Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 15.11.2019, 14:09
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 3 - Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 9, 10, 11 ... 23, 24, 25  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 90 - Formarea și explicația numelor zeilor la greci
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 25.3.2011, 01:39 View PostDownload Post

Capitolul 90
Formarea și explicația numelor zeilor la greci

1. Matael: “Pentru ca să înțelegi însă originea zeilor tăi și faptul că ei nu reprezintă de fapt chiar nimic, îți spun ție în numele Domnului, care se află acum și aici printre noi, că astăzi ele nu mai sunt de fapt decât niște nume lipsite de conținut și de valoare, înainte vreme însă, aceste nume reprezentau denumiri caracteristice ale diferitelor trăsături ale unicului și adevăratului Dumnezeu, al cărui spirit se manifestă astăzi în toată plenitudinea Sa în învățătorul ce se află în fața voastră.

2. «ZEUS» este acea denumire care, pe vremea Patriarhilor, stătea întotdeauna la începutul unei legi date, care provenea întotdeauna din spiritul lui Dumnezeu, insuflat în sufletele Patriarhilor, și care de fapt specifica următorul lucru: «Tatăl o cere!» Căci SE sau ZE reprezenta noțiunea de voință fermă, imuabilă, iar US, sau mai bine zis UOS sau UOZA - noțiunea de Tată Ceresc, Creator și Stăpân peste tot ceea ce este.

3. La fel, «JUPITER», sau mai exact, JE U PITAR era acel cuvânt prin care Patriarhii le înfățișau copiilor vasul viu pregătit pentru primirea iubirii și înțelepciunii lui Dumnezeu; căci JE U PITAR înseamnă de fapt următorul lucru: U-ul, care desemnează partea exterioară a inimii deschise, reprezintă vasul din care se bea adevărata licoare a vieții; PIT înseamnă a bea, PITAZ este deci un băutor, iar PITAR sau chiar PITARA - un vas sfânt pentru băut, și PITZA, sau PIUTZA, un vas obișnuit pentru băut.

4. Dar, așa cum ZEUS sau JEUPITAR al vostru nu reprezintă pentru voi nimic altceva decât niște nume lipsite de conținut, întrucât cunoștințele despre semnificația denumirilor străvechi s-au pierdut în timp, la fel, sau poate chiar mai lipsite de semnificație, sunt și numele lipsite de conținut ale celorlalți zei și ale celorlalte zeițe ale voastre.

5. S-o luăm de pildă pe VENUZ a voastră sau pe AVRODITE (Venus sau Afrodita), care la voi reprezintă zeița frumuseții feminine; numele acesta desemna și pe vremea bătrânilor Patriarhi o persoană de sex feminin foarte frumoasă, dar nu neapărat spre avantajul ei spiritual; căci până și bătrânii învățaseră lecția că o femeie foarte frumoasă este, cu rare excepții, și foarte proastă, și că ea nu a acumulat în sine un tezaur de cunoștințe, fiindcă, fiind extrem de vanitoasă și preocupată doar de propria-i frumusețe, ei nu-i mai rămâne timp pentru dobândirea altor cunoștințe folositoare. De aceea, Bătrânii numeau o asemenea frumusețe feminină o adevărată VE NUZ sau VE NIZ, care de fapt înseamnă: «Asta nu știe nimic!» sau «Nu cunoaște nimic!»

6. Și aproape același lucru îl exprimă și numele A V RODITE, în cazul în care cuvântul ar fi fost O V RODITE, atunci ei ar fi însemnat: «a da naștere înțelepciunii curate, dumnezeiești», iar SLOU RODIT: «a da naștere înțelepciunii omenești»; A V RODITE însă înseamnă: «a da naștere prostiei terestre», motiv pentru care AVRODITE desemnează o femeie frumoasă și exagerat de cochetă, împodobită în fel și chip, care este de-a pururea o născătoare a prostiei, nefiind ea însăși altceva decât o femeie proastă.

7. V era pentru străbuni semnul unui vas receptor. În cazul în care în fața lui V s-ar afla un O - care O, fiind o imitație a globului solar, îl reprezenta de fapt în mod corespondent pe însuși Dumnezeu în strălucirea Sa primordială - atunci V-ul ar fi semnificat absorbția luminii pline de înțelepciune, așezat după O-ul care îl desemna pe Dumnezeu. Dacă însă în fața V-ului se afla un A, prin care străbunii desemnau vanitatea pur terestră, atunci semnificația vasului menționat era de recepție a prostiei terestre, lipsită de orice însemnătate. Iar RODIT înseamnă «a da naștere»; prin urmare, A V RODIT nu înseamnă nimic altceva decât «a da naștere prostiei».

8. Spune-mi acum dacă ai început să te dumirești cât de cât în legătură cu esența zeilor tăi!”

9. Într-adevăr, chipurile lui Uran și ale Elenei începuseră să se destindă, iar Elena nu mai era înspăimântată de iubirea ei pentru Mine.

10. Iar Uran i-a răspuns lui Matael:

11. “Prietene drag! Mare este înțelepciunea ta! Căci ceea ce m-ai învățat tu acum pe mine în numai câteva cuvinte n-ar fi reușit să o facă toate școlile Egiptului, Greciei și Persiei la un loc, nici într-o sută de ani! Tu i-ai izgonit pur și simplu din mintea mea cu o singură mișcare pe toți zeii Egiptului, Greciei și Persiei, cu excepția acelui unic Zeu necunoscut, pe care însă eu, după cum înțeleg tot mai limpede, L-am găsit chiar aici și pe care sper că voi continua să-L găsesc într-o măsură tot mai mare și mai mare. Ei bine, tu ești cu adevărat un om care nu poate fi plătit nici în aur! Pentru început, îți mulțumesc din toată inima, ca om și ca prieten, iar restul va urma.” Elena i-a mulțumit și ea, la rândul ei, lui Matael pentru povețele sale.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 91 - Matael ca dărâmător de ziduri ale templelor păgâne
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 25.3.2011, 01:48 View PostDownload Post

Capitolul 91
Matael ca dărâmător de ziduri ale templelor păgâne

1. După care, Matael a revenit lângă Mine și M-a întrebat dacă a făcut bine sau nu prin explicațiile sale date din proprie inițiativă în legătură cu numele zeilor păgâni, sau dacă acestea au fost premature.

2. Eu i-am răspuns: “O, nicidecum! Intervenția ta a fost foarte reușită și în spiritul celui mai deplin adevăr și chiar ai reușit în felul acesta, în puține cuvinte, să ajuți la eradicarea păgânismului cel întunecat într-o măsură mai mare decât ar fi reușit o seamă întreagă de alți înțelepți în ani îndelungați! Căci cel care dorește să-l educe pe un om cu înțelepciune și pentru deplina lămurire, acela trebuie să șteargă mai întâi toată prostia dintr-însul. Iar dacă omul a devenit prin aceasta - pentru moment - un vas gol, dar foarte curat, atunci nu mai este nici o greutate ca un astfel de vas foarte folositor să fie umplut cu toată înțelepciunea din ceruri; și acesta va fi acum cazul și cu cei doi.

3. Căci adevăr îți spun ție, aceștia doi se vor transforma cât de curând în niște oameni de care inima Mea se va putea bucura mai mult decât de zece mii de evrei care se consideră, în virtutea învățăturilor lui Moise, ca fiind foarte drepți, dar care, ca oameni, sunt mai străini sufletului Meu decât aceia care se vor naște pe pământ abia peste o mie de ani.

4. Și îți mai spun încă un lucru: dacă va fi să-ți iei vreodată o nevastă aici, pe pământ, atunci aceasta să fie Elena! Dar departe de Mine gândul ca Eu să te silesc la aceasta; la acest lucru te va îndemna însăși inima ta, iar atunci să dai curs imboldului aceluia.

5. Dar du-te acum din nou la-ei și fii prietenos, căci bătrânul, care altminteri este un bărbat foarte bine instruit, precum și fiica sa, a cărei frumusețe este demnă de toată admirația, vor dori desigur să primească de la tine și alte lămuriri referitoare la numele din vechime. Tu ești de-acum un călăuzitor al lor și nu-ți va fi deloc greu să le dai celor doi răspunsurile cele mai potrivite la întrebările lor.

6. În același timp, discuțiile purtate de tine vor avea o influență benefică și asupra romanilor și astfel ele ar putea reprezenta primul berbece în acțiune împotriva zidurilor prea multelor temple păgâne. Iar ulterior, chiar dacă nu fără eforturi, se vor obține prin aceasta efecte pozitive în întreaga lume păgână, pe care altminteri nu le-am fi putut obține decât poate într-o mie de ani.

7. Este întotdeauna greu să predici pe timp de noapte despre lumină; de îndată însă ce reușești să faci acest lucru în plină zi, fie și numai o singură dată, atunci aproape că nu-și mai are rostul nici o învățătură despre lumina zilei; căci ziua însăși îți oferă atunci lumina. Bătrânul te va asalta însă cu întrebări foarte însemnate și îți va fi dat ție să-i oferi răspunsuri pe măsură. Du-te deci la ei, în numele Meu, și fă-ți treaba bine!

8. Noi toți vom urmări cu mare atenție întreaga discuție. Iar pentru ca și cei aflați la mai mare depărtare să te poată auzi bine, de acest lucru Mă voi îngriji chiar Eu!

9. Voi lăsa soarele cel ireal să mai strălucească pe cer încă timp de câteva ceasuri, fapt care-i va scoate din casele lor și pe mulți dintre oamenii din oraș. O parte dintre ei vor ieși afară de uimire și o altă parte de teamă față de ziua aceasta care pare a nu mai voi să se sfârșească. Dar, în timpul acesta scurt, tu vei rezolva multe probleme cu cei doi.

10. După ce voi lăsa soarele cel ireal să se stingă, vom lua cu toții aici, pe deal, o cină bună, în timpul căreia de asemenea pot fi abordate și discutate o mulțime de probleme. De acum, știi prin urmare tot ceea ce este necesar să știi; tot restul se va rezolva apoi în timp!”

11. Matael Mi-a mulțumit pentru sarcina încredințată - și, în mare taină, și pentru sugestia făcută în privința frumoasei Elena, care chiar din prima clipă îi făcuse inima să bată mai tare, încât chiar își șoptise în barbă: «În numele cerului, o asemenea frumusețe nu s-a mai zărit nicicând în întreg Israelul!»

12. La fel și ceilalți romani, inclusiv Cyrenius, nu-și puteau lua ochii de la frumoasa grecoaică, făcând adevărate eforturi să-și îndrepte privirea și spre altceva, căci trupul frumoasei Elena părea sculptat în eterul luminii și exercita asupra lor o atracție mult mai mare chiar și decât mirificul soare ireal.

13. Matael însă se stăpânea foarte bine, iar ce simțea el în inima lui, asta n-a observat probabil nimeni în afară de Mine.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 92 - Cum se deosebește frumusețea copiilor lui Dumnezeu de cea a copiilor lumii
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 25.3.2011, 02:12 View PostDownload Post

Capitolul 92
Cum se deosebește frumusețea copiilor lui Dumnezeu de cea a copiilor lumii

1. Matael s-a îndreptat, prin urmare, plin de seriozitate către Uran și către preafrumoasa Elena și i-a întrebat pe cei doi dacă au meditat la lămuririle pe care le aflaseră de la el.

2. Iar Elena i-a răspuns cu multă prietenie în glas: “Dar uite, prietene, și despre mine se spune că aș fi o fată frumoasă, ba unii m-au și numit o a doua Venus; ești oare de părere că și în cazul meu numele acesta are semnificația pomenită în explicația ta? Răspunde-mi sincer, prietene bun și înțelept!”

3. Întrebarea aceasta l-a intimidat timp de câteva clipe pe Matael al nostru, pentru că a întrezărit de îndată împunsătura unei ușoare ofense în inima Elenei. El și-a revenit însă repede și a răspuns: “Scumpă surioară întru Dumnezeu! Ceea ce ți-am spus mai înainte este valabil numai în cazul copiilor lumii; adevărații copii ai lui Dumnezeu însă pot fi oricât de frumoși, inclusiv ca înfățișare exterioară, atâta vreme cât sunt și înțelepți în inima lor.

4. La aceștia, frumusețea lor exterioară nu este decât oglindirea frumuseții lor spirituale interioare; la copiii lumii însă, ea nu este decât o spoială înșelătoare, la fel ca cea care se aplică pe cripte, care odată spoite arată frumoase și îmbietoare, dar înăuntru sunt pline de putregai, și de miros pestilențial.

5. Tu însă Îl cauți pe Dumnezeu, de aceea ești cu adevărat copilul lui Dumnezeu. Copiii lumii însă nu caută decât lumea, și de aceea ei rămân copiii acesteia. Ei fug de divinitate și caută doar onorurile și faima lumească,

6. Și, de vreme ce ei consideră lumea aceasta a fi mare, minunată și frumoasă, exact la atât se reduce și întreaga lor fericire; dacă începi însă să vorbești cu ei despre lucruri dumnezeiești, atunci ei nu mai știu chiar nimic și, spre a-și ascunde rușinea, se înconjoară de întreaga strălucire înșelătoare, de orgoliu, trufie și mândrie, de ură și zeflemea la adresa oricărei înțelepciuni picurate de Dumnezeu în sufletele copiilor Săi.

7. De aceea, există o mare diferență între frumusețea copiilor lui Dumnezeu și cea a copiilor acestei lumi. Prima este, așa cum am spus, o oglindire a frumuseții interioare a sufletului, iar cea de-a doua - doar o spoială a pereților unei cripte, iar pe aceasta din urmă o reprezintă Venus. Nu este deci vorba de frumusețea ta, căci tu Îl cauți pe Dumnezeu și deja L-ai și găsit. De aceea nu trebuie să te gândești că se referă la tine explicația mea de mai înainte despre Venus. M-ai înțeles acum pe deplin?”

8. Iar Elena a spus: “O, fără îndoială, însă faptul că aș fi un copil al lui Dumnezeu, aceasta mi se pare o afirmație cam îndrăzneață! Sigur că noi suntem cu toții creaturile unuia și aceluiași Dumnezeu. Cât despre măreția - desigur indescriptibilă - a adevăraților copii ai lui Dumnezeu, nu prea cred însă că s-ar putea vorbi în cazul nostru care, ca oameni materiali greoi și prea puțin maleabili, suntem împovărați cu o mulțime de slăbiciuni, precum și cu nenumărate imperfecțiuni rezultate din acestea! Nu mă îndoiesc, prietene drag și altminteri foarte înțelept, că aici ai cam exagerat puțin!”

9. Matael i-a răspuns: “Nu, nicidecum; căci, vezi tu, ceea ce eu ți-am spus ție, toate acestea le știu de la Acela care este Unic! Iar ceea ce El m-a învățat este și va rămâne de-a pururi, un adevăr!

10. Uite, să zicem că tu ai avea un porumbel, care firește că ar ști să zboare; dar pentru ca ei să nu-și ia zborul de lângă tine, ci să devină blând și prietenos, tu i-ai retezat aripile. Firește că în condițiile acestea porumbelul nu ar mai putea zbura în toate zările după pofta inimii, ci ar fi nevoit să rămână mereu lângă tine și să se lase îmblânzit de tine.

11. Spune-mi acum dacă porumbelul, prin faptul că i s-au retezat aripile, a devenit cumva mai puțin porumbel decât pe timpul când putea zbura! Oare drăguțului de el nu-i vor crește în scurt timp la loc aripile tăiate? Da, în scurt timp porumbelul își va recăpăta aripile și va putea zbura la fel ca mai înainte. Între timp însă, el va fi îmblânzit de tine, și de-acum va rămâne cu plăcere lângă tine. Și chiar dacă va mai pleca din când în când în zbor, tu nu va trebui decât să-l chemi pe nume, și el te va auzi din înaltul cerului și va zbura de îndată către tine, lăsându-se mângâiat.

12. Fără îndoială că și copiii lui Dumnezeu, care trăiesc în lumea aceasta, au și ei slăbiciunile lor, care adeseori îi împiedică destul de mult să se înalțe până la Dumnezeu, Tatăl lor. Dar Tatăl cel sfânt i-a înzestrat cu slăbiciunile acestea, pe copiii Săi - pentru perioada vieții lor terestre - din același motiv pentru care și tu ai zădărnicit posibilitățile de zbor ale porumbelului tău.

13. Însă, tocmai prin aceste slăbiciuni ale lor, copiii trebuie să-și cunoască Tatăl, ei trebuie să învețe ce este smerenia și blândețea, rugându-se Tatălui lor să le dăruiască puterea cea adevărată. Iar El le-o va dărui atunci când va considera El că a sosit vremea.

14. Însă, oricâte slăbiciuni ar sălășlui în copiii lui Dumnezeu, ei nu sunt cu nimic mai puțin copii ai Săi decât este și rămâne porumbelul porumbel, chiar dacă pentru o vreme i s-au retezat aripile pentru a fi îmblânzit.Î lucrurile acestea, preafrumoasă Elena?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 93 - Două feluri de iubire față de Domnul
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 25.3.2011, 02:17 View PostDownload Post

Capitolul 93
Două feluri de iubire față de Domnul

1. Elena i-a răspuns: “Da, desigur; e drept că și acum îmi este puțin teamă, însă lucrurile încep să-mi devină tot mai limpezi și sper ca, odată cu trecerea timpului, să le înțeleg din ce în ce mai bine. Dar spune-ne acum, prietene drag, cum se face că eu Îl iubesc în continuare la fel de tare pe Acela care este mare și unic, dar nu mai simt în schimb durere în inima mea?! Căci de când mi-ai explicat foarte clar că o asemenea iubire nu este un păcat, ci, dimpotrivă, o mare și necesară virtute a fiecărui om față de Dumnezeu, iubirea - care acum devine încă și mai puternică - nu-mi mai provoacă durere în inimă, și toată neliniștea din piept s-a risipit ca dusă de vânt! Spune-mi, te rog, care poate fi cauza acestui fapt?”

2. Matael i-a răspuns: “Bine, draga mea, dar lucrurile sunt clare ca lumina zilei! Mai înainte erai copleșită de o teamă covârșitoare, căci credeai că simți în inima ta iubire pentru un zeu, lucru condamnabil în cel mai înalt grad, potrivit mitologiei voastre stupide. Dar iată că acum ți-ai dat seama de vechea voastră prostie și ai cunoscut voința lui Dumnezeu chiar de la izvoarele sale, înțelegând astfel că o asemenea iubire este prima mare virtute pentru oricare om; și astfel poți înțelege foarte lesne de ce iubirea ta nu-ți mai produce durere în inimă, ci, dimpotrivă, și în mod necesar, exact contrariul! Nu-ți dai tu seama chiar și singură de lucrurile acestea?”

3. Elena: “Ba da, acum îmi dau seama; însă, fără explicațiile tale, lucrurile nu ar fi fost pe deplin limpezi pentru mine încă mult timp de acum înainte! Ei bine, acum mă simt însă împăcată!”

4. Matael: “Ei, de vreme ce te simți împăcată, înseamnă că nu mai ai nevoie de multe alte explicații; iar creșterea iubirii în inima ta îți va aduce tot ceea ce îți lipsește. Acum însă bucură-te de splendoarea acestei zile pe care Domnul ne-a dăruit-o cu prisosință din iubirea Sa nețărmurită, prin înțelepciunea și puterea Sa. Căci, după noi, vor trece mii de ani fără ca oamenii să mai vadă vreodată o astfel de splendoare!”

5. Atunci a spus și Uran: “Da, aici ai grăit adevărul adevărat, nobile prieten; seara acestei zile astfel prelungite este mai mult decât minunată și în cel mai înalt grad memorabilă! Un asemenea lucru ar fi mai puțin bătător la ochi dimineața, cu atât mai mult cu cât oamenii din regiunile pontice au remarcat de mai multe ori că adeseori un alt soare, ba chiar și al doilea și al treilea, au răsărit unul după altul înaintea soarelui cel adevărat, determinând astfel o devansare a zorilor. Un asemenea fenomen al zorilor de ziuă este interesant și surprinzător, dar nici pe departe în aceeași măsură ca prelungirea aceasta a înserării prin încremenirea pe bolta cerească a unui soare la fel de măreț și de strălucitor ca și cel natural. Da, un asemenea fenomen n-a mai fost trăit de nimeni, după câte știu eu, și probabil că nici nu va mai fi trăit vreodată!

6. Dar lucrul cel mai ciudat la fenomenul acesta sunt stelele care se văd la răsărit. Și totuși strălucirea soarelui acesta oarecum divin-artificial nu este cu nimic mai slabă decât cea a celui natural. Spune-mi, dragă prietene, acelea sunt chiar stelele adevărate, sau sunt și ele doar niște stele ireale?! Firește că ora la care stelele obișnuiesc să apară pe cer a trecut de mult; dar de ce se văd ele numai la răsărit, și nu pe întregul firmament?”

7. Iar Matael a răspuns: “Prietene! Despre lucrul acesta s-a mai vorbit astăzi, însă probabil că tu n-ai fost atent la el, așa că ți-l voi mai explica o dată, atât cât mă pricep.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 94 - Matael vorbește despre mișcarea stelelor
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 25.3.2011, 02:24 View PostDownload Post

Capitolul 94
Matael vorbește despre mișcarea stelelor

1. (Matael): “Iată, soarele acesta, care strălucește în momentul de față pe cer, nu se află - în linie dreaptă - la o distanță mai mare de noi decât ar putea-o parcurge un călăreț bun într-o jumătate de zi. Soarele real însă se află în linie dreaptă la o distanță atât de mare de pământ încât, dacă așa ceva ar fi posibil, un călăreț bun, călărind zi și noapte fără oprire, ar putea străbate distanța respectivă în circa zece mii de ani. Gândește-te acum cât de departe ajung razele soarelui real și ce spațiu de necuprins acoperă ele, și cât de scurte sunt în schimb cele ale soarelui acesta fictiv! Ele abia mai pot bate până spre răsărit, lucru pe care îl putem deduce și din întunecimea mai intensă de la răsărit, ceea ce face ca nici aerul de acolo să nu fie atât de luminos ca în cazul soarelui natural. Or, tocmai iluminarea aceasta a aerului care învăluie pământul nostru este aceea care ne împiedică să vedem ziua chiar și numai o singură stea pe cer.

2. Dacă lumina soarelui nu ar fi atât de puternică, atunci am putea vedea și ziua măcar stelele mari dar, datorită luminii extinse a soarelui, prea puternică și extrem de îndepărtată, ziua nu pot fi văzute nici măcar stelele cele mari. Poți înțelege cât de cât explicația mea?”

3. Iar Uran i-a răspuns: “Da, înțeleg câte ceva, dar mai mult pe jumătate. Despre o înțelegere completă însă cred că nu va putea fi vorba în cazul meu încă multă vreme de acum înainte. Căci despre stele și despre mișcările lor n-am știut niciodată prea multe lucruri. De aceea, nu pot realiza prea bine cum se face că, îndată după apusul soarelui, pe întregul firmament își fac apariția o mulțime de stele cunoscute. Apoi însă, apar dinspre răsărit mereu altele și altele, iar cele aflate inițial pe cer încep să dispară încet înspre miazănoapte; și totuși, unele dintre ele rămân mereu, vara și iarna, cu mici modificări, în aceleași locuri de pe bolta cerească. Și acesta este în special cazul stelelor care împodobesc partea nordică a cerului. În schimb, stelele care populează bolta australă sunt extrem de schimbătoare și în fiecare anotimp vezi mereu altele. Printre ele mai există de asemenea și anumite stele călătoare, deloc fidele constelațiilor bine cunoscute și imuabile din care par să facă parte, și care se mută fără nici un motiv de la o constelație la alta.

4. Și tot așa, luna nu pare să respecte nici o ordine în ceea ce privește răsăritul și apusul ei. Ba răsare în extrema nordică, ba în cea sudică a cerului. Ei bine, prietene, întrucât pari să știi mai multe despre lucrurile astea decât mine și decât fiica mea, lămurește-ne și nouă aceste mistere ale cerului!”

5. Iar Matael a spus: “Vezi tu, pentru a te face să înțelegi pe deplin toate fenomenele acestea, nu ne-ar ajunge timpul acum, și nici tu n-ai avea răbdare să mă asculți până la capăt. De aceea, îți propun să amânăm discuția aceasta pentru un timp mai potrivit. Câteva lucruri însă tot pot să-ți explic chiar acum, pentru liniștea ta, astfel că încearcă să mă urmărești cu atenție!

6. Află deci că nu stelele, soarele și luna sunt cele care răsar și apun, ci pământul - care nu este un cerc plan, ci este de fapt un glob imens cu o circumferință de mai multe mii de ore (de mers) lungime - este acela care se rotește în sensul razelor ceasului nostru solar, în circa 24 de ore, în jurul propriei sale axe centrale, după cum a explicat puțin mai înainte însuși Domnul. Din cauza acestei rotații a pământului se văd astfel toate celelalte mișcări ale corpurilor cerești despre care m-ai întrebat. Iată deci - foarte pe scurt - o explicație destul de clară.

7. Însă acele stele pe care tu le vezi ca stând mereu fixe pe cer sunt, la rândul lor - potrivit explicațiilor Domnului însuși, precum și potrivit propriei mele științe ce mi-a fost conferită de către El - niște sori aflați la distanțe atât de imens de mari de pământ, încât noi nu le putem percepe nici dimensiunile, nici depărtarea, și la fel de puțin mișcarea. Doar după mai multe milenii s-ar putea constata vreo modificare a poziției stelelor fixe. În câteva secole nu poate fi observată nici o modificare.

8. Cât despre acele stele care își schimbă mereu poziția, acestea se află la distanțe mult mai mici de pământ, fiind de altfel niște corpuri cerești mult mai mici decât un soare, care se rotesc în jurul soarelui nostru, și de aceea le și observăm modificările de poziție. Toate celelalte lucruri le vei afla de la mine cu o altă ocazie! Ești mulțumit?”

9. Uran: “Mulțumit sunt eu, doar că, vezi tu, eu am ajuns deja, așa, un fel de copac bătrân greu de clintit, și trebuie să ții puțin cont de faptul acesta.

10. Vezi tu, din cea mai fragedă copilărie și până la vârsta aceasta, de-acum destul de înaintată, am trăit cu toată cinstea și conștiinciozitatea în spiritul vechilor enormități, în care găseam - întrucât nu mi-a ajuns niciodată ceva mai bun la ureche - confirmarea adeseori memorabilă a tot ceea ce constituia credința mea. Acum însă mă lovesc de lucruri absolut noi și tot ce a fost până acum valabil pentru mine trebuie aruncat peste bord direct în marea celei mai depline nimicnicii. De aceea, lucrurile astea sunt puțin cam dificile pentru mine.

11. Întrucât aici mi se prezintă o învățătură nouă, pe care nici nu aș fi putut-o bănui măcar până acum, firește că mă costă un oarecare efort până când mă voi convinge de nulitatea științei vechi și de purul adevăr conținut de cea nouă. De aceea, trebuie să ai totuși puțină răbdare cu mine. Cu timpul, mă voi transforma probabil într-un ucenic destul de bunicel, în ciuda vârstei mele înaintate.

12. Cu fiica mea în schimb vei avea sigur mult mai puțină bătaie de cap, căci fetița aceasta are o mare putere de înțelegere. Dar și cu mine lucrurile se vor aranja până la urmă, firește însă cu pași mai lenți. Bineînțeles că nu mai am forțele necesare să prind un cerb din urmă, însă cu un bou mai bătrâior tot mai pot ține pasul.

13. Da, stelele acestea, prietene drag, stelele și soarele, și luna cea atât de nestatornică! Iată tot felul de probleme foarte ciudate, ca și pământul nostru de altfel. Iar cel care le-ar putea înțelege pe toate, acela sigur se află într-un stadiu foarte avansat al înțelepciunii omenești! Dar până să poți descifra de-a binelea toate misterele de nepătruns și până să poți scoate la lumina zilei toate lucrurile ascunse - și în special un om ca mine, să zicem - luna va trebui să-și facă încă de foarte multe ori plimbarea ei pe deasupra orizontului nostru! Eu simt că cele aflate acum de la tine sunt adevăruri adevărate. Deocamdată, ele stau grămadă în capul meu, însă fiecare de-sine-stătător și fără nici o legătură cu celelalte, precum primele pietre de construcție destinate ridicării unui viitor palat. Fiecare piatră în parte este bună și solidă, prin urmare un adevăr adevărat. Dar pentru ca apoi constructorul să reușească să îmbine pietrele respective între ele, pentru ca ele să devină fundamentul viitorului palat, acest lucru, prietene, va fi fără îndoială în cazul meu un proces de lungă durată și cred că nici pentru tine îndrumarea mea nu va fi deloc o treabă ușoară!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 95 - Despre educația din vechiul Egipt
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 25.3.2011, 02:28 View PostDownload Post

Capitolul 95
Despre educația din vechiul Egipt

1. Atunci a spus Matael, cu sufletul vădit ușurat, dat fiind că observațiile foarte corecte ale bătrânului îi făcuseră plăcere: “Iubite prietene Uran, vorbele tale, izvorâte din natura ta umană, conțin în ele multă înțelepciune și cât se poate de mult adevăr, iar În ceea ce privește percepția unor adevăruri noi, inexistente până la un moment dat, lucrurile stau într-adevăr așa cum le-ai prezentat tu. Totuși, trebuie să aduc la spusele tale și un contraargument: vezi tu, în Egipt, și anume în școlile mai vechi, se practica pentru educarea copiilor destinați a face parte din tagma preoțească o metodă foarte deosebită, care în realitate nu era deloc rea.

2. Copiii nou-născuți erau duși de îndată în niște încăperi subterane foarte spațioase, în care nu pătrundea niciodată lumina zilei. Ei erau îngrijiți acolo foarte bine, dar nu vedeau nici o altă lumină decât pe cea artificială dată de vreo lampă cu petrol oarecare, în construcția cărora egiptenii erau, după cum se știe, niște meșteri fără egal. Și în asemenea încăperi își petrecea apoi învățăcelul viața până la împlinirea vârstei de douăzeci de ani. Acolo el primea toate cunoștințele despre frumoasa lume de la suprafață - sau de fapt lumea exterioară -, fără să aibă însă ocazia să o vadă vreodată cu ochii.

3. El și-o reprezenta în imaginația sa în fel și chip, dar despre întinderile nesfârșite ale diferitelor ținuturi, despre lumina de afară, adică despre soare, lună și nenumăratele stele, despre intensitatea luminii și despre căldura iradiată de aceasta - el nu-și putea face nicidecum o idee reală.

4. Un astfel de învățăcel al întunecatelor spații școlare subterane nu acumula, prin urmare, în mintea sa decât frânturi de adevăruri despre lumea de la suprafață și despre condițiile vieții de acolo și, în pofida oricărei istețimi a lui sau a sârguinței de care dădea dovadă, el nu le putea lega în nici un fel unul de altul.

5. Acestea erau tot un fel de pietre de construcție solide și adevărate, a căror asamblare în vederea construirii unui palat mai avea însă mult de așteptat, și care firește că în încăperile cele subterane nici nu era posibilă.

6. Odată ce un astfel de învățăcel subteran atingea, după aprecierea mentorilor săi, nivelul de cultură dorit, lui i se aducea la cunoștință că, prin mila lui Dumnezeu, va ajunge cât de curând la suprafața pământului, la lumina căreia va afla și va învăța într-o singură clipă mult mai multe decât în nenumăratele ore petrecute în subteran.

7. Firește că învățăcelul se bucura foarte mult de acest lucru, deși știa că înainte de momentul acela trebuia să «moară» mai întâi, într-un mod foarte specific. Moartea consta de fapt într-un somn profund, timp în care învățăcelul era transportat într-un palat minunat de la suprafață.

8. Ce ochi mari de uimire trebuie să fi făcut apoi un asemenea tânăr atunci când se trezea pentru prima oară din somnul său și se vedea mângâiat de razele dumnezeiești ale soarelui! Și când se vedea apoi pe sine în vesminte albe, bordate cu panglici roșii și albastre! Și ce impresie trebuie să fi făcut asupra lui oamenii foarte prietenoși de ambele sexe, îmbrăcați și ei tot în veșminte frumoase! Cât de mult trebuie să-i fi plăcut mâncărurile acelea gustoase! Dar, mai ales, ce trebuie să fi simțit sufletul său de îndată ce i-a părăsit pe oamenii cei prietenoși și a ieșit afară, plimbându-se prin grădinile acelea minunate și trăgând în piept miresmele lor îmbătătoare, văzând pentru prima oară cu ochii săi beți de fericire întreaga natură, în toată plenitudinea ei și scăldată de razele soarelui!

9. Ei bine, din imaginile acestea, pe care tu le poți completa în continuare în imaginația ta, poți să-ți dai seama de propria ta putere actuală de înțelegere în raport cu noile adevăruri, care ți-au fost revelate aici!

10. Ceea ce percepi tu acum, în încăperile întunecate în care se află sufletul tău, sunt firește doar niște frânturi care nu pot forma încă un tot și nu pot reprezenta încă ceva desăvârșit. Dar, odată revelat spiritul din sufletul tău prin adevărata iubire față de Domnul Dumnezeu, din iubirea aceasta și prin iubirea față de aproapele tău, atunci - în lumina strălucitoare a vieții din spiritul tău - le vei vedea dintr-odată pe toate într-o perfectă conexiune și vei percepe astfel o mare incomensurabilă de lumină plină de cel mai înalt adevăr, chiar dacă astăzi abia te dovedești în stare să identifici câțiva stropi din ea.

11. De aceea, prima noastră grijă și cea mai importantă va fi aceea de a descătușa spiritul din suflet și de a aduce sufletul în lumina acestuia. Odată realizat acest lucru, prietene, nu va mai fi nevoie să adunăm lumina strop cu strop, ci vom descoperi de îndată adevărate mări pline de cea mai înaltă înțelepciune întru Dumnezeu.

12. Iar atunci, prietene, nu mă vei mai întreba pe mine despre relațiile dintre pământul nostru, lună, soare și mulțimea de stele, căci toate acestea ți se vor revela dintr-o privire, la fel de limpede ca soarele în faptul zilei.

13. Atunci însă, pentru noi va începe o altă ucenicie, despre care acum firește că nu ai încă habar. Spune-mi, prietene, dacă ți-ai putut face din vorbele mele o oarecare imagine? Și cum ți-au plăcut ele?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 96 - Considerațiile Elenei despre înțelepciunea oamenilor
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 25.3.2011, 02:31 View PostDownload Post

Capitolul 96
Considerațiile Elenei despre înțelepciunea oamenilor

1. Iar Uran a spus: “Știi, prietene dragă, toate acestea mi-au plăcut foarte mult și, într-adevăr, așa trebuie să stea lucrurile cu noi, oamenii. Iar de n-ar fi așa, ci ele s-ar petrece altfel, atunci tu nu ai fi ajuns la înțelepciunea ta!

2. Fără îndoială că, înainte vreme, și tu ai fost educat în abisurile subterane întunecate ale trupului tău de carne, iar apoi ai murit și tu în suflet pentru trupul tău exterior, și iată că acum te plimbi prin palatul plin de strălucire al spiritului tău și prin grădinile cu adevărat elizee ale acestuia. La tine, stropii de la început s-au transformat deja în mare. În cazul meu însă, lucrul acesta va mai cere ceva timp. Și, prin urmare, chiar înțeleg sensul fiecărei explicații a ta, dar legăturile dintre ele le voi putea face abia atunci când sufletul meu va fi părăsit catacombele întunecate ale cărnii și va fi condus în palatul de lumină al spiritului său și în grădinile acestuia, acolo unde fructele cu mirosurile lor amețitoare de ambrozie se pârguiesc în lumina și căldura veșnicului soare al vieții.

3. Vezi tu, o vagă idee începe deja să se contureze în mine despre cum ar putea fi și chiar despre cum va fi - desigur - atunci. Cât îl privește însă pe faimosul «când», nu a fost stabilit încă vreun termen și nici nu poate exista vreun semn prin care omul să poată afla - chiar și numai cu câteva zile mai înainte - când va fi eliberat bietul suflet din abisurile cele întunecate!

4. Ce poate face însă omul în situația aceasta? Nimic, decât să se plece cu toată răbdarea în fața voinței acelui Conducător atotputernic care a trezit la viață și sufletul său, fără ca trupul său să fi fost înștiințat dinainte despre acest lucru, și l-a călăuzit apoi în palatul de lumină al puternicului său spirit.

5. Acum aș vrea să aflu însă și de la Elena mea, dacă i-au plăcut și ei descrierile tale și la ce fel de reflecții au îndemnat-o ele!?”

6. Iar Elena a spus de îndată: “O, la cele mai bune din lume! Imaginile au fost minunate, iar dacă vechii egipteni aveau astfel de instituții de educație, atunci cu siguranță că ei n-au fost niște oameni proști, lucru pentru care depun de altfel mărturie și operele lor! Desigur că ar fi fost însă bine ca școli de genul acesta să fi existat și pentru poporul simplu. Căci nu-mi pot imagina ca în planurile marelui și înțeleptului Creator să fi fost prevăzut ca o parte a oamenilor, și anume cea mai mare, să rămână până la sfârșitul vieții proastă și oarbă. Dar așa este de fapt pe lume. La un înțelept revin de fiecare dată mai mult de zece mii de proști și de orbi. Și așa este pretutindeni. De ce trebuie să fie însă așa, asta este o altă întrebare, la care probabil este greu de răspuns.

7. Iată, noi suntem aici, pe dâmbul acesta turtit în vârf, cel puțin patru sute de oameni, dar printre ei abia dacă sunt cincizeci cu adevărat înțelepți. Toți ceilalți însă nu pot fi decât cel mult niște învățăcei în ale înțelepciunii! Soldații romani, de pildă, și mulții slujitori ai guvernatorului general, nu pot fi probabil încadrați nici măcar în cea din urmă categorie de învățăcei!

8. De aici se vede foarte bine orașul din apropiere, iar ochiul identifică acolo o mulțime de oameni care privesc fascinați către soarele ireal ce nu se clintește de la locul lui și strălucește în toată splendoarea sa, și cei de acolo nu știu desigur ce să înțeleagă dintr-un asemenea fenomen. Iar în mulțimea aceea de oameni nu există cu siguranță nici un singur înțelept, deși probabil că mulți se consideră a fi în postura aceasta, ceea ce este chiar mai rău decât dacă, cu o adevărată smerenie în suflet, fiecare și-ar imagina despre sine că este cel mai prost dintre toți semenii săi. Oare cum percep oameni ca aceia un astfel de fenomen atât de neobișnuit? Și nu vor tăbărî ei acum cu întrebări asupra celorlalți, zicându-și: «Ce-a fost asta?! Ce înseamnă asta?! Și oare ce urmări poate avea așa

9. Dar cine să le răspundă la toate întrebările acestea? Neștiutori și orbi cum sunt, au ieșit cu toții din case, și acum se vor întoarce chiar mai neștiutori și mai orbi acolo de unde au venit! Oare așa sunt sortite lucrurile să fie, masele acelea de oameni sunt oare cu adevărat menite să rămână în veci neștiutoare și oarbe?!

10. Chiar dacă nu sunt nici ei cu toții ucenici, oamenii prezenți aici știu măcar că acesta nu este soarele real, ci un soare artificial, adus pe cer de puterea deja cunoscută a marelui învățător, și de aceea privesc fenomenul – după cum demonstrează chipurile lor - cu o deplină liniște sufletească. Este drept că nici ei nu înțeleg fenomenul în sine mai mult decât mine. Ei știu însă că el este o urmare a minunatei voințe a marelui învățător, pe care ei Îl cunosc deja. Și atunci când El va stinge, poate după vreo oră, lumina aceasta mare, nimeni de aici nu o să se îngrijoreze, căci fiecare va ști cine este Cel care a stins lumina.

11. Când însă ceilalți oameni, care nu știu nimic despre ce se petrece aici, vor vedea cam peste vreo oră stingându-se dintr-o dată soarele acesta exact pe locul unde se află el acum, atunci îi va cuprinde o mare teamă și vor fi chiar disperați de frică, și fără îndoială că toți vor împărtăși credința că zeii s-au mâniat foarte rău pe ei și că acum sunt gata să trimită pedepse cumplite asupra pământului!

12. De aceea, ar fi poate necesar ca, pentru liniștirea oamenilor, să se trimită de aici niște soli la ei, care să-i vestească de îndată despre ceea ce se va întâmpla și pentru a le spune că acesta nu este decât un soare artificial. Ce spui de ideea aceasta a mea, prietene bun și drag?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 97 - Despre timpul potrivit și despre efectele instruirii poporului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 25.3.2011, 02:35 View PostDownload Post

Capitolul 97
Despre timpul potrivit și despre efectele instruirii poporului

1. Matael a spus: “O, draga mea! Nu este deloc timpul potrivit pentru așa ceva. Mai târziu poate, dar acum, tocmai în momentul celei mai mari agitații, o asemenea încercare ar fi pentru viața lor sufletească exact ca și cum ai turna apă rece în niște ulei încins. Pălălaia s-ar ridica pe loc până la tavan!

2. La câteva zile însă după fenomenul acesta, oamenii din toată zona aceasta întinsă vor fi destul de receptivi față de o învățătură mai înaltă. Evident că nu toți, dar cei mai mulți dintre ei cu siguranță.

3. Cel mai tare îi va afecta fenomenul pe preoții evrei, căci i-a speriat deja pentru început eclipsa totală de soare, care a avut loc tot astăzi. Pentru că oamenii aceștia nu mai văd lucrurile decât sub aspectul lor material și au ajuns să aibă atât de puțin habar de sensul interior, spiritual, al acestora, încât nu mai înțeleg nici măcar limbajul metaforic corespondent în care au scris Moise și o mulțime de alți clarvăzători și înțelepți la vremea lor.

4. De pildă, unul dintre profeți, pe numele său Daniel, povestește despre o distrugere nemaipomenită - este vorba acolo și despre întunecarea soarelui și despre o mulțime de alte lucruri înspăimântătoare - care toate au doar un sens spiritual profund.

5. Întrucât însă preoții evrei - după cum am mai spus deja mai înainte - au devenit în vremea noastră extrem de materialiști, înțelegând și scriptura numai în chip materialist, eclipsa de soare le-a produs o adevărată stare de panică, ce i-a dus cu gândul la proorocitul sfârșit al lumii materiale. În timp ce bătrânul înțelept înțelegea prin acesta doar mult râvnitul sfârșit al lumii materiale a moravurilor din sufletele oamenilor, preoții materialiști au văzut în vorbele sale prezicerea sfârșitului lumii materiale, și sunt prin urmare cuprinși de o teamă nesfârșită atunci când se produce o eclipsă de soare!

6. De aceea, atunci când peste aproximativ o oră soarele acesta se va stinge pur și simplu dintr-odată, pe aceștia îi va cuprinde o frică fără margini, mai ales că astăzi nu vor mai vedea nici luna pe cer, căci și aceasta a apus între timp. Iar marea lor teamă se va reflecta cel mai bine în ochii lor, care vor începe să arate ca cei ai bețivilor care, din cauza amețelii din capul lor, văd stelele în plină devălmășeală pe cer. Iar imaginea aceasta îi va conduce la ideea că stelele, potrivit prezicerii, vor cădea toate pe pământ. Și iată că va veni astfel pentru toți acești bieți neștiutori și pentru toți acești orbi ziua spaimelor. Vei auzi atunci cu siguranță până aici, atunci când soarele acesta artificial al nostru se va stinge, urletele de groază ale maselor adunate în fața orașului de acolo, lucru care însă nu le va dăuna în nici un fel, ci dimpotrivă, căci prin aceasta ei vor deveni mai smeriți și mai blânzi, și mult mai receptivi la adevărul adevărat.

7. Puritatea zilei de mâine va fi de natură să-i ajute să-și vină din nou în fire și astfel vom putea face și noi ceva pentru ei. Căci mâine, ei se vor duce în cete pe malul mării, să vadă dacă apa mării nu s-a transformat cumva în sânge, iar cu ocazia aceasta se va putea vorbi pe înțeles cu mulți dintre ei.

8. Și poate că Domnul și învățătorul nostru preasfânt a făcut să se producă acest eveniment tocmai pentru acest oraș, care nu se află într-o lumină prea bună! Căci ceea ce face El urmărește întotdeauna un scop benefic de dimensiuni extrem de mari, iar ceea ce fac oamenii fără El este lipsit de valoare și nu folosește nici unui scop.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 98 - Gândurile lui Uran, care conștientizează prezența Domnului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 25.3.2011, 02:44 View PostDownload Post

Capitolul 98
Gândurile lui Uran, care conștientizează prezența Domnului

1. După cuvintele lui Matael, Uran a spus: “Nu pot să nu-ți declar cu toată sinceritatea, mult respectatul meu prieten, că la gândul că soarele acesta se va stinge de îndată chiar și pe mine mă încearcă un fel de teamă. Căci eu văd în asta întreaga neputință a omului față de atotputernicia fără margini a Aceluia care, deși se află acum în mijlocul nostru, este totuși în realitate mult prea sfânt și prea sublim pentru ca vreunul dintre noi, odată ce I-a cunoscut înțelepciunea, să mai îndrăznească să se apropie de El, sau ca eu - de pildă - să-mi pot permite să discut cu El tot atât de direct cum discut de exemplu cu tine sau cu vreun alt om!

2. Te cuprinde parcă un sentiment absolut straniu, care-ți pătrunde până în măduva oaselor; pentru că El reprezintă totul la un loc, iar noi, pe lângă El, nu suntem absolut nimic!

3. Sigur că ne mai consolăm întrucâtva la gândul că El însuși reprezintă în forul său cel mai intim cea mai sublimă și mai curată iubire, fapt care explică răbdarea, îngăduința și marea Sa îndurare față de noi, oamenii, acești muritori amărâți.

4. Totuși, El este una cu Dumnezeu, acum și în vecii vecilor, și este în veci invariabil, desăvârșit și nemuritor, iar întreaga existență a infinității atârnă doar de voința Sa, precum o picătură de rouă de un fir de iarbă; și cea mai ușoară suflare potrivnică a gurii Sale ar putea nimici pe loc întreaga infinitate, tot așa cum chiar și cea mai ușoară boare poate desprinde picătura de rouă de pe vârful firului de iarbă.

5. Vezi tu, când te gândești în toată liniștea și foarte rațional la toate lucrurile acestea, nu îți poți alunga în nici un fel din minte un gând, și anume acela potrivit căruia există și persistă ceva anume în apropierea imediată a Atotputernicului care, pe de o parte, ar putea fi considerată fericirea supremă, pe de altă parte însă, parcă tot ai prefera să te afli la o depărtare cât mai mare de El. Căci să te rogi Lui de la o anumită distanță ar reprezenta o mare mulțumire pentru suflet și spirit, iar în același timp o mare înălțare pentru om, pe când aici, în imediata Sa apropiere, nu mai poți face acest lucru decât în mare taină, în inima ta.

6. Vezi tu, aș vrea și eu de pildă să vorbesc cu El. Simt chiar o dorință de-a dreptul imperioasă să o fac. Dat fiind însă măreția infinită a spiritului Său, nu voi găsi probabil curajul necesar, deși, potrivit aspectului Său exterior, El pare un om atât de modest și extrem de binevoitor! Natura Sa pur divină și atotputernică însă se vede la El de la o poștă și poți citi în ochii Săi și pe fruntea Sa că cerul și pământul sunt sortite să se plece în fața voinței Sale, căci ochii Săi iradiază raze de lumină adevărată, iar fruntea Sa le poruncește necontenit tuturor celor ce nu au existat niciodată să existe!

7. Da, prietene, este cu adevărat un sentiment copleșitor să-L vezi în fața ta pe Creatorul cerurilor și al pământului sub chipul unei persoane simple și modeste! Da, cu așa ceva nu mai este - într-adevăr - de glumă! Dar, de vreme ce așa stau lucrurile, să-L slăvim de-a pururi pe Domnul pentru că este așa, căci fără El, în împrejurările date de astăzi, noi am fi fost niște oameni cu adevărat disperați!”

8. Iar Matael a răspuns: “Da, fără nici o îndoială, în mod special eu și cu tine. Căci pe mine m-ar fi sugrumat desigur duhurile cele rele, iar pe tine eclipsa de soare te-ar fi devorat! Dar hai acum să fim atenți, căci de-acum existența soarelui artificial se apropie de sfârșit, iar atunci când soarele acesta atât de ieșit din comun se va stinge dintr-o dată, va fi un spectacol deosebit!”

9. După care au amuțit cu toții, uitându-se fascinați la soarele fictiv.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 99 - Stingerea soarelui artificial și urmările sale
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 25.3.2011, 02:48 View PostDownload Post

Capitolul 99
Stingerea soarelui artificial și urmările sale

1. Cu câteva clipe înainte de stingerea soarelui fictiv, M-am adresat cu voce tare tuturor: “Fiți de-acum pregătiți pentru stingere, iar tu, Marcule, aprinde cât de repede poți toate lămpile cu gaz și toate făcliile, căci altminteri trecerea aceasta bruscă de la lumina cea puternică la bezna cea mai adâncă ar putea avea efecte nocive și dureroase asupra ochilor voștri!”

2. Marcu și slujitorii săi s-au grăbit să aprindă cât mai repede lumini de toate felurile, iar Cyrenius și Iulius le-au poruncit soldaților lor să dea foc la grămezi mari de vreascuri, iar atunci când toate au început să ardă cu o flacără luminoasă, am spus Eu cu voce tare: “Stinge-te, deci, lumină aparentă a aerului, iar voi, spirite implicate în acest fenomen, aflați-vă acum odihna!”

3. Și, după aceste cuvinte ale Mele, soarele cel fictiv s-a stins deodată, iar o beznă copleșitoare s-a așternut asupra întregului ținut. S-au auzit atunci cu toată claritatea urletele de groază venite dinspre orașul aflat la poalele dealului.

4. E drept că oamenii vedeau bine mulțimea de lumini de pe deal, care ne făceau pe noi să ne simțim foarte bine, dar nici unul dintre cei de jos n-a cutezat să facă măcar un pas pentru a se apropia de ele. Căci, în teama lor cea mare, evreii erau convinși că stelele începuseră să cadă din cer pe pământ și că mai multe dintre ele aterizaseră pe dealul nostru, iar păgânii erau convinși că Pluto, supărat pe Apolo că iar și-a pierdut capul după vreo frumusețe feminină, îi furase acestuia soarele, iar acum deasupra pământului se va abate din nou vreunul din războaiele dintre zei.

5. Un război între zei nu era însă, potrivit miturilor păgânilor, nicidecum un lucru de dorit pe pământ, pentru că acela care avusese loc odinioară fusese mai mult decât îngrozitor, prin faptul că puternicii zei ai infernului aruncaseră munți întregi în flăcări, cu o forță inimaginabilă, asupra Olimpului, iar Zeus răspunsese firește printr-un contraatac furibund, cu nenumărate fulgere și tunete, și cu bucăți de grindină de dimensiuni uriașe, pentru a-i învinge pe mai-marii infernului.

6. Întrucât, dinspre oraș, soarele fictiv fusese văzut chiar deasupra dealului pe care ne aflam noi, iar după stingerea acestuia dealul avea acum un aspect de incandescență din cauza mulțimii de lămpi și făclii, precum și a focurilor de veghe, păgânii credeau că soarele fusese ascuns de către Furii tocmai în dealul acesta, iar prinții infernului instalaseră pe el străji cu făclii de pucioasă și vai de acela care ar fi îndrăznit să se apropie de deal; dealul avea, într-adevăr, pe toate laturile sale peșteri și grote de cele mai diferite adâncimi. Căci lângă una dintre aceste grote era așezată locuința lui Marcu, iar grota îi servea acestuia drept pivniță spațioasă și cămară pentru toate cele.

7. Așa se face că evreii nu s-au apropiat nici măcar cu un pas de deal, de teamă ca nu cumva stelele căzute pe pământ să-i ucidă sau să-i ardă, iar păgânii de teama Furiilor. De îndată ce ochii lor s-au obișnuit puțin cu bezna, ei s-au retras treptat, treptat, în casele lor. Unii au adormit de îndată, alții însă au rămas treji întreaga noapte, cu gândul la lucrurile înfricoșătoare ce aveau să se abată de-acum asupra pământului, potrivit profețiilor lui Daniel. La rândul lor, păgânii așteptau primele fulgere și tunete ale lui Zeus și zgomotele infernale pe care avea să le dezlănțuie Apollo împotriva hoțului de Pluto.

8. Într-un cuvânt, în întregul oraș - destul de măricel, de altfel - era o harababură care n-ar fi făcut deloc de rușine Babilonul de odinioară (la vremea în care acolo s-au încurcat limbile). La noi pe deal însă era foarte plăcut și pusesem să ne fie adusă chiar acolo cina, care fusese pregătită între timp. Iar Rafael avusese grijă ca toate mesele pregătite pentru cină să fie instalate într-o clipă pe deal, și totodată și bucatele, fără vreun efort din partea lui Marcu și a familiei sale, care și așa avusese destulă bătaie de cap cu pregătirea mâncării. Soldații romani au primit și ei porții suficient de mari, astfel că dispoziția tuturor era excelentă.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 10 of 25  [ 250 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 9, 10, 11 ... 23, 24, 25  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !