Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.3.2024, 16:29
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 2) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 6, 7, 8 ... 27, 28, 29  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Setea de cunoastere este justificata. Hrana spiritului este adevarul. Fundamentul tuturor adevarurilor este iubirea.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 06:06 View PostDownload Post

Capitolul 60
Setea de cunoaștere este justificata. Hrana spiritului este adevărul. Fundamentul tuturor adevărurilor este iubirea.
(6 aprilie 1842)

1. Sehel a ascultat fericit cuvintele lui Abedam despre semne, așteptând cu nerăbdare ca semnificația acestora să îi fie revelată, în ceea ce privește însă războiul cu oamenii pe care urma să îl reveleze timpul cel rău, el nu a înțeles mare lucru, la fel cum nu a înțeles de ce nu era posibil ca această revelație să coboare asupra lui.

2. Absorbit de aceste întrebări, el a uitat chiar de mulțumirile pe care i le datora lui Abedam.

3. După câteva asemenea momente de stânjeneală, Abedam l-a întrebat: „Ce gânduri inutile cultivi în inima ta? La ce îți folosesc ele?

4. Crezi că vei deveni mai viu dacă setea ta insațiabilă de cunoaștere va fi potolită?

5. Dacă ești atât de preocupat de ceea ce se va întâmpla cu pământul din cauza unei simple viziuni, Mă întreb ce ai fi făcut dacă ai fi trăit viziunea lui Kenan referitoare la cei zece stâlpi?

6. Adevăr îți spun: du-te la Kenan și roagă-l să-ți descrie viziunea pe care a avut-o. Fii cu deosebire atent la ultimul stâlp. Vei primi în acest fel o mare lumină, dar aceasta te va întrista, căci Tatăl care îți vorbește acum se va transforma atunci într-un judecător nemilos, iar ochiul tău va încerca în zadar să străpungă întunericul cel dens. Vei căuta atunci fața Mea, dar nu o vei mai putea zări.

7. Oriunde îți vei îndrepta privirile, nu vei avea parte decât de mânia Mea infinită.

8. De aceea, dacă vrei să afli asemenea amănunte, grăbește-te la Kenan și roagă-l să-ți povestească ce a văzut, încearcă să înțelegi ce ți-am spus! Amin”.

9. După această mustrare, Sehel a căzut imediat la picioarele lui Abedam, începând să plâng și implorându-Mă cu lacrimi în ochi să-l scutesc acum și de-a pururi de asemenea revelații; căci decât să se lipsească fie și numai pentru o singură clipă de Tatăl preasfânt și prea-plin de iubire, ar prefera mai degrabă să piară pentru întreaga eternitate.

10. I-am spus atunci (prin glasul lui Abedam): „Ascultă, dragul Meu Sehel, dacă așa stau lucrurile, atunci totul este în regulă. Dacă Eu sunt mai important pentru tine decât o revelație teribilă, atunci rămâi alături de Mine, și adevăr îți spun, nu vei mai simți niciodată nevoia de a Mă căuta, căci nu voi mai sta niciodată departe de tine. Astfel îți vorbește Tatăl prea-sfânt și preaplin de iubire, al tău și al vostru, al tuturor!

11. În ceea ce privește însă setea ta de cunoaștere, te asigur că nu o consider nerezonabilă sau nepotrivită, căci ea reprezintă primul semn al unei vieți spirituale superioare în cazul oamenilor.

12. Cine nu dispune de această sete de cunoaștere este precum un trunchi găunos în care nu mai există viață, ci numai degradare. Această degradare distruge totul în jurul ei, precum un polip în apa mocirloasă a oceanului, care consumă totul în jurul lui cu nenumăratele sale brațe, fiecare înzestrat cu propria sa gură, până când nu îi mai rămâne nimic de mâncare, caz în care se scufundă el însuși în mâlul de la fund, servind cel mult drept adăpost pentru un alt prădător.

13. Da, adevăr îți spun: omul lipsit de setea pentru cunoașterea superioară nu a atins încă statutul propriu-zis de om - în adevăratul sens al cuvântului - nefiind decât un animal într-o formă umană, incapabil să se gândească la altceva decât la hrană, iar apoi la somn sau la împerechere. El este complet lipsit de alte preocupări, cu excepția celor care privesc funcțiile sale naturale și confortul material, cum ar fi procurarea hranei și a unui loc călduț și moale în care să se odihnească.

14. Da, ar trebui să evitați asemenea oameni, căci în ei nu trăiește decât sufletul animal, care nu aspiră să își transceandă statutul său pre-existențial, preferând să mănânce decât să facă vreo muncă sau vreun efort pentru trezirea ulterioară a spiritului nemuritor din interiorul său.

15. Asemenea oameni nu au nimic sfânt în ei, cu excepția stomacului lor!

16. Pe de altă parte, deși am vorbit până acum în favoarea setei de cunoaștere, există o altă perspectivă din care Mă opun cu vehemență acesteia, dintr-un motiv foarte precis, fără de care stelele, pământurile și lunile lor nu ar putea deveni lumi divine.

17. Iată care este acest motiv: dacă cineva este însetat de cunoaștere, spiritul lui este deja trezit, la fel cum copilul care suge la sânul mamei sale este deja trezit la viață! Ce își dorește însă un asemenea copil? Pentru ce plânge el?

18. Pentru hrană! El nu-și dorește altceva decât să mănânce!

19. Trezit din lungul său somn, spiritul face același lucru: el plânge de foame, strigându-și setea de cunoaștere.

20. Răspundeți-Mi însă cu toată sinceritatea: se va simți copilul hrănit dacă mama îi va da degetul să-l sugă, sau un alt biberon, care nu-i oferă substanțele nutritive de care are nevoie?

21. Eu vă spun: oricât de mult i-ar da copilului să sugă, dacă mama nu-i asigură și adevărata hrană de care acesta are nevoie, mai devreme sau mai târziu copilul va pieri, căci viața lui nu poate fi prezervată fără substanța necesară.

22. Înțelegeți acest adevăr? - Văd că dați din umeri! Vă asigur însă că veți înțelege imediat!

23. Nu este laptele hrana reală de care are nevoie copilul, și deci unicul adevăr care îi poate potoli foamea, respectiv cererea stomacului săi? Cred că nimeni nu se poate îndoi de acest adevăr.

24. Pe de altă parte, oare nu-și duce mama copilul la sânul care arde de iubire față de el și în flăcările căruia este pregătit laptele cu care îl hrănește?

25. Numai în acest fel poate fi stinsă cu adevărat foamea copilului, în mod similar, spiritul este însetat de adevăr, singura sa hrană reală.

26. Dacă nu faceți altceva decât să vă potoliți spiritul cu o cunoaștere goală, lipsită de orice substanță spirituală, spuneți-Mi - cum ar putea progresa spiritul vostru?

27. Așa cum iubirea mamei reprezintă esența hranei reale a copilului, la fel, iubirea spirituală reprezintă pentru spirit esența oricărui adevăr, hrana eternă a acestuia.

28. Dar unde poate fi găsită această iubire și Cine este posesorul ei? - Priviți-Mă în față și priviți pieptul Meu, căci aici curge acest lapte din abundență!

29. Rămâneți așadar alături de Mine, căci este mai bine să sugeți la pieptul Meu decât să căutați în zadar semnificația unor viziuni care vă depășesc, înfometându-vă spiritul și sfârșind prin a pieri odată cu revelația recent dobândită.

30. Înțelegeți acum diferența dintre adevărata hrană și cea falsă, precum și semnificația expresiei 'sete de cunoaștere'?

31. Dacă ați înțeles, acționați în consecință și veți dobândi viața eternă. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 61 - Sehel comite o greșeală. Mărturia cutremurătoare a lui Abedam în fața lui Sehel.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 06:44 View PostDownload Post

Capitolul 61
Sehel comite o greșeală. Mărturia cutremurătoare a lui Abedam în fața lui Sehel.
(7 aprilie 1842)

1. Auzind aceste cuvinte, asupra lui Sehel a coborât o mare putere, căci cuvintele Domnului reprezintă puterea, spiritul și viața izvorâtă din Dumnezeu, iar Dumnezeu reprezintă fiecare cuvânt care iese din gura sfântă a Tatălui, căci El este puterea Iubirii numită Tatăl, la fel cum iubirea reprezintă puterea și autoritatea nesfârșită a lui Dumnezeu.

2. În această stare, împlinit de puterea Spiritului lui Dumnezeu, Sehel a rămas alături de Abedam, refuzând să-i cedeze locul următorului chemat să depună mărturie.

3. Trebuie să precizăm totuși că în cazul lui, nu orgoliul sau ambiția au stat la baza acestei atitudini, ci iubirea lui copilărească față de Mine. De aceea, am fost nevoit să intervin din nou, prin gura lui Abedam:

4. „Ascultă, Sehel, mai sunt și alții care trebuie să vină la Mine, așa cum ai făcut tu atunci când te-am chemat. Sunt convins că - dacă ai vrea - ai putea să le faci puțin loc; căci acum nu mai ai a te teme că M-ai putea pierde.

5. Haide, vino aici și bucură-te, căci ai venit la Mine din propria ta voință, atât cât ți-a permis puterea pe care o ai.

6. Iar când te-ai apropiat de Mine, Eu M-am grăbit să îți ies în întâmpinare (la fel ca și în cazul celorlalți)!

7. Acum te afli însă chiar lângă Mine, așa că nu mai trebuie să forțezi această apropiere, ci este suficient să Mă urmezi oriunde M-aș duce.

8. Ceea ce ți-am spus mai înainte se referea îndeosebi la inimă și la spirit, și mai puțin la trup. Din punct de vedere fizic, nu contează prea mult unde te afli. Important este ca inima ta să rămână cu Mine prin iubirea spiritului tău, și în acest fel vei fi la fel de apropiat de Mine ca acum.

9. Același lucru este valabil și invers: chiar dacă te-aș duce în cârcă, dar mintea ta ar rătăci prin cine știe ce unghere îndepărtate ale oceanului sau ale cosmosului, te-ai afla la fel de departe de mine ca și inima ta (sau iubirea spiritului tău).

10. Așadar, dragul Meu Sehel, te poți îndepărta puțin de Mine din punct de vedere trupesc, pentru a da astfel o șansă și fraților tăi să se apropie de Mine, mai întâi trupește, iar apoi și spiritual. - Înțelegi ce îți spun, dragul Meu Sehel?”

11. Sehel i-a răspuns Domnului în inima sa, fiind întru totul de acord. Atunci, Abedam i-a sugerat: „Atunci acționează în consecință. Amin”.

12. Sehel a simțit un val de căldură care i-a invadat inima, i-a acordat lui Dumnezeu slava cuvenită și i-a mulțumit Tatălui Abedam, după care s-a dat la o parte.

13. Nedorind însă să-L scape din ochi pe Abedam, el a făcut câțiva pași în spate, fără să se uite, drept care l-a călcat din greșeală pe picior pe Garbiel.

14. Garbiel nu i-a iertat acest lucru, spunându-i arțăgos:

15. „De ce nu umbli în maniera firească?

16. Nu-ți dai seama că dacă umbli cu spatele, îți poți călca frații pe picioare ca și cum ar fi simple pietre de pavaj, întrucât genunchii tăi se îndoaie înainte, și nu înapoi?

17. De altfel, se pare că încurci în continuare locul!

18. Of, Sehel, iar te-ai comportat prostește! Mi-am dat seama mai devreme după fața lui Abedam, care este Tatăl nostru preasfânt și preaplin de iubire, mai presus de oricine, că L-ai supărat deja cu prostia ta, - lucru pe care nu mă îndoiesc că ți l-a indicat prin ultimele sale cuvinte.

19. Se pare însă că nu ți-ai dat seama și continui să acționezi ca și cum ai avea ceva probleme psihice, mergând cu spatele fără să ții seama de Cel care se află înaintea noastră sau de picioarele celor din spatele tău.

20. Frate Sehel, te rog să te aduni și să devii un alt om, cel puțin în fața lui Dumnezeu, dacă nu vrei să ții deloc seama de frații tăi, - pe scurt, un om ceva mai simpatic! Cu adevărat, îmi este rușine de tine!”

21. Complet stânjenit, bietul Sehel nu mai știa ce să facă, căci nu știa cui să îi ceară iertare mai întâi.

22. Deși a încercat să spună ceva, limba sa a refuzat să-l asculte. După câteva momente, când a reușit să se adune cât de cât, el s-a repezit la picioarele lui Abedam, dorind să îi ceară iertare pentru faptul că a uitat în prezența Cui se găsește și pentru că L-a supărat. Dorea de asemenea să îl roage pe Domnul să-i vindece piciorul lui Garbiel, în cazul în care acesta continua să-l doară.

23. Abedam l-a ajutat însă să se ridice de jos, după care l-a strâns la pieptul lui și i-a spus, astfel încât să audă și ceilalți:

24. „Sehel, adevăr îți spun, tu nu mai ești un om, ci un înger în cel mai sublim dintre ceruri!

25. Da, adevăr îți spun: ai devenit acum ceea ce ai fost în pântecul mamei tale, un descendent primordial nemuritor coborât din cerul cel mai înalt, în care nu există altceva decât iubirea inocentă a spiritelor cele mai smerite, care sunt totodată cele mai puternice și mai înțelepte, căci sunt la unison cu aspectele cele mai profunde ale inimii Mele!

26. O, Sehel, mult iubitul Meu, Mă recunoști acum drept Tatăl tău adorat și preasfânt, așa cum M-ai cunoscut încă de la începutul eternității?

27. Îți amintești cum pluteai alături de Mine în spațiul nesfârșit, încă gol la vremea aceea, și când ți-am spus: Frate credincios al iubirii Mele! Iată, un frate al nostru a căzut în hăurile nesfârșite ale abisului, în care nu mai există decât focul etern al Divinității Mele infinite!

28. Haide să creăm împreună din această lacrimă a Mea primul soare existențial!', iar tu Mi-ai răspuns: Tată preasfânt! Facă-se voia Ta!'

29. Îți amintești apoi că și din ochii tăi a căzut o lacrimă, pe care Eu am binecuvântat-o, spunându-ți: 'Iubite frate al iubirii Mele eterne, această lacrimă a ta va face posibilă nașterea din primul soare primordial - cel născut din lacrima Mea - cel mai mare și mai strălucitor între toți, a nenumărați alți sori care vor umple creația până acolo unde începe focul nestins al Divinității Mele!'?

30. Dar haide să nu mai vorbim de aceste lucruri acum, dragul Meu frate Sehel! Nu te mai teme așadar de Mine, căci ne cunoaștem dintotdeauna, iar iubirea noastră își are originile la începuturile creației. Acum cred că ai înțeles de ce nu te-ai putut abține să mergi cu spatele, pentru a nu-ți lua ochii de la Mine.

31. Sehel, aceasta a fost ultima ta încercare, cu excepția uneia singure care va urma în viitor, de scurtă durată, urmată apoi de încă una, cu adevărat ultima, când te voi trimite ca antemergător al Meu*. Te asigur că oricât de mult ți-ai păstra corpul în această viață, tu nu vei mai pierde vreodată din priviri înfățișarea Mea.

32. Pentru că l-ai călcat pe Garbiel pe picior, el va deveni un învățător al semnelor, dar tu vei fi maestrul lui. Aceasta va fi și o mare lecție a smereniei pentru el, la fel ca și pentru ceilalți care s-au grăbit să îl considere un prost pe cel care este cel mai vechi frate al iubirii Mele eterne și care a existat înaintea tuturor stelelor, sorilor, pământurilor și lunilor! între timp, dragă frate, haide să vedem ce viziuni au avut ceilalți frați ai noștri în inimile lor. Amin”.

(* - Vezi mai pe larg „Marea Evanghelie a lui Ioan Vol.5”, Cap.237, n.r.)
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 62 - Transfigurarea lui Sehel și discursul lui de o profunzime și de o înțelepciune sublimă.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 06:52 View PostDownload Post

Capitolul 62
Transfigurarea lui Sehel și discursul lui de o profunzime și de o înțelepciune sublimă.
(8 aprilie 1842)

1. După discursul lui Abedam, Sehel a trăit un moment de transfigurare atât de sublimă încât toți patriarhii au alergat la el - inclusiv Adam - pentru a-l saluta pe înaltul oaspete, al doilea în ierarhia divină, după Abedam.

2. Seth însuși, tatăl lui Sehel, care era cel mai mic dintre copiii lui, l-a luat de mână și i-a spus:

3. „Fiul meu, Sehel, atunci când tu te-ai încăpățânat să rămâi celibatar, refuzând să-ți întemeiezi o familie și să îmi dăruiești moștenitori, eu m-am mâniat pe tine și te-am exilat în ținuturile de la miazăzi. Oare ai să mă ierți vreodată pentru teribilul păcat pe care eu, tatăl tău orb, l-am comis împotriva ta?

4. Ce înseamnă Enos și întreaga linie ancestrală prin comparație cu tine?

5. O, Iehova, o, preasfântul meu Abedam, de ce au trebuit ochii acestui biet părinte să se deschidă atât de târziu?

6. O, Sehel, simt că înnebunesc de durere că nu te-am recunoscut mai devreme!

7. O, iartă-mă, iartă-mă și îngăduie-mi să te numesc în continuare fiul meu, chiar dacă numai din punct de vedere trupesc. Dar nu voia mea, ci voia sfântului Abedam facă-se, precum și a ta! Amin”.

8. Auzindu-și părintele lamentându-se astfel în fața lui, Sehel și-a revenit din starea sa de transă, și-a luat inima în dinți și i-a spus tatălui său Seth:

9. „O, dragă tată Seth, nu-ți mai fă atâtea probleme! Fii convins că nu voi încălca niciodată porunca Tatălui preasfânt, în urma căreia am primit acest corp fizic pe care l-am purtat pe pământ timp de mai multe sute de ani. Iar cel care a conceput acest corp ai fost tu.

10. Ce motive am avea să nu ne mai considerăm tată și fiu?

11. O, rămâi ceea ce ai fost întotdeauna pentru mine: iubitul meu părinte, în numele Celui care ne-a creat pe toți încă de la începuturile eternității și ai Cărui copii suntem încă înainte de crearea lucrurilor vizibile!

12. Iată, începem acum cu toții o viață nouă, de dragul celui care a căzut cândva, din propria sa voință. De altfel, ceea ce suntem - sau mai bine zis, - ceea ce am fost cândva - din perspectiva spiritului nostru, nu contează atât de mult în această viață terestră, în care tu ești și vei continua întotdeauna să fii tatăl meu,Seth, iar eu fiul tău Sehel!

13. Nici tu, nici ceilalți, nu ar trebui să mă priviți cu alți ochi decât până acum.

14. De vreme ce Tatăl preasfânt și preaplin de iubire ni s-a arătat într-o formă vizibilă, mâncând și bând alături de noi, vorbindu-ne ca un frate înțelept și învățându-ne arta secretă a vieții eterne, deși noi nu însemnăm nimic - la fel ca și întreaga creație - în fața Lui -, ce rost are să facem distincții între noi, deși ne-am născut cu toții la fel, din iubirea Lui, prin voința Lui sfântă?

15. Ce importanță are dacă eu am fost creat ca un înger primordial, la începuturile creației, sau ceva mai târziu, de vreme ce am fost creați cu toții din aceeași iubire?

16. Atâta vreme cât Dumnezeu, în înțelepciunea Lui supremă, a dorit ca tu să-mi fii părinte, și nu invers, de ce m-aș considera acum superior ție, numai pentru motivul că Tatăl preasfânt și preaplin de iubire mi-a revelat starea spirituală primordială, ce-i drept, extrem de elevată?

17. O, dragă tată Seth, departe de mine acest lucru!

18. Numai Tatăl este sfânt; noi nu suntem decât copiii Lui, pe care îi iubește la infinit, cu condiția ca ei să se poarte așa cum trebuie.

19. Chiar dacă deviază de la calea cea dreaptă, El le iese în întâmpinare prin grația și compasiunea Lui nesfârșită.

20. Cât despre cei complet împietriți, singurul lucru care îi așteaptă pe aceștia este judecata lui dreaptă, care îi poate conduce către viață sau către moarte - numai El știe acest lucru!

21. De vreme ce suntem cu toții copiii Lui, noi avem datoria să respectăm regulile jocului în care am intrat, trăindu-ne viața pe pământ în conformitate cu ele.

22. Această viață terestră nu durează, oricum, prea mult, dar El a pregătit de mult condițiile care ne așteaptă în lumea de dincolo.

23. Cât despre întoarcerea mea acasă, îl vom lăsa pe El să decidă, căci voința Lui este sacră, iar El se află acum în mijlocul nostru.

24. Un singur lucru îmi permit să vi-l cer, tuturor, cu toată strictețea: de dragul mântuirii voastre și a vieții eterne pe care urmează să o câștigați, să nu-mi arătați nici cea mai mică venerație numai pentru că Tatăl preasfânt m-a numit fratele Său!

25. Căci știți foarte bine Cine este Acela căruia îi datorăm cu toții întreaga slavă și adorație!

26. Toate gândurile noastre de venerație trebuie să se îndrepte asupra Tatălui preasfânt, prin împlinirea voinței lui sacre.

27. De aceea, vă cer tuturor să mă priviți cu aceiași ochi ca și până acum, ca pe Sehel al vostru! Amin.

28. Te rog de asemenea pe tine, frate Garbiel, în numele Celui care se află acum atât de aproape de mine, să te ridici de la sol, căci nu sunt decât un om, la fel ca și tine. Seth este tatăl nostru, al amândurora. De ce acționezi ca și cum eu aș fi Dumnezeu?

29. Ascultă, un om nu trebuie să se închine niciodată în fața altor oameni, iar pe viitor te asigur că toți cei care vor accepta - în egoismul lor - ca frații lor să cadă la pământ în fața lor se vor face vinovați de cel mai cumplit păcat în fața lui Dumnezeu!

30. De altfel, dragă frate, tu nu m-ai ofensat niciodată, astfel încât nu am ce să-ți iert. Tot ce pot face pentru tine este să-ți dăruiesc inima mea de frate, întru totul deschisă în fața iubirii.

31. Dacă există totuși ceva care îți apasă inima, iată-L acolo pe Cel căruia îi suntem cu toții îndatorați.

32. Du-te la El, iar El te va elibera cu siguranță de greaua povară care îți apasă inima! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 63 - Umilința, gloria supremă a omului. Prețuirea prin iubire. Orgoliul lui Garbiel.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 07:03 View PostDownload Post

Capitolul 63
Umilința, gloria supremă a omului. Prețuirea prin iubire. Orgoliul lui Garbiel.

1. Abedam a întărit Amin-ul lui Sehel, după care a spus:

2. „Da, fiul Meu mult iubit, Sehel, a rostit adevărul! Între toate păcatele, iubirea de sine este cel mai mare. Gloria supremă și cea mai sublimă a omului este umilința și slăvirea numelui Meu în fața acestei lumi.

3. Cel care are inima tulburată să vină întotdeauna la Mine, căci adevăr vă spun, întărind cele spuse de mult iubitul Meu Sehel: nicăieri nu va găsi el alinare decât numai la Mine!

4. Garbiel, tu nu ai greșit atunci când ți-ai cerut iertare marelui tău frate. La fel, Seth nu a greșit atunci când și-a recunoscut vechea sa eroare, mâniindu-se pe fiul său Sehel, care, dintr-un impuls interior, a refuzat să calce pe urmele patriarhului Adam, întemeindu-și o familie, și preferând să își consacre întreaga viață purității primordiale divine a inimii sale, din iubirea secretă pe care Mi-o purta.

5. Așa cum spunea însă Sehel, atunci când un frate se prosternă la pământ în fața altui frate, lucrurile au mers prea departe.

6. Nici chiar Eu nu vă cer acest lucru. Cum puteți să-l slăviți atunci pe un frate al vostru ca și cum ar fi însuși Dumnezeu?

7. Nu vreau să spun prin aceasta că nu trebuie să vă acordați reciproc respect și prețuire, ci doar că nu trebuie să vă târâți ca viermii în fața fraților voștri.

8. Dacă vă prețuiți reciproc, faceți-o prin iubirea pe care v-o purtați. Nu acceptați ca unii să se simtă superiori, ci fiți frați adevărați, în numele iubirii Mele.

9. Aceasta este singura prețuire autentică, pe care v-o datorați unii altora. Orice alte semne de venerație încalcă deja ordinea Mea. De aceea, nu trebuie acceptate.

10. Prețuirea prin iubire este suficientă în orice relație dintre voi, fie ea între doi frați, sau între tată și fiu, soț și soție, soră și soră, frate și soră, fiică și mamă, mamă și fiu, fiică și tată, etc. - pe scurt, iubirea este suficientă în orice tip de relație, căci nici chiar Eu nu cer nimic în plus de la voi decât iubirea voastră spirituală.

11. Adevăr vă spun: chiar dacă v-ați ruga zi și noapte, târându-vă prin praf și noroi precum porcii, - nu vă voi îndeplini cererea dacă nu vă veți întoarce inima către Mine, cu toată iubirea și sinceritatea, ca în fața Tatălui preasfânt și preaplin de iubire!

12. De vreme ce Eu, Cel sfânt mai presus de orice, consider că iubirea voastră filială este tot ce îmi datorați, ce rost are să vă prosternați la pământ unii în fața altora?

13. De aceea, vă repet acum pentru totdeauna: iubirea este singura manieră în care ar trebui să vă arătați prețuirea și respectul unii față de ceilalți.

14. Cât despre tine, mult iubitul Meu Sehel, înscrie această poruncă pe piatră, pentru ca pe viitor toți să știe care este centrul universal al tuturor lucrurilor.

15. Iar tu, gelosule Garbiel, renunță la invidia ta pentru faptul că nu te-am chemat primul pentru a-Mi relata viziunea ta.

16. Crezi că am făcut acest lucru în mod deliberat, pentru a te enerva, dovedindu-ți astfel nimicnicia în fața Mea, numai pentru că tu îți dorești ceva ce nu poți fi? O, Garbiel, te asigur că te înșeli foarte tare!

17. Adevăr îți spun: ordinea Mea eternă, iubirea și înțelepciunea Mea, merg în direcții diferite de cele pe care le cultivă naivitatea ta!

18. De aceea, smerește-ți inima și renunță la acest orgoliu. Nu te mai gândi la ordinea în care vă chem la Mine, ci bucură-te dacă ai fost chemat.

19. Ascultă, motivul pentru care banalul ghiont al fratelui tău Sehel te-a durut atât de tare este direct legat de acest orgoliu, care te face să-ți dorești să fii chemat mai întâi, în mod normal nici nu ar fi trebuit să simți lovitura.

20. Acum purifică-ți inima, iar apoi vino la Mine atunci când te voi chema. Acum întoarce-te la Enoh și roagă-l să-ți arate din nou calea către Mine. Amin.

21. Horiadel, a sosit rândul tău să te ridici și să vii la Mine, pentru a-Mi relata, la fel ca și ceilalți, ce ai perceput în inima ta. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 64 - Viziunea lui Horiadel. Ghidul omului - vocea sa interioară.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 07:14 View PostDownload Post

Capitolul 64
Viziunea lui Horiadel. Ghidul omului - vocea sa interioară.
(11 aprilie 1842)

1. Chemat de Abedam, Horiadel a pășit înainte și - ca un leu curajos - a început să vorbească. Trebuie să menționăm că era într-adevăr un om curajos, dar lipsit de orgoliu, curajul său fiind născut din iubirea lui pentru Mine, la fel ca o mamă care își alăptează la sân copilul și care aleargă plină de curaj pentru a-l salva dacă acesta este pus în pericol, cu singura diferență că în exemplul de mai sus, curajul mamei ar fi născut din teamă, durere și panică, în cazul lui Horiadel nu se punea problema, căci curajul lui era născut din iubirea cea mai pură, fiind comparabil mai degrabă cu curajul unui general care trăiește gustul victoriei.

2. Susținut de acest curaj dublat de iubire, Horiadel a rostit următoarele cuvinte:

3. „O, Tată preasfânt și preaplin de iubire! În grația Ta infinită, Tu m-ai chemat și pe mine, sărman păcătos, pentru a rosti în fața Ta ce am perceput în viziunea mea interioară.

4. Eu știu foarte bine că tot ce am perceput a venit de la Tine. Oare merită să-Ți mai relatez ceea ce Ție îți era clar încă de la începutul eternității, mai clar decât lumina soarelui la amiază?

5. Nu, nu, acest lucru ar însemna doar să torn o picătură de apă în marele ocean pentru a mări volumul acestuia, sau să aprind o lumânare în plină zi pentru a spori lumina soarelui.

6. De aceea, a-Ți relata Ție despre viziunea pe care am avut-o, numai de dragul Tău, ar însemna - din câte îmi dau seama - o prostie fără seamăn, căci nu aș face decât să-mi descarc inima în fața Ta, ca și cum nu ai cunoaște deja ce se află ascuns în ea.

7. Acum, când mă aflu în fața Ta, un singur lucru mi se pare potrivit, și anume să îmi lovesc pieptul în autoflagelare, spunând:

8. O, Dumnezeule atotputernic, Tatăl preasfânt și preaplin de iubire, ai milă de mine, sărman păcătos!

9. Căci toate păcatele și greșelile mele îți sunt cunoscute Ție, ca și cum ar fi expuse privirilor într-o zi senină și luminoasă. Tu îmi cunoști gândurile și toate dorințele mele sunt numărate în fața Ta.

10. Pe de altă parte, știu foarte bine că Tu dorești ca noi să vorbim cu Tine ca și cum nu ai fi știut nimic despre noi, cu toată sinceritate, așa cum ar face orice copil cu părintele său plin de iubire.

11. De aceea, îți voi relata și eu viziunea minunată și profetică pe care am trăit-o în timpul meditației. Așadar, vă cer tuturor să mă ascultați cu atenție.

12. La început am simțit ceva ca niște lovituri puternice în pieptul meu. Dacă nu mă înșel, cred că au fost șapte asemenea lovituri. Nu erau deloc dureroase, dar fiecare dintre ele m-a zguduit până în străfundurile ființei mele, drept pentru care m-am umplut de teamă, neștiind la ce trebuie să mă aștept.

13. După cea de-a șaptea lovitură, teama mea a devenit atât de copleșitoare încât simțurile mele exterioare au înghețat complet, iar eu m-am interiorizat pe deplin în inima mea.

14. Am văzut mai întâi numeroase lumini, ca niște fulgere fără tunete. Luminile au devenit din ce în ce mai rapide și mai violente, până când întreaga mea inimă a fuzionat cu ele.

15. Atunci, lumina a început să îmi dilate inima, care și-a extins hotarele dincolo de toate cerurile vizibile.

16. În timp ce se expansiona în acest fel, fulgerele și luminile au început să se dizolve treptat, concentrându-se până când au devenit stele individuale fixe, strălucind mai puternic ca luceafărul de dimineață pe un cer senin de primăvară.

17. Când totul s-a liniștit și nu mi-am mai putut da seama dacă inima mea continuă să se dilate sau nu, dacă a rămas liniștită sau, dimpotrivă, dacă a început să se contracte la loc, - m-am recunoscut subit pe sine. Am descoperit astfel că sunt un om complet și m-am întrebat: oare unde mă aflu?

18. Și iată, trei dintre cele mai glorioase stele au coborât din cerul imens al inimii mele - acum expansionată la infinit - care s-au dovedit a fi trei sfere perfect rotunde și extrem de luminoase, la fel ca și soarele.

19. M-am întrebat atunci: ce înseamnă acest lucru? Unde mă aflu, și cine sunt eu?

20. Nici nu mi-am pus bine aceste întrebări, că cele trei sfere au explodat, astfel încât în final nu am mai putut vedea nimic altceva în fața mea decât aceste trei sfere luminoase.

21. Atunci, sfera din mijloc s-a deschis și le-a absorbit în ea pe celelalte două, după care s-a apropiat de mine. Am auzit atunci o voce de tunet care mi-a spus:

22. Te afli acum în interiorul spiritului tău. Tot ceea ce percepi se află înlăuntrul tău și nimic nu există în afara ta.

23. Pe viitor, datoria ta va fi să contempli comorile din interiorul tău, fără a mai fi preocupat vreodată de murdăria lumii exterioare.

24. Căci tot ceea ce îți apare în lumea exterioară ca fiind mort poate fi regăsit în interiorul tău în nenumărate forme vii. De aceea, toate preocupările tale trebuie să se îndrepte exclusiv către viața interioară. Vei regăsi aici toate formele cu care te-ai intersectat vreodată în lumea exterioară, inclusiv pe cele cu care nu te-ai intersectat!

25. Iată, aceasta este lumea interioară a lui Dumnezeu, Tatăl etern și preasfânt. Numai în ea vei putea trăi de-a pururi! Amin.

26. După aceste cuvinte, marea sferă luminoasă a început să se contracte, până când a dispărut complet, iar eu m-am trezit din nou aici, pe pământ, iar din întreaga viziune nu a mai rămas nimic altceva decât o amintire puternică.

27. O, Tată adorat, acceptă - în grația Ta infinită - relatarea mea incompletă și, așa cum spuneam, ai milă de mine, sărmanul păcătos. Căci eu nu sunt la fel ca Sehel cel pur, ci sunt plin de păcate!

28. O, Tată, facă-se voia Ta sfântă! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 65 - Horiadel este numit scrib al semnelor și maestru al științei corespondențelor.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 07:44 View PostDownload Post

Capitolul 65
Horiadel este numit scrib al semnelor și maestru al științei corespondențelor.
(12 aprilie 1842)

1. Abedam i-a oferit însă mâna Sa lui Horiadel, care a prins-o între cele două mâini ale sale, ducând-o la piept, de care a apăsat-o cu toată forța de care era capabil.

2. Atunci, Abedam i-a adresat următoarele cuvinte: „Horiadel, ai relatat cu credință ceea ce ai văzut în interiorul tău. De aceea, voi face din tine un căutător al comorilor ascunse ale vieții lăuntrice.

3. Iată acum care este semnificația viziunii tale: iubirea pentru Mine trebuie să umple din ce în ce mai mult inima omului, expansionând-o prin căldura ei spirituală, în maniera pe care ai descris-o foarte bine atunci când ai vorbit de fulgerele luminoase, care au fuzionat mai întâi între ele, iar apoi cu inima ta.

4. Când fuziunea a fost completă, inima ta s-a liniștit, iar tu ai putut vedea din nou stelele, în lumina cărora ți-a apărut lumea ta interioară în care te-ai descoperit pe sine, ca un om perfect. Deși te-ai descoperit pe sine, nu știai totuși unde te afli, așa că ai întrebat acest lucru.

5. Atunci, cele trei stele ale cerului tău interior s-au desprins și s-au apropiat de tine, devenind extrem de strălucitoare. Acest semn nu a fost însă suficient pentru înțelegerea ta, așa că ai continuat să pui întrebări.

6. În acest moment, cele trei stele s-au îndepărtat puțin, iar cea din mijloc le-a înghițit pe celelalte două. Abia atunci ai putut percepe tu vocea ta interioară, ca de tunet, care ți-a oferit primele elemente ale cunoașterii de sine, indicându-ți ce trebuie să faci și încotro trebuie să te îndrepți.

7. Văd că dorești în continuare să mai primești câteva răspunsuri, căci continui să îți pui întrebări: 'Bine, dar stelele, ce semnificație aveau aceste stele din interiorul meu? Și de ce a fost lumina lor inițială atât de violentă? Cum au devenit ele una și de ce s-au despărțit din nou în final?'

8. Ascultă: la început, stelele nu semnifică altceva decât cunoașterea absorbită de suflet din lumea exterioară, pe scurt, cunoașterea intelectuală în înțelesul ei cel mai limitat.

9. Cât despre fulgerele din jurul stelelor, acestea simbolizează căutarea de sine a sufletului pe cărările adevărului și vieții.

10. Fuzionarea luminii stelelor se referă la faptul că sufletul M-a găsit în sfârșit pe Mine, aspirând cu toată ardoarea să devină una cu Mine.

11. Când din lumina inițială au apărut stelele și totul s-a scufundat în marea tăcere, se poate spune că viața s-a găsit pe sine - prin iubirea ei pentru Mine - în Sursa ei Primordială, care este la fel de infinită ca și viața care s-a regăsit pe sine în Ea și prin Ea.

12. Așa se explică de ce în acest moment, tu te-ai recunoscut pe sine, punându-ți întrebarea fundamentală: 'Cine sunt eu?'

13. Iar cele trei stele ți-au dat răspunsul așteptat, dar tu tot nu l-ai înțeles. Ele doreau să-ți spună că te afli acum în interiorul propriei tale iubiri, că ai devenit una cu iubirea și cu viața, pregătit să absorbi întreaga Mea lumină. Ți-ai fi putut da seama de acest lucru după faptul că la cea de-a doua întrebare a ta, stelele - infinit dilatate - s-au îndepărtat puțin de tine, pentru ca tu să le poți contempla măreția nesfârșită. Steaua din mijloc semnifica iubirea cea mai pură; de aceea, ea le-a absorbit pe celelalte două, care semnificau credința și înțelepciunea ta.

14. Când cele trei stele au devenit una, ai putut percepe în sfârșit cuvântul cel viu din interiorul tău, iar acesta te-a ajutat să înțelegi viziunea pe care ai avut-o, referitoare la viața dinlăuntrul tău.

15. Acest cuvânt era însuși Cuvântul Meu, adică acel cuvânt esențial care a permis crearea întregii lumi, inclusiv a ta. El te-a ajutat să înțelegi marile corespondențe interioare care există între lumea exterioară și cea interioară, eternă și vie.

16. De aceea, vei deveni și tu un scrib, dar nu la fel ca ceilalți, ci un scrib al semnelor corespondente ale vieții din interiorul omului, ale tuturor lucrurilor vizibile și invizibile, mari și mici, din întreaga creație.

17. Îți voi mai da și alte semne, care te vor ajuta să înțelegi ce trebuie să faci cu semnele celorlalți și cum poți separa ceea ce aparține spiritului, adică vieții eterne, de elementele profane, exterioare. Altfel spus, ceea ce ceilalți vor vedea numai cu ochi trupești, iar din când în când și cu cei ai sufletului, tu vei vedea cu ochii spiritului, sesizând adevărul cel mai lăuntric al lucrurilor.

18. Ai primit așadar semnele libere ale științei corespondențelor! Deocamdată nu știi cum să le folosești, și nu știi nici măcar care sunt aceste semne, dar nu-ți fa griji!

19. Ascultă, vei afla tot ce trebuie să știi la școala inimii tale, pe care ai cunoscut-o astăzi pentru prima dată. Spiritul iubirii din tine te va călăuzi, dezvăluindu-ți toate secretele și revelându-ți tot ceea ce este încă ascuns în fața ochilor tăi. Fii convins de acest lucru!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 66 - Discursul lui Abedam referitor la adevărata adorație a lui Dumnezeu. Evanghelia dăruirii juste.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 07:58 View PostDownload Post

Capitolul 66
Discursul lui Abedam referitor la adevărata adorație a lui Dumnezeu. Evanghelia dăruirii juste.
(13 aprilie 1842)
1. După ce a primit explicațiile sacre din partea lui Abedam, Horiadel a căzut la picioarele acestuia, copleșit de un sentiment imens de recunoștință, plângând cu lacrimi de bucurie și de iubire. Și ochii nici unuia dintre frații săi aflați pe înălțimile sacre nu au rămas uscați.

2. Abedam i-a cerut însă lui Horiadel să se ridice, spunându-i:

3. „Horiadel, ridică-te! Dacă inima ta este plină de smerenie și de iubire, acest lucru este suficient pentru a-ți arăta recunoștința. Nu este necesar să rămâi cu fața la pământ pentru acest lucru.

4. Te asigur că orice formă exterioară de devoțiune este mai degrabă o oroare în fața Mea decât o virtute pe placul Meu. Acest lucru este cu deosebire valabil în ceea ce privește lacrimile de durere care apar în ochii celor ale căror inimi nu s-au ocupat până atunci mai deloc de Mine, sau alte gesturi pioase, dar pur fizice, de care inima spirituală și spiritul care locuiește în ea nici măcar nu sunt conștiente. Singurele gesturi pioase care contează în fața Mea sunt cele născute din spiritul interior.

5. Adevăr îți spun ție, și vouă tuturor: Eu sunt Spiritul cel mai perfect.

6. De aceea, cine nu vine la Mine întru spiritul iubirii sale, mulțumindu-Mi din inima sa spirituală, nu va primi din partea Mea un răspuns la cererea sa până când nu se va smeri complet, intrând în lumea sa interioară și aducându-Mi sacrificiul viu al iubirii pure din inima sufletului său, acolo unde rezidă spiritul cel viu, descendentul străvechi al iubirii Mele eterne!

7. Acum nu mai ești un spirit ignorant, ci unul trezit, care înțelege lucrurile și își controlează perfect casa (trupul), iubindu-Mă cu toate componentele sale. De aceea, ce rost are să rămâi cu fața la pământ?

8. Adevăr îți spun, iubitul Meu frate Horiadel, renunță la aceste obișnuințe desuete, specifice mai degrabă celor din ținuturile de jos, și ridică-te ca un om liber!

9. Cel care își pleacă genunchii în fața Mea să și-i plece întru spirit și adevăr, prin smerenia justă a inimii sale, nu îndoindu-și genunchii trupești, căci acest gest este lipsit de însemnătate pentru Mine!

10. Căci orice om poate să-și îndoaie genunchii dacă dorește, și oricum face acest lucru atunci când merge. Dacă simpla îndoire a genunchilor ar fi suficientă pentru a-Mi fi pe plac, mersul pe jos fără nici o destinație ar fi o rugăciune perfectă.

11. Ce poate să însemne însă pentru Mine îndoirea genunchilor fizici sau prosternarea la pământ a copiilor Mei, adică a celor cărora le-am dăruit cândva un spirit viu?

12. Până și animalele își îndoaie cu cea mai mare ușurință genunchii, așezându-se fără probleme la sol.

13. Dacă slava pe care Mi-o aduceți nu diferă cu nimic de gesturile animalelor, care mai este diferența dintre voi și aceste animale?

14. Iată deci, dragul Meu Horiadel și voi, ceilalți, cât de stupide sunt asemenea gesturi exterioare în ochii Mei. Ele indică o adorație moartă a lui Dumnezeu cel pururi viu, a Tatălui preasfânt și preaplin de iubire care v-a dăruit un suflet viu, în cadrul căruia sălășluiește spiritul etern al iubirii și adevărului!

15. De aceea, pe viitor renunțați la asemenea gesturi inutile și folosiți-vă cu înțelepciune de membrele trupului, numai atunci când aveți cu adevărat nevoie de ele. În ceea ce Mă privește însă, lăsați-le să se relaxeze, ca și cum nu ați avea membre deloc!

16. Nu veți putea face niciodată ceva pe placul Meu numai cu ajutorul trupului, căci Eu sunt Spirit pur.

17. Dacă doriți totuși să vă elevați deopotrivă trupul și spiritul, folosiți-vă membrele pentru a le fi de folos fraților voștri, căci aceste servicii îmi sunt întru totul pe plac, iar lucrările trupului vor deveni lucrări ale spiritului vostru, pentru care veți primi răsplata cuvenită.

18. Subliniez din nou acest aspect extrem de important: nu veți putea face niciodată ceva pe placul Meu servindu-vă exclusiv de membrele trupului vostru, ci numai acționând din interiorul inimii sufletului, și implicit al spiritului cel viu.

19. Adevăr vă spun: cel care îi va da fratelui său o bucată de pâine sau un măr, o nucă, o pară, un strugure, ori o vacă, o oaie, un cal sau un măgar, o haină sau o casă, dar nu îi va face acest dar din inimă, ci dintr-un simț al datoriei, - în ochii Mei este ca și cum el nu i-ar fi dăruit nimic fratelui său, iar Eu nu-l voi considera un dar, chiar dacă ar fi la fel de mare ca și un munte!

20. Cel care nu dispune însă de aproape nimic, dar din puținul lui îi dăruiește ceva fratelui său, plin de iubire, adevăr vă spun: chiar dacă nu este vorba decât de o jumătate de nucă, în ochii Mei aceasta valorează mai mult decât întregul pământ!

21. Acum știți cum trebuie să Mă slăviți. Acționați în consecință și nu veți mai avea motive să vă plângeți că nu răspund cererilor voastre.

22. Haideți să-l chemăm așadar pe Purhal, pentru a afla de la el ce anume a perceput în timpul meditației. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 67 - Viziunea interioară a lui Purhal.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 08:05 View PostDownload Post

Capitolul 67
Viziunea interioară a lui Purhal.
(14 aprilie 1842)

1. Imediat după aceste cuvinte, Abedam l-a chemat pe Purhal și i-a spus:

2. „Purhal, a sosit rândul tău în marea ordine! Spune-ne și tu ce ai văzut, ce ai simțit și ce ai perceput în interiorul tău, - dar fără teamă și fără timiditate, căci nu ne-am adunat aici pentru a ne teme, ci pentru a ne iubi unii pe alții.

3. Haide, spune-ne fără teamă ce ai experimentat în timpul scurtei tale viziuni interi-oare. Amin”.

4. Astfel încurajat, timidul Purhal și-a pierdut orice urmă de teamă și a simțit chiar o putere interioară atât de mare, încât dacă i s-ar fi cerut acest lucru, s-ar fi luat la trântă cu toți tigrii, leii, hienele și leviatanii din lume.

5. Știind însă că această putere este destinată altui scop, el a început să relateze cu credință despre ceea ce a simțit în timpul meditației. Iată cuvintele sale:

6. „O, Tată preasfânt și preaplin de iubirea cea mai înaltă din lume! Dumnezeule atot-puternic și etern; Doamne și Maestru înțelept al tuturor lucrurilor care există în infinitate!

7. Înaintea mea, aproape toți cei care au vorbit s-au folosit de o scuză umilă pentru că nu îndrăzneau să vorbească, descriind ce au văzut în interiorul lor, întrucât știau foarte bine - la fel cum știu și eu - că în fața Ta chiar și cele mai ascunse gânduri ale noastre apar mai clar decât soarele la amiază.

8. De aceea, Tată preasfânt și preaplin de iubire, doresc să fiu eu excepția în această privință, așa că nu voi mai lungi povestea și voi vorbi direct din inimă.

9. La fel ca și ceilalți, știu și eu că tot ce am văzut și tot ce am auzit a venit de la Tine, așa că este imposibil să nu-Ți cunoști propria lucrare.

10. Oare nu mai produce mărul fructe numai pentru că Tu și cu mine știm cum arată acestea?

11. Ar fi o nebunie să contestăm acest lucru.

12. De aceea, îmi voi prezenta fără timiditate și fără teamă fructele care au crescut în inima mea - altminteri atât de aridă - prin grația Ta, o, Tată preasfânt și preaplin de iubire!

13. Iată așadar ce am perceput:

14. La început am sărit de la un gând la altul, gândindu-mă la tot ce-mi trecea prin cap; de pildă: 'Deci trebuie să mă uit în inimă și să contemplu ceea ce se află aici?

15. Foarte bine, dar cum să fac acest lucru? Aceasta este întrebarea!'

16. Apoi m-am gândit: 'Ai puțintică răbdare, căci Cel care ți-a cerut acest lucru va ști - dacă aceasta este voia Lui sfântă - să îți arate calea pe care trebuie să mergi, fie deschis, fie în secret, în plan spiritual.

17. Iar dacă nu este voia Lui sfântă - cu siguranță că dorește să rămâi ceea ce ești și ai fost dintotdeauna: un sărman orb, legat la ochi!'

18. Tocmai când ajungeam la această concluzie, s-a auzit un zgomot puternic. Pămân-tul a dispărut subit de sub picioarele mele, și am simțit că plutesc în centrul unei nopți eterne, în care îmi era imposibil să văd ceva și în care nu mai aveam deloc conștiința de sine, astfel încât abia am mai reușit să leg câteva cuvinte: 'Deci așa arată inima mea!

19. O, Tată preasfânt, privește în jos, către mine, în marea Ta compasiune, și cheamă-mă înapoi, căci în această noapte voi pieri!'

20. De-abia s-a terminat acest gând că s-a produs un al doilea mare tunet, - și am putut vedea flăcări mari, născute din profunzimile hăului și întinse în toate direcțiile, în lumina acestor flăcări mi-am putut da seama că noaptea pe care am perceput-o anterior era de fapt noaptea propriei mele inimi, în timp ce flăcările născute din cel de-al doilea tunet nu repre-zentau altceva decât iubirea mea, care fusese până atunci adormită.

21. S-a produs în continuare un al treilea tunet, încă și mai înfricoșător decât primele două.

22. Flăcările s-au ridicat acum mai sus, concentrându-se și dând naștere unui soare ar-zător, în căldura căruia sunt convins că nimic nu poate rezista!

23. În lumina acestui soare totul a prins substanță. Flăcările iubirii mele au devenit fi-ințe la fel ca mine, și se părea că numărul lor era nesfârșit. Iar aceste ființe s-au îndreptat către mine și au fuzionat cu mine. Fuziunea mi-a generat un extaz atât de puternic încât mi-e impo-sibil să-l compar cu ceva.

24. Starea nu a durat însă prea mult. În curând, am rămas singura ființă umană care mai exista, dar am auzit în schimb numeroase voci care veneau din interiorul meu, la fel de glorioase ca și cântecele de dimineață ale păstorilor fericiți. Iar aceste voci au alcătuit urmă-toarele cuvinte:

25. 'Iată, Eu sunt totul în toate, și totul se află în Mine și s-a născut din Mine! Tu ești creat însă după chipul și asemănarea Mea; de aceea, cunoaște-te pe tine însuți, află cine ești și Cine este Tatăl, Creatorul și Dumnezeul tău!'

26. După aceste cuvinte s-a făcut din nou noapte, iar conștiința mea a revenit pe pă-mânt.

27. Asta este tot ce am perceput în timpul meditației, Tată preasfânt; depun la picioa-rele Tale, ca o consacrare, viziunea pe care am avut-o, și Te implor - în marea Ta grație - să o primești. Facă-se voia ta sfântă. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 68 - Mustrarea lui Abedam adresată nesincerității lui Purhal. Explicarea viziunii lui Purhal.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 08:19 View PostDownload Post

Capitolul 68
Mustrarea lui Abedam adresată nesincerității lui Purhal. Explicarea viziunii lui Purhal.
(15 aprilie 1842)

1. După ce Purhal și-a încheiat relatarea, Abedam cel Mare a privit în jur cu prietenie, după care s-a adresat tuturor, inclusiv lui Purhal:

2. „Trebuie să recunosc că ne-ai dăruit toate fructele tale, fără teamă și fără timiditate, fără să lași nici măcar un singur măr în pomul cunoașterii tale interioare și fără să renunți la vechiul tău obicei de a dărui mai întâi fructele necoapte și lipsite de gust, și păstrându-le la urmă pe cele coapte și gustoase.

3. După cum spuneam, ne-ai făcut o relatare corectă, dar doresc să-ți atrag atenția asupra câtorva chestiuni importante: ceea ce ne-ai relatat tu nu a reprezentat propriu-zis un păcat, căci nu ai făcut decât să rostești tot felul de vorbe, lipsite de orice semnificație, nici pozitivă, nici negativă. Cam la fel se petrec lucrurile într-un măr putred, care nu este nici bun, nici rău. Ce crezi însă, să dorești să savurezi un măr putred nu este - în sine - ceva rău?

4. Cam așa au stat de pildă lucrurile atunci când ai insistat puțin cam prea mult asupra părții cu curajul de care dădeai dovadă.

5. Purhal, înțelegi ce doresc să-ți comunic?

6. Răspunde-Mi în inima ta! - Ei bine, constat că nu înțelegi pe deplin cuvintele Mele. De aceea, îți voi explica mai pe larg, așa că te rog să fii cât se poate de atent.

7. După ce ai menționat scuzele umile ale celor care au vorbit înaintea ta, ai spus că vei reprezenta o excepție în această direcție.

8. Acest lucru ar fi adevărat dacă ar putea exista vreo excepție, căci Eu nu v-am cerut niciodată mai mult decât puteți face, în acord cu voința Mea, dacă doriți cu adevărat viața eternă.

9. Au existat însă unii care, în marea lor devoțiune față de Mine, și-au pierdut graiul și nu au putut relata ceea ce le-am cerut.

10. Observând atitudinea vorbitorilor dinaintea ta, tu ai privit-o ca pe o prostie și ți-ai pus în gând să vorbești despre acest lucru încă înainte de a-ți cere să ne relatezi experiența trăită în meditație.

11. Când ți-am cerut într-adevăr acest lucru, primul lucru pe care l-ai făcut, înainte de orice altceva, a fost tocmai acela de a te diferenția de frații tăi, pentru a le crea o anumită sta-re de inferioritate.

12. De altfel, crede-Mă, în relatarea ta ți-ai lăudat curajul ceva mai mult decât îl poți dovedi în realitate.

13. Pe de altă parte, ai afirmat că ești la fel de conștient ca și ceilalți că toate lucrurile îmi sunt cunoscute, astfel încât dacă îi cer să relateze o experiență el poate să facă acest lucru fără teamă, întrucât Eu știu deja dinainte ce anume a trăit, - lucru pe care l-ai confirmat printr-o parabolă justă.

14. Cum se face atunci că nu ți-ai dat seama inclusiv de faptul că Eu cunosc slăbiciu-nile inimii tale, care nu îmi sunt deloc pe plac.

15. In această privință, ai făcut o mare greșeală.

16. Așa cum ți-am spus la început, de această dată nu voi considera comportamentul tău drept un păcat, dar ai grijă ca pe viitor să ți-l schimbi, căci în caz contrar, noaptea întune-cată a spiritului tău nu va fi multă vreme luminată de flăcările iubirii, iar soarele glorios al dimineții care a răsărit înlăuntrul tău nu va mai răsări curând.

17. Așa că, dragul Meu Purhal, tu nu ai secrete în fața Mea. De aceea, ar fi bine să nu mai încerci asemenea manevre pe la spatele Meu.

18. Fă din acest sfat un principiu director al vieții tale, iar în viața viitoare pe care o vei trăi pe această planetă îți va fi mult mai ușor.

19. Aceasta este semnificația viziunii pe care ai avut-o, care a fost de la început și pâ-nă la sfârșit un avertisment continuu, indicându-ți mai presus de orice că iubirea ta pentru Mine și pentru frații tăi nu este pură, și nici desăvârșită.

20. Flăcările care au țâșnit în toate direcțiile din hăurile sufletului tău pot depune măr-turie în acest sens, avertizându-te cu o voce de tunet: 'Privește cât de slabă este încă iubirea ta, și implicit cât de penibilă viața pe care o trăiești!'

21. Când am lăsat totuși soarele grației Mele să răsară în tine, tu ți-ai dat seama că aceste flăcări fără lumină sunt în realitate sinele tău divizat datorită numeroaselor tale dorințe, pofte și pasiuni.

22. Cum ar putea deveni o ființă atât de divizată o unitate?

23. Acesta a fost mesajul pe care l-ai primit în lumina iubirii și grației Mele atunci când toate acele ființe s-au îndreptat către tine, devenind una cu tine. Această fuziune ți-a permis să anticipezi ce înseamnă să devii un om perfect, motiv pentru care ai perceput din nou vocea Tatălui, adică a Spiritului Meu, spunându-ți: 'Află cine ești, unde te afli și încotro te îndrepți'.

24. Conform experienței trăite, sfatul Meu este să te concentrezi asupra iubirii pure și altruiste față de Mine și de semenii tăi, căci numai astfel vei putea trăi, regăsind în inima ta marile semne pe care ți le-am dezvăluit în această meditație, și devenind astfel pentru Mine un interpret al semnelor de iubire din inimile fraților tăi, acum și de-a pururi. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 69 - Efectul mustrării adresate de Abedam lui Purhal asupra celor prezenți.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 08:34 View PostDownload Post

Capitolul 69
Efectul mustrării adresate de Abedam lui Purhal asupra celor prezenți. Abedam întărește inimile înspăimântate.
(16 aprilie 1842)

1. Auzind aceste cuvinte din partea lui Abedam, Purhal - dar și o bună parte din ceilalți de față - și-au pierdut aproape complet simțul vorbirii, astfel încât, cu excepția lui Adam și a lui Enoh, aproape nimeni nu ar mai fi îndrăznit să-i adreseze un singur cuvânt lui Abedam, în ciuda faptului că acesta își privea copiii cu cea mai mare prietenie posibilă, ca un Părinte adevărat, plin de iubire.

2. Căci toată lumea se gândea: „Arată într-adevăr ca un om foarte bun, dar cum putem avea încredere în El? Într-o singură clipă, El poate sesiza tot ce există în inima noastră! Evident că tot ce spune este adevărat, dar la ce ne folosește? Cine poate scăpa de urmărirea Lui?

3. Cu siguranță, are cele mai bune intenții în ceea ce ne privește. Dacă nu ne-ar impune drept ideal puritatea cea mai desăvârșită, ar fi destul de simplu să rămânem în jurul lui; dar cum să facem față acestei cerințe? Ah, puritatea, puritatea este ceva oribil!

4. Dacă ne lipsește această puritate perfectă, este imposibil să ne apropiem de El cu conștiința curată, căci El nu trece cu vederea nici cea mai mică greșeală a inimii.

5. Ce este de făcut? Pe El nu-L poate schimba nimeni, - acum și de-a pururi va rămâne Același, la fel de pur și de sfânt cum este acum. De aceea, tot ce ne rămâne de făcut este să-L ascultăm”.

6. Perfect conștient de aceste gânduri ale copiilor Săi, Abedam s-a întors către Purhal și i-a spus:

7. „Purhal, Spune-Mi: ți-am tăiat capul atunci când ți-am oferit - în cuvintele cele mai blânde cu putință - aceste instrucțiuni, purificându-te astfel încât să poți primi, la fel ca și ceilalți, iubirea și viața eternă, precum și libertatea cea mai deplină care izvorăște din acestea?

8. Spune-Mi: te-a tratat vreodată tatăl tău fizic cu aceeași blândețe cu care am făcut-o Eu?

9. Arătați-Mi-l pe acel părinte dintre voi care nu a fost nevoit niciodată să își mustre copiii cu toată asprimea!

10. Este evident că nu cunoașteți nici un asemenea părinte. De altfel, ați fost cu toții părinți și știți cum trebuie crescuți copiii.

11. Spuneți-Mi atunci cum arată biciul Meu? Cine a căzut la pământ sub loviturile lui?

12. Eu nu fac altceva decât să vă educ, să vă învăț și să vă eliberez prin iubirea Mea părintească, supremă și perfect autentică, iar voi spuneți în inimile voastre că nu puteți avea încredere în Mine!

13. O, oameni orbi și nesinceri! Dacă în Mine nu puteți avea încredere, Părintele vostru credincios, blând, răbdător și plin de iubire, Mă întreb în cine puteți crede atunci?

14. Dacă vă simțiți atât de stingheri și de înspăimântați în prezența Mea, Părintele vostru cel pur și sfânt, plin de cele mai bune intenții părintești, născute din iubirea Mea eternă și altruistă pentru voi, Mă întreb cum vă simțiți unii în compania celorlalți, voi, care sunteți prin comparație cu Mine, plini de cele mai rele și mai egoiste intenții? Cum puteți fi atât de descurajați pentru simplul motiv că am rectificat o greșeală în inima lui Purhal?

15. O, oameni orbi! Tremurați de teamă atunci când Eu, Tatăl vostru etern și viu, încerc să vă ridic și pe voi din moartea în care vă aflați către viața eternă.

16. În schimb, lumea exterioară, care este sinonimă cu moartea, nu vă produce nici cea mai mică teamă!

17. Priviți cât de mare este eroarea voastră de gândire!

18. Cine v-a învățat să vă fie teamă de Cel pe care ar trebui să-L iubiți mai presus de orice, în timp ce vă deschideți inimile și vă simțiți perfect confortabil în prezența celui pe care ar trebui să-l respingeți înainte de toate?! 19. Purhal, spune-Mi: ce rău ți-am făcut atunci când te-am purificat prin marea iubire pe care ți-o port?

20. Știi tu ce este viața și cum poate fi trăită ea în eternitate?

21. Nici un spirit creat nu cunoaște acest secret, dar Eu, Stăpânul infinit și etern al Vieții - îl cunosc! Dacă Eu - Tatăl vostru preasfânt și preaplin de iubire - am coborât printre voi pentru a vă instrui personal cum poate fi trăită această viață, imposibil de înțeles în alte condiții de către voi, cum de v-a putut trece prin minte faptul că nu puteți avea încredere în Mine?

22. Purhal, spune-Mi: dacă nu aș fi dorit să te ajut, cine altcineva te-ar fi putut ajuta să ieși din moarte și să cunoști viața eternă?

23. Iar ca să te pot ajuta, nu este firesc ca gândurile tale cele mai secrete să-Mi fie perfect cunoscute, pentru a-ți putea sări în ajutor ori de câte ori te amenință un pericol de moarte?

24. Spune-Mi, Purhal, merit Eu neîncrederea ta pentru acest simplu motiv?”

25. Auzind aceste cuvinte, toți cei de față au început să plângă și să se tânguiască. Adam însuși a plâns în hohote, la fel ca un copil, după care, profund mișcat de marea Mea iubire părintească, a spus:

26. „O, Tată preasfânt și preaplin de iubire, abia acum înțeleg cât de infinit de bun ești tu!

27. Cine este acela care ar putea să respingă această iubire a Ta, răspunzându-Ți cu o iubire pe măsură?

28. O, iartă-ne pe noi, cei orbi, pentru marea nedreptate pe care am comis-o față de Tine!”

29. Abedam i-a răspuns: „O, micuții Mei copilași! Liniștiți-vă și nu vă mai temeți, căci nici unul dintre voi, cei care vă aflați acum la pieptul Meu, nu va fi pierdut. Eu, care sunt însăși Viața Eternă, Mă aflu acum în mijlocul vostru, alungând orice pericol de moarte care v-ar putea afecta.

30. Chiar dacă voi mai mustra pe unii, așa cum am făcut cu Purhal, nu vă pierdeți încrederea în Mine, ci amintiți-vă în inimile voastre că cel care pedepsește cu atâta blândețe sunt Eu, Părintele vostru preaplin de iubire!

31. Copilașii Mei, urmăriți să înțelegeți pentru totdeauna acest lucru! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 7 of 29  [ 281 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 6, 7, 8 ... 27, 28, 29  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !