Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.3.2024, 08:26
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 2) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 9, 10, 11 ... 27, 28, 29  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 90 - Ambițiosul Garbiel este umilit. Domnul doarme afară.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 09:41 View PostDownload Post

Capitolul 90
Ambițiosul Garbiel este umilit. Domnul doarme afară.
(24 mai 1842)

1. De îndată ce au fost informați de Jorias că trebuie să se prezinte în fața lui Abedam, Garbiel și Besediel s-au grăbit către acesta, plini de curaj.

2. Ajunși în fața Lui, Garbiel a preluat imediat conducerea și i-a spus lui Abedam cel Mare (cu capul în jos, ca și cum ar fi fost copleșit de smerenie):

3. „Tată preasfânt! Cine trebuie să înceapă cu relatarea viziunii, eu sau Besediel?

4. Eu zic că Besediel ar trebui să fie primul, iar eu cel din urmă”.

5. Smerenia lui Garbiel era însă numai aparentă: pe de o parte, nu el fusese chemat primul, iar pe de altă parte, observase deja că relatările viziunilor se făceau într-o ordine strictă, care ducea către un anumit apogeu. El spera astfel că fiind ultimul care își va relata viziunea, va fi totuși primul ca importanță, și deci superior fraților lui.

6. Abedam i-a răspuns însă după cum urmează: „Ascultă, Garbiel, Eu unul nu sunt de aceeași opinie ca și tine. De altfel, nu doresc să ascult nici viziunea lui Besediel, nici pe a ta, căci ele nu au prea multă valoare, având o semnificație valabilă numai pentru voi doi, pe care am să v-o revelez la momentul potrivit, mâine.

7. În această privință lucrurile nu pot fi schimbate. Pe de altă parte, sunt de părere că atunci când chem pe cineva la Mine, corect ar fi ca el să aștepte și să afle ce doresc de la el, și abia apoi să vorbească, nu să Mi-o ia înainte, ca și cum Eu i-aș fi dictat ce să spună.

8. Ascultă, Mie nu-Mi place această dorință de autoafirmare; îmi plac în schimb cei care se smeresc cu adevărat, dorind sincer să rămână ultimii, nu primii, să fie mai degrabă slujitori, nu stăpâni, să fie cei mai mici, nu cei mai mari, care preferă să fie judecați greșit mai degrabă decât supra-prețuiți. Aceștia sunt copiii care îmi plac Mie!

9. În sfârșit, sunt de părere că fiecare ar trebui să își iubească și să își respecte cu adevărat frații, în caz contrar, Eu nu pot fi Părintele lor, căci în calitatea Mea de Părinte, Eu reprezint înțelepciunea supremă și nu pot face diferențieri între copiii Mei.

10. Crezi că există diferențe pe care iubirea pură le face atunci când se regăsește pe sine în copiii ei?

11. Evident, există o anumită diferență între diferitele tipuri de iubire, în funcție de tăria fiecăreia, dar ele sunt menite tocmai pentru ca frații să se respecte mai mult unii pe ceilalți. Cu cât iubirea lor este mai profundă, cu atât mai mare este smerenia și dorința lor de a le sluji celorlalți.

12. De aceea, părerea Mea este că ar trebui să te mai smerești nițel, să-ți realizezi greșeala, să îți umpli inima cu adevărata iubire față de Mine și pentru părinții, frații, copiii și femeile din jurul tău, iar apoi să te căiești pentru greșeala de dinainte, în caz contrar, te asigur că nu vei cunoaște mare lucru din viața eternă.

13. Cât despre tine, Besediel, ar trebui să faci același lucru. Dragul Meu Sehel, îți dau ție sarcina de a-i conduce pe calea cea dreaptă. Amin”.

14. După aceste cuvinte, Abedam cel Mare s-a întors către Adam, spunându-i:

15. „Ascultă, Adam, se poate spune acum că am încheiat așa cum se cuvine Sabatul. Iată, s-a făcut miezul nopții. De aceea, spune-le tuturor să se ducă la culcare, pentru că au cu toții nevoie de odihnă, iar mâine trebuie să se trezească cu puteri sporite”.

16. Adam a ascultat imediat cuvântul Domnului și i-a lăsat pe copiii lui Seth să facă anunțul.

17. După acest anunț, miile de oameni prezenți au izbucnit spontan într-un mare imn de slavă. Abedam i-a binecuvântat pe toți, după care i-a spus lui Adam:

18. „Acum, că toți s-au dus la culcare, nu vom face nici noi excepție, ci vom proceda la fel ca ceilalți”.

19. Adam l-a întrebat atunci pe Domnul: „Tată preasfânt, unde dorești să ne odihnim, aici, sau în coliba mea?”

20. Abedam i-a răspuns: „Ascultă, Adam, am petrecut nenumărate eternități sub cerul Meu liber; de aceea, vom rămâne și astăzi sub același cer, căci iată, norii au dispărut și nu sunt semne de furtună. Vom rămâne așadar aici, în locul în care ne aflăm. 'Gata, haideți la culcare. Amin”.

21. Și astfel, acest Sabat atât de binecuvântat s-a încheiat, iar o stare solemnă de pace a coborât asupra înălțimilor sacre ale copiilor lui Dumnezeu.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 91 - Fantomaticul soare al dimineții. Adam se înfurie și rostește un blestem. Răbdarea și seninătatea divină.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 09:41 View PostDownload Post

Capitolul 91
Fantomaticul soare al dimineții. Adam se înfurie și rostește un blestem. Răbdarea și seninătatea divină.
(28 mai 1842)
1. Cu o oră înainte de răsăritul soarelui nimeni nu se trezise încă, cu excepția lui Adam.

2. Într-adevăr, se pare că lui Adam i-ar fi plăcut, dacă ar fi îndrăznit acest lucru, să certe pe cineva pentru că doarme prea mult în asemenea momente, când nici o stea nu se mai afla pe cer.

3. Văzând însă că până și Abedam cel Mare continua să doarmă între Abedam cel Cunoscut și Enoh, el nu a îndrăznit să spună nimic și s-a resemnat să fie răbdător.

4. De pretutindeni începeau să se audă imnurile de dimineață, alcătuind un cor de slavă ce putea fi auzit din toate direcțiile. El nu ajunsese însă și pe înălțimile sacre.

5. Acest lucru s-a dovedit o nouă încercare dificilă pentru Adam, căruia i-ar fi plăcut să peroreze despre lipsa de ardoare spirituală a celor aleși, îi lipsea însă un semn de încurajare din partea lui Abedam cel Mare.

6. Acesta continua să se odihnească însă liniștit între cei doi copii mult iubiți ai Săi și nu făcea nici o mișcare.

7. Scărpinându-se încurcat între urechi, Adam a fost nevoit să păstreze liniștea.

8. Evident, în sinea lui el nu era la fel de tăcut: „Mi se pare absolut rușinos că toată lumea din jurul nostru, al celor aleși, anticipează ceea ce ar trebui să facem noi, dându-ne astfel un exemplu, deși noi ar trebui să fim primii care să facem acest lucru. Dar ce se poate face, când El însuși continuă să se odihnească?!

9. Sper din toată inima ca soarele să nu apară înainte ca noi să ne cântăm imnul de dimineață!

10. De regulă, la ora aceasta ne-am fi terminat chiar și micul dejun, iar acum soarele amenință să ne găsească cu fețele la pământ.

11. Ce se poate face? Cu siguranță, nu-L pot trezi pe El.

12. Căci ne-am cântat întotdeauna imnul de dimineață în onoarea Lui.

13. Acum însă, El se odihnește și nu mi se pare deloc potrivit să îi tulbur această odihnă.

14. Mi se pare totuși teribil de supărător că în afară de mine și de Eva, nimeni nu s-a ridicat încă de la sol.

15. Of, dacă soarele ar mai întârzia puțin, situația mi s-ar părea suportabilă. Dar dacă soarele va răsări, oare ce vor crede despre noi ceilalți copii?

16. Nu, ar fi prea cumplit și imposibil de suportat. Haide, întârzie-ți apariția, soare!”

17. Dar soarele nu a ținut cont de dorința lui Adam și a răsărit glorios la orizont!

18. Răbdarea lui Adam s-a terminat odată cu acest moment, așa că i-a tras un pumn lui Seth, care se afla chiar lângă el și care, speriat, a sărit imediat în sus și l-a întrebat:

19. „Dragă tată, dorești ceva? Dacă da, spune-mi și voi alerga imediat să îți îndeplinesc dorința”.

20. Dar Adam s-a limitat să arate cu degetul în direcția soarelui, spunând: „Privește cât de sus se află soarele pe cer și ascultă imnurile care se aud din toate direcțiile; slăvind apariția lui.

21. Cât despre noi, cei mai mulți continuă să doarmă și la ora asta. Rușine nouă, celor aleși!

22. Nu, nu, nici nu mai știu ce trebuie să cred și cum trebuie să procedez”.

23. Seth a privit la rândul lui soarele, care se afla într-adevăr destul de sus pe cer, dar a remarcat că acesta avea o lumină foarte palidă, fiind cumva mutilat, nu ca o sferă perfectă, așa cum apărea de obicei.

24. Constatând aceste particularități ciudate, Seth i-a spus lui Adam:

25. „Ascultă, dragă tată, dacă nu mă înșel, mai este puțin până la apariția adevăratului soare.

26. Cât despre acest soare fantomatic, eu zic să-l privești mai bine și vei înțelege că nu a sosit încă timpul lui. Și vei înțelege de asemenea ce se întâmplă cu așa-zisele imnuri de dimineață”.

27. Abia acum s-a apucat Adam să privească mai atent soarele, dându-și seama de eroarea lui.

28. La fel, aplecându-și mai atent urechile asupra imnurilor care se auzeau, și-a dat seama că acestea spuneau cu totul altceva decât își imaginase el anterior: „Slavă ție, mare zeu Al ținuturilor de jos; Te slăvim pe tine, mărite Lameh, Și înțelepciunea ta perversă! Tu ai trezit în noi Adevăratul soare, prin puterea ta, Și toate aceste lucrări sublime Îți aparțin ție și puterii tale. O, Lameh, mare zeu, Tu umpli întregul cer, Căci l-ai supus pe bătrânul Dumnezeu, Acum complet lipsit de putere. Epuizat și obosit, El doarme pe pământ, la fel ca și prietenii săi, Fiind la fel de fericit ca și ei Să se scalde în razele soarelui tău!”

29. Auzind asemenea blasfemii, Adam s-a înfuriat atât de tare încât a strigat: „În numele atotputernicului Dumnezeu, ce zi blestemată este aceasta, în care soarele de pe cer este blestemat, iar imnurile dimineții sunt la fel de blestemate!”

30. Atunci, Abedam cel Mare și-a ridicat puțin capul de la sol și l-a întrebat pe Adam: „Adam, ce te supără, de ai început să blestemi?”

31. Adam i-a răspuns, tremurând din toate încheieturile: „O, Abedam! Privește această zi teribilă, o adevărată operă a lui Satan!”

32. Abedam: „Adam, de ce te grăbești să o judeci? Crede-Mă - nu este ultima zi de acest fel pe pământ. Ea se va multiplica pe pământ la fel ca o buruiană, iar această buruiană nu va putea fi eradicată de pe această planetă până la sfârșitul timpurilor”.

33. Adam a strigat: „O, Tată preasfânt, atunci distruge-l pentru totdeauna!”

34. Dar Abedam i-a răspuns: „Ascultă, cel care a manifestat această zi este liber, la fel ca tine, iar viața lui s-a născut din Mine. De aceea, lasă-l să-și facă de cap, deocamdată, căci timpul lui nu a sosit încă.

35. Când eternitatea Mea va cădea asupra lui, întreaga sa nebunie va fi revelată în lumina adevăratei zile.

36. Haide, păstrează-ți liniștea interioară până când te voi trezi în dimineața adevăratei Duminici.

37. Deocamdată, culcă-te înapoi și nu te mai ridica până când nu Mă voi ridica Eu, căci abia atunci va veni adevărata Duminică și voi veți fi treziți întru Spirit.

38. Între timp, lasă-l pe Satan să-și facă jocurile în ținutul murdar al lui Lameh. Amin”.

39. Aceste cuvinte l-au liniștit pe Adam. Cât despre Abedam, acesta s-a întins înapoi la sol, iar Adam, Seth și Eva i-au urmat exemplul, fără să se mai uite la soarele fals al lui Lameh din ținuturile de jos.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 92 - Furtuna de dimineață pe înălțimile sacre. Binecuvântarea de dimineață a Domnului.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 09:41 View PostDownload Post

Capitolul 92
Furtuna de dimineață pe înălțimile sacre. Binecuvântarea de dimineață a Domnului.
(1 iunie 1842)

1. Patriarhii au continuat astfel să se odihnească timp de o jumătate de oră, iar Adam s-a grăbit să-și închidă ochii, pentru a nu mai vedea soarele blestemat.

2. După această jumătate de oră s-a produs subit o furtună puternică. Copacii erau smulși din rădăcini, mii de fulgere brăzdau cerul, iar vulcanii din apropiere au început să arunce în aer bucăți mari de rocă încinsă.

3. Fulgerele puternice și continue l-au înspăimântat îngrozitor de tare pe Adam, care și-a spus în sinea lui: „Doamne, Dumnezeule atotputernic și Tată preaiubit! Ce ne vom face noi dacă marele Tău adversar, leviatanul, șarpele cel rău al pierzaniei, îți va uzurpa puterea tocmai acum, când Te afli în mijlocul nostru, dându-te jos de pe tronul sfințeniei Tale eterne?

4. Ce se va alege atunci din toate promisiunile Tale sfinte?

2. Dacă Satan Te va deposeda de puterea Ta, ce ne vom face noi atunci, o, dragă Tată?

3. Această furie a elementelor îndreptată împotriva noastră este cu siguranță un semn că Satan a reușit să-și impună legea nedreaptă!

4. O, Tată, Tată! Ce se va alege acum de noi?”

5. Cam așa sunau gândurile care îi treceau lui Adam prin minte, și întrucât Eu continuam să nu fac nici o mișcare, el era aproape convins că devenisem prizonierul lui Satan, împreună cu el și cu copiii lui. De aceea, el și-a deschis ochii și a privit cu anxietate către locul în care Mă odihneam, ca să vadă dacă mai sunt prezent și dacă cei din jur sunt vii și nevătămați.

6. După ce și-a deschis ochii, Adam a devenit încă și mai speriat văzând devastările produse de furtună și de foc. Se părea că munții din jur erau complet distruși, bucăți mari din ei zburând prin aer în toate direcțiile.

7. În fața acestui fenomen, Adam nu a mai rezistat și M-a strigat cu voce tare: „Abedam, Abedam, Tată preasfânt, dacă ți-a mai rămas vreun pic de putere, ridică-te și luptă împotriva dușmanului Tău și al nostru, forțându-l să se liniștească și să își realizeze neputința în fața Ta. Altminteri, totul va fi pierdut!”

8. Auzind aceste strigăte disperate, ceilalți copii s-au trezit și s-au ridicat, văzând cumplita scenă din fața lor și auzind cuvintele sinistre ale lui Adam. Toți cei de față, cu excepția lui Enoh, Jared, Lameh și a soției acestuia, Ghemela, a lui Hored și Naeme, a lui Uranion, Gabiei și a soției acestuia, Aora, precum și a fetei celor doi, Purista, a lui Lamei, Pariholi și familiei sale, Sehel, Jorias și a soției acestuia, Besela, - s-au lăsat cuprinși de panică și au început să repete cuvintele lui Adam (sub puternica influență a acestuia).

9. Auzind asemenea strigăte venite din toate direcțiile, Hored s-a supărat și a tunat către cei care continuau să se vaite:

10. „Părinți, frați, mame și surori! Ce teamă stupidă a pus stăpânire pe inimile voastre și ce cuvinte aberante, de-a dreptul blasfemiatoare, rostesc limbile voastre înnebunite de spaimă?

11. Nici unul dintre voi nu s-a aflat vreodată într-un pericol atât de mare de a fi înghițit de Satan cum m-am aflat eu!

12. Cine a fost însă Cel care m-a salvat cu viteza gândului din ghearele monstrului?

13. Oare nu a fost Cel care se află acum, într-o formă vizibilă, printre noi, plin de iubire și revărsându-și asupra noastră binecuvântările Sale? Oare nu ne-a dăruit El, atotputernicul Dumnezeu, în marea Lui iubire pentru noi, statutul de fii ai Săi, lucru ilustrat atât de pregnant prin relatările miraculoase ale celor zece mesageri?

14. El, Dumnezeu cel etern, infinit și atotputernic, să fie distrus și supus pierzaniei de către o creatură mizerabilă a Sa?

15. O, pământule, din ce abisuri fără fund ale tale au putut izbucni la suprafață asemenea aberații?

16. Ascultați: eu nu sunt decât un om slab, la fel ca și voi, dar după ce am primit binecuvântarea Lui personală și atotputernică, mărturisesc în fața voastră:

17. Prin puterea binecuvântării Lui în ființa mea, care nu înseamnă nimic prin comparație cu cel mai mic suflu al Său, eu sunt dispus să mă lupt singur cu un număr de o sută ori o sută de mii de ori mai mare de diavoli ai furtunii, chiar dacă fiecare dintre ei ar fi de tot atâtea ori mai puternic decât cei de față!

18. Dacă eu, un sărman păcătos la fel ca și voi, îndrăznesc să afirm și să fac acest lucru, gândiți-vă: cine este acela care vă umple inimile cu o asemenea teamă? - O, oameni slabi!

19. Pentru a vă demonstra cât de absurdă este această teamă a voastră, îi poruncesc acum cumplitului dușman să plece și să se ascundă într-una din găurile noroioase ale pământului.

20. Iată, pacea beatifică s-a reinstaurat deja! Unde au dispărut fulgerele, trăsnetele, vârtejurile și munții care zburau în toate părțile? Unde s-au ascuns norii cei grei?

21. Priviți acolo, cât de glorios este adevăratul soare care a răsărit în această dimineață senină!”

22. La aceste cuvinte, Abedam s-a ridicat la rândul Lui. Copleșit de marea sa iubire, Hored s-a prăbușit la picioarele Sale, mulțumindu-i pentru puternica binecuvântare primită de la El.

23. Cât despre ceilalți patriarhi, aceștia au rămas împietriți, privind când la Hored, când la Abedam, și neștiind ce să facă.

24. Abedam l-a ridicat însă pe Hored, apoi le-a spus tuturor: „Pace vouă! Iubirea și binecuvântarea Mea să fie pururi cu voi și asupra voastră!

25. Ridicați-vă cu toții, plini de iubire față de Mine, iar tu, Seth, du-te și pregătește-ne o masă de dimineață cât mai bogată, între timp, meditați cu toții la cele petrecute și la Cel care se află în mijlocul vostru, și renunțați la temerile voastre stupide. Vă voi demonstra în curând cât de prostească a fost această teamă, dar nu înainte de masă. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 93 - Grija lui Seth pentru hrănirea celor prezenți. Discursul lui Abedam despre iubirea de aproape.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 09:41 View PostDownload Post

Capitolul 93
Grija lui Seth pentru hrănirea celor prezenți. Discursul lui Abedam despre iubirea de aproape.
Domnul promite să se întrupeze în linia descendenților lui Seth.
(2 iunie 1842)

1. Seth și-a adunat familia, după care s-au îndreptat cu toții către locuința lui, unde au încărcat cinci coșuri cu cele mai bune fructe și cu cantitățile necesare de pâine, lapte și miere.

2. Astfel încărcați cu provizii, ei s-au întors, nu înainte ca Seth să-Mi fi mulțumit pentru grația de a-i fi permis să își slujească frații pe înălțimile sacre. Le-a dat de asemenea dispoziție slujitorilor săi să meargă la triburile din jur și să-i întrebe pe toți cei prezenți dacă au ce mânca și ce bea. Iar toți cei care nu aveau, trebuiau să primească pe loc alimentele necesare.

3. După acest comision plin de iubire, el le-a cerut să ridice coșurile grele și să le ducă în vârful dealului. El însuși a luat în brațe un coș plin cu miere din cea mai pură și l-a cărat singur.

4. De-abia a făcut însă câțiva pași că Abedam cel Mare s-a și apropiat de el, spunându-i lui Seth, care aproape că s-a prăbușit sub emoția iubirii și respectului pe care le simțea:

5. „Seth, preaiubitul inimii Mele părintești, fii binecuvântat de Mine, împreună cu întreaga ta casă, pentru grija pe care ai acordat-o celor flămânzi și însetați din toate triburile.

6. Adevăr îți spun: acesta este cel mai mare lucru pe care îl poate face cineva - să-și ajute fratele mai sărman decât el, să-i sprijine pe cei vârstnici și să aibă grijă plin de iubire de cei mici.

7. Toți cei care, la fel ca tine, vor proceda astfel din iubirea cea mai pură - pentru Mine și pentru frații săi - adevăr îți spun, mult iubitul Meu Seth, chiar dacă ar avea la fel de multe păcate ca și firele de nisip de pe fundul mării și ca numărul firelor de iarbă, acestea îi vor fi iertate!

8. Atunci când cineva procedează în acest fel și își deschide inima în fața fraților săi, Eu sunt alături de el, dăruindu-i viața eternă, și tot ceea ce îmi aparține îi va sluji deopotrivă.

9. Seth, fratele Meu, îți dăruiesc acum viața eternă, căci ai realizat cea mai măreață faptă între toate, făcând chiar mai mult decât ți-am cerut Eu. Adevăr îți spun, fapta ta a fost cea mai măreață și mai sublimă care s-a petrecut până acum pe aceste înălțimi sacre.

10. Cel care îmi îndeplinește voia este un slujitor credincios; cel a cărui inimă este întotdeauna orientată către Mine este copilul Meu, fiul sau fiica Mea plin(ă) de credință. Cel care acționează numai din perspectiva spiritului, disprețuind lumea exterioară și fiind tot timpul orientat către Mine, este un înger. Asemenea ființe, precum Sehel al tău, sunt frații Mei în spiritul adevărului.

11. Dar cei care fac ceea ce ai făcut tu, o, adevăr îți spun, reprezintă mai mult decât toți ceilalți la un loc; căci ei îmi sunt frați întru iubire - și nimeni nu poate fi mai presus decât aceștia!

12. De aceea, dragul Meu frate Seth, fii binecuvântat de Mine mai presus de toți ceilalți, tu și întreaga ta linie de descendenți.

13. Locul în care ne aflăm acum va dăinui până la sfârșitul tuturor timpurilor și nu va putea fi desacralizat de picioarele altor oameni nedemni.

14. Mai mult decât atât, locul în care îți vei plasa piciorul va deveni imediat binecuvântat; respirația ta va deveni o mană cerească revărsată din cer asupra pământului și fiecare cuvânt al tău va fi precum mierea divină a vieții eterne.

15. Chiar în acest loc, soția lui Lameh va fi cândva binecuvântată cu un mântuitor care îți va păstra linia până la sfârșitul timpurilor.

16. Da, adevăr îți spun, mult iubitul Meu frate, plăcerea pe care o simt alături de tine este atât de mare încât îți fac promisiunea că Mă voi întrupa în carne și oase în linia descendenților tăi, devenind un om la fel ca și tine, chiar dacă un om atotputernic. Deși tu nu poți purta pe umerii tăi omnipotența divină plenară, vei dispune de-a pururi de puterea iubirii născute din Mine, ca un frate egal cu Mine.

17. O, dragul Meu frate, vino lângă inima Mea și lasă-te îmbrățișat de întreaga putere a vieții Mele!

18. O, cât de mult Mi-am dorit un frate, dar nu am găsit pe nimeni până acum care să-Mi fie egal în iubire.

19. Iată, tu ai devenit acum pentru Mine fratele pe care Mi l-am dorit cu ardoare de numeroase eternități.

20. Îngăduie-Mi să Mă bucur acum la pieptul tău; căci nu mai sunt singur în infinitatea cea vastă. Nu degeaba am umplut spațiul nesfârșit cu nenumărate ființe de toate felurile, creând un număr infinit de spirite, în speranța că îmi voi găsi un frate!

21. Căci tu, mult iubitul Meu Seth, ai devenit acum acest frate al Meu. Da, tu l-ai înlocuit acum pe acela care M-a respins cândva și pe care l-am pierdut astfel, deși era Spiritul suprem al tuturor spiritelor.

22. O, pământule, cât de bogat ești acum, căci Mi-ai dăruit un frate! De aceea, vei primi de la Mine ceea ce întreaga infinitate nu va primi vreodată.

23. Copiii tăi vor fi acceptați ca și copii ai Mei, iar părinții tăi vor deveni frații Mei.

24. Acum, mult iubitul Meu frate, haide să urcăm dealul și să luăm micul dejun alături de ceilalți copii, după care voi declara cu voce tare că Mi-am găsit un frate adevărat; iar pământul și cerul se vor bucura împreună. Amin.

25. O, mult adoratul Meu frate!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 94 - Recunoștința umilă a lui Seth. Seth - fratele Domnului.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 09:42 View PostDownload Post

Capitolul 94
Recunoștința umilă a lui Seth. Seth - fratele Domnului.
(3 iunie 1842)

1. Auzind aceste cuvinte copleșitoare din partea lui Abedam, Seth a căzut la picioarele acestuia, spunându-i:

2. „O, Tată preasfânt și preaplin de iubire! Eu sunt doar un om slab, nedemn chiar și să Te primească în coliba sa, ca să nu mai vorbim de o simplă privire din partea Ta.

3. Iar Tu faci din mine, sărman păcătos în fața Ta, un frate al tău, ba mai mult, un frate al iubirii Tale!

4. O, Tată preasfânt și preaplin de iubire, elimină acest gând din inima mea, căci este prea sublim, prea sfânt și prea măreț pentru mine! Nici măcar nu mă pot gândi la el fără a tremura din toate încheieturile!

5. Eu - fratele Tău! Tu, care ești Dumnezeu cel sfânt, Părintele și Creatorul universului, care umple de unul singur întreaga infinitate!

6. Iar eu - viermele care abia se târăște pe pământ, să fiu fratele Tău întru iubire? Nu, îmi este imposibil să accept acest gând!

7. Tată, dragul meu Tată preasfânt, renunță la acest gând și îngăduie-mi să fiu ultimul dintre cei care își spun copiii Tăi!

8. O, dragă Tată preasfânt, iată, încă mai tremur din toate încheieturile.

9. Imensitatea gândului de a fi numit fratele Tău întru iubire mă copleșește într-atât încât mă lasă complet lipsit de putere.

10. De aceea, Te implor, ridică această povară uriașă de pe umerii mei, căci nu voi deveni niciodată demn de ea, astfel încât să pot păși din nou liber în fața Ta, a lui Adam și a Evei, a fraților și copiilor mei, pe care i-ai primit - în grația Ta infinită - în casa Ta, numindu-i copiii Tăi.

11. O, Tată adorat și preasfânt, Te implor, acceptă această cerere a mea, adresată Ție cu timiditate. Dar mai presus de toate, facă-se voia Ta! Amin”.

12. Abedam cel Mare l-a ridicat însă de jos pe Seth, l-a strâns la pieptul său, l-a sărutat pe frunte, după care i-a spus cu vocea cea mai blândă cu putință:

13. „Ascultă, Seth, fratele Meu adorat, abia acum ai devenit cu adevărat fratele Meu, înapoindu-Mi ceea ce Mi-a lipsit atâta vreme!

14. Înainte, am descoperit în tine pe fratele pierdut datorită marii iubiri a inimii tale, complet lipsită de egoism, pe care ai demonstrat-o prin trimiterea proviziilor pe care le-ai păstrat cu grijă fraților și surorilor tale. Nu te-ai limitat numai la a le trimite pâine și fructe, ci le-ai deschis larg porțile hambarului în care păstrezi laptele și mierea, invitându-i pe toți cei înfometați să-și potolească foamea.

15. Acum însă, când iubirea ta s-a combinat și cu cea mai mare smerenie cu putință, ai devenit cu adevărat fratele perfect și adorat al iubirii Mele.

16. Ca să-ți demonstrez că acest lucru este întru totul posibil, ascultă acest raționament:

17. Iubirea este ființa Mea primordială, esența Mea cea mai profundă! Divinitatea s-a născut abia pe urmă, din această ființă a Mea, fiind puterea care operează în numele Meu în întreaga infinitate, adică Spiritul infinit al Sfințeniei Mele Supreme (Duhul Sfânt.).

18. Ființa primordială de care îți vorbesc sunt chiar Eu, Cel care stă în fața ta și care umple cu spiritul Său întreaga infinitate. Spiritul Meu este brațul Meu lung și atotputernic, care lucrează continuu în infinitate, conform voinței izvorâte din inima Mea.

19. Acest Spirit îmi permite să fiu întotdeauna omniprezent și să pot crea sau manifesta orice doresc.

20. Căci gândurile Mele sunt cele care umplu spațiul infinit, născut tot din Mine. Ele nu își fac însă apariția decât atunci și acolo unde doresc Eu, manifestându-Mi voința și fixându-le.

21. Din această ființă primordială a Mea te-am creat și pe Tine, o iubire secundară, pe deplin liberă și activă, născută din Mine, întru totul conștientă de sine, - nu doar un simplu gând, ci o iubire spontană emanată din Mine.

22. Întrucât ai devenit acum una cu Mine prin iubirea ta, cum ai putea să nu fi fratele Meu, de vreme ce iubirea ta este exact la fel cu a Mea?

23. De aceea, nu te teme și rămâi de-a pururi fratele Meu fidel, și vei putea crea astfel liber din spiritul tău, la fel cum creez Eu, umplând infinitatea cu operele tale.

24. Îți poți da seama atunci când arunci o piatră că brațul voinței tale este mai lung decât cel fizic. Imaginează-ți atunci cât de lung va fi brațul spiritului tău!

25. De vreme ce ești fratele Meu întru iubire, nu poți fi decât una cu Mine inclusiv în ceea ce privește puterea spiritului. Viitorul îți va demonstra, dragul Meu frate Seth, că iubirea din tine merită să fie numită fratele Meu, căci această iubire spontană sunt chiar Eu manifestat în inima ta!

26. De aceea, urmează-Mă cu curaj pe vârful dealului, ca un frate al Meu; căci îți repet - tu ai devenit fratele Meu adevărat, și așa vei rămâne de-a pururi. Amin”'.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 95 - Răsăritul soarelui pe culmile munților. Dorința stupidă a lui Adam de a saluta soarele.Mustrarea Domnului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 09:42 View PostDownload Post

Capitolul 95
Răsăritul soarelui pe culmile munților. Dorința stupidă a lui Adam de a saluta soarele. Mustrarea Domnului.
(4 iunie 1842)

1. După instructivul discurs al lui Abedam, Seth a simțit coborând asupra lui o mare putere și i-a mulțumit Domnului din străfundurile ființei sale pentru imensa grație care a coborât asupra lui.

2. În această stare de recunoștință beatifică, el a urcat pe culmea dealului, alături de Abedam.

3. Când cei doi au ajuns în vârf, soarele și-a trimis primele raze peste culmile munților, inclusiv asupra înălțimilor sacre.

4. Adam era deja pregătit, drept care L-a întrebat pe Abedam: „Tată preasfânt, oare nu ar trebui să-i cântăm soarelui imnul nostru obișnuit de slavă, mulțumindu-i astfel pentru faptul că de atâta vreme ne trezește în fiecare dimineață cu haloul său sublim, dându-ne astfel putere să începem noua zi?”

5. Abedam l-a întrerupt însă cu asprime: „Adam, tot nu ai ajuns să Mă cunoști? Pe cine vrei tu să slăvești cu imnul tău adresat soarelui?

6. Cu siguranță nu pe Mine, căci dacă ai fi avut această intenție, nu văd cu ce te-ar ajuta imnul adresat soarelui câtă vreme Eu Mă aflu în fața voastră într-o formă vizibilă, fără să cer nimănui să se prosterneze în fața soarelui pentru a Mă slăvi! Tu știi foarte bine ce aștept Eu de la voi.

7. Dacă ții morțiș să practici idolatria în prezența Mea, nu ai decât să o faci, de vreme ce acest lucru este mai important pentru tine decât prezența Mea vie. Dar înainte, vreau să te întreb din nou:

8. Dacă dorești să practici idolatria în prezența Mea vizibilă, ce spirit crezi că le vei transmite descendenților tăi care nu vor mai beneficia de grația de a Mă vedea în persoană?

9. Nu este de ajuns că din cauza ta, ei au moștenit păcatul permanent al morții fizice? Dorești să adaugi la acest păcat și pe cel al morții spiritului lor?

10. Ascultă, nerod bătrân, nu însemn Eu mai mult decât soarele pe care îl pot distruge cu un simplu suflu, creând într-o singură clipă alți o mie de sori, dacă doresc acest lucru?

11. Ce înseamnă atunci această nerozie?

12. Ca să înțelegi mai bine cât de departe a mers de data aceasta nebunia ta, bătrân nerod ce ești, ridică-ți ochii și alege-l din miile de sori pe acela căruia doreai să-i închini imnul tău”.

13. În acest moment, Adam și copiii săi au rămas îngroziți, căci cerul a fost inundat subit de milioane de sori, absolut identici între ei.

14. Orbiți de lumina acestora, copiii au căzut cu fețele la pământ, implorându-L pe Abedam să-i facă să dispară, căci nimeni nu ar putea trăi într-o lumină atât de intensă.

15. Cât despre Adam, acesta și-a realizat imensa prostie și Mi-a cerut iertare, pe jumătate orbit, dar cu inima plină de căință.

16. Abedam le-a cerut atunci să se ridice, după care s-a adresat din nou lui Adam: „Ridică-te. Pedeapsa pentru prostia ta va fi o vedere mult slăbită, care nu te va mai părăsi până la sfârșitul zilelor tale pe acest pământ.

17. Cât despre tine, dragul Meu frate întru iubire, Seth, cere-le sorilor să dispară, cu excepția unuia singur, care va rămâne la vechiul său loc. Amin”.

18. Mulțumindu-Mi în sinea lui, Seth și-a ridicat brațele și a rostit cu putere: „În numele Celui care pășește în mijlocul nostru și care este Domnul tuturor lucrurilor și al tuturor creaturilor, vă spun: Domnul Dumnezeu Savaot dorește ca voi să dispăreți, cu excepția unuia singur, cel care a iluminat dintotdeauna acest pământ!”

19. De îndată ce Seth a rostit aceste cuvinte, sorii au dispărut de pe cer, cu excepția celui vechi, și toată lumea i-a mulțumit Domnului pentru grația și compasiunea Sa.

20. Singur Adam, observând că nu mai vede bine la distanță și că a devenit miop, s-a întristat și a început să plângă, căci nu-și mai putea vedea toți copiii dintr-o singură privire.

21. Abedam i-a spus însă: „Nu fi atât de atașat de lumina ochilor fizici și de lumina acestei lumi; căci prea multă lumină fizică orbește spiritul.

22. Este infinit mai bine să ai un trup orb decât un spirit orb.

23. Mai bine fă eforturi în inima ta pentru a-ți trezi spiritul prin iubire și smerenie, iar atunci vei putea vedea cu ușurință, fără ajutorul ochilor fizici.

24. Ți-am dat această pedeapsă cu unicul scop de a-ți permite să exersezi virtutea răbdării, pentru a nu-i mai cădea victimă celui care te-a trezit azi dimineață prin puterea soarelui său malefic.

25. De altfel, este mult mai bine să-ți vezi copiii de aproape, și nu de la distanță, iar această putere nu ți-am luat-o. Haide, înseninează-te. Amin.

26. Cât despre voi, copii, întăriți-vă trupurile cu mâncare și cu băutură, care au fost deja binecuvântate de Mine.

27. Iar tu, mult iubitul Meu frate Seth, ai grijă de bătrânul tău genitor.

28. Cât despre ordinea în care ne vom așeza la masă, vom păstra aceeași ordine de aseară. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 96 - Fenomenele înspăimântătoare din timpul mesei de dimineață. Agitația și anxietatea lui Adam.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 09:42 View PostDownload Post

Capitolul 96
Fenomenele înspăimântătoare din timpul mesei de dimineață. Agitația și anxietatea lui Adam.
(6 iunie 1842)
1. La solicitarea lui Abedam, s-au așezat cu toții la masă, inclusiv Adam, deși încă supărat pe miopia lui. Iar Abedam cel Mare s-a așezat și a mâncat alături de ei. Deodată, s-a auzit un urlet venit din ținutul de dimineață, și toată lumea a putut vedea cum în ținuturile de jos apar coloane de fum, una după alta.

2. În fața acestei priveliști, copiii de pe înălțimile sacre au rămas zguduiți, neștiind ce să creadă. Nici chiar Seth și Enoh nu înțelegeau despre ce este vorba.

3. Îngrozit, Adam a alergat la Abedam, spunându-i: „Tată preasfânt și preaplin de iubire, ce înseamnă toate acestea?

4. De-abia am reușit să mă liniștesc puțin după toate întâmplările care s-au succedat de azi dimineață încoace, când a apărut o nouă amenințare, parcă mai cumplită decât celelalte!

5. O, Tată preasfânt, liniștește-ne și explică-ne ce se întâmplă! Cine a scos acel urlet îngrozitor și care vor fi consecințele sale?

6. O, Tată adorat și preaplin de iubire, liniștește-ne sufletele, dacă aceasta este voia Ta!”

7. Continuând să mănânce din coș, fără să pară prea preocupat, Abedam i-a răspuns: „Spune-Mi, ce ai de gând să faci dacă îți voi explica pe loc cine a scos urletul și care vor fi consecințele sale, inclusiv care sunt motivele pentru care am permis să se petreacă acest lucru? Spune-Mi, ce ai de gând să faci atunci?

8. Îți spun Eu ce-ai să faci: exact ceea ce faci acum.

9. Dacă ai avea măcar un strop de înțelepciune, ai face exact ce fac Eu în această împrejurare, adică ai continua să mănânci și să bei, fără să-ți faci probleme și iubindu-Mă pe Mine în inima ta.

10. Căci cel care își face o mie de griji atunci când se află alături de Mine merită pe deplin furtunile care vor urma și care se vor dezlănțui în inima sa, distrugând unul după altul munții credinței sale și reducându-i la un simplu morman de praf.

11. Nici chiar supărarea din inima ta nu reprezintă o injustiție, căci tu nu crezi cu adevărat că toate lucrurile mi se supun Mie.

12. Ce lucru rău ți s-a întâmplat ție sau altcuiva dintre cei de față, deși s-au petrecut atâtea evenimente ieșite din comun de când M-am manifestat printre voi într-o formă vizibilă?

13. De vreme ce ai scăpat de fiecare dată viu și nevătămat, de ce te temi acum?

14. Haide, renunță la aceste temeri și întoarce-te la locul tău. Continuă să mănânci și să bei, și nu te mai ridica decât atunci când Mă vei vedea pe Mine ridicându-Mă. Amin”.

15. Iar Adam s-a întors la locul său și și-a continuat masa, fără să se bucure însă prea mult de ea, căci în inima sa se desfășura următorul monolog:

16. „Doamne, Dumnezeul Meu, Tu ai - ca de obicei - dreptate! Eu sunt singurul vinovat pentru această stare de tulburare pe care o simt, căci El nu ne-a lăsat niciodată să pierim, și cu siguranță nu ne va lăsa nici de această dată...

17. Chiar și așa însă, mă simt absolut îngrozit, și ca mine sunt destui! La ce folosește această teamă?

18. De ce îmi este atât de teamă în mod inutil?

19. Servește la ceva această teamă, altminteri atât de nejustificată?

20. La ce ar putea servi ea, de vreme ce nu urmează nimic care să o justifice?

21. Cu toate acestea, deși știu foarte bine că nici un fir de păr nu mi se poate clinti pe cap, continuă să-mi fie teamă!

22. Sau poate că mă tem de frica din inima mea? Cum se poate teme cineva de propria sa frică?

23. Este absurd, căci atunci când mi-e teamă, frica este deja prezentă în mine, fiind o stare malefică în sine, nicidecum două.

24. De vreme ce Domnul ne salvează de fiecare dată de cauzele fricii noastre, de ce permite El oare să cădem pradă acestei frici, care este în sine o stare malefică?

25. Mă întreb chiar dacă răul propriu-zis, care precede acestei stări de teamă, nu este mai bun decât teroarea de dinainte...

26. Pe scurt, oricât de mult m-aș gândi, nu reușesc să descopăr vreun beneficiu al stării de teamă care precede răului.

27. Ca atare, marele Mântuitor al tuturor relelor ar putea foarte bine să ne elibereze inclusiv de această teamă străveche, sau cel puțin să ne explice la ce servește ea!”

28. De-abia și-a terminat Adam reflexiile că Abedam s-a și ridicat, urmat de Seth și de Enoh, cărora le-a spus ceva în taină.

29. Acest lucru l-a indispus și mai tare pe Adam, iar când cei doi au părăsit grupul, îndreptându-se către regiunea dimineții, el a rămas într-o confuzie completă.

30. Deși nu îndrăznea să le exprime cu voce tare, teama și curiozitatea creșteau în inima lui.

31. Cât despre Abedam, acesta și-a văzut de treabă, ca și cum nu ar fi observat nimic din ceea ce se petrecea în interiorul lui Adam. El i-a chemat în continuare pe Garbiel și pe Besediel.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 97 - Garbiel și Besediel sunt numiți analiști. Cele, două cărți: „Conflictul, mânia și războiul lui Iehova”
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 09:42 View PostDownload Post

Capitolul 97
Garbiel și Besediel sunt numiți analiști.
Cele, două cărți: „Conflictul, mânia și războiul lui Iehova” și „Marea iubire și înțelepciune a lui Iehova, slăvitul Dumnezeu”.
(8 iunie 1842)

1. Auzind chemarea lui Abedam, cei doi s-au apropiat cu bucurie de El.

2. Deși simțeau la rândul lor un sentiment de teamă față de urletele care se auzeau din ținuturile dimineții, alături de Abedam teama și anxietatea lor au dispărut ca prin farmec.

3. Văzând că inimile lor sunt pregătite și urechile spiritului lor sunt suficient de deschise, Abedam le-a spus următoarele cuvinte pline de o mare semnificație și purtătoare ale vieții interioare:

4. „Ascultați-Mă: frunza pe care erau inscripționate numeroase semne și marea casă care plutea pe apă și pe care erau inscripționate de asemenea diferite semne au următoarea semnificație: voi doi, alături de alți câțiva, aveți misiunea să inscripționați aceste semne care corespund cuvintelor, obiectelor și acțiunilor, pe tăblițe din piatră sau pe frunzele mari de palmier, cu ajutorul unor instrumente ascuțite pe care frații lui Lameh le vor confecționa pentru voi din metal. Veți explica apoi aceste semne copiilor, fraților și părinților voștri, și le veți citi ce ați scris. Când vor ajunge să le înțeleagă ei înșiși, îi veți lăsa să citească cele scrise, având mare răbdare cu cei care vor pricepe mai greu.

5. Spiritul vostru vă va învăța cum trebuie să alcătuiți cuvinte din aceste semne. Fiecare cuvânt trebuie să conțină mai multe semne, care vor fi scrise de la dreapta la stânga, potrivit ordinii naturale a cuvântului.

6. După alcătuirea unui cuvânt, acesta nu va mai fi schimbat niciodată, pentru ca descendenții voștri de peste ani să îl poată citi, pronunța și înțelege, la fel ca voi.

7. Vă dau acum o poruncă, potrivit căreia literele cuvintelor vor fi considerate sacre.

8. Și vă asigur că îl voi privi cu mânie pe acela care va îndrăzni să schimbe ceva în aceste litere și în maniera în care ați alcătuit cuvinte din ele.

9. Iar acum vine întrebarea cea mai importantă, care este următoarea:

10. 'Ce cuvinte trebuie alcătuite din aceste litere, pentru cei din prezent, dar mai ales pentru descendenții voștri din viitor?'

11. Această întrebare este de o importanță capitală, iar răspunsul trebuie dat cu cea mai mare grijă!

12. Se mai pune și întrebarea referitoare la momentul în care trebuie să faceți această înregistrare, la fel de importantă ca și prima.

13. În ceea ce privește răspunsul la prima întrebare, tu, Garbiel, ești însărcinat să notezi întreaga istorie începând cu creația primordială a spiritelor, apoi a lucrurilor vizibile, precum și toate marile Mele fapte de iubire și compasiune, până la ultimul moment al prezenței Mele actuale printre voi.

14. Vei nota aceste lucruri ori de câte ori spiritul tău interior îți va dicta că trebuie să o faci.

15. Atunci când te vei așeza la masa de scris, nu trebuie să-ți faci probleme, nici să-ți pui întrebări de genul: 'Oare ce trebuie să scriu?'

16. Căci Eu, cel care îți dau acum această sarcină, îți voi spune exact și îți voi ghida personal mâna, astfel încât să nu scrii nici măcar o singură liniuță, un singur cârlig sau un singur punct în plus sau în minus.

17. Ori de câte ori te voi chema - lucru care se va petrece întotdeauna într-o manieră perfect audibilă - tu trebuie să fii gata de lucru, scriind exact ceea ce îți va dicta voința Mea, fără a adăuga nimic în plus.

18. Dacă nu vei simți această chemare a Mea în inima ta, nu vei scrie nimic, ci îi vei instrui pe copii, frați și părinți cum trebuie să citească. Vei insista mai mult asupra citirii și mai puțin asupra scrierii, și îi vei supraveghea pe cei care îți copiază scrierile pentru a verifica acuratețea acestor copii.

19. Căci ceea ce îți voi dicta personal va trebui copiat de frații tăi scribi în o mie de copii, pe care le vei trimite apoi fiecărui trib în parte, astfel încât fiecare din acestea să dispună de o copie identică pe care să o folosească pentru sine, pentru copiii și descendenții lor ulteriori.

20. Besediel, vei respecta și tu, întocmai, ceea ce i-am spus până acum lui Garbiel.

21. Spre deosebire însă de el, care va scrie despre marele trecut, tu vei scrie - sub directa îndrumare a lui Enoh - despre marele viitor.

22. Garbiel va primi textul direct de la Mine, căci trecutul trebuie să rămână deschis în fața tuturor ochilor.

23. Cât despre tine, tu vei primi textul pe care urmează să-l notezi de la Enoh, deci într-o manieră indirectă, ca semn că viitorul va rămâne de-a pururi mai ocultat decât trecutul.

24. Veți scrie așadar două cărți: una despre trecut, intitulată: 'Conflictul, mânia și războiul lui Iehova', și una despre viitor, intitulată 'Marea iubire și înțelepciune a lui Iehova, slăvitul Dumnezeu'.

25. Acum primiți binecuvântarea Mea și urmăriți să duceți la bun sfârșit sarcina pe care v-am atribuit-o. Amin”.

26. După aceste cuvinte, cei doi s-au prosternat la picioarele lui Abedam și i-au mulțumit pentru această sublimă grație.

27. Dar Abedam le-a cerut imediat să se ridice.

28. Abia s-au ridicat cei doi, cu fețele strălucind de iubire, că Seth și Enoh s-au întors alergând, informându-l pe Adam - care murea de curiozitate - ce se întâmpla din regiunea dimineții până în ținuturile de jos.

29. Căci Abedam îi trimisese acolo pentru a le da lui Adam și copiilor lui un nou impuls către viață.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 98 - Cei doi mesageri descriu marile atrocități petrecute în regiunea dimineții
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 09:42 View PostDownload Post

Capitolul 98
Cei doi mesageri descriu marile atrocități petrecute în regiunea dimineții, comise de copiii din ținuturile de jos.
(9 iunie 1842)

1. La scurt timp, cei doi mesageri au ajuns în vârful dealului sacru, prezentându-se - conform instrucțiunilor secrete ale lui Abedam, primite încă înainte de plecarea în misiune - cu fețe tulburate în fața lui Adam, care era pe cât de curios, pe atât de neliniștit.

2. Văzându-i, el i-a întrebat imediat ce se întâmpla.

3. În loc să-i răspundă pe loc, Enoh l-a întrebat la rândul lui pe Adam, pe un ton plin de iubire:

4. „Mult iubite tată Adam, ascultă, cum eu și Seth am văzut exact același lucru, nu vom face decât să ne repetăm între noi.

5. De vreme ce nu putem vorbi în același timp, se pune întrebarea care dintre noi să vorbească în fata ta, pentru a-ți descrie marile atrocități care se petrec acolo, urmate de cele mai cumplite blasfemii la adresa ta și a lui Dumnezeu?”

6. Auzind că în loc de un răspuns, primește o altă întrebare, Adam a rămas fără grai, inclusiv datorită marii sale stări de tulburare interioară. De aceea, Enoh s-a văzut nevoit să repete întrebarea.

7. De data aceasta, Adam a răspuns cu mare vehemență, încurcându-se în propriile sale cuvinte: „Da! - Nu! Ba da! Tu, Enoh, - ba Seth, - nu, nu Seth, ci tu, Enoh, poți vorbi!”

8. Iar Enoh a luat imediat cuvântul, relatând următoarea poveste:

9. „Ascultă deci, mult iubite tată Adam, ce orori au comis cei din ținuturile mlăștinoase de jos împotriva ta, a noastră și a lui Dumnezeu!

10. După cum știi, încă de ieri, în ziua de Sabat, Lameh a făcut o primă tentativă de a cuceri înălțimile sacre în care locuim noi.

11. Cunoști de asemenea felul în care au fost respinși ei de către sublimul nostru Tată preasfânt.

12. Șarpele cel rău nu cunoaște însă odihna și pacea; de aceea, la adăpostul întunericului și profitând de flăcările pe care le aruncau munții cei albi, el a aprins toate pădurile din ținuturile de jos. În acest fel, toate animalele sălbatice - acești apărători credincioși ai înălțimilor noastre sacre, au fost izgonite din păduri, iar o armată uriașă, alcătuită din oameni cu părul negru și aproape goi, au început să urce pe ele, apropiindu-se de noi. Deocamdată s-au grupat în munții dimineții, unde jefuiesc tot ce apucă: fructe, animale de povară și tot felul de unelte de gospodărie, în plus, au pus stăpânire pe toate locuințele copiilor din regiunea dimineții.

13. Există de asemenea un mare număr de femei și copii care îi însoțesc.

14. Acum foarte puțin timp, tocmai când noi priveam ascunși pe o culme, unul din comandanții lor și-a trimis înainte iscoadele, dându-le următoarele instrucțiuni cu voce tare:

15. 'Mergeți și căutați fără milă toate progeniturile acelui monstru malefic pe nume Adam. Aflați cu această ocazie dacă monstrul însuși mai este viu și trăiește în mijlocul acestei adunături de hiene și de tigri!

16. Indiferent pe cine veți întâlni în cale, ucideți-l pe loc! Tăiați-i apoi urechile și aduceți-mi-le ca semn al credinței voastre!

17. Dacă îl veți găsi pe bătrânul monstru Adam, nu-l ucideți însă, ci aduceți-l aici, pentru a-i scoate personal măruntaiele cu propriile mele mâini, în semn de răzbunare pentru blestemul pe care l-a aruncat asupra lui Cain, strămoșul nostru primordial!

18. Se zvonește că și bătrânul Zeu Iehova, alungat de spiritul lui Lameh, s-ar afla printre acea adunătură de tâlhari.

19. Acela dintre voi care mi-l va aduce în stare de captivitate pe Iehova va deveni vicerege al Farakului și va primi o mie din cele mai frumoase femei sclave.

20. Pe acest Iehova doresc să-l înlănțui personal, predându-l apoi lui Lameh, care va face cu el ce va crede de cuviință, conform justiției sale - la fel cum a procedat și cu numele lui!

21. Dacă o veți întâlni pe Naeme, fiica marelui nostru zeu Lameh, precum și pe cele două soții ale sale, aduceți-le aici nevătămate, dar ucideți-le soții în maniera cea mai crudă cu putință, apoi tăiați-le urechile și aduceți-mi-le ca dovadă a faptelor voastre!

22. Dacă le veți întâlni pe cele 30 de concubine ale marelui nostru zeu Lameh, care au fost răpite abia acum câteva zile, aduceți-le aici fără să le faceți vreun rău, căci răsplata voastră nu va fi mică.

23. Vai însă celui care se va întoarce cu mâinile goale!

24. L-ați văzut astăzi pe Lameh umplând instantaneu cerul cu o sumedenie de sori, pe care i-a făcut apoi să dispară.

25. De aceea, gândiți-vă bine ai cui slujitori sunteți. În numele lui, ar trebui să mutați munții din loc!

26. Acum, plecați și îndepliniți ordinele sale! Amin.

27. Iată, dragă tată Adam, ce am văzut și ce am auzit, și cum stau lucrurile acolo.

28. Dar în mijlocul nostru se află Tatăl preasfânt și preaplin de iubire, în persoana lui Abedam. De aceea, teama și anxietatea nu trebuie să-și aibă locul în inimile noastre. Amin”.

29. Auzind acest discurs, Adam a fost cuprins de o mare agitație, astfel încât nu mai putea nici să stea jos, nici în picioare.

30. În cele din urmă, el s-a înfuriat atât de tare din cauza celor din ținutul de jos încât a sărit în picioare, gata să arunce cel mai cumplit blestem asupra acestora; dar Abedam l-a împiedicat, spunându-i cu cea mai mare blândețe posibilă:

31. „Adam, Adam, de ce vrei să blestemi iarăși?

32. Ascultă, Domnul sunt Eu! Dacă Eu nu blestem, de ce ar trebui să o faci tu?

33. Acum, că mareea a crescut și s-a apropiat de noi, haide mai bine să ne transformăm în pescari și să vedem dacă nu putem să prindem câțiva din acești sărmani peștișori în plasele noastre, care sunt plasele vieții.

34. Te asigur că această victorie ar fi infinit mai dureroasă pentru Lameh decât o mie de blesteme.

35. Adevăr îți spun: chiar astăzi vei ajunge să-i binecuvântezi pe toți cei pe care doreai să-i blestemi.

36. Haide, du-te din nou la locul tău.

37. În schimb, voi, Kisehel și Sethlahem, plecați fără întârziere, înzestrați cu puterea Mea, la comandatul lui Lameh și transmiteți-i cuvintele voinței Mele. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 99 - Kisehel și Sethlahem în fața armatei de copii din ținuturile de jos.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 09:43 View PostDownload Post

Capitolul 99
Kisehel și Sethlahem în fața armatei de copii din ținuturile de jos.
(11 iunie 1842)
1. Cei doi i-au mulțumit lui Abedam cu inimile pline de iubire pentru marea sarcină pe care au primit-o și au plecat pe loc către destinația indicată.

2. Pentru a scurta drumul, au trecut prin fața peșterii lui Adam.

3. Ajunși aici, ei i-au putut zări deja pe spionii postați de comandantul lui Lameh, care le-au strigat mai departe celor din spatele lor:

4. „Transmiteți un mesaj tuturor celor care împlinesc voința marelui nostru zeu Lameh și spuneți-le că doi oameni neobișnuit de înalți se apropie de tabăra noastră, venind dinspre înălțimi!

5. Nu știm ce trebuie să facem în acest caz. Să-i luăm prizonieri, sau să-i lăsăm să treacă nestingheriți?

6. Par să dispună de o putere incredibilă, căci la fiecare pas al lor pământul se cutremură, și cu cât se apropie mai mult, cu atât mai puternic resimțim aceste cutremure de pământ!”

7. Auzind acest mesaj, comandantul s-a înspăimântat, nemaiștiind ce să facă.

8. Când și-a mai revenit în simțiri, el le-a transmis spionilor și cercetașilor să-i lase pe cei doi să avanseze nestingheriți, apoi să-i înconjoare și să-i aducă la el în stare de captivitate.

9. Porunca le-a fost transmisă spionilor, care i-au înconjurat pe cei doi emisari tocmai când aceștia se aflau pe punctul de a intra în regiunea dimineții cu o mie de oameni înarmați cu sulițe lungi. Văzând că nu opun nici o rezistență, deși pământul se cutremura sub fiecare pas al lor, au început apoi să-i provoace pe ce doi mesageri, insultându-i în fel și chip și folosind tot felul de jigniri specifice ținuturilor de jos, cam de genul următor:

10. „Ascultați, lașilor! Ce mai face monstrul Adam? Dar monstrul acela de Iehova, cu trupul mâncat de viermi?

11. Câte asemenea mormane de carne se află pe înălțimi?

12. De ce vă este atât de teamă de noi, care suntem niște bărbați adevărați, deși mult mai mici ca înălțime decât voi? Din câte putem vedea, teama voastră se transmite până și pământului, care se cutremură sub tălpile voastre!

13. O, nu vă mai temeți, mormane mari de carne! Căci tot ce vi se poate întâmpla mai rău va fi să vă tăiem degetele, apoi mâinile și picioarele. Vă vom smulge apoi limba, nasul, urechile și ochii, după care vom sfârși prin a desprinde lent capul de restul trunchiului vostru.

14. Nimic altceva nu vi se va întâmpla; de aceea, nu trebuie să vă temeți de noi!

15. De altfel, din considerație pentru voi, toate acestea se vor petrece cât se poate de lent, astfel încât între două dureri succesive să vă puteți odihni, pregătindu-vă pentru durerea care va urma, și care va fi chiar mai mare.

16. Vedeți așadar cât de bune sunt intențiile noastre în ceea ce vă privește! Și totuși, păreți că vă temeți în continuare de noi!

17. Liniștiți-vă, căci torturile nu vor dura mai mult de trei zile și trei nopți, după care această mare teamă vă va părăsi complet!”

18. După aceste cuvinte de „consolare”, unul dintre guralivi a avansat către Kisehel cu intenția de a-l înțepa cu sulița în mână, pentru a-i spori astfel teama.

19. De-abia a atins însă brațul lui Kisehel că sulița a început să emită flăcări și foc, făcându-se instantaneu scrum și sfârșind prin a-l transforma în cenușă chiar pe posesorul său.

20. Acest incident i-a impresionat atât de puternic pe soldații lui Lameh încât aceștia s-au risipit în toate direcțiile; din nefericire pentru ei, câțiva paznici uriași care făceau de gardă i-au împiedicat să dispară.

21. Șefii soldaților s-au grăbit însă la comandant, tremurând din toate încheieturile. Ei i-au povestit acestuia ce s-a petrecut și l-au implorat să nu folosească forța împotriva celor doi, dacă nu dorea să ardă de viu, căci orice i-ar fi atins se aprindea instantaneu.

22. Această relatare l-a impresionat atât de tare pe comandant, încât la sosirea celor doi, el s-a prosternat chiar în fața lor, salutându-i cu următoarele cuvinte:

23. „O, voi, purtători sfinți ai focului sacru, măriți mesageri ai unui zeu cu siguranță mai important decât mizerabilul nostru Lameh din ținuturile de jos, vă întâmpin cu o bucurie la fel de mare ca și numărul firelor de iarbă și al boabelor de nisip de pe fundul mării!

24. Dacă sunteți de acord, v-aș ruga să mă informați - de la o oarecare distanță, desigur, pentru a evita contactul sărmanului vierme cu maiestuozitatea voastră înflăcărată - care este voința sublimă și sacră ce v-a trimis la noi, cei depravați și nedemni?”

25. În loc să răspundă la această întrebare prostească, Kisehel l-a strigat pe comandant, spunându-i pe nume: „Horadal! Este voința Domnului să te ridici și să ne însoțești, împreună cu întreaga ta armată, pe înălțimile sacre, pentru a-ți mărturisi acolo crima împotriva lui Dumnezeu cel viu și etern, manifestat acum într-o formă vizibilă, unicul Creator și Susținător al tuturor lucrurilor, precum și în fața lui Adam, primul om creat de mâna acestui Dumnezeu atotputernic!”

26. Această invitație l-a aruncat pe Horadal în brațele celei mai cumplite disperări, fiind complet incapabil să facă vreo mișcare sau să rostească vreun cuvânt.

27. Văzând acest lucru, Sethlahem s-a apropiat de el, l-a prins de mână și i-a spus pe o voce mai blândă: „Horadal, de ce te temi de viață, după ce ai pășit fără teamă - atâta vreme - în mijlocul morții?

28. Îți spun, în numele Celui care ne-a trimis aici, că iubirea Lui este mai mare decât mânia lui Lameh. De aceea, fă ceea ce ți-a indicat fratele meu”.

29. Auzind aceste cuvinte, Horadal și-a mai revenit și a urmat pe loc chemarea lui Kisehel, pe care l-a urmat, împreună cu întreaga sa armată.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 10 of 29  [ 281 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 9, 10, 11 ... 27, 28, 29  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !