Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 15.10.2019, 18:53
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 2) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 5, 6, 7 ... 27, 28, 29  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 50 - Omnisciența și înțelepciunea străinului. Presentimentul uluitor al lui Garbiel.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 04:54 View PostDownload Post

Capitolul 50
Omnisciența și înțelepciunea străinului. Presentimentul uluitor al lui Garbiel.
(17 martie 1842)

1. Uimit de această invitație, Garbiel și-a luat inima în dinți - căci nu putea înțelege de unde știa acest străin toate acele amănunte, până la ultimul detaliu - și i-a dat lui Abedam următorul răspuns:

2. „Ascultă, prieten uimitor, tu ești o enigmă vie pentru mine! Cum poți citi gândurile cele mai ascunse din inimile noastre? Cum poți vedea cu atâta claritate ce se petrece în ele?

3. Nu, acest lucru este prea mult pentru mine!

4. Ascultă, prietene care ai devenit pentru mine mai presus de oricine altcineva, încep să cred că nu ești ceea ce pari.

5. Cea mai importantă dovadă a acestei convingeri pe care o am a fost senzația extraordinară pe care am trăit-o la pieptul tău. Un al doilea argument este cel referitor la ascuțimea privirii tale, care poate citi chiar și în cele mai secrete unghere ale inimilor noastre.

6. Eu știu că există oameni cu o vedere foarte ascuțită, precum Enoh, Kenan, Jared, Enos și Seth, care au primit acest har prin dispensă divină și care au săvârșit numeroase miracole, precum trăsnetul de astăzi - dacă nu cumva și acesta a fost tot opera ta! - sau restaurarea instantanee a peșterii lui Adam - la fel, dacă nu cumva ai avut și aici un cuvânt de spus! - ori calmarea bruscă a furtunii de ieri - dacă nu cumva ai avut vreun amestec.

7. Așa cum spuneam, se știe că atunci când Dumnezeu își revarsă grația supremă asupra unui om extrem de pios, acesta poate săvârși fapte foarte mari.

8. Dar mai este ceva: până acum, inima mea nu a simțit nimic asemănător pentru cineva și nici chiar cei mai presus dintre patriarhi nu au reușit să pătrundă atât de adânc în inima mea.

9. De aceea, trebuie să mărturisesc că nu prea știu cum să înțeleg toate acestea.

10. De vreme ce ești capabil să pătrunzi în inimile noastre, cu siguranță cunoști deja și răspunsul la întrebarea pe care ne-ai pus-o.

11. Simt cum mă cuprinde o teamă din ce în ce mai mare de tine; de aceea, te implor să ne scutești de invitația de a vă urma pe vârful colinei, pentru a ne bucura acolo - în nevrednicia noastră - de bucatele lui Adam.

12. În ceea ce privește mânia noastră secretă, aceasta s-a lămurit. La fel și semnificația intenției noastre, căci ne-ai demonstrat cu claritate cât de ticăloși am fost. Te asigurăm însă că pe viitor nu vom mai face vreodată dovada unei netrebnicii atât de mari. De vreme ce pari a fi cel mai puternic om de pe aceste înălțimi, chiar și patriarhul suprem Adam părând să-ți fie extrem de devotat, fii atât de bun și dă-ne informațiile pentru care am venit aici, astfel încât să le putem duce celor dragi înainte ca ultimele raze ale apusului de soare să dispară.

13. Mult iubitul meu prieten, te implor să nu consideri această cerere ca un ultimatum adresat ție și marelui patriarh Adam, ci doar ca pe o rugăminte umilă, născută în modestia inimilor noastre. Dacă cererea noastră îți displace, suntem gata să te urmăm până la capătul lumii, mai degrabă decât să ne opunem voinței tale! Te asigurăm cu toții că voia ta atotputernică va fi întru totul respectată de noi”.

14. Iată răspunsul pe care l-a dat Abedam atât de vorbărețului Garbiel: „Ascultă ce îți voi spune în continuare, căci este important pentru tine. Limba ta este o adevărată capodoperă, căci reușește să vorbească în orbirea ei, ignorând cu totul ceea ce îți strigă cu voce tare inima, care nu este deloc rea. Tot ce ai spus până acum nu are nici cap, nici coadă, și nici un pic de substanță.

15. Au fost doar vorbe goale, un vânticel lipsit de conținut, prin care ai dorit să scapi de teama care ți-a cuprins trupul.

16. Spuneai mai devreme: cine ar putea ascunde vreun secret de Mine, de vreme ce Eu pot citi chiar și în cele mai secrete unghere ale inimii?

17. Ei bine, citesc în inima ta o mare teamă. Dar îți mai spun ceva: ține-ți limba între dinți și strânge-ți strâns buzele, ca să nu-ți mai amăgească inima, crezând că ai descoperit semnificația intenției Mele în ceea ce vă privește.

18. Acest lucru este absurd, căci va veni curând clipa când tu și frații tăi veți înțelege că nici chiar cel mai înalt dintre îngerii cerului nu va putea realiza vreodată până la ultimele ei profunzimi semnificația intenției Mele față de voi.

19. Cât despre datoria voastră ca mesageri trimiși de frații voștri, te asigur că aceștia au primit deja răspunsul așteptat, știind că trebuie să rămână aici astăzi, mâine și poimâine, de ziua controverselor.

20. De aceea, nu ați avea nici o scuză să rămâneți în urma Mea și să nu urmați invitația pe care v-am făcut-o.

21. Ce zici, acum că ți-am demonstrat inutilitatea temerilor tale și ai aflat că cei dragi au fost informați ce trebuie să facă, Mă vei urma?”

22. Cu lacrimi de fericire în ochi, Garbiel a răspuns: „Da, cu siguranță, acum Te voi urma până la capăt, oriunde vei dori.

23. Căci am un mare presentiment, de când ne-ai spus cât de insondabilă este semnificația intenției Tale.

24. Limba mea nu îndrăznește să rostească ceea ce intuiesc, dar inima mea strigă cu voce tare - prin iubirea ei, de o intensitate niciodată simțită anterior - că Tu ești Tatăl!

25. De aceea, Te voi urma de-a pururi, oriunde vei dori, da, de-a pururi. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 51 - Discursul lui Abedam referitor la lumină. Manifestarea lui Dumnezeu Cel Atotputernic și a Tatălui
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 05:02 View PostDownload Post

Capitolul 51
Discursul lui Abedam referitor la lumină. Manifestarea lui Dumnezeu Cel Atotputernic și a Tatălui prin Abedam.
(18 martie 1842)

1. Abedam s-a pregătit atunci de plecare, spunându-i lui Garbiel: „Bine, urmează-Mă! Adevăr îți spun: cel care Mă urmează pășește pe calea adevărului, care conduce către viață!

2. Cui i-ar plăcea să meargă fără lumină pe o cărare prin pădure, în întunericul nopții?

3. Lumea în care trăiți voi este pădurea, iar viața terestră a omului este cărarea, durata vieții sale trupești fiind întunericul nopții.

4. Cum poate urma cel lipsit de lumină cărarea îngustă, singura care îl poate conduce pe călător la destinația dorită, care este viața eternă?

5. Eu sunt deopotrivă lumina supremă, infailibilă, calea și viața eternă.

6. De aceea, dacă dorești într-adevăr să Mă urmezi, vei avea lumină din abundență și nu te vei mai rătăci niciodată, căci aceasta este menirea luminii, în acest fel, nu vei putea rata destinația dorită, care este viața eternă, căci calea și lumina conduc direct către ea, fiind una cu adevărata viață eternă.

7. De aceea, urmați-Mă cu toții, fără să Mă întrebați unde vă voi conduce! Căci acolo unde Mă aflu Eu, acolo este destinația și viața eternă.

8. Să spunem că cineva ține în mână un felinar luminos, plimbându-se cu el mai întâi pe vârful unui munte, apoi printr-o vale adâncă, și prin diferite alte locuri. Va lumina felinarul altfel, în funcție de locul ales, sau dimpotrivă, locul luminat în noapte va fi considerat just?

9. Adevăr vă spun: lumina este la ea acasă oriunde s-ar afla. Căci cine ar putea spune vreodată: cutare loc nu este potrivit pentru lumină, iar razele soarelui ar trebui să-l evite?

10. Același principiu este valabil și în ceea ce privește lumina spiritului. De aceea, dacă această lumină coboară asupra voastră, nu ar trebui să întrebați dacă locul pe care a căzut este potrivit sau nu pentru ea și dacă sunteți sau nu vrednici de ea.

11. Atunci când lumina coboară, deschideți-vă complet în fața ei și lăsați-o să vă servească! Căci aceasta este menirea luminii: să vă servească tuturor. Dacă lumina dispare, atât cel vrednic cât și cel nevrednic o vor regreta.

12. Și amândoi vor implora ivirea zorilor, dar aceștia vor veni cu întârziere, iar sufletul nu va suporta decât cu mare greutate această întârziere.

13. În schimb, vai celor care cad în timpul zilei, nelăsându-se ridicați de lumina care umblă în mijlocul lor!

14. Adevăr vă spun: când noaptea va coborî din nou asupra lor, le va fi infinit mai greu să se ridice!

15. Pe de altă parte, dacă cineva cade în timpul nopții, cum ai putea să nu-l ierți?

16. Da, adevăr vă spun: cei care cad în timpul nopții se vor ridica mult mai ușor atunci când va sosi ziua decât cei care cad în plină zi, fiind prea leneși pentru a se ridica, continuându-și drumul în lumină către destinația dorită.

17. De aceea, vă invit din nou: deschideți-vă complet inimile în fața luminii, atât timp cât aceasta se află în mijlocul vostru; căci timpul luminii este scurt, - în timp ce noaptea va dura infinit de mult.

18. Cel care se deschide acum în fața luminii nu o va mai putea pierde vreodată.

19. Realizați acum, plenar, că Eu sunt lumina vieții și însăși viața primordială și eternă!

20. Dacă veți realiza plenar acest lucru în inimile voastre, veți putea spune că ați absorbit deja, complet, lumina și viața eternă.

21. Dar ce anume este lumina și ce este viața eternă?

22. Lumina este Dumnezeu însuși, iar iubirea eternă care se manifestă în această lumină este viața eternă, adică Tatăl, Cel pe care L-ai mărturisit tu, Garbiel, atunci când ai vorbit despre presentimentul tău.

23. Adevăr, adevăr vă spun: Eu sunt unicul Tată, iar voi sunteți copiii Mei, dacă Mă veți recunoaște ca Tată!

24. Cât despre cei care nu acceptă să Mă recunoască - din toată inima lor - în această calitate de Tată, pentru aceștia voi fi ceea ce sunt și pentru piatra cea insensibilă, respectiv un Dumnezeu și un Creator care îi va judeca de-a pururi!

25. Puterea Mea este nesfârșită - astfel vorbește Dumnezeu pentru Sine - și cine i se poate opune?

26. Dar Tatăl își ține copiii la piept, ascunzându-L de ochii lor speriați pe Dumnezeu cel atotputernic, pentru ca toți să-L primească în inimile lor, urmând chemarea Lui părintească.

27. Ascultați: Eu sunt Tatăl și vă chem pe toți să Mă urmați!

28. Nu ezitați, dragii Mei copilași, și urmați-Mă, căci Eu sunt cu adevărat Tatăl vostru preasfânt și preaplin de iubire!

29. Ascultați-Mă și urmați-Mă! Amin, Amin, Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 52 - Discursul inspirat al lui Garbiel, referitor la spiritul părintesc și divin pe care l-a simțit în cuvinte
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 05:08 View PostDownload Post

Capitolul 52
Discursul inspirat al lui Garbiel, referitor la spiritul părintesc și divin pe care l-a simțit în cuvintele lui Abedam.
(21 martie 1842)

1. După ce Abedam și-a încheiat discursul, Garbiel și ceilalți de față au căzut cu fețele la pământ, la picioarele Tatălui.

2. Când și-a mai revenit în simțiri, Garbiel a început un discurs adresat fraților și prietenilor săi, pe care merită întru totul să-l relatăm. Adam însuși avea să depună mărturie în acest sens, spunând:

3. „Garbiel, am ascultat la viața mea multe discursuri rostite de limba omului, dar niciodată nu mi s-a întâmplat să aud asemenea cuvinte rostite de o ființă netrezită.

4. Bucură-te, căci Abedam a făcut deja foarte mult pentru tine! Mă întreb ce te va mai aștepta atunci când inima ta se va uni pe deplin cu El, în iubirea cea mai pură?”

5. Acestea aveau să fie cuvintele lui Adam la încheierea discursului lui Garbiel. Dar să vedem care a fost acesta:

6. „Prieteni și frați! Ați auzit, ați înțeles ce s-a spus înainte?

7. Cine este capabil să rostească asemenea cuvinte atotputernice nu numai pentru urechile, ci mai ales pentru inimile noastre?

8. A mai auzit cineva asemenea cuvinte, începând cu patriarhul nostru suprem și terminând cu cel din urmă dintre copiii noștri, care nu știu încă să vorbească?

9. 'Nu, nu, nu!' îmi veți răspunde cu toții, căci aceste cuvinte nu s-au născut din înțelepciunea umană, și nici măcar a celui mai perfect dintre îngeri.

10. Unde am putea găsi, în întreaga infinitate, o ființă creată capabilă să rostească prin ea însăși asemenea cuvinte?

11. Prieteni și frați, gândiți-vă, imaginați-vă! Cine poate fi Acela care spune: 'Eu sunt lumina, calea și destinația sfântă!'? Cine poate fi această ființă dacă nu însăși Cauza primordială, eternă și unică?

12. Prieteni, fraților! Tot nu ați înțeles încă Cine este străinul care ne-a vorbit?

13. O, în acest caz trebuie să fiți mai orbi decât centrul pământului, cu întunericul său deplin, și mai surzi decât piatra cea dură de pe fundul oceanului.

14. Adevăr, adevăr vă spun, acum sunt pe deplin convins că dacă cineva dintre noi ar îndrăzni să rostească asemenea cuvinte prin el însuși, înainte chiar de a apuca să rostească al doilea cuvânt din acest blasfemiator nu ar mai rămâne nici cea mai mică urmă.

15. Da, dacă pământul însuși ar avea o gură cu care să vorbească și ar rosti asemenea cuvinte, el ar fi distrus instantaneu!

16. Nici soarele nu ar avea parte de o soartă mai bună!

17. Chiar nu puteți înțelege acest lucru? - Dacă nu puteți înțelege, gândiți-vă ce ar însemna să fiți voi Lumina primordială și eternă, mai sacră decât orice altceva, Lumina tuturor luminilor, Calea tuturor căilor și scopul suprem al tuturor lucrurilor. Da, gândiți-vă ce ar însemna să fiți Puterea supremă a tuturor forțelor - gândiți-vă dacă ați mai putea trăi în asemenea condiții!

18. Personal, nu am fost niciodată un profet. Acum am devenit însă profet și pot să prezic în fața voastră că cel care ar îndrăzni să spună, cu cea mai mare certitudine și cu o convingere deplină: 'Eu sunt Puterea supremă a tuturor puterilor!', și-ar pierde complet orice putere, astfel încât nu ar mai fi capabil să rupă nici măcar o pânză de păianjen.

19. Dacă ar spune: 'Eu sunt forța tuturor forțelor!', chiar și o molie l-ar putea doborî la pământ cu fâlfâitul aripilor sale.

20. Dacă ar spune: 'Eu sunt Principiul tuturor principiilor!', un simplu țânțar ar fi de ajuns să-i zdrobească toate oasele și să-i sfârtece toți mușchii.

21. Iar dacă ar spune: 'Eu sunt scopul suprem al tuturor lucrurilor!', abisul etern l-a înghiți pe loc, consumându-l instantaneu în focul pierzaniei.

22. La fel, dacă ar spune: 'Eu sunt Calea tuturor căilor!', pământul l-a înghiți chiar în acea clipă în focul mâniei sale.

23. Dacă ar spune: 'Eu sunt Lumina tuturor luminilor!', ar fi nevoit să trăiască de-a pururi în întunericul cel mai deplin cu putință.

24. În sfârșit, dacă ar îndrăzni să meargă atât de departe încât să spună: 'Eu sunt Viața supremă, primordială și eternă a tuturor vieților!', cine ar putea estima vreodată rapiditatea cu care viața lui ar fi anihilată, ca și cum nu ar fi existat niciodată?

25. O, prieteni și frați, cred că acum ați înțeles acest lucru și, după cum puteți vedea, străinul care a făcut toate aceste afirmații cu privire la persoana sa continuă să stea în fața noastră, viu și nevătămat și cu puterea intactă, continuând să ne cheme la el așa cum un tată își cheamă copiii. Mai mult, simțim cu toții bubuitul inimilor noastre, care ne strigă: 'Tu, Tu singur ești Tatăl nostru, și vai celui care ar îndrăzni vreodată să hulească împotriva acestui nume sfânt, autonumindu-se 'tată'. - Cine, cine poate fi acest străin, și de unde a venit el la noi?

26. Ascultați: cerul infinit, cu toate minunile sale nesfârșite, pământul și minunile sale, și cel mai mare miracol între toate, inima noastră, toate ne strigă și proclamă cu voce tare: 'Este Iehova, Dumnezeu, Creatorul suprem al tuturor lucrurilor, Tatăl preasfânt, care a coborât în mijlocul copiilor Săi pe pământ!'

27. Fraților, înțelegeți acum acest lucru?”
(22 martie 1842)

28. După discursul lui Garbiel, Abedam le-a cerut tuturor să se ridice de jos și le-a spus: „Copii, a sosit timpul să Mă urmați pe culmea colinei, pentru a vă arăta acolo, în prezența tuturor patriarhilor, o altă semnificație a intenției Mele legate de voi.

29. Căci iată, pământul este un ținut întins, pe care cresc tot felul de ierburi, de tufișuri și de copaci. La sol se târăsc cele mai variate reptile, iar pădurile sunt pline cu animale din toate speciile. La fel, aerul și apele. 30. Cine le poate cunoaște pe toate? În ce inimă există ordinea necesară pentru a integra toate aceste lucruri? Și totuși, inima aparține acestei ordini.

31. De aceea, urmați-Mă, pentru a afla o altă latură a intenției Mele legate de voi! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 53 - Pe drumul spre culme. Reflexiile tăcute ale lui Besediel referitoare la natură și observațiile sale
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 05:15 View PostDownload Post

Capitolul 53
Pe drumul spre culme. Reflexiile tăcute ale lui Besediel referitoare la natură și observațiile sale cu privire la aspectul uman al Domnului. Răspunsul corect al lui Garbiel.

1. Plini de cel mai mare respect, s-au ridicat atunci cu toții și i-au urmat pe Abedam și pe Adam pe culmea colinei, pe care de-acum o cunoaștem deja. Tremurau cu toții, în parte de fericire, iar în parte din cauza fricii față de sfințenia și atotputerea lui Dumnezeu care pășea în mijlocul lor; în bună parte însă și din cauza iubirii în creștere pe care începeau să o simtă față de El.

2. Fratele lui Garbiel, care mergea alături de acesta, i-a șoptit: „Ascultă, frate! Când privesc cerul înstelat și îmi amintesc de ce ne spuneau Seth, Enbos și mai ales Enoh, cum că toate aceste stele minuscule sunt în realitate sori uriași, extrem de luminoși, prin minte îmi trece următorul gând: 'Iată, Besediel, în fața ta pășește Creatorul omnipotent și preasfânt al tuturor acestor lumi pline de cele mai incredibile minuni! Un singur gând divin al Său și o întreagă lume poate dispărea instantaneu, îngropată în propria sa noapte eternă. Și un alt gând sfânt al Celui care pășește în față ar fi suficient pentru ca o nouă creație glorioasă să înceapă să strălucească în infinitate!' - O, frate, ce senzație incredibilă creează aceste gânduri în inima mea!

3. Ne-ai întrebat mai devreme dacă tot nu ne dăm seama cine este străinul.

4. O, vreau să-ți spun că L-am remarcat încă de la bun început, convins fiind că în spatele Lui se ascunde ceva imposibil de exprimat în cuvinte. Căci ochii Săi mi-au vorbit încă înainte ca gura Lui să rostească acele cuvinte de o sfințenie absolută.

5. Ai mai văzut vreodată asemenea ochi și o asemenea gură?

6. Câtă demnitate, câtă sfințenie, ce putere și câtă autoritate exprimă ele! Este suficient să-i arunci o singură privire pentru a-ți dori din toată inima accesul la beatitudinea supremă. Și cât de mare este iubirea pe care o emană, dacă îi privești fața de aproape!

7. Dacă îl privești de la o distanță mai mare, fața Lui capătă o alură din ce în ce mai sfântă și oarecum inexprimabilă. 8. Nu-mi dau seama dacă ceea ce trezește în inima mea este mai degrabă un respect sublim și sacru, sau smerenia cea mai profundă cu putință și dorința de a mă apropia de El, pentru a deveni, dacă acest lucru ar fi posibil, una cu El!

9. Și cu cât te apropii mai mult de El, cu atât mai tare îți pierzi senzația de nefamiliaritate, simțind o iubire sacră, așa cum nu ai mai simți vreodată în viață, până când te topești complet într-un ocean de fericire.

10. O, frate, aș vrea să te întreb pe tine, care ești mult mai înțelept decât am fost vreodată eu: tu nu simți la fel?

11. Spune-mi, cât de mult trebuie să am încredere în aceste sentimente și cât de tare pot greși? Dacă ai un răspuns la această întrebare, te, rog, dă-mi-l chiar acum!”

12. Garbiel i-a răspuns după cum urmează fratelui său Besediel: „O, frate! Poți să ai o încredere deplină în sentimentele din inima ta, dar trebuie să știi că ele nu îți aparțin ție, ci Celui care ne conduce acum către vârful sacru al colinei. Da, frate Besediel, această culme nu este sacră numai din perspectiva terestră, ci infinit mai mult. Ea reprezintă o culme a vieții eterne interioare, născută din E1. Așa simt eu.

13. O, frate și voi, ceilalți frați ai mei, deschideți-vă cât mai complet inimile. Renunțați la balastul terestru, care este inutil, și goliți-vă inimile pentru ca ele să poată primi marile comori care se revarsă asupra noastră din abundență, și vor continua să se reverse!

14. Dar, dragul meu frate, deocamdată nu este momentul să ne gândim la asemenea lucruri minunate, căci gândurile prea exaltate pot fi uneori greu de digerat de inimile care nu sunt încă suficient purificate.

15. Cine dorește să se ocupe de asemenea gânduri trebuie mai întâi să își purifice activ inima printr-o căință reală și prin iubirea - mai presus de orice altceva - a Celui care ne conduce acum pe cărare.

16. Iată, aproape că am ajuns la destinație. Văzându-L pe Cel care ne conduce, patriarhii au căzut deja cu fețele la pământ.

17. O, priviți, priviți: ei au fost înconjurați de o lumină sacră! Întreaga culme strălucește datorită acestei lumini!

18. O, fraților, lăsați lacrimile să vă curgă în voie și rugați-vă, căci ceea ce se petrece aici este sacru!

19. O, sărmană inimă păcătoasă, - cum vei putea suporta tu revelațiile care vor urma, lumina lui Dumnezeu cel etern, a Tatălui preasfânt?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 54 - Cei doisprezece sunt primiți de patriarhi. Defectul de vorbire al lui Seth este vindecat pe loc de Abedam
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 05:21 View PostDownload Post

Capitolul 54
Cei doisprezece sunt primiți de patriarhi. Defectul de vorbire al lui Seth este vindecat pe loc de Abedam. Hrănirea celor doisprezece.
(28 martie 1842)

1. La fel ca și Garbiel și Besediel, ceilalți membri ai grupului au discutat între ei tot drumul. Conduși de Mine, au ajuns cu toții pe vârful colinei, cu inimile pregătite și pline de ardoare.

2. Odată ajunși aici, Abedam le-a cerut patriarhilor să se ridice și să-i întâmpine pe cei 12, conduși personal pe colină de El și de Adam.

3. Auzind dorința lui Abedam, patriarhii, soțiile și copiii lor și-au deschis brațele și i-au primit plini de iubire pe cei 12.

4. Numai Seth a rămas undeva în spate, căci acum se temea de cei pe care îi respinse-se anterior atât de brutal.

5. Adam l-a chemat însă la el pe Seth și l-a întrebat: „Abbel-Seth, de ce ai rămas deoparte, când tot ceea ce respiră pe colină ascultă de vocea Tatălui preasfânt?

6. Ți-au înțepenit brațele de nu vrei să le deschizi în fața celor pe care i-a adus aici Părintele Abedam însuși? - Sau poate nu ai auzit chemarea Sa?”

7. Seth a căzut imediat în genunchi în fața lui Adam și a lui Abedam, rugându-i: „O, iertați-mi nebunia și prostia! Ce am făcut eu...”.

8. În acest moment, Abedam l-a întrerupt și i-a spus: „Același lucru l-am făcut și Eu, de aceea a fost corect!

9. Teama ta din prezent este însă nepotrivită, la fel ca și refuzul tău de a-i întâmpina pe cei pe care i-am condus personal aici, în pofida apelului Meu.

10. De aceea, alungă-ți această teamă stupidă și urmează exemplul celorlalți, eliberându-ți astfel inima și ferind-o de eventualele reproșuri pe care ți le-ar putea face însăși conștiința ta, - știut fiind că te afli în fața Mea ca un om complet lipsit de păcate, încearcă să înțelegi ce ți-am spus și acționează în consecință. Amin”.

11. După care, Seth s-a ridicat imediat și și-a deschis brațele plin de iubire în fața celor 12.

12. Văzând că părintele Seth - atât de mânios pe ei mai devreme - își deschide brațele și îi întâmpină plin de iubire, cei 12 au căzut imediat la picioarele lui, cerându-i iertare, convinși că mânia lui a fost stârnită de nebunia și de obrăznicia lor.

13. Intrat într-o veritabilă stare de transă a iubirii, Seth era însă incapabil să rostească vreun cuvânt. Incapacitatea temporară a limbii sale a fost însă pe deplin suplinită de brațele și de pieptul său, căci el i-a ridicat de joc pe fiecare în parte, strângându-i la piept, dar mai ales îmbrățișându-i în inima sa.

14. El le-a arătat astfel că în realitate nu a fost niciodată mânios pe ei și că atitudinea sa anterioară a avut drept unică motivație impulsul superior de a-i atrage către beatitudinea vieții eterne. Văzând însă că cei 12 nu înțeleg pe deplin limbajul subtil al inimii sale, el s-a întors către Abedam și a arătat către limba și către pieptul său.

15. Realitatea este că Seth avea un defect din naștere, și anume: ori de câte ori sufletul său era profund mișcat, el nu mai putea rosti nici un cuvânt o vreme destul de îndelungată.

16. Abedam a atins însă gura și pieptul lui Seth, spunându-i: „Seth, ascultă chemarea Mea: deschide-ți gura, căci limba ta nu te va mai trăda vreodată. Și astfel, eliberează-ți inima. Amin”.

17. Instantaneu, gura lui Seth s-a deschis și din ea au ieșit următoarele cuvinte, de o mare profunzime:

18. „O, copii, o, copii ai iubirii Tatălui preasfânt, dacă - mânat de un impuls sacru și just - nu v-aș fi respins mai devreme de lângă inima mea plină de cea mai profundă iubire, prin cuvinte aspre și dure, adevăr vă spun, prieteni, inima mea v-ar fi devorat tocmai datorită marii sale iubiri pentru voi!

19. Copii, prieteni, după ce v-ați speriat de cuvintele mele și v-ați retras de pe înălțimile sacre, am plâns pentru voi, căci ați refuzat să urmați sfatul meu înțelept și nu v-ați dus la Adam ca să îi cereți sfatul, motiv pentru care ați fost nevoiți să treceți prin momente atât de pline de teamă!

20. Până când Tatăl preasfânt și Adam nu au ajuns la voi, m-am temut foarte tare pentru voi în inima mea plină de iubire!

21. Când L-am văzut însă pe Tatăl preasfânt strângându-vă în brațele Sale, lângă inima Sa, o povară mai grea decât pământul a căzut de pe inima mea, care suferea încă din cauza faptului că voi, copiii mei, ați fugit speriați de cuvintele mele, tatăl vostru.

22. Să uităm însă de toate acestea. Aceasta a fost voința Tatălui preasfânt; de aceea, Lui îi datorăm cu toții mulțumirile noastre eterne și iubirea cea mai pură de care sunt capabile inimile noastre!

23. Iar acum, copii și prieteni, după cum pot constata, astăzi nu ați avut ocazia să vă întăriți trupurile cu mâncare și băutură. De aceea, veniți lângă aceste coșuri și mâncați și beți după pofta inimii. Căci bucatele din coș au fost binecuvântate de Tatăl preasfânt!

24. Haide, veniți și serviți această hrană a vieții eterne!”

25. Iar Abedam a întărit cuvintele lui Seth, invitându-i să urmeze sfatul acestuia.

26. Și astfel, urmându-l pe Seth, cei 12 au mâncat și au băut după pofta inimii.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 55 - Recunoștința lui Garbiel pentru masa primită. Discursul lui Abedam referitor la recunoștința excesivă.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 05:26 View PostDownload Post

Capitolul 55
Recunoștința lui Garbiel pentru masa primită. Discursul lui Abedam referitor la recunoștința excesivă.
(29 martie 1842)

1. După ce au mâncat pe săturate, întărindu-și trupurile și sufletele, cei 12 s-au ridicat și s-au îndreptat către Abedam, Adam și Seth, cărora le-au mulțumit din inimă pentru imensa grație de a-și fi putut potoli foamea cu bucatele delicioase din coșul lui Adam.

2. Garbiel a luat atunci cuvântul și a spus cu voce tare: „Fraților, eu cred că avem cu toții un palat. ( N. Tr. Se referă la bolta palatului din gură și la simțul gustului.) Din ceea ce am simțit însă cu palatul meu, cred că veți fi de acord cu mine atunci când spun că:

3. Acest pământ sărac nu poate produce roade atât de glorioase, a căror formă a depășit tot ce am văzut vreodată, la fel cum lumina soarelui depășește lumina palidă a lunii.

4. În ceea ce privește aromele delicioase pe care le-am simțit, nu cred că există pe pământ ceva comparabil, diferența fiind la fel de mare ca și cea dintre cuvintele sacre ale Celui care pășește acum în mijlocul nostru (Tatăl preasfânt și preaplin de iubire!) și bâlbâielile mele penibile. Pe scurt, este o diferență ca de la cer la pământ.

5. Rezultă, dragii mei frați și prieteni, că aceste fructe trebuie să aibă o origine mult superioară celei pe care o cunoaștem cu toții.

6. De vreme ce acest lucru nu poate fi contestat, care este datoria noastră eternă?

7. Priviți-mă: doresc ca inima care îmi bate în piept să fie aprinsă de focul celei mai sublime iubiri, consacrând-o în semn de recunoștință eternă Celui Suprem care dăruiește asemenea daruri. Doresc de asemenea să îl slăvesc pe El, pe Tatăl preasfânt, în fiecare zi, în fiecare ceas și în fiecare clipă, de acum înainte.

8. Căci dulci au fost aceste fructe și mai presus de orice savoarea lor. De aceea, haideți să-L slăvim pe Tatăl preasfânt întreaga noastră viață; căci bunătatea și iubirea Lui sunt supreme, la fel ca și grația și compasiunea Sa. Numele Lui fie lăudat, acum și de-a pururi! Amin”.

9. Iar ceilalți i-au răspuns în cor: „Da, numele preasfânt al Tatălui ceresc fie lăudat, acum și de-a pururi! Amin”.

10. După care s-au prosternat cu toții la picioarele sfinte ale lui Abedam, slăvindu-L din toată inima, plini de recunoștință.

11. Dar Abedam cel Mare le-a cerut să se ridice și le-a spus:

12. „Copii, orice părinte este fericit atunci când copiii lui îl privesc plini de recunoștință și iubire.

13. Gândiți-vă însă ce poate simți un părinte dacă îi dă copilului său un măr copt, iar acesta rămâne atât de mișcat de darul tatălui său încât nu mai încetează să-l laude zi și noapte, cu toate încercările sale de a-l potoli. Cum v-ați simți voi într-o asemenea situație?

14. Cât de grea trebuie să fie inima unui asemenea părinte la următorul dar, știind martiriul la care își va supune copilul iubit, care nu se va mai ocupa de nimic altceva decât de slăvirea lui!

15. Știind că are pregătit un dar mult mai important, cât de mare trebuie să fie durerea inimii sale văzând că darul neînsemnat de dinainte aproape că l-a costat viața pe copilul său, care și-a pierdut suflul tot lăudându-l?!

16. De altfel, în clipa când copilul va primi noul dar, mult mai important decât primul, ce cuvinte ar mai găsi el pentru a-i mulțumi tatălui său, de vreme ce și-a epuizat toate rezervele în semn de recunoștință pentru darul anterior, complet lipsit de însemnătate?

17. Dacă doriți să-Mi mulțumiți acum de-a pururi - cu cea mai mare iubire posibilă - pentru un banal bâzâit de țânțar sau pentru un fir de păr de pe corpul vostru, oare cum o să-Mi mai mulțumiți atunci când vă voi dărui comoara supremă - viața eternă și preafericirea?!

18. Dacă pentru o simplă nucă doriți să-Mi consacrați luna și soarele de pe cer, împreună cu toate stelele nopții, în semn de sacrificiu de sine, Mă întreb ce-o să-Mi mai oferiți atunci când veți primi acel dar, care constă el însuși într-un întreg univers?

19. Așadar, copiii Mei pe care vă iubesc mai presus de orice, nu uitați că toate lucrurile trebuie să aibă măsura lor justă, inclusiv recunoștința, care nu este altceva decât mărturisirea plină de iubire a bucuriei produse de darul primit.

20. Dacă cineva mulțumește pentru o simplă frunză ca și cum ar fi primit un cedru, el face dovada naivității sale, depunând mărturie pentru ceva ce nu a primit încă.

21. De aceea, terminați cu laudele, și mai bine pregătiți-vă inimile pentru a primi din mâna Mea o comoară mult mai presus de aceste fructe.

22. Dar mai întâi de toate pătrundeți în inimile voastre, contemplați-le și spuneți-Mi ce ați găsit în ele. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 56 - Instrucțiunile lui Enoh referitoare la maniera în care trebuie testată inima.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 05:30 View PostDownload Post

Capitolul 56
Instrucțiunile lui Enoh referitoare la maniera în care trebuie testată inima. Diferența dintre lumina intelectului și lumina inimii. Iubirea temporară și iubirea eternă.
(30 martie 1842)

1. După discursul lui Abedam, cei 12 au făcut câțiva pași înapoi, urmând instrucțiunile lui Enoh, care i-a condus pe calea spirituală - prin interiorizare - către inimile lor, indicându-le printr-un discurs scurt în ce constă testarea propriei inimi și ce trebuie să facă pentru a deveni conștienți de ceea ce se petrece în aceasta. Iată discursul lui:

2. „Ascultați-mă, dragii mei frați. După ce a fost nevoit să asculte laudele voastre de slavă, sincere, dar extrem de copilărești, Tatăl nostru preasfânt și preaplin de iubire, Abedam Iehova Emmanuel Abba, v-a dat următorul sfat:

3. Testați-vă inimile și spuneți-Mi cu credință ce ați găsit în ele!' Aceasta a fost semnificația discursului Său sacru.

4. Tatăl preasfânt și-a dat însă seama că nu veți ști să pătrundeți această semnificație, de aceea, m-a instruit în secret să vă ghidez către inimile voastre, ajutându-vă implicit să pătrundeți semnificația profundă a cuvintelor Sale.

5. Probabil că spusele mele vă surprind, dar veți constata în curând că nu este deloc simplu să îți întorci privirea către propria inimă pentru a vedea ce se află în ea.

6. Până acum, lumina predominantă a sufletului vostru a fost intelectul, dar spiritul viu, care locuiește în inima sufletului și reprezintă unica lumină a vieții, nu a fost niciodată trezit în voi până acum.

7. Pe de altă parte, dacă spiritul nu este trezit, este inutil să îți contempli inima, căci ce ai putea vedea într-un loc în care întunericul este deplin? Poate cineva să vadă măcar la câțiva pași înainte într-o beznă deplină?

8. Acest lucru este cu atât mai mult valabil în ceea ce privește vederea spirituală din inima omului, căci nimeni nu poate vedea ceva în inima sa dacă spiritul său nu a fost trezit în interiorul acesteia.

9. Mă veți întreba acum: cum poate fi trezit acest spirit?

10. Acesta este motivul pentru care am fost instruit să vă ghidez personal. După ce vom ajunge în interiorul inimii, vom cunoaște - cu ajutorul Celui care ne-a oferit, tuturor, aceste instrucțiuni sacre - țelul la care trebuie să ajungem, potrivit voinței Sale sacre, supreme și perfecte.

11. Singura modalitate prin care poate fi trezit spiritul este următoarea: interiorizarea plină de iubire și focalizarea privirii interioare către inimă, pentru a-L găsi acolo pe Tatăl preasfânt, plini de încredere, de sinceritate și de altruismul cel mai desăvârșit.

12. Pe parcursul acestui proces, veți constata că inimile voastre se vor înfierbânta din ce în ce mai tare. Acesta este momentul în care focalizarea voastră trebuie să devină maximă, căci acum se va produce aprinderea și izbucnirea luminii. Iar atunci când inimile voastre se vor aprinde de iubire pentru Dumnezeu, pentru Tatăl preasfânt și preaplin de iubire, deschideți-vă ochiul spiritual și veți vedea minunile vieții eterne dinlăuntrul vostru.

13. Și mai există un aspect important: nu trebuie să-L iubiți niciodată pe Tatăl prea-sfânt numai de dragul acestor minuni, căci El dorește să fie iubit pentru El însuși, în plus, aveți grijă ca iubirea voastră să nu fie una temporară, care nu durează mai mult de o zi sau două, căci nici chiar o femeie slabă nu se mulțumește cu o asemenea iubire, ca să nu mai vorbim de Dumnezeu cel etern!

14. Viața pe care o veți trăi de acum înainte va fi pe măsura iubirii din inima voastră. Dacă iubirea este temporară, viața este și ea trecătoare, căci iubirea este singura premisă a vieții, iar iubirii temporare îi lipsește lumina.

15. În schimb, dacă iubirea are o natură eternă, viața pe care o generează ea va dura de-a pururi. Mai mult, această iubire eternă nu este altceva decât trezirea luminoasă a spiritului etern, căci acesta nu înseamnă nimic altceva decât iubirea cea mai pură.

16. Acum știți tot ce era de spus. Acționați în consecință și în curând veți deveni capabili să vă contemplați inima. Amin”.

17. Emoționat la culme, Besediel l-a prins pe Enoh de mână și i-a spus: „Mult iubitul meu frate Enoh, cum ți-ar putea mulțumi vreodată inima mea pentru această învățătură glorioasă, mai presus decât oricare alta, prin care ne-ai deschis calea către inimile noastre?

18. Până acum am fost complet orb, căci, așa cum ai precizat foarte bine, cel puțin în ceea ce mă privește, până acum nu mi-am antrenat decât intelectul, urmărind să analizez tot ce îmi ieșea în cale.

19. Am fost convins că perfecțiunea lui Dumnezeu diferă de imperfecțiunea noastră numai în ceea ce privește perfecțiunea intelectului, - și că nu te poți apropia de El decât prin dezvoltarea continuă a acestuia.

20. Nu trebuie să-ți mai spun că din cauza acestei erori de gândire, mi-am ignorat până acum complet inima, lucru pe care tu l-ai remarcat încă de la început, observând înclinația din inimile noastre.

21. Abia acum îmi dau seama cât de inutil a fost tot acest efort uriaș, căci la ce ne-ar putea folosi vreodată această imensă cunoaștere?

22. Spiritul viu nu are nevoie de cunoașterea lumească.

23. La ce i-ar folosi celui orb ca noaptea lumina soarelui, ca să nu mai vorbim de cea a spiritului, care este infinit mai strălucitoare?

24. Ascultă, frate, toate aceste lucruri îmi erau necunoscute, dar acum, când - prin grația Tatălui preasfânt - ai bătut la pieptul meu, inima mea ți-a deschis și a spus:

25. Iubirea, iubirea, iubirea - acesta este cuvântul suprem al întregii existențe. Cine dispune de iubirea veșnică întru Dumnezeu dispune simultan și de viața eternă, trăită întru Dumnezeu și care integrează tot ce a creat Acesta.

26. Cine nu dispune de această iubire, nu are parte de altceva decât de moartea cea mai deplină în inima sa.

27. O, frate, iată, acum moartea m-a părăsit. Ce dar suprem ai revărsat asupra mea, și a celorlalți frați ai mei, dezvăluindu-ne cauza principală a morții!

28. O, cât de mare este recunoștința pe care ți-o datorăm!

29. Dar acum știu Cine este Acela căruia îi datorăm întreaga noastră recunoștință. De aceea, lăsați-mă să mă grăbesc în brațele Tatălui preasfânt”.

30. Enoh l-a atenționat însă: „Ai puțină răbdare, până când și ceilalți se vor trezi, la fel ca tine, și până când inima ta va deveni perfect luminoasă. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 57 - Enoh vorbește despre limba pregătită a lui Garbiel. Contemplarea interioară a acestuia.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 05:42 View PostDownload Post

Capitolul 57
Enoh vorbește despre limba pregătită a lui Garbiel. Contemplarea interioară a acestuia.
(31 martie 1842)

1. La scurt timp, Garbiel s-a îndreptat și el către Enoh, dorind să schimbe câteva cuvinte cu el, mai mult din dorința de a face conversație însă decât dintr-o necesitate reală.

2. Intuind acest lucru, Enoh i-a luat-o înainte: „Ascultă, Garbiel, Domnul și Tatăl nostru preaplin de iubire îți trimite vorbă că dacă dorești să fii trezit, trebuie să păstrezi tăcerea.

3. Ți-am recomandat vreodată, în numele Lui, să îți lași limba să sporovăiască veselă - ca instrument de trezire?

4. Adevăr îți spun: meditează la cele spuse până acum și vei găsi calea către inimă. Acest lucru nu va fi însă niciodată posibil prin agitația limbii, care mai degrabă blochează decât deschide calea către viața eternă.

5. Până acum ai fost primul între frații tăi, sau cel puțin așa îți imaginezi tu, care te consideri un fel de șef al lor. În fața Domnului sfințeniei, iubirii, blândeții și răbdării, această atitudine nu are însă nici un fel de valoare, căci în ochii Lui nu contează decât o inimă plină de smerenie și de iubire.

6. Tot ceea ce iese în evidență în această lume, în ochii lui Dumnezeu rămâne la urmă. În schimb, cel care trece neobservat prin această lume, considerându-se ultimul între semenii săi, are o mare prețuire în fața lui Dumnezeu.

7. Nu trebuie însă să-ți dorești să devii ultimul din egoism, ci pentru a-L iubi cu o putere încă și mai mare pe Tatăl preasfânt și preaplin de iubire în această izolare interioară, aspirând cu și mai multă putere în inima ta pentru a reveni în căminul etern în care sălășluiește în permanentă Tatăl preasfânt, în calitatea Sa de Dumnezeu atotputernic.

8. Dragul meu frate, dacă nu ai știut toate aceste lucruri până acum, reflectează intens asupra lor, pentru a avea și tu parte de trezirea care se va produce în curând!

9. Căci nu te vei putea apropia niciodată de Tatăl preasfânt și preaplin de iubire până când nu vei trece testul suprem al inimii.

10. Știi la fel de bine ca și mine ce diferență uriașă există între un fruct copt și unul smuls prematur din pom. Ai grijă să nu fi considerat printre fructele necoapte, smulse prematur!

11. Adevărul sacru este că învățătorul perfect se află în mijlocul nostru, ghidându-ne în persoană, - dar cel care vine la El cu inima imatură nu va fi acceptat, până când inima sa nu se va fi maturizat. Abia atunci se va putea produce trezirea spiritului.

12. Nu este suficient să fii trezit timp de un an, o zi sau o oră. Este necesar ca trezirea să se producă pentru eternitate.

13. Spiritul nu sălășluiește în interiorul limbii, ci în inimă. Există oameni cu limba trezită, dar acest lucru nu este neapărat sinonim cu trezirea inimii, căci limba face parte integrantă din cap, fiind un fel de braț (instrument) al acestuia.

14. Când spiritul este trezit, limba preferă să rămână tăcută. Abia atunci înțelege intelectul - această lumină natural-spirituală a sufletului - ce diferență uriașă există între limba spiritului și cea a trupului.

15. De aceea, dragul meu frate Garbiel, urmează și tu instrucțiunile Tatălui preasfânt și ține-ți limba în frâu. În schimb, îți poți lăsa în voie inima să rostească șoaptele ei de iubire, căci acestea vor contribui la trezirea spiritului tău, și implicit la câștigarea vieții eterne. Reflectează la aceste cuvinte! Amin”.

16. Auzind acest discurs neașteptat, Garbiel s-a înspăimântat în inima sa, și neștiind ce să facă, a început să mediteze asupra cuvintelor lui Enoh. Cu cât medita mai intens, cu atât mai ușoară devenea inima sa, până când a atins o stare de pace interioară perfectă. Aflat în această stare de liniște, el a putut contempla luminile din inima sa aprinzându-se una după alta, iar inima sa s-a dilatat atât de mult încât a integrat întreaga lume. În interiorul acestei lumi aparent nesfârșite, el a văzut un altar uriaș, pe care stătea un tânăr maiestuos îmbrăcat într-un veșmânt alb.

17. Tânărul privea către cer. De sus a coborât o lumină divină, din care s-au auzit aceste cuvinte:

18. „Garbiel, Garbiel, privește semnele de pe mâna ta, care este alături de inima ta, și notează-le pe tăblițe din piatră. Predă apoi această învățătură fraților tăi!”

19. După care tânărul s-a transformat într-un bărbat matur, și-a privit mâna și a văzut scrise pe ea 25 de semne (n.n. literele alfabetului), inclusiv explicațiile referitoare la originea și semnificația lor.

20. Și toți ceilalți au descoperit aceleași semne prin contemplația lor interioară.

21. După aproape o oră și jumătate, Enoh a primit instrucțiuni să-i trezească din contemplația lor interioară.

22. Ceea ce Enoh a și făcut, după care i-a condus cu prietenie înapoi la Abedam.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 58 - Viziunea lui Vratah referitoare la natura literelor.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 05:47 View PostDownload Post

Capitolul 58
Viziunea lui Vratah referitoare la natura literelor.
(1 aprilie 1842)

1. După ce s-au întors la Abedam, mulțumindu-i din inimă, acesta s-a adresat unuia din membrii grupului, spunându-i: 2. „Ei bine, dragul Meu Vratah, spune-mi pe scurt ce ai descoperit în inima ta și ce ai înțeles din ceea ce ai văzut acolo”.

3. Copleșit de smerenie și de emoție, Vratah și-a luat inima în dinți, după care i-a răspuns Domnului:

4. „O, Dumnezeule și Tată preasfânt și preaplin de iubire, atotputernic, blând și răbdător, plin de grație, compasiune și iubire, Creator al tuturor lucrurilor, chiar trebuie să las limba mea să rostească în fața Ta ceea ce Tu ai știut încă de la începutul eternităților, cu mai multă claritate decât îmi apare mie lumina soarelui într-o zi senină?”

5. Abedam i-a replicat: „Cum îmi poți pune o asemenea întrebare?

6. Oare nu am fost chiar Eu cel care ți-a cerut acest lucru? Știind că Eu am fost dintotdeauna conștient de ceea ce vei vedea prin contemplația ta interioară, cum de nu-ți dai seama că tot Eu am știut dintotdeauna și că îți voi cere să relatezi ceea ce ai perceput, deși cunosc până la ultimele detalii viziunea pe care ai avut-o?

7. De aceea, nu mai pune întrebări și răspunde la ceea ce ți-am cerut, ca și cum aș ignora complet răspunsul pe care urmează să mi-l dai.

8. Același lucru este valabil și pentru voi, ceilalți, iar cei care vor fi întrebați, să răspundă!

9. Pe de altă parte, nu doresc să vorbesc cu voi ca și cum m-aș adresa unor pietre, ci ca un tată cu copiii lui care au învățat să vorbească.

10. Haide, Vratah, răspunde acum la întrebarea Mea. Amin”.

11. După care, Vratah șia făcut curaj și a început să povestească, cu inima plină de recunoștință, ce a perceput în inima sa.

12. Și iată care au fost cuvintele prin care și-a descris el viziunea avută:

13. „O, Tu, al cărui nume limba mea aproape că nu mai îndrăznește să-l pronunțe, - dacă aceasta este voia Ta, celelalte voințe trebuie să se închine în fața ei, iar a mea mai presus de oricare alta!

14. Am văzut în inima mea o lumină puternică, mai strălucitoare decât soarele. Simultan, pe pământ s-a făcut întuneric, astfel încât nu am mai putut percepe altceva în afara acestei lumini.

15. Lumina devenea din ce în ce mai puternică, sfârșind prin a-mi ilumina toate părțile ființei, astfel încât pielea mea a devenit luminoasă ea însăși, răspândind această lumină pe întregul pământ.

16. Când lumina a căzut pe pământ, obiectele acestuia mi-au apărut din nou în fața viziunii interioare, dar cu totul altfel decât le știam atunci când priveam cu ochii trupului.

17. Spre exemplu, am văzut frunza unui copac care a căzut în palma mea dreaptă, și pe ea se aflau inscripționate câteva semne curioase. Frumusețea acestora mi-a atras atenția, astfel încât am prins frunza și cu mâna stângă, pentru a le putea examina mai îndeaproape.

18. În timp ce le studiam, am observat imediat că semnele de pe frunză sunt identice cu cele de pe mâna mea, cu singura diferență că pe mâna mea se aflau exact 25 de semne individuale, în timp ce pe frunză ele se combinau într-o multitudine de variante.

19. După care frunza a devenit din ce în ce mai mare, ca și cum ar fi acoperit întregul pământ.

20. Odată cu acest proces, combinațiile de semne de pe ea deveneau din ce în ce mai complexe, astfel încât era imposibil să mai observ în ansamblul lor toate rândurile și grupurile de semne astfel alcătuite.

21. Imaginea era atât de sublimă încât m-a captat cu desăvârșire, dar tocmai atunci lumina divină a dispărut, la fel ca și sunetele ei glorioase, iar vocea lui Enoh ne-a convocat pe toți să ne întoarcem la Tine, Tată preasfânt”.

22. Acesta a fost tabloul pe care l-am văzut, cu permisiunea Ta sfântă și prin grația Ta. Pentru acest lucru, îți consacru Ție întreaga mea recunoștință, slavă, prețuire, iubire și adorație, acum și de-a pururi! Amin”.

23. Abedam a lăudat acuratețea relatării lui Vratah, după care i-a spus:

24. „Ascultă, mult iubitul Meu Vratah, ceea ce ai văzut tu a fost împărăția Grației Mele instaurată pe pământ!

25. Eu nu voi rămâne de-a pururi printre voi în forma Mea actuală vizibilă. De altfel, dacă ar fi să rămân, acest lucru nu v-ar ajuta cu nimic să dobândiți viața eternă.

26. Vă voi lăsa în schimb mai multe semne precum cele văzute de tine și de frații tăi, pentru a înregistra cu ajutorul Spiritului Meu fiecare cuvânt ieșit din gura Mea și adresat vouă, pentru ca și descendenții voștri din urmă să se poată bucura de ele. Prin acest cuvânt scris, Eu voi rămâne de-a pururi printre voi, iar grația și atotputerea Mea nu vă vor părăsi niciodată!

27. Maniera în care trebuie să vă folosiți de aceste semne vă va fi indicată de Spiritul Meu, prin intermediul lui Garbiel! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 59 - Viziunea timidului Sehel și corespondența ei cu potopul din timpul lui Noe.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 05:57 View PostDownload Post

Capitolul 59
Viziunea timidului Sehel și corespondența ei cu potopul din timpul lui Noe.
(5 aprilie 1842)

1. După ce Vratah a împlinit voia lui Abedam, iar acesta i-a explicat pe larg viziunea sa interioară, și după ce Vratah i-a mulțumit din inimă, Abedam l-a strigat pe un alt membru al grupului, Sehel, cerându-i același lucru:

2. „Sehel, spune-Mi și tu ce ai perceput în inima ta”.

3. Auzind cererea Domnului, Sehel a rămas ca lovit de trăznet, incapabil să rostească vreun cuvânt, căci avea o natură extrem de timidă și nu era prea vorbăreț de felul lui. Nu era însă vorba de nici o coincidență, așa cum se crede în mod stupid în zilele noastre, căci puțini oameni știu să-Mi glorifice numele la fel ca cei taciturni.

4. Văzând că în pofida eforturilor sale disperate, Sehel era incapabil să rostească vre-un cuvânt, fiind curând cuprins de o anxietate tot mai mare, Abedam s-a îndreptat către el și i-a spus:

5. „Sehel, cum îți explici că le poți vorbi fără nici un fel de teamă fraților tăi, care, prin comparație cu Mine, nu te iubesc aproape deloc?

6. Ascultă, iubirea Mea pentru tine - la fel ca și pentru ceilalți - este atât de mare încât din focul ei au fost create spațiile infinite ale creației, care s-au umplut astfel cu nenumărate sisteme solare. Chiar și acești sori nu sunt altceva decât o scânteie minusculă prin comparație cu iubirea pe care ți-o port! Și tu ce faci? Te temi atât de tare de Mine încât nu îndrăznești să-Mi dai răspunsul dorit la întrebarea pe care ți-am pus-o! Cum îți explici acest lucru?

7. Spune-Mi dacă vreunul din frații tăi te-a lovit vreodată peste gură pentru faptul că i-ai răspuns la întrebări?

8. Înțeleg din cuvintele inimii tale că acest lucru nu s-a întâmplat niciodată.

9. Ei bine, dacă frații tăi, care nu sunt decât niște oameni slabi, nu te-au lovit niciodată, cu atât mai puțin o voi face Eu, Dumnezeu cel atotputernic și etern și Tatăl tău preasfânt și preaplin de iubire!

10. Haide, înfrânează-ți teama stupidă și emoția absurdă și vorbește cu inima deschisă în fața Mea și a patriarhilor!

11. Nu-ți bate capul să găsești cuvintele cele mai potrivite pentru a te adresa Mie - căci acest lucru nu-Mi este deloc pe plac -, ci rostește ceea ce îți transmite inima, iar Eu voi fi pe deplin satisfăcut de discursul tău. Amin”.

12. Cuvintele rostite de gura sfântă a lui Abedam l-au încurajat pe Sehel, a cărui teamă și anxietate au dispărut complet, la fel ca și rigiditatea limbii sale. Și astfel, el a început să relateze minunile pe care le-a contemplat în timpul meditației în inima sa.

13. „O, Tată etern, adorat și preasfânt! Cu adevărat, am fost un mare prost!

14. O, Tată, Tu ești iubirea, bunătatea, compasiunea și grația nesfârșită, iar în prostia mea, eu m-am temut de Tine! Iartă-mă, Tată mult iubit!

15. În cazul meu, nu numai prezența Ta vizibilă a fost aceea care m-a împiedicat să vorbesc, ci și miraculoasa viziune pe care am trăit-o în inima mea, care mi-a paralizat complet limba.

16. Cuvântul Tău atotputernic a fost însă suficient pentru a mă întări, astfel încât acum orice teamă mi-a dispărut complet, căci este pentru prima oară când am aflat că Tu ești nu numai un Dumnezeu atotputernic, ci și un Părinte preaplin de iubire pentru noi. De aceea, sunt pregătit acum să relatez imaginile pe care le-am experimentat, și care îmi mai trec încă prin fața ochilor mei uluiți.

17. Imediat ce am închis ochii, inima mea a început să strălucească într-o lumină roșie, la fel de frumoasă ca a unui trandafir de primăvară atunci când este întâmpinat de primele raze ale soarelui de dimineață. Dar acest lucru nu a fost totul, căci lumina roșie a devenit din ce în ce mai puternică, așa cum se întâmplă în diminețile de primăvară atunci când răsare soarele.

18. În curând s-a petrecut un lucru pe care nu mi l-aș fi putut imagina niciodată: un soare glorios a răsărit cu adevărat în inima mea, strălucind mai presus de orice descriere.

19. Inima mea s-a dilatat atât de mult încât am putut zări în ea un întreg univers, luminat de nenumărate stele combinate în cele mai glorioase constelații. În fața ochilor mei uluiți a apărut atunci un nou pământ, absolut sublim, acoperit cu ape, pe care plutea o casă mare, în care trăia în pacea cea mai deplină o familie.

20. Dar lucrurile nu s-au oprit aici:

21. Cuplul uman din casa cea mare a coborât la un moment dat pe pământ, aducându-Ți Ție un sacrificiu plin de devoțiune. Fumul rugului sacrificial s-a ridicat în aer, formând în curând un arc glorios de boltă deasupra pământului care strălucea.

22. Din acest arc de boltă s-a auzit atunci o voce, care semăna întru totul cu vocea Ta, care s-a adresat părintelui noii generații de pe pământ. Vocea i-a promis acestuia pacea și i-a făgăduit că inundațiile care acopereau întregul pământ nu se vor mai repeta vreodată.

23. După care a adăugat foarte multe lucruri, pe care nu le-am putut înțelege însă.

24. Casa cea mare a fost acoperită cu semne, pe care bătrânul le-a copiat pe o tăbliță din piatră roșie. Când a terminat de copiat, el s-a dus la copiii săi, le-a arătat tăblița și le-a spus:

25. 'Copii, am notat pe această tăbliță cuvintele pe care Dumnezeu le-a inscripționat pe casa noastră plutitoare: De acum înainte nu voi mai purta un război cu omul. Acesta a fost ultimul.

26. Aceia dintre voi care îmi vor deveni necredincioși vor fi nevoiți însă să suporte povara judecății, până când va veni marele Moment. De aceea, pace pământului și locuitorilor săi cu inima deschisă și loială Mie! Amin'.

27. Cam atât am perceput în viziunea mea.

28. O, Tată preasfânt, primește recunoștința mea veșnică, acum și de-a pururi. Amin”.

29. După care, Abedam i-a spus: „Sehel, ai descris perfect ceea ce ai văzut, dar adevărata semnificație a viziunii tale nu va putea fi revelată decât de trecerea timpului cel rău.

30. Personal, aș prefera ca acest război să nu fie dus deloc, dar lucrurile nu se vor petrece în acest caz după voia Mea, ci după voia umanității!

31. Cât despre semnificația semnelor, cât de curând o vei înțelege mai bine! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 6 of 29  [ 281 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 5, 6, 7 ... 27, 28, 29  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !