Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 4.12.2021, 23:31
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
De la iad la rai (Robert Blum) - volumul 2 - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 170 - Armata infernală este învinsă. Supraviețuitorul Cado dă semne de îmbunătățire a caracterului.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 13.5.2011, 01:46 View PostDownload Post

Capitolul 170
Armata infernală este învinsă. Supraviețuitorul Cado dă semne de îmbunătățire a caracterului.
Spiritul său își dorește să se schimbe, dar trupul său este încă slab.

1. Miklos continuă: „Cado tremură din toate încheieturile, în timp ce își privește căpitanul fugind, lava se apropie văzând cu ochii de călcâiele acestuia. Scânteile aprinse îi ard pielea, iar Cado îl privește îngrozit, simțind parcă durerile căpitanului pe propria sa piele.

2. Potopul de foc îl ajunge pe căpitan, în timp ce Cado strigă: «Doamne, Dumnezeule, îl înghite de viu, și nu există nici un suflet care să-l ajute! Vitejii luptători pe care se baza sunt deja îngropați sub lavă. Eu însumi mă aflu în vârful acestui deal pe jumătate înghițit de lavă. O singură cărăruie îngustă a mai rămas, care duce către răsărit, suficientă însă pentru a-mi salva pielea. Dacă aș fugi să-l salvez pe căpitan, mi-aș pune inutil în pericol viața, așa că mai bine rămân, îl las pe Dumnezeu să-i decidă soarta, căci nimeni altcineva nu mai poate face nimic pentru el. Cât de intensă trebuie să fie căldura acestei mări de foc! De-abia reușesc să rezist eu aici, deși mă aflu la o oarecare distanță de ea.

3. Doamne, Dumnezeule, destinul care mă așteaptă pentru eternitate este durerea cea mai ascuțită! Deci la acest lucru se referea acel concept de iad, al cărui vierme se spune că nu moare niciodată și al cărui foc teribil nu se stinge nicicând! O, Divinitate teribilă, ai milă de acest copil al iadului, care își recunoaște cel puțin imensa răutate și ororile pe care le-a comis, căindu-se amarnic pentru fiecare dintre ele! - După acest tur al iadului pe care l-am făcut, vederea acestei puteri divine a pedepsei mi-a răpit orice speranță și orice orgoliu. Îmi dau seama acum că nu sunt decât o insectă ușor de prins, gata să fie strivită oricând de imensa, dar justa furie a justiției divine»

4. Miklos continuă: „Acum, Cado se prăbușește la pământ, așteptând să fie cuprins de flăcări. Se mai zvârcolește încă, dar nu se mai ridică de la sol. Cu excepția lui Cado, potopul de foc i-a înghițit pe toți cei care au îndrăznit să ridice armele împotriva noastră. Un singur lucru mă intrigă: faptul că atotputernicii îngeri-soldați care veghează pe cer nu dau semne că ar dori să plece. Nici grota nu și-a pierdut cu totul aspectul amenințător, deși s-a umplut pe jumătate cu lava de foc”.

5. Eu: „Bătălia nu s-a încheiat încă, iar Cado nu este complet pierdut. Fii atent la ce va urma! Abia atunci te vei lămuri ce se petrece”.

6. Miklos se concentrează din nou asupra scenei de pe deal, în care Cado zace la pământ ca mort. Miklos continuă să comenteze: „Se pare că teribilul potop nu va ajunge la Cado, care începe să se ridice încet, pentru a vedea ce s-a întâmplat cu această furtună a mâniei divine. El observă că nivelul mării de foc nu mai crește și că ea s-a stabilizat, acoperind o întindere vastă.

7. Acest lucru îl face pe Cado să prindă curaj. El își spune în sinea lui: «Ce prostie și pe maimuțoii ăștia, să pornească la luptă împotriva atotputernicei Divinități! Las' că nici cu mine nu mi-e rușine, să-i alung pe cei doi mesageri luminoși care s-au oferit să mă salveze de la căderea eternă! Oare unde or fi cei doi? Sunt înconjurat de pretutindeni de întuneric. Singurele licăriri de lumină care se mai reflectă asupra existenței mele blestemate sunt cele care provin de la marea de foc care exprimă mânia lui Dumnezeu. Doar foarte departe, către răsărit, văd o lumină blândă, mult mai tolerabilă decât cea a mării de foc. Ce-ar fi să mă îndrept în acea direcție? Cu siguranță, nu mă voi confrunta cu vreun pericol mai mare decât cel de față, când mă aflu chiar în mijlocul iadului cel mai de jos!»

8. Cado se ridică în picioare și încearcă să se îndrepte către noi, dar picioarele nu îl ajută să avanseze deloc. Practic, se mișcă pe loc. - Mă întreb ce anume îl mai reține acolo, deși și-a manifestat clar intenția de a avansa către lumină...”.

9. Eu: „Cauza este cât se poate de simplă: cu toate bunele lor intenții, astfel de spirite păstrează încă o inimă plină cu dejecții, ale căror emanații fetide ajung în camera voinței, silind-o pe aceasta să se retragă, chiar dacă o mică părticică din ea, cea mai bună, dar mult prea slabă încă, dorește să avanseze către progres și transformare spirituală. La fel se petrec lucrurile cu mulți oameni de pe pământ: ei știu ce este bine și doresc să acționeze la unison cu el, dar trupul lor se împotrivește voinței lor mult prea slabe. În acest fel, voința le slăbește și mai mult, și ei rămân pe loc, ca și cum ar avea rădăcini, în pofida aspirației lor către perfecțiune. Spiritul lor își dorește sincer perfecțiunea, dar trupul lor se împotrivește! Cado reprezintă un exemplu viu al spiritului care nu poate face nimic fără Mine, dar căruia totul îi devine posibil dacă apelează la Mine!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Fire
Initiator
Initiator

Fire is offline

Joined: 11 Oct 2007
Member: #310
Posts: 501
Country Flag: Egypt
Style: InvisionBlue (208)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 171 - Schimbarea scenei. Spiritele infernale ale tentației. Cado invocă ajutorul și grația lui Dumnezeu
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 13.5.2011, 01:52 View PostDownload Post

Capitolul 171
Schimbarea scenei. Spiritele infernale ale tentației. Cado invocă ajutorul și grația lui Dumnezeu.

1. Eu: „Continuați să priviți, iar tu, Miklos, continuă să comentezi scena, căci nu toți cei de față pot privi direct ce se petrece, dar nici unul dintre ei nu trebuie să rămână în ignoranță”.

2. Miklos își reia imediat comentariul: „Ah, scena devine de-a dreptul tragicomică! Din marea de foc, care continuă să vuiască furibundă, apar acum niște forme care plutesc la suprafața ei. Dacă le privești din față, par aproape grațioase, dar din spate se poate vedea că nu sunt decât niște schelete pe jumătate putrezite. Marea de foc nu pare să le afecteze deloc; dimpotrivă, cu cât căldura este mai intensă, cu atât mai bine par să se simtă! Trăsnetele trec prin ele la fel ca apa printr-o sită, fără să le deranjeze în vreun fel! Hm, ciudată poveste! - Văd că se multiplică la infinit, alcătuind un fel de horă. Unul din grupurile cele mai atrăgătoare se apropie cu pași repezi de Cado, care le privește cu atenție, dar fără prea mult entuziasm, deși pare la fel de uimit ca mine de aceste grupuri care dansează. Unul dintre ele execută mișcări dintre cele mai grațioase la baza dealului, părând să-l bine-dispună pe Cado, care le zâmbește fermecat. Menționez că el nu le poate vedea din spate.

3. În continuare, un cuplu de dansatoare cu panglici roșii îl înconjoară pe Cado, făcându-i semn cu mâna să li se alăture pe covorul de dans (alcătuit în continuare din flăcări). Cado se scuză însă, spunând: «Tălpile mele nu ar putea suporta această podea de foc, așa că prefer să rămân unde mă aflu. Dacă preferați să stați acolo unde sunteți, nu aveți decât! Eu nu am nevoie de astfel de plăceri arzătoare!» - Două dintre dansatoare se apropie și mai mult, încercând să-l farmece. El le poruncește însă să nu se mai apropie de el, dacă nu doresc să-l oblige să folosească forța. Dansatoarele nu par însă deloc influențate de amenințările sale, executându-și în continuare mișcările cu aceeași grație capabilă să-ți ia mințile. Foarte ciudat! Cel mai uimitor este faptul că în pofida mișcărilor lor grațioase și amăgitoare, ele nu-și schimbă deloc poziția, arătându-i lui Cado exclusiv fața lor, nu și spatele. Una din dansatoare încearcă acum să îl prindă în mreje cu ajutorul panglicii sale, de care se folosește ca de un lasou.

4. Cado se dă înapoi câțiva pași, ia o piatră în mână și o aruncă drept în pieptul frumoasei, strigând cu o voce de tunet: «Pășește înapoi, bestie infernală! Dacă Satan, stăpânul tău, nu dispune de tehnici de seducție ceva mai atrăgătoare pentru a convinge un sărman diavol să se întoarcă în iad, nu are decât să renunțe! Ce crede acest cap-pătrat încornorat care nu are nimic altceva în minte decât să-L provoace pe Dumnezeu, că o pasăre de talia mea poate fi prinsă cu câteva rămurele, ca un pițigoi? În acest caz, se înșeală. Un vultur nu se va lăsa niciodată prins cu câteva rămurele! Spuneți-i stăpânului vostru idiot acest lucru!»

5. Cea de-a doua dansatoare îi spune: «Dar, dragă prietene, te înșeli întru totul în privința marii noastre prințese, Minerva! Ascultă: ea îți cunoaște foarte bine spiritul măreț și dorește să-ți confere o mică satisfacție, scop în care ne-a trimis pe noi, care nu suntem decât niște duhuri, să te distrăm, după care îți va ieși chiar ea în întâmpinare, cu toată strălucirea și atotputerea ei, răsplătindu-te cu toate onorurile pe care le meriți! La urma urmei, tu ești singurul care a rămas pe sol ferm în mijlocul acestei mări de foc trimisă împotriva lașilor luptători ai prințesei. Haide, recunoaște grația pe care o revarsă asupra ta atotputernica prințesă a infinitului, care ne-a trimis pe noi ca să-ți slăvim puterea fenomenală».

6. Cado: «Să fie oare mărita voastră prințesă chiar mai idioată decât voi, vrăjitoare ale infernului ce sunteți?» - Efemera făptură: «Ce fel de întrebare este aceasta? Sublima Minerva este însăși zeița înțelepciunii, la școala căreia au învățat inclusiv zeii Apollo și Zeus!» - Cado: «O, nu știam că poveștile acestea din vechime încă mai au succes în această lume! Să înțeleg că și voi sunteți un fel de zeițe?» - Făptura: «Desigur. Cea asupra căreia ai aruncat piatra este glorioasa Eufrosina, zeița bunei dispoziții. Acum, sărmana suferă cumplit, dar suportă cu stoicism această durere, în marea ei iubire față de tine!»

7. Cado: „Hm, nu mai e nevoie să continui! Am aflat destule, și pot să-ți spun că o disprețuiesc pe Minerva în cel mai înalt grad, așa că nu am nici o intenție să accept vreo onoare din partea ei. Spune-i, te rog, că sunt un dușman declarat al evreului Jes-ja (*1), Iisus, după cum i se mai spune, și un opozant pe față al doctrinei sale, în anumite privințe. Chiar și așa, aș prefera de o mie de ori să îi slujesc acestui profet evreu pe care îl disprețuiesc, decât să accept vreo onoare de la ea! Iar acum șterge-ți-o, frumoaselor, și aveți grijă să nu vă încingeți de tot dănțuind pe acea podea de foc!” - Făptura: „Așteaptă puțin! Chiar dacă noi nu te-am putut îmblânzi, ai s-o cunoști cu siguranță pe Minerva, dar nu vei mai fi onorat de ea nici măcar cu o privire!” - Cado: „Excelent! Îmi place mai ales ultima parte! M-ați înțeles?”

8. Miklos continuă: „Acum, făpturile se retrag, făcând în continuare pași de dans, împreună cu celelalte grupuri. Gata, au dispărut complet, dar marea de foc tinde să devină din nou agitată. Valurile de la suprafața ei sunt din ce în ce mai mari și mai strălucitoare. Puținele dansatoare care au mai rămas sunt prinse de vârtej, care le atrage în dezordine către grotă, unde sunt înghițite de un abis înspăimântător. Starea de șoc este totală, și nu se mai aud decât strigătele lor de durere.

9. Fața lui Cado pare împăcată, iar el își spune: «Fie ca Divinitatea să își reverse grația asupra acestor creaturi; iar dacă profetul Iisus le poate fi de vreun folos, dat fiind că se spune că este preferatul Divinității, atunci îl rog și pe El să își reverse grația asupra lor! Căci aceste chinuri sunt mai mult decât poate suporta o ființă vie, indiferent dacă este întrupată, sau doar un suflet ori un spirit! Cât despre prea-înțeleapta Minerva, nu cred că le-a apreciat foarte tare serviciile, date fiind țipetele îngrozite din final. - O, Divinitate atotputernică, deși sunt conștient că nu merit decât pedeapsa Ta, Te implor, temperează-Ți mânia justă și revarsă-Ți compasiunea asupra mea! Această pedeapsă eternă a unor greșeli temporale - oricât de gravă ar fi natura lor - mi se pare excesivă și disproporționată, îngăduie-ne mai degrabă să pierim și vom fi de-a pururi satisfăcuți, căci totul pare minunat pentru cel care nu există deloc. - Am avut într-adevăr intenția să Te sfidez, Dumnezeule atotputernic, dar asta înainte să gust din durerea extremă și din chinurile iadului. Acum, după ce am avut parte de o introducere la chinurile eterne ale iadului, Te asigur că mi-am pierdut orice dorință de a-mi manifesta neascultarea față de Tine. Nu sunt un laș, dar ce-i prea mult e prea mult! Chiar și așa, îți mulțumesc, atotputernică Divinitate, că nu mi-ai permis să mă înec, sărman diavol ce sunt, în acea mare de foc. Doamne, ce imagine cutremurătoare! Ce dureri insuportabile trebuie să simtă cei care se află și acum scufundați în adâncurile ei!»

10. Cado se liniștește, ba chiar începe să plângă. Oftează amar și se lamentează, strigând: «O, creatură mizerabilă, sărmană jucărie în mâinile unor puteri mai presus de tine! Ce altă soartă poți avea tu, decât cumplita disperare născută din sentimentul neputinței! Pământul a fost special conceput pentru a te transforma într-un diavol, date fiind tentațiile sale. În final, corpul fizic îți este răpit, iar acum te afli aici, ca un demon real, lipsit de orice putere, blestemat de Divinitatea inflexibilă, la porțile iadului și ale chinurilor sale eterne! Nefiind altceva decât un biet diavol, nimeni nu îți poate veni în ajutor, aducându-ți o rază de speranță că vei fi mântuită! - Unde or fi acum cei doi prieteni care au dorit să mă conducă în Paradis? Când i-am respins, eram orb, dar acum am început să văd. De ce ați venit să mă salvați de căderea în abis atunci când nu vedeam, și nu veniți acum, când văd? Dar degeaba mă lamentez, căci aceste plânsete ale unui biet suflet damnat pe vecie nu pot ajunge vreodată la urechea divină. Destinul celui condamnat este disperarea eternă. Vai mie! Iar acesta este doar începutul... Cine știe ce va mai urma!»


(_1) N. Tr. Joc de cuvinte, de la Yes - „da” în limba engleză, și Ja - „da” în limba germană.

Sfârșitul volumului 2
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Focul îți dă viață, focul îți întreține viața, dar tot focul te arde când îi stai în cale !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 9 of 9  [ 82 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !