresc să dispăreți din privirile mele”.

18. Auzind aceste cuvinte dure, mesagerii s-au risipit ca potârnichile, neștiind încotro să se îndrepte, căci erau cuprinși de o mare teamă și și-au pierdut complet curajul de a se apropia de Adam, de vreme ce părintele Seth, care era de obicei atât de blând; le-a vorbit pe un asemenea ton tăios.

19. Pe de altă parte, nu îndrăzneau nici să se întoarcă acasă fără să obțină informațiile pentru care au fost trimiși.

20. Ce era de făcut? - în cele din urmă, unul dintre ei a spus: „Ce rost are să ne învârtim pe aici, la câteva sute de pași de părinții patriarhi?

21. Eu zic ori să dispărem complet din privirile patriarhilor, ori să alegem pe unul dintre noi și să-l trimitem la omul cu părul lung și blond care ne-a vorbit prima dată, pentru a-l întreba ce avem de făcut, de vreme ce el a fost primul care s-a interesat de intențiile noastre.

22. Oricum, cred că ar fi bine să îl cunoaștem mai îndeaproape, căci trebuie să aibă ceva special, de vreme ce Adam - de care nu te poți apropia prea ușor - pare atât de captivat de el, strângându-l la pieptul său!

23. Cine își asumă această sarcină neplăcută?”
(12 martie 1842)

24. Un alt membru al grupului, complet de acord cu primul, a spus: „Mda, neplăcută sarcină! Aș prefera să fac orice altceva!

25. Adevăr vă spun: aș prefera de o mie de ori să mă loviți cu pumnii voștri, până când mă voi înnegri precum cerul după asfințitul soarelui, decât să fiu obligat să mă prezint din nou în fața marilor patriarhi.

26. Fraților, trăiesc un sentiment foarte ciudat, ca și cum aș fi primit o pedeapsă stupidă pentru prostiile pe care obișnuiam să le fac pe vremea când eram doar un puști.

27. Și în această stare de spirit ar trebui să mă apropii de patriarhi, care trăiesc de regulă acele stări sublime imediat după Sabat!?

28. Nu, acesta ar fi ultimul gând din viața mea, chiar dacă aș trăi o eternitate pe pământ cu perspectiva de a nu avea nimic altceva de mâncat decât mere acre.

29. De aceea, eu unul voi aștepta până când se va întuneca mai tare, după care îmi voi scutura acest praf supărător de pe picioare și o voi șterge pe neobservate în ținutul meu.

30. Acesta este planul meu. Nu doresc însă să vă influențez și pe voi. Fiecare să facă așa cum crede de cuviință, în ceea ce mă privește, eu voi rămâne deocamdată la planul meu!”

31. Un al treilea om s-a adresat atunci antevorbitorului: „Trebuie să recunosc, dragă prietene și frate, că ideea ta îmi face cu ochiul și mi-ar plăcea să pot face același lucru, dar există ceva ce mă reține, și anume părinții, frații și copiii care ne-au trimis aici și care așteaptă acum în zadar răspunsul nostru.

32. Întrucât nu pare probabil că cineva dintre noi va avea curajul să se apropie de Adam, eu zic că cel mai bine este să rămânem fideli adevărului și să ne întoarcem pe loc la cei dragi, spunându-le ce s-a întâmplat aici. Cunosc și ei la fel de bine comportamentul ciudat al patriarhilor în zilele sacre de Sabat, așa că nu cred să fie prea surprinși dacă le vom spune că nu am reușit să obținem răspunsul dorit.

33. La fel ca și tine, frate, nici eu nu doresc să influențez pe nimeni cu opinia mea, lăsând pe fiecare să acționeze conform propriei sale conștiințe”.

34. În sfârșit, un al patrulea om s-a ridicat să vorbească, spunând ca și cum ar fi vorbit cu sine însuși: „Ideile pe care le-am auzit nu sunt rele. Cea mai bună mi s-a părut însă cea dintâi, deși este cu siguranță cea mai neplăcută.

35. La urma urmei, ce s-ar putea întâmpla dacă am încerca să ne apropiem încă o dată de Adam, cu toată umilința? Cu siguranță, nu ne va lua viața din acest motiv!

36. Indiferent de răspunsul primit de la el, pozitiv sau negativ, - cel puțin cei de acasă nu ne vor considera vinovați de eșecul nostru. Căci până și un copil de șapte ani știe că nimeni nu poate obține un răspuns simplu și clar de la Adam.

37. Dacă ne va răspunde la întrebare, bine; dacă nu, cu siguranță pământul-mamă nu se va cutremura de la est la vest pentru atâta lucru!

38. În acel caz, ne vom înclina până la pământ, cu tot respectul, și ne vom continua drumul.

39. În ceea ce îl privește pe tânărul acela pe care Adam îl ține strâns îmbrățișat, nici acela nu pare să fie chiar un tigru însetat de sânge, deși trebuie să recunosc că seamănă teribil de bine cu străinul pe care l-am văzut ieri - ciudat lucru - călărind un tigru!

40. Pe scurt, mă voi duce la el, convins că acest lucru nu mă va costa viața! Probabil că mă va certa puțin la început, dar altminteri, ce alte consecințe neplăcute ar putea avea gestul meu?

41. Cine nu l-a cunoscut pe Adam de o viață întreagă? Este un om sever - și toată lumea știe ce se întâmplă îndeosebi de Sabat atunci când cineva vine la el cu o cerere într-un moment nepotrivit.

42. De aceea, știți ce? - Frați și surori, mă simt pregătit să merg la Adam și să-mi încerc norocul! Dacă dorește cineva să vină cu mine, cu siguranță eu unul nu mă voi opune!

43. Pe de altă parte, cred că dacă ne-am duce într-un grup alcătuit din doi sau trei dintre noi, am putea suporta mai bine un eventual al doilea atac de genul celui la care ne-a supus Seth, decât dacă s-ar duce unul singur! Așadar, haideți să ne încercăm din nou norocul! Cine știe, poate că de data aceasta vom obține ceva bun!

44. Cunoaștem cu toții vechiul proverb care spune că orice lucru bun are și o parte rea, așa cum orice lucru rău are și o parte bună, la fel cum ziua nu ar putea exista fără noaptea, și noaptea fără zi.

45. De aceea, haideți să nu mai așteptăm; dacă cineva dintre voi are curaj, să mă urmeze!”

46. Colegii vorbitorului au început însă să se scarpine după urechi, făcând - unul după altul - remarci de genul: „Cu siguranță, ai dreptate. Dar dacă Adam ne va blestema pe toți - și știm cu toții că vocea lui Adam poate căpăta accente de tunet, semănând întru totul cu a lui Iehova, ce ne vom face atunci?”

47. După o vreme, primul vorbitor a răspuns: „Mda, da, am uitat de lucrul acesta.

48. Da, acum văd lucrurile într-o lumină complet diferită. Cu adevărat, dacă nu ne aflăm acum într-o situație dificilă, probabil că nu ne vom afla niciodată!

49. Priviți însă, doi oameni coboară dealul, și mi se pare că vin chiar în direcția noastră.

50. Să vedem dacă nu putem obține ceva de la ei. Dacă vă este frică, lăsați-mă pe mine să vorbesc”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 48 - Liniștirea mesagerilor speriați de către Abedam și Adam. Marea iubire a lui Garbiel pentru Abedam.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 04:43 View PostDownload Post

Capitolul 48
Liniștirea mesagerilor speriați de către Abedam și Adam. Marea iubire a lui Garbiel pentru Abedam.
(75 martie 1842)
1. După câteva momente, vorbitorul s-a întors din nou către frații săi și le-a spus, vizibil stânjenit:

2. „Frați și prieteni! Dacă ochii mei nu mă înșeală, făcându-mă să confund o pisică cu un munte, parcă mi se pare că îi văd, Doamne, cred că am să rămân fără nici un dinte în gură... Da, da, acum este clar - nu vedeți? Cei doi care se îndreaptă către noi sunt chiar Adam și străinul de care vorbeam mai devreme!

3. Acum să vedem cine ne mai poate ajuta! Este prea târziu să mai putem scăpa prin fugă, și chiar dacă aș vrea, nu aș mai putea face acest lucru.

4. Ne aflăm într-o situație cu adevărat teribilă. Fraților, știți ce? Eu zic să ne aruncăm cu fețele la pământ, fără nici cea mai mică întârziere, ca să nu comitem un mare sacrilegiu!

5. Căci știm cu toții că Adam nu prea este înzestrat cu simțul umorului, în cel mai rău caz, ne vom alege cu un exil prelungit care va dura minimum zece ani.

6. Aveți grijă să îi implorați din răsputeri grația, căci altminteri vom fi pierduți!

7. Da, priviți, vin chiar în direcția noastră! Sunt deja foarte aproape, așa că, repede, aruncați-vă la pământ!”

8. Și toată lumea s-a aruncat imediat cu fețele la pământ, strigând din răsputeri: „O, Adam, părinte suprem, ce grație și câtă compasiune reverși tu asupra noastră, cumpliți blasfemiatori! O, părinte patriarh, mai presus de toți ceilalți, nu-ți revărsa mânia asupra noastră! O, prim om de pe acest pământ, nenăscut, desăvârșit și atotputernic, nu lăsa mânia ta să cadă asupra noastră!

9. O, imagine vie a lui Iehova, fiu al lui Iehova, ai milă de noi și ne iartă nebunia nesfârșită!”

10. Și au continuat să se lamenteze astfel, deși Abedam și Adam se aflau deja de o bucată de vreme în mijlocul lor.

11. Abedam l-a întrebat atunci pe Adam în șoaptă: „Ascultă, cum îți place acest respect, dublat de teamă față de tine?”

12. Adam i-a răspuns: „O, Tată! Din păcate, eu sunt vinovat pentru toate aceste lamentări exagerate.

13. Nu mai departe de ieri dimineață, mi-ar fi făcut mare plăcere să aud asemenea cuvinte de respect, dar acum îmi vine să le plâng de milă!

14. Bieților oameni le este teamă de mine, în timp ce eu nu mai știu ce să fac pentru ei din iubirea pe care le-o port!

15. O, Tată preasfânt și preaplin de iubire, revarsă-ți din nou grația și compasiunea și îndreaptă Tu marea nebunie a inimii mele!”

16. Abedam i-a spus: „Ascultă-Mă și crede-Mă: nu aceasta este ultima nebunie pe care ai comis-o în fața Mea și pe care trebuie să o corectez Eu. Tu M-ai silit să fac niște eforturi atât de mari din cauza orbirii tale auto-cultivate încât până la sfârșitul timpului încă voi mai avea foarte multe de făcut pentru a restaura întreaga creație la nivelul ordinii primordiale!

17. La fel ca cei de față, mai există încă foarte mulți alții care se lamentează și care au nevoie de Mine.

18. Ia exemplul familiei Garthilli. Cum a reușit Uranion și familia sa să ajungă pe înălțimile sacre? Și totuși, casa lor este cea mai luminoasă din întregul ținut al dimineții.

19. Oricum, de acum înainte nu voi mai pune în cârca ta pagubele comise de tot răul pe care l-ai făcut, trecându-le în propriul Meu catastif. Eu știu foarte bine ce am de făcut de acum și până la sfârșitul timpurilor.

20. A sosit acum vremea să faci și tu ceva. Strigă-l pe nume pe cel de lângă noi și spune-i să se ridice, după care vom vedea ce este de făcut. Amin”.

21. Adam s-a aplecat imediat, l-a prins de mână pe omul culcat la pământ și i-a spus cu voce tare la ureche:

22. „Garbiel! Ridică-te, - și termină odată cu aceste lamentări inutile!”

23. Fără să îndrăznească însă să se ridice, Garbiel le-a transmis colegilor săi de suferință: „Fraților, nu vă mai lamentați, căci este inutil, ci ridicați-vă împreună cu mine, și pregătiți-vă pentru judecata cea mai severă și cea mai cumplită. Știm cu toții că atunci când patriarhul suprem prinde pe cineva de mâna sa stângă, cerându-i să se ridice, asta înseamnă un exil de 20 de ani în regiunile îndepărtate de la miazănoapte”.

24. O, vai nouă, vai nouă! Nici măcar nu ni se va permite să ne luăm cu noi soțiile și copiii! O, vai nouă, căci suntem pierduți!”

25. Adam i-a spus însă lui Garbiel: „Garbiel! Ești un netot, și așa vei rămâne de-a pururi.

26. Nu te mai teme atâta, căci nici unul dintre voi nu va pleca în exil. Nu am venit la voi împreună cu acest necunoscut (pentru voi) pentru a vă pedepsi în vreun fel, ci pentru a vă ridica și - în măsura posibilului - pentru a vă trezi pe deplin. De aceea, ridicați-vă! Amin”.

27. Auzind aceste cuvinte din gura atât de severă de obicei a lui Adam, Garbiel a sărit în picioare, nemaiștiind ce să facă de bucurie. El l-a îmbrățișat cu elan pe Adam, sărutându-i pieptul de șapte ori. L-a îmbrățișat de asemenea și pe străin, spunându-i:

28. „Oricine ai fi, ești întru totul demn de marea iubire pe care o simt acum! Iehova iubește până și muștele. De ce te-aș exclude atunci pe tine, noul meu frate, încă necunoscut pentru mine, de la iubirea universală și arzătoare pe care o simt acum?”

29. Și astfel, Abedam a primit și el cele șapte săruturi pe piept.

30. După ce i-a sărutat pe amândoi, Garbiel le-a strigat fraților săi: „Fraților, veniți aici! O, dacă ați ști ce senzații am trăit la pieptul acestui străin!

31. Îmi este imposibil să le descriu în cuvinte! - Haideți, veniți, fraților, și descoperiți pe propria voastră piele cât de mare este beatitudinea de a sta alături de el!

32. Adevăr vă spun, fraților, aș fi în stare să mă las jupuit de viu dacă mi-ar demonstra cineva că acest străin este născut pe pământ!

33. Iar noi am fost atât de obraznici cu acest om ceresc!

34. Oare nu există nici un tigru înfometat prin apropiere care să ne devoreze pentru nerușinarea noastră?

35. O, veniți și simțiți ce vă spun pe propria voastră piele!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 49 - Intenția reală și profundă a mesagerilor, dezvăluită lui Abedam.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 04:50 View PostDownload Post

Capitolul 49
Intenția reală și profundă a mesagerilor, dezvăluită lui Abedam.
(16 martie 1842)

1. Cei unsprezece s-au ridicat imediat și s-au dus pe rând, mai întâi la Adam, apoi la străin, făcând ce făcuse mai devreme Garbiel, deși cu ceva mai puțină exaltare și cu ceva mai multă teamă în suflet. La pieptul lui Abedam au trăit cu toții miracolul promis de Garbiel.

2. În timp ce se întrebau în sinea lor ce se întâmplă, Abedam l-a chemat la El pe Garbiel și l-a întrebat:

3. „Garbiel, îți mai amintești întrebarea pe care v-am pus-o atunci când ați ajuns pe înălțimile sacre?”

4. Puțin uimit, Garbiel s-a gândit o vreme, după care a răspuns: „Da, da, ne-ai pus o întrebare cam ciudată în legătură cu aceste înălțimi, la care și noi ți-am dat un răspuns la fel de ciudat și din păcate foarte obraznic.

5. Îmi amintesc cu claritate cea de-a doua parte a întrebării, și anume: 'De ce ați venit aici?', dar prima parte a ei nu reușesc deloc să mi-o aduc aminte.

6. Era ceva în legătură cu semnificația și cu intenția noastră, dar nu reușesc deloc să le pun cap la coadă.

7. Ce ciudat! Am discutat între noi mai devreme despre această întrebare, iar acum nu mai reușesc deloc să mi-o aduc aminte, nici dacă cineva mi-ar trage una peste ceafă!

8. Niciodată în viață nu am dat dovadă de o asemenea prostie ca acum! Să nu reușesc să-mi amintesc o întrebare!

9. Dragul meu prieten, încă necunoscut pentru mine! De regulă nu sunt atât de prost, dar teama cumplită prin care am trecut m-a făcut să îmi uit până și numele. De aceea, sunt convins că mă vei ierta pentru faptul că îmi este imposibil să îți răspund la prima ta întrebare.

10. Cu siguranță, tu ți-o mai amintești. Nu vrei să fii atât de bun și să ne-o repeți?

11. Poate că acum vom reuși să găsim un răspuns mai smerit la ea, nu ca acela pe care ți l-am dat în vârful colinei, de o aroganță soră cu nebunia supremă.

12. Nu te supăra pentru această cerere a mea, și dacă asta este voia ta, repetă-ne, te rog, întrebarea”.

13. Abedam i-a repetat imediat întrebarea în integralitatea ei.

14. Fericit că știe din nou întrebarea, Garbiel a sărit în sus și a răspuns imediat: „Da, da, asta era: 'Care este semnificația intenției voastre; și de ce ați venit aici?'

15. Ei bine, dragă prietene, de vreme ce m-ai întrebat, iar apoi m-ai ajutat să îmi amintesc întrebarea, ce trebuie să fac mai departe?”

16. Abedam i-a răspuns imediat: „Păi, de vreme ce cunoști din nou întrebarea, ce-ar fi să-mi dai răspunsul la ea? De altfel, acesta a fost unicul motiv pentru care te-am întrebat dacă îți mai amintești întrebarea”.

17. Garbiel a început să mediteze mai profund la întrebarea pusă, după care a spus: „Da, în ceea ce privește cea de-a doua parte a întrebării, pot să-ți spun că am fost trimiși pe înălțimile sacre de către semenii noștri pentru a afla dacă trebuie să mai rămânem aici peste noapte - așa cum se obișnuiește -, căci astăzi toate evenimentele s-au petrecut altfel decât eram noi obișnuiți, iar sacrificiul de seară nu a mai avut loc.

18. Iată, aceasta este unica semnificație a venirii noastre aici, fiind probabil și semnificația intenției noastre.

19. Ce altă semnificație ar putea sta în spatele acestei intenții? Dacă mai există cumva vreo altă semnificație ascunsă, dragul meu prieten, eu nu ți-o pot spune, căci nu o cunosc. - De aceea, fii atât de bun și explică-ne unde dorești să ajungi.”

20. Abedam: „Ascultă-Mă. Ai răspuns corect la întrebarea privind venirea voastră pe înălțimi, dar nu acesta a fost scopul vostru profund. Eu știu că inimile voastre erau pline de o mânie ascunsă. Sub protecția celei de-a doua întrebări, voi ați dorit să aflați de ce s-au făcut asemenea schimbări în celebrarea Sabatului, fără ca voi să fiți înștiințați sau consultați. Nu am dreptate?

21. Văzând că recunosc intenția voastră profundă, voi Mi-ați confirmat-o pe loc, vorbindu-Mi urât. N-am dreptate?

22. Voi nu doreați să întrebați cu voce tare decât dacă trebuie să rămâneți sau puteți pleca acasă, dar în ceea ce privește semnificația ascunsă a intenției voastre, voi doreați să aflați mai multe despre motivele acestor schimbări care v-au trezit mânia, astfel încât a doua zi să le puteți reproșa patriarhilor (știut fiind că după Sabat, aceștia sunt mai dispuși să își plece urechea la plângerile și nemulțumirile voastre). N-am dreptate?”

23. De data aceasta, Garbiel a păstrat tăcerea, la fel ca și colegii lui, incapabil să mai scoată un cuvânt.

24. De aceea, Abedam li s-a adresat tuturor: „Acum urmați-ne cu toții, pe Mine și pe Adam pe vârful colinei. Acolo veți începe prin a vă întări trupurile cu hrană și cu băutură, căci nu ați avut parte astăzi de așa ceva, după care vom purta o discuție amicală și plăcută despre semnificația intenției Mele. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 5 of 29  [ 281 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5, 6 ... 27, 28, 29  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !