Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 14.10.2019, 11:19
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 2) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 10, 11, 12 ... 27, 28, 29  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 100 - Puterea iubirii și grației lui Dumnezeu, revărsată asupra lui Horadal, comandantul din ținuturile de jos
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.2.2011, 09:43 View PostDownload Post

Capitolul 100
Puterea iubirii și grației lui Dumnezeu, revărsată asupra lui Horadal, comandantul din ținuturile de jos.
(13 iunie 1842)

1. De îndată ce cei doi emisari și Horadal au ajuns pe înălțimile sacre, Abedam cel Mare i-a chemat la El pe Adam, Seth și Enoh, și le-a spus:

2. „Ascultați, Kisehel și Sethlahem și-au umplut deja plasele pure cu tot felul de pești, fără să-i uite nici pe cei care au primit cumplitul ordin de a vă veni de hac de la comandantul lor.

3. Atunci când au pornit în cruciada lor malefică către ținuturile de la miazăzi, am trimis în secret câteva gărzi pentru a-i întâmpina și a-i forța să se retragă. Când cei doi emisari l-au convins pe comandant să vină cu ei, ceilalți erau tocmai pe punctul de a se uni cu armata principală aflată deja în ținuturile dimineții.

4. In acest fel, captura este completă. De aceea, haideți să le ieșim în întâmpinare și să-i primim așa cum se cuvine! Amin”.

5. Atunci, Adam, Seth și Enoh s-au ridicat și s-au grăbit să iasă în întâmpinarea armatei capturate, alături de Abedam.

6. Când Horadal i-a observat pe cei patru bărbați înalți apropiindu-se de el într-o grabă atât de mare, el l-a întrebat înspăimântat pe Sethlahem:

7. „Mărite emisar al marelui Dumnezeu sau al unui rege extrem de puternic! Cine sunt cei care se apropie atât de grăbiți de noi?

8. Cu siguranță trebuie să aibă un rang foarte înalt. Pot să-mi dau seama de acest lucru din privirile lor pline de măreție.

9. O, văzându-i cum se apropie, simt cele mai ciudate senzații!”

10. Sethlahem i-a răspuns: „Ai răbdare până când ne vom întâlni cu ei, și în curând un nou soare va răsări pentru tine, revelându-ți cine sunt acești patru bărbați care se grăbesc către noi, fără să uite nici un detaliu de importanță pentru tine.

11. De aceea, ai răbdare, căci iată, nu mai au de parcurs decât o sută și ceva de pași, și ne vom întâlni”.

12. Chiar așa s-au petrecut lucrurile; într-o singură clipă, cei patru se aflau deja în fața comandantului. Cu un semn scurt din mână, Abedam le-a făcut semn soldaților să își oprească înaintarea.

13. Și întreaga armată s-a oprit. Kisehel și Sethlahem au căzut la picioarele Domnului și i-au mulțumit pentru sublima grație care le-a permis să ducă cu atâta succes la bun sfârșit intenția voinței divine.

14. Abedam le-a cerut însă să se ridice de la pământ și le-a spus:

15. „În această manieră veți cuceri întotdeauna în numele Meu; căci cerul și pământul vor fi supuse de-a pururi acestei puteri.

16. Oricine pășește în numele Meu, este însoțit de puterea Mea; și cum nu mai există nimeni care să se compare cu Mine, nu poate exista nici vreo putere comparabilă cu aceea a numelui Meu.

17. De aceea, nu renunțați niciodată să acționați în numele Meu și veți rămâne de-a pururi vii, înzestrați cu această putere. Amin”.

18. Auzind aceste cuvinte, comandantul Horadal s-a prosternat la rândul lui în fața celor patru, copleșit de cel mai înalt respect; căci cele câteva cuvinte ale lui Abedam l-au impresionat atât de puternic încât s-a gândit:

19. „Am experimentat deja puterea celor doi emisari, sub pașii cărora pământul se cutremura și la atingerea cărora totul lua foc; și totuși, acești oameni au căzut la picioarele acestui Om, mulțumindu-i pentru această putere.

20. Cât de puternic trebuie să fie El, de vreme ce susține că cerul și pământul întreg i se supun întru totul la simplul auz al numelui Său.

21. Dacă acești oameni atât de puternici se prosternează la picioarele Sale, cu siguranță nu este deloc recomandabil ca eu, care sunt atât de slab și de nevrednic, să rămân în picioare. Așa că mă voi smeri și eu, până la ultima fibră a ființei mele”.

22. Atunci, Abedam s-a apropiat de el și i-a spus: „Horadal! Ridică-te și privește-l pe bătrânul monstru Adam, primul om creat de pe suprafața pământului, născut direct din mâna Mea, și care a fost părintele lui Cain și al fratelui ucis de acesta, al cărui nume a fost Abel.

23. Privește-Mă de asemenea pe Mine, vechiul vostru Dumnezeu, slab, descurajat, complet uitat de voi, și, după câte se pare, chiar mâncat de viermi, așa cum te exprimai mai devreme!”

24. Aceste cuvinte l-au pătruns pe Horadal până în ultimele fibre ale ființei sale, drept care a strigat imediat la armata sa, fără a îndrăzni să-și ridice capul de la sol:

25. „Aruncați-vă cu fețele la pământ, voi toți; căci ne aflăm în prezența unicului și adevăratului Dumnezeu, pe care L-am recunoscut cu toții - cu excepția tiranului Lameh - prin intermediul lui Farah și care ne-a permis să ne rugăm Lui, numindu-ne chiar copiii Lui!

26. O, cădeți cu toții la picioarele Lui, căci El este singurul demn de slava noastră, acum și de-a pururi! - O, mizerabile Lameh!

27. Și eu însumi - ajutorul lui la fel de mizerabil, sfătuitorul lui, primul lui sfetnic, comandantul lui suprem, cel care - din răutate pură - l-a idolatrizat atâta vreme, care l-a inspirat în toate faptele lui josnice, ajutându-l direct să le comită, care era chiar gata să-l detroneze numai pentru a-i uzurpa puterea, - eu, eu, monstrul tuturor monștrilor, mă aflu acum în fața adevăratului Dumnezeu!

28. O, Doamne, Dumnezeule atotputernic, alungă pentru totdeauna acest monstru de pe suprafața pământului care îți poartă pașii, căci acesta a devenit prea sfânt pentru a continua să poarte pe spinarea lui un monstru ca mine! Haide, distruge-mă pentru totdeauna! Amin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 101 - Discursul lui Enoh adresat lui Horadal și armatei sale.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.3.2011, 19:46 View PostDownload Post

Capitolul 101
Discursul lui Enoh adresat lui Horadal și armatei sale.
(14 iunie 1842)

1. Atunci, Abedam cel Mare l-a chemat la El pe Enoh și i-a spus: „Ascultă, Enoh, acești rătăciți sunt incapabili să asculte și să absoarbă în viața lor cuvintele rostite de gura Mea, căci spiritul lor s-a transformat deja în spiritul șarpelui.

2. Cuvintele rostite direct de gura Mea nu fac decât să aducă moartea celor care trăiesc mai mult în spiritul șarpelui.

3. De aceea, deschide gura ta în numele Meu și transmite-le semnificația voinței Mele, așa cum o vei auzi în sinea ta.

4. Abia atunci voi rosti Eu însumi trei cuvinte adresate acestei generații, care să o orienteze fie către viață, fie către moarte. Amin”.

5. Auzind cererea Mea, Enoh Mi-a mulțumit din plenitudinea iubirii sale pentru Mine, după care M-a slăvit cu voce tare pentru a fi auzit de toți cei din ținuturile de jos și i-a adresat următorul discurs lui Horadal:

6. „Ascultă, Horadal, și integrează adânc în inima ta ceea ce vei auzi în continuare; căci ceea ce îți voi spune eu nu vine de la mine, ci sunt cuvintele sacre ale Celui aflat în mijlocul nostru, care mi-a cerut să proclam în auzul vostru voința Lui sfântă, căci voi nu ați putea asculta cuvintele rostite de gura Lui, păstrându-vă în același timp viața.

7. Căci viața pe care o duceți voi este o viață a minciunii și a răutății derivate din ea; ea reprezintă esența spiritului căzut din cauza neascultării și mândriei sale, care nu dorește să se întoarcă la Cel care i-a dat viață, ba dimpotrivă, se amăgește crezând că este în continuare Spiritul suprem al tuturor spiritelor, deși este mai slab decât o muscă, singura sa putere fiind arta minciunii și a neadevărului, pe care o stăpânește - ce-i drept - la perfecție!

8. Acest mod de a trăi nu reprezintă viața, ci moartea cea mai profundă. Dacă ar auzi vocea vie a lui Dumnezeu, această viață aparentă nu ar putea supraviețui, ci ar pieri instantaneu, la fel ca minciuna în lumina adevărului.

9. Atunci când falsitatea este expusă luminii fizice, ea poate continua să pretindă că reprezintă ceva, deși realitatea ei este fantomatică; dacă ea este expusă însă luminii adevărului, ea încetează complet să mai existe, ca și cum nu ar fi existat niciodată.

10. Cuvântul lui Dumnezeu rostit direct de gura Lui reprezintă indiscutabil lumina cea mai sublimă a adevărului. Ce s-ar întâmpla cu voi dacă această lumină s-ar revărsa asupra voastră, a căror existență este complet falsă?

11. Pentru a putea realiza totuși măreția iubirii lui Iehova, El m-a chemat pe mine să vorbesc în numele Lui.

12. Această iubire este atât de mare încât El este dispus chiar să își retragă lumina atotputernică pentru a nu vă distruge complet, îngăduind minciunii să accepte doar câteva scântei din ea, trecând astfel la viața reală și crescând până când va deveni capabilă să accepte ceva mai plenar lumina Lui divină, fuzionând din ce în ce mai mult cu ea și transformându-se astfel într-o ființă nouă, născută din iubire, care să-i permită să atingă statutul de fiu al cerului, iar mai apoi chiar de fiu al lui Dumnezeu.

13. Ascultă, aceste cuvinte rostite de gura mea reprezintă scânteile de care vorbeam mai devreme. Dacă vei accepta să le integrezi în ființa ta, lucrurile se vor petrece în viitor așa cum ți-am prezis.

14. Dacă vei prefera totuși să rămâi în minciuna în care te-ai complăcut până acum, adevăr îți spun, în numele Celui care a coborât printre noi ca un adevărat Părinte preasfânt și preaplin de iubire:

15. El, Domnul cerului și al pământului, Dumnezeul atotputernic al eternității, vine acum și va veni însoțit de cei sfinți pentru a judeca în lumina Lui divină întreaga minciună și pentru a-i pedepsi pe cei lipsiți de credință pentru toate fărădelegile și blasfemiile lor, comise și rostite împotriva Lui!

16. Și cine crezi că sunt acești oameni lipsiți de credință și de Dumnezeu? Chiar cei ca tine, care duc o viață în minciună, în care nu mai există nici o scânteie de adevăr!

17. Adevărul este lumina divină și nu se simte la el acasă în mijlocul minciunii. Cât despre cei care trăiesc în minciună, și pentru care orice adevăr reprezintă o judecată a morții, aceștia sunt cei ca tine și complicii tăi, oameni lipsiți de orice Dumnezeu!

18. Toți aceștia au fost amenințați acum direct de către Dumnezeu cu judecata fără de scăpare; căci te asigur că El nu-și va retrage de-a pururi lumina orbitoare pentru a-i scuti pe păcătoși de efectele ei distrugătoare.

19. Când va veni El cu lumina Lui, spune-mi: cum va suporta această prezență divină păcătosul a cărui întreagă existență nu reprezintă altceva decât minciuna cea mai crasă?

20. Acum ridică-te și adună-ți oamenii care trăiesc în minciună, dar adună totodată și aceste scântei pentru tine și pentru oamenii tăi!

21. Aruncă această armură a minciunii și îmbracă veșmântul căinței și al adevăratei smerenii, pentru a putea experimenta faptele iubirii divine înainte ca Dumnezeu să-și trimită asupra creației lumina infinită în care toate gândurile vor fi revelate!

22. Îndreptați-vă către miazănoapte și nu permite nimănui să se întoarcă vreodată în orașul lui Enoh. Căci Domnul v-a pregătit tuturor un ținut al vostru, în care veți putea trăi o viață adevărată, de convertire la adevărata credință în El.

23. Acum pleacă și împlinește - pentru prima dată în viața ta - voința adevăratului Dumnezeu; după care, Adam vă va binecuvânta pentru a putea pleca liberi în țara promisă.

24. Domnul fie cu tine. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 102 - Copiii din ținuturile de jos - prizonieri voluntari ai grației și compasiunii divine.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.3.2011, 19:54 View PostDownload Post

Capitolul 102
Copiii din ținuturile de jos - prizonieri voluntari ai grației și compasiunii divine. Binecuvântarea părinteasca a lui Adam.
(16 iunie 1842)

1. După ce Enoh și-a încheiat discursul, Horadal s-a ridicat, a făcut o plecăciune până la pământ, în semn de respect, după care s-a întors la armata sa, spunându-le cu voce tare soldaților Cine era Acela în fața căruia s-a prosternat și care era voința Lui în ceea ce îi privește.

2. Auzind asemenea cuvinte din gura omului care fusese până atunci comandantul lor tiranic și sever, soldații s-au bucurat peste măsură, îndeosebi soțiile și copiii lor, slăvindu-L prin lacrimile lor de fericire pe Cel care a pogorât pacea asupra lui Horadal, dăruindu-le astfel un nou comandant, infinit mai bun, mai blând și mai delicat.

3. Doar câțiva dintre ei, care își lăsaseră soțiile și copiii acasă, în ținuturile de jos, nu prea știau ce să facă.

4. Ei s-au îndreptat către Horadal, pe care l-au întrebat ce trebuie să facă în această situație.

5. Horadal le-a răspuns, plin de ardoare: „Ne aflăm acum în ținutul atotputernicului Dumnezeu, pentru care nimic nu este mai simplu decât să ne spulbere dintr-o singură suflare. De aceea, singurul lucru care ar trebui să ne preocupe de acum înainte va fi acela de a-i împlini voința divină, atotputernică și sfântă. Alte preocupări nu vom mai avea, căci El, Dumnezeu cel infinit și etern, ar trebui să conteze mult mai mult pentru noi decât soțiile și copiii noștri.

6. Dacă vă veți întoarce în ținuturile de jos, voința lui Lameh vă va sili să intrați din nou în războiul primejdios și nedemn cu puternicii locuitori ai înălțimilor sacre; de aceea, sper că veți avea bunul simț să vă supuneți mai degrabă voinței divine, cea care a creat întregul univers.

7. Încercați să înțelegeți această necesitate, lăsați deoparte armele, căci nu vom mai avea nevoie vreodată de ele, și urmați-mi exemplul.

8. Cel care insistă însă să coboare în ținuturile de jos este liber să o facă, dar va constata acolo că îi va fi greu să scape nevătămat.

9. Dacă va scăpa de gărzile de la baza muntelui, poate fi sigur că nu va scăpa la fel de ușor de mânia lui Lameh, care este de o mie de ori mai rea decât cea a unui tigru înfometat!

10. Așadar, cei care doresc să se întoarcă, să o facă acum. Iar ceilalți, care doresc să mă urmeze, să vină cu mine la cei patru înțelepți, în spatele cărora stau cei doi mesageri care ne-au făcut prizonieri și ne-au adus aici cu o forță atât de mare!

11. Facă-se așadar voia sfântă a Celui care ne-a dat tuturor această poruncă. Amin”.

12. După ce ordinul comandantului a fost transmis din gură în gură și toată lumea l-a putut auzi, s-a dovedit că nici unul din cei de față nu avea nici o obiecție la cele declarate de Horadal.

13. Auzind voința Mea proclamată în acest fel de către Horadal oamenilor lui, i-am spus atunci lui Enoh, prin gura lui Abedam cel Mare: „Ascultă, Enoh, se pare că oamenii nopții au înțeles cuvintele rostite de tine, de vreme ce unul din cei mai servili slujitori ai șarpelui le predică astăzi voința Mea oamenilor din subordinea lui.

14. Crede-Mă, acest miracol este mai mare decât tot ce am făcut noi până acum pe aceste înălțimi. De aceea, am să fac acum un miracol de trei ori mai mare: mai întâi, voi accepta pe acești copii ai nopții ca și cum ar fi pe deplin copiii Mei, iar apoi cei care și-au lăsat soțiile și copiii în ținuturile de jos vor fi întâmpinați de aceștia atunci când vor ajunge în țara pe care le-am destinat-o - Lamei a fost deja informat în acest sens și face pregătirile necesare.

15. Cât despre cuvintele tale, începând cu judecata care se apropie și terminând cu întrebarea referitoare la cine sunt cei fără de Dumnezeu, acestea vor fi transmise națiunilor până la sfârșitul timpurilor, și chiar și ultimii copii de pe pământ îți vor menționa numele, exact așa cum o fac astăzi părinții, frații și copiii tăi.

16. Crede-Mă, Mi-ai făcut o mare bucurie, pentru care răsplata primită va fi infinită și va dura o eternitate! Amin”.

17. După care, Abedam s-a întors către Adam și i-a spus: „Ei bine, Adam, copiii lui Cain s-au pregătit să primească binecuvântarea ta. De aceea, haide să mergem la ei pentru a le dărui ceea ce așteaptă de la noi. Amin”.

18. Adam a ascultat de voința Domnului și s-a îndreptat către locul în care aștepta Horadal, plin de cel mai înalt respect.

19. Ajuns aici, el și-a acordat binecuvântarea părintească asupra tuturor celor de față, după care i-a mulțumit cu ardoare lui Abedam pentru puterea cu care l-a înzestrat.

20. Abedam i-a răspuns: „Adam, abia acum ai acționat corect. De aceea, îți spun ție, și la fel le spun și celorlalți: binecuvântați ori de câte ori simțiți nevoia să blestemați, și toți cei care vor să vă distrugă sau să vă persecute vor primi ceea ce li se cuvine.

21. Nu răspundeți niciodată cu rău la rău, și veți rămâne astfel de-a pururi copiii Mei; căci soarele Meu strălucește deopotrivă asupra celor drepți și asupra celor păcătoși.

22. Cât despre tine, Horadal, vei rămâne aici până după-amiază, și abia după ce toată lumea se va odihni și își va reface forțele veți putea pleca spre țara promisă, dar nu înainte ca Eu să rostesc trei vorbe în fața voastră despre moarte și despre viață. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 103 - Hrănirea celor sărmani. Seth apare în formă dublă. Domnul binecuvântează masa.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.3.2011, 20:03 View PostDownload Post

Capitolul 103
Hrănirea celor sărmani. Seth apare în formă dublă. Domnul binecuvântează masa. Horadal îi mulțumește Domnului.
(17 iunie 1842)

1. După acest discurs, Abedam s-a întors către Seth și i-a spus: „Frate, spune-le copiilor tăi să le aducă de mâncare și de băut acestor oameni de trei ori sărmani, pentru a-și reface forțele în vederea călătoriei care îi așteaptă către țara promisă.

2. În afara apropiaților comandantului și familiilor lor, toți ceilalți, câteva mii în total, nu au mâncat nimic de trei zile decât câteva ierburi și rădăcini amare pe care le-au găsit în cale.

3. Îmi pare rău de acești oameni; de aceea, haide să îi hrănim.

4. Tu procură zece coșuri pline cu alimente și băutură, iar Eu Mă voi ocupa de bine-cuvântarea lor”.

5. Mișcat până la lacrimi, Seth i-a mulțumit lui Abedam pentru această sarcină și a plecat imediat să o ducă la îndeplinire.

6. Nu mică i-a fost însă mirarea când, deși făcuse abia câțiva pași, și-a întâlnit copiii grăbindu-se către el cu zece coșuri pline cu mâncare!

7. Plângând de fericire, el și-a încrucișat brațele pe piept, așteptându-și, copiii în această atitudine smerită.

8. Când copiii au ajuns, el i-a întrebat, cu inima plină de iubire:

9. „Dragii mei copii! Bucuria mea nu cunoaște limite, căci voi ați ieșit în întâmpinarea sarcinii pe care mi-a dat-o Tatăl preasfânt!

10. Spuneți-mi, ce înger din cer v-a cerut să procedați în acest fel, căci eu unul nu am avut timp să vă informez în legătură cu voința divină”.

11. Dar unul dintre copii i-a răspuns: „Tată, glumești cu noi? Cum poți să spui așa ceva, când chiar tu ai fost acela care ne-a cerut să facem acest lucru?

12. După ce ne-ai dat acest ordin, ai plecat înainte pentru a ne aștepta în acest loc, și exact așa s-au întâmplat lucrurile”.

13. Auzind acest răspuns, piosul Seth și-a ridicat brațele la cer, plin de mirare, dar și de bucuria cea mai profundă, și a strigat cu o voce extrem de emoționată:

14. „O, Tată preasfânt și preaplin de iubire Abedam Iehova cel Suprem! Lucrurile devin atât de ușoare pentru Tine!

15. Tu poți chiar să împărți omul fără ca vreuna din părți să știe de cealaltă, ele acționând totuși împreună, într-un spirit comun.

16. Ascultați-mă, copii, acesta este un alt miracol al Tatălui preasfânt și preaplin de iubire.

17. De aceea, slăviți-L, iubiți-L și lăudați-L pe El din toată inima voastră, căci bunătatea Lui este infinită, iar compasiunea Lui nu are limite.

18. Pământul și cerul sunt pline de binecuvântarea și de grația Lui; lăudat fie de-a pururi numele Lui sfânt!

19. O, Tată, Tată, cât de infinit de bun ești Tu!”

20. Imediat după această exclamație, Abedam se afla lângă Seth, spunându-i cu vocea cea mai blândă cu putință:

21. „Iubitul Meu frate Seth, săracii așteaptă deja darurile tale; de aceea, haide să ne grăbim la ei.

22. Cât despre iubirea ta pentru Mine, te asigur că ea este perfectă, lucru de care poți fi convins, de vreme ce ai primit însăși mărturia Mea.

23. Altfel spus, tu ești un om perfect, după inima Mea. De aceea, haide să ne îndeplinim mai întâi datoria născută din iubire.

24. După ce vom termina, vom avea tot timpul din lume pentru a ne declara reciproc iubirea. Amin”.

25. După care, cei doi s-au grăbit, alături de purtătorii de coșuri, la copiii din ținuturile de jos.

26. Ajunși în fața acestora, Abedam a dispus așezarea coșurilor înaintea lui Horadal și a binecuvântat mâncarea din ele.

27. După această acțiune, El i-a spus lui Horadal:

28. „Primiți această mâncare și această băutură și refaceți-vă forțele. Ceea ce vă va rămâne puteți lua cu voi, pentru a vă servi drept provizii pentru drum.

29. Cât despre zilele care vor urma, pământul va avea grijă să vă furnizeze roadele sale, născute din abundența Mea, atâta vreme cât veți respecta porunca Mea și vă veți îndrepta către țara promisă. Haideți, începeți să mâncați și să beți. Amin”.

30. Descoperind această latură nouă a lui Abedam, extrem de prietenoasă, Horadal s-a aruncat însă la picioarele acestuia, spunându-i:

31. „O, Dumnezeule, slăvite Dumnezeu, cât de diferit ești Tu de Acela pe care l-am cunoscut prin atâtea lecții dureroase pe care le-am primit de-a lungul vieții!

32. Până acum Te-am considerat Tiranul tuturor tiranilor, astfel încât fiecare fibră a ființei mele mă făcea să mă revolt și să blestem un asemenea Dumnezeu, în loc să-L iubesc. Așa se face că am devenit eu însumi un tiran.

33. Cât de diferit ești însă Tu! În loc să mă distrugi, deși de-a lungul timpului am comis atâtea blasfemii la adresa Ta, împreună cu întreaga mea armată, Tu ne oferi acum hrană și băutură.

34. O, cât de diferit ești de Cel pe care L-am cunoscut până acum!

35. O, Doamne, eternă iubire! Cât de blândă este judecata Ta în fața depravării noastre fără limite!”

36. Abedam i-a răspuns: „Horadal, acum mănâncă și bea, căci după masă vom avea timp de discuții. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 104 - Hrănirea miraculoasă a oamenilor. Discursul plin de iubire și de recunoștință al lui Horadal.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.3.2011, 20:10 View PostDownload Post

Capitolul 104
Hrănirea miraculoasă a oamenilor. Discursul plin de iubire și de recunoștință al lui Horadal. A iubi înseamnă a trăi întru spirit.
(18 iunie 1842)

1. Drept urmare, Horadal s-a ridicat, i-a mulțumit încă o dată Domnului pentru marea Sa grație și compasiune, după care s-a întors către oamenii săi și le-a spus:

2. „Fraților, primiți cu bucurie în inimi mâncarea și băutura aici de față, și împărțiți-o frățește între voi!

3. Cât despre mine, eu nu voi accepta decât ceea ce va rămâne la sfârșit, după ce toată lumea își va fi potolit suficient foamea.

4. Haideți să împlinim așadar, cu inimile pline de recunoștință, voința marelui și unicului Dumnezeu, aflat acum într-o formă vizibilă în fața ochilor noștri și care a binecuvântat această hrană pentru noi! Amin”.

5. După această poruncă, cei zece conducători principali au luat coșurile, au aliniat oamenii pe zece rânduri, după care au început să împartă mâncarea din coșuri, asumându-și fiecare câte un rând. Astfel, primul om din rând primea un vas cu băutură și unul cu mierea cea mai pură, urmând ca după ce se servea din ele, să le dea mai departe, și tot așa, până la capătului rândului.

6. După ce toată lumea s-a servit cu mâncare și băutură, cei zece au verificat conținutul coșurilor, și nu mică le-a fost mirarea să vadă că acestea nu se goliseră nici pe jumătate!

7. De aceea, ei și-au propus să treacă din nou pe la oameni, dar au remarcat că aceștia își făcuseră plinul, așa că i-au mulțumit Domnului din străfundurile inimilor lor și i-au înapoiat coșurile lui Horadal, care îi supraveghease cu cea mai mare atenție, pentru a vedea dacă își fac corect treaba.

8. Văzând că cele zece coșuri sunt încă aproape pline cu mâncare, Horadal i-a întrebat pe comandanți cu o voce cât se poate de gravă:

9. „Cum Dumnezeu v-ați descurcat? Deși coșurile sunt destul de mari, totuși este vorba de peste zece mii de oameni.

10. Cât de mici au fost porțiile individuale? Credeți că foamea oamenilor poate fi potolită astfel, conform voinței Domnului suprem?”

11. Dar unul din cei zece i-a răspuns, plin de respect: „Dacă vrei să vezi un miracol cum n-ai mai văzut până acum, verifică personal fiecare rând și vei constata că oamenii au primit tot ce aveau nevoie, după care vei exclama, la fel ca și noi: 'Sunt lucruri posibile numai pentru Dumnezeu; de aceea, întreaga noastră slavă, adorație, recunoștință și iubire i le datorăm Lui, acum și de-a pururi! Amin”.

12. Într-adevăr, Horadal a examinat din priviri cele zece rânduri de oameni și a constatat că nimeni nu are nevoie de nimic. Copleșit, el s-a întors către Abedam și i-a spus: „O, Tu, al cărui nume limba mea nu este demnă să-l pronunțe, cum pot eu oare să-Ți mulțumesc, să Te slăvesc și să Te laud, astfel încât să fiu pe placul Tău?

13. O, Doamne, Dumnezeule preasfânt, ascultă-mă: cea mai dragă posesiune a mea este această viață pe care o am și care nu valorează cu siguranță nimic în fața Ta! Fără ea, nu aș putea însă exista și acționa conștient de sine. De aceea, dacă dorești acest lucru, aș vrea să mi-o sacrific în semn de recunoștință față de Tine, în numele acestor oameni sărmani!”

14. După care s-a prosternat la picioarele lui Abedam, plângând cu lacrimi profunde de recunoștință.

15. Auzind cuvintele lui Horadal, Abedam și-a dus palmele la ochi pentru a-și ascunde lacrimile pline de compasiune. După o scurtă vreme, El s-a aplecat și l-a atins pe Horadal, care continua să plângă, spunându-i: „Horadal, ridică-te, căci te-am eliberat de orice păcat anterior”.

16. Horadal s-a ridicat, dar multă vreme a fost incapabil să rostească vreun cuvânt, până într-atât era de copleșit de emoție.

17. După un timp și-a mai revenit, a tras aer în piept și L-a întrebat pe Domnul:

18. „Doamne, ai milă de mine, sărmanul păcătos, și nu Te mânia pentru că doresc să-mi eliberez inima tulburată de o întrebare care mă chinuiește de multă vreme”.

19. Abedam: „Bine, deschide-ți inima în fața Mea”.

20. Horadal și-a încrucișat brațele pe piept, după care a spus: „O, Doamne, Dumnezeule preasfânt! Crezi că aș putea și eu, inclusiv toți oamenii mei, să Te iubim cu toată tăria de care dispunem?

21. Iartă-mă pentru faptul că am îndrăznit să îți adresez o cerere atât de sacră! Deși rațiunea îmi spune că numai cei foarte puri au dreptul să-L iubească pe Dumnezeu, inima mea se luptă din răsputeri cu rațiunea.

22. O, spune-mi dacă îmi este permis să fac ceea ce îmi cere cu atâta ardoare inima!”

23. Abedam i-a răspuns: „Horadal, tu faci deja acest lucru, iar Eu te binecuvântez pentru el.

24. De aceea, în loc de orice alt răspuns, îți voi oferi acum unul din cele trei cuvinte promise, și anume:

25. Iubește, iubește, iubește, și vei trăi de-a pururi întru spirit, chiar dacă vei muri față de lumea exterioară! Tu ai murit deja față de această lume; de aceea, iubește, iubește, iubește-Mă pe Mine, Tatăl tău preasfânt, acum și de-a pururi! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 105 - Discursul lui Adam referitor la natura lui Satan și la iubirea de femei.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.3.2011, 20:23 View PostDownload Post

Capitolul 105
Discursul lui Adam referitor la natura lui Satan și la iubirea de femei.
(20 iunie 1842)

1. După acest scurt, dar atât de elocvent discurs al Domnului, Adam s-a ridicat, în urma unui impuls secret primit de la Mine, și a luat cuvântul: „Horadal, ridică-te, căci aceasta este voia lui Iehova, și ascultă-mă”.

2. Horadal s-a ridicat, iar Adam și-a continuat discursul:

3. „Ascultă, în vinele tale și în cele ale supușilor tăi curge sângele meu, la fel ca în vinele tuturor copiilor aflați pe aceste înălțimi, căci eu am fost plasat pe acest pământ ca prim om complet și desăvârșit, alături de soția mea, născută din mine, ca mamă primordială a tuturor celor care trăiesc acum pe pământ.

4. Din punct de vedere fizic, oamenii nu pot avea decât un singur tată și o singură mamă. În mod similar, din punct de vedere spiritual ei nu trebuie să aibă decât un singur Dumnezeu, un singur Creator și un singur Părinte preasfânt și preaplin de iubire.

5. De vreme ce eu am fost primul om de pe pământ, și implicit părintele fizic al întregii umanități, îți poți imagina cât de mare a fost blasfemia ta atunci când m-ai făcut monstru.

6. Sau atunci când L-ai numit pe Dumnezeu, Părintele nostru preasfânt și preaplin de iubire, bătrânul zeu mâncat de viermi!

7. Cum se face că toți descendenții lui Cain au căzut într-o asemenea orbire, iar apoi în depravarea cea mai desăvârșită?

9. Ascultă și încearcă să înțelegi! Atunci când Cain, primul meu născut, l-a ucis din pură gelozie pe fratele său Abel - acțiune în care s-a lăsat atras de șarpele cel rău, Satan sau îngerul căzut, care sălășluiește în trupul oricărui om și în întreaga materie -, el a fost judecat de Dumnezeu și a fost cuprins de o stare de agitație care l-a măcinat zi și noapte. Pământul a devenit prea mic pentru el, iar bolta cerească prea joasă, astfel încât abia dacă mai putea să respire.

10. Plângea și se lamenta tot timpul, și în marea sa furie i-a declarat război etern șarpelui.

11. De aceea, șarpele l-a vizitat din nou, în dorința arzătoare de a-l recâștiga de partea sa.

12. Dar Cain și-a dat seama că a devenit stăpânul șarpelui, căci acesta din urmă nu l-a mai putut cuceri nici măcar deghizat în fratele său.

13. Știind însă de foarte mult timp că bietul Cain suferă din cauza slăbiciunii trupului său, șarpele și-a asumat atunci forma unei femei extrem de frumoase, apropiindu-se de el cu timiditatea unei fecioare. Cain cel slab nu și-a mai putut desprinde ochii de la această creatură mincinoasă a șarpelui.

14. Abia mai târziu și-a dat el seama de capcana pe care i-a întins-o șarpele, rostind cu propria sa gură mărturia care continuă să trăiască în toți descendenții săi, și anume că mai devreme sau mai târziu în această capcană vor cădea toți copiii săi, iar apoi chiar copiii lui Dumnezeu.

15. Înțelegeți acum unde vă aflați din punct de vedere spiritual?

16. Iată, acesta este teribilul obstacol care a generat căderea voastră, a tuturor!

17. Potrivit mărturiei părintelui vostru, voi ați devenit sclavii trupului, boală care s-a răspândit ca o epidemie de la Cain la mine, și apoi la voi toți.

18. Șarpele le-a înzestrat pe fiicele voastre cu trupuri superbe, cărora nimeni nu le poate rezista. De aceea, voi ați creat poligamia, care contravine ordinii divine, potrivit căreia eu am fost destinat să fiu unicul bărbat, iar Eva unica femeie, prin iubirea și puterea nesfârșită a Celui care se află acum printre noi și care tocmai v-a invitat de trei ori să-L iubiți, căci numai iubindu-L pe El se poate transforma iubirea trupească în viață sufletească, iar apoi în spirit pur, astfel încât iubirea activată a trupului să se sublimeze în viață sufletească, iar apoi în spiritul pur al lui Dumnezeu.

19. Cum ați putea obține această victorie prin poligamia voastră?

20. Atâta vreme cât veți rămâne prinși în capcana trupului vostru, voi veți continua să fiți niște blasfemiatori în fața lui Dumnezeu, la fel ca atunci când ați venit pe aceste înălțimi sacre.

21. De vreme ce ordinea divină nu-i permite bărbatului să aibă decât o singură soție, pentru a-și putea cuceri astfel mai ușor dușmanul născut din pasiunea lui Cain, - cum credeți că veți putea triumfa asupra acestui dușman cumplit dacă vă aruncați cu inima deschisă în brațele sale?

22. De aceea, renunțați la poligamie și întoarceți-vă la vechea ordine a lui Dumnezeu, și veți putea cuceri astfel pe deplin moartea care sălășluiește în trupul vostru, sub forma șarpelui otrăvitor, a lui Satan cel rău, care nu a dorit să se întoarcă la Dumnezeu - chiar în ființa mea - despărțindu-se de mine atunci când am primit acest trup, și care domnește astăzi în toate trupurile fizice ca prinț al minciunii absolute.

23. Încearcă să înțelegi ce ți-am spus, Horadal, dacă dorești să atingi victoria și să cucerești adevărata viață!

24. Primește așadar această revelație, împreună cu binecuvântarea mea, și du-o în țara pe care Domnul v-a promis-o, iar cele trei cuvinte sacre vă vor aduce viața. Privite însă din perspectiva fizică, ele nu vă vor aduce decât moartea eternă. - Încearcă să înțelegi acest lucru! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 106 - Un caz în care poligamia este permisă.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.3.2011, 20:38 View PostDownload Post

Capitolul 106
Un caz în care poligamia este permisă.
(21 iunie 1842)

1. După acest discurs, mânat și el de un impuls interior, Enoh a pășit la rândul lui în fața lui Horadal și i-a spus:

2. „Horadal, este voința Domnului să mâncați și voi, tu și cei zece comandanți ai tăi. Faceți acest lucru, în acord cu voința Celui care m-a trimis la voi.

3. După ce veți termina, ridicați-vă și porniți la drum.

4. Urmați-i pe cei doi lideri care vă vor călăuzi și respectați indicațiile lor.

5. Veți ști când ați ajuns în ținutul care vă este destinat atunci când vă veți întâlni soțiile și copiii lăsați în urma voastră, în orașul lui Enoh, care vă vor aștepta acolo. Acest lucru este valabil îndeosebi pentru voi, conducătorii, căci voi ați fost siliți să îi lăsați acolo, ca ostateci ai lui Lameh și ca semn de loialitate.

6. Vă spun toate acestea în numele Domnului, pentru a prinde curaj și a vă deplasa cu bucurie către ținutul promis, pe care El vi l-a pregătit pentru a vă fi țară permanentă.

7. Acum, că ați aflat ce trebuia să știți, mâncați și beți, în numele Domnului, acum și de-a pururi! Amin”.

8. Iar Horadal și cei zece au adus mulțumiri pentru invitație și pentru veștile atât de îmbucurătoare, după care s-au așezat la masă.

9. În timp ce își serveau masa, Abedam cel Mare s-a întors către Adam și i-a spus:

10. „Instrucțiunile tale cu adevărat părintești adresate acestor oameni sărmani au fost într-adevăr corecte, dar trebuie să rectifici un mic element referitor la poligamie.

11. Ai întru totul dreptate să prezinți poligamia ca fiind opusă ordinii Mele, precum și în ceea ce privește sălașul permanent al șarpelui și al morții.

12. Gândește-te însă la ce este mai bine pentru acești oameni, care au deja - îndeosebi liderii lor - câte zece neveste: să-i desparți de ele și să le lași o singură nevastă, sau să lași lucrurile așa cum sunt?

13. Dacă un bărbat își părăsește nouă neveste și rămâne doar cu una singură, ce vor face celelalte nouă (și copiii lor) și cum se vor simți ele în inimile lor?

14. Nu crezi că dacă le va păstra pe toate zece, de dragul copiilor lor, în loc să ne blesteme, acestea ne vor slăvi și ne vor lăuda în inimile lor,

15. Aflând de la bărbații lor că - deși ordinea divină ne obliga să îi despărțim - noi le-am permis totuși să rămână împreună, conform legii lor injuste, realizând astfel marea noastră iubire și compasiune?

16. Ce crezi că este mai bine pentru cei aflați deja în această situație lamentabilă?

17. Adevăr îți spun: pentru copiii acestei lumi, tulburați deja într-o prea mare măsură de trupul lor, poligamia este o soluție mai bună decât patimile oarbe și violurile, ca să nu mai vorbim de pedofilie.

18. Adevăr îți spun: poligamia este de preferat inclusiv coabitării nelegiuite cu o femeie, în care cei doi nu intenționează să procreeze copii, ci numai să își satisfacă poftele sexuale, cu atât mai mult atunci când femeia este deja vizibil însărcinată.

19. Căci cel care are zece sau mai multe soții procreează aproape tot timpul atunci când locuiește cu una singură, în schimb, cel care coabitează cu o singură femeie, fără să trăiască în mod legiuit cu aceasta, nu numai că nu își lasă femeia însărcinată de fiecare dată când întreține relații sexuale cu ea, dar continuă să întrețină asemenea relații și după ce aceasta rămâne însărcinată, stricând astfel fructul aflat în plin proces de coacere în pântecul ei, lăsând-o în cele din urmă complet sterilă.

20. După cum știi foarte bine, acest lucru s-a întâmplat deja cu copiii de pe înălțimile sacre, care s-au îndepărtat de grația și de binecuvântarea Mea. Îți poți imagina așadar cât de ușor îi pot cădea pradă ceilalți copii, născuți din judecata Mea!

21. De aceea, gândește-te ce anume este mai corect în momentul prezent, îndeosebi pentru copiii din ținuturile de jos.

22. Deși ultimul lucru pe care Mi-l doresc este să introduc Eu însumi poligamia, mai ales prin intermediul tău, cred totuși că cel mai bun lucru pe care îl poți face este să te duci și să o îngădui în cazul acestor copii din ținuturile de jos. Învață-i totuși să nu-și educe propriii copii în spiritul poligamiei, ci în conformitate cu ordinea Mea, pe care ai proclamat-o mai devreme pentru ei.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 107 - Horadal revelează un secret din trecutul său, petrecut la curtea lui Lameh, în orașul lui Enoh
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.3.2011, 20:57 View PostDownload Post

Capitolul 107
Horadal revelează un secret din trecutul său, petrecut la curtea lui Lameh, în orașul lui Enoh.
(22 iunie 1842)

1. După ce Horadal și cele zece ajutoare ale sale și-au potolit foamea cu mâncarea gustoasă care le-a fost oferită și și-au stins setea cu sucurile din fructe, și după ce i-au mulțumit Domnului pentru darurile primite, Adam s-a îndreptat către ei și le-a transmis voința Domnului în ceea ce privește poligamia.

2. Auzind asemenea cuvinte din gura lui Adam, Horadal s-a bucurat nespus, mulțumindu-i Domnului din străfundurile inimii sale pentru acest privilegiu, după care s-a ridicat și i-a cerut lui Abedam permisiunea de a-i face o confesiune lui Adam.

3. Abedam cel Mare i-a acordat această permisiune, spunându-i: „Horadal, adevăr îți spun: în locul acesta toată lumea poate vorbi liber.

4. De aceea, dacă dorești să vorbești, vorbește liber și fără reținere. Amin”.

5. Horadal i-a mulțumit atunci Domnului pentru permisiunea acordată, după care a început următorul discurs adresat lui Adam:

6. „Venerabil părinte, respectat prim om și procreator al întregii umanități care trăiește la ora actuală pe pământ! Apleacă-ți urechea la cuvintele unuia din descendenții fiului tău Cain și ascultă ce am să-ți spun.

7. La fel de adevărat cum este faptul că Dumnezeu, Creatorul infinit, etern și prea-sfânt, pășește acum printre noi, ceea ce îți voi spune în continuare a fost unul din secretele extrem de bine păzite ale inimii mele. Dacă nu ar fi fost așa, părinte Adam, poți fi convins că nu v-aș fi recunoscut atât de curând pe Dumnezeu și pe tine, iar El, care personifică Iubirea și Compasiunea eternă și infinită, nu ar fi permis niciodată picioarelor mele nedemne să cale pe acest pământ sacru al munților, - dacă ceea ce îți voi revela pe scurt nu ar fi întru totul adevărat.

8. Așadar, ascultă din gura mea secretul atât de bine ascuns în inima mea încât nici chiar șarpele cel rău nu și l-ar fi putut imagina, necum percepe direct.

9. A sosit acum timpul să îl pot revela deschis:

10. Ascultă, era încă în perioada lui Enoh, când iubirea nesfârșită a atotputernicului Dumnezeu a avut plăcerea să trezească spiritual un om, un frate al lui Enoh, pentru a le vorbi oamenilor și a-L proclama pe Dumnezeu cel unic.

11. Nobilele sale învățături au fost păstrate intacte, până când a apărut Lameh.

12. La fel ca și mulți alții, am fost și eu instruit în această învățătură de către frații sublimi ai acelui om.

13. Când Lameh s-a aliat însă cu șarpele, ucigându-și cei doi frați inspirați cu ajutorul lui Tatahar, nobila învățătură a divinului Farak a dispărut odată cu aceștia.

14. Întrucât am fost cel mai bun prieten al lui Lameh încă din fragedă tinerețe, de îndată ce acesta a preluat puterea în maniera sângeroasă descrisă mai sus, am fost numit consilierul său personal, fără ca cineva să știe acest lucru. Și astfel, am ajuns consilierul secret al lui Lameh.

15. La început, am încercat să trezesc în el deschiderea față de învățătura lui Farak. Tentativa mea nu a avut însă nici un succes.

16. Căci era deja pătruns până la măduvă de șarpele cel rău, astfel încât nici chiar atotputernicele cuvinte ale lui Dumnezeu, pe care le-a auzit după ce și-a ucis frații, nu au făcut nici o impresie asupra lui.

17. Când mi-a mărturisit acest lucru, mi-am luat libertatea să-l îndemn cu sinceritate să se întoarcă la Dumnezeu, de vreme ce Acesta i-a arătat o asemenea grație.

18. În loc să mă asculte, el mi-a declarat însă cu amărăciune, dar sincer: „Horadal! Deocamdată ești încă prietenul meu. Dar în calitate de rege și zeu suprem, te sfătuiesc să nu mai pomenești niciodată numele acelui Dumnezeu în fața mea.

19. Dacă vei încălca vreodată această poruncă, vei avea aceeași soartă ca și frații mei, care vorbeau de același Dumnezeu, fără a ține cont de faptul că eu însumi sunt un zeu atotputernic!

20. Haide, du-te și repudiază-l în fața tuturor pe vechiul și ridicolul zeu al lui Farak. Totodată, vorbește-le oamenilor despre mine, singurul zeu autentic, atotputernic, de o severitate extremă, inexorabil și imuabil!

21. Îți jur pe propria mea divinitate: dacă nu vei proceda așa cum îți poruncesc, vei fi sfâșiat în o mie de bucăți, în fața tuturor!

22. Înțelege ce îți spun! Acum du-te și împlinește voința mea!

23. Am fost nevoit atunci să plec și - ascunzând învățătura lui Farak adânc în inima mea - să pretind că sunt chiar mai crud decât Lameh, învățându-i pe oameni care este voința acestuia.

24. Văzând că sunt slujitorul lui credincios, Lameh mi-a transferat în curând întreaga sa putere regală, rămânând însă în fața mea și a poporului ca Dumnezeu atotputernic.

25. Văzând cu câtă credință îi slujesc lui Lameh și incapabil să-și imagineze secretul ascuns adânc în inima mea, șarpele cel rău a făcut cu mine un contract, asumându-și forma unei femei superbe, iar eu am promis să fac tot ce îmi vor spune zeul Lameh și această femeie.

26. Șarpele a rămas întru totul satisfăcut de această promisiune a mea.

27. După ce a plecat, am făcut însă în sinea mea un legământ secret și am spus: 'O, șarpe, vicleanule Satan, oricât de șiret ai fi în tot ceea ce faci, vei învăța cât de curând cât de mare este puterea Celui pe care trebuie să îl ascund deocamdată în inima mea!

28. Fac acest jurământ în fața Ta, unicul meu Dumnezeu adevărat!'

29. După care i-am cerut acestui Dumnezeu ascuns în inima mea să păstreze - în marea Lui grație - secretul chiar și în fața celui mai puternic dintre îngerii săi. Iar Dumnezeu mi-a ascultat cererea, inspirându-mă în toate situațiile care au urmat și în care am fost nevoit să îmi exercit puterea regală.

30. Am devenit astfel unealta crudă, dar justă, din mâna lui Dumnezeu, realizând toate atrocitățile posibile, dar numai într-o manieră aparentă, - fără să fiu vreodată cu adevărat sincer în ceea ce fac!

31. Astfel, atunci când Meduhed, adevăratul meu frate, a convertit un mare număr de oameni, eu am fost cel care l-am sfătuit pe Lameh să îi declare război vechiului Dumnezeu și să îl pună pe Tatahar cel rău să dea foc pădurilor. - De ce crezi însă că am făcut acest lucru?

32. Pentru că știam în profunzimile inimii mele că soarta îi pregătește lui Tatahar cel rău ceea ce merită!

33. Tot eu am fost cel care, la porunca lui Lameh, le-am poruncit puținilor supraviețuitori să pregătească cea de-a doua răzbunare împotriva vechiului Dumnezeu. Căci știam foarte bine care sunt planurile Domnului împotriva lor.

34. L-am sfătuit pe Lameh să le interzică oamenilor obișnuiți să mai vorbească, sub pedeapsa cu moartea, astfel încât nimeni să nu mai poată rosti numele zeului Lameh, ori măcar să se gândească la el.

35. De ce am procedat astfel? - Pentru ca inimile încă pure ale celor inocenți să nu fie pervertite de fărădelegile lui Lameh; căci celor necuvântători nu li se poate nici predica.

36. La porunca mea, mulți oameni au fost executați. De ce? - Deoarece Consilierul meu secret mi-a vorbit, spunându-mi: 'Iată, șarpele i-a luat în vizor pe aceștia, deschizându-și larg fălcile în fața lor. De aceea, i-am făcut insensibili, așa că dă poruncă să fie tăiați în bucăți, pentru ca șarpele să nu devină suspicios în ceea ce te privește'.

37. Am rostit blasfemii de zece ori mai cumplite împotriva lui Dumnezeu decât însuși Lameh, pe care l-am sfătuit să îngroape numele lui Iehova sub fecalele oamenilor de rând.

38. De ce am făcut însă acest lucru? - Tocmai pentru a-i prezerva Numele. Căci era mai bine ca Numele sfânt să fie îngropat sub deșeurile celor sărmani, care reprezintă singurii oameni puri care au mai rămas în ținuturile de jos, decât să fie expus unor blasfemii atât de abominabile.

39. Și astfel, am făcut o sumedenie de lucruri teribile, toate motivate însă de cele mai curate intenții.

40. Iar când a sosit timpul, am adunat această armată, alcătuită numai din oameni sărmani și încă curați sufletește, aducându-i aici, în calitate de comandant nemilos al lui Lameh. Până acum, nimeni - în afara lui Dumnezeu - nu a știut ce anume mă determină să fac tot ce am făcut și de ce am ajuns aici.

41. Acum, Domnul mi-a permis să-mi dau jos cumplita mască pe care am fost nevoit să o port și să îmi dezvălui adevărata față, aceea de slujitor credincios al lui.

42. Așa se explică de ce am comis acea blasfemie împotriva ta și a lui Dumnezeu, în fața oamenilor mei încă orbi. Sper din suflet că acum, când știi ce m-a determinat să procedez astfel, mă vei ierta, căci nu am făcut nimic în afara voinței secrete a Celui aici de față.

43. Nu-ți fă probleme nici în legătură cu poligamia, căci vom avea grijă să respectăm voința lui Dumnezeu, acum și de-a pururi! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 108 - Discursul Domnului referitor la efectul contrar al blestemului și al mâniei.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.3.2011, 21:02 View PostDownload Post

Capitolul 108
Discursul Domnului referitor la efectul contrar al blestemului și al mâniei.
(24 iunie 1842)

1. Auzind cuvintele lui Horadal, Adam a fost emoționat până la lacrimi și a plâns de bucurie, tremurând din toate încheieturile și incapabil să rostească vreun cuvânt, deși ar fi dorit foarte mult să facă acest lucru.

2. Abedam a văzut ce se petrece în inima lui Adam, așa că i-a spus: „Adam, mai simți încă impulsul de a-i blestema pe acești blasfemiatori?

3. După cum vezi, omul trebuie să fie foarte atent pe cine judecă și pe cine blestemă, îndeosebi dacă este și părinte!

4. Căci cine poate înțelege toate căile Mele?

5. Dacă cineva blestemă evenimentele fără să cunoască pe deplin cauza lor, este posibil ca el să blesteme însăși iubirea, compasiunea, grația, răbdarea, blândețea și bunătatea Mea fără egal, și implicit întreaga Mea ordine divină, care rezultă din acestea.

6. Ce binecuvântare mai poate primi un om care a blestemat ordinea Mea divină?

7. Oare nu invită el judecata asupra sa, căci el însuși a fost primul care a judecat ordinea divină, singura din care își poate extrage viața eternă?

8. Ce posedă omul, fără să-l fi primit de la iubirea și compasiunea Mea, și de unde poate primi el ceea ce primește dacă nu de la această iubire, această compasiune și această grație?

9. Spune-Mi, Adam, dacă se separă de iubirea Mea, judecând-o și blestemând-o, cum mai poate extrage el apă din fântâna pe care a acoperit-o cu pietre, cu pământ, cu nisip și cu tot felul de gunoaie?

10. De aceea, nici un frate nu ar trebui să-și judece vreodată fratele, - decât dacă Eu însumi îi dau în mod explicit poruncă în acest sens!

11. Cine judecă în mod arbitrar își dă singur pedeapsa cu moartea, căci se desparte astfel de Sursa întregii vieți.

12. Să spunem că cineva se înfurie atât de tare pe fratele său încât își propune să-i dea foc la casă în timpul nopții, dar o scânteie din torța sa sare pe propria sa casă, înainte de a fi putut incendia casa sărmanului său frate. Pe cine mai poate da vina acest făcător de rău pentru faptul că și-a pierdut întreaga avere și tot ce a acumulat de-a lungul vieții?

13. Ceea ce v-am indicat prin acest exemplu se întâmplă de fiecare dată cu oamenii mânioși, care își dau astfel foc la propria casă spirituală. Atât timp cât intenționează să distrugă casa fratelui său prin focul blestemului și al judecății sale, el nu face decât să își distrugă întreaga avere primită de la Mine în vederea atingerii vieții eterne.

14. De aceea, nici un frate nu ar trebui să-și blesteme fratele pentru un păcat pe care acesta din urmă l-a comis împotriva lui.

15. Dimpotrivă, el ar trebui să îl binecuvânteze pe cel pe care dorea să-l blesteme, judecându-l nu în vederea pierzaniei, ci a vieții eterne, căci la fel va fi judecat și el.

16. Dacă Eu, Dumnezeu cel înțelept și preasfânt, aș fi creat acest univers în vederea distrugerii sale finale, ce rost mai avea crearea lui?

17. Nici chiar cea mai nătângă dintre creaturile Mele nu ar fi dispusă să creeze ceva numai de dragul de a-l distruge apoi, cu atât mai puțin Eu, înțelepciunea eternă și Tatăl prea-sfânt și preaplin de iubire al tuturor copiilor Mei.

18. De vreme ce am creat tot ce am creat pentru eternitate, astfel încât nici chiar ultimul gând al celui din urmă dintre oameni să nu poată pieri vreodată, de ce v-ați judeca voi unii pe alții, urmărind să vă distrugeți reciproc?

19. Așadar, reține, Adam, că singurul judecător sunt Eu. Cât despre tine, nu aștept altceva decât să fii cu adevărat fiul Meu, judecând lucrurile la fel ca Mine,

20. Respectiv, nu prin blestem, ci prin iubire, răbdare, compasiune, bunătate, blândețe și grație.

21. Procedați la fel, tu și ceilalți, și veți beneficia de-a pururi de viața eternă născută din Mine! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 109 - Numirea lui Horadal ca lider suprem al poporului său. Cele trei semne ale grației dăruite lui Horadal.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.3.2011, 21:20 View PostDownload Post

Capitolul 109
Numirea lui Horadal ca lider suprem al poporului său. Cele trei semne ale grației dăruite lui Horadal.
(25 iunie 1842)

1. După acest discurs, Abedam cel Mare s-a întors către Horadal și i-a spus: „Horadal, ai rezistat cu credință în fața tuturor tentațiilor șarpelui, prezervând vie în inima ta scânteia adevărului primită de la Farak. Iată, acum în fața ta se află nu o simplă scânteie, ci un soare infinit, Eu însumi, Cel despre care Farak a depus mărturie, Dumnezeu cel atotputernic și etern, Creatorul suprem al tuturor lucrurilor care umplu cerurile și spațiul infinit al creației, de la cele mai mici și până la cele mai mari, - Eu, iubirea eternă și pură, - Eu, unicul vostru Părinte, al tău și al tuturor copiilor lui Adam, singurul posesor al vieții și singurul care poate dărui această viață, - Eu, - Eu - Mă aflu acum în fața ta!

2. Întrucât ai păstrat cu sfințenie în inima ta micuța scânteie primită de la Farak, crezând în Cel pe care nu L-ai văzut niciodată și ascultând chemarea Lui, fără să te îndoiești vreodată că această chemare secretă reprezintă voința Mea și acționând întocmai în acord cu ea, - pe scurt, de vreme ce Mi-ai rămas întotdeauna credincios în chestiunile minore, cu atât mai mult îmi vei rămâne credincios de-acum încolo, căci acum îl poți vedea în persoană pe Acela despre care v-a vorbit Farak în orașul lui Enoh, - motiv pentru care vei primi un statut mai înalt în mijlocul poporului tău decât acela pe care l-a avut Farak.

3. Horadal, întrucât Mi-ai rămas credincios în lucrurile minore, îți dăruiesc acum un destin măreț, numindu-te învățător suprem și lider al poporului tău. 4. Privește, mulți dintre ei sunt încă orbi, dar Cuvântul Meu viu în ființa ta îți va permite să le dăruiești din nou lumina ochilor, și implicit viața.

5. De acum înainte nu vei mai percepe voința Mea în maniera secretă în care ai perceput-o în ținuturile de jos, ci o vei auzi direct, exact așa cum o auzi acum, înlăuntrul tău, dar și în exterior. Chiar dacă nu Mă vei mai vedea la fel ca acum, Mă vei auzi întotdeauna, exact ca acum.

6. Horadal, adevăr îți spun: credința ta este mare, căci tu ai crezut în mesajele Mele fără nici un alt semn decât cei doi mesageri pe care ți i-am trimis.

7. Într-adevăr, pentru tine, acest al doilea semn minor - binecuvântarea hranei și a băuturii - nu era necesar, căci tu Mi te-ai dăruit de mult în inima ta, înainte ca ochii tăi să Mă poată vedea în persoană și înainte ca urechile tale să poată auzi vocea Mea părintească.

8. Acum, când M-ai văzut și M-ai auzit pe Mine, Dumnezeul și Părintele tău, crezând cu convingere că Eu sunt Cel care îți vorbește, cerându-Mi permisiunea să Mă iubești, îți voi dărui ca răsplată, alături de cele trei mari cuvinte, și trei mari semne; căci tu ai crezut ferm că Eu sunt Dumnezeul etern, infinit și atotputernic, Creatorul, Susținătorul și Conducătorul tuturor lucrurilor, precum și unicul Părinte preaplin de iubire al tuturor oamenilor și îngerilor.

9. Iată care sunt cele trei mari semne: mai întâi, vei găsi în mod miraculos în țara promisă tot ceea ce v-am promis ție și oamenilor tăi, în ordinea respectivă.

10. În al doilea rând, prin puterea pe care ți-o voi acorda, vei putea experimenta întotdeauna ceea ce poate face Acela care acum îți revelează, îți promite și îți dăruiește.

11. Iar al treilea semn va consta în faptul că de acum înainte, Cuvântul Meu viu și viața eternă care rezultă din el nu te vor mai părăsi niciodată.

12. Cu ajutorul acestor trei mari semne vei putea recunoaște plenar iubirea Mea infinită pentru tine și pentru oamenii tăi, precum și bunătatea fără egal a Tatălui față de voi.

13. Îți dăruiesc acum binecuvântarea Mea plenară, iar apoi poți să pleci.

14. Cei doi mesageri vă vor însoți în țara promisă, aflată între ținutul dimineții și cel de la miazănoapte.

15. Lăsați-vă însă armele aici, la picioarele lui Adam, ca semn că iubirea Mea părintească este mai mare decât puterea șarpelui.

16. Iar acum, plecați în numele Meu și însoțiți de binecuvântarea Mea! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 11 of 29  [ 281 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 10, 11, 12 ... 27, 28, 29  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !