Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 22:27
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 3 - Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 11, 12, 13 ... 23, 24, 25  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 110 - Căutarea lui Dumnezeu
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.3.2011, 02:23 View PostDownload Post

Capitolul 110
Căutarea lui Dumnezeu

1. După aceste cuvinte, Eu, Matael și Iara noastră, care nu se dezlipea deloc de Mine, ne-am dus către Elena și către tatăl ei, Uran.

2. Iar când Elena ne-a văzut venind spre ea, a izbucnit într-un șuvoi de lacrimi de bucurie și abia după un timp a putut spune: “Tocmai începusem să mă îndoiesc că voi mai avea parte de favoarea de a Te vedea pe Tine, Stăpâne al vieții mele, și de a vorbi cu Tine! Iar Tu, Cel pe care inima și mintea mea de-abia a învățat cum să-L cunoască în toată minunăția Sa, iată că ai venit chiar Tu la mine! Bucură-te deci, biată inimă a mea! Căci Acela al cărui spirit ți-a hotărât bătăile din leagăn și până la mormânt se află chiar în fața ta și îți aduce acea sfântă întărire, datorită căreia - într-o zi - moartea ți se va părea mai dulce ca mierea!”

3. După vorbele acestea, fata a amuțit, iar Eu M-am adresat ei: “Elena, inimi ca a ta nu au în veci a se teme de moarte și nicicând nu-i vor simți gustul, fie el dulce sau amar!

4. Căci, vezi fu, Eu însumi sunt viața și învierea, iar cei ce cred în Mine și Mă iubesc asemenea ție, în vecii vecilor nu vor vedea, nu vor simți și nu vor gusta moartea!

5. E drept că, într-o bună zi, îți va fi luat trupul cel împovărător. Pe tine însă nu te va afecta acest lucru nici fizic și nici psihic, ci într-o singură clipă vei trece de la viața aceasta anevoioasă și înlănțuită la viața luminoasă a sufletului tău, prin intermediul spiritului iubirii care este în tine și se amplifică până la identificare cu spiritul Meu cel etern! Începi să înțelegi, scumpă Elena, toate lucrurile acestea?”

6. În continuare însă, Elena nu putea rosti nici o vorbă din cauza emoției, iar inima ei tresălta de atâta plâns. Și a trecut o bună bucată de timp, iar Elena continua să fie sugrumată de o atât de mare emoție, încât lacrimile, de bucurie pentru faptul că Eu venisem la ea îi paralizau limba ori de câte ori vroia să-Mi adreseze vreo vorbă de mulțumire.

7. Și atunci am grăit tot Eu către, ea: “Iubita Mea fiică, nu te mai chinui să vorbești. Căci vorba aceasta a sufletului tău Mie îmi place mult mai mult decât orice vorbă aleasă pe care ar putea-o rosti gura ta!

8. Căci, vezi tu, există deja unii oameni pe pământ, și în viitor vor mai fi și alții, care vor veni către Mine și vor striga: «Stăpâne, Stăpâne!» Iar Eu le voi răspunde zicând: «Pe cine strigați voi, străinilor?! Căci Eu nu vă cunosc și nu v-am cunoscut niciodată! Voi ați fost dintotdeauna copii ai împăratului minciunii, al trufiei, al răutății, al nopții și al întunericului! De aceea, pieriți din fața Mea, voi, eterni făptuitori ele rele!” Și, adevăr îți spun, că atunci multe plânsete vor fi pe pământ și mulți vor scrâșni din dinți!

9. Iar atunci ei și-L vor căuta pe dumnezeul lor la mari depărtări și la mari adâncimi, dar nu-L vor găsi, fiindcă li se păruse prea neînsemnat să Mă caute pe Mine în imediata lor apropiere, și anume în inima lor!

10. Căci acela care nu-L caută pe Dumnezeu așa cum L-ai căutat tu, acela nu-L va găsi în vecii vecilor!

11. Căci Dumnezeu însuși este cea mai curată și mai arzătoare iubire și, de aceea, El nu poate fi găsit decât prin iubire!

12. Tu ai simțit iubire pentru Mine chiar de la început, deși îți închipuiai pe atunci că păcătuiești iubindu-Mă. Și, uite, tu M-ai găsit! Iar Eu ți-am ieșit în întâmpinare la jumătatea drumului, la fel ca și tatălui tău, Uran. Și tot la fel trebuie să Mă caute pe viitor toți cei care doresc să Mă găsească, și atunci Mă vor găsi și ei, așa cum M-ai găsit tu.

13. Dar aceia care Mă vor căuta doar cu mintea lor trufașă, aceia nu Mă vor găsi în vecii vecilor!

14. Căci aceia care Mă caută doar cu mintea, aceia se aseamănă cu un om care a cumpărat o casă despre care a auzit că sub zidurile ei s-ar afla ascunsă o comoară. Și, de îndată ce casa a ajuns în posesia sa, omul a și început să sape ba ici, ba colo, dar el nu a depus un efort prea mare, săpând mai mult la suprafață, și de aceea nici nu a găsit comoara, care era ascunsă la mare adâncime. Și atunci omul și-a zis: «Aha, știu ce am de făcut; am să sap pe dinafară în jurul casei și atunci am să găsesc mai repede comoara ascunsă!»

15. Și a început deci să sape în jurul casei și firește că nu a găsit, comoara, care se afla îngropată la mare adâncime chiar în mijlocul casei. Și, cu cât se depărta cu săpăturile sale de casă, cu atât mai puțin găsea comoara pentru care cumpărase de fapt întreaga casă, Căci acela care caută un lucru acolo unde acesta nu se află și nici nu se poate afla vreodată, acela nu va găsi niciodată lucrul căutat.

16. Cel care vrea să prindă pește, acela trebuie să intre cu năvoadele în apă, pentru că peștii nu înoată prin aer, Iar cel care caută aur, acela nu trebuie să-l caute cu năvoadele prin mare, ci în adâncul munților.

17. Căci nu poți vedea cu urechile și nici nu poți auzi cu ochii, ci fiecare simț își are rostui lui și este destinat unei anumite percepții.

18. Și, tot astfel, inima omului, care este cea mai înrudită cu Dumnezeu, este singura care are menirea de a-L căuta și de a-L găsi pe Dumnezeu, pentru a primi apoi de la El o viață nouă, indestructibilă. Cel care Îl caută însă pe Dumnezeu cu celelalte simțuri ale sale, acela Îl va putea găsi la fel de puțin cum poate un om, legat strâns la ochi, să vadă soarele cu urechile, sau cu nasul, sau chiar cu ochii săi legați.,

19. Iar simțul adevărat și viu al inimii este iubirea. Și acela care reușește să trezească în sine simțul acesta interior al său, pentru a-L căuta cu ajutorul lui pe Dumnezeu, acela Îl va găsi pe Dumnezeu cu aceeași certitudine cu care un om care nu este complet orb găsește cu ochii săi soarele și îi poate privi strălucirea.

20. Dar cel care vrea să asculte o vorbă înțeleaptă, acela nu trebuie să-și astupe urechile încercând să audă cu ochii. Căci ochiul vede lumina și toate formele luminate, dar forma spirituală a cuvântului nu poate fi văzută cu ochiul, ci-doar auzită cu urechea. Ai înțeles tu toate lucrurile acestea?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 111 - Comuniunea cu Dumnezeu
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.7.2011, 19:44 View PostDownload Post

Capitolul 111
Comuniunea cu Dumnezeu.

1. Și atunci, în sfârșit, Elena, care-și revenise puțin din emoția marii ei bucurii, a spus: “O, da, desigur, le-am înțeles pe toate foarte bine. Căci cuvintele Tale poartă în ele lumina, puterea și viața, și izvorăsc cu atâta claritate și limpezime din gura Ta, precum un izvor limpede de munte sclipind în lumina dimineții. Dar ce pot face eu oare pentru a-mi liniști măcar puțin inima?! Doamne, omoară-mă, dacă cumva păcătuiesc, însă iubirea mea pentru Tine depășește toate puterile mele! O, lasă-mă să-Ți ating măcar mâna!”

2. Iar Eu i-am spus: “Poți face liniștită lucrul acesta! Căci poți face tot ce-ți poruncește inima ta din străfundurile ei și niciodată nu vei greși; de lucrul acesta poți să fii sigură!”

3. Elena Mi-a cuprins mâna stângă și și-a apăsat-o cu toată puterea pe inimă, a început din nou să plângă de fericire și a spus hohotind: “O, cât de fericiți trebuie să fie aceia care pot fi mereu în preajma Ta, Doamne! O, de m-aș putea afla și eu mereu în preajma Ta!”

4. Eu: “Acela care este în inima sa cu Mine, lângă acela Mă voi afla și Eu întotdeauna, dar și el va fi mereu lângă Mine, și acesta este lucrul principal! Căci ce-i folosește unui om să fie pe pământ mereu în preajma Mea, dar să-și țină inima mereu departe de Mine și să prefere să și-o închine lumii nebune? Ei bine, omul acela se află în situația aceasta mult mai departe de Mine decât ți-ai putea tu imagina vreo depărtare!

5. Acela însă care îmi este în inima sa atât de aproape ca tine, de pildă, iubita Mea Elena, acela îmi va rămâne aproape chiar și atunci când între noi vor fi distanțe mult mai mari decât până la cele mai îndepărtate stele, pe care ochiul abia de le mai zărește lucind din depărtările infinite.

6. Da, un lucru îți spun Eu ție: acela care Mă iubește la fel ca tine și crede cu adevărat că Eu sunt Acela a cărui pogorâre au așteptat-o Patriarhii, acela este pe deplin una cu Mine, tot așa precum Eu, cum Mă vezi și cum Mă simți tu aici, sunt una cu Tatăl Meu din Ceruri! Căci iubirea este în măsură să unească totul. Dumnezeu și creaturile Sale devin una prin intermediul iubirii, și nici o distanță nu mai poate separa ceea ce a unit iubirea cea pură și atât de curată izvorâtă din cele mai adânci profunzimi ale cerului.

7. Prin iubirea ta vei fi deci de-a pururi alături de Mine, chiar dacă în lumea aceasta spațiul te va despărți poate pentru un scurt timp de persoana Mea, însă la un moment dat, dincolo, în împărăția Mea - a spiritului celui mai curat și a celui mai deplin adevăr - nu vei mai fi apoi niciodată despărțită de Mine! Ai reușit, iubita Mea Elena, să înțelegi cât de cât vorbele Mele?”

8. Iar Elena a răspuns: “Cum să nu le înțeleg? Toate s-au limpezit acum în sufletul meu, de parcă soarele ar fi răsărit, și de aceea chiar înțeleg pe de-a-ntregul ceea ce Tu, Doamne, mi-ai spus, iar inima mea înțelege sensul cel mai profund al cuvintelor Tale.

9. Dar uite că aș mai avea o întrebare, izvorâtă dintr-un colțișor nu pe deplin luminat al inimii mele, iar aceasta ar fi următoarea: cum I-ai putea mulțumi vreodată Aceluia care a revărsat asupra ta un asemenea noian de milostivenie? Iubirea, oricât de imensă ar fi ea, nu poate avea valoarea de mulțumire, căci și ea în sine este, precum întreaga viață, doar o expresie a milostiveniei Tale! Oare ce sacrificiu aș putea face pentru Tine sau ce dar demn de Tine Ți-aș putea face Ție, Creatorul meu, ca expresie a recunoștinței mele supreme pentru milostivenia Ta nețărmurită? Uite, Doamne, în privința aceasta inima mea bâjbâie încă în întuneric și nu găsește nici un răspuns la întrebare! O, Dumnezeule mare, n-ai vrea Tu oare ca printr-un cuvințel înțelept al Tău să mă ajuți să ies din încurcătura aceasta?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 112 - Cum putem și cum trebuie să-I mulțumim lui Dumnezeu
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.7.2011, 19:53 View PostDownload Post

Capitolul 112
Cum putem și cum trebuie să-I mulțumim lui Dumnezeu

1. Atunci Eu am spus: “O, preaiubită Elena! Oare ce Mi-ai putea oferi tu Mie din lumea aceasta, care să nu fie deja al Meu și pe care să nu-l fi dăruit dinainte lumii Eu însumi?!

2. Vezi deci că o asemenea cerere ar fi una absolut deșartă din partea Mea și ar fi într-o totală contradicție cu Mine și cu ordinea eternă a lui Dumnezeu Tatăl!

3. Află însă că iubirea este aceea care poate face totul cu putință! Iar cel care Îl iubește pe Dumnezeu Tatăl mai presus de orice, acela îmi aduce astfel ofranda supremă și mulțumirea cea mai dragă Mie; căci acela îi jertfește lui Dumnezeu chiar întreaga sa lume.

4. Dar, pe lângă iubirea pentru Dumnezeu Tatăl, mai există și o altfel de iubire, și anume iubirea pentru aproape. Cel care este deopotrivă sărac cu duhul și sărac în ceea ce privește bunurile lumești, acela este de fapt adevăratul «aproape»; iar ceea ce face un om pentru semenii lui de acest fel în numele Domnului, aceea face de fapt pentru Tatăl.

5. Cel care îl primește în casa lui pe un om sărman în numele Domnului Dumnezeu, acela îl primește de fapt pe Domnul, iar fapta sa îi va fi răsplătită în ziua de apoi; cel care primește un înțelept de dragul înțelepciunii, acela va primi răsplata unui înțelept, iar cel care-i întinde un pahar cu apă proaspătă unui însetat, acela va fi răsplătit cu vin în împărăția lui Dumnezeu Tatăl.

6. Când faci însă fapte bune în folosul celor sărmani, fă-le în taină și cu toată iubirea și nu te lăuda cu faptele tale în fața lumii întregi. Căci Tatăl din ceruri vede oricum faptele tale, iar darurile făcute de tine cu iubire Îl vor bucura, iar El ți le va răsplăti însutit.

7. Se mai poate spune că cel care se laudă față de toată lumea cu faptele sale bune, și-a și primit în felul acesta răsplata sa lumească și nu se mai poate aștepta la o alta.

8. Vezi tu, acestea sunt felurile de mulțumire și de jertfă care îmi sunt Mie pe plac, iar în afară de acestea, altele nu există pentru Mine. Căci toate acele jertfe prin foc și de alte feluri înalță un miros dezgustător către nările Domnului Dumnezeu, și toate rugile rostite doar din vârful buzelor Îl cutremură pe Dumnezeu, căci, în cazul lor, inima este departe de iubirea pentru El și pentru aproapele cel sărman!

9. Cui îi pot fi oare de folos smiorcăielile lipsite de noimă din Templu, atâta timp cât gândurile acelor oameni nu sunt îndreptate către miile de frați săraci și înfometați din afara Templului?

10. Mergeți deci și întăriți-i mai întâi pe cei care suferă, dați de mâncare celor flămânzi și de băut celor însetați, îmbrăcați-i pe cei goi și alinați-i pe cei îndurerați, izbăviți-i pe cei închiși și propovăduiți-le celor săraci cu duhul Evanghelia, și atunci veți face cu mult mai mult bine decât dacă vă veți ruga zi și noapte din vârful buzelor prin temple, în timp ce inimile voastre rămân împietrite și nesimțitoare la durerile fraților voștri cei sărmani!

11. Privește aerul, pământul și marea, uită-te la lună, la soare și la stele, uită-te la florile de pe câmpii și la copaci, la păsările din văzduh, la peștii din apă și la toate vietățile de pe suprafața pământului; uită-te la munții cei înalți, la nori și la toate palele de vânt. Vezi tu, toate acestea Îi aduc slavă lui Dumnezeu, și totuși Dumnezeu nu privește niciodată plin de trufie către ele. El privește cu drag numai în inima acelor oameni care Îl recunosc și Îl iubesc ca fiind singurul lor Tată adevărat, bun și sfânt. Cum I-ar putea plăcea atunci Lui o inimă strâmbă sau o ceremonie trufașă cu tot felul de rugi rostite doar din vârful buzelor, în spatele cărora ghicești cel mai sfidător egoism, trufia și setea de putere, precum și destrăbălarea, minciuna și șarlatania?!

12. Cred că înțelegi acum că Dumnezeu nu are nevoie să primească slavă din partea acelor smiorcăiți, căci întreaga infinitate este plină de slavă pentru El.

13. Și apoi, ce slavă I-ar putea aduce omul care este prost și orb lui Dumnezeu, când, de fapt, el oricum nu poate aduce slavă decât prin mila lui Dumnezeu care l-a făcut om?! Sau crezi oare că Dumnezeu poate să vadă vreo cinstire în faptul că oamenii îi sacrifică - de pildă - un bou, în timp ce își păstrează însă inimile împietrite, iar după ofranda adusă ei sunt chiar de zece ori mai răi decât au fost înainte de ea?!

14. O, Eu nu doresc pentru Mine nici o slavă din partea oamenilor. Căci Tatăl din ceruri îmi dăruiește slava Sa peste măsură! Iar dacă oamenii respectă poruncile Mele, iar prin aceasta Mă iubesc și pe Mine, atunci ei Îl slăvesc de fapt pe Tatăl Meu, căci Eu și cu Tatăl suntem una.

15. Și dacă așa stau lucrurile, potrivit adevărului deplin și etern, este limpede că Eu nu pot fi slăvit decât de către aceia care împlinesc voia lui Dumnezeu, așa cum v-au propovăduit-o Moise și toți ceilalți profeți și cum v-o propovăduiesc și Eu însumi vouă, tuturor.

16. Înțelegi acum în ce fel trebuie să-I mulțumiți lui Dumnezeu și cum trebuie El slăvit pentru tot binele pe care îl dăruiește oamenilor?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 113 - Viitorul învățăturii pure a lui Dumnezeu
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.7.2011, 19:57 View PostDownload Post

Capitolul 113
Viitorul învățăturii pure a lui Dumnezeu

1. Atunci Elena a spus, întru totul pătrunsă de adevărul cuprins în povețele Mele: “O, Doamne, fiecare dintre cuvintele Tale sfinte a avut în inima mea un răsunet înmiit, iar sufletul meu a vibrat de îndată la ele. Da, acesta este cel mai curat și mai dumnezeiesc adevăr!

2. O astfel de învățătură însă numai Dumnezeu le-o poate dărui oamenilor; căci o astfel de înțelepciune depășește orice posibilitate omenească! Da, acum am aflat foarte multe și știu foarte bine ce am de făcut în viitor!

3. O, cât de minunat este să cunoști vrerea unicului și adevăratului Dumnezeu și să te supui Lui din toate puterile tale. Și cât de jalnic este, pe de altă parte, să fii obligat să te supui legilor create de trufia omenească, care se încheie - culmea! - cu vorbele: «Aceasta este voia lui Dumnezeu!»

4. Mi-am închipuit întotdeauna că un Dumnezeu adevărat nu poate avea decât o voință desăvârșită și pe deplin adevărată, care nu se poate afla niciodată în contradicție cu Sine, așa cum se află legile omenești, care se anulează reciproc chiar în esența lor; căci, de respecți o lege, devii culpabil din perspectiva altei legi, legiferată anterior, iar dacă o respecți pe cea veche, atunci te pedepsește legea cea nouă! Și atunci întreb: cine mai poate fi în condițiile acestea un adevărat om și să mai și rămână și să trăiască astfel?!

5. Să luăm - de pildă - legile vechilor noștri zei! Iată ce rezultă din vorbele preoților cei șireți: «De-i aduci ofrande lui Pluto, îl superi pe Zeus, iar de-i aduci ofrande lui Zeus, atunci îl superi pe Pluto; dar dacă aduci jertfele tale preoților acelor zei, care sunt singurii care se pricep să domolească furia zeilor, atunci procedezi corect!» Căci doar aceștia, susțin ei, ar fi capabili să mijlocească în chip eficient între zei și oameni. Și astfel preoții își atrag către ei toate jertfele, lăsându-se totodată idolatrizați de bietul popor sărman și orb, stors de vlagă de către ei, și întreg poporul trebuie să tremure în fața puterii lor. O, cu siguranță că acest lucru nu va mai fi tolerat de învățătura cea nouă, atât de curată!”

6. Eu i-ani răspuns: “Nu-ți fă griji în această privință! În mod invariabil lucrurile de jos se petrec la fel cu ceea ce vine de sus, în curățenia sa cea mai deplină, indiferent dacă este vorba de ceva spiritual sau de ceva material; de îndată ce forța superioară atinge însă scoarța pământului, ea își pierde neîntârziat întreaga puritate și se întinează.

7. Gândește-te numai la picăturile de ploaie!. Nici un diamant nu ar putea fi mai limpede decât o astfel de picătură de ploaie; de îndată însă ce ea atinge suprafața pământului s-a zis cu puritatea ei!

8. La fel, suie-te pe un deal și n-ai să te poți mira îndeajuns de cât de curat este aerul; dacă vei privi însă în vale, vei vedea o mare diferență între puritatea de sus și cea de jos!

9. Și cât de curați sunt fulgii de zăpadă atunci când cad din nori! Dar uită-te apoi peste două zile la covorul de zăpadă, care la început era sclipitor de alb, și ai să-l găsești murdar!

10. Sau urmărește vântul, când adie dinspre înălțimi către vale, cum briza sa este pe dată tulburată de supărătoarele firicele de praf; ba chiar și soarele, luna sau stelele își pierd mult din strălucirea lor atunci când se apropie de orizont. Razele soarelui de amiază sunt adeseori tulburate de aburii emanați din pământ, astfel că uneori nu mai poți zări soarele - cu toată strălucirea sa - suficient de bine pentru a putea spune cu exactitate: iată unde este el, aici sau acolo!

11. Același lucru se petrece întotdeauna și cu darurile spirituale venite din ceruri; oricât de pure și curate ar fi ele în momentul apariției lor, cu timpul ele se tulbură datorită murdarelor interese lumești, la fel ca toate celelalte despre care tocmai ți-am vorbit.

12. La fel se va petrece probabil și cu învățătura aceasta a Mea: nu va rămâne nici o fărâmă din ea care să nu fie făcută de ocară și care să nu fie sfărâmată între dinți!

13. Templul pe care-l ridic Eu acum va fi dărâmat într-o zi, la fel cum romanii vor dărâma nu peste multă vreme Templul din Ierusalim, astfel că nu va mai rămâne piatră pe piatră din el!

14. Templul acesta al Meu Eu îl voi reconstrui însă. Templul de piatră din Ierusalim nu va mai fi niciodată reconstruit! Dar nu-ți face griji pentru toate acestea. Căci Eu le știu pe toate și știu și de ce trebuie să se petreacă astfel!

15. Iată, nici un om nu apreciază în mod deosebit lumina în timpul zilei sau căldura pe timp de vară. Dar atunci când vine noaptea, lumina este mult mai prețuită, iar căldura învățăm să o apreciem abia pe timp de iarnă geroasă.

16. La fel stau lucrurile și în cazul luminii spirituale sau al căldurii spirituale. Cel care se mișcă într-o deplină libertate, acela nu dă prea mare atenție libertății. Atunci însă când ajunge să lâncezească în temniță, prins în lanțuri, atunci abia își dă el seama ce dar de preț este libertatea!

17. Iată deci, scumpa Mea Elena, de ce se îngăduie tulburarea întregii purități - pentru ca omul aflat în cea mai mare disperare să învețe să cunoască valoarea luminii care este plină de curățenie!

18. Iar dacă mai apoi, în noaptea cea neagră, lumina cea curată va începe să răzbată din nou, foarte repede tot ceea ce respiră și trăiește se va orienta către ea, la fel cum în iarna lipsei de iubire a omenirii toți vor încerca să se cuibărească lângă o inimă fierbinte, precum sărmanii înghețați de frigul iernii lângă focul unei sobe dogoritoare.

19. Lucrurile acestea nu ți le-am dezvăluit decât ție și altor câțiva. Fiecare trebuie să păstreze însă pentru sine cele aflate și să nu le spună mai departe; căci nu în aceasta constă învățătura Mea! Ți-am spus toate acestea, preafrumoasă Elena, doar pentru propria ta liniștire; dar ele nu sunt destinate și pentru urechile vreunui al treilea! Căci de toate cele exterioare necesare Mă îngrijesc Eu însumi, iar oamenii nu au altceva de făcut decât să se îngrijească fiecare de puritatea propriei sale inimi. Dacă aici lucrurile sunt în cea mai bună rânduială, atunci toate cele exterioare se vor aranja de la sine. Oare ai înțeles toate acestea, scumpa Mea Elena, la fel de bine și de exact pe cât am dorit să ți le transmit?”

20. Elena Mi-a răspuns: “Da, Doamne! Firește că aflarea unor asemenea lucruri încă dinainte ca ele să se petreacă nu este deloc de natură să mă bucure. Dar desigur că toate își au rostul lor cel bun și înțelept, iar Tu te îngrijești fără îndoială întotdeauna de tot de este mai bun în om și, prin urmare, toate trebuie să se petreacă - desigur - așa cum Tu, o Doamne, în preamilostiva Ta compasiune, mi le-ai vestit acum mie! Facă-se deci în veci și de-a pururi voia Ta!”

21. După vorbele acestea, Elena a căzut într-un fel de extaz plin de iubire, ținându-Mi în continuare mâna apăsată pe pieptul ei, lucru care începuse s-o îndurereze puțin pe Iara a noastră, căci în decursul întregii discuții cu Elena ei nu-i adresasem nici un cuvânt. Dar durerea ei s-a risipit de îndată atunci când am privit-o cu toată prietenia.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 114 - Explicații referitoare la trezirea sufletului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.7.2011, 20:04 View PostDownload Post

Capitolul 114
Explicații referitoare la trezirea sufletului

1. După un timp oarecare, Iara, puțin stânjenită de privirea Mea prietenoasă, a spus: “Doamne, singura mea iubire! Oare n-am fost totuși puțin prea cutezătoare, jignindu-Te pe Tine cu așa-zisa mea gelozie din cauza acestei minunate Elena? Dacă da, Te rog să mă ierți, Tu, singura mea iubire!”

2. Eu i-am răspuns: “Fii liniștită, fiica Mea! Căci nici chiar cel mai rău dintre oameni nu s-ar putea simți jignit de prea multă iubire, darămite Eu! Dacă M-ai fi iubit mai puțin, tu nu te-ai fi temut că vei pierde ceva din iubirea Mea pentru că îmi revărs iubirea asupra Elenei; dar întrucât Mă iubești cu adevărat mai presus de orice, te-a încercat pentru câteva clipe o astfel de teamă, și acest lucru s-a petrecut numai din cauză că, pentru acele câteva clipe ai scăpat din vedere, din acea privire interioară a sufletului tău, cine sunt Eu de fapt. Acum însă, când ți-ai revenit și ți-ai dat din nou seama cine sunt Eu, nu te vei mai lăsa păcălită nici măcar de Elena.

3. Uită-te la soarele de pe cer, cum scaldă el în lumina sa florile de pe câmpii și spune-Mi: nu ar fi oare un lucru prostesc din partea vreunei flori să se supere pe soare pentru că o învăluie în aceeași lumină și pe vecina ei?

4. Și uită-te acum la stelele cele mari, dintre care ai avut bucuria să poți vedea câteva chiar mai îndeaproape și în mediul lor natural! Vezi tu, toate acestea, și încă nesfârșit de multe altele, pe care niciodată ochiul vreunui om în trup de carne nu le va putea vedea, toate există și trăiesc prin iubirea Mea! Iar din moment ce iubirea Mea se dovedește a fi îndeajuns pentru atât de nespus de mulți și de mari destinatari, cum poți atunci tu, fetița Mea, să te lași cuprinsă de teama că - din cauza Elenei - te-ai putea alege cu prea puțin din iubirea Mea?! Îți dai acum seama de trufia ascunsă în frica ta - care a durat din fericire numai câteva clipe - că ai putea pierde ceva din iubirea Mea?”

5. Iara a spus: “Da, Doamne, Tu - iubirea mea cea mare, Tu - viața mea, iar de-acum îi voi fi o prietenă adevărată Elenei și voi încerca să-mi însușesc chiar câteva dintre virtuțile ei. Ah, de-ar fi avut și surorile mele convingerile acestei Elena, ce bucurie ar fi fost pentru mine! Însă ele au numai convingeri lumești și nu se poate discuta cu ele nimic despre cele spirituale; pentru așa ceva sunt mult mai potrivite fiicele bătrânului Marcu decât surorile mele! Of, dacă ar exista măcar un singur mijloc de a le face și pe surorile mele mai spirituale!”

6. Eu i-am răspuns: “Ei, lasă asta acum; atunci când vei ajunge acasă le vei găsi și pe surorile tale mult mai receptive la cele spirituale decât erau înainte. În plus, îl ai și pe Rafael al tău alături, iar împreună cu el sunt convins că te vei dovedi în stare să-i aduci pe calea cea dreaptă pe frații și pe surorile tale.

7. De altfel, la oamenii care au concepții lumești foarte puternic înrădăcinate, această deschidere spre cele spirituale nu este un lucru atât de simplu cum ne închipuim noi. Este adeseori nevoie de mult timp și de multă răbdare pentru a elibera sufletele lor de zgura în care sunt învăluite.

8. Înainte de a se fi realizat o asemenea purificare a sufletelor nu se poate face nimic, chiar dacă fondul lor ar fi extrem de spiritual. Căci a te baza în acest scop numai pe minte, ar însemna să construiești o casă pe nisip.

9. Este imperios necesar ca inima să se deschidă; iar dacă ea este încă prea încărcată de materie, atunci spiritualitatea nu își va găsi nici un sprijin în ea! La fel și tu, în cazul surorilor tale, trebuie să te îngrijești în primul rând ca inimile lor să se purifice de tot ceea ce este material, și atunci nu vei mai avea dificultăți mari cu surorile tale, pentru care îți faci acum atâtea griji. Eu însă am numai cuvinte de laudă pentru grijile acestea ale tale și îți promit că ele nu vor mai dura mult. Ai reușit acum, prea iubita mea Iara, să înțelegi cât mai bine vorbele Mele?”

10. Iara a răspuns: “Da, firește, dar numai în măsura în care o copilă de nici paisprezece ani poate înțelege probleme spirituale de felul acesta! Probabil că vorbele Tale, pe care mi le-ai adresat acum, conțin și profunzimi de necuprins, pe care sufletul meu deocamdată nu le poate înțelege; dar atât cât poate fi înțeles în momentul acesta al vieții pământești, cred că am înțeles și sunt convinsă că Tu, Doamne, nu vei lăsa puterea de înțelegere a sufletului meu să scadă nici de acum înainte. Dar iată că iubita noastră Elena a căzut într-un somn adânc și prin urmare nu voi mai putea sta de vorbă cu ea!”

11. Eu i-am spus: “Bine, dar acest lucru nu are o prea mare importanță; căci mai avem destui oameni în jurul nostru cu care putem sta de vorbă, dacă este nevoie să vorbim cu cineva! Cât de curând însă se va petrece din nou ceva care ne va capta toată atenția, astfel că nici nu ne va rămâne prea mult timp pentru discuții sterile!”

12. Iar Iara a întrebat repede: “O, Doamne, dar ce se va mai petrece?”

13. Eu i-am răspuns: “Ei bine, lucrul acesta nu este nevoie să-l afli dinainte; iar atunci când el se va petrece, vei afla imediat!”

14. Atunci a intervenit și Uran, care se odihnea alături de Matael pe o bancă din grădină, și M-a întrebat: “Doamne, oare ne paște vreun pericol?”

15. Iar Eu i-am răspuns: “Pe noi, cei de aici, nu; în schimb pe ceilalți oameni care nu se află lângă Mine aici, pe culmea aceasta, da! Dar mai bine stați cu ochii pe Cezareea lui Filip și veți vedea cât de curând din ce parte bate vântul!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 115 - Urmările fenomenelor naturale în Cezareea lui Filip
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.7.2011, 20:13 View PostDownload Post

Capitolul 115
Urmările fenomenelor naturale în Cezareea lui Filip

1. Locuitorii din Cezareea așteptau cu toții, cu spaimă în suflet, lucrurile îngrozitoare ce aveau să se abată, după părerea lor, asupra pământului. Evreii așteptau judecata prevestită de Daniel, iar păgânii războiul dintre zei. Iar atunci, poporul de rând s-a răzvrătit, refuzând să mai dea ascultare mai-marilor săi și trecând la distrugerea a tot ceea ce-i ieșea în cale. Pe scurt, la numai câteva ore după stingerea soarelui ireal, în oraș se produsese cea mai mare anarhie, pentru care se făceau vinovați însă mai ales preoții cei proști.

2. Căci printre aceștia existau și unii inițiați în vechea înțelepciune și în științele egiptenilor, cărora nu le-a păsat de dispariția bruscă a soarelui ireal de pe cer, știind din vechea mitologie egipteană că asemenea fenomene se mai produseseră și în alte dați, fără a produce vreun fel de pagubă pământului. La rândul lor, unii dintre preoții evrei își spuneau în sinea lor că n-ar fi exclus să fi apărut vreun al doilea Iosua care, pentru vreun scop foarte însemnat, numai de el știut, i-o fi poruncit soarelui să strălucească pe cer un timp mai îndelungat decât de obicei!

3. În același timp, exista la o anumită sectă a evreilor și credința că, o dată la o sută de ani, în ziua înfrângerii totale a Ierihonului, soarele rămânea, spre veșnică amintire, un timp mai îndelungat pe cer, fără ca acest lucru să dăuneze în vreun fel pământului; de aceea, nici acești farisei nu s-au speriat deloc de fenomenul care se produsese.

4. Se mai aflau de asemenea în acel oraș, probabil cu ocazia vreunei călătorii a lor, și câțiva magicieni din miazăzi, iar aceștia știau că ori de câte ori soarele se întuneca complet în vreo zi anume, el rămânea apoi seara un timp mai îndelungat pe cer, pentru a compensa astfel dauna pricinuită pământului de dispariția sa de peste zi. De aceea, nici acești oameni nu s-au temut deloc de fenomenul la care au asistat. Toți cei pomeniți însă au căutat să tragă foloase pentru ei înșiși din cele petrecute, băgând o spaimă de moarte în poporul de rând.

5. La rândul său, după stingerea soarelui ireal, poporul a recurs la toate mijloacele de împăcare a divinităților după sfaturile preoților lor; însă nimic nu părea suficient pentru lăcomia fără seamăn a preoțimii; căci aceasta vedea că poporul nu scosese încă la iveală chiar toate bunătățile și lucrurile de preț pe care le deținea.

6. Mârșăvia aceasta a preoților a sesizat-o însă un grec bătrân, om de mare omenie, inițiat oarecum și el în interpretarea fenomenelor din natură. Acesta i-a adunat degrabă la el acasă pe câțiva dintre oamenii mai isteți din popor și le-a explicat cum s-a priceput mai bine și foarte pe scurt caracterul absolut natural al fenomenului, precum și faptul că acesta nu le poate produce nici un rău. El le-a atras totodată atenția oamenilor adunați la el și asupra lipsei totale de scrupule a mârșavei preoțimi, spunându-le: “Vedeți voi, dacă fenomenul acesta atât de surprinzător ar fi fost în vreun fel de temut, atunci cu siguranță că șmecherii de preoți n-ar alerga acum de colo-colo, cu sacii lor, pe toate ulicioarele, storcând de la oameni prin escrocherie ofrande cât mai prețioase și mai multe! Iar mai apoi, când după câteva ore soarele va răsări din nou, la fel ca întotdeauna, escrocii amintiți vor da din nou fuga pe ulicioare și vor cere iarăși de la oameni, de data aceasta daruri de mulțumire pentru zei! Duceți-vă deci și spuneți bietului norod înșelat toate lucrurile acestea și spuneți-i că grecul cel bătrân și înțelept este cel care v-a trimis să-i duceți vorbă!”

7. Acum, trebuie să spunem că grecul acesta bătrân și bun cunoscător al fenomenelor naturii se bucura de un mare renume printre oameni, astfel încât cuvintele lui s-au răspândit cu iuțeala fulgerului din om în om.

8. Astfel, în mai puțin de o or㠓judecata de apoi” a luat o altă întorsătură, iar preoțimea s-a văzut nevoită să dea înapoi toate bunurile luate prin escrocherie și să-și ia cât mai repede cu putință tălpășița. Căci poporul era tot mai înverșunat și fiecare “uns al zeilor” își vedea de-acum viața în pericol.

9. Firește că Eu prevăzusem toate acestea și de aceea îi atrăsesem lui Uran atenția cu câteva clipe înainte ca revolta evidentă a poporului împotriva preoțimii să înceapă să se manifeste - deși mai existau încă mulți oameni de rând care mai așteptau în mare înfricoșare, în afara orașului, să se petreacă lucruri dintre cele mai îngrozitoare.

10. Îndată după prevestirea evenimentelor de către Mine, s-au văzut dintr-o dată flăcări înalte țâșnind din mai multe cădiri, iar urletele înfricoșătoare au ajuns până la urechile noastre.

11. În acel moment a dat fuga la Mine Cyrenius, cu Iulius după el, și M-a întrebat înspăimântat ce se petrece în oraș; căci manifestările observate luau după părerea lor tot mai mult forma unei răscoale populare! Eu însă le-am explicat pe scurt, lui și lui Iulius, care era situația, așa cum am arătat mai înainte.

12. Aflând cum stăteau lucrurile, Cyrenius și Iulius s-au liniștit pe dată și M-au întrebat doar atât, dacă nu trebuie să ne așteptăm și noi la unele urmări mai grave.

13. Eu le-am răspuns: “Voi nu trebuie să vă așteptați la nici un fel de urmări, preoțimea de acolo însă da; căci acum, populația cea isteață încearcă să-i înduplece pe zei cu un holocaust, incendiind casele preoților și templele zeilor! Iar pe preoțimea aceasta cu siguranță că n-o veți jeli, căci odată și odată tot trebuiau stârpiți puii aceștia de năpârci! Iată deci că soarele ireal a avut o lumină bună, căci ea i-a dezvăluit poporului toată nerușinarea slujitorilor zeilor, iar aceștia își capătă acum binemeritata răsplată!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 116 - Bucuria lui Marcu legată de pedepsirea preoților
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.7.2011, 20:33 View PostDownload Post

Capitolul 116
Bucuria lui Marcu legată de pedepsirea preoților

1. În momentul acela s-a trezit și Elena din somnul ei adânc și binefăcător. Ea s-a speriat destul de tare când a văzut agitația mare care domnea printre oamenii de pe colină și totodată și orașul de la poalele acesteia, aflat în flăcări. Iara însă a prins-o de mână și i-a explicat întreaga situație, după care Elena s-a liniștit și a spus: “Încă de-acum vreo oră am avut în sufletul meu convingerea fermă că soarta aceasta avea să lovească în mod inevitabil orașul de acolo îndată după stingerea soarelui ireal. Și iată desfășurându-se întocmai, chiar în fața ochilor noștri și a urechilor noastre, presimțirea destul de vagă pe care am avut-o! Cred că Tu, Doamne, ai știut ce se va petrece chiar de când ai hotărât aprinderea soarelui ireal, și abia acum reiese limpede motivul pentru care l-ai făcut să strălucească!”

2. Iar Eu am spus: “Da, așa este, copila Mea dragă, fără îndoială că așa stau lucrurile! Orice lumină pe care Eu o aprind pe cer urmărește o mulțime de alte scopuri bune, nu numai pe acela al strălucirii, care firește că este doar un obiectiv secundar și foarte neînsemnat.

3. Privește numai lumina soarelui! Strălucirea sa este fără îndoială un lucru secundar, de mică însemnătate. Uită-te însă la toate viețuitoarele de pe pământ, la cele aflate în libertate, precum și la cele captive, uită-te la aspectul lor exterior și vei putea vedea cum fiecare este afectat de lumina și de căldura soarelui, suportând efecte despre care nici n-a visat încă vreun cercetător al naturii de pe pământul acesta! Și toate acestea reprezintă numai efecte ale luminii soarelui!

4. Dar chiar și pământul acesta ți-ar putea înfățișa atât de multe minunății dintre cele mai diverse datorate numai luminii soarelui, încât nici în câteva mii de ani de acum înainte nu le-ai putea sesiza pe toate cu ochii trupului tău, și cu atât mai puțin le-ai putea ține socoteala!

5. Însă în jurul soarelui nostru, a cărui lumină generează atât de multe minunății chiar pe acest pământ, se rotesc și o mulțime de alte corpuri cerești luminate de soare, unde lumina acestuia dă naștere la alte noi minunății, neîntâlnite pe pământ sau pe oricare altul dintre corpurile cerești! Vezi tu, toate acestea reprezintă efectul uneia și aceleiași lumini!

6. Așadar, poți fi sigură că nu am aprins pe cer soarele ireal doar de dragul unei străluciri puțin mai îndelungate! Ce părere ai acum, preaiubita Mea fiică?”

7. Elena a spus: “O, Dumnezeule atât de mare și de sfânt, Tu știi prea bine că în cazul acesta omul nu poate avea în veci nici un fel de părere! Căci măreția și înțelepciunea Ta sunt mult prea mari și cine ar putea pătrunde în profunzimile atotputerniciei Tale?!

8. Este deja un miracol foarte mare chiar și simplul fapt că eu am dreptul să Te iubesc pe Tine mai presus de orice și să-mi găsesc fericirea deplină în iubirea aceasta, de care inima mea nu va fi în veci vrednică! Dar ca cineva să caute să cerceteze mai îndeaproape Ființa Ta divină și de nepătruns, asta mi s-ar părea cea mai mare nerozie a unei inimi omenești! Iată, Doamne, care este părerea mea!

9. Căci Tu ești cu adevărat demn de cea mai mare iubire, și aceasta cred eu că este cea mai deplină fericire. Dar nici un spirit nu va putea pătrunde în vecii vecilor în spiritul Tău!”

10. După cuvintele acestea, ale frumoasei Elena, pline încă de întreaga beție a iubirii, bătrânul Marcu a venit la Mine și a spus: “Doamne, oare limbile acelea mari de foc vor prăji cum se cuvine și vor frige și peștii aceia mulți și foarte frumoși pe care am fost eu nevoit să-i dau preoțimii evreiești ca zeciuială? Căci Tu știi bine, Doamne, că eu am fost întotdeauna, după puterile mele, primitor cu toată lumea. Și întotdeauna am simțit, atunci când am dăruit, o fericire mai mare decât a simțit poate chiar cel care a primit darul. Însă zeciuială dată fariseilor m-a necăjit până în adâncul inimii! Și, după cum bag eu de seamă, în special casele preoțimii evreiești se află acum în flăcări! Binemeritată răsplată pentru puturoșii aceia fără scrupule, care nu fac altceva decât să-l pungășească pe omul de rând! Și, de aceea, mă bucur de ea mai mult decât dacă cineva mi-ar fi dăruit zece dintre cele mai frumoase case din oraș! Tu știi bine că niciodată nu m-am bucurat de nefericirea altuia; de data aceasta însă - iartă-mă, o, Doamne - dar mă bucur din plin de ea!

11. Căci a da unui om nevoiaș ceva este o mare fericire pentru o inimă pătrunsă de bunătate, iar a-i da unui lucrător al Tău răsplata cuvenită, ba chiar și ceva în plus, asta o socotesc a fi o îndatorire sfântă a fiecărui om. Și tot o datorie sfântă a fiecărui om cinstit este să-și plătească dările stabilite de lege către conducătorul țării, căci acesta are multe griji și cheltuieli legate de asigurarea ordinii și siguranței în țara sa, iar supușii săi sunt obligați, prin iubirea față de aproapele lor, să facă cu toată bucuria ceea ce stăpânul țării consideră a fi bine pentru întregul stat și ceea ce cere el de la supușii săi.

12. Sigur că printre regi pot să existe uneori și unii tirani egoiști, capabili să stoarcă poporul până la sânge; după un astfel de tiran însă vine apoi din nou un rege bun, iar poporul respiră din nou ușurat.

13. Preoțimea rămâne însă mereu aceeași; ea tiranizează poporul, ca un vampir, o mie de ani, cere de la el birurile cele mai rușinoase și nu-i oferă acestuia nimic în schimb decât cea mai mare înșelătorie, în toate privințele! Da, fără îndoială că orice om cinstit trebuie să-I înalțe slavă Domnului Dumnezeu atunci când El îi trage în sfârșit la răspundere pe șarlatanii aceștia, cu ura lor nețărmurită față de oameni! Iată deci că este un adevărat balsam pentru sufletul meu când văd limbile de foc devorând în special splendidele locuințe și sinagogi ale fariseilor evrei, și asta chiar în ajunul sabatului. Căci mâine e zi de sabat, iar indivizii aceștia nu ar avea voie în astfel de zi nici să adune jertfe și nici să se îndeletnicească cu vreo altă treabă. Ei bine, lecția aceasta strașnică și-au meritat-o din plin nelegiuiții aceștia bătrâni și nesătui!”

14. Și atunci am întrebat Eu: “Dar știi tu sigur că flăcările acelea din oraș îi vizează tocmai pe farisei și pe preoții păgâni?”

15. “O, ba bine că nu – spuse Marcu - căci am intrat în casă pentru a da niște porunci pentru mâine în legătură cu săracii, care mai mult ca sigur că mă vor vizita mâine, și tocmai atunci au apărut trei tineri greci, pe care i-am servit cu pâine și vin, iar ei mi-au povestit repede ceea ce se petrece jos, în oraș; și aș fi fost în stare să-i răsplătesc cu o perlă mare pentru fiecare cuvânt pe care-l rosteau, așa mare bucurie mi-au făcut! Soarele ireal a avut efectul acesta benefic!”

16. Atunci am spus Eu: “Vezi însă că mâine vei avea de plătit pentru bucuria aceasta a ta; căci mulți dintre farisei se vor înființa la masa ta.”

17. Marcu: “Cu mare plăcere, căci pentru bucuria aceasta sunt dispus să-i hrănesc pe indivizii aceia chiar timp de opt zile la rând; și poate că în felul acesta vreunul dintre ei va deveni chiar un om adevărat; căci Tu, Doamne, faci ca orice lucru să devină posibil!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 117 - Reproșuri pentru bucuria față de necazul altuia
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.7.2011, 20:37 View PostDownload Post

Capitolul 117
Reproșuri pentru bucuria față de necazul altuia

1. După aceste manifestări de aprobare din partea lui Marcu, la care s-au adăugat și altele, de la cei care îl ascultaseră pe bătrân, Elena a văzut deodată o limbă de foc deosebit de luminoasă țâșnind spre cer, astfel încât ea a scăldat în lumină întreaga zonă. Cyrenius a sesizat și el limba aceea de foc ridicându-se din centrul orașului, iar flacăra părea din ce în ce mai luminoasă, mai mare și mai înaltă.

2. Noaptea, orice lumină are însă amăgitoarea însușire de a părea unui om necunoscător al fenomenelor optice că se apropie tot mai tare, cu cât creste în intensitate și în amploare în locul în care se află de fapt. Astfel, de pildă, copiii mici întind adesea mâinile spre lună, pentru că, datorită luminozității ei, aceasta li se pare a se afla foarte aproape, iar câinii latră adeseori la ea din același motiv.

3. De aceea și Elena a avut impresia că flacăra aceea din ce în ce mai mare și mai luminoasă se apropie tot mai mult de noi și M-a rugat să poruncesc flăcării celei haine să nu mai vină către noi și să nu ne facă vreun rău.

4. Atunci le-am spus Eu tuturor celor de față: “Bine, dar nu mai fiți atât de copilăroși! Senzația că flacăra se apropie tot mai mult de noi este doar o amăgire optică. Luminozitatea tot mai puternică a flăcării are însă următoarea explicație: focul din marele palat al mai-marelui fariseilor a pătruns în cămara cea imensă a acestuia. Iar acolo se află vreo două sute de chintale din cel mai curat și mai bun ulei, în butoaie bine închise și, de asemenea, mai multe butoaie cu petrol pentru iluminatul palatului, la care se adaugă și o mare provizie de unt, lapte și miere. Și iată, toate produsele acestea au luat acum foc și ard în flăcări atât de mari și de luminoase, iar cu ocazia aceasta se vor prăji probabil și peștii tăi, bătrâne Marcu, așa cum ți-ai dorit tu cu puțin înainte. Căci în cămara cea mare se găsea o mare parte dintre ei, gata pregătiți pentru mâine. Ei, ce spui acum, Marcule, de toate acestea?”

5. Iar Marcu a spus: “O, mărite Doamne, care poți pătrunde cu privirea Ta la fel de bine în străfundurile inimii mele, ca și în cămara mai-marelui fariseilor, Tu știi prea bine că nici acum și nici altădată eu nu m-am bucurat de nenorocirea altuia. E drept, ca războinic am fost foarte sever, dar niciodată nu i-am pricinuit vreun rău cuiva din propria mea voință, în afara acelora care fuseseră dinainte condamnați de lege - lucru împotriva căruia nu mă puteam ridica. Dar niciodată nu am simțit vreo bucurie atunci când puterea legii a lovit pe careva. Astfel că nici în cazul de fată nu resimt chiar o bucurie din toată inima pentru nenorocirea în sine, și nici pentru faptul că frumoșii mei pești se prăjesc și ei acolo, doar spre bucuria vulturilor; dar faptul că tartorii aceia au primit în sfârșit o lecție binemeritată, asta chiar că îmi aduce o bucurie nesfârșită!

6. Căci mistuirea comorilor lor de către flăcări nu reprezintă decât paguba cea mai mică pentru ei; dar faptul că întreaga încredere în învățăturile lor este acum mistuită și ea, aceasta este paguba cea mare pe care o au ei de suferit, dar care reprezintă în schimb un mare folos pentru poporul înșelat. Căci acesta își va putea deschide acum urechile și inimile pentru primirea adevărului dumnezeiesc cel curat, și acesta este de fapt lucrul de care mă bucur cel mai mult. Și nu ar fi deloc exclus ca, în măsura în care mințile și inimile lor nu sunt complet împietrite, preoții loviți de năpastă să devină chiar ei ceva mai receptivi la adevărul cel adevărat, spre deosebire de perioada când erau înconjurați de comorile lor. După părerea mea, ziua de mâine ne va aduce tot felul de pilde memorabile! Spune-mi Tu, Doamne, dacă am dreptate sau dacă și bucuria aceasta a mea este condamnabilă în ochii Tăi!”

7. Eu i-am răspuns: “O, nicidecum; căci de nu aș fi avut și Eu același motiv să fac să se petreacă toate lucrurile acestea, care ți-au produs ție atâta bucurie, atunci n-ai fi văzut niciodată soarele ireal, iar pârjolul de colo nu ar fi avut loc. Dar totuși la început s-a simțit puțină bucurie răutăcioasă în sufletul tău, căci erai supărat pe farisei pentru lipsa lor de omenie și de scrupule la zeciuială. Acesta a fost lucrul pentru care te-am dojenit puțin mai înainte și pentru care mâine va trebui să-i hrănești pe mai mulți dintre preoții afectați de incendiul provocat. Dar firește că acest lucru nu te va sărăci prea tare!

8. Vezi tu, un om drept și desăvârșit trebuie să fie desăvârșit în toată simțirea și gândirea sa, precum și în faptele sale, căci altminteri el nu este nici pe departe pregătit pentru împărăția cerurilor!

9. Să-l luăm de pildă pe un violator ticălos și plin de cutezanță al legilor orânduirii omenești, o adevărată lepădătură umană, pe scurt spus, un individ care ar putea fi numit drept un frate al Satanei. Să spunem că mult timp omul respectiv își duce la împlinire nestingherit toate fărădelegile sale, fiindcă executorii legii nu pot pune mâna pe el, căci viclenia sa cu adevărat satanică îi este ca o pavăză. Și mulți dintre oameni nu-și doresc nimic mai arzător decât ca răufăcătorul să cadă cât mai curând în mâinile justiției!

10. În sfârșit, să spunem că armata executorilor legii reușește să-l înșface pe îndrăznețul criminal, să-l judece și să-l condamne la cea mai aspră și binemeritată pedeapsă! Și iată că oamenii se bucură acum, cu mic, cu mare, că nelegiuitul și-a căpătat în sfârșit pedeapsa meritată; ba poate că există unii oameni foarte cumsecade cărora le pare rău că nu pot fi chiar ei călăi pentru odiosul criminal, pentru a-l putea pedepsi după pofta inimii lor!

11. Dar ia să ne întrebăm acum cu inima curată, dar și cu un cuget la fel de curat, dacă o asemenea bucurie se potrivește unui om desăvârșit?! O inimă curată și un cuget curat vor răspunde cu siguranță astfel: «Sigur că mă bucur pentru faptul că omenirea, terorizată ani de-a rândul de nelegiuitul acesta, a scăpat în sfârșit de un asemenea demon și poate trăi din nou liniștită. Dar și mai mare ar fi fost fericirea mea dacă demonul respectiv și-ar fi recunoscut nelegiuirea, ar fi regretat-o și s-ar fi îndreptat în felul acesta, transformându-se într-un om folositor și căutând după posibilitățile sale să repare răul pricinuit!»

12. Și acum să-Mi spuneți voi Mie, care atitudine vă place mai mult: prima bucurie, stârnită de pedeapsă, sau cea de-a doua, însoțită de o dorință curată și cu adevărat omenească?”

13. Și atunci a spus Marcu: “Dar nici nu poate fi vorba de vreo alegere; căci cea de-a doua bucurie este potrivită omului, în timp ce prima este - după părerea mea – încă foarte brutală, egoistă și animalică!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 118 - Matael devine vicerege
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.7.2011, 20:43 View PostDownload Post

Capitolul 118
Matael devine vicerege

1. Și atunci a spus și Uran: “Gânduri atât de minunate și atât de profund filantropice nici n-am mai auzit vreodată! Sunt și eu om și suveran peste mai multe sute de mii de oameni, și toată lumea susține că supușii mei ar fi cei mai fericiți din întregul Pont. Dar totuși am fost nevoit să aplic și eu legea așa cum mi-a fost ea transmisă de la Roma, cu excepția câtorva îndulciri ale pedepselor, lucru pentru care am primit anterior, în calitatea mea de suveran, încuviințarea Romei. Chiar și așa, oricât de mult le-aș fi îndulcit eu, legile mi s-au părut întotdeauna foarte dure!

2. Cât de puțin țin ele cont de natura omului și cât de puțin - sau chiar deloc - au ele în vedere dacă un anumit om, potrivit naturii și însușirilor sale, are posibilitatea de a respecta o anumită lege sau nu! Pe cât de prostesc ar fi să susții că o singură sanda se potrivește la toate picioarele, tot atât de prostească mi se pare și o lege care nu ține deloc seama de natura omului și de însușirile sale!

3. Dar, așa cum ai înfățișat Tu, Doamne și Stăpâne, legile vieții, oricare om, indiferent de natura și de însușirile sale, se poate orienta cu ușurință după ele și poate respecta ușor asemenea legi cu adevărat filantropice! Atunci când voi ajunge din nou acasă, lucrurile vor arăta în curând altfel și în țara mea!

4. Matael și cei patru tovarăși ai săi, care poartă acum - ce-i drept - veșminte romane, vor primi de la mine haine tradiționale grecești și mă vor ajuta să-mi organizez cât mai bine micuțul meu regat. Iar pe Matael îl numesc încă de pe acum drept primul meu consilier și, întrucât eu nu am un fiu, și în funcția de vicerege.”

5. A intervenit și Cyrenius, care a adăugat: “Iar eu, ca guvernator general al Romei în întreaga Asie și o parte a Africii, înzestrat cu toate împuternicirile, primite chiar din mâna împăratului Cezar Augustus, care a fost fratele meu, iar acum și din cea a fiului său, încuviințez pe deplin alegerea aceasta! Tu, Uran, n-ai fi putut găsi în lumea întreagă un om mai potrivit! Dixit! (Am zis!) - CYRENIUS.”

6. Atunci am spus și Eu: “Iar Eu îl confirm de asemenea; căci în sufletul Meu, Eu l-am uns pe el de multă vreme pentru această funcție. Însă tu, Uran, poți să-l ungi când vei ajunge acasă și cu ulei de nard, în fața întregului popor și în fața mai-marilor din regatul tău, pentru ca ei să știe cu cine au de-a face și ce ascultare îi datorează. Iar el îți va apăra regatul de invaziile sciților mult mai bine decât o armată întreagă de războinici încercați. Căci Eu îl voi înzestra în acest scop și cu niște puteri deosebite de îndată ce își va lua funcția în primire. Acum însă, el nu are încă nevoie de ele, căci îi este de ajuns înțelepciunea sa!”

7. Iar Uran a spus: “Doamne, oare nu a sosit încă timpul și nu s-ar putea ca sciții cei periculoși să fie orientați către cunoașterea mai profundă a esenței învățăturii Tale? Căci este cu adevărat păcat pentru acei oameni - altminteri atât de strălucitori - să continue să rămână în starea inferioară în care se află, care este una dintre cele mai de jos. Vezi printre ei oameni cu înfățișare exterioară atât de minunată, cum cu greu ai putea întâlni la alți oameni de pe pământ. Spiritual însă, ei se află cu adevărat la zero.

8. Te surprinde când vezi venind un bărbat cu o figură atât de majestuoasă sau o femeie atât de frumoasă, și nici unul dintre ei aproape că nu cunoaște vreo limbă, ci scot doar niște grohăituri asemenea porcilor, pe care apoi nu le înțeleg nici ei înșiși, și cu atât mai puțin alți oameni. Nu din vreo patimă a cuceririlor aș vrea să-i știu pe sciți în subordinea mea, ci pentru a putea face din ei oameni. Oare nu s-ar putea realiza un astfel de lucru fără sabie?”

9. Eu i-am răspuns: “Pentru aceasta îți vor fi de mare folos tovarășii lui Matael, iar dorința ta se va împlini până la urmă; însă cu greu îi vei putea reuni pe toți sciții sub sceptrul tău, căci imperiul lor are o întindere extrem de mare. Pe cei dimprejurul Pontului (n.t. Marea Neagră de astăzi) însă îi poți avea pentru tine și îi poți forma așa cum crezi tu de cuviință.”

10. Uran: “Mulțumescu-ți Ție, Doamne, în vecii vecilor, în numele meu și al tuturor oamenilor care prin învățăturile Tale se vor trezi întru spiritul lor! Și fii sigur că eu nu-mi voi cruța puterile și nici nu-mi va lipsi voința pentru a face ceea ce-mi propun; însă dă-Mi Tu binecuvântarea Ta!”

11. Cyrenius a spus și el: “Iar eu îți declar de asemenea că-i poți considera drept supuși ai tăi pe toți sciții care ți se vor subordona. Dacă însă vei dori să cedezi Romei drepturile tale asupra lor, atunci țara ta va fi scutită de impozit timp de zece ani la rând, iar urmașilor tăi li se va garanta dreptul de succesiune. Iar ulterior, după scurgerea a treizeci de ani, țara ta nu va mai putea fi predată celui care oferă mai mult. Confirmarea tuturor celor pe care ți le-am enumerat acum o vei primi mâine de la mine, înscrisă pe pergament. Doar un dușman străin ți-ar mai putea smulge țara, prin forță. Dinspre partea Romei însă, ea va rămâne a ta pentru totdeauna.”

12. Atunci Eu i-am spus lui Cyrenius: “Bine, dar dă-i chiar de astăzi în scris ceea ce i-ai promis; căci mâine este sabat și ar fi bine să nu-i supărăm pe cei săraci cu duhul!”

13. Cyrenius: “Bine, Doamne, dar cum aș putea scrie aici, acum, la miezul nopții, documentul promis? Mâine însă îl voi așterne pe pergament încă dinainte de ivirea zorilor, astfel că nu voi supăra pe nimeni!”

14. Și din nou am spus Eu: “Ia uite aici, Rafael al Meu l-a și întocmit; ia deci documentul, citește-l și vezi dacă el corespunde pe deplin dorințelor tale!”

15. Cyrenius a luat documentul, s-a apropiat de o făclie, l-a citit și a regăsit în el cuvânt cu cuvânt tot ceea ce exprimase mai înainte, drept pentru care a spus: “Dacă lucrul acesta s-ar fi întâmplat acum pentru prima oară, probabil că m-ar fi surprins peste măsură; dar Rafael mi-a oferit deja mai multe probe de acest fel, astfel că nu mă mai mir deloc, fiindcă știu că astfel de lucruri sunt pentru el la fel de ușor de înfăptuit cum îi este unui om să ajungă uneori cu privirea până la cele mai îndepărtate stele. Dar acum, că documentul este deja gata, îl pot înmâna lui Uran.”

16. După care Cyrenius i-a înmânat documentul lui Uran, spunându-i: “Primește-l, întru acoperirea ta și a urmașilor tăi, și încearcă să-i câștigi pe oameni pentru împărăția lui Dumnezeu, pentru împărăția iubirii, pentru împărăția adevărului etern, care prin Iisus, Domnul din Nazaret, s-a pogorât în chipul acesta minunat din ceruri până la noi, muritorii! Căci în El suntem noi și prin El trăim acum și vom trăi în vecii vecilor!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 119 - Elena devine soția lui Matael
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.7.2011, 20:49 View PostDownload Post

Capitolul 119
Elena devine soția lui Matael

1. Uran ne-a mulțumit (Mie și lui Cyrenius) din toată inima, și la fel și Elena, care însă a continuat cu o întrebare: “Bine, dar tatăl meu nu are un urmaș de parte bărbătească! Cine îi va urma atunci la guvernare?”

2. Iar Eu am spus: “Dar, multiubita Mea Elena, nu v-am dat Eu chiar acum un preaînțelept urmaș, pe care tatăl tău l-a numit în funcția de vicerege? Acela oare nu vă convine?”

3. Elena a răspuns, aproape plângând de bucurie: “Mai întrebi dacă ne convine?! Te-am întrebat însă, pentru că doream să cunosc foarte bine voința Ta, care este sfântă pentru mine! Deci iartă-mă, Doamne, dacă prin întrebarea mea Te-am necăjit cumva!”

4. Eu: “Nu-ți face griji pentru asta, căci pe Mine niciodată nu mă poate necăji un om și cu atât mai puțin tu! Dar fiindcă Mi-ai pus o întrebare, al cărei răspuns ai fi putut de fapt să-l ști și fără să Mă întrebi pe Mine, am să te întreb acum și Eu ceva, despre care și Eu cunosc întrucâtva răspunsul, chiar dinainte ca tu să Mi-l dai!

5. Uită-te puțin la Matael! El a fost desemnat de tatăl tău ca vicerege și confirmat în funcția aceasta de Cyrenius și de Mine. Este un bărbat încă destul de tânăr, de nici douăzeci și opt de ani. Ai vrea tu oare să-l iei pe el de bărbat?”

6. În clipa aceea Elena și-a plecat ochii, puțin rușinată, și a spus abia după o vreme: “Bine, Doamne, dar de Tine chiar că nu se poate ascunde nimic, nici măcar în adâncul inimii! Căci Tu ai privit fără îndoială în inima mea și ai descoperit acolo că Matael îmi este peste măsură de drag, iar acum Tu m-ai dat de gol mai înainte ca eu să doresc să-mi mărturisesc sentimentele; dar din moment ce tot mi-ai dat în vileag inima, nu mai pot răspunde la sfânta Ta întrebare decât printr-un «da» din toată inima. Căci într-adevăr, eu îl iubesc foarte mult pe Matael. Sigur că se pune acum întrebarea daca și el mă iubește pe mine!”

7. În momentul acela M-am adresat lui Matael: “Ei bine, prietene, de-acum continuă tu în voie discuția!”

8. Iar Matael a spus: “O, Doamne, în veci fie slăvit numele Tău! Niciodată nu Te simt cu atâta intensitate în inima mea ca atunci când te porți atât de omenește cu noi, oamenii! Mă întrebi daca aș putea-o iubi pe fecioara aceasta curată, care îți este devotată Ție cu toată ființa ei, la fel de mult cum Te iubesc eu pe Tine, Doamne? Bine, dar ea este atât de minunată, este fiică de rege, iar eu sunt doar un biet fiu al unor oameni de rând, care nu sunt nici măcar din Ierusalim, ci din împrejurimile acelui oraș mare, care are peste o sută de porți și de zece ori câte o sută de locuitori, sau chiar mai mult, și printre care eu și cu familia mea nici măcar nu am fost numărați. Vezi dar, aici este problema!”

9. Eu i-am răspuns: “Ei, și ce-i cu asta? Căci cine a fost David prin naștere? Și cine a fost Saul? Cine i-a uns pe ei drept regi ai Israelului?

10. Iar dacă acum fac pentru tine ceea ce am făcut odinioară pentru cei doi, atunci cum să nu fi tu de aceeași condiție cu Elena? Sau crezi cumva că nu aș avea suficientă putere să te instalez într-o clipă chiar pe tronul împăratului de la Roma?

11. Puterea și forța lui Rafael, care se află aici în slujba noastră, o cunoști deja, iar de cuvântul Meu ascultă în orice clipă mii de legiuni de asemenea îngeri. Cine ar putea fi acela care s-ar încumeta să se ia la luptă cu ei?! Căci ajunge doar un singur Rafael pentru a transforma într-o clipă întregul pământ în praf și pulbere, darămite să-l detroneze pe un împărat al Romei și să-l așeze în toată liniștea pe un altul în locul lui! Așa ceva nu se va petrece însă, dar nu pentru că îmi lipsește puterea să o fac. Căci Eu am motivele Mele să îi las pe împărații de acum pe tronul lor de la Roma. Dar, în același timp, am și puterea nelimitată să-ți dăruiesc ție tot ceea ce doresc Eu și să fac din tine tot ceea ce vreau. Și cine oare Mi s-ar putea împotrivi?!

12. Vezi tu, puterea lui Dumnezeu este mai mare decât cea a vreunui rege de pe pământ! Căci nu se află oare viața oricărui rege în mâna Lui, la fel ca și cea a unui cerșetor? Este suficientă o adiere cât de mică a voinței duhului Său și s-a zis cu existența întregii creații! Nu-ți face așadar, prietene, nici un fel de griji! Căci ceea ce spun Eu, rămâne pentru întreaga eternitate, iar dacă Eu i-am predestinat ceva cuiva, așa va rămâne el de-a pururi, neclintit. Căci Eu sunt una cu Tatăl Ceresc și tot ceea ce fac, fac potrivit marii Lui iubiri și înțelepciuni, și nimeni nu poate veni la Mine, spunând: «Doamne, pentru ce faci cutare sau cutare lucru?» Sigur, dacă cineva M-ar întreba lucrul acesta din iubirea sufletului său, aceluia îi voi da răspunsul dorit pentru a-i povățui inima. Dar dacă încearcă cineva să Mă judece, acesta nu va avea parte de un răspuns, ci de o judecată! De aceea, păstrează-ți cumpătul! Căci dacă am făcut din tine un rege, atunci tu ești cu adevărat un rege, iar cel care se pune împotriva ta, acela va fi zdrobit! Ia așadar mâna Elenei și află că ea este și va rămâne de-acum nevasta ta!”

13. În acel moment, Uran s-a ridicat și a rostit, gâtuit de emoție și de recunoștință: “O, Doamne, Tu - în veci atotputernic - oare cum aș putea eu, un biet păcătos, să-mi arăt în vreun fel recunoștința cu adevărat demnă de Tine? Căci Tu reverși asupra mea cele mai mari binecuvântări și binefaceri! Și ce îngrijorare mare, îndelung chinuitoare, ai îndepărtat din sufletul meu!

14. Căci Tu știi cât de greu îi este unui părinte simțitor să aleagă pentru unica și multiubita sa fiică un soț, despre care nu poți știi niciodată dinainte, cu o certitudine cât de mică, dacă va fi potrivit pentru fiica ta și dacă ea va fi cu adevărat fericită alături de el! Câte jertfe n-au adus adeseori părinții în Templele zeului Himeneu (*1) pentru fericirea fiicelor lor proaspăt măritate, în speranța de a le asigura acestora o căsătorie fericită. Și nu o dată, jertfele lor s-au dovedit absolut zadarnice!

15. Căci căsniciile se dovedeau a fi nefericite, iar fiica măritată devenea cât de curând o adevărată sclavă a bărbatului ei, în loc să fie prietena și tovarășa sa de viață.

16. Aici s-a petrecut însă ceea ce am auzit încă din bătrâni, și anume că adevăratele căsătorii sunt încheiate de zeii din ceruri. Firește că vom renunța acum definitiv la noțiunea eronată de «zei», căci de vreme ce L-am găsit pe unicul și adevăratul Dumnezeu, zeii cei inventați încetează să mai existe.

17. Căsătoria aceasta a fost însă hotărâtă și legată chiar de către Tine, o, Doamne, și pot fi prin urmare sigur că ea nu va duce lipsă nici de binecuvântarea Ta, pe care însă cei doi trebuie să o și merite prin respectarea întocmai a voinței Tale preasfinte, căci altminteri nu vor avea parte de ea.

18. Elena, fiica mea dragă, ți-ai fi putut tu închipui, atunci când am pornit noi în lunga noastră călătorie cu intenția de a căuta adevărata înțelepciune și pe zeul cel necunoscut al tuturor zeilor, pentru a ne înștiința apoi și poporul și a-i dărui o cât mai mare fericire, că noi doi vom găsi aici, în locul acesta părăsit, pustiu și cât se poate de neînsemnat, o fericire atât de desăvârșită?

19. Vezi tu, fiica mea, cum și-a găsit împlinire povața mea, pe care ți-o repetam adeseori: «Cel care dorește să găsească totul, acela ar trebui să Îl caute numai pe Dumnezeul»? Tu ai oftat atunci când am părăsit orașul nostru cu tainica hotărâre în suflet de a nu reveni acasă până când nu vom fi găsit adevărul și pe unicul și adevăratul Dumnezeu, și ai spus cu jale în suflet: «Tată, probabil că nu vom mai vedea niciodată cu ochii orașul nostru și țara aceasta frumoasă!» Iar eu ți-am răspuns: «Fii liniștită, fata mea, că doar nu plecăm să jefuim pe cineva, și nici pentru a amenința cu războiul pe vreunii dintre vecinii noștri, ci ne ducem să căutăm cea mai deplină fericire pentru noi și pentru țara noastră! Nici un zeu și nici o putere nu poate condamna gândul acesta al nostru!» Atunci te-ai liniștit și tu, și am plecat cu mult curaj la drum. Te întreb însă dacă atunci, la început, ai fi putut visa măcar la tot binele și la fericirea nemăsurată care ne-au așteptat aici?!”


(*_ 1) Zeul căsătoriei la greci.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 12 of 25  [ 250 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 11, 12, 13 ... 23, 24, 25  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !