Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 24.10.2019, 04:51
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 2) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 11, 12, 13 ... 27, 28, 29  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 110 - Horadal și poporul său se pregătesc de plecare. Discursul de adio al Domnului și recomandarea de a iubi.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.3.2011, 21:26 View PostDownload Post

Capitolul 110
Horadal și poporul său se pregătesc de plecare. Discursul de adio al Domnului și recomandarea de a iubi.

1. După discursul lui Abedam, soldații s-au ridicat în picioare, urmând ordinul lui Horadal. Acesta a jurat să-i rămână credincios Domnului în toate, după care i-a mulțumit din străfundurile inimii, împreună cu cei zece comandanți ai săi.

2. După ce i-a mulțumit Domnului pentru grația, iubirea și compasiunea primită, el L-a întrebat pe marele Posesor al grației dacă trebuie să înalțe pentru poporul său un semn vizibil în amintirea acestei zile mărețe a grației și compasiunii, pentru ca toată lumea să-și amintească cu recunoștință de marile lucruri pe care Domnul suprem și Tatăl lor divin le-a făcut pentru el și pentru poporul pe care îl conduce.

3. Abedam i-a răspuns prin următorul discurs, extrem de instructiv, spunându-i: „Ascultă, Horadal! Îți mulțumesc pentru dorința ta sinceră de a-Mi vedea numele slăvit de-a pururi de poporul tău, dar îți spun: dacă oamenii sunt instruiți corect, ei găsesc pretutindeni în creația Mea semnele care să le aducă aminte de Mine.

4. Dacă oamenii se dovedesc atât de inconștienți încât nu observă aceste semne, așezate miraculos de Mine în fața ochilor lor, poți să fii convins că nu vor remarca nici semnul construit de om în acest scop. 5. Dacă observă semnele vii, ce rost mai are să le construiești un semn mort?

6. Îți dăruiesc totuși un mare semn de aducere aminte, căci tu vei purta în tine Cuvântul Meu viu și toată puterea pe care o incumbă rostirea numelui Meu. Dacă vezi că cineva aspiră sincer către trezirea spiritului și realizarea vieții eterne, îi poți împărtăși această putere.

7. Ce lucru mai măreț v-aș putea dărui decât cele trei mari cuvinte, și ce monument mai sublim, mai măreț și mai maiestuos Mi-ați putea construi voi decât împlinirea adevăratei iubiri în inimile voastre?

8. De aceea, rămâneți cu acest semn, mai presus decât oricare altul. Atâta vreme cât veți fi una cu el și îl veți manifesta în toate cele, Eu voi fi printre voi, activ și puternic, ca semn perfect de aducere aminte.

9. Pe de altă parte, dacă veți lăsa marele semn al iubirii sincere și active - acest unic semn cu adevărat valabil pentru Mine - să piară din inimile voastre, marele semn al aducerii aminte va dispărea din mijlocul vostru.

10. Dacă acest lucru se va petrece, toate celelalte semne minore își vor pierde în egală măsură importanța pentru voi, contând la fel de mult ca și vânturile care suflă pe alte planete, fiind imposibil de observat pe pământ.

11. De aceea, rămâneți atașați semnului unic al iubirii! Căci nu există un alt semn mai bun și nici un indicator mai sigur pentru aducerea aminte a obiectului iubit. Dacă iubirea se răcește, inima împietrită îi poate dărui adevărați sori celui pe care l-a iubit cândva, și pe care între timp l-a uitat, dar fără nici un folos, - căci dacă acceptă să fie încălzită, gheața piere!

12. La fel cum focul reprezintă moartea pentru materie, focul iubirii reprezintă moartea pentru cei care au respins-o, în cazul în care ea se mai întoarce la ei; căci ei au devenit la fel de reci și de împietriți ca și gheața.

13. Cel care păstrează însă în inima sa marele semn al iubirii va trăi de-a pururi în focul vieții, care nu îl va putea afecta, la fel cum focul nu poate fi afectat de foc, ci dimpotrivă, dă viață focului (îl alimentează).

14. Reține aceste cuvinte și transmite-le poporului tău, și veți trăi cu toții de-a pururi, în și prin Mine.

15. Să nu credeți vreodată că o zi este mai potrivită pentru iubire decât alta, sau că dacă cineva dorește să se apropie de Mine trebuie să-Mi aducă vreo ofrandă.

16. O, Horadal, să nu credeți vreodată așa ceva! Așa cum în cazul vostru, mirele nu stabilește pentru mireasa sa o zi și o oră pentru a face dragoste cu ea, la fel se petrec lucrurile și cu Mine. Oricând decide omul să îmi dăruiască inima sa, momentul este perfect pentru Mine.

17. Sabatul nu trebuie să fie decât o zi a instruirii generale, nicidecum o zi a iubirii Mele, pentru care fiecare zi este la fel.

18. Așadar, iubiți-Mă întotdeauna, dar păstrați totuși Sabatul ca zi a instruirii, și veți trăi astfel de-a pururi!

19. Puteți pleca acum, în numele Meu. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 111 - Mesagerul Lamel execută o operațiune de salivare. Fata salvată povestește despre ororile din orașul lui
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.3.2011, 21:35 View PostDownload Post

Capitolul 111
Mesagerul Lamel execută o operațiune de salvare. Fata salvată povestește despre ororile din orașul lui Enoh.
(1 iulie 1842)

1. După aceste cuvinte, Horadal i-a mulțumit din nou lui Abedam cel Mare, după care s-a întors către cei zece comandanți și le-a spus:

2. „În numele Domnului, mergeți și spuneți-le oamenilor să îi mulțumească Domnului și să se pregătească de plecare, pentru a putea porni la drum înainte de apusul soarelui, în numele Domnului și al marelui Dumnezeu, Tatăl nostru preasfânt și preaplin de iubire! Amin”.

3. Cei zece comandați i-au informat imediat pe oameni care este porunca lui Horadal, în acord cu voința Domnului.

4. În câteva clipe, toată lumea era gata de plecare. Pe când Abedam tocmai le cerea lui Kisehel și Sethlahem să îi conducă pe oameni către țara promisă, Lamei a apărut ca o vijelie, purtând pe brațele sale puternice o fată!

5. Ajuns în fața lui Abedam, el s-a aruncat la picioarele acestuia, după care i-a mulțumit cu inima smerită și plină de iubire pentru puterea pe care i-a dăruit-o în vederea împlinirii periculoasei sarcini primite.

6. Iată ce a povestit el: „Tată preasfânt și preaplin de iubire! Prin puterea Ta fără limite, am reușit să duc la bun sfârșit sarcina pe care mi-ai transmis-o în inima mea.

7. Nici unul dintre cei pe care mi-ai cerut să îi salvez nu a rămas în urma mea.

8. Iată totuși, Tată preasfânt, o fată pe care nu am găsit-o în inima mea, dar pe care am întâlnit-o singură și plângând pe marginea unei prăpăstii.

9. Înduioșat, am întrebat-o: „Copila mea sărmană, ce te doare, de plângi atât de amarnic, și de ce îți smulgi părul din cap?”

10. Sărmana a oftat atunci adânc, după care s-a recules și mi-a relatat următoarea poveste:

11. 'Om mare, mă rog ție fierbinte, ascultă-mă, în numele acelui Dumnezeu de care oamenii cei nobili - uciși de cruzimea excesivă a lui Lameh - le-au vorbit părinților mei!

12. După ce vei auzi scurta mea poveste, ai milă de mine și omoară-mă!

13. Acum ascultă povestea tristei mele vieți: în pofida regulilor oribile impuse de cel mai mare tiran care a trăit vreodată pe pământ, părinții mei au rămas întotdeauna credincioși în sinea lor învățăturilor marelui Farak și au crezut în Dumnezeul propovăduit de acesta.

14. Un spirit malefic trebuie să-i fi dezvăluit însă acest lucru lui Lameh, care a dispus arestarea lor de către crudele sale gărzi. Singura care am fost lăsată în casă am fost eu, un sărman copil.

15. La scurt timp, gărzile lui Lameh i-au adus din nou acasă pe părinții mei, pe care i-au pus să se dezbrace. După ce i-au văzut astfel, goi, palizi și tremurând din toate încheieturi-le, ele au luat-o mai întâi pe sărmana mea mamă, au culcat-o la pământ, i-au întins brațele gingașe și i-au bătut în palme niște piroane ascuțite.

16. Au făcut apoi același lucru cu picioarele ei. Marea suferință și strigătele ei de durere nu au părut să-i impresioneze deloc pe acei monștri.

17. Scena s-a repetat apoi și cu tatăl meu.

18. După această acțiune îngrozitoare, gărzile i-au așezat mamei o piatră dură sub spate, pentru a-i întinde trupul precum o coardă, și și-au satisfăcut pe rând poftele desfrânate cu ea!

19. După această nouă oroare, soldații le-au despicat burțile și m-au așezat între părinții mei, încercând să mă convingă să le smulg ochii din cap, rugându-mă în tot acest timp zeului Lameh.

20. În acel moment am leșinat și mi-am pierdut cunoștința. M-am trezit aici, legată de această piatră și lăsată să mor de foame, după cum poți vedea.

21. Nu știu ce s-a întâmplat mai departe cu sărmanii mei părinți, dar nu mă îndoiesc că au continuat cu torturile, după care i-au ars de vii în propria lor casă.

22. Acum știi întreaga mea poveste și poți face cu mine ce dorești. Te implor însă să nu mă părăsești în acest loc!'

23. Iată, Tată preasfânt, așa se explică de ce am adus în fața Ta un copil în plus față de cei pe care i-am numărat în inima mea.

24. Căci nu am simțit niciodată în viața mea un sentiment atât de profund de milă ca pentru acest biet copil.

25. Sper din toată inima că mă vei ierta pentru încălcarea poruncii Tale, căci ți-am adus ca ofrandă pe cea pe care am salvat-o de la moarte sigură.

26. O, Tată, primește această ofrandă, în marea Ta grație!” - Dar Abedam s-a aplecat imediat și l-a ridicat pe Lamei, spunându-i:

27. „Lamei, adevăr îți spun: prin această acțiune a ta, ai făcut mai mult decât în întreaga ta viață.

28. Să-i lăsăm deocamdată pe acești oameni să plece către țara promisă, iar apoi ne vom întoarce la sărmanul copil. Cu această ocazie va avea posibilitatea să-și mai revină puțin, după care voi face ce este mai bine pentru ea și pentru tine. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 112 - Domnul îi însărcinează pe Kisehel și pe Sethlahem să conducă poporul lui Horadal la destinația promisă.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.3.2011, 21:42 View PostDownload Post

Capitolul 112
Domnul îi însărcinează pe Kisehel și pe Sethlahem să conducă poporul lui Horadal la destinația promisă. Efectul Blestemului și cel al binecuvântării.
(2 iulie 1842)

1. După această scurtă promisiune făcută lui Lamei, Abedam cel Mare s-a întors către Kisehel și către Sethlahem, cărora le-a spus:

2. „Ascultați-Mă! Așa cum ați condus poporul lui Horadal în acest loc, plecați acum și conduceți-i pe acești oameni în ținutul pe care l-am păstrat special pentru ei, încă de la crearea acestui pământ. Căci Eu cunosc de la începuturile eternității tot ceea ce urmează să se întâmple, și nimeni în afară de Mine nu îmi cunoaște intențiile.

3. De aceea, mergeți și conduceți-i pe oameni în locul pe care l-am păstrat pentru ei.

4. Spiritul Meu vă va conduce cu precizie în locul în care trebuie să ajungeți.

5. Când veți ajunge acolo, binecuvântați acest pământ pentru ei, inclusiv noile locuințe, care nu diferă cu nimic de cele pe care vi le-ați construit voi aici, pe înălțimile sacre.

6. Întoarceți-vă apoi în mare grabă aici, ca să nu pierdeți masa de seară. Iar acum plecați. Amin''.

7. Cei doi i-au mulțumit lui Abedam și au plecat imediat să își îndeplinească misiunea.

8. Aproape sufocat de sentimentul profund de recunoștință pe care îl simțea, Horadal și-a pregătit oamenii de plecare.

9. Și astfel, mulțimea s-a pus în mișcare, urmându-și fericită conducătorii.

10. Văzându-i cum pleacă, Adam i-a binecuvântat pe fiecare în parte, cu lacrimi în ochi.

11. Observând acest lucru, Abedam l-a lăudat și i-a spus: „Adam, dacă în loc să trimiți atâtea blesteme celor din ținuturile de jos ai fi acționat întotdeauna la fel ca acum, plin de iubire și de compasiune, adevăr îți spun: câmpiile și văile adânci ale pământului nu s-ar fi transformat într-un iad!

12. Din păcate, tu ai simțit întotdeauna mai degrabă dorința de a blestema decât pe aceea de a iubi. Nu-i de mirare că cei din ținuturile de jos se comportă așa cum ne-a povestit Lamei, dovada cea mai bună aflându-se aici, la picioarele Mele.

13. O, Adam, câte eforturi nu Mi-ai fi putut cruța, Mie și întregii creații!

14. De vreme ce ai preferat însă să blestemi, și nu să binecuvântezi, iată rezultatele acțiunilor tale, care vor continua să existe pe pământ până la sfârșitul existenței sale.

15. Adevăr îți spun: oricât de cumplită a fost prima ta greșeală, când ai încălcat prima Mea poruncă și te-ai lăsat amăgit de șarpele cel rău, astfel încât cerul și pământul au fost întoarse cu susul în jos, tot acest haos ar fi putut fi rectificat infinit mai ușor decât ceea ce se mai poate face acum, după blestemele pe care le-ai aruncat asupra ținuturilor de jos după crima lui Cain.

16. Îți spun: fapta lui Cain a fost cumplită, dar abia dacă a reprezentat o picătură într-un ocean prin comparație cu greșeala ta inițială, atunci când ai încercat să te ridici deasupra Mea, devenindu-Mi stăpân!

17. Mă poți condamna atunci pentru blestemul care a căzut asupra ta?

18. În mod firesc, divinitatea Mea intangibilă - atât de cumplit violată de tine - a fost nevoită să blesteme acest pământ, pe care au început să crească, la picioarele tale, ciulini și mărăcini ascuțiți.

19. Marea Mea iubire pentru tine a ridicat însă curând blestemul acestui pământ, care a înflorit iarăși în fața ta, devenind o mare grădină, așa cum cred că ai observat de multă vreme.

20. În timp ce Eu ridicam însă blestemul, vai, tu erai foarte ocupat blestemând câmpiile și văile din ținuturile de jos, precum și pe locuitorii acestora! Nu-i de mirare că chiar și astăzi, în timpul vieții tale, din solul blestemat de tine răsar asemenea lăstari otrăviți!

21. Eu l-am trimis în ținuturile de jos pe Farak - acest înger binecuvântat de Mine. Nu ai fi putut face și tu același lucru, în numele Meu?

22. În timpul lui Farak, ținuturile de jos au înflorit mai glorios chiar decât aceste înălțimi!

23. O, Adam, Adam! Privește sărmana fată care zace la picioarele Mele și a cărei inimă este mai pură decât soarele la amiază.

24. Ceea ce s-a întâmplat acum cu părinții ei ca rezultat al blestemului tău se va repeta într-o zi cu fiul unei fecioare în care voi trezi atunci spiritul fetei care zace acum la picioarele Mele.

25. Dă-ți seama ce ai făcut prin puterea blestemului tău! Din păcate, prezentul nu mai poate fi schimbat. De aceea, haide să ne ocupăm mai bine de viitor - uitând, atât cât este posibil, de ororile trecutului!

26. Adam, retrage-ți toate blestemele și înlocuiește-le cu binecuvântări, căci tot ceea ce se petrece astăzi rău pe pământ este urmarea greșelilor tale. De acum înainte, nu mai blestema niciodată, ci binecuvântează totul în calea ta! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 113 - Mustrarea Domnului adresată lui Adam, disperat din cauza prostiei sale.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.3.2011, 21:50 View PostDownload Post

Capitolul 113
Mustrarea Domnului adresată lui Adam, disperat din cauza prostiei sale.
(5 iulie 1842)

1. Auzind cuvintele lui Abedam, Adam s-a întristat în inima sa, nemaiștiind ce să spună sau ce să facă.

2. Întorcând argumentele pe toate părțile, el a încercat să găsească explicația faptelor petrecute, dar în zadar. Neputincios, el era tocmai pe punctul de a renunța la toate, blestemându-se chiar pe sine însuși, ca singură cauză a tuturor relelor de pe pământ.

3. Dar Abedam l-a prins de braț, l-a privit ferm în ochi, după care i-a spus:

4. „Adam! Ce fel de om ești tu? Chiar vrei să te transformi într-o stâncă? Ți se pare viața ceva atât de demn de dispreț încât vrei să o blestemi în tine, omorând-o în tine și în copiii tăi, deopotrivă trupește și spiritual?

5. Adam, până acum ți-ai petrecut lunga viață aproape numai în blesteme, din cauza simțului tău justițiar excesiv. Ai fost întotdeauna convins că duritatea ta ca judecător este pe placul Meu, drept care ți-ai blestemat acei copii care - în marea lor slăbiciune - au greșit față de tine.

6. Iar acum, când Mi-am propus să te purific în fața tuturor, arătându-ți greșelile și pregătindu-te astfel plenar pentru acceptarea deplină a vieții născute din Mine, - pe scurt, acum, când tocmai ți-am explicat că nu îmi face nici o plăcere să aud pe cineva blestemând sau judecându-și frații, tu te-ai mâniat mai cumplit ca oricând în inima ta, disprețuind complet viața pe care ți-am acordat-o.

7. Tocmai acum, după ce ai judecat fiecare fir de praf de pe pământ, te-ai trezit să îți întorci blestemele asupra ta, răzbunându-te astfel pe Mine, căci prin iubirea, răbdarea și compasiunea Mea Mă opun ordinii și dreptății tale?

8. Of, Adam, Adam, adevăr îți spun: îmi pui la grea încercare iubirea și răbdarea!

9. Adu-ți aminte de câtă răbdare am dat dovadă față de tine în trecut! Amintește-ți de vremurile când nici un soare nu strălucea încă în univers și când acest pământ nu fusese nici măcar imaginat de mintea Mea; atunci, spiritul tău, creat de Mine cu scopul de a deveni - prin iubirea sa pură - o ființă complet liberă în fața Mea, Mi-a încercat pentru prima oară răbdarea și Mi-a provocat cele mai mari griji, datorită încăpățânării sale.

10. Câte eternități au trecut de când te-am creat!

11. Și cât de des Mi-au pus la încercare răbdarea de atunci!

12. Privește nenumăratele stele care au apărut între timp. Numără-le, dacă poți. Ce reprezintă toate aceste corpuri cerești, infinite la număr, cu care am umplut infinitatea materială?

13. Adam, știi ce reprezintă ele? Of, Adam, Adam, ascultă-Mă:

14. Fiecare fir de praf de pe orice corp ceresc reprezintă o mare încercare pentru răbdarea Mea, durând mai mult de o mie de ani, și totul ți se datorează ție!

15. Acum numără toate lumile din existența infinită și înmulțește-le cu toate firele de praf din care sunt construite. Imaginează-ți apoi că pentru fiecare asemenea particulă materială este nevoie de o mie de ani de răbdare din partea iubirii Mele divine.

16. Reflectează la toate acestea și spune-Mi câtă răbdare trebuie să mai am cu tine până când te vei decide să devii ființa pe care ți-a predestinat-o iubirea Mea eternă. Crede-Mă, orice termen ai stabili, Eu voi fi de acord cu el.

17. Dar vai ție dacă vei decide vreodată să te sinucizi, căci adevăr îți spun: într-o singură fracțiune de secundă te voi supune, pe tine și întreaga creație, cu excepția celor câțiva care Mi-au rămas credincioși, focului cumplit al mâniei Mele!

18. Adevăr îți spun: sunt mai dispus să fiu răbdător o veșnicie, așteptând îndreptarea păcătosului, decât un singur moment cu un sinucigaș!

19. Haide, măcar o dată în viața ta, schimbă-ți complet inima și recunoaște tot ce am făcut pentru tine, tot ce continui să fac și tot ce voi face în continuare pentru copiii tăi, iar Eu îmi voi întoarce fața către tine, te voi scoate din mlaștina orbirii în care te-ai complăcut atâta vreme și îți voi reda viața.

20. Dar nu mai blestema vreodată; căci pământul este saturat pentru o sută de mii de ani de acum înainte cu judecățile tale.

21. Încearcă să înțelegi ce îți spun și întoarce-ți inima către Mine. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 114 - Viziunea lui Adam: femeia de pe soare care zdrobește capul șarpelui.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.3.2011, 21:57 View PostDownload Post

Capitolul 114
Viziunea lui Adam: femeia de pe soare care zdrobește capul șarpelui.
(6 iulie 1842)

1. Auzind cuvintele lui Abedam, Adam s-a căit din nou în inima lui, realizând pentru prima oară cum stăteau lucrurile cu el și cu ordinea lui, și cât de diferită era ordinea lui Iehova, proclamată acum în fața lui prin persoana vizibilă a lui Abedam.

2. Dându-și seama de toate aceste lucruri, el s-a aruncat cu fața la pământ la picioarele lui Abedam, rostind din inimă următoarele cuvinte:

3. „O, Iehova, Tată preasfânt, devenit vizibil în fața mea în persoana lui Abedam, ascultă: în fața Ta se află doi Adami, în praful propriei lor nimicnicii. Unul este Adam cel comun, iar celălalt este un Adam profund divizat.

4. O, Iehova, Tată preasfânt! Eliberează-mă, în marea Ta grație, de Adam cel comun și îngăduie-mi să îmi trăiesc restul zilelor care mi-au mai rămas într-o manieră pe placul Tău!

5. Căci abia acum îmi dau seama cu claritate că nu-l voi putea readuce niciodată pe Adam cel comun înapoi pe calea ordinii Tale eterne și sfinte, deși eu însumi am fost cel care l-a condus pe calea pierzaniei și a distrugerii.

6. De aceea, revarsă-Ți asupra mea grația, consideră-mă un simplu om care zace la picioarele Tale, în praful propriei sale nimicnicii, și ridică-l din nou în lumina Ta, astfel încât să poată redeveni una cu Tine!

7. Cât privește partea inferioară din mine, Te implor, ridică această grea povară de pe umerii mei și fă cu ea orice dorești.

8. O, Iehova, ridică povara cea grea pe umerii Tăi atotputernici!

9. Facă-se voia Ta, acum și de-a pururi! Amin”.

10. În timp ce Adam rostea aceste cuvinte, soarele natural a apus, dar Abedam i-a permis să vadă un alt soare răsărind în fața vederii sale interioare, pe care stătea o femeie strălucitoare care zdrobea sub picior capul șarpelui ce ținea încolăcit întregul soare.

11. Atunci, Abedam s-a aplecat, l-a atins pe Adam și i-a spus să se ridice; după care i-a luat mâna în mâna Sa și i-a spus:

12. „Adam, ce ai văzut mai înainte?”

13. Adam i-a răspuns: „O, Iehova, am văzut un soare nou răsărind în mine. În pofida strălucirii lui divine, în jurul lui era însă încolăcit șarpele cel rău.

14. Am văzut apoi o femeie înaltă, de o frumusețe strălucitoare, care nu s-a temut de șarpe și i-a zdrobit capul cu toată puterea.

15. Șarpele a încercat să o supună pe femeie și a mușcat-o de călcâi, dar aceasta a luat un măr și i l-a vârât în gură, imobilizându-i astfel colții veninoși”.

16. După care Adam a tăcut, s-a lovit cu putere de trei ori în piept, apoi a adăugat:

17. „O, Iehova, acesta a fost marele meu păcat în fața Ta”.

18. Dar Abedam i-a spus: „Adam, în această manieră, ți-am îndeplinit deja dorința pe care ți-ai exprimat-o mai înainte.

19. Acum, Adam cel comun a fost complet eliminat din ființa ta și tu ai devenit la fel ca și oricare din copiii tăi.

20. De aceea, ai grijă ce vei face cu ultima parte a vieții tale. Trăiește în modestie, respectând ordinea și iubirea Mea părintească.

21. În ceea ce îl privește pe Adam cel comun, ascultă: Eu, Soarele tuturor sorilor cerești și cosmici, l-am preluat pe acesta asupra Mea, așa cum ai văzut atunci când șarpele a înconjurat soarele Meu.

22. Cât despre femeia pe care ai văzut-o zdrobind capul șarpelui, aceasta este chiar fata care stă acum la picioarele Mele, provenind din ținuturile de jos.

23. Nu îi privi însă trupul, ci uită-te în sufletul și în spiritul ei.

24. Această fecioară a suferit mai mult în ținuturile de jos decât orice altă ființă umană care a trăit vreodată pe pământ. De aceea, răsplata pe care o va primi va depăși în măreție orice altceva, și întreaga infinitate va tremura în fața ei.

25. Încearcă să înțelegi ce îți spun; Adam - redevenit din nou un om simplu, căci aceste lucruri se vor petrece cu adevărat! Încearcă să înțelegi! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 115 - Slăvirea de către Adam a compasiunii lui Dumnezeu și a manifestării Acestuia sub forma lui Abedam.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.3.2011, 22:04 View PostDownload Post

Capitolul 115
Slăvirea de către Adam a compasiunii lui Dumnezeu și a manifestării Acestuia sub forma lui Abedam.
(9 iulie 1842)

1. După discursul lui Abedam, Adam și toți cei prezenți au fost atât de mișcați încât au început să plângă, plini de cea mai arzătoare iubire și de cea mai profundă recunoștință. În final, Adam a exclamat:

2. „O, omule, omule! Ce ai fi însemnat tu fără iubirea Tatălui preasfânt și preaplin de iubire, dacă liberul tău arbitru - folosit greșit - nu te-ar fi transformat într-o ființă nedemnă în fața Lui!?

3. Cât de bun ești Tu, Tată preasfânt, și cât de joasă trebuie să fi fost căderea noastră, dacă iubirea Ta eternă a avut nevoie de atâtea eforturi pentru a ne mântui!

4. Abia acum înțeleg, Tată preasfânt, tot ce ai făcut pentru noi, ceea ce faci acum și ceea ce vei face de-a pururi pentru umanitate!

5. Îngăduie-mi să strig acum cu voce tare, astfel încât să fiu auzit de întregul pământ, de la un pol la altul; îngăduie-mi să proclam cu voce de tunet, astfel încât să fiu auzit de toate creaturile, de toate lumile și de toate cerurile, cât de mare a fost grația pe care Domnul, Dumnezeu cel infinit, a revărsat-o asupra noastră, sărmani păcătoși care am căzut atât de jos în fața Lui!

6. Ascultați-mă, ceruri, soare, lună, și tu, pământule, ascultați ce spune gura mea:

7. Dumnezeu cel etern, infinit, preasfânt și atotputernic, - o, inimă, nu mă părăsi tocmai acum; îngăduie-mi să strig din toate puterile mele! - El, în fața Căruia o mie ori o mie de ani nu înseamnă decât un moment trecător, - El, în fața suflului Căruia toate spațiile infinite tremură, iar eternitatea este redusă la zero, - El, care dintr-o singură privire poate crea sau distruge o mie ori o mie de sori, - El, El însuși, renunțând la sfințenia Sa înnăscută, a privit în jos, către noi, creaturile Sale cele mai nevrednice, din profunzimile Lui uluitoare. Văzând că am căzut, din cauza răutății noastre fără seamăn, atât de jos în fața Lui, El a dorit să își arate compasiunea infinită față de noi și a umplut spațiile cu nenumărate trepte, pentru ca noi să putem urca din nou până la El!

8. Chiar și așa, pentru iubirea și compasiunea Lui infinită această cale părea prea grea pentru cei căzuți. De aceea, uitând într-o măsură și mai mare de sfințenia Lui înnăscută, El a coborât personal de-a lungul nesfârșitelor trepte până la noi, apărând în fața noastră ca un om, la fel ca noi, mai întâi pentru a ne scuti de drumul cel greu, iar apoi, pentru a deveni pentru noi, cele mai inferioare dintre toate creaturile Sale, cei care, în răutatea lor deliberată, L-au refuzat, întorcându-i spatele, cei care au căzut atât de jos, -

9. Pentru a deveni pentru noi, o, ascultați-mă, creaturi din întregul spațiu infinit, - El, Dumnezeul suprem, o, Doamne, limba mea abia îndrăznește să rostească acest lucru, - pentru a deveni pentru noi, păcătoșii tuturor păcătoșilor, un Părinte preasfânt, preaplin de iubire și de compasiune!

10. Mai mult decât atât, El nu s-a limitat să devină Părintele nostru, căci după câte intuiește spiritul meu, va veni o zi când din iubirea Lui infinită pentru noi, cei inferiori, își va asuma forma păcatului, adică un trup de om în carne și oase, la fel ca și noi, cei căzuți în fața Lui, pentru a ne trage astfel și mai aproape de El, - devenind astfel Mântuitorul, învățătorul și Fratele nostru preaînțelept!

11. Nu, nu, nu, asta e prea mult! - Abedam! Abedam! Abedam! Părinte preasfânt și preaplin de iubire! Ce însemnăm noi în fața Ta pentru a revărsa atâta grație asupra noastră, deși nici o altă creatură nu este la fel de nevrednică în întreaga Ta creație?!” -

12. Aici, Abedam cel Mare l-a întrerupt pe Adam, spunându-i: „Ascultă, Adam, văd că ai înțeles în sfârșit Cine sunt și ce fac Eu.

13. De aceea, îți spun: de acum înainte rămâi așa cum ești, căci ai dobândit deja viața eternă înlăuntrul tău.

14. Pe vremea gloriei tale, ai fost chemat să devii fratele mult iubit al inimii Mele, tovarășul de joacă și prietenul Meu intim, cu care să împărtășesc perfecțiunile Mele infinite.

15. Din păcate, în marea simplitate a ființei tale născute din Mine, pe vremea când erai doar Adam cel spiritual nu ai acceptat să devii acest frate al Meu; de aceea, dorința după care inima Mea a tânjit atâta vreme Va fi împlinită de copiii tăi.

16. Înțelegi ce îți spun acum? - Ascultă, acesta este motivul pentru care fac tot ce fac acum, întorcându-Mi inima către cei mai mici (așa cum Mi-am întors-o cândva către cel mai mare), în dorința de a-i ridica mai presus de tot restul creației. - Dar să nu mai discutăm acum despre acest lucru!

17. Întrucât s-a lăsat noaptea, haide să mergem acasă, la cei care ne așteaptă, plini de aspirație.

18. Iar tu, Lamei, ia fata în brațe și poart-o în fața Mea, ca un semn al victoriei Mele. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 116 - Pura, fata din ținuturile de jos, întreabă cine este Abedam.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.3.2011, 22:09 View PostDownload Post

Capitolul 116
Pura, fata din ținuturile de jos, întreabă cine este Abedam.
(11 iulie 1842)

1. Auzind aceste cuvinte, Adam și ceilalți de față au început să-L slăvească pe Abedam mai presus de orice.

2. Cât despre Lamei, acesta a ridicat fata în brațele sale puternice, luând-o înaintea lui Abedam.

3. Auzind cuvintele pline de semnificație ale lui Abedam și văzând felul în care i se închină Adam și ceilalți prezenți, fata a tras concluzia că există ceva extraordinar legat de persoana acestuia, drept care, mânată de curiozitate,

4. I-a șoptit cu o voce tremurătoare la urechile lui Lamei, ca și cum s-ar fi temut de ceea ce dorea să-l întrebe:

5. „Dragul, marele și puternicul meu prieten! Cine este acest om căruia toată lumea îi spune 'Abedam'?

6. Te întreb deoarece mi se pare extrem de ciudat faptul că arată la fel ca oricare dintre voi, dar cuvintele sale diferă ca de la cer la pământ de cele rostite de orice altă gură. Odată cu ele, parcă pătrund în mine toate cerurile și toate pământurile.

7. Ce mă uimește cel mai mult este faptul că de îndată ce l-am văzut, teama și tristețea m-au părăsit complet, astfel încât acum mi-ar fi absolut imposibil să îmi mai jelesc părinții uciși atât de bestial.

8. De aceea, dragul, marele și puternicul meu prieten, te implor să îmi dai câteva detalii legate de acest om atât de remarcabil, a cărui simplă privire pare mai puternică decât brațele celui mai puternic dintre oameni”.

9. Neștiind ce să facă, Lamei și-a ascuns stânjeneala sub masca unui om care meditează profund.

10. Văzând că reflecțiile lui durează prea mult, fata l-a întrebat din nou, nerăbdătoare să afle răspunsul dorit și întrucâtva uimită:

11. „Ascultă, dragul, marele și puternicul meu prieten, care mă porți în brațele tale în acord cu voința celui despre care te-am întrebat, de ce te prefaci că reflectezi, păstrând în același timp muțenia, ca și cum limba ți s-ar fi transformat într-o piatră?

12. Oare am greșit atunci când ți-am pus această întrebare, lucru nepotrivit pentru o persoană din ținuturile de jos?

13. O, te implor, răspunde-mi ceva, indiferent ce!” Abedam s-a adresat atunci lui Lamei: „Lamei, oare ți-am poruncit Eu să taci?

14. Nu știu ca Eu, sau altcineva în numele Meu, să-ți fi dat o asemenea poruncă. De aceea, poți să răspunzi liniștit, spunând adevărul.

15. Văd însă că îți lipsește curajul. De aceea, dă-Mi-o Mie pe copilă, astfel încât să afle din brațele Mele ceea ce dorește atât de mult să afle. Cât despre tine, de acum înainte pășește în urma Mea. Amin”.

16. După care, Abedam a luat fata în brațe, spre bucuria enormă a acesteia. Foarte curând, mânată de aceeași curiozitate, fata L-a întrebat:

17. „O, omule drag, care îmi pari atât de sfânt, cred că nu ești și tu la fel de încăpățânat ca și cel din urma noastră, care nu m-a considerat demnă să îmi răspundă la întrebarea pe care i-am pus-o. Sper că voi găsi la tine răspunsul dorit”.

18. Abedam a strâns-o la piept, lângă inima Lui sacră, și i-a răspuns: „Draga Mea Pura, vei afla tot ceea ce dorești”.

19. Fata a rămas extrem de uimită văzând că omul necunoscut îi știe numele.

20. Dar Abedam a continuat să-i vorbească despre Sine: „Văd că te întrebi de unde îți cunosc numele. Te asigur însă că atunci când Mă vei cunoaște mai bine, nu te vei mai mira de acest amănunt, ci vei fi uimită de cu totul alte lucruri.

21. Întrucât urechile tale sunt pregătite, ascultă-Mă: chiar tu spuneai adineauri că vorbele Mele sunt mult mai sublime decât cele rostite de orice altă gură umană, că ele par să pătrundă cerul și pământul și că simpla Mea privire ți se pare mai puternică decât brațele celui mai puternic om de pe pământ. Mai mult, spuneai că în prezența Mea te-au părăsit complet orice teamă și orice tristețe.

22. Draga Mea Pura, dacă ai aflat toate aceste lucruri despre Mine, ce altceva dorești să mai știi?

23. Ți-aș putea spune pe loc cine sunt, demonstrându-ți prin fapte și prin vorbe, dar tu nu ai putea suporta acest adevăr, care te-ar ucide pe loc, și chiar te-ar distruge definitiv.

24. De aceea, în locul unui răspuns deplin, îți dau următorul sfat: iubește-Mă în inima ta mai presus de orice, și vei afla astfel de la sine cine sunt Eu!

25. Nu mai întreba dacă îți este permis acest lucru, de vreme ce Eu însumi te-am invitat să o faci. Așadar, iubește-Mă fără reținere, mai presus de orice. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 117 - În brațele lui Abedam, Pura îl caută pe Cel Preaînalt.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.3.2011, 22:18 View PostDownload Post

Capitolul 117
În brațele lui Abedam, Pura îl caută pe Cel Preaînalt.
(12 iulie 1842)

1. Auzind aceste cuvinte, Pura s-a bucurat peste măsură, și în exuberanța ei inocentă a îmbrățișat gâtul sublimului ei purtător, lăsându-și capul pe pieptul sfânt al acestuia, pierdută în iubire.

2. A rămas astfel, în această atitudine plină de iubiri, până când au ajuns cu toții pe culme. Abia acolo s-a trezit Pura din extazul ei amoros, la auzul murmurului general de bucurie al copiilor.

3. Văzând atâția oameni prosternați la pământ în fața lui Abedam, slăvindu-i numele, ea a șoptit la urechile acestuia:

4. „Om drag mai presus de orice, de care depinde acum întreaga mea viață, cui se adresează această adorație fără seamăn a tuturor acestor oameni buni și care este semnificația ei? Oare se referă ea la tine, sau mai există cineva mai presus decât tine? - O, te implor, răspunde-mi”.

5. Iar Abedam i-a răspuns: „Privește în jur. Te asigur că singurul om rămas în picioare este Cel Preaînalt, nu numai în rândul acestor oameni, dar și în ceruri.

6. Haide, privește în jurul tău și îl vei găsi cu ușurință pe cel rămas în picioare”.

7. Sărmana Pura, infinit de bogată acum, și-a întors ochii negri și inocenți în toate direcțiile, scrutând cu cea mai mare atenție orizontul. Dar chiar și Adam, Seth, Lamei, Enoh și cei zece copii ai lui Seth care îl ajutaseră cu coșurile erau prosternați plini de reverență și de recunoștință la pământ, astfel încât nimeni nu mai rămăsese în picioare.

8. Puțin neliniștită, ea s-a întors către Purtătorul ei, întrebându-L:

9. „Ascultă, om drag și excesiv de puternic, degeaba mă uit în stânga și în dreapta, căci nu văd pe nimeni stând în picioare. Cum trebuie să înțeleg ce mi-ai spus mai înainte?”

10. Abedam a strâns-o și mai tare la pieptul său sacru, și așezând-o cu delicatețe la sol, a întrebat-o din nou: „Draga Mea Pura, privește din nou în jur și vei descoperi cât de curând pe cineva care stă totuși în picioare”.

11. Pura a început din nou să scruteze din priviri mulțimea, dar nici de această dată nu a reușit să găsească pe cineva stând în picioare.

12. Văzându-i stânjeneala, Abedam cel Mare a strâns-o din nou la piept și i-a spus:

13. „Ascultă, draga Mea Pura, cine privește departe, fără să remarce ceea ce se află chiar lângă el, nu va găsi niciodată ce caută, și încă și mai puțin ceea ce dorește și trebuie să găsească.

14. Faptul că nu ai găsit încă ceea ce cauți cu atâta ardoare se datorează pur și simplu faptului că nu ai privit lângă tine, îndeosebi la acela care te-a purtat în brațele Sale.

15. Pura, privește-Mă și spune-Mi dacă și Eu sunt prosternat cu fața la pământ.

16. După ce vei trage concluzia cuvenită, vei înțelege cine este Cel Preaînalt și Cui se adresează această venerație”.

17. De data aceasta, Pura cea extrem de bogată și-a ridicat delicatele brațe către cer și a exclamat: „Pentru numele adevăratului Dumnezeu, ce am făcut, oarba de mine?

18. O, tu, care ești cu siguranță regele acestui popor, a cărui vorbă este la fel de puternică precum fapta, mă vei ierta vreodată pe mine, sărmana oarbă, de această greșeală incredibilă?

19. Nu, nu, - aș merita să-mi fie smulși ochii din cap pentru greșeala de a nu fi observat că tu ești singurul om rămas în picioare!”

20. Dar Abedam a calmat-o, spunându-i: „Liniștește-te, draga Mea Pura, căci acum M-ai găsit deja pe jumătate. După cealaltă jumătate tânjește cu ardoare inima ta, așa că Mă vei cunoaște cât de curând plenar.

21. Dar iată, oamenii se ridică deja de la sol. Haide să nu mai vorbim de acest subiect până când nu vei fi suficient pregătită. Dacă ai fi putut vedea mai devreme ce am făcut pentru oamenii din ținuturile de jos, ai fi știut deja cine sunt. Dar timpul nu a sosit încă pentru slăbiciunea ta, așa că ai rămas la picioarele Mele, complet surdă.

22. Acum ai devenit însă extrem de bogată, așa că liniștește-te, căci în curând Mă vei cunoaște cu adevărat.

23. Privește, Seth se îndreaptă deja către Mine. De aceea, haide să păstrăm tăcerea și să vedem ce dorește. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 118 - Seth cere permisiunea de a-i hrăni pe oameni. Hambarele goale. Binecuvântarea recunoștinței.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.3.2011, 22:24 View PostDownload Post

Capitolul 118
Seth cere permisiunea de a-i hrăni pe oameni. Hambarele goale. Binecuvântarea recunoștinței.
(13 iulie 1842)

1. Ajuns în fața lui Abedam, Seth a îngenuncheat în fața Sa și i-a spus:

2. „Știu că cererea mea este stupidă - căci cui i s-ar putea face foame în prezența Ta?

3. Având însă în vedere că ieri la aceeași oră ai cerut Tu însuți mâncare și băutură, mi-am pus întrebarea dacă trebuie să ne facem o regulă din a mânca la această oră, sau dacă vom păstra vechiul obicei de a mânca atunci când ne-o cere stomacul.

4. O, Abedam Iehova, nu Te mânia din cauza acestei întrebări, probabil stupide! Facă-se voia Ta sfântă, acum și de-a pururi! Amin”.

5. Auzind întrebarea lui Seth, Abedam s-a aplecat imediat și l-a ridicat de la pământ, apucându-l de braț, după care i-a spus:

6. „Ascultă, dragul Meu frate Seth, întrebarea ta a fost motivată de intenția ta nobilă, așa că nu are cum să nu-Mi fie pe plac. Nu aș avea nimic împotriva ei, căci este de o mie de ori mai bine să mănânci și să bei la o oră potrivită decât în funcție de capriciile stomacului tău.

7. Dar se ridică o problemă: atunci când le-ai poruncit ieri servitorilor tăi să le dea de mâncare tuturor celor flămânzi, hambarele tale s-au golit complet.

8. Întrebarea care se pune este următoarea: de unde vei lua tu, dragul Meu frate Seth, mâncarea și băutura cu care ne vei hrăni pe toți, de vreme ce hambarele tale sunt complet goale, ca să nu mai vorbim de pomii din livada ta, în care nu mai există deloc fructe?”

9. La început, Seth a rămas întrucâtva șocat de această veste, nu din cauză că i-ar fi părut rău că cei flămânzi i-au golit hambarele, nici din cauza comportamentului unora dintre ei în casa și în livada sa, care nu i-au acordat respectul cuvenit gazdei, ci pur și simplu pentru că nu știa de unde să ia mâncarea și băutura necesară.

10. La scurt timp, el a rostit însă, fericit că a găsit răspunsul: „O, Iehova, Tatăl nostru preasfânt și preaplin de iubire, a cui iubire este mai mare decât a Ta?

11. Hambarele mele au fost pline cu ceea ce mi-ai dăruit Tu, mie și fraților mei! Iubirea Ta, nu a mea, a fost aceea care a deschis porțile hambarelor mele în fața celor nevoiași, iar golirea lor s-a produs în strict acord cu voința Ta sfântă.

12. De vreme ce Tu ești Cel care îi dăruiește soarelui lumina sa continuă, iar pământului fertilitatea sa veșnic reînnoită, fără să permiți nici măcar pierderea unei singure picături de apă din marele ocean, lucru care pentru Tine este mai ușor decât îmi este mie să ridic un țânțar, nu mă îndoiesc că prin grația Ta, mult iubitul meu Tată, hambarele mele au fost de mult umplute cu tot ceea ce ne este necesar, conform iubirii și dreptății Tale.

13. Așadar, voi, cei zece cărăuși ai mei, grăbiți-vă și umpleți din nou coșurile din hambarele mele, după care aduceți-le repede aici. Și oricine vine la voi, cerându-vă de mâncare și de băut, să i se dea ceea ce cere.

14. Dar nu uitați să le reamintiți tuturor Cine este Acela care dăruiește totul. Am zis”.

15. Abedam l-a îmbrățișat pe Seth și i-a spus: „Seth, abia acum ai ajuns la perfecțiune. Ieri ți-ai deschis hambarele în fața mulțimii, dar ai uitat să le reamintești oamenilor de recunoștința pe care i-o datorează unicului Dăruitor. Așa se explică de ce hambarele tale au rămas în final goale. Acum ți-ai amintit însă de Cel care dăruiește. De aceea, facă-se voia ta.

16. De acum înainte, hambarele tale nu se vor mai goli niciodată! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 119 - Rafturile pline ale hambarului lui Seth – rezultatul credinței acestuia.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.3.2011, 22:35 View PostDownload Post

Capitolul 119
Rafturile pline ale hambarului lui Seth – rezultatul credinței acestuia. Discuțiile despre Domnul dintre paznici și purtătorii coșurilor. Domnul se revelează pe Sine.
(15 iulie 1842)

1. Cei zece servitori s-au grăbit să ia coșurile și s-au îndreptat pe loc către casa lui Seth, pentru a le umple cu delicioasele fructe care aproape că rupseseră sub greutatea lor raf-turile hambarului.

2. Văzând acest lucru, paznicii au rămas extrem de uimiți, slăvind numele lui Iehova.

3. Când purtătorii coșurilor s-au întâlnit cu paznicii, ei i-au întrebat câți oameni au răspuns ieri invitației lui Seth.

4. Paznicii au răspuns: „Cu adevărat, nu vă imaginați cât de mare a fost numărul celor care au venit ieri, potolindu-și foamea din hambarele lui Seth. Și totuși, după cum vedeți, ele nu s-au golit deloc! De două ori la rând, proviziile au fost consumate complet de o mare mul-țime de oameni, dar rafturile s-au umplut la loc, într-o manieră miraculoasă, așa cum puteți vedea cu ochii voștri!

5. Ne puteți explica în ce fel a fost acest lucru posibil?”

6. Unul din cei zece purtători ai coșurilor, care îl observase atent pe Abedam cel Mare și îi ascultase toate discursurile, le-a răspuns succint:

7. „Fraților, ar fi bine să credeți ceea ce vă voi spune acum: l-ați văzut pe necunoscu-tul care apărut alaltăieri din ținuturile de miazănoapte împreună cu Adam și cu ceilalți, invitându-i pe copiii din toate regiunile și stând alături de ei întreaga zi de Sabat, când a făcut cele mai mari miracole, și care se află și acum alături de ei?

8. Ei bine, nu este greu de ghicit cine este acela care a umplut aceste rafturi”.

9. „Dar tu știi cine este străinul?”, l-au întrebat paznicii pe antevorbitor.

10. Acesta a răspuns, la fel de succint: „Este mai mult ca sigur că nu s-a născut pe acest pământ. Nu este greu de dedus acest lucru, de vreme ce toți patriarhii i se închină cu venerație.

11. Noi nu avem de unde să știm cine este el și de unde provine, căci știți foarte bine că atunci când marii noștri patriarhi doresc să păstreze un secret, urechile noastre trebuie să rămână închise.

12. De aceea, este destul de greu să-ți formezi o părere.

13. Mi-ar plăcea atât de mult să-l cunosc mai bine pe străin, dar știți și voi cum este.

14. De aceea, nu avem de ales, decât să rămânem aceiași ignoranți în numele lui Iehova, căci mai devreme sau mai târziu ni se va spune probabil ce trebuie să știm.

15. Până una alta, haide să ne îndeplinim misiunea.

16. Și să nu uităm că Părintele Seth ne-a însărcinat să le spunem tuturor celor pe care îi vom hrăni să îmi mulțumească lui Dumnezeu. Amin”.

17. După care, cărăușii și-au încărcat coșurile și s-au grăbit din nou către colină.

18. În drum L-au întâlnit pe Abedam, care continua să o țină în brațe pe fată. Acesta s-a adresat cărăușilor uimiți: „De ce v-a luat atât de mult de data aceasta să umpleți coșurile cu fructe?”

19. Dar cărăușii nu i-au putut răspunde la întrebare.

20. Abedam a insistat însă: „Oare nu ați găsit suficiente fructe?”

21. Din nou, nici un răspuns.

22. Atunci, Abedam le-a cerut pentru a treia oară: „Haideți, spuneți-Mi de ce ați întâr-ziat de data aceasta!”

23. Abia acum a îndrăznit unul din cei zece să răspundă:

24. „Ascultă, om drag, bun și necunoscut! Nu am greșit cu nimic, dar am întârziat pu-țin deoarece paznicii lui Seth ne-au întrebat cine a umplut hambarele sale.

25. Bănuiala noastră a fost că tu ai făcut acest lucru, căci am asistat la multe miracole operate de voința ta, care ne-au făcut să credem că ești la fel de puternic ca și Dumnezeu.

26. Iată, acesta este unicul motiv al întârzierii noastre. Sperăm din toată inima ca tu și părintele Seth să ne iertați pentru acest lucru”.

27. Abedam le-a răspuns: „Ascultați, nu numai că vă voi ierta, dar vă voi dărui chiar fructe mult mai vii și mai sublime decât cele pe care le duceți în brațe, pentru a vă bucura de ele în întreaga eternitate.

28. Ca să înțelegeți că am puterea și dreptul de a face acest lucru, aflați că Eu sunt Iehova, Dumnezeu Cel Preaînalt, în persoana celui care vă vorbește. De aceea, liniștiți-vă și urmați-Mă. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 12 of 29  [ 281 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 11, 12, 13 ... 27, 28, 29  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !