Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 15.11.2019, 12:58
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 3 - Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 10, 11, 12 ... 23, 24, 25  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 100 - Originea superioară a omului și menirea sa
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 25.3.2011, 03:01 View PostDownload Post

Capitolul 100
Originea superioară a omului și menirea sa

1. Îndată ce am terminat cina, s-a apropiat de Mine Uran, care cinase și el împreună cu noi pe deal, și Mi-a spus: “Preamărite Doamne pentru a cărui măreție și splendoare limba muritoare nu găsește cuvântul demn să Te descrie, cum să-Ți mulțumesc oare eu, vierme neînsemnat al acestui pământ, pentru toate darurile dumnezeiești de care am avut parte aici și cum pot oare să Te slăvesc și să Te cinstesc?!

2. O, Doamne, oare ce suntem noi, muritorii, ca Tu să ne acorzi nouă atâta atenție?! Și ce putem face noi oare pentru a-Ți putea fi Ție pe plac?”

3. Iar Eu i-am spus: “Liniștește-te, prietene, și nu mai face atâta caz! Căci, vezi tu, tu ești ceea ce ești, un om înzestrat cu un trup muritor, e adevărat, dar în care sălășluiește totuși un suflet nemuritor, cu un spirit încă și mai nemuritor întru Domnul în el. Iar Eu sunt la rândul Meu un om, în care sălășluiește de asemenea un suflet nemuritor dumnezeiesc, la care se adaugă Duhul lui Dumnezeu în toată plenitudinea Sa, atât cât este necesar pentru acest pământ, pentru că El este Tatăl din ceruri, iar Eu sunt fiul Lui, iar voi sunteți copiii Lui.

4. Voi toți ați fost însă orbi și sunteți încă astfel în multe privințe. Eu însă am venit pe lume ca un clarvăzător, pentru a vi-L arăta vouă tuturor pe Tatăl din ceruri și pentru a vă face și pe voi clarvăzători, asemenea Mie.

5. Eu am fost înzestrat cu plenitudinea vieții de către Tatăl Meu și de aceea pot da viață fiecărui om care dorește să aibă viața. Căci acesta este destinul pe care Mi l-a hărăzit Tatăl Meu încă dinainte ca lumea să existe, pentru ca în Mine să sălășluiască plenitudinea vieții, iar prin Mine să trăiască toți oamenii. Și Eu sunt astăzi astfel predestinat, potrivit sufletului Meu. Potrivit spiritului însă, Eu sunt una cu Acela care M-a predestinat.

6. De aceea, vezi tu, Eu sunt Calea, Adevărul și Viața! Iar cei care cred în Mine nu vor vedea și nu vor simți sau gusta moartea, chiar dacă dinspre partea vieții lor pământești ei pot muri chiar de mai multe ori. Cei care nu cred însă în Mine, aceia vor muri chiar de-ar avea o mie de vieți într-înșii!

7. Căci fiecare om are un trup, care la un moment dat trebuie să moară - și de acest lucru nu va scăpa nici chiar trupul acesta al Meu. Iar prin desprinderea din trup, spiritul va deveni în sfârșit mai liber, mai luminos și mai viu, și va fi cu adevărat unit pe deplin cu Acela care a predestinat pogorârea sufletului acesta în lume, întru mântuirea tuturor acelora care vor crede în Fiul omului și vor urma poruncile Sale.

8. De aceea, tu să judeci cât mai înțelept și să respecți poruncile atât de ușor de respectat, care îți vor fi aduse la cunoștință, și atunci nu mai ai nevoie de nimic altceva. Căci Eu nu am venit pe lume pentru a primi de la oameni glorie și cinstire! Este suficient să mă bucur de lauda Aceluia care este mai presus de orice în ceruri și pe pământ. Iar dacă cineva dorește într-adevăr să Mă slăvească, să Mă cinstească și să Mă preamărească, este suficient ca el să-Mi arate iubirea sa, prin faptele sale, și să respecte poruncile Mele, iar răsplata care-l va aștepta în ceruri va fi cu adevărat mare.

9. Păstrează-ți așadar seninătatea, nu Mă supraaprecia pe Mine și nu te subaprecia pe tine prea mult, și atunci te vei afla pe calea cea bună, și treptat, treptat, vei reuși să te cunoști pe tine însuți și Mă vei cunoaște și pe Mine din ce în ce mai mult.

10. Pentru moment însă, urmează sfaturile lui Matael, căci el vă va călăuzi cel mai bine, pe fiica ta și pe tine, pe calea cea dreaptă! De veți avea însă, tu sau Elena ta, vreo dorință deosebită, atunci veniți la Mine, iar Eu vă voi asculta întotdeauna. Laudele în gura mare însă trebuie să le lăsați deoparte.

11. Căci, vezi tu, noi trebuie să ne înțelegem cât mai bine unul cu altul și să înfăptuim multe lucruri împreună ca oameni adevărați, prieteni și frați, căci fiecare om are un spirit divin în sine, fără de care el nu ar avea viață, iar spiritul acesta nu este cu nimic mai puțin dumnezeiesc decât cel primordial în sine.

12. De aceea, fii acum un ucenic silitor al lui Matael, iar apoi vei putea fi în țara ta un destoinic apostol al Meu! Ai înțeles ce ți-am spus?”

13. Iar Uran a spus: “Da, Doamne, Te-am înțeles pe deplin, dar abia acum am înțeles și toate cele câte ni s-au spus, mie și fiicei mele, despre Dumnezeu cel adevărat - lucruri la care înainte n-aș fi îndrăznit nici măcar să mă gândesc!” După care grecul a rămas tăcut, căci noile sale sentimente îl copleșiseră, și a început chiar să plângă din iubire pentru Mine.

14. Eu însă i-am cuprins cu blândețe mâna și l-am întrebat: “Și ce ți-a spus, de fapt, Matael despre Dumnezeu?”

15. Uran mai hohotea încă de plâns, dar Mi-a răspuns totuși, privindu-Mă cu dragoste și smerenie în ochi: “O, mi-a spus că Dumnezeu este în Sine iubirea cea mai curată. O, Dumnezeule sfânt, lasă-mă să mor din iubirea aceasta pentru Tine!”

16. “Nu”, am spus Eu, “lucrul acesta nu se va petrece încă multă vreme de aici înainte, căci tu ai menirea să fii unealtă foarte însemnată a Mea pe acest pământ! Și chiar atunci când vremea trupului tău se va sfârși, tu nu vei muri totuși, căci vei fi trezit la viață de către Mine încă din trupul tău. De aceea, fii fără grijă, căci tu ai găsit deja calea cea dreaptă!

17. Căci cel care caută, așa cum ai căutat tu încă de multă vreme, acela găsește întotdeauna. Iar cel care cere, așa cum tu ai cerut, aceluia i se va da, iar celui care bate la ușa cea adevărată, așa cum tocmai ai bătut și tu, aceluia se va deschide. Dar, haide, du-te acum la Matael al tău și povestește-i tot ceea ce ți-am spus Eu acum!”

18. Uran încă mai plângea din iubirea sa tot mai puternică și din recunoștința sa nețărmurită față de Mine, dar a dat totuși fuga la Matael și i-a povestit, încă sughițând, cum a fost primit de către Mine, cât de bun M-am arătat față de el și toate câte i le-am spus.

19. Și, atât Matael, cât și Elena au fost atât de puternic impresionați de povestirea atât de solemnă a bătrânului Uran, încât nu-și mai puteau stăpâni nici ei lacrimile.

20. Iar atunci Matael a spus, îndată după ce Uran a sfârșit: “Iată, tocmai acesta este lucrul cel mai de neînțeles din toate cele de neînțeles, și anume că El, cea mai dumnezeiască făptură - potrivit spiritului Său - vorbește și se poartă cu noi, oamenii, de parcă nu ar fi Stăpânitorul întregii nemărginiri, ci un om asemenea nouă; El se poartă asemenea unui prieten cu cel mai bun și mai apropiat prieten al său, ba chiar ca un frate adevărat cu fratele său. Într-un cuvânt, El lasă impresia că totul ar fi un fel dejoacă, însă fiecare privire a Sa, fiecare mișcare a mâinilor Sale, fiecare pas al picioarelor Sale și fiecare cuvânt cât de neînsemnat rostit de buzele Sale este o povață de maximă profunzime. Iar faptele Sale stau mărturie incontestabilei Sale divinități și tot ceea ce face pare a fi fost prevăzut încă din veșnicie pentru atingerea țelurilor celor mai înalte. Ei bine, în cel mai scurt timp vei mai vedea, vei mai auzi și vei mai afla foarte multe!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 101 - Părerea Elenei despre apostoli
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 27.3.2011, 23:54 View PostDownload Post

Capitolul 101
Părerea Elenei despre apostoli

1. Atunci, în discuție a intervenit Elena, căreia îi curgeau lacrimile șiroaie din iubire față de Mine: “Dar spuneți-mi și mie, cine sunt acei doisprezece bărbați venerabili care nu rostesc aproape nici un cuvânt, dar se află mereu în imediata Sa apropiere? Ei trebuie să fie - fără îndoială - oameni foarte înțelepți! Unul dintre ei seamănă chiar foarte mult cu El, altul este însă foarte tânăr, dar el este cel care îl ascultă cu atenția cea mai mare, însemnându-și de fiecare dată câte ceva pe o tăbliță. Cine sunt ei de fapt?”

2. Iar Matael a spus: “Aceia sunt, după știința mea, cei mai vechi ucenici ai Săi și, cu excepția unuia, sunt oameni foarte înțelepți și foarte stăpâni pe trupul și pe firea lor! Unul dintre ei mi se pare însă a fi un nemernic foarte viclean! Îți garantez că pe acela nu mi l-aș alege niciodată drept prieten. El pare să fie o progenitură de diavol în trup de om! Dar probabil că Domnul știe El de ce îl tolerează! Căci doar și diavolii sunt făpturi în puterea Sa și depind de suflarea voinței Sale. De aceea, nici nu trebuie să ne întrebăm de ce înfăptuiește iubirea Sa asemenea miracole în fața ochilor unui diavol! Dar acel om este oricum o ființă ciudată! Aș vrea să-l iau odată la întrebări, pentru a vedea ce-i poate pielea! Dar să lăsăm asta. Este suficient că Cel Unic îl cunoaște prea bine! Cu ceilalți însă, chiar că mi-ar plăcea să schimb câteva vorbe cu prima ocazie; căci ei trebuie să fie niște inițiați!”

3. Iar Elena a spus: “Da, desigur, ei trebuie să fie oameni foarte înțelepți și probabil că au dat chiar de la bun început dovada aptitudinilor lor de a dobândi înțelepciunea, căci altminteri El nu și i-ar fi ales drept ucenici! Nici mie nu mi-ar displăcea să stau de vorbă cu ei despre un lucru sau altul. Desigur însă că nu va fi un lucru prea ușor să te apropii de ei! Ce părere ai, dragă prietene Matael?”

4. Matael a ridicat din umeri și a spus: “E drept că Domnul și Stăpânul meu m-a readus la viață, iar spiritul meu este acum una cu mine. De aceea, mă cunosc pe mine însumi și-L pot cunoaște și pe Dumnezeu, în măsura în care mi-a fost îngăduit să o fac, potrivit deplinului adevăr. Dar a citi în adâncurile inimilor omenești ca într-o carte deschisă și a recunoaște în ele principiile după care aceștia își rânduiesc viața, asta nu o poate face decât Cel Unic, precum și acela căruia El va voi să-i dăruiască știința aceasta.

5. Firește, în cazul unui om încă pe deplin pământean, ale cărui profunzimi interioare n-au fost încă trezite la viață și sunt complet ferecate, și a cărui întreagă gândire și voință izvorăsc numai din creierul său și din simțurile sale exterioare, în cazul unui asemenea om nu este deloc greu să îți dai seama cu destulă exactitate ce gândește, ce simte și ce dorește. Acest lucru nu este însă valabil și în cazul oamenilor care sunt de-acum pe deplin treziți în spirit, care gândesc, simt și doresc un anumit lucru din profunzimile lor vitale lăuntrice. Căci oamenii aceia poartă deja nemărginirea în sine, iar așa ceva nu poate fi recunoscut decât de Domnul Dumnezeu, în spiritul profund al adevărului.

6. De aceea, nici nu poți începe cu astfel de oameni o discuție așa cum ai face-o cu oameni obișnuiți. Iar dacă ea s-ar dovedi necesară, cu siguranță că Domnul ar hotărî-o și ar determina-o. Dar, din moment ce ea nu se dovedește necesară, putem considera că este mai indicat să renunțăm la o asemenea plăcere. Dar spune-mi mai bine, preafrumoasă Elena, cum îți plac stelele care strălucesc atât de minunat pe cer?”

7. Elena a spus: “Stelele m-au fascinat în cel mai înalt grad încă din fragedă copilărie și am învățat destul de repede care sunt cele mai frumoase constelații. Cele ale Zodiacului mi-au fost arătate primele, ca fiind cele mai importante. În decursul unui an am reușit să le învăț pe toate perfect, iar după aceea au venit la rând și celelalte constelații minunate, și chiar stelele mari, de-sine-stătătoare. Cunosc acum toate stelele după numele lor, știu care este locul lor pe cer, știu când răsar și când apun ele în fiecare lună. Dar la ce-mi folosesc oare toate acestea?! Cu cât mă preocupau mai mult luminițele acelea minunate de pe bolta cerească, cu atât mai mult deveneau ele pentru sufletul meu niște semne de întrebare, la care nici un muritor nu a putut găsi până acum vreun răspuns satisfăcător. Și, văzând eu că nu mai pot desprinde nici un alt înțeles din frumoasele stele, au început să mă preocupe cu atât mai mult numele lor, care fără îndoială că trebuie să fie străvechi.

8. M-am întrebat atunci cine a descoperit pentru prima oară Zodiacul și cine a dat celor douăsprezece constelații numele lor? Și de ce au primit ele tocmai aceste nume, pe care le cunoaștem noi astăzi, și de ce nu altele, poate mai puțin ciudate? Ce legătură este între un Leu și o Fecioară, dar între un Rac și doi Gemeni, ce are a face un Scorpion cu o Balanță, dar un Capricorn cu un Săgetător? Cum ajung pe firmament un Taur și un Berbec, sau un Vărsător și niște Pești?

9. La fel de surprinzător este și faptul că în Zodiac se află patru constelații cu simboluri omenești, în timp ce una poartă denumirea unui obiect. Dacă poți să-mi dai pentru toate acestea vreo explicație, ți-aș fi foarte recunoscătoare!”

10. Matael a spus: “O, preafrumoasă Elena, nimic mai simplu! Te rog doar să asculți cu răbdare ce-ți voi spune, iar după aceea lucrurile îți vor deveni pe dată foarte clare!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 102 - Matael explică numele primelor trei constelații
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.3.2011, 00:00 View PostDownload Post

Capitolul 102
Matael explică numele primelor trei constelații

1. (Matael): “Cei care au descoperit Zodiacul au fost - după câte se pare - locuitorii străvechi ai Egiptului care, în primul rând, atingeau în general o vârstă mult mai înaintată decât noi, iar, în al doilea rând, au avut parte de un cer mult mai senin decât noi, putând observa mai ușor și un timp mult mai îndelungat stelele, cerul nostru fiind adeseori înnourat; iar, în al treilea rând, acolo majoritatea oamenilor dormeau de regulă de-a lungul întregii zile toride și ieșeau abia către seară din case, făcându-și toate treburile în răcoarea nopții. Ei aveau astfel mereu în fața ochilor constelațiile, motiv pentru care li s-au și fixat în minte figurile invariabile ale acestora, cărora le-au dat apoi niște nume care corespundeau desigur cu vreunul dintre fenomenele de natură manifestat la vremea respectivă sau cu vreo îndeletnicire din țara lor.

2. Studierea îndelungată a Zodiacului i-a condus destul de curând pe observatori la concluzia că acesta este de fapt un cerc foarte mare care, împărțit în douăsprezece părți aproape egale, are în fiecare dintre acestea o anumită constelație de-sine-stătătoare.

3. Chiar și cei mai străvechi oameni considerau că stelele se află la o depărtare mult mai mare de pământ decât soarele și luna, motiv pentru care considerau că soarele și luna se deplasează pe cer în interiorul marelui Zodiac.

4. Însă Zodiacul executa și el o anumită mișcare, astfel încât, datorită deplasării concomitente și a Zodiacului, soarele - care era văzut înconjurând în fiecare zi pământul, ajungea să stea la fiecare interval de câte treizeci de zile în dreptul unui alt semn zodiacal. Iar faptul că luna ajungea la rândul ei să stea la un interval de câteva zile sub un alt semn zodiacal, oamenii și-l explicau prin rotirea zilnică mai leneșă a acesteia din urmă în jurul pământului, astfel încât ea nu ajungea niciodată să se afle, asemenea soarelui, în fiecare zi în unul și același loc - motiv pentru care luna era adeseori denumită și «astrul întârziat».

5. Existau însă și câțiva înțelepți care susțineau exact contrariul despre lună. Însă părerea despre luna aflată mereu în întârziere era predominantă.

6. Și, uite, așa s-a născut Zodiacul, iar acum vei mai afla foarte pe scurt și cum au ajuns cele douăsprezece constelații cunoscute la denumirile lor atât de surprinzătoare!

7. În anotimpul zilelor celor mai scurte, care în special în Egipt sunt însoțite de regulă de ploi torențiale (și perioada aceasta ușor de reținut de treizeci de zile inaugura întotdeauna inclusiv un nou an), soarele se afla - după calculele bătrânilor - tocmai în dreptul acelei constelații care ne este nouă cunoscută sub denumirea de «Vărsător». Și, de aceea, constelația a fost văzută sub înfățișarea unui păstor care vine cu căldarea sa plină cu apă spre adăpătoarea vitelor sale, golind-o în aceasta. Bătrânii îl numeau pe un asemenea om «vărsător» (UODAN) și astfel ei au denumit la fel și constelația, ba chiar și perioada respectivă. Ulterior, fantezia bogată a oamenilor a făcut chiar un zeu din constelația aceasta, în sine foarte pașnică, arătându-i o venerație de-a dreptul divină, ea fiind văzută ca revitalizatoare a naturii pârjolită de secetă. Iată, preafrumoasă Elena, în felul acesta și-a primit numele prima constelație, și la fel și prima perioadă de treizeci de zile de ploaie. Dar să mergem, mai departe la cel de-al doilea semn zodiacal, care poartă denumirea de «Pești»!”

8. Dar tocmai când Matael se pregătea să explice cel de al doilea semn zodiacal, Simon Petru le-a spus celorlalți ucenici: “Explicațiile lui Matael sunt foarte instructive, ia să luăm și noi aminte la ele!”

9. Iar Eu am spus: “Duceți-vă și ascultați și voi, căci Matael este unul dintre primii cronicari ai acestor timpuri!” .

10. Drept care, toți ucenicii s-au adunat în jurul lui Matael, fapt care pentru moment l-a cam stânjenit oarecum pe acesta. Însă Simon Petru i-a spus: “Prietene dragă, continuă-ți în liniște explicațiile, căci noi am venit mai aproape doar pentru a învăța ceva util de la tine!”

11. Matael a răspuns cu multă modestie: “Pentru voi, prietenii mei atât de înțelepți, înțelepciunea mea este fără îndoială destul de anemică. Căci voi sunteți deja vechi ucenici ai Domnului, iar eu de-abia mă aflu de cel mult șaisprezece ore printre voi!”

12. Petru i-a răspuns: “Nu te lăsa înșelat de aparențe. Căci tu ai dat deja diferite probe de înțelepciune prin care, în multe privințe, ne-ai întrecut. Dar firește că toate acestea vin de la Domnul. Căci ceea ce-i dă El adeseori unui om într-un an, altuia îi poate da doar într-o singură zi. De aceea, continuă-ți deci explicațiile despre Zodiac!”

13. Matael: “Sperând că nu voi pune la încercare răbdarea voastră și, apelând la marea voastră îngăduință, voi continua deci. Așadar, ascultă-mă în continuare, preafrumoasă fiică a Pontului!

14. După circa treizeci de zile, ploile torențiale luau de regulă sfârșit în Egipt, iar în apele puternic umflate ale Nilului, precum și ale afluenților săi, se găsea atunci o mare cantitate de pește, care la vremea aceea trebuia degrabă pescuită. O bună parte din pește se consuma de îndată, dar o altă parte, mai mare, era pusă la sare și apoi lăsată în bătaia vântului, care în perioada respectivă suflă destul de puternic în Egipt și usucă peștele, astfel că el poate fi păstrat apoi în forma aceasta un an întreg!

15. Această îndeletnicire legată de pește este în țara amintită un dar din partea naturii și ea trebuie dusă la bun sfârșit înainte ca apele Nilului să scadă din nou, iar afluenții săi cei mai importanți să fi secat de tot, căci altminteri o bună cantitate de pești ar putrezi în albiile secate și ar umple aerul cu mirosul lor pestilențial.

16. Iar ceea ce astăzi a devenit în Egipt o tradiție, era la vremea aceea o necesitate absolută chiar și la vechii și înțelepții locuitori ai țării acesteia mari și binecuvântate, întrucât însă tocmai perioada aceasta era folosit㠖 cum spuneam - de către cei mai vechi locuitori ai țării respective pentru pescuit, și atunci soarele se afla în dreptul unei noi constelații, constelația aceea a fost desemnată cu simbolul «Peștilor», și același nume l-a primii și perioada respectivă, numită RIBASR sau RIBUZE.

17. Tot în perioada aceea de timp, oamenii din acea vreme se îmbolnăveau foarte ușor de febră, în parte datorită consumului de pește foarte gras și, în parte, datorită aerului îmbâcsit de miasme impure, ceea ce a făcut ca mai târziu, perioada aceea să primească și denumirea de «perioada febrei», iar fantezia oamenilor i-a inventat pe loc și o zeiță, căreia aceștia i s-au închinat, pentru ca ea să-i ferească de acea boală. Iată deci că acum cunoști și istoria cât se poate de adevărată a celei de-a doua denumiri a unei constelații. Așa că hai să trecem la cea de-a treia!

18. Simbolul acesteia este «Berbecul», îndată după încheierea perioadei de pescuit, locuitorii străvechi ai Egiptului își îndreptau atenția spre ovinele lor. Berbecii deveneau activi și venea atunci vremea ca oile să fie tunse, adică să li se ia lâna. Iar îndeletnicirea aceasta dura, în principal, cam treizeci ele zile. Firește că în timpul acesta se efectuau în paralel și o serie de alte munci, însă cea menționată mai înainte era activitatea principală în perioada dată. Și fiindcă la acea vreme soarele ajunsese să stea din nou sub un alt semn zodiacal, acesta a primit denumirea de «Berbec» (KOSTRON).

19. Ulterior însă, din cauza nenumăratelor furtuni care se dezlănțuiau în acest timp, când totul părea să se afle într-o permanentă luptă, un element fiind împotriva celuilalt, iar arșița împotriva frigului sau mai bine zis a răcorii, perioada aceasta a fost închinată și luptei, pentru a cărei declanșare fantezia umană iarăși a găsit pe dată un simbol, căruia foarte curând i s-a adus apoi o venerație divină, și care mai târziu, la vreme de război, a fost ridicat chiar la rang de zeitate principală. Și astfel a apărut Marte. Iar dacă descompunem acum numele de «Marte», obținem străvechiul MAR IZA sau MAOR' IZA. Și ce înseamnă această sintagmă, de fapt? Nimic altceva decât «încălzirea mării».

20. Căci, în timpul celor două perioade zodiacale precedente marea fusese mai rece, fapt pe care locuitorii coastelor îl constataseră neîndoielnic. Însă, prin forța de-acum mai puternică a soarelui, datorată luptei dintre aerul mai cald, venit dinspre sud, împotriva răcorii aerului nordic, apoi și datorită faptului că în perioada aceasta se activau de regulă și vulcanii de suprafață, precum și cei submarini, marea începea să se încălzească treptat. Și, fiindcă faptele acestea - luate la un loc – erau văzute ca o urmare a furtunilor ce se manifestau cu mare intensitate în perioada respectivă, noțiunea de «a lupta (luptă)» a fost exprimată prin MAOR IZAT. Iar perioada aceasta era, după cum am menționat, reprezentată simbolic printr-un războinic puternic îmbrăcat în zale, care ulterior a luat chipul unui zeu. Iată deci explicația denumirii celei de a treia constelații și poți înțelege în același timp din toate acestea și ce se ascunde de fapt în spatele zeului vostru al războiului, Marte.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 103 - Explicația constelațiilor patru, cinci și șase
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.3.2011, 00:15 View PostDownload Post

Capitolul 103
Explicația constelațiilor patru, cinci și șase

1. (Matael): “Dar să trecem acum la cea de-a patra constelație! Din nou avem de-a face cu un animal, de data aceasta cu un «Taur» viguros. După îngrijirea ovinelor, vechii păstori își îndreptau de-acum atenția spre bovine. La vremea aceea, vacile intrau de regulă în perioada de gestație, și acum era momentul în care vitele mai nevolnice trebuiau separate de cele viguroase, pentru a asigura o prăsilă bună.

2. Taurul, care la egipteni era la mare preț, era reprezentat grafic într-o poziție foarte temerară și anume ridicat pe cele două picioare din spate. Și ce putea fi, prin urmare, mai firesc decât ca acea constelație în dreptul căreia se afla soarele atunci și care părea a reflecta cu aproximație contururile unui taur, să fie denumită tocmai «Taurul»!?

3. Până și cuvântul roman TAURUS derivă de aici și reprezintă doar o prescurtare rezultată de-a lungul timpurilor din străvechiul TI A OUR SAT, ceea ce înseamnă: «Epoca taurului» (SAT = «a sta pe picioarele din spate»).

4. Mai târziu, perioada aceasta a căpătat, în special la romani, și denumirea de APRILIS, ceea ce, la vechii egipteni, nu înseamnă altceva decât: A (taurul) UPERI (să deschidă) LIZ sau LIZU (față, poartă), adică «Taurule, deschide poarta!» - cu referire la poarta pășunii în aer liber. Faptul că în timp și bătrânul taur al egiptenilor s-a transformat într-un zeu nici nu cred că mai trebuie menționat. Și iată deci explicația cât se poate de corectă și de adevărată a celei de a patra constelații. Să vedem acum cum s-a născut simbolul celei de-a cincea, sub numele și înfățișarea «Gemenilor», și anume a lui CASTOR și POLUX!

5. Explicația va fi foarte ușor de înțeles dacă ne gândim că poporul de ciobani al vechiului Egipt își cam încheia, odată cu îngrijirea vitelor, principalele preocupări și îndeletniciri ale anului. După aceea se întruneau cele două căpetenii ale fiecărei așezări, care alegeau, pentru perioada aceea, dintre toți locuitorii o persoană capabilă sau chiar două, care să fie deopotrivă controlori și judecători pricepuți și care aveau sarcina să cerceteze apoi și să verifice dacă întregul efort depus până atunci se dovedise pretutindeni cu folos și dăduse roade binecuvântate. Iar un asemenea controlor purta și numele funcției pe care o exercita. «KAI E STOR»? - suna întrebarea pusă, ceea ce în traducere înseamnă: «Ce a făcut el?». Iar apoi urma și somația, exprimată prin sintagma poruncitoare: «POLUXE MEN!» sau «POLUZCE MEN!» - «Dă-mi lumină - dă-mi o explicație - în legătură cu acest lucru!»

6. De aici s-au născut «Gemenii» de mai târziu; În realitate însă gemenii nu erau decât două propoziții: mai întâi o întrebare, iar apoi o somație. Iar dacă într-o asemenea verificare plecau două persoane oficiale, atunci unul trebuia să pună întrebarea, iar celălalt formula somația.

7. Și, fiindcă tocmai în perioadele în care se efectuau asemenea controale, soarele se afla chiar în dreptul constelației în discuție, aceasta a fost denumită în mod firesc «Gemenii», iar în limba romană GEMINI sau CAS TOR și POLUX, aceștia din urmă fiind apoi și ei transformați în zei de către fantezia debordantă a oamenilor.

8. Iată deci că am explicat și denumirea celei de a cincea constelații, care este și ea la fel de firească și adevărată ca celelalte. Și iată-ne ajunși acum la cea de a șasea, iar aici dăm dintr-o dată peste «Rac»! Cum a ajuns oare această vietate în cercul constelațiilor? Aflați de la mine: la fel de simplu și la fel de firesc ca și cele precedente!

9. Vedeți voi, în perioada aceea a anului ziua atingea durata ei cea mai lungă (maximă) după care ea începea să se reducă, ceea ce a făcut ca bătrânii să asemene această reducere a duratei unei zile cu mersul îndărăt al racului. Totodată însă, în această a șasea etapă a intervalelor de câte treizeci de zile ale anului, noaptea se forma rouă, în special pe câmpiile din apropierea fluviului. Și, pe o asemenea vreme, racii ieșeau cu sutele la suprafață din mlăștiniș și se răspândeau în căutare de hrană pe pășunile pline cu iarbă grasă și rouă din apropiere. Acest lucru a fost sesizat desigur de vechii locuitori ai țării de pe malurile Nilului care, la început, s-au străduit să-i gonească pe musafirii nepoftiți de pe pășunile lor, ceea ce s-a dovedit însă a fi o treabă foarte anevoioasă, dat fiind că, la vremea aceea, numărul crustaceelor care viețuiau în malul nămolos al fluviului era extrem de mare. S-a pornit așadar la luptă împotriva lor. Mai întâi cu ajutorul focului: racii erau strânși în grămezi și li se dădea foc, dar, ținând cont de numărul mare de crustacee, metoda n-a dat rezultatul scontat. Arderea lor era însă însoțită întotdeauna de un miros foarte plăcut și îmbietor, și atunci bătrânii s-au tot gândit că poate ar fi buni de mâncat. Nici unul dintre ei n-a îndrăznit însă să facă primul pas.

10. Mai apoi însă, s-a trecut la fierberea lor în niște vase foarte mari, iar fiertura respectivă s-a dovedit a fi foarte gustoasă. Dar și în continuare nimeni nu îndrăznea să o mănânce. Ea era dată la porci, pe care îi creșteau și oamenii acelor timpuri, iar porcii se delectau cu o astfel de fiertură și începuseră să se îngrașe foarte tare, ceea ce i-a conclus pe vechii egipteni la o descoperire foarte folositoare: au început să valorifice ei înșiși grăsimea crustaceelor. Carnea lor însă nu le plăcea și nu o foloseau decât ca hrană pentru porci.

11. Când însă - cu timpul – unii oameni certați cu munca au început să degenereze și să păcătuiască împotriva unor vechi și înțelepte învățături datând încă de pe vremea învățătorului Enoch, care a trăit înainte de potop, atunci au fost de îndată ridicate niște închisori mari, iar răufăcătorii au fost închiși în ele. Iar acestora li se dădeau de mâncare raci fierți sau carne de porc sărată și prăjită, iar pe lângă asta doar puțină pâine. S-a observat însă curând că răufăcătorilor le mergea tot mai bine cu hrana aceasta, iar mai apoi, într-un an de mare sărăcie, au încercat și oamenii liberi să guste din mâncarea aparent îngrozitoare a pușcăriașilor și au văzut că este chiar mult mai gustoasă decât cea obișnuită de acasă. Iar constatarea aceasta a avut ca urmare faptul că numărul odinioară atât de uriaș al racilor mari și foarte grași de pe malurile Nilului s-a redus dintr-o dată foarte mult, întrucât s-a pornit o adevărată vânătoare asupra lor.

12. Mai târziu au început să mănânce și grecii și romanii genul acesta de crustaceu de mâl, care le-a plăcut și lor foarte mult. Doar evreii nu mănâncă raci nici până în ziua de astăzi, deși Moise nu le-a interzis în mod special.

13. Din toate cele de până acum rezultă - într-o manieră mai mult decât evidentă - că vechii egipteni n-ar fi putut alege ca denumire pentru constelația specifică etapei acesteia, a șasea, un alt simbol mai potrivit decât animalul care le dăduse atâta bătaie de cap chiar în respectiva perioadă a anului. Și este de la sine înțeles că și imaginea aceasta a fost dublată apoi de un fel de venerație divină. Grecii și romanii au închinat ulterior etapa aceasta zeiței IUNONA (sau JUNONA) și au denumit, în cinstea ei, și perioada de timp în acest fel.

14. Se pune însă întrebarea cum de a fost inventată așa, pur și simplu, zeița respectivă, și cum și-a dobândit ea personalitatea ei divină. În legătură cu acest lucru, înțelepții împărtășesc păreri diferite, fiecare dintre acestea având - într-un fel - temeiul ei. Cauza propriu-zisă pare să fi fost însă aceea că ea a fost inventată de-a lungul timpului, asemenea personalităților lui CASTOR și POLUX.

15. Pe la vremea aceea a racilor, arșița era deja mult prea mare pentru a se mai face diverse lucrări și, de aceea, perioada respectivă era consacrată cercetărilor spirituale desfășurate în niște temple mari și răcoroase, unele dintre ele construite din vremuri străvechi.

16. Și o problemă primordială a cercetărilor respective consta tocmai în a analiza dacă divinitatea pură ar putea fi identificată chiar și într-un context material oarecare.

17. Și, așa cum toate întrebările înțelepților erau foarte scurte, necesitând însă apoi un răspuns extrem de lung, la fel au stat lucrurile și cu întrebarea aceasta foarte profundă. Ea suna în felul următor: «JE u n (UN) O?», ceea ce, în traducere, însemna: «Oare Divinitatea - odată divizată în sinea ei - mai poate ea, odată adunată din nou la un loc, reprezenta o Divinitate deplină?»

18. Și mă veți întreba: «Dar cum pot oare cele câteva litere atât de simple să exprime întreaga propoziție rostită de tine?» Ei bine, veți înțelege de îndată cum! Litera U era reprezentată la vechii egipteni printr-un semicerc deschis în partea superioară și cu cele două laturi alungite (u) și desemna totodată în felul acesta și vasul receptor a tot ceea ce este divin și vine de sus către oamenii de pe acest pământ. Se înțelege de la sine că străbunii înțelepți înțelegeau prin aceasta în principal darurile spirituale de lumină pentru sufletul omenesc.

19. N-ul era reprezentat printr-un semicerc asemănător, întors însă în jos (n), și desemna materia lipsită de viață, complet nespirituală în sine și lipsită de lumină. De aceea, acoperișurile boltite ale multor case, și în special ale templelor, aveau înfățișarea unui semicerc răsturnat și demonstrau astfel că în asemenea locuri spiritul divin se îngemănează cu materia, în care creează o viață temporară, și se revelează apoi omului în diferite momente. De aici vine și formularea vechii întrebări: «JE UN O?», fiindcă litera O reprezenta divinitatea deplină, în întreaga ei puritate.

20. Răspunsul la această întrebare veche și plină de profunzime suna deci astfel: întreaga materie creată se află cu Dumnezeu în aceeași relație în care se află o nevastă cu soțul și stăpânul ei. Dumnezeu a creat fără încetare, în și prin materie, miriadele Sale de copii de tot felul. El a fecundat fără încetare materia cu influența Sa divin-spirituală, iar materia i-a născut apoi fără încetare nenumărații copii însămânțați în ea. Trebuie să recunoașteți că aceasta era o idee absolut sublimă, pe care bătrânii înțelepți o concepuseră ca răspuns la cunoscuta și însemnata întrebare de mai sus!

21. Cu timpul însă, mai ales la urmașii de mai târziu, pentru care primordială a devenit senzualitatea, n-a mai rămas nici urmă din vechea înțelepciune egipteană, și atunci propoziția interogativă «JE UN O ?», coroborată cu feminitatea declarată a întregii materii, s-a transformat pentru aceștia în personificarea unei zeițe-femei care, datorită prostiei și întunericului din mințile oamenilor, a primit inițial numele de JEU NO, iar mai apoi doar de JUNO, și pe care, ulterior, oamenii chiar au măritat-o cu la fel de iluzoriul zeu Zeus.

22. Din motive bine întemeiate și firești, vechii înțelepți au considerat materia ca fiind dură, inflexibilă și nesupusă și împărtășeau părerea că doar prin strădanii deosebite și cu un mare efort se putea dobândi ceva de la ea. Vechile imperfecțiuni descoperite încă de bătrânii înțelepți în ceea ce privește materia au fost puse apoi de către urmașii acestora pe seama femeii-zeițe Juno, din pricina căreia Zeus a avut apoi tot felul de necazuri. Înțelegeți acum ce înseamnă de fapt zeița voastră Junona (sau Iunona) ?”

23. Atunci Elena a spus: “Te rog, preaiubitul meu Matael, continuă-ți explicațiile. Căci aș putea să stau așa și să te ascult zile întregi, fără întrerupere! E drept că povestirea ta nu este atât de bogată în imagini și la fel de ornamentată ca cea a lui Homer, însă ea este plină de înțelepciune și de adevăr, și de aceea este de o mie de ori mai valoroasă și mai atractivă decât minunatele relatări pline de înflorituri ale marelui rapsod popular. Continuă-ți deci nestingherit relatarea!”

24. Iar Matael a spus: “Ești sigură că nu vrei doar să mă măgulești? Căci, vezi tu, adevărul are nevoie de înțelegere, dar niciodată de cuvinte de laudă! Însă eu știu că tu nu ai lăudat decât adevărul și nu pe mine, iar adevărul nu de la mine vine, ci de la Dumnezeu, astfel că pot să-mi continui povestirea.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 104 - Simbolurile șapte, opt și nouă ale zodiacului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.3.2011, 00:57 View PostDownload Post

Capitolul 104
Simbolurile șapte, opt și nouă ale zodiacului

1. (Matael): “Ia deci aminte! După «Rac», ne întâlnim în marele Zodiac cu «Leul». Cum să fi ajuns oare acest animai printre simbolurile cerești? Ei bine, la fel de firesc ca și toate celelalte pe care le-am cunoscut până acum!

2. După vânătoarea de raci, care a durat vreo treizeci de zile, și uneori chiar o zi sau două în plus - căci, la vechii egipteni, nu luna peștilor (februarie), ci luna racilor (iunie) era considerată drept lună compensatorie - a apărut o nouă calamitate, care le-a produs multe necazuri și griji vechilor egipteni. În perioada respectivă, leoaicele fată de obicei puii și, mânate de foame, răpitoarele sunt mereu cu gândul la pradă, astfel că o pornesc peste munți și văi până în acele regiuni unde adulmecă prezența vreunor turme de vite grase.

3. Întrucât patria leilor este de fapt Africa, iar Egiptul de Jos era și el un fief al regelui animalelor, este lesne de înțeles că pentru leii înfometați nu era deloc dificil să înainteze până în Egiptul central, și chiar în cel de Sus, producând acolo mari pagube printre cirezile de vite care pășteau în pace. Așa cum gerul puternic îi mână pe lupi până în ținuturile locuite de oameni, la fel arșița năprasnică a lui Iulius (iulie) îi mâna pe lei înspre ținuturile nordice, mai răcoroase, ale țării, unde găseau o pradă bogată.

4. Dar iată că tocmai în luna despre care vorbim arșița atinge apogeul în Egiptul de Jos și devine absolut insuportabilă și, de aceea, leii o pornesc adesea spre nord, până spre Marea Mediterană, unde găsesc ceva mai multă răcoare decât pe nisipurile încinse ale deserturilor. Deci, chiar din primele zile ale perioadei amintite, locuitorii vechiului Egipt se trezeau tot mai des cu vizita acestor musafiri de temut și se vedeau nevoiți să fie mereu bine înarmați pentru a-i putea ține departe de turmele lor. Și, cum în perioada respectivă soarele se afla în dreptul unei constelații în care - ca și în cazul . Taurului - stelele care o compuneau erau astfel dispuse încât parcă schițau conturul unui leu înverșunat, egiptenii au dat constelației și perioadei respective următorul nume: «Leul» (LE O WA), LE = «cel rău» sau «descendent al răului», spre deosebire de EL = «cel bun» sau «fiul binelui», O = «soarele divin», iar WA sau WAI = «a fugi de»; prin urmare, LE O WAI înseamnă de fapt: «Cel rău fuge de soare».

5. Romanii i-au dat perioadei respective de timp abia cu vreo câteva decenii în urmă numele eroului lor Iulius Cezar, pentru a-i cinsti memoria, căci se dovedise la fel de șiret și de bun luptător ca un adevărat leu. Și iată că aveți și explicația celei de-a șaptea constelații cerești sau zodiacale, care și ea a ajuns apoi, la urmași, la un fel de venerație divină.

6. După «Leu» însă, iată că întâlnim în Zodiac o «Fecioară», care pare să se încadreze parcă și mai puțin în tabloul precedent. Și totuși ea se încadrează perfect și absolut firesc în el! Căci, odată cu biruirea leilor, necazurile principale ale anului luaseră oarecum sfârșit pentru vechii egipteni, iar acum putea începe o perioadă mai veselă, în care erau organizate petreceri, în cadrul cărora fecioarelor deosebit de cuminți și de curate din punct de vedere moral li se făceau daruri care să le stimuleze către o puritate și mai mare pe viitor; și, totodată, în această perioadă se țineau și nunțile. Însă doar o fecioară considerată a fi deosebit de curată putea fi luată de nevastă, iar una care nu-și păstrase cu grijă fecioria era exclusă de la cununie și nu mai putea deveni decât cel mult ibovnica vreunui bărbat care mai avea deja una sau mai multe neveste legitime; altminteri nu-i rămânea drept alternativă decât starea înjositoare și degradantă a sclaviei. Și iată cum perioada aceasta avea o semnificație deosebită și, cum din nou în dreptul soarelui apăruse o altă constelație, ea a primit denumirea de «Fecioara». Și abia mult mai târziu, romanii cei fuduli i-au dat și ei, în cinstea împăratului lor Augustus, numele acestuia perioadei respective. Și astfel ai aflat, iubită Elena, cum după Leu a ajuns și o Fecioară printre constelații. Dar să mergem mai departe!

7. Am văzut așadar cum a ajuns o Fecioară printre semnele zodiacale. Ajungem acum la un obiect neînsuflețit, după cum vom vedea de îndată. Căci întâlnim acum printre simboluri o «Balanță», așa cum este ea folosită de băcani sau de poticari pentru cântărirea diferitelor produse sau leacuri. Cum să fi ajuns obiectul acesta, destinat verificării greutăților, printre stele?! Am să vă spun eu: la fel de simplu și de firesc ca toate celelalte simboluri de până acum!

8. Vedeți voi, după verificarea fecioarelor și după nunți, care definiseră în mod predominant perioada precedentă, iată că a sosit acum vremea cântăririi recoltelor, a cerealelor (a căror cultură era una dintre îndeletnicirile de bază ale vechilor locuitori ai țării, alături de creșterea animalelor) a poamelor, prin care se înțelegeau smochinele, curmalele, rodiile, portocalele și multe altele.

9. Fiecare așezare își avea Bătrânul ei, desemnat ca șef și conducător al tuturor treburilor obștești, și avea totodată un preot, care se îndeletnicea doar cu cele spirituale și cu instruirea poporului în anumite zile, precum și cu prezicerile în anumite împrejurări deosebite. Faptul că tagma preoțească a crescut foarte mult din punct de vedere numeric nici nu mai trebuie menționat, la fel ca și faptul că această castă nu se prea îndeletnicea cu muncile brute, materiale, afară doar de inventarea unor metode de lucru noi, sau a unor îmbunătățiri necesare în diferite privințe.

10. Tot casta preoțească era aceea care se îndeletnicea cu cercetarea metalelor din pământ, cu extracția acestora și valorificarea lor pentru uzul cotidian. Pe lângă întreg instrumentarul tehnic aferent, această îndeletnicire reclama totodată și un număr mare de salahori, precum și mulți maiștri bine instruiți, care nu mai aveau deloc timp să se ocupe de agricultură sau de creșterea vitelor și, de aceea, toți acești oameni trebuiau întreținuți de comunitate. Cum putea fi însă apreciată acea cantitate pe care fiecare membrii al comunei era obligat să o dea, corespunzător recoltei sale, castei preoțești și ajutoarelor acesteia?

11. A fost hotărâtă deci zeciuiala, așa că fiecare membru al comunei era obligat să dea a zecea pane din recolta sa castei preoțești. Dar cum să masori această a zecea parte? Foarte simplu: cu balanța! Și, în scopul acesta, existau balanțe mai mari și mai mici, de felul amintit mai sus; astfel, sub ochii mai-marelui comunei, întreaga recoltă era cântărită cu mare exactitate, umplându-se mereu ambele cupe. Apoi, cupele pline erau golite de nouă ori în lada personală a membrului comunitar, iar a zecea oară în cea a castei preoțești. Preotul superior era totodată și păzitorul sau păstorul întregii populații, purtând numele de VARA O N («el păzește» sau «el este păstorul»). În vremurile ulterioare, Varaonii (sau Faraonii) au devenit apoi adevărați regi ai țării, iar lor le-a fost subordonată chiar și casta preoțească.

12. Noi însă aflăm din relatarea aceasta, care respectă întocmai adevărul istoric, că perioada de timp care urmează îndată după Fecioară este caracterizată aproape exclusiv de cântărirea recoltei în vederea plății zeciuielii. Și, fiindcă la vremea respectivă soarele se afla din nou în dreptul unei constelații, semnul acesta zodiacal a primit numele de «Balanță». Și lucrul acesta îl va înțelege limpede oricare dintre cei care cunosc cât de cât obiceiurile și tradițiile vechilor egipteni.

13. Iar faptul că balanței i s-au atribuit cu timpul și o serie de alte semnificații specifice, că ea a servit și ca simbol ai dreptății cerești și lumești, ba chiar unele popoare primitive, aflate pe o treaptă foarte joasă de dezvoltare, i se și închinau, la fel cum indienii - de pildă - se închinau uneori plugului, acest fapt nici nu mai trebuie explicat mai îndeaproape. Căci fantezia oamenilor, pe de o parte, și aviditatea mereu mai mare a preoților și învățătorilor populari, din ce în ce mai mulți la număr - pe de altă parte - a determinat cu timpul divinizarea a tot ceea ce li se părea cât de cât venerabil și util pentru întreaga omenire.

14. Iată deci că am văzut cum și o unealtă a omului a intrat în marele Zodiac și vom vedea acum cum a pătruns în el una dintre insectele cele mai neînsemnate, și anume «Scorpionul»!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 105 - Explicarea ultimelor trei semne zodiacale
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.3.2011, 01:15 View PostDownload Post

Capitolul 105
Explicarea ultimelor trei semne zodiacale

1. (Matael): “După zodia Balanței a început o perioadă de relativă inactivitate. Cirezile au intrat într-o perioadă de acalmie, ceea ce înseamnă că pășteau în continuare pe pășuni, dar nu se mai zbenguiau la fel ca în timpul primăverii, și nici pomii fructiferi nu mai erau ca în primăvară. Ogoarele erau și ele înțelenite și, în consecință, și pentru oameni se întrevedea o perioadă de oarecare odihnă. Și sigur că ei s-ar fi dedat și mai mult leneviei dacă Domnul cerurilor și al pământului nu i-ar fi scos întrucâtva din vegetarea aceea a lor cu ajutorul unor insecte foarte agasante, a căror patrie era tocmai Egiptul.

2. Căci, chiar de la începutul acestei perioade, au început să se arate pretutindeni scorpionii, care s-au înmulțit apoi foarte repede până pe la mijlocul ciclului respectiv, precum muștele într-o sală de mese. După cum se știe însă, înțepătura scorpionului este nu numai foarte dureroasă, ci și extrem de periculoasă, dacă după înțepătură nu intervi pe dată cu antidotul.

3. Dar fiindcă vechii egipteni au sesizat destul de repede caracterul deopotrivă nociv și supărător al micii vietăți, ei au început pe dată să se gândească la diferite metode pentru a-i veni de hac. Au fost testate astfel diferite metode menite să izgonească insectele, dar nici una n-a dat vreun rezultat, până când s-a descoperit în sfârșit scoarța unui arbust care creștea pe lângă Nil și care, pusă la fiert, emana niște aburi care reușeau să izgonească măcar din încăperi insectele înțepătoare. Totodată, scoarța umezită a arbustului amintit era așternută pe podea și pe paturi, iar ea reușea să izgonească insectele înțepătoare, putând uneori chiar să le omoare.

4. După numele arbustului aceluia, a cărui scoarță izgonea și chiar omora insectele, a fost denumită apoi și insecta în sine, care până atunci nici nu avusese vreun nume, și căreia i s-a spus prin urmare SCORO (= «scoarță») PI sau PIE (= «a bea») ON (= «el»).

5. Prin denumirea aceasta cu valoare de rețetă li se atrăgea chiar și urmașilor atenția asupra mijlocului prin care poate fi combătută cel mai bine plaga respectivă. Căci până în ziua de astăzi ne vine din Egipt o anumită pulbere cu ajutorul căreia pot fi combătute, fără nici un fel de risc pentru sănătatea omului, nu doar scorpionii, ci și toate celelalte insecte dăunătoare. Iar pulberea aceasta se produce, cu câteva substanțe anexe, în principal din scoarța arbustului mai sus-menționat. Dar să ne întoarcem la problema noastră principală!

6. La prima apariție a scorpionului în perioada aceasta de inactivitate a omului, soarele s-a oprit în dreptul unei alte constelații din marele cerc, iar aceasta a fost denumită după insecta cea nesuferită, care tocmai atunci se înmulțise foarte tare, agasând oamenii și animalele. Acestui simbol i s-a arătat până acum mai puțină venerație, în afară de faptul că numele respectiv era oarecum apreciat ca rețetă eficientă pentru combaterea insectei agasante.

7. Perioada de lenevie s-a sfârșit apoi, odată cu stârpirea scorpionilor, dar și cu apariția unor furtuni puternice, care devastau în perioada aceea destul de des Egiptul, și pe care egiptenii le tratau cu deosebit respect. Căci ei își spuneau: «Proiectilele lui Zeus sunt mult mai rapide și nimeresc mult mai bine ținta decât cele ale oamenilor!»

8. În vremea aceea de după scorpioni au început însă să se aventureze prin văile de la poalele dealurilor tot felul de animale sălbatice, printre care și unele răpitoare, chiar dacă nu dintre cele mai periculoase.

9. Iar apariția acestora a fost o nouă provocare pentru oameni, în special pentru bărbați, care și-au luat arcurile și săgețile și au pornit la vânătoare de animale sălbatice. Iepuri de casă, iepuri de câmp, gazele, urși mici, bursuci, vulpi, pantere, o sumedenie de ulii și vulturi, la care se adăugau chiar crocodili și hipopotami (HIPPOPOTAMOS; în egipteana veche, JE PA OPATA MOZ = «hipopotamul începe să-și arate forța»), își făceau tot mai des simțită prezența și, de aceea, vânătoarea trebuia să înceapă neîntârziat; iar pentru uciderea unui număr cât mai mare de crocodili fusese stabilit chiar și un premiu.

10. Nu face parte din subiectul nostru să stabilim aici cum se desfășura fiecare vânătoare în parte, ci este suficient să știm că la vremea aceea se organizau tot felul de vânători, și atunci știm tot ceea ce trebuie să știm.

11. Dar, în această perioadă a vânătorilor, soarele se afla din nou în dreptul unei constelații a marelui Zodiac, iar aceasta a primit denumirea de «Arcaș» («Săgetător») tocmai fiindcă perioada respectivă de timp era marcată de activitatea predominantă a arcașilor. Iar arcașii au avut apoi cu timpul și ei parte de o oarecare venerație divină, deși nu una atât de mare precum Apollo, care era venerat și ca zeu al vânătorii.

12. Dar iată că am terminat și cu Arcașul, și ajungem acum la simbolul cel mai bizar al Zodiacului! Iată, un «Capricorn», locuitorul piscurilor montane, se profilează în partea sudică a marelui cerc! Cum să fi ajuns oare locuitorul acesta al munților înalți în constelațiile zodiacale? Vă spun eu: într-un chip la fel de natural ca și toate cele de dinainte!

13. În această ultimă perioadă a anului aproape toate sălbăticiunile coboară spre vale în căutarea hranei specifice naturii lor.

14. Capra era însă pentru egipteni un animal mult prea prețios pentru ca ei să-l fi lăsat să se plimbe în voie prin văioage! Pe scurt, de îndată ce se apropia momentul când ea urma să-și facă apariția, locuitorii ținuturilor respective se așezau la pândă în locurile știute, unde animalul acesta mai fusese văzut și înainte vreme, păscând și zburdând pe colinele singuratice. Și de îndată ce una dintre ele era zărită, la semnul convenit, tot ce avea picioare alerga la fața locului.

15. Nu era însă deloc ușor să prinzi o astfel de capră și au existat destule perioade în care caprele își făceau în liniște de cap prin toate văile, fără ca măcar un singur exemplar să poată fi prins. Iar dacă într-o altă perioadă favorabilă erau prinse câteva dintre ele, atunci acest lucru reprezenta un mare triumf pentru întreg Egiptul! Căci, dintr-un asemenea animal, totul putea fi valorificat sub formă de leac extrem de miraculos, și chiar cu cantități foarte mici dintr-un asemenea exemplar putea fi vindecată o boală cât de grea, iar coarnele sale erau podoaba cea mai de preț chiar și a regilor Egiptului, mai presus de aur și de pietrele prețioase. Ba, într-o perioadă mai timpurie, valoarea unui Faraon era apreciată după numărul de coarne de capră aflate în posesia sa, pe care apoi chiar și marii preoți le etalau, poleite cu aur, în semn de înaltă înțelepciune și de putere supremă.

16. Întrucât capra se bucura de o asemenea prețuire la egipteni, lucru de care te mai poți convinge încă și astăzi în țara respectivă, este aproape de la sine înțeles faptul că vechii egipteni au închinat perioada aceea de timp, în care aveau parte de vizita respectivului animal, caprei (capricornului), iar mai apoi au și denumit-o după numele ei, la fel ca și constelația în dreptul căreia se afla soarele la vremea aceea.

17. Dar iată că am parcurs de-acum toate cele douăsprezece semne ale marelui Zodiac și la nici unul dintre ele n-am sesizat nimic altceva decât cauze extrem de firești și naturale, și am putut constata totodată cum și pe ce cale s-au născut și toate acele zeități păgâne, precum și faptul că în spatele lor nu se află de fapt nimic altceva decât niște elemente absolut naturale, pe care le-am și descifrat.

18. Și, de aceea, nici nu va mai fi deloc greu de aici înainte să-L recunoști pe Dumnezeul cel adevărat în cea mai adevărată lumină. Căci, nicicând, vreuna dintre divinitățile inventate nu a realizat măcar vreunul dintre miracolele care sunt puse pe seama lor, iar vorbele înțelepte, care se spune că ar fi fost adresate de către zei oamenilor la vremea respectivă, au fost puse de bătrânii cei înțelepți în gura zeilor cei neînsemnați spre a li se da o greutate mai mare.

19. Aici însă pot fi văzute fapte reale și pot fi auzite vorbe care nu au mai fost nicicând rostite și auzite - și tot aici suntem în situația de a-L cunoaște pe Dumnezeul cel adevărat în toată plenitudinea Sa. Elena, și tu, bătrâne Uran, spuneți-mi acum dacă vi s-au părut sau nu limpezi explicațiile mele cu privire la Zodiac!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 106 - Elena se interesează de instruirea lui Matael
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.3.2011, 01:33 View PostDownload Post

Capitolul 106
Elena se interesează de instruirea lui Matael

1. Elena a spus: “Vai, preaiubitul meu Matael! Atât de clar și de limpede nu mi-a fost nicicând explicat ceva pe acest pământ prin niște simple cuvinte! Relatarea ta atât de animată mi-a creat chiar impresia de a fi fost eu însămi de față la toate întâmplările din vremea vechilor egipteni și am perceput cu toate simțurile mele adevărul care străbătea povestirea.

2. Un lucru însă am să te rog să-mi mai spui: pe ce cale sau în care școală ai dobândit tu toate cunoștințele acestea, și încă atât de temeinic? Căci astfel de lucruri nu le poți scoate pur și simplu dintr-un buzunar, așa cum ai scoate de pildă un pumn de grăunțe dintr-un sac! Cum ai învățat, prin urmare, toate lucrurile acestea atât de temeinic?”

3. Matael: “O, Elena! Nu mai departe de ieri eu eram poate de o mie de ori mai orb și mai neștiutor decât ultimul și cel mai prost slujitor al tău, iar pe deasupra și atât de bolnav, încât doar, singur Dumnezeu m-a putut vindeca de asemenea boală; căci nici o forță omenească n-ar fi putut veni de hac unei astfel de boli!

4. Dar, odată vindecat, nu numai că mi-am recăpătat de îndată toată forța fizică, ci Domnul cerurilor și al pământului mi-a descătușat și spiritul din sufletul meu atât de amărât. Și iată că acum spiritul acesta înflorit mă învață să cunosc toate lucrurile care au fost vreodată sau care abia acum sunt, precum și pe cele care vor fi cândva, în adevărata lor profunzime!

5. Vezi tu, aceasta este o adevărată binefacere a Domnului, și doar Lui îi datorați, tu și toți ceilalți, slavă, cinstire, mulțumire și iubire, căci eu niciodată n-am învățat asemenea lucruri în vreo școală!

6. De aceea, Domnul este totul pentru mine, El este școala mea și întreaga mea înțelepciune. Căci ceea ce știu și ceea ce pot, știu și pot numai din voința Domnului!

7. Și adevăr vă spun vouă: acela care știe un anumit lucru, oricine ar fi el, dar nu-l știe din această sursă, acela nu știe de fapt nimic, căci întreaga lui știință nu este decât un lucru închipuit, lipsit de valoare și inutil!

8. Dacă vă veți dovedi însă silitori la școala unică a lui Dumnezeu, care astăzi umblă printre noi întrupat în om, în toată plenitudinea Lui dumnezeiască, atunci nu veți mai avea în veci nevoie de vreo altă școală! Înțelegi acum, preaiubită Elena, lucrurile acestea?”

9. Iar Elena a spus: “Desigur, te înțeleg foarte bine. Dar cum poate oare un om slab și muritor, așa cum suntem de pildă eu și cu tatăl meu, să ajungă la școala lui Dumnezeu?”

10. Și atunci Matael, foarte tulburat, i-a răspuns: “Dar bine, atât de frumoasă Elena din marele Pont, cum poți pune tu o asemenea întrebare, care reflectă atâta orbire și prostie laolaltă? Iartă-mă, te rog, că ți-am răspuns cu atâta brutalitate la întrebarea ta însă tu și cu tatăl tău vă aflați deja într-o asemenea școală. Și atunci de ce oare mai întrebi cum ai pute să ajungi într-o astfel de scoală? Chiar nu ți-ai dat încă seama că tocmai pentru voi a făcut Domnul semne atât de mari?!”

11. Atunci Elena a răspuns, cam stingherită: “Bine, dar te rog, dragul meu Matael, nu te supăra pentru asta pe mine! Îmi dau și eu acum seama de prostia mea și n-am să-ți mai pun niciodată asemenea întrebări, Tu însă trebuie să ai răbdare cu noi și să nu uiți niciodată că un copac foarte mare n-a putut fi încă niciodată pus la pământ cu o singură lovitură de topor! Cu timpul însă, lucrurile vor intra pe făgașul cel bun! Căci, chiar dacă tatăl meu este bătrân, eu sunt încă tânără, și află că nu sunt o fată greu de îndrumat. Lucrul acesta îl pot atesta toți învățătorii mei, iar tatăl meu îl știe și el! O, dragul meu Matael, ai să vezi că n-am să te fac de rușine, dar uneori va trebui să ai ceva mai multă răbdare decât ai avut acum! Și chiar te rog acest lucru!”

12. Iar Matael, foarte impresionat de blândețea deosebită a Elenei, i-a răspuns: “O, preaiubită și blândă Elena, nu va mai trebui să-mi ceri niciodată mai multă răbdare! Dar să știi că eu nu vorbesc cu răutate, chiar dacă uneori chipul meu reflectă prea multă severitate, ci printr-un cuvânt mai energic urmăresc să îndrum pe cineva mai repede spre țelul dorit decât s-ar putea face acest lucru cu un cuvânt blajin. Îmi dau însă seama că tu, în sufletul tău, ești mai gingașă decât cel mai gingaș porumbel și de aceea, în cazul tău, nici nu va mai fi vreodată nevoie să fii trezită la realitate printr-un cuvânt mai dur.”

13. Elena a spus: “Eu nu-ți cer nici un fel de menajamente! Iar dacă știi că printr-un cuvânt mai aspru poți să mă faci să ajung mai repede la țintă, atunci fii la fel de mânios ca și marele Pont, atunci când valurile sale cât munții de înalte se luptă într-un vuiet asurzitor cu furtunile. Dar dacă poți să ne călăuzești, pe mine și pe tatăl meu, la fel de bine și prin cuvinte pline de blândețe, atunci să știi că aș prefera această modalitate. Dar hai să revenim la alte lucruri! O mică întrebare tot aș mai avea să-ți pun, iar apoi voi avea pentru o vreme destule lucruri la care să meditez!

14. Mai spune-mi doar cine a botezat toate celelalte nenumărate constelații și din al cui îndemn!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 107 - Generalități legate de Zodiac
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.3.2011, 01:39 View PostDownload Post

Capitolul 107
Generalități legate de Zodiac

1. Iar Matael a răspuns: “Preascumpa mea Elena! Întrebarea ta este într-adevăr foarte scurtă, dar ca să-ți dau un răspuns complet la ea mi-ar trebui cel puțin un an de zile! De aceea, să lăsăm răspunsul la scurta ta întrebare pentru o altă ocazie, și acum să precizăm doar un singur lucru, și anume că denumirile tuturor constelațiilor au exact aceeași origine ca și cele ale celor douăsprezece semne din marele Zodiac, care în limba greacă se numește în mod eronat «Zodiakos» (în traducere literală: «cerc al animalelor»), pentru că în el apar și oameni, ba chiar și obiecte.

2. În limba egipteană, vechea silabă ZO sau ZA însemna «pentru», DIA sau DIAIA- «muncă», iar KOS - «o parte» sau chiar «împărțire». Prin urmare, ZA DIAIA KOS (sau chiar KOSE) înseamnă literal: «Pentru muncă împărțirea», sau de fapt: «împărțirea muncii».

3. Vezi deci că lucrurile n-au putut sta la începuturile lor altminteri, astfel că explicația mea a denumirii de ZADIA-KOS (Zodiac) este în-mod necesar una perfect corectă! Căci, la început, bătrânii au împărțit marele cerc după derularea periodică a muncilor lor. La urmașii lor de mai târziu însă, cercul deja împărțit a fost cel care determina muncile; căci fiecare constelație apărută în el le reamintea egiptenilor din timp de care activitate trebuiau să se apuce în următoarea perioadă. Și, în felul acesta, denumirea cercului respectiv corespundea foarte exact realității, nu însă în sensul eronat din limba greacă și romană.

4. Și, așa cum înțelepții au dat nume foarte potrivite cercului respectiv și constelațiilor care îl formau, tot astfel ei au dat nume și tuturor celorlalte constelații, fiind de altfel și primii descoperitori ai planetelor cunoscute de noi astăzi, în afara lunii și a soarelui, care de fapt, cel puțin pentru pământul nostru, nici nu este de fapt o planetă. Căci nu soarele se rotește în jurul pământului, ci celelalte planete, împreună cu pământul, se rotesc în jurul marelui soare în perioade diferite de timp, prin care însă nu trebuie înțeleasă rotația zilnică pe care o efectuează pământul în jurul axei sale, ci aceea efectuată de pământ în timpul unui an, și pe care Venus și planeta mai puțin vizibilă Mercur o efectuează într-o perioadă încă și mai scurtă; și, pentru această rotație, planetele Marte, Jupiter și Saturn au nevoie de o perioadă chiar mai lungă de timp decât pământul.

5. Luna ține însă oricum de pământ, și ea se rotește - împreună cu acesta - în decursul unui an o singură dată împrejurul soarelui, în timp ce, ca însoțitor permanent al pământului, ea se mai rotește de-a lungul a 27 sau 28 de zile și împrejurul pământului, la o distanță de o sută de mii de ore de drum.

6. E drept că toate acestea sunt lucruri pe care nu le poți cuprinde în totalitatea lor așa, dintr-o dată. Atunci însă când spiritul lui Dumnezeu va înflori în sufletul tău, atunci le vei înțelege pe toate acestea - precum și multe altele - prin tine însăți, fără nici un fel de învățătură greoaie din afară.

7. Și, de aceea, deocamdată nu este nevoie decât de un singur lucru: acela de a te cunoaște pe tine, de a-L cunoaște pe Dumnezeu și de a-L iubi pe El mai presus de orice. Toate celelalte vor veni apoi de la sine.

8. Noi doi am vorbit însă destul și n-ar strica să ne și odihnim puțin, pentru ca și ceilalți prieteni, care sunt cu mult mai înțelepți decât noi, să poată spune eventual și ei câteva cuvinte.

9. Căci nu trebuie să vorbești niciodată tu însuți prea mult despre un anumit lucru, ci să-i lași întotdeauna și pe ceilalți să-și spună părerea, iar tu să-i asculți. Pentru că nici un om de pe acest pământ nu este atât de înțelept încât să nu mai poată învăța câte ceva chiar și de la unul mai puțin înțelept decât el, ca să nu mai vorbim de cineva mult mai înțelept decât este el însuși! Astfel că mă vei ierta acum, preaiubită Elena, dacă pentru un timp nu voi mai spune nimic, ci îi voi asculta doar pe ceilalți – cu condiția ca ei să dorească să spună ceva.”

10. Iar Elena i-a răspuns: “O, prea bine, prea bine! Odihnește-te acum și tu puțin, căci doar ai vorbit mai multe ore în șir, aproape fără întrerupere.

11. Și poate cu ocazia aceasta ne va spune cineva mai multe despre marele învățător, care iată că se află printre noi și abia dacă lasă să se întrevadă că El este într-adevăr ceea ce este!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 108 - Păreri despre răspândirea noii învățături
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.3.2011, 01:48 View PostDownload Post

Capitolul 108
Păreri despre răspândirea noii învățături

1. Atunci în discuție a intervenit Simon Petru: “Sunt plin de admirație pentru înțelepciunea cu adevărat deosebită a lui Matael și pentru cunoștințele rezultate din aceasta despre perioada antică! Da, o asemenea înțelepciune este la fel de utilă în vremea noastră ca și înțelegerea adevărurilor despre viață venite din gura Domnului! Căci, într-adevăr, noi ne tocim limba din gură tot predicând poporului, care de mai bine de un mileniu se bălăcește în mlaștina absurdă a celor mai sinistre superstiții! Și, în asemenea condiții, un cuvânt este la fel de inutil ca și o sută de cuvinte dintre cele mai frumoase. Căci poporul nu-și recunoaște propria prostie și orbire, iar adevărul minunat și curat predicat lui cu atât mai puțin.

2. Și ce mai poți face cu un astfel de popor? Să faci minuni? Prin asta poporul se prostește și mai mult, și devine și mai superstițios! Să-l pedepsești? O, un astfel de popor este oricum destul de pedepsit!

3. Dar poate că trebuie aleși oameni din popor cu o putere mai mare de înțelegere, iar lor trebuie să li se explice lucrurile așa cum a făcut Matael al nostru, și atunci, cu mila lui Dumnezeu, în cel mult o sută de ani se va fi terminat cu templele păgâne!

4. Spuneți voi, fraților, dacă am judecat bine sau nu! Căci sufletul nevinovat al unui copil este probabil mai valoros decât mintea tuturor înțelepților lumii. Totuși, și mintea își are locul ei bine definit. Ce părere aveți, frații mei?”

5. Și cu toții au răspuns, în afara lui Iuda: “Suntem pe deplin de acord cu tine și nu putem găsi nici o obiecție la cele ce ai spus!”

6. Iar atunci a ieșit Iuda în față și a spus: “Ba da, ba da, și încă multe!”

7. Iar Petru a întrebat: “La ce te referi? Vorbește deci! Căci eu chiar nu văd ce obiecții s-ar putea aduce la cele spuse de mine!”

8. Iuda a spus: “Trebuie să-i cucerești de partea ta pe cei puternici, iar apoi cu cei lipsiți de putere se va putea vorbi cu folos chiar și fără învățătura aceasta!”

9. Dar atunci a intervenit Matael, întorcându-se puțin cam mânios spre Iuda: “Aha, tu ai prefera deci să le transmiți mesajul de pace din ceruri cu bâta și cu sabia celor săraci cu duhul și săraci și în bunuri lumești! Ce om ciudat ești! Pari a fi o făptură specifică tărâmului subpământean, și de aici se trage și părerea ta, care i-ar face cinste oricărui diavol! Și chiar ești un diavol adevărat!

10. Spune-mi mai bine cum de te-ai putut strecura tu în societatea acesta de o puritate de-a dreptul divină!?

11. Am să-ți spun însă un lucru: dacă dorești, ca un diavol ce ești, să vorbești cu oamenii și să umbli printre ei, atunci ai face bine să te înfășori mai întâi într-o blană de oaie, ca să nu poată fi recunoscut dintr-o privire lupul cel fioros!

12. Fă însă ceea ce dorești și piei din ochii mei, căci altfel mă voi vedea silit să fac unele dezvăluiri despre tine, pe care poate că nu ți-ar plăcea să le asculți chiar acum; căci spiritul meu a reușit să te cunoască și pe dinafară și pe dinăuntru!”

13. Auzind aceste cuvinte din gura lui Matael, Iuda a făcut ochii mari și a spus: “Să știi că te înșeli în privința mea, Matael, căci fac și eu parte dintre cei aleși; am întreprins deja diferite solii în numele Domnului și abia cu câteva săptămâni înainte îngerii m-au purtat și pe mine, ca și pe frații mei, pe aripile lor prin văzduh!”

14. Iar Matael a spus: “O, știu toate acestea, și totuși nu retrag nici un cuvânt din cele pe care ți le-am spus! Tu faci într-adevăr parte dintre cei doisprezece, dar spiritul meu mi-o spune clar: «Între aceștia, unul este un diavol!» Ei bine, tu ești diavolul!

15. Ceea ce ți-am spus acum am primit de la spiritul meu, și cu aceasta am spus deocamdată destul - dar, de vei dori să afli mai multe, ți le pot servi oricând. Căci uite că tocmai am descoperit în sufletul meu o cămăruță întreagă plină cu informații numai despre tine și nu-mi trebuie multe ca să ți le arunc pe toate în față! Căci tu ești și un hoț! M-ai înțeles?!”

16. Auzind asemenea cuvinte din gura înțeleptului Matael, pe Iuda l-a trecut un fior de groază și s-a retras foarte tăcut la locul său, dar pe drum s-a trezit cu un ghiont în coaste de la Toma, care i-a șoptit: “Iar te-a mâncat pielea ta de diavol?! Ține-o tot așa și ai să mai auzi și altele, mai teribile! Ar fi bine să nu te pui tu, un pungaș amărât, cu Matael, căruia Domnul i-a vindecat în chip atât de miraculos trupul, sufletul și spiritul!

17. Iată, nici îngerul Domnului nu se încumetă să se apropie de el, iar tu vrei să-l contrazici în privința unui lucru oarecare, pe care el îl știe din însăși înțelepciunea sa profundă, cum nici n-a mai existat una asemănătoare după Moise!?

18. Oare chiar nu-ți dai seama de prostia strigătoare la ceruri din mintea ta? Nu poți sta locului, ca să asculți și să înveți din toate cele?

19. Căci aici este adunată într-un singur loc toată înțelepciunea cerurilor și a pământului. Noi ne aflăm aici adunați înlăuntrul inimii dumnezeiești, în jurul nostru zboară tot felul de vorbe și fapte care-i uimesc peste orice măsură chiar și pe îngeri, iar tu, cel mai mare măgar dintre noi, nu poți rezista tentației nefaste nu doar să intri în vorbă, ci și să formulezi tot felul de obiecții, izvorâte din noianul fără fund al prostiei tale, față de toate vorbele rostite! O, măgar fără pereche ce ești!”

20. Atunci Iuda a spus cu multă îndărătnicie: “Ei, ia mai lasă-mă și tu! Chiar dacă sunt un măgar atât de mare, sunt oricum propriul meu măgar, nu al tău! Și chiar dacă Matael m-a pus atât de dur la punct, eu tot pun pariu cu tine pe ce vrei tu că învățătura aceasta, cât de curată și de dumnezeiască ar fi ea, nu va putea fi sădită în inimile bieților păgâni cu cuvintele blânde ale păcii, ci doar cu sabia și cu tot felul de proiectile ucigătoare!

21. Nimeni nu ar trebui întrebat dacă a înțeles sau nu ceva, ci ar trebui pus săjure pe noua credință! Iar dacă, cu timpul, se va îndepărta de credința pe care nu a înțeles-o niciodată, el va trebui declarat vinovat de cel mai rușinos sperjur și, în cel mai bun caz, va trebui ars de viu!

22. Iar dacă la răspândirea învățăturii acesteia, oricât de divină ar fi ea, nu se va avea mai întâi în vedere atragerea potentaților, atunci, oricât de diavol aș fi eu, n-aș vrea să mă văd pus în situația de a număra victimele însângerate, ucise de sabia potentaților păgâni! Divinitate încoace, divinitate încolo! Divin este și diavolul! Iar, cu timpul, chiar și cea mai pură și mai sublimă divinitate devine un lucru drăcesc!

23. Și să ne gândim numai la cea mai sfântă învățătură a lui Moise! Ce reprezintă ea astăzi în Templul prea-înțeleptului Solomon de odinioară? De aceea, îți spun încă o dată, ca diavol mataelic ce sunt și ca măgar superior al tău: Matael are dreptate și apreciez și eu înțelepciunea sa, la fel cum o apreciezi și tu; dar pe câtă dreptate are Matael, tot pe atâta am și eu!

24. Căci ascultă ce îți spun eu: nu va trece prea mult timp și învățătura aceasta pașnică din ceruri va semăna cea mai mare discordie pe suprafața întregului pământ, iar între popoare va stârni ură neînduplecată și zâzanie, care vor duce în mod inevitabil la cele mai cumplite războaie!

25. Trupul tău lumesc nu va mai apuca evenimentele acestea, dar spiritul tău va fi un martor sigur la tot ceea ce ți-am prevestit eu acum, și abia atunci vei recunoaște că diavolul și hoțul de Iuda a avut și el o dată dreptate! Și, acuma, să-mi spui dacă m-ai înțeles pe deplin!?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 109 - Despre caracterul lui Iuda
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.3.2011, 01:54 View PostDownload Post

Capitolul 109
Despre caracterul lui Iuda

1. Toma: “Ai cumva impresia că ai făcut o prevestire măreață, pe care noi n-am fi descoperit-o fără de tine? Ei bine, în ciuda mărețelor dovezi de înțelepciune pe care le auzi deja de mai bine de o jumătate de an, n-ai rămas decât un biet nătărău!

2. Căci, în care timp nu s-au înfruntat cu ostilitate lumina și întunericul? Și când oare viața și moartea au fost vreodată una cu alta într-o armonie frățească? Și când foametea devastatoare și sațietatea totală și-au dat vreodată prietenește mâna în deplina înțelegere a raiului? Nătărăule! Se înțelege de la sine că, de îndată ce va începe să răzbată o lumină limpede și curată din ceruri, pătrunzând în bezna cea deplină a pământului, firește că ea va întâmpina o împotrivire!

3. Privește doar imensele banchize de gheață din înălțimile Araratului! Ele nu se vor topi niciodată la cele câteva grade peste zero pe care le măsoară înțelepții egipteni după culoarea și densitatea gheții și a zăpezilor. Dar ia să pătrundă odată arșița verii, așa cum este ea cunoscută în Egiptul de Jos, în spațiul acesta al gheții veșnice, și să vezi cât de curând toată gheața se va transforma în apă! Însă atunci va fi vai de câmpiile pe care apa aceasta le va inunda!

4. Și iată deci, ceea ce sub aspect material ar fi un lucru inevitabil, acel lucru va putea fi evitat urmând calea spirituală!

5. Iar de vom începe chiar noi să predicăm Evanghelia lui Dumnezeu cu sabia în mână, atunci sabia lumii se va întoarce cu atât mai curând împotriva noastră. Dar dacă ne vom apuca de treabă cu arma păcii în mână, armă care se numește de fapt iubire, atunci și noi vom avea parte doar de pace.

6. Este lesne de înțeles că răspândirea unui asemenea dar ceresc ar putea fi urmată, în timp, și de tot felul de războaie sau de lupte, atâta vreme cât lumea materială va rămâne și de aici înainte, ca urmare a ordinii lui Dumnezeu, ceea ce a fost ea din totdeauna și ceea ce este și astăzi - pentru asta nu era necesară vreo prezicere. Dar tocmai datorită faptului că oamenilor li se înfățișează din profunzimea înțelepciunii, în felul în care o face un Matael, fundamentul ridicol al credințelor lor păgâne în întreaga lor goliciune, luptele duse împotriva noii învățături răspândite de noi ar putea fi mai puțin intense și mai puțin pustiitoare.

7. Iar dacă ai înțeles chiar și numai puțin din ceea ce am încercat să-ți explic eu acum, îți va sări cu siguranță în ochi întreaga stupizenie a prezicerii tale!”

8. Iuda: “Da, da, tu ai fost mereu Toma cel înțelept, iar tot ce spun eu este în mod necesar o prostie! Sigur că ai dreptate; însă mă supără faptul că eu nu pot avea niciodată dreptate! Căci, oricât de mult mi-aș trece prin minte un lucru înainte de a-l fi formulat în cuvinte, este suficient să deschid gura, ca toți să tabere asupra mea din cauza marii prostii rostite, precum leul asupra unei mioare! Da, chiar că-ți vine să plesnești de necaz, la fel ca un brotac la soare! Dar, uite, n-am să mai scot de acum înainte nici o vorbă, ci am să stau mut ca un pește, iar atunci sigur că n-o să mai aveți de ce să mă certați!”

9. Iar Toma i-a spus: “Prea bine, fă întocmai cum ai spus, și atunci te vei dovedi a fi un înțelept!”

10. În momentul acela, Matael l-a chemat de-o parte pe Toma și i-a spus: “Îți mulțumesc, în numele cauzei celei bune, că i-ai tras un asemenea perdaf fratelui Iuda. Căci el nu i-a stricat în nici un caz, ba poate că vreodată, pe lumea cealaltă, îi va fi chiar de folos tot ceea ce acum a perceput ca pe o jignire la adresa inteligenței sale. Căci despre înțelepciune nici nu poate fi vorba deocamdată la el și nu va putea fi vorba încă mult timp de aici înainte, oricum, nu în viața aceasta.

11. Dar de acum încolo lăsați-l în pace, căci sufletul lui nu este nicidecum venit de sus, iar el este prea slab pentru a putea înmuia și trezi la viață sufletul său atât de rigid-lumesc, așa cum puteți face voi, de pildă!”

12. În momentul acela, M-am apropiat Eu de cei doi și i-am spus lui Matael: “Văd că am în tine cu adevărat un scut cum nu există multe, deci trebuie să-ți aduc toată lauda! Continuă să mergi pe drumul pe care ai apucat și vei ajunge, în problemele legate de păgânii aceștia, un vajnic înaintaș al unui alt apostol, pe care îl voi trezi Eu abia mai târziu din rândul dușmanilor Mei! Dar, uite, acum pot să-ți dau asigurarea fermă că tu și cu cei patru frați ai tăi nu veți mai recădea niciodată în boala cea grea care v-a chinuit! Fraților tăi însă, va trebui să le indici chiar tu locurile lor, și totodată și calea cea dreaptă.

13. Acum însă, vom mai petrece câteva zile prin locurile acestea, iar mâine, în zi de sabat, se vor mai petrece unele lucruri la care îmi vei putea fi de ajutor, căci tu ești un om care nu se teme de nici o lume și de nici o moarte, și tocmai de aceea reprezinți pentru Mine un scut de nădejde.

14. Acum însă condu-Mă chiar tu la Elena, căci știu că, în taina sufletului ei, o chinuie un dor nesfârșit de Mine; hai deci să o vizităm și să-i mai întărim sufletul!”

15. Iar Matael a răspuns: “O, Doamne, ce favoare nespus de mare pentru mine! O, Creatorul meu, Tu să Te lași condus de mine către aceea care - asemenea mie - este și ea o creatură a Ta! Să știi însă că fata este curată și plină de bunăcredință; și, în mod sigur, nu este întinată de vreun păcat, astfel că merită efortul să întărești o asemenea inimă, prin care apoi să poată fi întărite mii și mii de alte inimi!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 11 of 25  [ 250 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 10, 11, 12 ... 23, 24, 25  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !