Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 18:40
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 2) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 7, 8, 9 ... 27, 28, 29  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 70 - Discursul lui Juribael referitor la măreția omului în calitatea sa de copil al lui Dumnezeu.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 08:38 View PostDownload Post

Capitolul 70
Discursul lui Juribael referitor la măreția omului în calitatea sa de copil al lui Dumnezeu. Viziunea lui Juribael. Cercurile din ce în ce mai mari născute din cercul unic al vieții.
(18 aprilie 1842)

1. După aceste cuvinte, Abedam l-a chemat la El pe Juribael:

2. „Juribael, a sosit rândul tău să ne spui ce ai simțit în timpul meditației”.

3. Plin de respect, Juribael a făcut câțiva pași înainte și a început să vorbească, inspirat de iubirea lui profundă pentru Mine:

4. „O, Tată sublim, mai bun decât oricare altul! Mă aflu acum în fața Ta ca un sărman vierme, purtându-Ți însă, Tată preasfânt, respectul cel mai deplin și consacrându-Ți smerenia absolută a inimii mele.

5. Iubirea Ta părintească și infinită m-a chemat de la moarte la viața liberă și perfectă, transformând viermele slab și orb din țărână într-un om liber, care poate privi întreaga infinitate, ce îi apare ca un număr infinit de sfere ce îmbracă alte sfere, alcătuind o imagine nemuritoare, și percepându-se pe sine în fiecare din aceste sfere infinite, după chipul și asemănarea Ta, o, Tată preasfânt!

6. M-ai transformat nu doar într-un om nemuritor, ci chiar mai mult. Ai transformat sărmanul vierme târându-se prin praful pământului-mamă în ceva infinit mai mult decât un om nemuritor.

7. O, cine poate cuprinde măreția iubirii Tale părintești infinite?

8. Căci Tu i-ai permis viermelui din praf, omului slab și păcătos, să Te strige pe Tine, Dumnezeul etern și preasfânt: 'Dragă Tată'!

9. O, Tată, - Tu ai făcut din noi copiii Tăi!

10. Tată preasfânt, nu doresc nimic altceva decât să Te slăvesc; să îmi consacru întreaga viață pe care mi-ai dăruit-o și întreaga putere cu care m-ai înzestrat Ție; să Te respect atât de mult încât, în fața Ta, spiritul meu să simtă nevoia să se ascundă printre cele din urmă creații ale Tale; să Te iubesc mai presus de orice. Da, aș putea să fac oricând acest lucru, Creatorul și Dumnezeul meu atotputernic!

11. Căci atâta vreme cât ai rămâne pentru mine doar un Creator infinit, un Dumnezeu atotputernic, relația dintre mine și Tine nu ar putea fi decât aceea dintre nimic și esența Ta universală și infinită, dublată de omnipotența Ființei Tale divine.

12. În schimb atunci când Te numesc: Tată', relația dintre noi se schimbă complet: inima mea devine beatifică, iar spiritul meu începe să tremure, cuprins de o intuiție cutremurătoare, iar eu trăiesc o senzație omniprezentă, aceea a iubirii pure născute din Tine, o, Tată, - o iubire pură care nu s-ar putea dărui nimănui altcuiva decât Ție!

13. Acesta este singurul lucru pe care Ți-l pot oferi, în această stare de iubire uit chiar și de adorație, de slăvirea Ta, de sacrificiile pe care Ți le datorez, în calitatea Ta de Dumnezeu atotputernic, întru cinstirea măreției Tale infinite; nimic nu mai rămâne atunci în fața mea decât Tu, Tată preasfânt, căci nu mă mai pot gândi la nimic altceva!

14. De aceea, iartă-mă, adoratul meu Tată preasfânt, pentru că nu reușesc să Te slăvesc în cuvinte așa cum ai merita, căci inima mea este plină de iubirea cea mai profundă pentru Tine și nu aș mai putea iubi vreodată pe altcineva la fel cum Te iubesc pe Tine!

15. O, Tată, din cauza iubirii excesive a inimii mele pentru Tine, limba mea nu se mai simte în stare să-Ți vorbească, rugându-se Ție sau oferindu-Ți slava pe care o merită numele Tău, căci întreaga putere de care dispun s-a concentrat în inimă, în iubirea pe care Ți-o port. De aceea, îți cer iertare anticipat, convins fiind că relatarea mea va fi destul de încâlcită.

16. Din fericire, am apucat să relatez deja până acum cea mai mare parte din ceea ce am perceput în timpul meditației, senzație pe care am păstrat-o până acum și pe care sper să nu o mai pierd niciodată. Voi mai adăuga la această senzație doar următoarea viziune pe care am avut-o:

17. Pe când mă gândeam că Tu ești Părintele nostru preasfânt, făcând din noi - în iubirea Ta infinită - copiii Tăi, în mine a apărut o lumină incredibil de strălucitoare, care m-a proiectat în sinea mea, la fel cum cineva poate privi fundul unei ape extrem de curate.

18. Această contemplare nu a durat însă prea mult, căci foarte curând mi-am descoperit inima, în interiorul acesteia se afla un inel extrem de luminos, aflat într-o continuă rotație. Mi-a trecut atunci prin minte: 'Oare care este semnificația acestui inel?'

19. De-abia mi-a trecut prin minte acest gând că inelul a și început să se dilate, la fel ca cercurile de la suprafața apei, extinzându-se mult dincolo de limitele ființei mele, până când a alcătuit un cerc aproape infinit, în centrul căruia mă aflam eu, absolut singur.

20. Nici această stare nu a durat însă foarte mult, căci în curând cercul s-a dizolvat într-un număr nesfârșit de cercuri mai mici, concentrice, care deveneau din ce în ce mai mari și mai luminoase. Iar în centrul fiecărui cerc mă aflam tot eu, devenind la rândul meu din ce în ce mai puternic și mai luminos. În profunzimile insondabile ale acestui tablou terifiant, alcătuit din nenumărate cercuri concentrice, aparent nesfârșite, am zărit o lumină uluitor de puternică și de strălucitoare. Am privit această lumină cu cea mai mare atenție, până când am devenit conștient de faptul că în centrul ei Te aflai Tu, Tată preasfânt, Lumina tuturor luminilor!

21. Iar din nenumăratele cercuri s-a auzit atunci un zumzet ușor, care s-a transformat într-o voce blândă, iar această voce era a Ta.

22. Și am înțeles acel zumzet, care s-a transformat în cuvinte.

23. Iar aceste cuvinte spuneau: 'Iată, aceasta este calea iubirii care duce către viața eternă, și implicit către Mine, Dumnezeul etern și preasfânt și Tatăl tău preaplin de iubire!'

24. După care totul s-a redus la tăcere, iar viziunea mea s-a sfârșit.

25. Aici s-a încheiat experiența pe care am trăit-o în timpul meditației.

26. O, Tată, o, mult iubitul meu Tată preasfânt, îți consacru Ție această experiență a mea și te implor să nu respingi inima mea imperfectă, revărsând - dimpotrivă - asupra mea puterea de a Te iubi din ce în ce mai mult, acum și de-a pururi! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 71 - Interpretarea dată de Abedam cel Mare viziunii lui Juribael.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 09:35 View PostDownload Post

Capitolul 71
Interpretarea dată de Abedam cel Mare viziunii lui Juribael. Secretul viu al smereniei și iubirii de Dumnezeu.
(20 aprilie 1842)

1. După aceste cuvinte, Juribael a căzut cu fața la pământ, la picioarele sfinte ale lui Abedam, manifestându-și în acest fel devoțiunea și iubirea nesfârșită față de Acesta.

2. Așa ar trebui să se așeze toți cei care îl iubesc pe Dumnezeu cu toată ardoarea, smerenia și recunoștința inimii lor: la picioarele Creatorului și Părintelui lor.

3. Tatăl s-a aplecat însă rapid și l-a ridicat pe Juribael, strângându-l la pieptul Său, pentru a respira aici viața eternă de la sursa primordială din care s-au născut toate universurile și din care își va extrage de-a pururi ființa și viața întreaga creație.

4. La acest piept preasfânt l-a strâns Tatăl preaplin de iubire pe Juribael, astfel încât până și trupul acestuia s-a umplut de iubire pentru Dumnezeu.

5. În timp ce îl ținea astfel strâns îmbrățișat în iubirea Sa părintească, eternă și infinită, Tatăl preasfânt i-a adresat lui Juribael următoarele cuvinte:

6. „Ascultă, Juribael, abia acum poți spune că trăiești cu adevărat, iar această viață nu-ți va mai putea fi luată niciodată, căci ți-am dăruit-o acum definitiv, iar tu ai acceptat-o de la Mine, Tatăl tău preasfânt, etern și preaplin de iubire.

7. Acesta este inelul etern al luminii din inima ta - viața trăită în iubirea Mea dinlăuntrul ființei tale! Căci iubirea Mea în inimile copiilor Mei este ca un cerc care crește continuu, multiplicându-se la nesfârșit. Iar aceste cercuri, născute din această multiplicare infinită, sunt legate între ele precum verigile aceluiași lanț sau precum spirele unei spirale, fiecare devenind din ce în ce mai mare și mai liberă, mai apropiată de celelalte, dar și de sursa din care s-a născut în spațiul etern și infinit. În plan spiritual, acest lucru înseamnă bucuria supremă resimțită la unison cu iubirea Mea părintească și cu grația și înțelepciunea care derivă din ea.

8. Această bucurie supremă este viața eternă și eliberarea spirituală, a căror sursă este înțelepciunea primordial-eternă născută din Mine. Orice om care va deveni un copil autentic al iubirii Mele, prin propria sa viață trăită în iubire, se va putea bucura de această fericire supremă.

9. Altfel spus, mult iubitul Meu Juribael, viziunea pe care ai avut-o ți-a arătat calea care duce către Mine, Tatăl tău preasfânt și al fraților tăi! Toți cei care vor urma această cale vor cunoaște mai devreme sau mai târziu destinația sublimă și menirea pentru care v-am creat pe toți, și nu vor mai fi nevoiți să se întrebe: 'Oare de ce?' sau 'încotro mă îndrept?', căci vor găsi în ei înșiși aceste răspunsuri, revelate de iubirea și de spiritul lor - care este un purtător al iubirii. Vor înțelege astfel semnificația sublimă a intenției Mele, iar din această înțelegere se va naște libertatea cea mai perfectă, derivată din înțelepciunea Mea infinită și eternă, care reprezintă ordinea primordială a tuturor lucrurilor.

10. Cel care nu va accepta însă să pășească pe această cale va continua să caute până la moarte fără a găsi vreodată ceea ce caută, nici o cale mai scurtă sau mai rapidă, căci aceasta este o cale a iubirii și a vieții care derivă din ea, nicidecum a încăpățânării lipsite de cea mai mică scânteie din iubirea Mea.

11. Și chiar dacă în anumite cazuri există o urmă de iubire, aceasta este o iubire furată, iar cel care o trăiește este un hoț care dă dovadă de egoismul cel mai cras cu putință.

12. Viața acestui tip de iubire este întotdeauna de scurtă durată, căci ea se auto-consumă, fiind separată de iubirea Mea părintească, și deci lipsită de suport.

13. Da, o asemenea iubire este precum o lampă cu petrol. Dacă petrolul din ea se consumă, mai poate funcționa ea dacă nu este alimentată cu o nouă cantitate de petrol?

14. Nicidecum. Odată cu terminarea petrolului se stinge și flacăra lămpii, care devine întunecoasă, rece și moartă.

15. Dacă aprinzi însă petrolul direct de la sursa sa (din pământ) și protejezi gaura prin care țâșnește pentru ca flacăra să nu fie stinsă de vânturi sau de ape, ea nu se va stinge niciodată, ci va continua să ardă, și încă din ce în ce mai glorios, căci va încălzi treptat zona din jur, lărgind gaura, prin care va țâșni o cantitate din ce în ce mai mare de petrol din sursa primordială.

16. Așadar, mult iubitul Meu Juribael, cei care își vor aprinde iubirea din inimă și își vor orienta această iubire către Mine, își vor aprinde în acest fel petrolul vieții direct la sursă, iar flacăra lor nu se va stinge niciodată, luminându-le de-a pururi viața.

17. Tu ai aprins această sursă a vieții tale direct la sursă. De aceea, bucură-te, căci în lumina ei L-ai găsit pe Tatăl, sursa primordială a oricărei lumini!

18. Să trecem acum mai departe și să ascultăm ce are de zis Oalim. Amin”.
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 72 - Viziunea lui Oalim: cele trei inimi, fiecare în interiorul celeilalte.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 09:37 View PostDownload Post

Capitolul 72
Viziunea lui Oalim: cele trei inimi, fiecare în interiorul celeilalte.
(22 aprilie 1842)

1. Abedam l-a chemat la El pe Oalim, căruia i-a adresat următoarele cuvinte: „Oalim, copilul Meu plin de recunoștință față de iubirea Tatălui tău, vino și povestește-ne ce ai trăit în timpul meditației tale. Dar vorbește fără teamă și fără timiditate, pentru ca nimic să nu rămână nespus; căci fiecare detaliu este important, deopotrivă pentru tine și pentru frații tăi. Haide, începe! Amin”.

2. Oalim a pășit în față și Mi-a mulțumit din inimă pentru marea grație de a fi fost chemat să vorbească, la fel ca frații săi, după care a început să povestească ce a experimentat în viziunea sa, de o importanță cu totul aparte pentru orice ființă umană. Iată ce a relatat el:

3. „Tată preasfânt și preaplin de iubire, de o bunătate absolută, și voi, dragii mei frați și surori, părinți, mame și copii! În marea Lui grație, Cel Preaînalt m-a chemat să vorbesc în fața Lui și a voastră, a tuturor, dar este extrem de greu să relatezi în cuvinte ceva ce nu poate exista pe pământ.

4. Nu-mi fac însă probleme, căci Cel care m-a inspirat să trăiesc această experiență lăuntrică va ști cu siguranță să îmi înzestreze limba greoaie cu agilitatea necesară pentru a exprima ceea ce în mod normal este inexprimabil, în termeni cât mai accesibili vouă, tuturor.

5. Cu adevărat, recunoștința mea față de Tine, Tată preasfânt și preaplin de iubire, nu se va stinge niciodată; căci iată, limba mea a fost deja dezlegată prin puterea Ta.

6. O, ascultați ce am de spus, dragii mei frați și surori, părinți fizici, mame și copii, și bucurați-vă alături de mine, căci Domnul, Dumnezeul nostru suprem și Tatăl preasfânt și preaplin de iubire, este bun, blând și mai răbdător decât ne-am putea imagina vreodată noi, motiv pentru care a dezlegat limba mea și așteaptă acum să afle direct din gura mea ceea ce știa deja dinainte, căci el este Cel care a trezit inima mea!

7. De vreme ce aceasta este voia Ta, voi vorbi, bucurându-mă deja în inima mea că fac ceva pe placul Tău, dragul și iubitul meu Tată!

8. Așadar, ascultați cu toții miracolul pe care l-am trăit!

9. La început mi s-a părut foarte ciudat faptul că trebuie să privesc în inima mea și m-am gândit că este imposibil să îmi plasez vreodată capul - locul în care se află cei doi ochi cu care văd în mod obișnuit - undeva la mijlocul trupului, pentru a-mi putea contempla astfel inima.

10. Pe când reflectam astfel la posibilitatea sau la imposibilitatea de a-mi orienta ochii către o parte interioară a corpului, mi-am pierdut subit vederea ochilor. Aproape simultan, în mine s-a făcut din nou lumină, și am constatat că pot privi în interiorul meu la fel cum privesc de regulă în exterior, în lumina soarelui.

11. Nu am înțeles atunci cum de este posibil acest lucru, căci nu mai experimentasem niciodată ceva asemănător. În timp ce îmi exprimam astfel uluirea, inima mea a devenit transparentă și am constatat în curând că în interiorul ei se află alte două inimi, ceea ce dădea un total de trei, la fel ca un sâmbure alcătuit din trei straturi în interiorul cojii dure și țepoase a unei castane, respectiv pielița maronie exterioară, mai grosieră, urmată de miezul propriu-zis al castanei, și în sfârșit de sămânța minusculă care reprezintă viața castanei, care va da cândva naștere unei multitudini de asemenea fructe.

12. În curând, inima exterioară s-a dezintegrat și a căzut într-un fel de hău nesfârșit, în care a sfârșit prin a fi complet distrusă. Aceasta era inima materială exterioară a corpului meu fizic.

13. Inima interioară, substanțială (*), a rămas însă, continuând să se dilate sub influența inimii din interiorul ei, extrem de luminoasă, care dorea să crească la rândul ei, așa cum crește o sămânță aruncată pe un sol fertil, care sfârșește prin a deveni în cele din urmă un copac puternic.

14. La fel s-au produs lucrurile și cu această inimă-sămânță a mea, cea mai interioară între toate. La început părea să fie o simplă inimă, dar treptat, ea s-a dilatat din ce în ce mai mult, asumându-și o formă umană, în care m-am recunoscut pe mine.

15. Văzându-l pe acest om, m-am gândit: 'Oare este acest om-inimă din interiorul meu tot o inimă?'

16. Și iată, am înțeles atunci că noul om avea la rândul lui o inimă în interiorul lui!

17. Iar această inimă semăna cu un soare, dar lumina ei era de o mie de ori mai puternică decât a soarelui nostru la amiază.

18. În timp ce contemplam această inimă solară, am descoperit subit în centrul ei o imagine minusculă, dar vie, a Ta, Tată preasfânt, - dar nu am reușit să înțeleg cum de era posibil așa ceva!

19. Pe când mă minunam astfel, m-a cuprins pe neașteptate o stare incredibilă de extaz, iar imaginea Ta vie dinlăuntrul meu mi-a spus următoarele cuvinte din interiorul inimii solare a noului om pe care l-am descoperit în mine:

20. 'Privește în sus și vei înțelege curând cum se face că locuiesc în inima ta!'

21. Mi-am orientat imediat privirea în sus și am văzut acolo, dincolo de abisul infinității, un soare de o măreție indescriptibilă, în centrul căruia Te aflai Tu, Tată preasfânt!

22. Și din Tine ieșeau nenumărate raze de o strălucire uluitoare, din care una a căzut în inima solară a noului om dinlăuntrul meu, dând astfel naștere imaginii Tale vii în mine.

23. La scurt timp, omul cel nou din inima-sămânță și-a întins brațele, încercând să pună stăpânire pe mine, adică pe omul exterior.

24. Acest lucru m-a înspăimântat, iar acest șoc m-a trezit din nou la realitate.

25. Inima materială s-a refăcut la loc din abisurile ei și s-a plasat din nou la locul ei, înconjurând cele două inimi interioare, după care lumea exterioară mi-a devenit din nou vizibilă, iar cea interioară a dispărut complet.

26. Aceasta a fost experiența pe care am trăit-o.

27. O, Tată preasfânt, îți consacru Ție această relatare cu totul imperfectă a mea, pentru ca Tu să completezi scăpările mele, conform voinței Tale preasfinte! Facă-se voia Ta! Amin”.


(_ *) N.Tr. În limbajul lui Lorber, termenii „material” și „substanțial” diferă ca semnificație, primul referindu-se la materia grosieră, iar cel de-al doilea la materia subtilă (a sufletului).
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 73 - Diversitatea infinită a individualităților spirituale. Viața în lumea spirituală.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 09:38 View PostDownload Post

Capitolul 73
Diversitatea infinită a individualităților spirituale. Viața în lumea spirituală.
(23 aprilie 1842)

1. După încheierea relatării lui Oalim, patriarhii s-au minunat foarte tare și au început să-și șoptească reciproc: „E prea greu de crezut! De data aceasta, miracolul spiritual transcende înțelegerea noastră!

2. Ai fi zis că omul este unul singur, dar iată, ce diversitate incredibilă există în interiorul lui!”

3. Abedam cel Cunoscut s-a dus chiar la Enoh și i-a spus:

4. „Ascultă, dragul meu frate Enoh, cu toată iluminarea și chemarea de care am avut parte, simt că s-a făcut întuneric în mintea mea!

5. Spune-mi, te rog, dacă tu ai înțeles ceva din ce s-a spus mai înainte, îmi vine să intru în pământ. Până acum, șase din descendenții lui Seth și-au expus viziunile, și nici una nu seamănă cu cealaltă!

6. Ce să mai înțelegem atunci din această viață spirituală și din lumea spirituală care îi corespunde?

7. Oare oamenii spirituali nu mai trăiesc unii alături de ceilalți, așa cum facem noi pe pământ?

8. Căci dacă fiecare își poartă propria sa lume lăuntrică, se pune întrebarea: va mai fi oare vreun loc, în lumea interioară a fiecăruia, pentru frații săi și se vor putea apropia aceștia de el, venind cu propriile lor lumi interioare foarte vaste?

9. Văzând că se apropie cineva, oare nu se vor retrage ei în propria lor lume interioară, la fel cum procedează melcul, care își retrage antenele și se ascunde în cochilia lui atunci când întâlnește în cale un obiect străin?

10. Crede-mă, dragă frate Enoh, toate aceste lumi interioare îmi par la fel de puțin legate între ele ca și un vulcan în acțiune cu un vas plin cu lapte prins!

11. Cu cât încerc mai mult să pun lucrurile cap la coadă, cu atât mai mare devine confuzia în care mă zbat, și implicit cu atât mai ignorant mă simt!

12. Dacă deții vreo explicație legată de aceste chestiuni pur spirituale, te rog, transmite-mi măcar o mică scânteie din lumina ta, căci nu îndrăznesc să mă apropii de Cel care este atât de ocupat cu ascultarea celor 12.

13. Deși mă simt extrem de atras de El, mi se pare totuși riscant în cazul de față! Având în vedere ignoranța mea de pomină, m-aș putea alege cu o mustrare pe cinste, și crede-mă, sentimentul pe care îl trăiești atunci când ești mustrat de El nu este tocmai o plăcere!

14. De aceea, spune-mi măcar trei cuvinte, ca să nu mai ascult orbește, fără să înțeleg nimic, ceea ce se spune acolo. Facă-se însă voia ta! Amin”.

15. Înainte însă ca Abedam cel Cunoscut să-și fi încheiat cererea, Abedam cel Mare se afla deja în fața lui, adresându-i-se lui Enoh:

16. „Spune-Mi, iubitul Meu Enoh, ce răspuns intenționezi să-i dai tizului meu la întrebarea încuietoare pe care ți-a pus-o?”

17. Enoh i-a răspuns: „Tată preasfânt, părerea mea este că dacă nu există nici un copac, vântul nu are de ce să se agațe.

18. Consider că întrebările lui Abedam sunt prea complicate, astfel încât nimeni nu le poate da un răspuns decât numai Tu, Tată preasfânt și preaplin de iubire”.

19. Abedam cel Cunoscut a căzut însă la picioarele lui Abedam cel Mare și L-a implorat:

20. „O, Tată adorat! Iartă-l pe netotul care s-a făcut de râs în fața Ta și a părinților săi, a fraților, surorilor și copiilor săi de ambele sexe. Sunt convins că am făcut o mare greșeală punând asemenea întrebări stupide.

21. Ce altceva aș fi putut însă să fac auzind asemenea relatări fabuloase, imposibil de înțeles și nemaiauzite, petrecute prin grația și bunătatea Ta infinită?”

22. Abedam cel Mare l-a calmat însă, spunându-i: „Abedam, ridică-te și liniștește-te! Evident, întrebările tale sunt nelalocul lor, fiind născute din mintea ta materială. Dar chiar și buruienile au fost create de Mine cu scopul de a vă trezi prin spinii lor atunci când alergați orbește și la întâmplare cu picioarele goale, fără să știți încotro vă îndreptați și ce așteptați de la viață.

23. Cam așa sunt și întrebările tale! De altfel, nu trebuie să crezi că ele au crescut direct pe solul tău. Eu sunt Cel care le-am plantat acolo pentru a te trezi din vechiul tău somn, în care cazi mereu, din nou și din nou, conștientizând cel puțin necesitatea ca omul interior să se trezească în tine, luminându-te și alungând noaptea din ființa ta.

24. Pentru ca să înțelegi cu adevărat cât de mare este nebunia întrebării tale, răspunde-Mi la o singură chestiune: ce crezi tu că sunt în esență lucrurile create?”

25. Abedam cel Cunoscut s-a gândit o vreme, după care a răspuns: „Ei bine, din câte ne-ai povestit chiar Tu, dragul meu Tată preasfânt, ele nu sunt altceva decât gândurile Tale fixe”.

26. Abedam cel Mare: „Ai răspuns corect. Spune-Mi acum altceva: crezi că Eu trebuie să retrag aceste gânduri, la fel cum își retrage melcul antenele, pentru a Mă putea apropia de voi, copiii Mei, pășind într-o formă vizibilă în fața voastră?”

27. De data aceasta, Abedam cel Cunoscut a rămas foarte încurcat și a preferat să păstreze tăcerea.

28. Drept urmare, Abedam cel Mare l-a întrebat din nou: „Cu toate gândurile și dorințele voastre inferioare, care alcătuiesc lumea voastră interioară, spune-Mi: în ce fel v-au împiedicat acestea să vă apropiați unii de alții? Și totuși, aceste gânduri inferioare reprezintă însăși lumea voastră spirituală actuală, căci atunci când te gândești la cineva, el se află deja alături de tine, în spirit”.

29. Smerit, Abedam cel Cunoscut a răspuns: „O, Tată preasfânt, iartă-mă pe mine, căci prostia mea depășește orice imaginație!

30. Acum totul s-a clarificat în mintea mea”. Iar Abedam cel Mare i-a spus:

31. „Atunci du-te la locul tău și ascultă cu atenție ceea ce va urma, căci în acest fel îți vei clarifica și mai mult lucrurile și nu va mai fi necesar să pui asemenea întrebări lipsite de rost.

32. La urma urmei, tocmai de aceea le-am permis celor 12 să își reveleze viziunile, pentru ca pe viitor să nu mai aveți nici un fel de îndoieli, acum și de-a pururi. Amin.

33. Încearcă să înțelegi ce ți-am spus. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 74 - Învățătura divină trebuie verificată prin mărturia spiritului din interiorul inimii umane.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 09:38 View PostDownload Post

Capitolul 74
Învățătura divină trebuie verificată prin mărturia spiritului din interiorul inimii umane.
(25 aprilie 1842)

1. După ce a primit această lecție, Abedam cel Cunoscut a rămas satisfăcut, prosternându-se în fața lui Abedam cel Mare și mulțumindu-i din toată inima, după care s-a ridicat și s-a dus la locul lui.

2. Cât despre Abedam cel Mare, acesta l-a privit din nou pe Oalim, căruia i-a spus (și implicit celorlalți patriarhi):

3. „Acum ascultă, iubitul Meu Oalim, și toată lumea să fie cât se poate de atentă la ceea ce voi spune în continuare!

4. Căci este vorba de un subiect extrem de important, pe care ar fi bine să îl înțelegeți corect în inimile voastre!

5. Deși Mă vedeți cu ochii și Mă auziți cu urechile voastre, voi nu mai aveți acum nevoie de aceste simțuri fizice pentru a Mă percepe, dar după voi vor veni mulți care vor avea nevoie de ele pentru a crede în Mine și pentru a Mă cunoaște în inimile lor.

6. Cei care vor neglija această învățătură vor uita însă de Mine și își vor confecționa zei materiali, închinându-se lor, în locul Meu. Unii dintre ei vor proceda chiar la fel ca Lameh cel din ținuturile de jos.

7. De aceea, fiți atenți și aderați la doctrina sfântă pe care am să v-o predau în continuare!

8. Dar mai întâi doresc să vă explic viziunea lui Oalim:

9. Ascultați-Mă! Tot ceea ce știe cu adevărat omul, fără să îl fi auzit direct de la Mine, așa cum este cazul vostru acum, nu poate ști decât de la strămoșii săi.

10. La fel au stat lucrurile și cu voi până la apariția Mea actuală, căci în afară de Adam și de Eva, nimeni nu M-a văzut și nu M-a auzit direct - știind tot ce știa de la Adam și Eva, precum și de la unii contemporani ai lui Abel, care Mi-au putut auzi vocea prin intermediul îngerului Meu.

11. Așa cum v-ați descurcat voi până acum, la fel vor trebui să se descurce și descendenții voștri, ascultând din gura voastră mesajul Meu, dar mai ales deschizându-și inimile în fața voastră.

12. Ce dovezi le-ați putea oferi voi copiilor voștri dacă Eu nu Mă voi arăta în formă vizibilă în fața lor, așa cum se întâmplă acum?

13. Nu veți putea face altceva decât să le repetați suficient de des că, deși exist pretutindeni, într-o formă invizibilă, în realitate sălășluiesc undeva, deasupra tuturor stelelor, la o înălțime inimaginabilă, și că voi M-ați văzut în persoană.

14. Dar vor putea oare copiii voștri să fie la fel de credibili în fața copiilor lor, de vreme ce ei nu M-au cunoscut direct, la fel ca voi?

15. Dacă le-ar spune că M-au cunoscut direct, ar fi nevoiți să roșească de rușine, iar copiii lor și-ar da curând seama că li s-a spus o minciună.

16. De aceea, ei vor trebui să apeleze în mod necesar la voi ca unici martori ai prezenței Mele, - transmițând astfel din generație în generație acest mesaj.

17. Pe măsură ce va trece timpul, aceste amintiri vor deveni din ce în ce mai îndepărtate, iar descendenții voștri vor ajunge să se îndoiască până și de existența voastră, nemaivorbind de a Mea. Ce se va alege atunci de învățătura Mea?

18. Nu vor ajunge oare acei descendenți îndepărtați să se îndoiască, în mod natural, și de ea?

19. Și ce vor face ei atunci când nimeni nu le va mai putea oferi o dovadă palpabilă și autentică a învățăturii Mele actuale?

20. Adevăr vă spun: în acele vremuri, orice om mai influent își va putea crea propriul zeu natural, venerându-l prin pasiunile sale, și sfârșind prin a-și sili frații să se închine lui și să-i aducă sacrificii.

21. Când această idolatrie se va generaliza pe pământ, umanitatea se va scufunda în cea mai cumplită noapte a pierzaniei și a morții eterne, forțându-Mă astfel să trec prin foc și sabie întreaga lume, pentru a o întări în acest fel, făcând-o receptivă pentru un alt tip de judecată. Din miile de oameni existenți la acea vreme, abia dacă se va găsi câte unul care să poată fi mântuit. Cu alte cuvinte, cei mai mulți dintre ei nu vor cunoaște libertatea individuală, căci templul lor va fi 'materia'.

22. Cred că ați înțeles acum că transmisia unei învățături din gură în gură, și chiar și aceea de la inimă la inimă, nu poate fi de mare folos dacă nu poate fi verificată în mod eficient prin intermediul martorului interior.

23. Da, adevăr vă spun: oricât de bună, de frumoasă și de corectă ar fi o învățătură, ea devine inutilă dacă depinde exclusiv de credință, al cărei fundament nu rezidă decât în tradiția străveche și al cărei unic martor al autenticității sale este inima oarbă.

24. Voi înșivă ați devenit incredibil de slabi, deși învățătorii voștri primordiali sunt încă în viață. Ce credeți că se va întâmpla atunci cu descendenții voștri, care se vor lupta orbește unii cu alții, punând la îndoială însăși existența voastră?

25. De aceea, vă repet: nici o învățătură nu poate fi de folos dacă esența ei nu poate fi realizată prin mărturia Mea vie din inima omului!

26. Oalim reprezintă un asemenea exemplu viu al acestei mărturii. În acest fel va trebui să predați învățătura referitoare la numele Meu și la natura Mea plină de iubire, de grație și de sfințenie, atunci când le veți vorbi copiilor voștri despre Mine. Nu vă limitați așadar numai la predarea verbală a învățăturii, ci aveți mare grijă să deveniți un model viu pentru ei, exemplificând această învățătură prin comportamentul vostru exemplar. Aceasta este singura manieră în care vă puteți asigura că toți cei care acceptă cu inima curată această învățătură vor descoperi în curând în inimile lor martorul viu și sfânt pe care l-a văzut Oalim, cu lumina sa orbitoare, singurul capabil să depună mărturie pentru autenticitatea deplină a Cuvântului Meu, transmis lor prin intermediul vostru. (N.Tr. A se compara cu Ioan 7; 17.)

27. Oalim a descoperit în cea de-a treia sa inimă, cea mai interioară, după ce aceasta s-a structurat într-o formă umană, o altă inimă solară, în interiorul căreia Mă aflam Eu, la fel cum voi puteți percepe imaginea sublimă a soarelui reflectată în fiecare picătură de apă. Iar această imagine a Mea i-a vorbit, la fel cum Eu vă vorbesc acum vouă, iar cuvintele sale i-au demonstrat că Eu sunt și voi rămâne de-a pururi Tatăl preasfânt și etern, stăpân peste divinitatea Mea sacră, sublimă și infinită.

28. Omul interior al lui Oalim a reușit să se unească aproape complet cu omul său substanțial exterior (n.n. cu sufletul său), și parțial chiar cu omul material, cel pe care îl vedeți în fața voastră. Pentru ca fuziunea să fi fost completă, Oalim ar fi trebuit să atingă un nivel de maturitate pe care nu îl are încă.

29. Nu veți cunoaște nici voi acest proces încă, decât mai târziu, când veți atinge o maturitate perfectă, dar atunci veți trăi această fuziune de-a pururi.

30. De aceea, acționați și învățați-vă descendenții în consecință, transmițându-le mărturia voastră privind autenticitatea învățăturii Mele actuale, iar această mărturie va fi răsplata lor veșnică pentru integrarea acestor cuvinte în inimile lor.

31. Toți cei care vor descoperi această mărturie în inimile lor vor fi deja beneficiarii vieții Mele eterne, care nu le va mai fi luată vreodată, în întreaga eternitate.

32. Iată deci care a fost semnificația viziunii lui Oalim. Lucrurile pe care nu le-ați înțeles încă vă vor fi revelate odată cu explicarea viziunilor celor care vor urma. De aceea, haideți să-l ascultăm acum pe Thuarim! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 75 - Viziunea lui Thuarim: testul focului iubirii.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 09:38 View PostDownload Post

Capitolul 75
Viziunea lui Thuarim: testul focului iubirii.
(26 aprilie 1842)

1. După care Abedam cel Mare l-a chemat la El pe Thuarim și i-a spus: „Thuarim, a sosit rândul tău să fii chemat. Cred că nu trebuie să-ți spun mai multe. De aceea, începe să vorbești, fără teamă și fără timiditate. Amin”.

2. Ezitând, Thuarim a pășit către Abedam, i-a mulțumit cu toată ardoarea inimii sale și a început să-și relateze viziunea avută înaintea Mea și a patriarhilor.

3. Iată care a fost această viziune:

4. „O, Tată preasfânt, plin de iubire și de compasiune, a fost o grea încercare pentru mine, sărman păcătos orb în fața Ta, o, Iehova!

5. Tu știi foarte bine cât de tare m-am temut în acele momente, dar patriarhii nu știu. De aceea, voi relata cu credință - conform voinței Tale sfinte - tortura insuportabilă pe care am trăit-o în acele clipe, care mi s-au părut interminabile, ca și cum eternitățile m-ar fi ținut captiv în palma lor.

6. Iată teribila stare pe care am trăit-o. M-am întrebat mai întâi, într-o stare de confuzie deplină: 'Ce înseamnă să privești în interior? Sună cam stupid. Cred că nu ne-ai înzestrat întâmplător cu ochi, de vreme ce Tu ești Creatorul nostru!

7. Până acum, toată lumea s-a folosit de acești ochi privind în exterior. Cum le-aș putea schimba atunci direcția - lucru care mi se pare imposibil -, contemplându-mă din interior, pentru a afla astfel cum arată trupul meu pe dinăuntru?'

8. Am încercat apoi din răsputeri să-mi întorc privirile în toate direcțiile, până când din ochi au izbucnit literalmente flăcări aprige, ca niște sfere de foc, lucru care m-a înspăimântat de moarte. Altminteri, nu s-a schimbat nimic, căci deși mi-am păstrat apoi privirile liniștite, nu vedeam decât ceea ce se afla în jurul meu.

9. Mi-am privit de pildă frații, dar nu am reușit să observ nimic deosebit pe fețele lor.

10. Văzând că nu se întâmplă nimic, am început să mă îndoiesc, gândindu-mă furios: 'Cu siguranță, acesta nu este decât un test pentru intelectul meu!

11. Dar eu nu sunt un prost, așa cum le-ar plăcea unora să creadă!

12. De aceea, fiind în mod evident cel mai inteligent om de pe aici, am să renunț primul, lăsându-i pe ceilalți să se bucure de nebunia lor, dacă le face plăcere acest lucru. Cât despre mine, am de gând să rămân la vechea ordine, pe care o cunosc foarte bine.

13. Să privească în interior cine poate. Eu îmi voi folosi în continuare ochii în scopul pentru care m-a înzestrat Creatorul cu ei'.

14. Și astfel, mânia mea a dispărut, iar eu mi-am redobândit liniștea.

15. Această stare de aparentă pace nu a durat însă prea mult, căci pământul de sub picioarele mele a devenit în curând la fel de moale ca nisipul sau ca zăpada proaspăt căzută, iar eu m-am scufundat în el. Înainte să-mi dau seama ce se petrece, m-am trezit îngropat în măruntaiele pământului!

16. Întunericul era deplin, iar spațiul în care mă aflam era atât de strâmt încât aproape că nu puteam respira.

17. Chiar și în această stare catastrofală în care mă aflam, m-am gândit imediat la Tine, Tată preasfânt, și Ți-am invocat ajutorul și grația.

18. Se pare însă că rugăciunile mele s-au pierdut undeva, prin nisip, căci în loc să fiu salvat, am continuat să mă scufund tot mai tare, într-un hău fără fund. Într-o disperare totală, am simțit atunci un miros insuportabil, cu mult mai pestilențial decât tot ce au experimentat vreodată nările mele pe pământ!

19. Apoi, subit, nisipul în care mă scufundam s-a terminat. Fericit, m-am gândit: 'Cu siguranță, aceasta este salvarea mea'.

20. Cât de cumplit aveau să-mi fie însă înșelate aceste așteptări optimiste!

21. Căci abia acum a început adevărata suferință, pe care nu o voi putea descrie niciodată pe deplin, neexistând cuvinte potrivite pentru acest lucru!

22. Tot ce pot spune este că deși nisipul s-a terminat, am continuat să mă scufund într-un fel de mâl arzător, care devenea din ce în ce mai fierbinte pe măsură ce mă scufundam în el, mirosind din ce în ce mai cumplit.

23. O, Tată preasfânt! Dacă ai ști cât de mare a fost anxietatea și nefericirea mea când mi-am dat seama că nici noroiul urât mirositor nu are fund, transformându-se treptat într-o cenușă incandescentă, de un roșu aprins, care a devenit apoi un haos încins, de un alb strălucitor, la fel ca substanța pe care o aruncă afară vulcanii activi. O, limbii mele îi este imposibil să descrie groaza care m-a cuprins atunci!

24. Această masă lichidă și încinsă mi-a provocat durerea cea mai îngrozitoare cu putință, absolut insuportabilă, care nu a făcut decât să îmi sporească suferința psihică pe care o simțeam deja, căci în mod paradoxal, acest foc etern nu reușea să mă consume, nedorind sau fiind incapabil să îmi ardă măcar un fir de păr.

25. În acest moment nu am mai reușit să mă rog, căci întreaga mea ființă a devenit un blestem continuu la adresa cauzei care a stat la baza acestei existențe mizerabile.

26. Am constatat însă că cu cât mânia mea se aprindea mai tare, cu atât mai adânc mă scufundam în marea încinsă de foc.

27. Când experiența a trecut dincolo de limitele ultime ale suportabilității, am strigat către Tine, din străfundurile disperării pe care o simțeam:

28. 'Dumnezeule absurd, teribil și crud! Dacă exiști pe undeva, distruge-mă, căci pentru această existență nu Te pot nici măcar blestema, ce să mai vorbim de mulțumiri!

29. Dumnezeu mizerabil, demn de întregul meu dispreț! Ce fel de satisfacție perversă îți poate da faptul că m-ai creat pentru a suferi atât de mult în chinurile inventate de Tine?'

30. Și iată, pe când îmi strigam astfel blestemele teribile, am auzit subit un mare tunet, care mi-a spus pe nume și mi-a vorbit:

31. 'Om nefericit și neajutorat! De ce Mă blestemi pe Mine, Tatăl tău?

32. Iată, te procreez acum în focul iubirii Mele infinite, ca o ființă veșnic nemuritoare, care va fi cândva întru totul asemănătoare Mie, și te susțin cu mâna Mea părintească, pentru ca nici un fir de păr de pe capul tău să nu poată fi distrus. Ți-am dat un mic test al focului iubirii, care în termeni tereștri nu durează mai mult de trei clipe, iar tu proferezi deja cele mai cumplite blesteme la adresa Mea! Ce să Mă fac cu tine?'

33. Am răspuns: Tată preasfânt, distruge-mă, căci nu mai sunt demn de existență, de vreme ce Te-am blestemat!'

34. Subit, marea de foc s-a transformat într-o lumină blândă, iar eu am auzit din nou Vocea vorbindu-mi:

35. 'Ascultă, Eu, Tatăl tău, nu te blestem și sunt chiar dispus să uit ce Mi-ai făcut; căci ceea ce ai văzut a fost doar o analogie a relației tale cu Mine pe pământ. Recunoaște-Mă pe Mine, Tatăl tău, și retrage-te din nisipurile mișcătoare ale vieții tale pământești, din noroiul înțelepciunii tale terestre și din focul malefic în care te complaci, îndreaptă-te către realitatea eternă, către focul purificator al iubirii Mele părintești, și prin intermediul acesteia, către lumina pură a vieții eterne, trăită la unison cu Mine!

36. Aceasta este menirea pe care o ai; și acum, revino pe pământ, unde continui să te aștept! Amin”.

37. După care m-am trezit din nou aici.

38. O, Tată preasfânt, mă aflu din nou aici, - dar nu știu încă în ce poziție mă găsesc în fața Ta!

39. O, dacă ar fi posibil să îmi ierți imensa ofensă pe care Ți-am adus-o, aș fi dispus să suport cu stoicism focul iubirii tale încă o mie de ani!

40. O, iartă-mă, iartă-mă pe mine, cel mai mare dintre păcătoși! - Nici nu știu de ce mă mai rog Ție, căci sunt conștient că nu voi mai fi demn de Tine în întreaga eternitate!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 76 - Interpretarea teribilei viziuni a lui Thuarim: marele conflict dintre intelect și inimă.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 09:38 View PostDownload Post

Capitolul 76
Interpretarea teribilei viziuni a lui Thuarim: marele conflict dintre intelect și inimă.
(28 aprilie 1842)

1. Când Thuarim și-a încheiat relatarea și a început să plângă cu lacrimi fierbinți de căință pentru aparentul lui păcat major în fața Mea, Abedam cel Mare l-a prins de mână și i-a spus:

2. „Ascultă și încearcă să înțelegi, dragul Meu Thuarim. Felul în care ai procedat în viziunea ta reprezintă un păcat la fel de insignifiant ca și pagubele provocate de o piatră care cade la vale din vârful unui munte.

3. Liniștește-te, căci viziunea ta are o cu totul altă semnificație, iar cuvintele pe care le-ai auzit nu se refereau exclusiv la tine, având o semnificație universală.

4. Tu ai fost chemat de Mine cu unicul scop de a fi martorul Meu, trăind această experiență în plan spiritual, nicidecum cu scopul de a te provoca să comiți o ofensă în fața Mea.

5. Pentru ca viziunea ta să le fie însă cu adevărat de folos urmașilor voștri, ascultați cu toții interpretarea ei!

6. Tentativa ta inițială de a privi cu ochi fizici în interiorul ființei tale a reprezentat efortul stupid al intelectului lumesc care încearcă să pătrundă chestiunile spirituale, deși el a fost conceput exclusiv pentru a opera cu concepte materiale, nefiind decât un organ receptor al sufletului, care îi folosește acestuia pentru a înțelege lumea exterioară.

7. Cum ar putea el să privească și să înțeleagă vreodată planurile spirituale, pătrunzându-le esența?

8. Cercurile de foc care ți-au silit ochii să privească în toate direcțiile simbolizează scânteile intelectului lumesc. Ele îi folosesc la fel de puțin înțelepciunii spirituale pe cât le-au ajutat cercurile de foc ochilor tăi fizici. Altfel spus, înțelepciunea spirituală nu va deveni nici mai ascuțită, nici mai sănătoasă decât ochii fizici supuși unor asemenea tensiuni inutile.

9. Acesta a fost începutul viziunii tale, care nu a avut nimic de-a face încă cu starea ta interioară, ci exclusiv cu lumea exterioară, căreia îi dăruiesc acum un profet în persoana ta, pentru a experimenta ceea ce ai experimentat tu.

10. Ai început prin a te înfuria atunci când ți-am spus că îți contempli universul interior, după care ai făcut acele tentative inutile.

11. Această mânie a devenit curând nenaturală, copleșindu-te pentru a-ți indica orgoliul intelectului lumesc care nu acceptă să devină vreodată captivul adevărului, dorind să își păstreze libertatea deplină, un conducător autonom, chiar dacă îi lipsește complet lumina, imaginându-și că nu-și poate găsi fericirea decât dacă toată lumea îi omagiază prostia și nu-și poate găsi liniștea decât dacă își ironizează frații cu superioritatea sa stupidă.

12. Această stare nu a avut însă nici o legătură cu tine, care ești fără de păcat în fața Mea. M-am folosit de tine doar ca un profet în fața acestei lumi.

13. Aceasta a fost semnificația viziunii tale până în momentul în care ai început să te scufunzi în nisip. Ce ar putea simboliza această scufundare în întunericul nisipului moale, care părea să nu aibă sfârșit și care ți-a provocat probleme respiratorii, când ai cerut ajutor, dar nu ai primit nici unul?

14. Iată care este explicația acestei stări:

15. Nisipul simbolizează cunoașterea care începe să sufoce pe deplin inima sufletului, care cade pradă celor mai cumplite confuzii și temeri, din cauza presiunilor la care este supusă și întunericului în care o ține captivă intelectul.

16. În acest moment, inima începe o luptă cu slabele sale puteri, și scuipând nisipul afară din gură, își creează un mic spațiu în care să poată respira, rugându-se cu ardoare pentru a fi salvată.

17. Dar intelectul lumesc, încă foarte puternic, nu renunță cu una cu două la drepturile sale și sufocă inima din ce în ce mai puternic cu nisipul său.

18. Inima devine astfel nerăbdătoare și începe să dispere. Realizând că nu poate câștiga cu adevărat lupta împotriva ei, intelectul îi permite să se scufunde în noroiul fierbinte al dorințelor pe care i le-a cultivat încă cu mult timp în urmă.

19. Abia atunci realizează inima tot răul pe care i l-a făcut intelectul, căruia i-a permis prea multă vreme să-și facă de cap.

20. De aceea, ea începe să se revolte împotriva intelectului amăgitor și se înfurie din nou. Adu-ți aminte de haosul încins!

21. Fiind un moment extrem de amar, atât pentru inimă cât și pentru intelectul lumesc, inima cade pradă celei mai cumplite furii, fiind golită acum de orice lumină. La fel de tare se înfurie și intelectul, căci fără inimă se simte golit de orice căldură și de combustibilul de care are nevoie pentru lumina sa.

22. Acesta a fost momentul în care te-ai răzvrătit împotriva Mea în inima ta, și când M-ai blestemat cu intelectul tău.

23. Adevăr îți spun însă: Eu nu consider niciodată lucrările intelectului ca fiind izvorâte din inimă.

24. De aceea, am turnat atunci peste inima ta balsamul vindecător al iubirii Mele, pentru ca ea să se vindece și să se întoarcă la Mine pentru viața eternă, lucru pe care ți l-a indicat cu claritate vocea interioară.

25. Toate acestea nu au însă legătură cu tine, căci nu am dorit altceva decât să fac din tine profetul Meu pentru a depune mărturie împotriva lumii exterioare și a înțelepciunii acesteia. De aceea, liniștește-te și nu te mai teme, căci ți-am oferit această experiență pentru a depune de-a pururi mărturie împotriva prostiei acestei lumi! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 77 - Cum poate fi descoperit cuvântul cel viu. Parabola fecioarei și a pețitorului ei.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 09:39 View PostDownload Post

Capitolul 77
Cum poate fi descoperit cuvântul cel viu. Parabola fecioarei și a pețitorului ei.
(30 aprilie 1842)

1. După aceste asigurări primite de la Abedam, inima lui Thuarim s-a liniștit și s-a umplut de fericire, iar el nu a mai dorit să-i dea drumul la mână.

2. Văzând această scenă plină de afecțiune, Abedam i-a spus cu blândețe: „Thuarim, M-ai apucat cu putere în inima ta, inclusiv cu mâinile tale. De aceea, te numesc din nou pro-fetul Meu, dar într-o altă manieră de data aceasta.

3. Căci adevăr vă spun vouă, tuturor, cel care nu Mă va apuca cu aceeași putere ca și Thuarim, nu va putea percepe sunetul vocii Mele în inima sa!

4. Iar cel care nu a perceput această voce cel puțin o dată în timpul acestei vieți teres-tre asemănătoare unui vis, nu a început încă să trăiască cu adevărat, oscilând între viață și moarte.

5. Iubirea ta actuală pentru Mine este singura iubire adevărată. De aceea, iubirea celui care nu M-a apucat la fel de strâns cu inima sa precum Thuarim, aici de față, dar și cu mâinile sale, prin intermediul lucrărilor sale de iubire pentru frații și surorile sale, lucrări care îmi vor fi întotdeauna pe plac, - este precum un fruct necopt care poate fi smuls cu ușurință din pomul vieții de orice vânticel înainte de a se coace, pierzându-și astfel germenul vieții interioare.

6. În schimb, cel care manifestă o iubire activă este precum un fruct matur și pregătit pentru viața eternă, căci el a descoperit cu adevărat menirea vie pentru care l-am creat, care este Cuvântul Meu etern și viu. Acest Cuvânt este germenul vieții eterne dinlăuntrul lui.

7. Să spunem că cineva și-a ales o fecioară, dorind ca aceasta să-i devină soție. El o iubește în secret în inima sa, zâmbindu-i din când în când, dar ezitând să o ia vreodată de mâ-nă. Spuneți-Mi: va putea crede vreodată fecioara că acesta o iubește cu adevărat?

8. O, adevăr vă spun: ea nu va crede acest lucru, spunându-i: 'Dacă m-ai iubi cu ade-vărat, nu ți-ai ține mâinile la spate atunci când te afli lângă mine, ci m-ai îmbrățișa cu ambele mâini.

9. Știu foarte bine că sentimentele tale sunt călduțe și nu eziți să le flatezi - la fel ca pe mine - și pe alte câteva fete, în funcție de capriciile tale și de indiferența iubirii tale. De aceea, ține-te departe de mine, căci inima mea nu te-a recunoscut niciodată!'

10. Aceasta ar fi judecata fecioarei - întru totul corectă - adresată pețitorului cu senti-mente călduțe! Și vă mai spun: atunci când, după moartea corpului fizic, vă veți întoarce în marele regat al spiritului, Eu vă voi judeca pe voi și iubirea voastră pentru Mine la fel cum a procedat fecioara din parabola noastră cu pețitorul ei călduț. Puteți fi convinși de acest lucru.

11. Adevăr vă spun: dacă un alt pețitor va veni la fecioara noastră, va alerga către ea cu brațele deschise, îmbrățișând-o strâns și sărutând-o pe frunte, după care îi va spune cu vo-cea tremurând de iubire:

12. 'Mult adorata mea! Ce ai vrea să fac pentru a-ți dovedi imensa mea iubire pentru tine?'

13. Ce credeți că va face fecioara noastră, - chiar dacă până atunci ea nu s-a gândit niciodată la el? Credeți că îl va respinge și pe acesta, la fel ca pe cel de dinainte?

14. Nicidecum! Vă asigur că ea se va agăța de el cu toată iubirea și căldura inimii sa-le.

15. Exact la fel voi proceda și Eu.

16. Îi voi răspunde celui care Mă va îmbrățișa în inima lui și cu brațele sale prin îm-brățișarea iubirii Mele și nu îl voi mai respinge niciodată, în eternitate.

17. În schimb, cel care va proceda la fel ca pețitorul din parabolă nu se va apropia de Mine nici măcar cu lățimea unui fir de păr!

18. Așadar, dragul Meu Thuarim, ai devenit acum un nou profet al Meu, depunând de-a pururi mărturie privind natura adevăratei iubiri a celui care dorește să se apropie de Mine pe această cale.

19. Orice om care va proceda la fel ca tine, în spirit și adevăr, se va afla instantaneu acolo unde te afli tu acum, putând depune oricând mărturie profetică privind acest adevăr.

20. El va descoperi astfel în sine menirea profundă pentru care l-am creat pe om.

21. Iar această convingere interioară nu este altceva decât viața eternă născută din Mi-ne și trăită întru Mine.

22. Tu ai cunoscut deja această convingere și poți depune oricând mărturie exterioară pentru ea. De aceea, marea ta misiune s-a încheiat.

23. Mai există însă multe lucruri ascunse care urmează să vă fie revelate. De aceea, haideți să-l ascultăm împreună pe Rudomin, pentru a vedea ce a perceput acesta în timpul meditației. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 78 - Viziunea uriașului Rudomin. Semnificația omului ca și copil al lui Dumnezeu.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 09:39 View PostDownload Post

Capitolul 78
Viziunea uriașului Rudomin. Semnificația omului ca și copil al lui Dumnezeu.
(2 mai 1842)

1. După aceste cuvinte, Abedam s-a despărțit de Thuarim, dar numai în plan fizic, nu și spiritual. Deși în continuare copleșit de iubirea și starea sa de recunoștință, Thuarim a fost nevoit să-i dea drumul la mână, fără să renunțe însă la fuziunea din inima sa cu Acesta. În această stare de spirit, el s-a dat înapoi câțiva pași, mergând cu spatele, la fel ca și Sehel, pentru a nu-L pierde din priviri pe Cel pe care L-a recunoscut definitiv ca fiind Tatăl preasfânt și preaplin de iubire.

2. Când Thuarim a ajuns înapoi printre frații săi, Abedam l-a convocat la El pe Rudomin, spunându-i: „Rudomin, vino și depune și tu mărturie în fața noastră. Amin”.

3. Uriașul Rudomin s-a grăbit să iasă în fața fraților săi, rămânând în centru ca un stâlp al bolții cerești, încremenit în smerenia, iubirea și respectul său față de Abedam cel Mare.

4. Cu toată smerenia sa, atitudinea lui exprima din plin o stare de mare demnitate și pace interioară, care nu se putea exprima într-un asemenea grad decât în Rudomin, a cărui statură uriașă o depășea cu mult pe cea a fraților săi, inclusiv a lui Adam, căci avea o înălțime de 16 șchioape și un trup enorm, dar puternic și bine structurat din punct de vedere muscular.

5. Văzând că uriașul ezită prea mult să ia cuvântul, din ce în ce mai speriat și mai respectuos în fața Celui din fața sa, Abedam i-a adresat o privire prietenoasă și l-a întrebat:

6. „Rudomin, de ce eziți în fața Mea, care sunt Tatăl și Dumnezeul tău?

7. Ce anume îți ține inima captivă și limba legată?

8. Renunță la chestiunile secundare care te preocupă, deschideți inima și vorbește! Amin”.

9. Aceste cuvinte încurajatoare au pătruns ca un balsam eteric al vieții în ființa lui Rudomin, inima sa s-a eliberat de anxietate, iar limba sa a devenit mai ușoară ca un fulg. El a început să vorbească cu vocea sa de tunet, atât de puternică încât ecourile sale puteau fi auzite reverberate de pereții munților din apropiere, înainte de a dispărea cu totul.

10. Iată relatarea lui: „Dumnezeule, Tată, Tu, iubire eternă și pură, mai sfântă decât orice altceva! Cine Te-ar putea iubi și slăvi atât cât meriți, în deplin acord cu maiestuozitatea Ta perfectă? Căci mari și minunate sunt darurile Tale pentru noi, o, Tată preasfânt!

11. Ce înseamnă omul, în nimicnicia lui desăvârșită, în fața Ta, Dumnezeule atotputernic și etern, pentru a-ți aminti de el, lăsându-l să se bucure atât de plenar de revărsarea grației tale infinite, a iubirii și compasiunii Tale absolute?

12. Abia acum îmi dau seama cu toată claritatea că Tu, Dumnezeul meu, ești un adevărat Părinte, iar noi suntem copiii Tăi, căci ce altă relație ar putea exista între noi și Tine, de vreme ce noi ne-am născut prin voința Ta sfântă, prin iubirea Ta nesfârșită?

13. Da, da, Tu ești cu adevărat Tatăl nostru preasfânt, iar noi suntem într-adevăr copiii Tăi, beneficiari ai măreției Tale nesfârșite, sublime și atotputernice, deși suntem în sine mărunți și insignifianți, căci nimic nu ne aparține cu adevărat nouă, de vreme ce Tu ai fost cel care ne-a creat din iubirea Ta infinită și eternă.

14. Dacă ne lași pe cont propriu, noi nu mai însemnăm nimic. În inima Ta părintească devenim însă mari, nesfârșit de mari, și incredibil de puternici, astfel încât lumile și universurile dispar la cea mai ușoară respirație a noastră la fel ca un fir de praf dus de un vânticel blând.

15. Cu adevărat, nu aș fi îndrăznit să afirm așa ceva dacă nu aș fi perceput aceste lucruri în viziunea pe care am trăit-o!

16. Am trăit cu putere acest adevăr, prin grația Tatălui ceresc, și de aceea îndrăznesc să-l rostesc acum cu glas tare.

17. La scurt timp după ce am primit sarcina sacră de a-mi contempla universul interior, pământul și întreaga boltă cerească au dispărut din fața ochilor mei, și m-am trezit plutind de unul singur în mijlocul spațiilor infinite. Multă vreme, ochii mei au privit în gol profunzimile acestor spații, fără a vedea nimic, nici măcar un fir de praf, căci întreaga creație dispăruse în vreun abis al infinității.

18. Eram singur și pluteam fără nici un suport, fără vreun glob pământesc de care să mă agăț, prin spațiile infinite și eterne.

19. Subit, prin minte mi-a trecut un gând măreț, iar acest gând mi-a vorbit în cuvinte sacre, după cum urmează:

20. 'Șterge cu degetul mic de la o mână degetul mic de la unul din picioarele tale, și vei găsi un fir de praf; examinează acest fir!'

21. Am făcut așa cum mi-a vorbit cuvântul. Spre marea mea uimire, firul de praf a început curând să se dilate, dizolvându-mi întregul deget într-un mare număr de atomi materiali. Și fiecare din acest atom a continuat să crească, transformându-se în Sori, luni și universuri întregi, care au țâșnit din mâna mea în spațiile infinite, populându-le cu nenumărate ființe.

22. M-am cutremurat până în adâncurile ființei mele în fața propriei mele măreții și m-am gândit: 'Cum, toate acestea s-au născut din degetul meu, fără ca eu să le fi perceput vreodată?'

23. Am auzit atunci o altă voce în interiorul meu, spunându-mi: 'Credeai cumva că fiii lui Dumnezeu nu sunt decât niște musculițe care se târăsc pe pământ?

24. Privește-ți propria măreție și compar-o cu firul de praf din fața ta! Vei înțelege astfel cine ești și cât de mult depind lucrurile de degetul tău mic!'

25. Am simțit atunci cum mă înalț. Toate lumile pluteau ca niște fire ușoare de praf prin fața ochilor mei uluiți. La scurt timp, din mine s-a născut o lumină atotputernică, ce a umplut întregul spațiu.

26. Abia în această lumină am recunoscut în sfârșit măreția copiilor lui Dumnezeu, cu care nimic din întreaga creație nu poate fi comparat. Am înțeles astfel de ce a venit la noi Tatăl preasfânt, pentru a ne învăța personal calea care duce către infinitate.

27. Asta este tot ce am văzut și tot ce am simțit.

28. În rest, nu a mai fost nimic. Îți consacru Ție, Tată și Dumnezeul meu, toată iubirea, recunoștința și slava mea, acum și de-a pururi! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 79 - Educația secreta primită de Rudomin pentru a putea deveni profet. Măreția spiritului uman.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 09:39 View PostDownload Post

Capitolul 79
Educația secreta primită de Rudomin pentru a putea deveni profet. Măreția spiritului uman.
(3 mai 1842)

1. După această relatare a lui Rudomin, urmând un impuls interior, Enoh L-a întrebat în secret pe Abedam:

2. „O, dragul meu Părinte Abedam, Rudomin a proclamat cu voce tare măreția omu-lui, așa cum a perceput-o el în interiorul său, dar nu crezi că a exagerat puțin?

3. Ar fi bine ca el să păstreze limitele adevărului, știut fiind că în trecut nu prea a excelat în această privință, exagerând de multe ori ceea ce povestea.

4. De câte ori nu a făcut din țânțar armăsar, ba chiar un elefant sau un mamut, motiv pentru care mulți dintre frații și surorile sale nu se puteau înțelege cu el, căci vocea lui extrem de puternică îi reducea imediat la tăcere, lucru care în timp m-a forțat pe mine - tatăl lui - să îi cer să își ia posesiunile și să plece în exil în ținutul de la răsărit.

5. M-a ascultat, căci și-a dat seama că sunt foarte preocupat de menținerea liniștii și păcii în gospodăria mea. Și-a luat și o soție, dar nu a reușit să procreeze mai mult de trei copii în 80 de ani.

6. Pe scurt, este un om oarecum particular, pe care întâmplător îl cunosc bine, căci sunt părintele lui. Acesta este motivul pentru care mă cam îndoiesc de adevărul discursului lui rostit cu o voce atât de puternică și pentru care am îndrăznit să pășesc în fața Ta, dragă Tată, lucru neobișnuit pentru mine, pentru a-ți cere iertare în cazul în care acest fiu al meu a comis o ofensă înaintea Ta”.

7. Auzind cuvintele lui Enoh, Abedam s-a întors către el și i-a spus: „Mult iubitul Meu Enoh, ascultă, atâta vreme cât nu ți-ai făcut probleme în legătură cu lumea exterioară, ci cu Mine, preocuparea ta a fost justă, căci s-a născut din iubirea ta pentru Mine. În ceea ce privește grija ta legată de neadevărurile ocazionale rostite de fiul tău, te asigur însă că ea nu-și avea locul.

8. Te asigur că Eu am fost instructorul său încă de la naștere, conducându-l personal și ajutându-l să devină cel care se află acum în fața noastră.

9. Evident, ai contribuit și tu cu educația dată în numele Meu, dar te asigur, Enoh, fiul Meu adorat mai presus de oricine, că educația oferită în secret de Mine - fără știrea ta, și chiar a lui - a fost mai bună ca a ta.

10. Datorită acestei educații, el se află acum aici oferind o mărturie concretă în fața voastră că nu a ieșit din școala Mea cu mâinile goale.

11. De aceea, nu-ți mai fă asemenea probleme. Ascultă, Eu nu transform niciodată mincinoșii în predicatori ai adevărului Meu în fața maselor, și nu îi chem cu vocea Mea eter-nă, a iubirii și adevărului, decât pe aceia care au - la fel ca și tine, iubitul Meu Enoh - o inimă dintre cele mai pure.

12. De vreme ce l-am chemat pe fiul tău, poți să-ți iei liniștit gândul de la ideea că s-a comis vreo greșeală; căci tot ce s-a întâmplat a fost lucrarea Mea. Înțelegi ce îți spun, dragul Meu Enoh?

13. Ascultați, voi toți! I-am dăruit lui Rudomin o măreție deosebită, inclusiv în plan fizic; în strictă conformitate cu școala Mea, el a susținut întotdeauna în fața voastră că omul înseamnă mult mai mult decât un vierme care se târăște prin praful pământului.

14. Vocea lui puternică, primită la aceeași școală, v-a demonstrat - mai întâi de toate - că puterea din piept este mult mai mare decât cea din interiorul capului, în al doilea rând, ea v-a dat măsura exactă a măreției iubirii prin comparație cu intelectul, în al treilea rând, el v-a demonstrat în numele școlii Mele, prin puterea vocii lui - în fața căreia frații și surorile sale trebuiau să păstreze tăcerea - că mintea, cu toate simțurile și calculele sale, trebuie să se supună în fața inimii ori de câte ori aceasta din urmă se dovedește în mod evident un învățător mai bun. - Ai înțeles acum, mult iubitul Meu Enoh?

15. Grație școlii Mele, el obișnuia să facă dintr-un fir de nisip o întreagă lume (*1), la fel cum în viziunea pe care a trăit-o a făcut dintr-un fir de praf o întreagă creație. În felul său particular, el v-a învățat ce este natura umană și faptul că divinitatea omului sălășluiește în inima sa, grație căreia poate face lucrări minunate, infinit mai mari decât simpla contemplare a unei creații, pentru a ajunge apoi la concluzia: 'Da, este o operă minunată!', uitând apoi de sentimentele sublime pe care le-a trăit până atunci.

16. Adevăr vă spun vouă, tuturor: cu toții ar trebui să faceți din țânțar armăsari, elefanți și mamuți, - căci inima nu este mai mare decât un țânțar, dar poate realiza lucruri infinit mai mari decât ea, reducându-le în schimb pe altele, precum intelectul - care la voi este mai mare decât munții -, la dimensiunile unui țânțar. Dacă ați proceda în acest fel, ați putea înțelege multe alte lucruri predate la școala Mea, pe care Rudomin a urmat-o.

17. Din păcate, în cazul multora dintre voi lucrurile stau exact pe dos. Așa se explică de ce nu puteți înțelege în ruptul capului de ce l-am chemat inclusiv pe Rudomin.

18. Acum vă puneți întrebarea: 'Ce înseamnă această școală interioară? Cum trebuie înțeleasă ea?'

19. Dar Eu vă spun: atunci când observați fenomenele cerului, voi vă adunați laolaltă și vă puneți mințile la contribuție, gândindu-vă ani de zile, până când ajungeți la concluzia: 'Iată cum s-au petrecut lucrurile!'

20. Ați observat astfel strălucirea stelelor, traseele vânturilor, zgomotele animalelor și păsărilor, vuietul mării, - și întotdeauna ați tras concluzii extraordinare.

21. Spuneți-Mi însă, de ce nu ați aplicat astrologia voastră și semnelor nemuririi din interiorul omului, de ce nu ați studiat cu aceeași atenție stelele de pe cerul vostru lăuntric?

22. Scârțâitul unui greier vi s-a părut mai minunat decât limbajul omului nemuritor, imaginea vie a iubirii Mele părintești.

23. O, oameni orbi, ce este mai sublim: acțiunea și gesturile unui copil sau distrugerea unui munte, provocată de un milion de trăsnete?

24. Iată, aceasta este școala vieții eterne. Ea înseamnă mult mai mult decât universul din firul de praf de pe degetul mic al lui Rudomin, - infinit mai mult decât întreaga vastitate a creației vizibile nesfârșite!

25. Cunoașteți-l pe omul din interiorul omului. Cunoașteți semnele acestuia și învățați să le interpretați în spiritul iubirii și al adevărului care derivă din ea. Abia atunci veți putea cunoaște cu înțelepciune cine este mai mare și ce se predă în școala Mea, precum și felul în care poate fi recunoscută aceasta din semnele vii ale omului interior.

26. Adevăr vă spun: lacrima unui copil nou-născut conține deja în ea lucruri infinit mai mari decât un soare central!

27. Aceasta a fost semnificația viziunii lui Rudomin. Urmăriți să o înțelegeți și acționați în consecință, dacă doriți să descoperiți cu ușurință viața eternă. Amin”.


(*_ 1) N. Tr. Aluzie la exagerare. Dacă nu ar fi existat corespondența cu a doua parte a frazei, am fi tradus expresia prin „obișnuia să facă din țânțar armăsar”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 8 of 29  [ 281 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 7, 8, 9 ... 27, 28, 29  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !