Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 15.10.2019, 20:24
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 2) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 12, 13, 14 ... 27, 28, 29  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 120 - Teama cărăușilor. Pura este neliniștită în fața sfințeniei lui Abedam
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 9.3.2011, 22:41 View PostDownload Post

Capitolul 120
Teama cărăușilor. Pura este neliniștită în fața sfințeniei lui Abedam. Cuvintele liniștitoare ale lui Abedam. Domnul ca Dumnezeu și Părinte.
(16 iulie 1842)

1. Pura a auzit și ea cuvintele lui Abedam. Cât despre cărăuși, aceștia s-au prăbușit instantaneu la pământ, ca și cum moartea eternă și cea mai teribilă judecată ar fi căzut asupra lor ca un fulger.

2. Căci știau prea bine că aveau micile lor păcate, și amintindu-și lecțiile severe ale lui Adam, Seth și Enos, potrivit cărora atotputernicul Iehova va veni într-o zi și îi va judeca pe toți, distrugând și anihilând orice neascultare în focul cumplit al mâniei Sale infinite, erau acum absolut copleșiți.

3. Pentru ei, revelarea Mea atât de bruscă nu putea însemna altceva decât această teribilă judecată.

4. Așa cum spuneam, conștienți de micile lor păcate și tremurând din tot corpul, ei s-au și văzut în imaginație cuprinși de focul teribil al judecății, care urma să-i consume de-a pururi.

5. Au început chiar să strige și să se lamenteze, pierzându-și complet șirul gândurilor, cu excepția primului vorbitor, care a reușit să bâlbâie câteva cuvinte coerente: 6. „O, ce bine ar fi fost dacă nu ne-am fi născut niciodată!”

7. După care a păstrat tăcerea, așteptând, la fel ca și ceilalți, ca judecata divină să se abată asupra lor.

8. Comportamentul celor zece a neliniștit-o îngrozitor pe Pura, deși aceasta era încă topită în iubirea ei pentru Mine. De aceea, ea mi-a șoptit la ureche:

9. „O, dacă Tu ești Acela pe care Seth l-a salutat cu cea mai mare reverență, și care tocmai s-a revelat pe Sine celor zece cărăuși, și implicit în fața mea, - Te implor, îngăduie-mi - de dragul sfințeniei Tale infinite - să plec de lângă Tine, căci sunt prea nedemnă pentru a mă mai odihni în brațele Tale sacre.

10. Cred acum cu tărie înlăuntrul meu că Tu ești Acela al cărui nume nici o limbă umană nu are dreptul să-l rostească, deși, potrivit învățăturilor lui Farak, aveam o cu totul altă imagine despre Tine, ca un foc etern și invizibil.

11. De aceea, ai milă de mine și nu-mi mai permite să stau în brațele Tale, prea sfinte pentru mine.

12. Facă-se voia Ta, acum și de-a pururi!”

13. Dar Abedam i-a răspuns Purei: „Ei bine, aleasa Mea, să înțeleg că Mă iubești mai puțin acum, când M-ai recunoscut pe deplin, decât înainte de a Mă cunoaște?

14. Oare s-a schimbat cu ceva comportamentul Meu față de tine după ce Mi-am revelat identitatea?

15. Nu ai observat niciodată în timpul unei furtuni cât de amenințători par norii la distanță? Și totuși, atunci când se apropie, ei nu aduc cu sine decât o ploaie binecuvântată care împrospătează solul uscat de razele înțelepciunii soarelui, dând din nou viață plantelor vestejite.

16. Iată, același lucru este valabil și în cazul de față. Până acum, voi nu M-ați văzut decât de la mare distanță, de unde imaginea Mea părea amenințătoare, luând forma focului teribil al judecății; nu v-ați gândit însă niciodată la Mine ca la un Părinte preaplin de iubire. Așa se explică teama și anxietatea voastră actuală.

17. Dacă aș fi semănat cu imaginea pe care v-a transmis-o Farak, crezi că te-aș mai fi purtat până acum în brațele Mele, din iubirea părintească pe care ți-o port?

18. De aceea, încearcă să înțelegi că Eu nu sunt numai Iehova, Dumnezeul atotputernic și Creatorul tuturor lucrurilor, ci în raport cu tine sunt mai degrabă un Părinte plin de iubire, care nu dorește să conducă pe nimeni către pierzanie prin judecata Sa, ci dimpotrivă, nu își propune decât să-i aducă pe toți pe calea vieții eterne.

19. Dacă nu aș fi dorit decât să vă judec, picioarele Mele nu ar fi fost nevoite să atingă pământul, căci un simplu gând ar fi fost suficient să distrugă pentru totdeauna întreaga creație!

20. Dacă am venit la voi într-o formă vizibilă, am făcut-o numai pentru a-i căuta pe cei rătăciți și pentru a le da din nou viață celor morți.

21. Așadar, iubește-Mă acum mai mult, nu mai puțin, căci M-ai recunoscut în ipostaza Mea de Părinte preasfânt și preaplin de iubire.

22. Haide să nu mai stabilim nici o diferență între noi, ci să rămânem uniți de-a pururi prin iubirea noastră.

23. La fel și voi, ridicați-vă, uitați de nebunia voastră, și urmați-Mă! Amin”

24. Cei zece s-au ridicat, și-au luat coșurile și L-au urmat pe Abedam pe culmea dealului. Rușinați de nebunia lor anterioară, ei i-au cerut iertare Domnului.

25. Cât despre Pura, aceasta s-a cuibărit cu și mai multă iubire la pieptul sacru al Tatălui, pe care L-a recunoscut acum pentru prima oară.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 121 - Aranjarea mesei. Discursul Domnului referitor la obstacole și limitări -condiții sine qua non ale vieții
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 13.3.2011, 23:06 View PostDownload Post

Capitolul 121
Aranjarea mesei. Discursul Domnului referitor la obstacole și limitări - condiții sine qua non ale vieții.
(18 iulie 1842)

1. După ce au ajuns cu toții pe culmea dealului, Abedam a binecuvântat coșurile cu mâncare, după care a trimis șapte coșuri către majoritatea oamenilor, păstrând unul dintre ele pentru Sine și pentru cei apropiați, între care se număra acum și Pura. De asemenea, El l-a invitat pe Seth să i se alăture. Un al doilea coș i l-a trimis lui Adam și copiilor acestuia, la care s-au adăugat acum și cei 12 mesageri, iar cel de-al treilea l-a trimis copiilor din regiunea dimineții.

2. După ce toate coșurile au fost distribuite judicios, toată lumea i-a mulțumit lui Abedam pentru minunatele daruri, așezându-se apoi la masă. După ce toți și-au potolit foamea, mulțumindu-i din nou Domnului în inimile lor, Abedam s-a adresat celor prezenți:

3. „Copii, cine se simte obosit, poate să se odihnească. Cei care doresc însă să rămână alături de Mine, pot face acest lucru. Oricine dorește să îmi pună vreo întrebare, o poate pune, iar Eu îi voi răspunde”.

4. După aceste cuvinte, toată lumea s-a adunat la unison în jurul lui Abedam, spunând într-un singur glas:

5. „O, Tată, cine ar putea merge la culcare atâta vreme cât Tu rămâi treaz, rostind cu gura Ta sacră cuvintele vieții eterne? De aceea, îngăduie-ne tuturor să rămânem treji și nu ne tenta cu senzația de somn. Facă-se voia Ta sfântă. Amin”.

6. Iar Abedam le-a răspuns: „Bine, atunci rămâneți treji, în numele Meu. Amin”.

7. Plină de iubire și de teamă, Pura, aflată încă în brațele Domnului, L-a întrebat în șoaptă. „O, Iehova, pot să Te întreb și eu ceva, în speranța că vom primi cu toții răspunsul la această întrebare?”

8. Abedam i-a răspuns: „Ascultă, aleasa Mea, Pura, există o regulă străveche, ce se aplică inclusiv în ținuturile de jos, potrivit căreia 'regele și străinii au întotdeauna dreptul de a vorbi primii'.

9. Tu ești încă o străină printre noi. De aceea, Mi se pare potrivit ca tu să fii prima care își exercită dreptul de a pune întrebări și a de a primi răspunsuri. Haide, spune-Mi ce dorești să afli, iar Eu Mă voi strădui să îți explic tot ce vrei. Amin”.

10. Atunci, Pura i-a adresat Domnului următoarea întrebare: „Iehova, Creator atotputernic al tuturor lucrurilor vizibile și invizibile, Tu știi foarte bine cât de malefică este atmosfera pe acest pământ și cât de puțin îți respectă voința locuitorii săi.

11. Pe de altă parte, Tu ești la fel de atotputernic astăzi ca și atunci când ai creat cerul și pământul. Oare nu i-ai putea transforma instantaneu pe locuitorii ținuturilor de jos, astfel încât aceștia să nu se mai împotrivească voinței Tale? Căci majoritatea celor de acolo nu știu aproape nimic despre Tine, și din păcate nici nu doresc să afle ceva. - O, Iehova, oare ai putea face acest lucru?”

12. Abedam i-a răspuns: „Ascultă, aleasa Mea, Pura, nu ești tu prima care îmi pune această întrebare, care stă pe buzele întregii infinități conștiente de sine.

13. Dar Eu îți spun: sunt de acord să vă dau mai multe detalii ție și copiilor, fraților și părinților aici de față, dar nu și întregii infinități, chiar dacă Mi-ar repeta întrebarea eternitate după eternitate.

14. Așadar, ascultați: fundamentul oricărei existențe și permanențe sunt obstacolele. Un lucru nu poate exista decât datorită limitării sale înnăscute, care reprezintă pentru el un obstacol evident.

15. Priviți de pildă soarele! Dacă nu ar fi limitat de voința Mea, care reprezintă pentru el un obstacol permanent și etern, în univers nu ar putea exista nici un soare și nici o planetă!

16. Priviți o banală piatră: cât de limitată este ea din toate părțile și câte obstacole este nevoită să întâmpine. De fapt, cu cât un obiect este mai limitat și cu cât obstacolele cu care se confruntă sunt mai numeroase, cu atât mai solid, mai permanent și mai autentic este el.

17. Astfel, plantele și copacii cresc în acord cu legea limitării, fiind nevoite să se confrunte cu obstacolele lor specifice, care reprezintă un conflict continuu între părțile lor componente.

18. După cum vedeți, obstacolele și limitările constituie esența reală a lucrurilor, care - fără ele - ar înceta pe loc să existe. Pe scurt, întreaga creație infinită nu este alcătuită din altceva decât numai din limitări și obstacole*.

19. Eu singur sunt - și trebuie să fiu - complet liber și nelimitat, astfel încât prin intermediul Meu, toate obiectele și ființele să fie înzestrate cu limitările și obstacolele care le sunt proprii.

20. La fel ca în lumea materială se petrec lucrurile și în lumea spirituală.

21. Dacă spiritul viu nu s-ar confrunta cu nici un obstacol, el nu ar putea fi conștient de sine și ar fi lipsit astfel de viață.

22. Datorită acestui mare număr de obstacole, în univers orice lucru își are opusul său, binele opunându-se răului și răul binelui. Aceste forțe conflictuale determină ciocniri continue între spiritele create, care le permit acestora să se trezească la viață.

23. Astfel, spiritele bune se trezesc din ce în ce mai puternic, trezindu-le astfel - mai devreme sau mai târziu - și pe cele rele, care își schimbă direcția de evoluție și încep să cu-noască progresiv adevărata viață, devenind astfel din ce în ce mai libere de limitări și obsta-cole.

24. Iată, aleasa Mea, Pura, astfel începe ordinea Mea, care nu are sfârșit. De aceea, nu te mai gândi la cei din ținuturile de jos și fii convinsă că Eu am prevăzut încă de la începutu-rile eternității tot ceea ce se petrece acum, care nu s-ar putea petrece dacă ar fi cu adevărat în afara voinței Mele eterne.

25. Cei din ținuturile de jos se vor transforma în funcție de felul în care se vor trans-forma cei de pe înălțimi. În final nu vor mai rămâne decât un singur păstor și o singură turmă.

26. Această ordine s-a născut din iubire. De aceea, liniștește-te, căci Eu știu mai bine ce se petrece și de ce trebuie să se petreacă astfel lucrurile.

27. De altfel, cel mai bine pot fi înțelese toate aceste lucruri în lumina purității. Amin”.
(* - Vezi și „Secretele Vieții”, n.r.)
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 122 - Marea și exemplara iubire a Purei pentru Domnul. Promisiunea făcută de Acesta Purei.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 13.3.2011, 23:15 View PostDownload Post

Capitolul 122
Marea și exemplara iubire a Purei pentru Domnul. Promisiunea făcută de Acesta Purei.
(19 iulie 1842)

1. Auzind aceste cuvinte, Pura și-a ridicat mâinile deasupra capului, exclamând în extaz:

2. „O, înțelepciune și Iubire infinită, cât de profundă este semnificația care se ascunde în spatele fiecăruia dintre cuvintele Tale!

3. O, Viață sfântă a oricărei vieți, sursă primordială, infinită și sacră, a oricărei existențe, cine poate înțelege profunzimea imensă a înțelepciunii Tale și sfatul Iubirii Tale?

4. O, Doamne, Dumnezeul meu, cât de măreț și de maiestuos ești Tu!

5. O, Iehova! Cum Ți-aș putea mulțumi pe deplin, cum Te-aș putea slăvi pentru imensa grație și compasiune de care dai dovadă față de noi toți, îngăduindu-ne nouă, oameni slabi și nevrednici, să îți spunem 'Tată', ba mai mult, care dorești să fii cunoscut de noi prin iubirea și credința cea mai pură a inimilor noastre?

6. Tu ai revărsat asupra inimii mele o pace atât de deplină, o lumină atât de puternică, încât simt că mă sufoc de atâta fericire divină.

7. O, prieteni mai mari decât mine ai acestui Părinte bun și sfânt, ajutați-mă pe mine, cea slabă, să port povara excesivă a acestei fericiri mai presus decât mine și slăviți-L împreună cu mine, într-un singur glas, pe Cel aflat printre noi, atât de plin de iubire, grație, bunătate și compasiune!

8. O, Iehova al meu, ce fericire este, să fiu cu Tine; ce hrană vie simte sărmana mea inimă, care tânjea după iubire, atunci când este alinată de bunătatea Ta părintească infinită!

9. O, lasă-mă să Te iubesc, să mor chiar din iubire pentru Tine!

10. O, ce dulce ar fi această moarte, din pură iubire pentru Tine!

11. Iehova, Dumnezeule, Tată! Până acum mi-am înfrânat inima din cel mai deplin respect față de sfințenia Ta! Dar acum nu mai pot să mă înfrânez!

12. Îngăduie-mi să Te îmbrățișez și să Te iubesc cu toată ființa mea, pentru ca focul iubirii mele să mă consume și să mă ardă de vie, precum un pai uscat! Iată, întreaga sfială m-a părăsit și nu mai simt nici un fel de teamă și de anxietate față de persoana Ta. Doresc să mor din iubire pentru Tine, o, dulcele și preaiubitul meu Iehova!”

13. În acest moment, complet copleșită de emoție, Pura L-a îmbrățișat pe Abedam și L-a strâns cu toată puterea, ca și cum ar fi dorit să se dizolve în El, ducându-și în mod repetat mâna la piept, ca și cum ar fi dorit să-și smulgă inima și să o unească cu cea a Celui Preaînalt.

14. Iubirea ei era atât de mare încât întregul său trup a început să strălucească mai puternic decât soarele reflectat de petala unui trandafir umezită de rouă.

15. Văzând acest tablou cutremurător, patriarhii au început să își izbească piepturile, iar Enoh a spus cu un oftat: „O, Tată preasfânt! Suntem cu toții copii ai înălțimilor, iar în fața noastră se află un copil născut din noroiul ținuturilor de jos, dar ce diferență există între ea și noi!

16. Ea singură Te iubește mai mult decât noi toți la un loc, iar în inima ei Te înțelege mai clar decât noi, care Te-am căutat încă din copilărie, acționând în iubirea și grația Ta.

17. O, priviți, părinți ai mei, câtă frumusețe divină, câtă glorie strălucește în acest copil venit din ținuturile de jos!

18. O, Adam, o, Seth, o, voi, ceilalți părinți, frați și copii, ce ochi uman a putut zări vreodată ceva mai frumos, mai înălțător, mai sublim decât această fecioară care abia dacă a împlinit 20 de primăveri, venită din ținuturile de jos, și a cărei iubire atotputernică nu poate fi pătrunsă de nici unul dintre noi!

19. Ce dulceață divină și ce frumusețe celestă strălucesc în ea, cât de gingașe și de sublime sunt membrele ei, cât de armonios este ansamblul construcției sale. Și câtă iubire izvorăște din pieptul ei delicat!

20. Adevăr vă spun: această fată a fost creată pentru a ne fi nouă, tuturor, cel mai mare maestru. Căci abia acum ni s-a revelat măsura iubirii după care trebuie să ne măsurăm slăbiciunea incredibilă a inimilor noastre.

21. O, Iehova Abedam, slăvit fie numele Tău de-a pururi pentru faptul că ai creat o fată în ținuturile de jos care să ne fie măsură a iubirii Tale sfinte!

22. O, Tată, o, Tată preasfânt, cât de infinit de bun, de plin de iubire și de compasiune ești Tu!”

23. După care, Enoh a tăcut, iar Abedam i-a răspuns: „Enoh, adevăr ai grăit. Așa stau lucrurile și așa vor sta întotdeauna: un copil al lumii și al păcatului va surclasa 99 de oameni drepți prin naștere, și el va ajunge la Mine, la fel ca această copilă.

24. Cât despre tine, micuța Mea copilă, de acum înainte nu vei mai părăsi niciodată pieptul Meu. Tu ești singura ființă de pe acest pământ care Mă va putea vedea și percepe la fel ca acum de-a lungul întregii tale vieți terestre.

25. Nu vei deveni niciodată soția unui bărbat până când va veni momentul ales, când în pântecul tău va coborî întreaga putere a iubirii infinite a Spiritului Meu. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 123 - Miracolul întrupării lui Dumnezeu cel infinit. Maria este una cu Pura în spiritul ei.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 13.3.2011, 23:22 View PostDownload Post

Capitolul 123
Miracolul întrupării lui Dumnezeu cel infinit. Maria este una cu Pura în spiritul ei.
(20 iulie 1842)

1. După aceste cuvinte, Abedam cel Mare s-a întors către Seth și i-a spus: „Frate al Meu întru iubire, știi foarte bine cât de drag îmi ești. De aceea, nu trebuie să te sfiești să îmi pui întrebarea care îți frământă inima.

2 Căci dacă îi accept pe toți copiii lumii ca fiind copiii Mei, îndeplinindu-le cererile, cu atât mai mult voi face acest lucru pentru fratele Meu întru iubire. Dă așadar glas întrebării care îți frământă inima”.

3. Auzind această cerere plină de grație, Seth s-a apropiat și a spus: „O, Tată preasfânt și preaplin de iubire, îți mulțumesc din toată inima pentru această ușurare, căci mă simțeam pierdut, neștiind cum să îmi regăsesc drumul în acest hățiș. 4. Acum totul s-a clarificat însă, Tu însuți fiind glorioasa cale de ieșire din el.

5. De aceea, îmi deschid cu bucurie inima și dau glas întrebării care a început să mă frământe încă de la prima Ta discuție cu sublima Pura.

6. Iată povara grea care mi-a apăsat sufletul: i-ai făcut acestui copil o promisiune pe care nu o pot interpreta decât în acest fel:

7. Dacă am înțeles corect, va veni o zi când în măreția iubirii Tale infinite, nemaiținând cont de sfințenia Ta absolută, vei concepe în pântecul acestei fete un copil în carne și oase.

8. Această afirmație continuă să mă tulbure, căci deși cuvintele Tale sunt cât se poate de clare, semnificația lor mi se pare de-a dreptul imposibilă.

9. Gândind din perspectiva noastră naturală, pare o nebunie să crezi că poți introduce un cedru într-un pai, un munte în coaja unui ou de țânțar sau întregul ocean într-o coajă de nucă.

10. Și totuși, potrivit cuvintelor Tale, într-o bună zi această copilă Te va concepe chiar pe Tine, pe Dumnezeu cel infinit, care va îmbrăca atunci un trup alcătuit din carne și oase!

11. Cum vei putea încăpea însă Tu, Cel care conduci întregul univers prin Spiritul Tău infinit, în trupul acestei copile?

12. Nu, nu, - este imposibil de înțeles. Mai ușor mi-ar fi să accept dacă cineva mi-ar spune că un atom poate include în interiorul său întregul pământ decât că trupul acestei fecioare Te va putea cuprinde pe Tine în toată măreția Spiritului Tău infinit.

13. De aceea, doresc să Te întreb cu toată smerenia cum trebuie să înțelegem acest lucru. Facă-se voia Ta, acum și de-a pururi! Amin”.

14. Abedam l-a prins pe Seth de mână și i-a dat următorul răspuns:

15. „Seth, proastă părere mai ai despre Mine! Ascultă, dacă lucrurile ar sta așa cum afirmi tu, cum crezi că a putut crea Spiritul Meu infinit ceva finit, - ascunzând totuși în el întreaga infinitate?

16. Amintește-ți de viziunile celor 12 mesageri și încearcă să înțelegi tot ce au văzut aceștia în spiritul lor.

17. Gândește-te că în sămânța minusculă a unui cedru se ascunde nu numai copacul puternic pe care îl vezi acum în fața ta, ci o întreagă infinitate de asemenea copaci. Într-o singură nucă se ascund atât de mulți nuci, încât, dacă nu ar muri pe rând, în 2.000 de ani ar ocupa o suprafață mai mare decât cea a întregului pământ.

18. Dacă toate aceste lucruri sunt posibile pentru Mine, ca să nu mai vorbim de multe altele pe care îți este imposibil să ți le imaginezi la ora actuală, cu siguranță voi fi capabil să realizez ceea ce îți este greu să accepți acum.

19. Evident, nu trebuie să credeți că din ceruri se va întoarce pe pământ exact aceeași fecioară ca aceasta, pentru a Mă concepe pe Mine în carne și oase. Marele scop va fi împlinit de o cu totul altă fecioară, care va avea însă același spirit al iubirii și credinței ca și cea aici de față.

20. Așadar, această fecioară nu va fi nevoită să se întoarcă în această lume, ci o altă fecioară va fi înzestrată cu spiritul ei.

21. Astfel trebuie să înțelegeți lucrurile.

22. Credeți-Mă, multe lucruri imposibil de imaginat pentru voi îmi sunt Mie posibile.

23. De aceea, credeți cu fermitate în cuvintele Mele, căci ele se vor împlini întocmai. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 124 - Recunoștința față de Dumnezeu exprimată de inimă și cea exprimată de limbă. Enigma distrugerii continue
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 13.3.2011, 23:33 View PostDownload Post

Capitolul 124
Recunoștința față de Dumnezeu exprimată de inimă și cea exprimată de limbă. Enigma distrugerii continue din lumea naturii. Sublima soluție a Iubirii eterne.
(23 iulie 1842)

1. Auzind răspunsul dorit, Seth s-a bucurat din inimă și i-a mulțumit lui Abedam din tot sufletul, slăvindu-L în cuvinte pline de recunoștință.

2. Abedam i-a răspuns: „Seth, dragul Meu frate întru iubirea inimii Mele, pentru Mine este suficient să privesc în inima ta. Poți fi sigur de acest lucru și te poți bucura.

3. Cât privește cuvintele tale exterioare de slavă, poți să uiți definitiv de ele, căci adevăr îți spun: iubirea și recunoștința exprimate de inimă sunt infinit mai importante pentru Mine decât cele exprimate de limbă.

4. Limba nu ar trebui să interfereze niciodată cu ceea ce dorește inima să exprime, căci ea nu poate face altceva decât să întunece sentimentele pure ale inimii.

5. Rugăciunea limbii răsună în această lume exterioară, dar cea a inimii ajunge direct la urechile inimii Mele.

6. De aceea, renunță de acum încolo la sunetele superflue ale limbii, căci Eu aud fiecare sunet rostit de inima ta. 7. Atât timp cât aveți o gură, folosiți-o în fața acestei lumi, dar în fața Mea, nimeni nu ar trebui să-și folosească decât inima. Amin”. 8. După care s-a întors către Enoh și l-a întrebat: „Enoh! Să înțeleg că tu știi totul și că nu mai există nimic în inima ta care să aștepte o lămurire de la Mine?

9. Privesc în inima ta și constat că există totuși o chestiune greu de digerat de către ea. De ce nu îndrăznești să-i dai glas, astfel încât să o audă și frații tăi?

10. Adevăr îți spun: nu ascunde nimic în inima ta. Înapoiază-Mi Mie tot ce nu este încă suficient de copt pentru a fi folosit ca hrană pentru spiritul tău, iar Eu voi coace acest fruct la focul blând al iubirii Mele părintești, pentru ca el să devină digerabil, satisfăcându-ți spiritul înfometat. La fel ar trebui să procedați și voi, ceilalți. Amin”.

11. Profund emoționat de aceste cuvinte, Enoh s-a apropiat și el, spunând: „O, Tată preasfânt și preaplin de iubire! Este adevărat, spiritul meu este profund preocupat de proble ma obstacolelor menționate de Tine, căci mă gândesc la distrugerea continuă care se produce în sânul acestei naturi monstruoase. Nu reușesc să înțeleg însă acest fenomen. 12. Deși am înțeles în sfârșit cu toată claritatea că nimic nu poate exista fără să întâmpine obstacole, beneficiind astfel de anumite limitări, totuși, nu pot să înțeleg de ce este nevoie ca toate ființele să se angajeze într-o luptă pe viață și pe moarte cu suratele lor, numai de dragul existenței.

13. De ce trebuie să existe această fricțiune constantă, această distrugere și anihilare reciprocă ce nu încetează nicicând.

23. Văd că îți mai spui în sinea ta: 'Nu atât marea suferință a acestor lucruri mă emoționează, nu distrugerea pietrelor de către inundații sau a munților de către cutremure, ci forța devastatoare ascunsă pretutindeni în natură, care nu creează nimic decât cu scopul de a-l distruge iarăși'.

24. Astfel de gânduri te umplu de teamă, iar inima ta strigă:

25. 'Oricât aș privi în jur, nu reușesc să văd în natura lucrurilor decât un monstru autodistructiv care înghite totul în cale, rumegând apoi resturile!'

26. Este adevărat, nu pot să resping această imagine, spunându-ți: 'Enoh, greșești în fața Mea prin felul în care privești lucrurile', căci exact așa apar ele în lumina intelectului. Cât despre lumina inimii, aici lucrurile sunt complet diferite!

27. Ce sunt toate aceste obiecte create? Ele sunt intervale ale marilor Mele gânduri. Lor li se opune însăși voința Mea vie. Dacă nu s-ar confrunta cu acest obstacol, ele nu și-ar putea face apariția în lumea vizibilă.

28. Iubirea Mea intervine însă în această confruntare, spunându-i voinței: 'O, nu mai pune limite marelui zbor al gândurilor Tale libere, ci permite-le să plutească din nou libere pe marile orbite ale vieții Tale eterne, bucurându-se de conștiința perfectă a puterii lor vii născute din Tine'.

29. După ce atenuez astfel obstacolele puse de voința Mea, Eu dau din nou frâu liber gândurilor Mele, iar voi vedeți lucrurile pierind, în realitate, ele nu încetează să existe, ci se întorc la existența lor fundamentală, cea adevărată, liberă și indestructibilă.

30. Și astfel, din numeroase gânduri mărunte Eu creez un gând nou, mai mare, mai liber și mai viu, care îmi seamănă într-o mai mare măsură Mie, sursei primordiale.

31. De aceea, nu vă mai faceți probleme în legătură cu lumea exterioară efemeră, ci amintiți-vă că tot ceea ce încetează să existe pătrunde într-o altă existență, mai perfectă, mai liberă, evoluând astfel până la om, și de aici mai departe, până la Mine*.

32. Așadar, nimic nu se pierde definitiv, nici chiar cele mai mărunte gânduri ale voastre.

33. Încercați să înțelegeți aceste lucruri și bucurați-vă fără rețineri de Mine și de creația Mea. Amin”.
(* - Vezi și „Mărturii despre natur㔠de Jakob Lorber, n.r.)
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 125 - Discursul de mulțumire și recunoștință al lui Enoh. Bucuria de a trăi: cea mai frumoasă expresie
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 13.3.2011, 23:36 View PostDownload Post

Capitolul 125
Discursul de mulțumire și recunoștință al lui Enoh. Bucuria de a trăi: cea mai frumoasă expresie de mulțumire adusă Creatorului.
(26 iulie 1842)

1. Auzind cuvintele lui Abedam, Enoh s-a ridicat și a exclamat cu voce tare: „Ascultați, ascultați, voi, cei morți, încă prinși în mrejele și capcanele acestui pământ! O, voi, morți ai acestui pământ, veniți aici!

2. Veniți și voi, cei prin vinele cărora curge doar un firicel de viață, precum și voi, cei împovărați și epuizați de greaua povară a slabei voastre vieți! Veniți aici, și veți găsi întreaga frumusețe a vieții, din abundență!

3. O, cuvinte, cuvinte! Ce cuvinte au fost rostite aici!

4. O, Abedam, Tată preasfânt și preaplin de iubire! Tu ai dat viață acum chiar acestui pământ, munților, mării și tuturor lucrurilor care mi se păreau lipsite de viață!

5. Ce obiect mai poate părea mort când însăși Viața primordială a oricărei vieți proclamă asemenea cuvinte dătătoare de viață?

6. O, Tată preasfânt, îți datorăm Ție întreaga noastră slavă, recunoștință, ascultare și iubire. Căci numai Tu meriți în întreaga eternitate să primești aceste sentimente ale noastre, precum și ale întregii infinități!

7. O, cât de luminoasă a devenit acum inima mea și cât de mare este ușurarea pe care o simt!

8. O, Viață a vieții, cât de dulce ești tu! Ce mare este fericirea de a te simți în toată plenitudinea puterii tale!

9. O, fraților, o, părinți, o, copii! Mare este bucuria vieții atunci când știi că Cel Prea-sfânt trăiește înlăuntrul tău, ducând o viață liberă. Pentru cel care nu conștientizează însă acest lucru, preferând să își ducă sărmana lui existență întunecată, viața devine o povară insuportabilă.

10. De aceea, oricine dorește să trăiască adevărata viață, născută din Dumnezeu, în toată abundența ei, nu are decât să trăiască viața perfectă a iubirii.

11. Căci nimic nu există mai sublim decât viața!

12. Haideți așadar să ne bucurăm plini de recunoștință de viață, noi, care nici nu existam până acum, și care ne aflăm totuși acum în prezența Celui care a fost dintotdeauna, care este și va fi de-a pururi, care ne-a creat și ne-a dăruit adevărata viață, aceea pe care a trăit-o El însuși încă de la începuturile eternității în sfințenia Lui divină, în abundența Lui infinită și perfectă.

13. Haideți să ne bucurăm de această viață, pe care El ne-a dăruit-o tuturor!

14. La ce ar folosi soarele dacă în afara Lui nu ar exista ființe capabile să îi simtă razele Sale dătătoare de viață, bucurându-se de ele?

15. La ce ar folosi pământul cu tot ce există pe el și la ce ar folosi cerul cu toate lumile lui stelare? La ce ar folosi întreaga infinitate, dacă în afara Lui nu ar exista forme de viață care să îl recunoască pe El, Cel care a creat totul pentru a se bucura împreună cu creaturile Sale?

16. De aceea, bucură-te de viață, o, infinitate, la fel cum mă bucur eu acum. Căci cu toții am primit viața de la El, da, de la El, nu pentru a ne fi o povară, ci ca un cadou minunat, ca o Fericire a oricărei fericiri. Căci la ce ar folosi alte forme de fericire fără Aceasta? Cine s-ar simți cu adevărat alinat fără ea?

17. El ne-a dăruit nouă această fericire supremă. De aceea, haideți să ne bucurăm de ea, consacrându-i Lui imensa noastră fericire, plini de recunoștință, căci El este unicul Dăruitor! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 126 - Chemarea lui Abedam îl trezește pe placidul Enos. Despre scopul existenței umane.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 13.3.2011, 23:43 View PostDownload Post

Capitolul 126
Chemarea lui Abedam îl trezește pe placidul Enos. Despre scopul existenței umane.
(27 iulie 1842)

1. După acest discurs de mulțumire și recunoștință, Abedam cel Mare l-a chemat la El pe Enos, spunându-i: „Enos, spune-Mi, acum, după ce ai auzit cuvintele de slavă ale mult iubitului Meu Enoh, care au fost adevărate de la prima până la ultima silabă: nu au trezit ele în tine nici un alt sentiment decât această tăcere senină, care îmi amintește de un munte în lumina palidă a lunii?

2. Vai, cu greu aș putea găsi pe cineva la fel de placid ca tine, capabil să rămână imperturbabil în prezența Mea vizibilă, fără să aibă nici o întrebare la care să aștepte un răspuns.

3. Ascultă, intenționez să îmi stabilesc o locuință permanentă pe acest pământ, pe care o voi clădi din piatră și mortar, pe aceste înălțimi, până la sfârșitul timpurilor.

4. Cine va obține o cameră în ea, o va putea păstra de-a pururi, în această lume și în cea de dincolo; dar cel care va continua să meargă indiferent mai departe, deși prin fața lui suflă vântul vieții, va fi respins la rândul lui de viață, iar spiritul lui va slăbi. Haide, trezește-te și scutură-te De această indecizie; Caută acel răspuns De care ai nevoie pe acest pământ! Nu privi aceste cuvinte Ca o obligație, Ci caută în inima ta, Și rostește apoi liber ce te frământă, în fața Mea! Dacă preferi totuși să dormi, Fără a profita de momentul prezent, Fă așa cum dorești, Dar nu îmi mai pune niciodată vreo întrebare!”

5. După această provocare ieșită din comun, Enos a rămas cu gura căscată, neștiind ce să răspundă.

6. El s-a apropiat de Abedam, dar cu cât se gândea mai mult, cu atât mai confuz devenea, incapabil să găsească vreo întrebare de pus.

7. În timp ce stătea astfel, neputincios, Abedam s-a îndreptat către el și l-a întrebat:

8. „Enos, chiar nu mai vezi pădurea din cauza copacilor? Oare trebuie să pun Eu însumi o întrebare în inima ta, dând eventual și răspunsul prin gura ta?

9. Bine, voi face și acest lucru: întreabă-Mă de ce te afli acum aici, iar Eu îți voi da răspunsu1. Amin”.

10. Abia acum și-a mai revenit Enos din uimire, întrebând cu toată sinceritatea: „O, Doamne, ce altă întrebare mai bună aș fi putut găsi eu, sărman netot, în fața celei pe care ai pus-o chiar Tu în gura mea? De aceea, doresc să Te întreb cu toată sinceritatea, în acord cu voința Ta: de ce mă aflu aici?

11. O, Tată preasfânt, Te implor, răspunde-mi la această întrebare”.

12. Iar Abedam i-a răspuns: „Ei bine, ai dreptate; nu ai fi putut găsi niciodată o întrebare mai importantă decât aceasta, căci la fel ca tine, milioane de oameni orbi își vor pune cândva aceeași întrebare, dar le va fi infinit mai greu să găsească răspunsul potrivit.

13. Și mulți se vor întreba atunci: 'De ce ne aflăm aici? Ce se va alege de noi? Încotro ne îndreptăm, ce trebuie să facem și de ce? Cine suntem noi?' etc., etc.

14. Dar ei nu vor primi răspunsul la aceste întrebări, așa cum ai tu șansa acum. Căci răspunsul pe care tu îl primești acum de la Mine se va pierde curând, și oamenii îl vor uita.

15. Abia către sfârșitul acestui ciclu malefic al lumii voi revela din nou acest răspuns celor inocenți și sărmani, adică unei minorități alcătuite din copii încă puri.

16. Iată, pe scurt, care este acest răspuns: omul se află aici de dragul vieții, nu de dragul său.

17. El a fost creat de Mine pentru a absorbi viața, nu invers.

18. Omul nu a fost creat din plenitudinea vieții, ci dimpotrivă, pentru a o putea absorbi gradat.

19. De aceea, nimeni nu poate ști cu precizie ce înseamnă viața, până când nu o absoarbe pe deplin.

20. Nimeni nu-i poate demonstra altcuiva ce este viața, oricât de puternice ar fi argumentele sale. În schimb, dacă cineva deține el însuși viața, existența sa devine cea mai bună dovadă a acesteia. El nu mai are nevoie de vreo altă dovadă, căci deține în ființa sa întreaga plenitudine a vieții, singura dovadă autentică și comprehensibilă a vieții.

21. Cum ar putea înțelege viața cel care nu o deține încă?

22. Altfel spus, numai cei vii pot înțelege viața; cei morți nu o pot înțelege. Evident, aceștia din urmă se pot trezi gradat la viață, dacă sufletul lor dorește acest lucru. Ei nu vor fi însă capabili să înțeleagă viața decât atunci când o vor absorbi în toată plenitudinea ei.

23. Acesta este motivul pentru care vă aflați aici. Absorbiți viața, căci de dragul ei vă aflați aici, și veți ajunge să o înțelegeți, așa cum o înțelege astăzi Enoh, motiv pentru care întreaga sa ființă este atât de plină de bucurie.

24. Haide, du-te și deschide-ți inima, pentru ca sufletul tău să devină plenar conștient de viață; apoi întoarce-te pentru a percepe întreaga plenitudine a vieții, cu ajutorul Meu. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 127 - Indolentul Enos respinge viața și laudă non-existența.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 13.3.2011, 23:53 View PostDownload Post

Capitolul 127
Indolentul Enos respinge viața și laudă non-existența.
(28 iulie 1842)

1. Aceste cuvinte i-au străpuns ca o săgeată inima lui Enos. Același lucru s-a petrecut cu toți cei prezenți, și toată lumea a început să reflecteze profund asupra lor.

2. Enos s-a întors la locul său, dar inima sa nu se putea liniști. O mie de gânduri și de idei țâșneau la suprafață din adâncimile sufletului său, ca niște meteori incandescenți. Ei luminau ca niște fulgere noaptea, când regiuni întregi devin vizibile pentru moment, după care întunericul revine în forță, parcă mai înspăimântător ca înainte.

3. În pofida acestor gânduri meteorice, în sufletul lui Enos nu s-a făcut cu adevărat lumină, astfel încât mintea lui nu a ajuns la nici o concluzie decât la o sumă de contradicții, căci fulgerele luminau când o regiune, când alta, a sufletului lui, iar mintea lui trecea de la o idee la alta, fără ca vreuna să prindă consistență în ea.

4. Astfel asaltat, la fel ca și ceilalți prezenți, de această multitudine de gânduri și idei, după circa o oră Enos a exclamat:

5. „O, odihnă, dulcea mea odihnă, cât de bine m-am simțit întotdeauna în brațele tale! Cât de fericit trebuie să fi fost pe vremea când nu existam deloc, și cât de fericit aș redeveni dacă m-aș putea întoarce la non-existență!

6. Oare nu este omul mai fericit între pereții casei sale, decât afară, în mijlocul furtunii și al elementelor dezlănțuite? Cât de repede adoarme el în propriul său pat, deși în exteriorul casei sale elementele distrug totul în cale!

7. Cât de mare este diferența între mine și o piatră!

8. Eu sunt nevoit să gândesc, sau cel puțin să visez, sunt înzestrat cu percepții, sau cel puțin cu senzații de foame, sete, frig, cald, noapte, zi, durere și suferință. Dacă deviez oricât de puțin de la ordinea prestabilită, sunt imediat mustrat prin cuvinte mai mult sau mai puțin amenințătoare, care trezesc remușcări în inima mea.

9. Dacă greșesc, sunt întotdeauna pedepsit, - și totul numai pentru că sunt nevoit să suport această viață și percepțiile ei. O, cât de mizerabile mi se par avantajele vieții prin comparație cu moartea!

10. Tu, piatră fericită, stai liniștită, puternică și indestructibilă, lipsită de viață și de percepții, inclusiv de nevoia de a mânca și de a bea.

11. Tu nu ești asaltată de gânduri și de idei, și nu cunoști altă lege, decât - cel mult - fericita lege a odihnei netulburate. Ești complet insensibilă la foame, sete, frig sau căldură. Lipsită de percepții, ființa ta nu cunoaște loviturile și durerea.

12. Tu nu știi ce înseamnă suferința, nu îmbătrânești, iar iubirea nu îți sfâșie inima, căci nu dispui de așa ceva, fericito!

13. O, cât de mult te invidiez! Dacă aș putea fi la fel ca tine, aș renunța la o mie de vieți, oricât de perfecte, dispus să le schimb cu un singur atom al ființei tale fericite, în cazul în care ești cu adevărat atât de inertă și de insensibilă cum pari!

14. O, mare Creator al tuturor lucrurilor, am acum o altă întrebare pentru Tine, la care s-ar putea să nu-Ți fie la fel de ușor să răspunzi!

15. Spui că dorești să-mi dăruiești viața, pentru a fi fericit? - O, nefericită binecuvântare!

16. Cât de orb și de stupid trebuie să fie cel care laudă această viață plină de griji! Cu cât este mai perfectă, cu atât mai tulburătoare îmi imaginez că trebuie să fie această viață, și deci mai nefericită.

17. De aceea, eu nu doresc să-ți cer viața, Ție, care ești Viața oricărei vieți, ci moartea cea mai desăvârșită.

18. Căci pe vreme când nu existam eram cu siguranță mai fericit decât acum. Iar atunci când nu voi mai exista, îmi voi regăsi această stare de fericire.

19. O, Doamne, păstrează pentru Tine această plenitudine a vieții, care pentru orice ființă creată înseamnă o calamitate atât de cumplită. Cât despre mine, dăruiește-mi plenitudinea morții, a non-existenței, și mă vei face astfel cu adevărat fericit!

20. Transformă-mă într-o piatră lipsită de viață și de sentimente, iar prin noua mea existență mută îți voi slăvi de-a pururi numele! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 128 - Uimirea lui Abedam cel Cunoscut în fața negării vieții de către Enos.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 14.3.2011, 00:02 View PostDownload Post

Capitolul 128
Uimirea lui Abedam cel Cunoscut în fața negării vieții de către Enos. Cuvintele prin care Domnul îl liniștește pe Abedam cel Cunoscut.
(29 iulie 1842)

1. Cei din preajma lui Enos i-au auzit lamentările, dar nu prea știau cum să le interpreteze.

2. Chiar și Adam a rămas uluit în fața acestor gânduri ale nepotului său.

3. Abedam cel Cunoscut, aflat și el în preajma Domnului, s-a ridicat atunci și i-a spus, înspăimântat, Acestuia:

4. „O, Tată preasfânt și preaplin de iubire! Ce se întâmplă? Cum poate fi posibil ca în prezența Ta, cineva să blesteme viața sa și a fraților lui, cerându-ți în schimb moartea eternă?!

5. Chiar și să visezi la așa ceva mi se pare prea mult, darămite să o spui deschis!

6. În loc să-Ți fie etern recunoscător pentru viața sa, pentru acest dar miraculos al grației și compasiunii Tale infinite, el o respinge, așa cum nimeni nu a mai făcut-o vreodată.

7. Enos nu este un om orb, căci dacă ar fi fost, nu ar fi putut descrie atât de pregnant încercările vieții.

8. Nu este nici un prost, căci atunci nu ar fi putut compara atât de lucid avantajele non-existenței cu dezavantajele vieții.

9. Și cu siguranță, nu este un om rău, căci nu a blestemat pe nimeni, nici măcar pe dușmanul său cel mai crunt - viața, mulțumindu-se doar să își dorească să scape de ea, dacă acest lucru ar fi posibil.

10. Oare s-a mâniat inima lui dintr-un motiv oarecare?

11. Nici acesta nu pare să fie cazul, căci la urma urmei, nu ne-a dorit nouă, tuturor, decât ceea ce a considerat el a fi cel mai bun și mai avantajos pentru noi, numindu-i orbi și proști numai pe aceia care solicită această viață pe care el o consideră calamitatea supremă.

12. Să înțeleagă cine poate. Personal, mai degrabă l-aș înțelege pe acela care ar spune că: 'pământul este alcătuit din melci, iar soarele din licurici și din lemne putrezite!', decât ceea ce a spus anterior Enos.

13. Adevăr îți spun, Tată preasfânt și preaplin de iubire! Dacă aș fi în locul Tău - iartă-mi această pretenție neverosimilă - nu aș ști ce să fac cu un asemenea om. Dacă i-aș împlini dorința, iubirea, grația și compasiunea mea nu i-ar mai folosi la nimic, căci pentru cel care nu există acestea sunt practic nule.

14. Pe de altă parte, dacă l-aș lăsa în continuare să existe, nu aș putea face acest lucru decât pe calea judecății, și ce mai înseamnă viața unui spirit supus judecății?

15. O simplă mașinărie lipsită de orice libertate, aflată într-un permanent conflict interior, - o ființă fără existență și fără viață.

16. Într-adevăr, situația mi se pare de-a dreptul critică.

17. Cum poate gândi cineva în acest fel?

18. Să consideri viața drept o calamitate supremă și moartea drept fericirea supremă - trebuie să recunosc că sufletul meu nu poate digera acest gând!

19. Doamne, Tată, Abedam, spune-mi măcar două cuvinte, ca să mă liniștești!

20. Căci nimic nu m-a tulburat vreodată atât de mult ca această confesiune insensibilă a lui Enos. Ajută-mă să scap de această agitație, dacă asta este voia Ta sfântă”.

21. Abedam cel Mare i-a răspuns atunci lui Abedam cel Cunoscut: „Ascultă, deocamdată lasă lucrurile așa cum sunt. Te asigur că ele se vor rezolva, iar la momentul potrivit veți primi cu toții lumina de care aveți nevoie.

22. Există totuși un lucru pe care doresc să ți-l spun: dacă te-ai afla în locul Meu, te asigur că acești oameni înclinați către moarte ar duce-o foarte rău!

23. Din fericire pentru ei, înțelepciunea Mea este mult diferită de a ta, nelăsându-se tulburată într-o măsură atât de mare.

24. Tocmai de aceea, Eu voi găsi mult mai ușor decât ți-ar fi ție remediul de care are nevoie Enos.

25. Așadar, liniștește-te și nu-ți mai face probleme, căci nu este nimic rău în faptul că cel adormit continuă să doarmă și nu s-a trezit încă.

26. După ce își va satisface însă nevoia de somn și se va trezi, întreabă-l însă ce preferă: să doarmă sau să fie treaz?

27. Haide, liniștește-te, căci dacă înțelepciunea Mea nu va fi suficientă pentru a rezolva acest caz, voi veni la tine să îți cer sfatul!

28. Până atunci, nu-ți mai face atâtea probleme. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 129 - Cântecul poetului Kenan referitor la viață.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 14.3.2011, 00:16 View PostDownload Post

Capitolul 129
Cântecul poetului Kenan referitor la viață.
(30 iulie 1842)

1. Această promisiune succintă a fost suficientă pentru a-l liniști nu numai pe Abedam cel Cunoscut, ci și pe ceilalți de față.

2. După ce lucrurile s-au calmat, Abedam cel Mare l-a chemat la El pe Kenan și i-a spus:

3. „Kenan, tu ești poetul chemat de Mine pentru a povesti în versuri șederea Mea pe pământ. Am pregătii de ceva timp un poem în inima ta și știu că aceasta te presează să îl reciți întru slava Mea. Iată, a sosit timpul să o faci. De aceea, poți începe să îl reciți. Amin”.

4. Această cerere adresată lui Kenan a însemnat pentru acesta mai mult decât dacă l-aș fi promovat subit ca prim înger de lumină în ceruri. De aceea, el s-a ridicat imediat în picioare și a început să recite următorul imn de slavă, asupra căruia meditase îndelung:

5. „Tată preasfânt, iubire eternă, Dumnezeu infinit, Domn atotputernic, cât de mare este plenitudinea vieții și puritatea iubirii Tale!

6. Viață preasfântă, beatitudine perfectă a tuturor ființelor, oamenilor și îngerilor, Tu ești prea sublim, prea măreț, prea desăvârșit pentru a putea fi lăudat de o limbă umană, căci cuvintele nu pot cuprinde slava Ta!

7. De aceea, Te implor, acceptă acest imn de slavă închinat Ție, care nu înseamnă nimic în fața Ta, la fel ca și cel care Ți-l consacră.

8. O, viață, cât de sublimă și de glorioasă ești tu în cazul celui care se bucură cu demnitate și recunoștință de tine, căci tu i-ai fost dăruită de iubirea nesfârșită a Tatălui ceresc!

9. Cât de perfectă este libertatea ta, cât de plenar devine orice gând, orice percepție și orice stare de spirit, atunci când sunt lipsite de coerciție și de presiuni!

10. Ce loc din spațiul infinit rămâne străin spiritului meu, invizibil și incomprehensibil în toate aspectele sale?

11. Unde se află acel soare atot-strălucitor, a cărui rază ajunge la mine după ce parcurge o distanță aproape infinită?

12. O, oameni, o, frați și copii ai mei! Încercați măcar o dată - priviți în zare, la capătul firmamentului, unde se află acea stea minusculă care strălucește în tăcere!

13. Încercați să ajungeți la ea cu spiritul vostru și veți vedea cât de mare va fi efortul spiritual pentru a face acest lucru; dar eu vă spun: subit, o veți putea percepe, și sublimele ei minuni vă vor fi revelate.

14. Ochiului material ea îi apare ca un simplu punct, dar cât de mare pare ea în lumina spiritului, în fața vieții născute din Dumnezeu! În realitate, ea este un soare atotputernic, unde veți întâlni miracolele vieții și ale iubirii Tatălui preasfânt.

15. O, priviți, cât de ușor și de simplu a cucerit spațiul nesfârșit spiritul etern din inima noastră, această viață miraculoasă care sălășluiește înlăuntrul nostru, acest erou atotputernic din profunzimile ființei noastre, singurul care - odată trezit - poate contempla minusculul punct, văzându-l cum crește și cum se transformă într-un soare de o măreție nemaiîntâlnită, admirând miracolele iubirii Tatălui ceresc care există aici!

16. O, ce înseamnă viața? Tu - viață divină, tu ești singura care poți simți și medita la miracolele bunătății divine, în mijlocul miracolelor tale, tu ești miracolul suprem, căci numai tu îl poți percepe pe Tatăl, Creatorul tău infinit, Cel care ți-a dat viață și care sălășluiește în tine!

17. O, viață glorioasă, ce dar minunat reprezinți tu pentru cel născut din vidul existenței, care învață să se bucure de tine, da, de viața eternă a Celui care - în iubirea Lui infinită - a creat-o din Sine pentru eternitate!

18. O, părinți, frați și copii, iată, în mijlocul nostru se află Tatăl, Creatorul întregii vieți și al miracolelor sale. Haideți să cădem la picioarele Sale divine, slăvindu-L pe El, Creatorul și Tatăl preasfânt, din inima căruia s-au născut viața și iubirea!

19. Părinți, frați și copii ai mei, spuneți împreună cu mine: Amin!

20. Iar Tu, Tată preasfânt, acceptă - în mare mila Ta - acest imn de slavă, ca și cum ar avea vreo valoare în fața Ta, și îngăduie-mi să slăvesc de-a pururi viața și iubirea care s-au născut din Tine!

21. O, Tată preasfânt, slăvit fie numele Tău, acum și de-a pururi! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 13 of 29  [ 281 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 12, 13, 14 ... 27, 28, 29  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !