Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 15.11.2019, 12:33
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 3 - Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 8, 9, 10 ... 23, 24, 25  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 80 - Un om al rațiunii caută iubirea
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 1.2.2011, 06:41 View PostDownload Post

Capitolul 80
Un om al rațiunii caută iubirea

1. Iar Suetal i-a răspuns: “De înțeles te-am înțeles eu, dar aproape că aș prefera să nu te fi înțeles! Căci cum pot eu să mă silesc să iubesc, atunci când - potrivit naturii mele - sunt aproape incapabil de așa ceva? Eu nu cunosc decât realizările judecății mele față de diferitele evenimente și fenomene; iubirea din suflet însă îmi este complet străină! Dar spune-mi totuși cum este un om care simte iubire, sau după ce recunoaște el că în sufletul său s-a trezit iubirea? Căci trebuie să existe vreun simț care să te facă să percepi un asemenea sentiment, altminteri întreaga iubire ar fi inutilă. Cine știe dacă el nu are deja în suflet iubirea în toată plenitudinea ei, fără a ști însă că o astfel de trăsătură a vieții sale se numește «iubire». Și, atunci, cu ce-l ajută și la ce-i slujește întreaga iubire?”

2. Rafael i-a spus: “Dar tu chiar nu-ți mai amintești nimic din copilăria ta? Ce simțeai la vremea respectivă față de părinții tăi, care te iubeau desigur foarte mult, și care, ca pe un prunc adorat al lor, te copleșeau cu tot felul de binefaceri?”

3. Suetal: “Ei, e foarte mult de-atunci. Dar îmi mai aduc aminte de câte un moment în care m-am simțit mișcat până la lacrimi. Oare iubirea să fie un asemenea sentiment copilăresc?”

4. Iar Rafael i-a răspuns: “Da, firește, aceasta este iubirea. Și celui căruia ea îi lipsește, aceluia îi lipsește până la urmă tot ceea ce înseamnă viață, iar omul respectiv nu mai este în ultimă instanță decât o mașinărie a rațiunii sale iluminate de natură, care nu prea are habar de esența propriului său suflet!

5. Și, de aceea, tocmai iubirea din copilărie trebuie retrezită în inima unui om de felul tău, căci, altminteri, unui astfel de om - exclusiv rațional - îi va fi cu neputință să pătrundă în împărăția interioară a vieții.

6. La ce-ți folosește ție faptul că poți pătrunde cu mintea toate lucrurile din lumea aceasta, dacă nu reușești în schimb să-ți înțelegi propria viață, pentru a vedea ce este ea, cum este structurată și cum evoluează?!

7. La ce-i folosește unui grădinar să tot admire în grădini străine vegetația luxuriantă, covorul din tot felul de plante deosebite, în timp ce propria sa grădină se află în paragină, iar buruienile au năpădit-o cu totul?! Deci, mai întâi trebuie făcute straturile din propria grădină, ele trebuie curățate de buruieni, apoi fertilizate cu gunoiul potrivit și însămânțate cu semințele celor mai frumoase plante, pentru ca apoi să te poți bucura de splendoarea plantelor crescute în propria-ți grădină! Dar hai să lăsăm lucrurile acestea acum; căci iată că marele învățător vrea să facă ceva, și în cazul acesta trebuie să fim cu capul și cu inima la El!”

8. Ribar a întrebat: “Dar spune-ne, ființă dumnezeiască, dacă n-ar fi oare cazul să ne ducem mai întâi până la El și să-I mulțumim pentru tot binele de care am avut parte aici, sub aspect spiritual și material, cu siguranță numai grație marii Sale bunătăți și milostivenii?!”

9. Dar Rafael a spus: “Pe El nu-L interesează decât inimile; și, odată ce acolo totul este bine rânduit, atunci toate sunt în ordine. Iar când va considera El că a sosit momentul și pentru voi, atunci vă va chema El la Sine și vă va da indicațiile cuvenite despre ce aveți de făcut în viitor.

10. Acum însă se cere să-L urmărim cu inimile noastre și cu întreaga noastră ființă. Căci, atunci când El face ceva, lucrul acela nu ne vizează doar pe noi, cei adunați în locul acesta, și nici doar țara aceasta întreagă sau lumea întreagă, ci lucrul acela are totodată importantă pentru întreaga imensitate și eternitate! De aceea, trebuie să înțelegem totul bine în toată profunzimea sa. Înțelegeți lucrul acesta și lăsați-vă inimile pătrunse de el! Căci flecare cuvânt rostit de gura aceasta, care este pusă în mișcare de însuși spiritul veșnic al lui Dumnezeu, și fiecare acțiune care urmează vorbelor au o dimensiune de necuprins! Acum însă trebuie să plec pentru puțin timp de la voi și să mă supun voinței marelui învățător.”

11. După care îngerul a părăsit într-adevăr grupul celor doisprezece și s-a întors lângă Josoe al său, care avea de-acum multe întrebări să-i pună; căci multele discuții purtate în toate părțile îl derutaseră oarecum pe Josoe, iar Rafael s-a văzut dator să-l lumineze în toate pe ucenicul său.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 81 - Domnul anunță o eclipsă de soare
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 25.3.2011, 00:07 View PostDownload Post

Capitolul 81
Domnul anunță o eclipsă de soare

1. Atunci am spus Eu: “Iată, prieteni, că prânzul nostru cel material și spiritual a durat de data aceasta mai bine de patru ceasuri și, de aceea, cred că a sosit timpul să ne ridicăm de la masă! Și ar fi bine să mergem până la țărm să ne uităm pe mare, să vedem dacă nu se petrece cumva acolo ceva demn de luat în seamă.

2. Vă atrag totodată tuturor atenția că de-acum într-o jumătate de ceas vom avea parte de o întunecare a soarelui, însă nimeni să nu-și facă vreun fel de griji din cauza aceasta, căci o asemenea eclipsă este un lucru absolut natural!

3. Luna, plutind dinspre miazănoapte pe deasupra pământului, la o înălțime de 98.000 de ore de drum, va trece ca un corp masiv și lipsit de transparență în linie dreaptă prin fața soarelui, împiedicând astfel lumina soarelui să mai cadă pe o parte a acestui pământ. Întunecarea totală a soarelui va dura doar câteva clipe, după care, dincolo de marginea lunii va deveni din nou vizibil soarele, și apoi, treptat-treptat, lumina se va răspândi iarăși pe pământ. În timpul întunecării totale însă, veți putea vedea pe cer și frumoasele constelații ale iernii care, altminteri, vara nu pot fi văzute.

4. Vă spun toate acestea ca să preîntâmpin la voi orice fel de teamă prostească în fața unor astfel de fenomene; de aceea, să nu vă înspăimântați atunci când fenomenul se va petrece!

5. În același timp însă, vom vedea trei corăbii negustorești în largul mării. Acestea vor trebui aduse la mal înainte de începerea fenomenului, căci, altminteri, superstiția lor malefică îi va determina pe vâslași să arunce în apele mării pe deosebit de frumoasa și virtuoasa fiică a unui grec cumsecade, împreună cu tatăl ei care o însoțește.

6. Cei doi călătoresc spre Ierusalim pentru a vedea Templul și pentru a se familiariza cu învățăturile evreilor chiar la izvoare, și duc cu ei în această călătorie a lor o mulțime de comori, care mai apoi ar constitui o pradă deosebit de valoroasă în mâinile hrăpărețe ale vâslașilor greci.

7. Nu avem deci timp de pierdut, căci corpurile cerești își urmează neabătute drumul, potrivit legilor lor bine stabilite. De-ar fi să fie oprite din drum, aceasta ar însemna mari prejudicii pentru întreg pământul, care n-ar mai putea fi remediate nici într-o mie de ani. Dacă însă cele trei corăbii vor fi aduse la mal, chiar dacă pe o cale întrucâtva mai miraculoasă, atunci nimeni nu va suporta nici un prejudiciu, ba dimpotrivă, pentru mulți sărmani ai acestei regiuni lucrul acesta ar putea însemna un mare câștig material și spiritual. Deci, să trecem repede la treabă!”

8. Atunci, cu toții au dat fuga la țărm și s-au aliniat de-a lungul lui. Pentru Mine însă a fost un moment delicat. Căci Cyrenius cu suita sa, cei doisprezece ucenici ai Mei, precum și unele persoane care ne însoțeau de mai multă vreme - circa șaizeci la număr - apoi cei treizeci de farisei și leviți, cu vorbitorii lor, Hebrarn și Risa, cei cinci din grupul înțeleptului Matael, precum și cei doisprezece din grupul lui Suetal, Ribar și Baci, toți s-au înghesuit în Mine și doreau cu toții să stea cât mai aproape de Mine, în timp ce Ebahl cu Iara și Rafael cu Josoe făcuseră un front compact în jurul Meu, iar Iara chiar se ținea cu mâna de haina Mea. Și firește că bătrânul Marcu cu nevasta și copiii lui dorea și el să se afle cât mai aproape de Mine, și astfel se explică ușoara înghesuială în mijlocul căreia Mă găseam Eu. Rafael însă a pus de îndată lucrurile la punct, căci într-o clipă le-a găsit tuturor celor de pe țărm locuri din care puteau vedea cât mai bine, iar Eu M-am suit cu bătrânul Marcu și cu Cyrenius într-o barcă ce plutea încet de-a lungul malului, lucru cu care au fost de acord toți oaspeții și chiar ucenicii Mei.

9. Dar iată că luna se apropiase deja foarte tare de soare, și atunci l-am chemat pe Rafael la Mine, spunându-i: “Știi ce trebuie făcut acum, deci nu mai întârzia!”

10. Iar Rafael M-a întrebat, mai mult din cauza oaspeților: “Doamne, chiar la Unu, sau cu un oarecare răgaz?”

11. Eu i-am spus: “După exact douăsprezece clipe, la Unu!”

12. Cele trei corăbii erau însă atât de departe încât abia de le puteai zări. În linie dreaptă să fi fost probabil vreo patru ceasuri de drum.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 82 - Rafael îi salvează pe grecii aflați la strâmtoare
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 25.3.2011, 00:09 View PostDownload Post

Capitolul 82
Rafael îi salvează pe grecii aflați la strâmtoare

1.Cyrenius își încorda în zadar privirea; el nu putea vedea nici una dintre corăbii. În aceeași situație se afla și Marcu. Însă cei cu ochii mai ageri puteau zări vasele, cât niște musculițe, în largul mării, și aceștia au spus: “Doamne, dar vasele acelea au - în condițiile unui vânt favorabil - două ore bune de mers până la țărmul acesta!”

2. Eu am spus: “Nu vă faceți voi griji pentru asta; la timpul cuvenit, cârmaciul meu va aduce vasele la mal!”

3. Și atunci au întrebat cei treizeci de tineri farisei: “Unde și care este cel care poate face așa ceva?”

4. Iar Eu am spus: “Doar îl cunoașteți pe tânărul mentor al băiatului adoptiv al lui Cyrenius; acela este omul!” 5. Cei treizeci au întrebat, plini de teamă: “Bine, dar unde are el un vas gata de plecare?”

6. Atunci a răspuns chiar Rafaei: “Eu n-am nevoie de așa ceva!” și a dispărut în aceeași clipă. Toți au fost cuprinși de spaimă, crezând că tânărul a sărit în mare, vrând să înoate asemenea peștilor până la vasele din mijlocul mării. Căci mulți încă nu știau că Rafael este de fapt un înger și, prin urmare, un spirit absolut pur. Mulți îl considerau mentorul lui Josoe, în timp ce el era de fapt mentorul Iarei. Întrucât însă, acolo unde ne aflam noi el se ocupase mai mult de Josoe decât de Iara, mulți îl luaseră deci drept tânărul mentor al lui Josoe.

7. Mai înainte ca cei care tot puneau întrebări să privească bine împrejur, Rafael s-a și întors la mal cu cele trei corăbii destul de mari și se afla acum la bordul uneia dintre ele, în care se aflau grecul cel cucernic, împreună cu și mai cucernica sa fiică, care nu-și mai reveneau din uimire. Căci, pe de o parte, acostarea aceasta atât de rapidă pe un țărm complet străin i se părea grecului un vis straniu, iar pe de alta nu știa ce să mai creadă despre tânărul cârmaci și nu-și putea explica în nici un fel apariția aceea uluitor de frumoasă. Căci schimbarea de situație se produsese pentru el mult prea repede și l-a nedumerit foarte tare.

8. Chiar și marinarii stăteau încremeniți de uimire lângă vâslele lor și nici nu mai îndrăzneau să le înfigă în apă. Abia după un timp de profundă uimire și uluire, grecul l-a întrebat pe tânăr cu cea mai mare venerație: “Bine, dar cine ești de fapt tu, făptură extraordinară? Și cine te-a trimis să ne aduci pe noi cu iuțeala fulgerului la un țărm sigur, și din care motiv?”

9. Rafael i-a explicat: “Nu mai întreba, ci doar uită-te la soare, care peste câteva clipe își va pierde strălucirea sa cea luminoasă! Dacă te-ai mai fi aflat atunci în largul mării, marinarii foarte superstițioși te-ar fi aruncat împreună cu fiica ta în mare, și ar fi împărțit apoi între ei comorile tale. Dar iată că marele și dumnezeiescul nostru învățător a prevăzut lucrul acesta și m-a trimis pe mine să te salvez cât mai degrabă. Acum te afli în deplină siguranță, dar tot vei mai avea de înfruntat unele momente neplăcute, și de aceea eu va trebui să rămân în timpul înfricoșătoarei întunecări alături de tine, pe vas, căci altminteri marinarii extrem de brutali ți-ar putea veni de hac.”

10. Grecul și-a întors privirea spre soare, a observat cu mare groază, ca de altfel și fiica sa, că din globul solar nu mai rămăsese decât o fâșie îngustă, s-a ridicat pe dată din jilțul său și a început să răcnească un blestem spre balaurul cel hain, care amenința să înghită complet soarele.

11. Căci acesta era un obicei din străbuni la unii păgâni din Asia Mică, și anume ca, atunci când se producea o eclipsă de soare, ei să adreseze cu glas răstit blesteme dintre cele mai cumplite balaurului cel hain, pentru ca acesta să se sperie și să scuipe iarăși afară soarele pe care era pe cale să-l înghită, iar soarele să-și poată continua apoi drumul său plin de strălucire pe bolta cerească. Dar bătrânul grec nu-și terminase încă seria blestemelor tradiționale, când soarele a fost complet acoperit de către lună.

12. Atunci s-a auzi deodată un urlet cumplit, sălbatic, din direcția vâslașilor, dar totodată și de pe țărm, dinspre soldații romani, iar vâslașii, aproape înnebuniți de groază, s-au aruncat cu toții asupra grecului, vrând să-l arunce în apele mării, împreună cu fiica sa și cu Rafael. Căci îi considerau pe aceștia trei vinovați de cumplita pedeapsă a zeilor și voiau ca prin fapta lor să-i îmbuneze pe aceștia. Rafael însă i-a ridicat pe toți marinarii din corăbii pe sus și i-a dus pe mal. Pe cel mai rău dintre ei însă l-a aruncat în mare, iar acesta a avut destul de furcă, pentru ca, bun înotător cum era, să ocolească înot corăbiile și să ajungă complet epuizat la mal.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 83 - Urmările eclipsei de soare
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 25.3.2011, 00:15 View PostDownload Post

Capitolul 83
Urmările eclipsei de soare

1. În timpul acestor momente tensionate, soarele a răsărit din nou din spatele lunii, pe partea cealaltă a acesteia, iar sufletele celor prezenți au fost din nou cuprinse de bucurie. Doar Cyrenius și Iulius au rămas pe timpul eclipsei totale foarte liniștiți, alături de Mine.

2. Până și ucenicii Mei fuseseră puțin înfricoșați, iar Iara și Josoe săriseră pe dată în barca Mea care trăsese la mal. Spaima lor s-a datorat însă mai mult zbieretelor sălbatice ale marinarilor decât întunericului așternut peste lume. Căci fetița Iara și Josoe înțeleseseră preabine cauza întunecării soarelui, dar pentru urletele sălbatice nu fuseseră pregătiți, astfel că s-au aruncat cu mare spaimă în barca Mea și s-au înghesuit amândoi în Mine. Între timp însă, Cyrenius și Iulius se delectaseră cu admirarea minunatelor constelații ale iernii, pe care până atunci nu avuseseră niciodată ocazia să le vadă pe timp de vară.

3. Treptat-treptat, lumina a crescut tot mai mult în intensitate, iar liniștea și buna dispoziție au revenit în sufletele răvășite ale oamenilor, iar marinarii s-au reîntors la cele trei corăbii ale lor și i-au cerut tânărului Rafael iertare pentru purtarea lor atât de agresivă de dinainte.

4. I-au cerut de asemenea iertare și grecului, iar acesta a spus: “Omul trebuie să facă ceea ce îl învață credința lui, atâta timp cât nu găsește o soluție mai înțeleaptă. Pe viitor însă, credința voastră are să se mai lumineze și ea, și atunci veți înțelege desigur că înaltele zeități nu reclamă din mâinile noastre nici un fel de sacrificii umane, căci au ele însele nenumărate mijloace la îndemână pentru a-și aduce, după pofta inimii, oameni cu sutele de pe acest pământ.”

5. Cu povața aceasta din partea grecului, marinarii s-au mulțumit pe deplin și au promis ca, pe viitor, cu ocazia vreunui fenomen asemănător, să țină întru totul cont de ea și să o respecte. După care, marinarii l-au întrebat pe grec dacă dorește să-și continue călătoria sau preferă să rămână în locul acela.

6. Iar grecul a spus: “Nu-l vedeți voi oare pe acest tânăr preaputernic de aici?! El mi-a făcut un bine nemaipomenit și m-a salvat de furia oarbă a credinței voastre. Lui îi datorez deci viața mea și pe cea a preaiubitei mele fiice. Acum el este stăpânul meu, și ceea ce-mi va spune el să fac, aceea voi face. Fără cuvântul și fără voia lui însă, nu mă voi mișca nici cu un pas de aici, nici în zece ani!

7. Și, pe lângă asta, vocea mea interioară îmi șoptește că aici, pe fâșia aceasta neînsemnată de pământ, am și găsit deja mai multe decât în întreg Ierusalimul. De aceea, voi rămâne aici. Va trebui doar să mai vorbesc și cu hangiul din localitatea aceasta, ca să-l întreb dacă pot rămâne aici sau nu. Iar dacă așa ceva este cu putință, voi pune de îndată să fie descărcate de pe vas și aduse la mal animalele mele de povară, precum și toate comorile pe care le-am luat cu mine, iar apoi corăbiile voastre pot porni din nou la drum.”

8. In timpul discuției acesteia urcasem și Eu, împreună cu Cyrenius, cu Iulius și Marcu, bătrânul hangiu, precum și cu Iara și Josoe, pe corabia în care se găsea grecul, iar Marcu i s-a adresat bătrânului grec, spunându-i: “Prietene! Află că un hangiu cinstit nu duce nicicând lipsă de oaspeți. Uite, eu sunt hangiul locului acesta și îi adăpostesc acum în coliba mea micuță, precum și în corturile mele, pe toți acești oaspeți dragi, pe care-i vezi aici. Însă mai este loc și pentru tine, dacă vei dori să rămâi cu noi!”

9. Iar grecul i-a spus cu deosebită prietenie: “Dragă prietene, eu n-am de fapt nevoie decât de un petic de pământ de treizeci de pași lungime și de zece lățime și voi pune ca pe el să fie instalate de către servitorii care mă însoțesc corturile mele cele bune și foarte prețioase, și asta-i tot! Căci mâncare și băutură am luat din belșug cu mine, și am totodată și mulți bani de aur și argint, cu care îmi mai pot cumpăra și altele, în cazul că cele aduse se vor termina. Am, de asemenea, și nutreț pentru animale, astfel că am aproape tot ce-mi trebuie. Singurul lucru care-mi lipsește este un loc pe care să le pot așeza pe toate, astfel că voi închiria unul, pentru o vreme, de la tine. Cât îmi ceri pentru locul despre care ți-am vorbit, pentru o zi?”

10. Atunci, tot foarte prietenos, Marcu i-a răspuns: “Da, știu prea bine că voi, grecii, țineți întotdeauna socoteli foarte exacte. La noi, romanii, însă, și la evreii mai de soi, lucrul acesta nu se obișnuiește. Rămâi aici cât timp vei pofti și nu-mi vei datora nimic altceva decât prietenia ta adevărată și sinceră. De vei vrea însă să faci ceva pentru vreun om sărman rătăcit prin locurile acestea, atunci fă după pofta inimii tale, fără a ține cont de vreo socoteală. Pune deci să ți se descarce lucrurile și instalează-te la fel de confortabil ca la tine acasă. Căci, atâta timp cât vei dori să rămâi printre noi, îți va sta la dispoziție nu doar bucata de pământ cerută de tine, ci întreaga mea proprietate - nu tocmai micuță - iar la masa mea se va găsi întotdeauna un loc și pentru tine!

11. Spune-mi dacă ești mulțumit de propunerea mea!”

12. Iar grecul a răspuns: “Vezi tu, prietene, când vorbești astfel, chiar mă faci să mă rușinez și mă simt într-o mare încurcătură, căci nu știu în ce fel ți-aș putea răsplăti marea ta prietenie dezinteresată și zău că nu îndrăznesc să profit de generozitatea ta atât de mare!”

13. Marcu i-a replicat: “Ei bine, prietene, dar prietenia ta, valorează cu mult mai mult decât toate comorile lumești pe care le porți cu tine și de care eu nu am nici o trebuință, întrucât am eu însumi unele poate chiar mai mari decât ale tale; firește că ele nu sunt în primul rând materiale, ci mai mult spirituale!”

14. Iar grecul i-a răspuns: “Atunci înseamnă că tu ai și găsit deja ceea ce eu și cu fiica mea căutăm zadarnic de foarte multă vreme în toate colțurile pământului?!”

15. Marcu a spus: “Ceea ce nu-ți pot dărui pământul întreg și toate stelele, nici luna și soarele de pe cer și nici un templu sau un oracol, aceea găsești aici, pe peticul acesta de pământ. Pune deci să-ți fie descărcate lucrurile, căci ai ajuns acolo unde doreai!”

16. Grecul a poruncit pe dată celor paisprezece servitori ai lui să se apuce de treabă.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 84 - Divinități și oameni
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 25.3.2011, 00:20 View PostDownload Post

Capitolul 84
Divinități și oameni

1. Iar Eu i-am spus grecului: “Ascultă-Mă, prietene! Nu Mă îndoiesc că cei paisprezece servitori ai tăi sunt oameni harnici și iscusiți, întrucât însă ai atât de multe bagaje cu tine, chiar și celor paisprezece le va lua o groază de timp să pună totul în ordine.

2. Uite, acest tânăr este unul dintre mulții Mei slujitori, iar el poate face într-o singură clipă mai mult decât toți cei paisprezece slujitori ai tăi într-o sută de ani. De aceea, lasă-ți slujitorii să se odihnească de data aceasta, iar acest singur slujitor al Meu - aflat în momentul acesta aici – îți va pune într-o clipă toate lucrurile tale în ordine, la fel cum sunt puse ele de obicei, și așa cum cei paisprezece slujitori ai tăi n-ar face-o nici în trei zile!

3. Dacă dorești, îl voi pune să facă acest lucru!”

4. Iar grecul a răspuns: “Prietene, dacă așa ceva este cu putință pe pământul acesta, chiar te rog să o faci! Căci slujitorii mei sunt și așa destul de obosiți după drum și fără îndoială că de aceea despachetatul și aranjatul lucrurilor le-ar lua destul de mult timp!” 5. Atunci M-am adresat lui Rafael: “Ia demonstrează tu ce poate face un spirit curat în mai puțin de o clipă!”

6. În momentul acela Rafael s-a înclinat adânc în fața Mea și a spus: “Doamne, ai poruncit și iată, treaba este deja gata făcută!”

7. Atunci Eu m-am adresat grecului: “Ei bine, prietene, ridică-te și vezi dacă treaba a fost făcută așa cum ți-ai dorit!”

8. Iar grecul s-a ridicat în picioare, a rămas încremenit de uimire și a rostit cu cea mai mare mirare în glas: “O, în numele tuturor zeilor! Dar cum se poate așa ceva? Tânărul nici nu s-a clintit de lângă noi, iar corturile mele sunt deja instalate, iar lucrurile par a fi toate la locul lor, în cea mai deplină ordine. Nu, nu se poate! Aici nu se petrec nicidecum lucruri firești. Dar ia să mă duc și în corturi, să văd dacă și acolo totul este bine!”

9. Drept care a părăsit corabia și s-a deplasat, însoțit de noi și de fiica sa, spre corturile sale, a intrat în ele și a găsit într-adevăr totul în cea mai bună rânduială.

10. Și asta chiar că l-a lăsat cu gura căscată. Amețit parcă de mirare și neputându-și reveni din uimire, grecul a căzut într-o muțenie profundă și abia după un timp a spus: “Aici ori am nimerit între cei mai mari magicieni ai Egiptului, ori între niște adevărate divinități. Căci ceea ce mi s-a petrecut mie aici este un lucru nemaiauzit și nemaiîntâmplat pe lumea aceasta! Iar tu, prietene (adresându-Mi-se Mie), pari a fi învățătorul, sau poate Zeus însuși între toți aceștia?! Căci nu din carne Te-ai născut Tu, precum nici tânărul acesta. Tu pari zămislit din spiritul cel veșnic însuși! O zei, o zei, ce putere trebuie să sălășluiască în voi ca să puteți înfăptui asemenea lucruri și cât de jalnic este bietul om, viermele cel orb din țărână, față de voi toți?! Voi puteți face totul, iar viermele cel muritor din țărâna nimicniciei sale nu este în stare de nimic! Prietene, care de fapt ești un zeu și de care toate ascultă, ce aș putea face eu, muritorul, pentru tine, un zeu nemuritor? Ce-ți pot da eu ție, care stăpânești asupra întregului pământ, asupra soarelui și lunii, și asupra stelelor de pe cer?”

11. Eu i-am răspuns: “Prietene dragă, văd că ai mintea destul de luminată și puterea de a aprecia cele petrecute, în care tu vezi niște lucruri miraculoase, chiar cu o oarecare pricepere, dar nu trebuie să crezi că este vorba despre un zeu din tagma zeilor tăi. Căci adevăr îți spun: toți acei zei, pe care tu îi cunoști și îi venerezi ca atare, nu reprezintă de fapt nimic pe lângă un om însuflețit de spiritul divin.

12. Uite, toți acești oameni pe care îi vezi aici sunt cu toții aproape la fel de puternici ca și tânărul acesta de aici, și totuși nu sunt decât niște oameni în carne și oase!

13. Pune mâna pe Mine și ai să te convingi că și la Mine trupul exterior este făcut tot din carne și oase. Dar carnea și sângele acesta sunt însuflețite de spiritul lui Dumnezeu, care El singur este atotputernic, și în fața voinței căruia toate trebuie să se supună.

14. De aceea, tot ce facem noi aici este făcut numai prin forța spiritului lui Dumnezeu, care este în noi, care gândește și voiește în noi tot ceea ce înțelepciunea Sa cea mai înaltă, atotvăzătoare și atotsimțitoare, consideră a fi bine și necesar.

15. Vezi tu, însușirea aceasta nu o am deocamdată decât Eu însumi în forma ei cea mai înaltă, și de aceea Eu sunt un învățător și pot să-l ajut să o capete pe oricare dintre oamenii de bună credință.

16. Firește însă că unui om care are cugetul necurat, pângărit, nu-i vor fi conferite niciodată asemenea calități. Căci se cere ca mai întâi omul să fie pe deplin inițiat în ordinea sfântă a spiritului lui Dumnezeu, înainte de a i se conferi și puterile spiritului divin etern, iar acest lucru nu poate consta în nimic altceva decât ca omul să fie în sufletul său întru totul pătruns de spiritul lui Dumnezeu. Căci, din acel moment, sufletul pătruns de spiritul lui Dumnezeu nu va mai dori decât aceea ce dorește și spiritul lui Dumnezeu. Iar ceea ce voiește Acela, chiar aceea trebuie să se petreacă, căci El singur este singura forță primordială și singura putere în întreaga infinitate!

17. Fiindcă tot ceea ce există, trăiește și gândește în spațiul nesfârșit este gândul acestui spirit etern, fixat și păstrat neschimbat în ordinea rânduită de El însuși, adică de partea Sa spirituală vie, și este de asemenea ideea formulată pornind de la acest gând primordial, care însă, după natura ei, poate trece la rândul ei în spiritualul transcendent.

18. Iată deci, prietene, cum stau de fapt – prezentate foarte pe scurt - lucrurile! Tu ai o minte ageră și vei înțelege multe în scurt timp. Pentru moment însă mulțumește-te cu puținul pe care ți l-am spus!

19. Ți-l voi da însă pe un anume Matael, un om plin de înțelepciune, ca însoțitor. Și de la el vei afla multe, iar apoi Mă vei înțelege și pe Mine mult mai bine decât o poți face acum!”

20. După vorbele acestea, grecul, profund uimit de înțelepciunea Mea, s-a arătat foarte mulțumit, abia așteptând să-l vadă pe omul promis.

21. Iar Eu l-am chemat pe Matael și i-am spus: “Iată, prietene dragă, avem aici o casă foarte șubredă. Tu ești un bun dulgher și îți vei da foarte curând seama ce reparații se cer făcute la ea!”

22. Iar Matael a răspuns: “Cu ajutorul Tău, Doamne, casa va fi foarte curând reparată și va deveni foarte solidă!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 85 - Uran îl capătă pe Matael drept pedagog
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 25.3.2011, 00:27 View PostDownload Post

Capitolul 85
Uran îl capătă pe Matael drept pedagog

1. După discuția aceasta, Uran (căci așa se numea grecul, iar fiica sa se numea Elena) a rămas o vreme tăcut, încercând să-și adune gândurile, pentru a putea apoi să se dovedească în stare să schimbe și el - ca om cu oarecare experiență de viață - câteva cuvinte cu Matael, care îi fusese prezentat și care prin câteva vorbe își dovedise marea sa înțelepciune, și să reușească să respecte în toate împrejurările acea sapienti pauca (înțeleptului doar puțin îi trebuie), pentru a nu se dovedi un om complet lipsit de cunoștințe mai înalte. După ce Uran și-a mai revenit întrucâtva și și-a recăpătat dispoziția necesară, el l-a întrebat după un răgaz destul de mare pe Matael dacă va fi de acord să-l însoțească și în călătoriile sale prin lume și cât îi va cere pentru acest lucru.

2. Matael i-a răspuns, arătând spre Mine: “Vezi tu, acesta este un Mântuitor al trupurilor, al sufletelor și spiritelor! N-au trecut încă douăsprezece ore de când eu nu eram decât o ființă jalnică pe pământul acesta. Tot trupul meu era în așa măsură stăpânit de cele mai rele duhuri, încât ajunsesem să fiu cu întreaga mea ființă un diavol pământesc. Intrat într-o bandă de tâlhari de drumul mare, eu devenisem spaima întregului ținut, căci toate părțile corpului meu erau obligate să asculte de diavolii cei răi. Iar sufletul meu era complet paralizat și nu înțelegea ce se petrece în bietul său trup. Îți dai seama, prietene, din această descriere, în ce stare mă aflam! Dar cine să mă ajute?! Căci îi băgăm în sperieți pe toți cei care se apropiau de mine. Mai ușor te-ai fi putut înțelege cu zece tigri înfometați, decât cu mine singur. Doar o cohortă de soldați romani dintre cei mai temerari ne-au putut veni de hac, mie și tovarășilor mei. Atunci, legat fedeleș și în lanțuri grele, am fost adus aici împreună cu tovarășii mei cei ticăloși, unde ne aștepta pedeapsa cu moartea.

3. Dar uite-L acolo pe marele Mântuitor, care s-a pogorât din ceruri până la noi, viermi mizerabili ai pământului acesta ticălos și drăcesc, pentru a ne vindeca chiar și pe noi, diavolii în carne și oase, prin cuvântul și prin fapta Sa. El este acela care m-a vindecat pe mine și pe tovarășii mei, iar pentru vindecarea aceasta nu numai că nu cere nimic de la noi cinci, ci ne mai și copleșește cu o mulțime de binefaceri deosebite, atât materiale, cât mai ales spirituale.

4. Și iată că acest Mântuitor dumnezeiesc al meu m-a solicitat pentru prima oară să-I fac un serviciu, iar tu mă întrebi acum ce răsplată cer pentru lucrul acesta de la tine. Vai, prietene, înainte de a-mi fi plătit datoria față de acest om unic și atât de măreț, n-aș putea cere pentru nimic în lume ceva de la tine. Căci, prin ceea ce fac pentru tine, eu de fapt Lui îi slujesc, care m-a trimis, și nu ție!

5. Lui însă îi voi rămâne în vecii vecilor profund îndatorat și doar slujindu-L îmi voi mai plăti întrucâtva marea mea datorie. De aceea, nici tu, prietene, nu-mi vei datora nimic pentru un serviciu pe care ți-l voi face - decât prietenia ta și dragostea ta frățească!

6. Căci fără vreo răsplată am primit tot ceea ce am, și la același preț îți voi da și ție mai departe ceea ce știu! E drept că aur, argint și pietre prețioase nu vei primi de la mine; dar tot ceea ce am eu îți va fi dat și ție la același preț la care mi s-a dat și mie. De aceea, să mă scutești pe viitor de astfel de întrebări!”

7. Uran a spus: “Prietene, ești unul dintre cei mai nobili oameni pe care i-am întâlnit vreodată. De aceea trebuie să devii călăuza mea și a fiicei mele și să rămâi astfel pentru toată viața!

8. N-am să te mai întreb deci, precum ți-e voia, «Cât ceri pentru cutare lucru?», dar nici nu vei suferi de vreo lipsă alături de mine, ca prieten și ca frate adevărat, iar acest lucru nu mi-l poți refuza!”

9. Iar Matael a spus: “Întrebarea este dacă și tu vei accepta de la mine câte ceva, sau poate totul, sau până la urmă chiar nimic! Căci darurile mele nu sunt, după cum mi-am putut da deja de vreo câteva ori seama, de natură să încânte simțul gustativ al omului, asemenea vinului îndulcit cu miere, cum obișnuiți să îl beți uneori voi, grecii, ci sunt adeseori mai amare decât fierea și decât zeama proaspăt stoarsă dintr-o bătrână aloe. Iar gustul acesta nu este foarte agreat de limbile obișnuite cu dulceața. Stai deci să vedem mai întâi cum vom reuși să realizăm în fapt schimbul de daruri dintre noi!”

10. Atunci Eu am intervenit în discuție: “Știți ceva, întrucât mai avem o oră bună de soare, iar seara se anunță și ea drept foarte plăcută, haideți să facem cu toții o plimbare pe dealul lui Marcu. Și poate că acolo vom reuși să ne și cunoaștem cu toții mai bine! Corturile lasă-le în paza servitorilor tăi; căci nu le vei revedea decât după miezul nopții, și abia atunci te vei folosi de ele!”

11. Iar Uran a spus: “E drept că în ele se află bogății nenumărate și foarte scumpe! Sper însă ca prietenul acesta al nostru să fie unul cinstit!”

12. Eu am răspuns: “Prietene, pe când te aflai, acum nici un ceas, în cel mai mare pericol, și erai cât pe ce să-ți pierzi chiar viața, împreună cu toate bogățiile pe care le ai, cine te-a salvat oare atunci?”

13. La cuvintele acestea, Uran a rămas pe gânduri, iar după o bucată de vreme a spus: “Da, mărite învățător, tu ai dreptate, doar că eu mai sunt încă destul de tare ancorat în vechile mele obiceiuri și uite că acum îmi dau seama și de marea mea prostie legată de teamă. Dar ea nu o să se mai manifeste a doua oară, așa că sunt dispus să merg cu tine oriunde vei dori, fără vreun alt gând!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 86 - Elena, fiica grecului cel înțelept
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 25.3.2011, 00:48 View PostDownload Post

Capitolul 86
Elena, fiica grecului cel înțelept

1. În momentul acesta s-a apropiat de Mine, cu pas timid, fiica grecului, Elena, și Mi-a spus cu glas rugător: “Doamne, Stăpâne de necuprins și Mântuitorule! Nu i-o lua în nume de rău tatălui meu; căci uite, eu - ca fiică a lui - îl cunosc de o viață și pot să depun mărturia cea mai sinceră pentru faptul că el este un om foarte bun, blând și cu o fire îngăduitoare, și nu-mi aduc aminte să fi pus vreodată, în vreo situație oarecare, chiar propria sa dreptate, pe care o avea de partea sa, mai presus de dreptatea altuia, chiar dacă dreptatea aceluia ar fi fost mai curând o nedreptate. Și niciodată nu s-a certat cu cineva pentru un asemenea lucru, nici nu s-a supărat și nu a cârtit pentru o nedreptate care i s-a făcut! Dar pentru acest lucru, zeii cei mari nu l-au părăsit niciodată, iar zeița cea bună a fericirii i s-a arătat mereu binevoitoare.

2. De aceea, sper că și tu, care pari a fi întrucâtva un zeu, nu vei interpreta temerile arătate de tatăl meu ca pe ceva jignitor la adresa Măriei tale! De vei fi însă totuși atât de neînduplecat, atunci primește în schimb viața mea pentru ispășirea păcatului tatălui meu, pe care-l iubesc mai presus de orice!”

3. Atunci le-am spus Eu tuturor celor din jur: “Ați mai văzut oare vreun asemenea exemplu de dragoste a unui copil pentru părintele său în tot Israelul? Într-adevăr, chiar dacă este doar o păgână, ea face tot Israelul de rușine, deși acesta a primit prin Moise porunca de a-și respecta, cinsti și iubi tatăl și mama!”

4. Și toți au răspuns: “Nu, Doamne și Stăpâne! Așa ceva nu s-a mai văzut până acum în Israel!”

5. Iar Eu i-am spus Elenei: “Nu te teme, fiica Mea, căci Eu îl cunosc de multă vreme pe tatăl tău și te cunosc și pe tine. Iar dacă nu l-aș fi cunoscut pe el, ca și pe tine, atunci v-ar fi înghițit pe amândoi marea aceasta dușmănoasă!”

6. Elena a întrebat: “Dar bine, învățătorule atât de înțelept, de puternic și, totuși, atât de prietenos! Cum poți să ne cunoști tu pe tatăl meu și pe mine de foarte mult timp? Căci doar noi te cunoaștem pe tine abia de mai puțin de o oră?”

7. Iar Eu i-am răspuns: “O, Elena, privește aici, în fața noastră, marea și întreg pământul. Vezi tu, toate acestea sunt foarte vechi și totuși Eu am fost dinainte de toate acestea!”

8. La vorbele acestea, Elena a fost cuprinsă de teamă și M-a întrebat cu o profundă venerație în glas: “Să fii tu oare chiar marele Zeus?”

9. Iar Eu i-am răspuns: “Prea gingașă porumbiță, nu-ți înspăimânta inima cu lucruri deșarte. Eu nu sunt Zeus, pentru că în realitate nici n-a existat vreodată vreun Zeus. Dar Eu sunt Adevărul și Viața; iar cei ce cred în Mine, aceia nu vor vedea, nu vor simți și nu vor gusta în veci moartea! Înțelegi tu acum cine și ce sunt Eu?”

10. Elena: “Dar dacă tu ești Adevărul cel pur și Viața cea limpede din el, cum se face atunci că încep să simt atâta iubire pentru tine?”

11. Eu: “Porumbițo, revelația aceasta o vei avea abia când vom ajunge pe deal! Dar haideți să mergem acum, căci altminteri soarele va pleca înainte să ajungem noi!”

12. Am părăsit corturile cu adevărat regale și ne-am dus pe dealul pe care, dată fiind înălțimea lui neînsemnată, l-am urcat de îndată.

13. Iar când am ajuns pe culme, Cyrenius a observat cât de minunată se înfățișa întreaga priveliște în fața ochilor noștri și ne-a spus că ar putea să privească o asemenea frumusețe ore în șir fără să obosească. Îi părea doar rău că ziua avea să se sfârșească atât de curând.

14. După un timp a venit la Mine Simon-Petru și Mi-a spus: “Doamne, astăzi chiar că ai putea să spui și Tu soarelui, asemenea unui Iosua: «Soare, oprește-te în loc!», pentru ca acești copii de aici să se poată bucura un timp mai îndelungat de minunăția serii acesteia și să-L slăvească pe Acela care a creat-o!”

15. Atunci a spus și Cyrenius: “Vai, Simioane, bătrâne pescar credincios și acum ucenic al marelui nostru învățător și Stăpân, iată că ai avut o idee minunată, iar Stăpânului și învățătorului nostru I-ar sta fără îndoială, din motive binecunoscute, mult mai ușor în putere să facă lucrul acesta decât i-a stat lui Iosua!” Cyrenius s-a întors și el către Mine, iar Iara i-a susținut și ea rugămintea.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 87 - Soarele cel fictiv
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 25.3.2011, 01:11 View PostDownload Post

Capitolul 87
Soarele cel fictiv

1. Eu însă le-am spus: “Sunteți cu toții încă niște copii fără experiență și cereți ceva care nu trebuie nicidecum să se petreacă la modul cum vă închipuiți și gândiți voi. Căci, vedeți voi, soarele nu merge pe cer, ci stă mereu neclintit față de pământ! E drept că soarele are și el o mișcare foarte amplă, însă acea mișcare a sa nu afectează pământul, așa cum un fir de praf de pe haina voastră nu poate afecta deplasarea voastră dintr-un loc în altul.

2. Ceea ce dă naștere zilelor și nopților este rotația foarte rapidă a pământului în jurul axei sale. Căci v-am mai explicat și cu diferite alte ocazii că pământul este o sferă mare, care se rotește neîncetat dinspre apus înspre răsărit, motiv pentru care mereu una din jumătățile sale este întoarsă spre soare. De aceea, pe întreg pământul este întotdeauna dimineață într-un anumit loc, într-un alt loc amiază, iar în alt loc - în același timp - seară, și mai departe, spre miazăzi, este miezul nopții; iar aceste patru etape orare se succed invariabil una după alta, astfel încât, de-a lungul a aproape 24 de ore, în fiecare punct al pământului să fie odată dimineață, odată prânz, odată seară și odată miezul nopții. Iar aceasta este o ordine a lucrurilor care, sub pericolul nimicirii a tot ceea ce există pe acest pământ, nu este permis să fie clintită, din punct de vedere al mișcării, câtuși de puțin!

3. De ar fi să fac Eu acum soarele să mai întârzie cu adevărat timp de o oră deasupra ținutului acesta, atunci Eu ar trebui să opresc în clipa aceea întreg pământul în loc din mișcarea sa de rotație - care la circumferința imensă a acestuia este atât de puternică, încât câteva clipe ar reprezenta deja un drum ca de aici până la Ierusalim. Ca urmare a opririi acesteia bruște a pământului, toate corpurile libere, care nu se află într-o legătură extrem de solidă cu solul, ar fi atât de puternic smucite din loc, încât nu numai că toate făpturile vii, deci oamenii și animalele, ar fi aruncate cu o putere imensă, cu casele, palatele și bordeiele lor cu tot, cale de ore întregi spre răsărit, dar o smucitură de natura aceasta ar scoate și apele mărilor din matca lor, aruncându-le peste munți, iar munții ar zbura prin aer asemenea vrăbiilor!

4. Din motivul acesta foarte firesc, pe care vi l-am arătat acum, nu pot deci să dau pe deplin ascultare rugăminții voastre. Pot însă să plasez pentru voi, exact ca pe timpul lui Iosua, un soare fictiv pe bolta cerului, care să strălucească aidoma celui real. Dar firește că soarele acesta va dispărea apoi complet după câteva ore, fiindcă el nu va fi de fapt decât un miraj.

5. De aceea, fiți acum cu toții atenți! Atunci când soarele cel adevărat va apune, tot atunci va răsări și cel ireal dinspre apus, iar apoi va rămâne timp de două ore să strălucească deasupra orizontului.

6. Dar să știți că nici la aducerea pe cer a acestui soare fictiv, despre care am vorbit, nu vor intra în acțiune nici un fel de forțe supranaturale, ci unele foarte naturale, chiar dacă determinate și generate de forțele extraordinare din sferele cerești prin voința Mea interioară. Ați înțeles cât de cât cele ce v-am spus?”

7. Atunci a spus Cyrenius: “Eu cel puțin am înțeles pe deplin; căci eu mai am încă portocala aceea minunată din Ostrazine!(*) Mă înțelegi Tu, Doamne?! Dar că toți cei prezenți aici Te-au înțeles, de asta aproape că mă îndoiesc!”

8. Eu am spus: “Asta nu are nici o importanță! Cel care nu va înțelege fenomenul acum pe deplin, îl va înțelege el cândva, mai târziu. Căci de acest lucru sigur nu depinde fericirea sufletelor omenești. Unii oameni care ajung să știe prea multe despre pământ încep să nutrească, cu timpul, dorința - care cândva se va și materializa - de a cutreiera întregul pământ, în lung și în lat, iar în felul acesta ei își vor întoarce sufletele lor prea mult spre exterior; iar acestea vor deveni pe această cale foarte materiale și avide de câștiguri.

9. Tocmai de aceea sunt de preferat mai puține cunoștințe despre natura materială a pământului și, în schimb, cât mai multe despre sine însuși.

10. Căci cel care ajunge să-și cunoască pe deplin propriul său interior, acela va ajunge apoi destul de repede și la dobândirea cunoștințelor nu numai despre întregul pământ, ci și despre celelalte corpuri cerești din spațiul infinit al creației, deopotrivă a celor materiale și a celor spirituale, dintre care doar ultimele sunt esențiale și de cea mai mare însemnătate. Însă simpla cunoaștere exterioară a naturii acestui pământ nu-i va netezi nici unui suflet calea spre nemurire.

11. Acum însă fiți atenți, căci de îndată soarele natural va dispărea dincolo de orizont, iar soarele fictiv îi va lua locul pe cer în aceeași clipă!”

(_*) - Vezi „Copilăria lui Iisus”, n.r.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 88 - Teama grecilor față de Mântuitor
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 25.3.2011, 01:23 View PostDownload Post

Capitolul 88
Teama grecilor față de Mântuitor

1. Și atunci toți ochii s-au ridicat spre soarele natural, care își și scufundase una dintre jumătăți în spatele dealului. Dar în exact aceeași clipă în care el a apus, s-a ridicat din același loc soarele fictiv, oferind aceeași lumină puternică zonei respective, și chiar și ținuturilor învecinate. Firește însă că până la stele nu putea ajunge o astfel de lumină. Și, de aceea, unii dintre oaspeții prezenți au putut descoperi - în special spre răsărit, unde cerul a rămas ușor întunecat, fiindcă lumina soarelui fictiv nu bătea decât cu greu până la îndepărtatele sfere ale răsăritului - câteva stele de primă mărime și s-au mirat foarte tare de fenomenul acesta.

2. Dar iată că în momentul acela s-au apropiat de Mine Uran cu fiica sa, Elena, care, cuprins de o profundă venerație, Mi-a spus cu o voce tremurândă de emoție: “Dacă nu mă înșeală toate câte sunt în jurul meu și dacă nu cumva sunt eu însumi o nălucă, atunci Tu ești Zeul tuturor Zeilor, Zeul spiritelor și al tuturor oamenilor, al animalelor, al tuturor țărilor și mărilor, al lacurilor, râurilor, pâraielor și izvoarelor, precum și al tuturor celor care se află și trăiesc în ele! De Tine par a asculta deopotrivă vântul și fulgerele și chiar și tunetele cutremurătoare; însă până și soarele, luna și toate stelele ascultă de voia Ta!

3. Căci dacă Tu, deși ești ca înfățișare un om ca și mine, poți face toate acestea numai prin vorba Ta și prin voința Ta atotputernică, atunci i-aș întreba eu pe toți înțelepții lumii, ce altceva Te-ar mai putea deosebi pe Tine de un prim și desăvârșit Zeu al tuturor Zeilor?!

4. Eu, Uran, un mic domn din ținuturile marelui Pont, Te recunosc pe Tine ca atare. Și de-ar fi să apară aici chiar Zeus și Apolo, și ar spune un ridicol «Nu», eu i-aș acuza chiar pe ei de cea mai teribilă prostie!

5. Și acum, apropie-te și tu, scumpa mea fiică Elena, și privește-L pe Zeul Zeilor, privește-L și vezi ce n-a mai văzut nicicând vreodată ochiul vreunui muritor!

6. Iată, la noi, grecii, dar și la alte popoare, unui zeu preaputernic și necunoscut i-a fost ridicat un templu preasfânt, care însă nu-și deschide niciodată porțile! Uneori, zeul acesta necunoscut era numit și «în-veci-inexpugnabilul Fatum (soartă)», în fața căruia tremură - potrivit învățăturilor noastre - chiar și marele Zeus, precum frunza în vânt.

7. Și iată că Zeul acesta teribil se află acum chiar în fața noastră și tocmai i-a poruncit cu puțin timp înainte lui Apolo să-și oprească în loc carul său de foc, potrivit dorinței acelui roman bătrân și foarte respectabil, care probabil că este și el un fel de mic principe în vreo provincie fericită!

8. Și iată, fiica mea, că Apolo nu se mai clintește din loc până când nu va primi porunca tainică de la Zeul cel superior, necunoscut, pe care se spune că doar slujitorii Templului din Ierusalim îl cunosc mai îndeaproape - lucru care poate însă să fie tot atât de bine și un neadevăr. Căci, dacă nu-L recunosc pe Acesta drept unicul adevărat, atunci ei pășesc în mod cert pe cel mai rușinos drum greșit din lume!”

9. Frumoasa Elena a spus și ea: “Se poate să știe câte ceva despre El, dar cu siguranță că doar în imagini simbolice. Dar de faptul că ei nu văd în omul acesta miraculos ceea ce vezi tu în El, și ceea ce - după câte se pare - El chiar este, de lucrul acesta sunt aproape sigură! Un singur lucru nu-l înțeleg încă prea bine, și anume că îmi simt inima tot mai plină de o iubire adevărată, profundă, pentru El; și totuși omul trebuie să se teamă de un zeu, să-l venereze și să-i aducă în dar ofrande!

10. Doar știi prea bine cu câtă severitate mi-a interzis preotul nostru, care era un slujitor al lui Apolo, orice fel de iubire pentru vreun zeu. Căci o astfel de iubire ar însemna, după spusele lui, în primul rând o lipsă de venerație față de un zeu de prim rang, iar în al doilea land, în măsura în care ea ar crește și l-ar atrage de-a binelea pe unul dintre zeii de prim rang, ea ar trezi pe dată gelozia culpabilă a zeițelor, și în mod inevitabil te vei trezi pe veci cu soarta amară a lui Europa, Dido, Daphne, Euridice sau Proserpina - ceea ce ar fi un lucru mai mult decât înspăimântător.

11. Eu, după cum știi prea bine, am reușit să-mi sădesc în suflet, potrivit povețelor preaînțelepte ale preotului nostru întru Apolo, ideea că la vederea chiar și a celui mai frumos chip de zeu nu trebuie să simt decât groază, așa cum o resimți în fața chipului înfricoșător al Meduzei, Gorgonei sau al Megaerei!

12. Despre o iubire pentru un zeu nu mai putea fi așadar nici vorbă în asemenea împrejurări! Și iată că acum, ți-o mărturisesc cu toată sinceritatea, simt că, în ciuda luptei interioare care se dă în mine și în pofida tuturor imaginilor de groază pe care mi le readuc mereu în minte, legate de înmugurirea unei iubiri pentru un zeu, încep să Îl iubesc din ce în ce mai mult pe Zeul acesta! Da, aș fi capabilă să accept pentru Ei chiar și cea mai groaznică moarte dacă El mă învrednicește în schimb chiar și numai cu o privire prietenească!

13. O, ceruri! Cât de prietenos poate fi El, în ciuda marii Sale seriozități! Of, zeii n-au făcut deloc bine interzicându-ne nouă, oamenilor, să-i iubim!”

14. Dar Uran i-a răspuns: “Ei bine, fiica mea! Zeii sunt foarte înțelepți și ei știu mai bine ce drepturi trebuie să le acorde oamenilor! Iar noi trebuie ca, prin viața dusă pe acest pământ, să ajungem a fi atât de curați încât în sufletul nostru să nu mai poată fi găsită nici cea mai mică pată, nici chiar la judecata cea severă a celor trei judecători neîndurători Aakus, Minos și Rhadamantis; și, odată ce aceștia ne vor recunoaște deplina puritate în fața ochilor și urechilor tuturor zeilor, abia atunci ni se va permite în veșnicele grădini Elizee, ca o fericire supremă, să-i putem iubi măcar în taină pe zeii cei măreți!

15. Aici însă, pe pământ, în învelișul acesta impur alcătuit din carne, trebuie să te ferești mai presus de orice să te îndrăgostești de acest suprem, și cel dintâi Zeu! Căci acesta ar fi lucrul cel mai înfricoșător cu putință! Iar dacă într-adevăr simți deja vreun fel de iubire pentru Ei, atunci cel mai bun lucru ar fi să plecăm cât mai curând cu putință din locul acesta!”

16. Dar Elena a spus: “Acest lucru nu-mi va folosi prea mult, căci El mi-a pătruns deja prea mult în inimă și nu-L voi mai putea izgoni nicicum de acolo! Dar uită-te la fetița aceea atât de delicată, căci și ea pare să-L iubească foarte mult și văd că nu i se întâmplă nimic rău!”

17. Iar Uran i-a răspuns: “Draga mea, dar poți să știi sigur că nu este și ea vreo zeiță? Căci, în cazul acesta, nu atât de El, cât mai ales de ea ai avea a te teme! Cine poate ști dacă ea nu are puterile înzecite ale unei Iunone?!”

18. Atunci Elena a spus, foarte tristă și cu lacrimi în ochi: “Da, da, s-ar putea să ai dreptate! O, cât de fericiți sunt zeii și cât de nefericiți sunt în schimb oamenii! O inimă care nu are voie să iubească este cea mai mare nefericire pentru un om pe lumea aceasta! Căci, de mă necăjește ochiul meu, lumina lui poate fi stinsă, dacă mă supără o mână, ea îmi poate fi retezată, la fel și piciorul, iar dacă mă necăjește pielea mea cea albă și atât de delicată, pot pune să-mi fie strunită cu nuiele și unsă apoi cu noroi; ce pot face însă cu inima dacă începe să mă necăjească prea tare? Dacă simți o durere în stomac, pentru asta Esculap a recomandat să se bea zeamă de aloe, și stomacul tău se va simți imediat mai bine. Împotriva durerii din inimă însă el nu a prevăzut, după câte știu eu, nici un leac!

19. Dar uite că mi-am amintit un lucru: se spune că Zeul acesta este totodată și cel mai mare dintre Mântuitori! Nu crezi că, dacă L-am ruga, El va voi să mă ajute?! Căci doar ne-a ajutat chiar și atunci când noi nu-I puteam cere acest lucru, pentru simplul motiv că nu Îl cunoșteam. Cine știe, poate va vrea să ne ajute și acum, când Îl cunoaștem, dacă Îi vom adresa o asemenea rugăminte și dacă Îi vom promite orice sacrificiu va cere de la noi!”

20. Uran a spus: “Da, ți-a venit o idee bună și poate că ea va da roadele dorite! Întrucât însă chiar Zeul cel mare ni l-a desemnat pe înțeleptul Matael drept ghid întru povățuirea noastră, nu ne putem adresa marelui Zeu decât prin intermediul acestuia! Însă și Matael însuși îmi pare a fi un fel de semizeu, la fel ca și acel tinerel pe care eu îi consider în mare taină, dar aproape cu certitudine, a fi zeul Mercur.”

21. Elena i-a răspuns: “Desigur, probabil că așa stau lucrurile, iar tânărul s-ar putea să fie chiar Mercur! Dar uite că iar mi-a venit o idee! Nu este exclus ca noi, pe pământ, să fi și murit deja, să fi trecut cu bine prin judecata cea severă, să fi băut deja din Lethe (*1), și să fi uitat, prin urmare, că am trăit pe pământ și că am murit abia de curând! Poate că suntem deja în grădinile Elizee, dar zeii nu vor să ne spună acest lucru, ci ne lasă pe noi să-l aflăm din tot felul de împrejurări!

22. Privește numai minunăția de nedescris a ținutului acesta! Oare ar putea fi Elizeele mai minunate?! Un soare apune, iar un altul răsare din același loc, dar nici stelele nu lipsesc de pe cerul dimineții celei veșnice! Dacă așa stau lucrurile, tată, atunci nici iubirea mea nu ar mai fi ceva groaznic!”

23. Iar Uran a spus: “Copilă, observația aceasta a ta are un sâmbure de adevăr în ea, deși nu aș putea-o accepta pe loc drept adevărul deplin! Dar să nu mai lungim vorba: Matael nu ne-a fost dat de geaba ca povățuitor, așa că ne va lămuri el în toate!

24. Chiar dacă am ajuns deja în Câmpiile Elizee, suntem niște simpli novici aici și nu ne descurcăm încă nici pe departe în lumea aceasta nouă; însă învățătorul nostru, Matael, ne va ghida pe amândoi! E drept că acum locul acesta seamănă cu un paradis, dar înainte, pe timpul eclipsei de soare, el nu prea arăta a Câmpii Elizee, ci mai curând a Orcus (*2). Acum el este așa, dar, după câte am auzit eu, minunăția asta elizeică nu va ține decât cel mult două ore, după care - sigur că nu putem ști exact - dar s-ar putea ca aspectul ținutului să devină din nou unul foarte teluric (pământesc)! Dar hai să nu mai pierdem vremea, doar îl avem pe Matael, iar el ne va da fără îndoială cele mai bune lămuriri despre toate acestea! Mai bine adresează-i-te însă tu, Elena, căci eu încă nu prea am curajul să o fac! Vouă, femeilor, lucrurile acestea vă reușesc mult mai bine decât nouă, bărbaților!

25. E drept că Matael pare foarte cufundat într-o discuție cu bătrânul prinț, dar și Zeul vorbește cu căpitanul roman! După cum spuneam, eu nu mă încumet să încep discuția aceasta și poate că până la urmă mi s-ar lua chiar în nume de rău. Tu însă ești femeie și ție nu ți se va lua în nume de rău o mică îndrăzneală. De aceea, du-te și încearcă-ți norocul!”

26. Elena i-a răspuns însă: “Să știi că și eu am o oarecare teamă în suflet și nu prea știu exact cum este cel mai bine să fac. Lasă-mi așadar puțin timp și lucrurile se vor potrivi ele cumva!”,

27. Iar Uran a spus: «Grăbește-te încet» - așa sună vechiul sfat al oracolului din Dordona, al cărui descoperitor se spune că a fost înțeleptul Plotin, care ar fi trăit încă înainte de Homer. De aceea, poți să-ți acorzi oricând un pic de timp!

28. Căci, orice ar dori să facă un om, de acel lucru el trebuie să se apuce cu inteligență și să se gândească întotdeauna la urmările pe care le-ar putea avea faptele sale; de aceea, este mai bine să nu ne grăbim, căci astfel vom putea ocoli orice capcană! A te apuca de o treabă încet, dar sigur, este întotdeauna cu mult mai bine decât să te arunci cu o grabă temerară într-o prăpastie a cărei adâncime nu ai apreciat-o corect înainte, motiv pentru care ajungi să te scufunzi apoi într-un abis! Ehei, bătrânul Uran are și el inteligența și înțelepciunea lui, și până acum nu a avut motive să regrete nici unul din pașii făcuți de el. Și, cine știe, poate că Geniile cele bune îl vor feri și pe viitor de așa ceva!”

(*1) Apa Infernului, având darul să-i facă pe cei morți să-și uite viața pământească.
(*2) Infernul, în mitologia greacă.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 89 - Intervenția Iui Matael și lămuririle aduse de el
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 25.3.2011, 01:26 View PostDownload Post

Capitolul 89
Intervenția Iui Matael și lămuririle aduse de el

1. După acest dialog purtat de înțelepciunea păgână a celor doi, aceștia, Uran și Elena, au rămas o vreme tăcuți, așteptând să găsească curajul care s-o însuflețească în special pe Elena să i se adreseze lui Matael pentru a interveni pe lângă Mine. Cu cât trecea însă timpul, cu atât creșteau și îndoielile din sufletul lor, iar acestea le reduceau curajul dorit, în loc să li-l sporească și să-l însuflețească. Amândoi admirau splendoarea acelei seri, însă cu oarecare teamă; căci lumina întrucâtva ireală a soarelui cel fictiv, locul străin aproape necultivat, faptele extraordinare, precum și prezența Mea, nu erau de natură să liniștească sufletele celor doi, pentru ca ei să se poată bucura de tihna acelei seri.

2. Atunci când Matael a văzut toate acestea, el s-a apropiat de Uran și i-a spus: “Prietene, nu pari deloc bine dispus, iar fiica ta cea frumoasă pare chiar puțin suferindă! Spuneți-mi mie dacă aveți vreun necaz!”

3. Iar Uran i-a șoptit în taină Elenei: “Uite că ne-a și prins! Acum trebuie vorbit cu mare înțelepciune, sincer și drept, căci altminteri vom face iute o plimbare spre locul acela pe care-l păzește Cerberul și în care domnește neînduplecatul Pluto! Vorbește puțin și rar, cugetă la fiecare cuvânt, căci altfel sigur o încurcăm!”

4. În momentul acela, Matael l-a bătut ușor pe umăr pe atât de înfricoșatul Uran și i-a spus: “Bine, prietene, dar de ce taci? Doar înainte ai știut să vorbești cu destul curaj cu mine! Ce ți s-a întâmplat dintr-o dată?”

5. După o vreme, Uran, care tremura din tot corpul, a răspuns bâlbâindu-se: “Vai, vai - of, ce groaznică lovitură!

6. E drept că mie nu mi s-a petrecut, ca să fiu sincer, nimic, însă uite, eu și cu fiica mea am ajuns, după cum ne-am putut da acum seama, ca niște amărâți de muritori ce suntem, printre voi, zei nemuritori și, după cum se pare, suntem de-a dreptul în Olimp, reședința principală a zeilor celor veșnici și nemuritori!

7. Și firește că aici se petrec tot felul de lucruri minunate, deloc obișnuite și omenești! Sfințenia extraordinară a locului acesta ne umple de spaimă și teamă, și asta cu atât mai mult cu cât inima fiicei mele a început să fie cuprinsă de iubire pentru marele Zeu al tuturor zeilor, după cum spune chiar ea.

8. Potrivit legilor zeilor noștri, o astfel de iubire este însă cea mai mare fărădelege împotriva nețărmuritei divinități a zeilor, mai ales în cazul Zeului tuturor zeilor, cei necunoscut! Dar biata mea fiică nu își mai poate stăpâni iubirea ei cea nefericită! Ea nu dorește acest lucru, însă inima ei îi răspunde implacabil: «Trebuie!»

9. Biata de ea mi-a mărturisit cu toată sinceritatea acest lucru și de aceea am luat hotărârea să-l rugăm prin tine pe marele Zeu să aibă marea generozitate să vindece inima fiicei mele de o asemenea iubire. Căci iubirea aceasta nu se datorează propriei ei voințe, ci mai degrabă unor împrejurări exterioare, total necunoscute nouă! Ai dori oare tu, ca un mare semizeu ce ești, să ne faci binele acesta? Dorești tu să-L rogi pe marele Zeu să vindece inima cuprinsă de boală a fiicei mele, cerându-mi în schimb orice sacrificiu dorește?”

10. Vorbele acestea i-au smuls lui Matael, pentru prima oară de la însănătoșirea sa, un surâs plin de indulgență și de milă, și atunci el i-a spus lui Uran: “De fapt, tu ești un adevărat păgân, însă ai sufletul foarte curat! Călătorești prin jumătate de lume pentru a afla adevărul și lumina cea adevărată; iar atunci când o găsești, nu o recunoști din cauza marii tale prostii păgâne!

11. Îți spun sincer că-mi este tare milă de tine și că te compătimesc din toată inima pentru miopia ta; sper însă că aici nerozia aceasta a ta va lua în curând sfârșit!

12. Vezi tu, în ceea ce privește iubirea pentru marele nostru învățător preasfânt, pe care fiica ta o simte în inima ei, tocmai acesta este singurul și adevăratul semnal de viață al scânteii spirituale divine din sufletul ei! Iar atunci când micuța scânteie va deveni flacără în pieptul ei, abia atunci va recunoaște ea reala nimicnicie a vechiului vostru politeism, dar totodată și unica, adevărata și eterna divinitate a Aceluia care a aprins scânteia aceasta și a întețit-o în sufletul ei, altminteri atât de curat.

13. Căci adevăr îți spun ție: iubirea este singura legătură prin intermediul căreia Dumnezeu le poate strânge lângă inima Sa de Tată atotputernic pe creaturile Sale, ca și copii ai Săi. Iar tu, păgân bătrân și orb ce ești, tu ceri dezlegarea tocmai de cea mai înaltă îndurare dumnezeiască, pe care bunul Dumnezeu însuși, în marea Sa milostivenie, a revărsat-o în inimile voastre întru trezirea vieții voastre interioare!?

14. Renunță deci la vechea ta prostie și transformă-te într-un om capabil să dobândească viața cea veșnică prin sine însuși și prin puterea dăruită lui în acest scop de către Dumnezeu, prin puterea de a se cunoaște pe sine și pe Dumnezeu, cucerindu-și astfel adevărata fericire eternă!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 9 of 25  [ 250 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 8, 9, 10 ... 23, 24, 25  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !