Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 15:58
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
SECRETELE VIEȚII - Dicteu divin prin Gottfried Mayerhofer


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3, 4
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Ganapati
Avansat
Avansat

Ganapati is offline

Joined: 24 Feb 2009
Member: #453
Posts: 266
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups: None
Topic icon
Capitolul 29 - Din nou despre limbaj și despre originile sale
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 11.10.2011, 12:50 View PostDownload Post

Capitolul 29
Din nou despre limbaj și despre originile sale
(9 noiembrie 1875)

V-am vorbit deja de mai multe ori despre acest subiect, abordând limbajul din perspective diferite. Le-am dovedit astfel savanților voștri că nu cunosc nimic, sau cel puțin că multe din concluziile lor se dovedesc greșite.

Dacă întrebi un filolog care este originea limbajului, el îți va răspunde pe loc: „Limbajul, acest mijloc necesar de comunicație între oameni, a fost limitat inițial la câteva cuvinte. Oamenii au fost forțați să inventeze noi cuvinte abia după intensificarea culturii lor, odată cu creșterea nevoilor lor zilnice. Astfel au apărut, treptat, limbile pământului, în funcție de inteligența indivizilor și popoarelor”.

Acesta este, pe scurt, rezultatul tuturor cercetărilor lingvistice. Dacă vă simțiți satisfăcuți cu el, puteți rămâne la acest nivel.

Eu cred însă cu totul altceva și am alte intenții pentru copiii Mei pământești pentru a accepta să îi hrănesc cu o asemenea înțelepciune. De aceea, Mi-am propus să vă vorbesc astăzi din nou despre acest concept universal: „limbajul”. Unii dintre voi vorbesc mai multe limbi, dar nici unul nu a investigat din punct de vedere spiritual cum au apărut și cum s-au dezvoltat acesta (îndeosebi structura lor regulată).

Eu vă întreb: „Chiar nu ați reflectat niciodată la felul în care a apărut o limbă, cu toate verbele, substantivele, pronumele și adjectivele ei, cu declinările și conjugările ei? Dacă ar fi să privim numai verbele, cum se face că orice suită logică, orice gândire corectă și orice acțiune nu poate fi definită decât printr-o anumită structură ordonată?”

Nu v-ați pus niciodată întrebarea cum a fost posibil ca primii oameni și descendenții lor să se exprime așa cum o făceau, comunicând unii cu ceilalți într-o manieră inteligentă și în conformitate cu nevoile pe care le aveau? Cu siguranță, nu puteți crede că înainte de a deschide gura, primii oameni erau preocupați mental de chestiunile de gramatică!

Dacă examinați o limbă din această perspectivă și luați din nou răspunsul lingviștilor voștri, este imposibil ca în mintea voastră să nu apară unele îndoieli. Sunt mistere greu de rezolvat de către savanții voștri, căci numai Eu cunosc răspunsurile care pot elucida chestiunea limbajului.

Credeți voi, copiii Mei, că la crearea lumii voastre chiar nu mai existau alte sisteme solare? Chiar puteți crede că întregul univers s-a născut dintr-o dată, de la sistemul vostru solar, cu soarele, planetele, lunile și cometele care gravitează în jurul lui, și până la cele mai îndepărtate corpuri cerești, pe care ochii voștri nu le pot descoperi decât cu ajutorul telescoapelor și care vă apar sub forma unor nebuloase îndepărtate?

Răspunsul corect este că universul a fost creat gradual, și la fel va fi și dezvoltarea sa, care va continua de-a lungul unor mari perioade de timp. Ca să vă dau un exemplu, așa cum o plantă se formează treptat, evoluând din sămânță, pentru a crea apoi noi semințe, cam la fel s-au petrecut lucrurile și cu sorii, planetele, lunile și cometele universului, căci numai acest proces de creație poate include în sine principiul infinității. Sistemul vostru solar s-a format din alte sisteme, orbitând mai întâi ca o cometă prin spațiul eteric, de-a lungul unor perioade de timp de ordinul eonilor, în această fază de copilărie, el a absorbit toate substanțele necesare pentru a-și susține propriul univers, cu planetele și lunile sale. La rândul lor, acestea au fost nevoite să treacă apoi prin propriile lor revoluții, iar cometele evoluează până când vor deveni ele însele globuri terestre capabile să susțină viața pe ele. De altfel, în treacăt fie vorba, perioada de creștere și dezvoltare nu s-a încheiat încă pentru pământul vostru, iar ființele care trăiesc pe el mai au de parcurs o anumită distantă înainte de a putea trece pe un nivel superior. Va veni însă vremea când și planeta voastră va deveni mai eterată*, mai spiritualizată, cu tot cu locuitorii ei.

Toate aceste nenumărate lumi și sisteme cosmice, care alcătuiesc edificiul material al universului, trebuie să treacă prin același proces, fiind încă într-un proces de perfecționare.

Există și sisteme globale, al căror număr nu poate fi exprimat în cifre pe care să le înțelegeți și a căror durată de viață nu poate fi definită.

Milioane de lumi au fost create și au dispărut cu mult înaintea apariției soarelui vostru, ca stea strălucitoare în spațiul eteric. Aceste lumi au fost populate (și unele continuă să fie și astăzi) de ființe a căror structură fizică și spirituală diferă fundamental de a voastră.

Marile spirite din lumea de dincolo au acceptat să se încarneze în ele, pentru a-și accelera astfel evoluția spirituală, trecând prin această perioadă de încercări. Le-au părăsit apoi, mai spiritualizate, apropiindu-se în acest fel, treptat, din ce în ce mai mult de Mine, sursa din care au provenit cândva.

Acest lanț alcătuit din verigi care unesc lumea spirituală de cea cosmică există pretutindeni.

Atunci când se întrupau ca ființe în diferitele lumi, pentru a-și împlini misiunea, spiritele aveau nevoie de un limbaj pentru a putea comunica, în funcție de inteligența locuitorilor lumii respective, acesta putea fi alcătuit dintr-un număr mai mare sau mai mic de sunete și de cuvinte, pentru ca ei să-și poată exprima astfel gândurile. Și cum lumile sunt de ordinul milioanelor, diferențele de limbaj există în aceeași proporție.

Această întrupare sau încarnare a spiritelor, sau altfel spus, migrația sufletelor de pe o stea pe alta, întotdeauna voluntară, s-a produs dintotdeauna și continuă și astăzi. Așa se explică de ce, atunci când au ajuns pentru prima oară pe pământul vostru, ființele umane complete aveau deja o anumită capacitate spirituală de a-și exprima gândurile. De aceea, construcția gramaticală a limbajului nu a fost meritul lor, ci o moștenire venită din alte lumi.

Astfel s-au născut miile de limbi de pe pământul vostru, inclusiv precursoarele lor, aduse de spiritele venite din alte lumi. Acestea s-au întrupat gradat, în funcție de nivelul cultural și de civilizație al popoarelor, contribuind activ la formarea sau la îmbogățirea limbilor lor.

După cum vedeți, rădăcinile limbilor voastre au avut întotdeauna la bază o serie de principii raționale aduse din alte lumi. Dorința de a înregistra cuvântul rostit a condus mai târziu la apariția limbajului scris, a semnelor și simbolurilor metaforice.

Pe această micuță planetă au venit în valuri succesive spirite din mii de lumi, multe dintre ele prevăzând importanța spirituală pe care o va căpăta ea. O parte dintre ele s-au grăbit să vină după ce grația divină s-a revărsat asupra pământului, prin încarnarea Mea ca Om, în dorința de a stabili un exemplu de blândețe și toleranță pentru toate ființele materiale sau spirituale care trăiesc în diferitele colturi ale universului.

Astfel au apărut așadar limbile, îmbogățite apoi de oameni superiori, care și-au propus să le rafineze și să le adapteze în funcție de progresul cultural și de civilizație al popoarelor.

Din limba primordială au derivat ulterior mai multe limbi, mai întâi sub formă de dialecte, apoi de limbaje de sine stătătoare, în funcție de nivelul social și politic atins de respectivele popoare.

Acesta a fost procesul istoric și politic de naștere a limbilor, de dezvoltare a lor, urmată, în unele cazuri, de dispariția acestora. De multe ori, din limba primordială nu s-a păstrat nimic, în funcție de progresul sau de regresul unui popor sau altul.

Întotdeauna, indivizii sunt cei care influențează decisiv progresul spiritual și material al poporului în care trăiesc. Acești indivizi sunt de regulă spirite venite din lumi superioare. Puteți găsi astfel în întreaga istorie națiuni care au strălucit la un moment dat pe culmile progresului material, cultural și spiritual. Inevitabil, aroganța sau decăderea la nivelul pasiunilor inferioare au curmat însă, mai devreme sau mai târziu, acest progres, încarnarea spiritelor superioare a devenit mai puțin frecventă, fiind înlocuită de întruparea unui număr din ce în ce mai mare de spirite inferioare, care au adus după sine declinul și corupția.

Există și astăzi națiuni care cunoșteau cândva marile secrete ale naturii Mele, dar care au devenit abrutizate, coborâte exclusiv la nivelul pasiunilor inferioare și al intereselor materiale. Din măreția strămoșilor lor nu au mai rămas decât palide urme, inclusiv la nivelul limbii, care reprezintă întotdeauna un indicator al talentelor ce conduc poporul respectiv pe calea spirituală. Urmașii acelor strămoși puternici de odinioară nu mai au astăzi forța necesară și nici dorința de a le călca pe urme.

Asemenea exemple puteți vedea în India, Persia, Egipt, sau în națiunile din America Latină. Semnele măreției de odinioară a popoarelor lor au dispărut de mult de pe pământ.

De aceea, copiii Mei, țineți cont de faptul că limba pe care o vorbiți nu este nicidecum ultima care va exista pe acest pământ. Ea va fi urmată cu siguranță de o alta, mai complexă și mai spiritualizată. Oamenii nu o vor învăța însă decât atunci când comunicarea cu lumea spiritelor se va putea derula liber. Schimburile lingvistice dintre cele două lumi se vor produce atunci lin, ca un proces metabolic, iar nevoile intelectuale ale ființelor umane încarnate se vor armoniza mai bine cu cele ale lumii spirituale din care au provenit.

Deocamdată, limbajul vostru, oricât de cultivat și de bogat în expresii vi s-a părea vouă că este, nu are suficiente cuvinte pentru a descrie anumite sentimente și stări emoționale, cum ar fi spre exemplu momentele sublime și extazul primei iubiri, sau sentimentele complexe pe care le provoacă despărțirea și reunirea, ca să nu mai vorbim de simpla expresie verbală a diferitelor sunete armonioase. O, dacă ați ști cât de multe pot fi exprimate printr-un singur cuvânt! Deocamdată, limbajul vostru trebuie să se mulțumească cu ceea ce poate reda o privire plină de fericire, o strângere de mână sau o îmbrățișare. Cuvintele voastre sunt prea sărace și absolut incapabile să exprime sentimentele scrise de spirit, cu litere de foc, în sufletele voastre, care culminează prin cuvântul „iubire”, ce nu descrie el însuși decât parțial această stare divină.

Tot ce v-am spus poate fi cu ușurință demonstrat de înseși experiențele voastre, din care puteți trage concluzia că voi, oamenii, nu sunteți nicidecum culmea absolută a marelui joc spiritual și că există încă numeroase nivele deasupra voastră, în mod similar, limba voastră nu este ultima în șirul evoluției, existând și alte modalități de expresie, pe care nu le veți putea cunoaște atâta vreme cât vă veți afla întrupați în materie.

Nu trebuie să uitați că cu cât ochii voștri spirituali vor fi mai deschiși, contemplând lucruri din ce în ce mai sublime și mai mărețe, îndeosebi minunile lumii spirituale, cu atât mai multe cuvinte vă vor fi necesare pentru a le putea exprima. Cu cât nivelul de înțelegere este mai înalt, cu atât mai spiritual devine limbajul, căci el nu mai descrie materia “exterioară, ci conținutul ei spiritual.

Așa cum spuneam mai devreme, este vorba de același proces care face ca o plantă să crească din sămânță, iar sămânța din plantă, în mod similar, în marele univers cosmic al inteligentei universale, o limbă se dezvoltă din alta. Ea progresează întotdeauna în funcție de nevoile spirituale ale celor care o vorbesc, începând cu dialectele corupte ale populației rurale și terminând cu exprimarea pură a unei persoane educate. Această diferență, deși amintită pe scurt aici, reprezintă un decalaj uriaș între ființe, care depinde de nivelul lor intelectual și de conștiință atins. Fiind o expresie a unor concepte spirituale infinite, limba este ea însăși infinită, putându-se îmbogăți și perfecționa continuu.

Așadar, limba nu reprezintă o invenție a lingviștilor, ci o moștenire provenită din alte lumi. De multe ori, oamenii renunță la o parte din această moștenire, fie din cauza capacității lor spirituale, care nu necesită anumite exprimări, fie din cauza faptului că natura înconjurătoare și nivelul cultural al pământului diferă fundamental de condițiile care prevalau pe corpul ceresc din care au provenit spiritele migratoare care au adus cu ele aceste elemente de limbaj.

Numai orgoliul vostru uman vă face să credeți că puteți face orice vă trece prin minte: să altoiți plantele, să ridicați animalele pe nivele superioare, dacă s-ar putea chiar pe nivelul de conștiință uman, fără să țineți cont de faptul că ceea ce am creat Eu nu poate fi perfecționat sau rafinat de voi.

În fiecare cuvânt există o profunzime atât de mare, o semnificație atât de adâncă, încât numai un om cu o inteligență foarte ascuțită îi poate percepe multitudinea de sensuri, fără a merge nici el până la capăt. Ce să mai vorbim de întregul edificiu al limbajului; dacă omul nu ar fi înzestrat cu darul spiritual înnăscut al expresiei, lingviștii ar avea dificultăți reale în a denumi o acțiune în toate modificările ei posibile.

Vă asigur că nici unul din profesorii voștri nu ar fi putut reuși vreodată să creeze un verb precum „a fi”, cu toate conjugările sale.

Reflectați la cele ce v-am spus și veți realiza cu ușurință că una este să investighezi o limbă deja existentă și cu totul altceva să inventezi o limbă nouă, fără a le imita pe cele care există. Pentru voi, oamenii, acest lucru se dovedește o imposibilitate.

De aceea am ținut să vă ofer această lectură, ca să vă dați seama cât de limitată este cunoașterea voastră și cât de stupid este orgoliul oamenilor de știință. Dacă priviți lucrurile cu discernământ, vă veți da seama că ceea ce ați realizat voi prin forțe proprii este aproape nimic, primind practic totul prin grația Mea. Aceasta este omniscientă și știe întotdeauna ce face și încotro se îndreaptă, care este momentul oportun și care sunt cele mai potrivite instrumente pentru a-și atinge țelul.

Elementul spiritual inerent naturii materiale acționează inclusiv la nivelul limbii, a cărei menire superioară este aceea de a servi cândva ca mijloc de expresie ființelor renăscute în plan spiritual.

De aceea, o limbă evoluează și se îndreaptă spre destinul ei la fel ca și omul sau celelalte ființe vii. Gramatica și structura ei sunt atât de logice, încât pentru o persoană renăscută spiritual se va găsi întotdeauna cuvântul potrivit pentru a exprima un anumit concept.

Întrucât destinul întregii umanități este acela de a renaște spiritual, pentru a popula cândva un pământ spiritualizat, limba sa trebuie să se adapteze gradat pentru a corespunde din ce în ce mai bine acestor cerințe spirituale, îmbogățindu-se cu expresii care să redea cât mai bine sentimentele din ce în ce mai exaltate ale oamenilor.

Au fost necesare milioane de lumi și milioane de ani pentru ca limbile să evolueze, pregătindu-se pentru viitor, întregi generații culeg astăzi roadele acestei evoluții, profitând de faptul că își pot exprima toate nevoile spirituale într-o limbă bine structurată din punct de vedere verbal sau scris, întru beneficiul lor, dar mai ales al descendenților lor de mâine.

Această comunicare reprezintă o nouă dovadă a dorinței Tatălui vostru de a vă reduce stupidul orgoliu uman și de a înțelege mai bine regatul cosmic spiritual în care trăiți, având ca temelie „cuvântul”. Numai cu ajutorul acestuia pot afla restul oamenilor ceea ce au trăit inițiații individuali care au avut acces la lumea spiritelor și la grația Tatălui, care le-a arătat cum cu milioane de ani în urmă, a implantat în ei (și în restul copiilor Săi) o sămânță care a crescut între timp, dând astăzi roade bogate. Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
मैं गणेश, सुप्रीम शिव का बेटा हूँ!
Back to top See my Info
Ganapati
Avansat
Avansat

Ganapati is offline

Joined: 24 Feb 2009
Member: #453
Posts: 266
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups: None
Topic icon
Capitolul 30 - Infinitatea
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.10.2011, 05:03 View PostDownload Post

Capitolul 30
Infinitatea
(28 martie 1876)

Voi folosiți frecvent acest cuvânt, a cărui semnificație o ignorați însă cu desăvârșire. De aceea, sunt nevoit din nou să vă ofer noi revelații legate de universul Meu, de marea Mea creație și de Sinele Meu. Numai astfel veți putea înțelege ceea ce savanții și filosofii voștri nu au putut descoperi niciodată, dar care poate fi realizat cu ușurință de orice copil ghidat și dependent de iubire: că primul factor care a stat la temelia întregului univers a fost iubirea, care reprezintă simultan principiul ce susține și conduce toate ființele vii către perfecțiune!

Ca să vă pot explica acest cuvânt, „infinitate”, va trebui să vă debarasați mai întâi de multe din cunoștințele voastre achiziționate prin studiu. Pentru a putea înțelege ce vă voi spune în continuare, va trebui să aprofundați semnificația acestui cuvânt nu cu rațiunea voastră, care cunoaște doar legile terestre, ci cu scânteia divină cu care v-am înzestrat, în calitate de spirite, nu de ființe limitate în gândirea lor. De altfel, nici o ființă finită, așa cum sunteți voi, nu va putea înțelege vreodată pe deplin întreaga infinitate a lui Dumnezeu și a creației Sale.

Să începem așadar cu definiția acestui cuvânt, procedând, ca de obicei, pas cu pas. Dacă veți înțelege conceptul, veți putea ajunge treptat la conștientizarea adevăratei Infinități, cea Eternă.

Ce se înțelege așadar prin „infinit”? „Infinitatea” este o stare fără sfârșit.

Oricât de mult ați dilata în imaginația voastră acest concept, el va rămâne totuși un simplu concept. Aplicat creației și Sinelui Meu, acesta nu este suficient. Există un aspect asociat cu infinitatea care nu poate fi înțeles de mintea umană: în calitate de ființe umane, voi aveți un început, motiv pentru care presupuneți automat că orice lucru trebuie să aibă un asemenea început. Această afirmație nu este valabilă însă pentru Mine și creația Mea. Infinitatea Mea (dar și a creației Mele) este asociată nu doar cu lipsa unui sfârșit, ci și cu lipsa unui început. Cuvântul „infinit” capătă astfel o nouă semnificație, referindu-se deopotrivă la ambele direcții: lipsa începutului și lipsa sfârșitului.

Voi vă puteți imagina infinitatea într-o direcție (lipsa sfârșitului), dar nu și în cealaltă. Vă voi ajuta din nou, dar va trebui să urmați cursul gândirii Mele și să vă ridicați deasupra condiției voastre terestre, dacă doriți să vă formați o opinie cât mai aproape de realitate legată de Cel care v-a creat. Așa cum ați fost crescuți și educați voi, este imposibil să vă imaginați ceva fără un început.

Pentru a înțelege concepte precum „infinitatea”, totul trebuie raportat la Spiritul divin, situat într-o cu totul altă realitate decât intelectul limitat. Chiar și propria voastră existență trebuie privită într-o altă lumină.

Omul este convins că știe foarte multe lucruri, mai ales de când cu progresul științei, dar în realitate el nu știe aproape nimic despre ceea ce îl înconjoară, despre existență și scopul suprem al acesteia.

Cu toate investigațiile sale, propria sa „viață”, sau „forța vital㔠care îi permite să gândească, să simtă și să acționeze, reprezintă pentru om o enigmă. Ce să mai vorbim de restul creației, aflată în afara minusculei sale sfere de influentă; el încearcă să înghesuie acest concept în micuțul său creier și să îl potrivească în funcție de ideile sale limitate!

Zadarnic efort, vă asigur! Singurul care Mă poate înțelege pe Mine și creația Mea nu poate fi decât un spirit, un descendent al Meu. Din fericire, fiecare dintre voi poartă un asemenea spirit în inima sa. Din păcate, ignorându-l și neștiind cum să-l cultive, cei mai mulți oameni ajung în lumea spiritelor cu un spirit complet nedezvoltat, așa cum l-au primit de la Mine în ziua concepției lor.

Așadar, începeți prin a uita tot ce știți despre existența și cunoașterea voastră umană. Uitați de micuțul vostru glob pământesc, de soarele care vă dăruiește lumină și căldură. Uitați de materie și de univers, de stelele și planetele locuite, al căror număr nu poate fi nici măcar imaginat de voi. Ridicați-vă în spațiul infinit, în care toate aceste lumi, orbitând una în jurul celeilalte, își urmează în tăcere calea către perfecțiune! Ridicați-vă alături de Mine prin gândire, într-o sferă în care lumina și timpul nu mai sunt limitate, în care spațiul însuși nu mai poate fi conceput ca fiind limitat. Ridicați-vă alături de Mine într-o sferă în care nu mai există lumină, nici căldură, ci numai întunericul: aici se află depozitul în care sunt stocate marile elemente din care sunt create toate lumile.

Ridicați-vă până ajungeți în centrul acestui „spațiu”, așa cum v-ar apărea el. Dacă imaginația sau spiritul vă pot purta atât de departe, puteți spune că aveți în față infinitatea și pe Creatorul ei, care a conceput din ea tot ce se mișcă și trăiește în spațiu, într-o formă vizibilă sau invizibilă.

Dacă veți înțelege acest concept de infinitate, veți înțelege de asemenea că Dumnezeu, El însuși infinit, are propriul său spațiu infinit, la fel ca orice alt lucru sau ființă, care îl înconjoară ca un fel de atmosfera spirituală, ca să spunem așa. El domnește în centrul acestei atmosfere. Aici s-a născut simbolul iubirii. Din această atmosferă s-a născut lumea materială, și din propriul Său Sine a apărut lumea spirituală.

Va trebui să învățați să vă gândiți la Mine ca fiind fără un început. Dacă aș fi avut un început, ar însemna că am fost creat de un alt Dumnezeu, care a fost creat la rândul lui de un altul, și așa mai departe, fără a ajunge niciodată la un sfârșit (cam așa sună una din teoriile voastre ale creației). Așa cum v-am explicat într-o altă comunicare, atmosfera care înconjoară un obiect sau o ființă absoarbe anumite vibrații din lumea exterioară, pe care le transferă obiectului sau ființei în cauză, dar absoarbe în egală măsură și substanțele utilizate deja de obiectul sau de ființa respectivă, pe care le returnează în spațiul exterior.

Aceasta este cheia cuvântului „infinitate”.

Spațiul infinit, cu toate ființele sale, reprezint㠄atmosfera” Mea la fel de infinită ca și Mine. Tot ce există în ea a ieșit din Mine, țâșnind în infinitate cu scopul de a trece prin marele proces de purificare. Simplul fapt că nu mai fac parte integrantă din Mine și că aparțin acestei atmosfere le conferă deja acestor ființe o anumită materialitate. Invers, acest spațiu infinit îmi returnează toate principiile spirituale care s-au format în el, sublimate din materie (sau eliberate de aceasta). El îmi îmbogățește astfel Ființa spirituală, înapoindu-Mi propria Mea iubire, reflectată însă de alte ființe. Același proces se petrece și cu Spiritul Meu, care este reflectat pretutindeni în ea, în toate gradațiile cu putință, în acest fel se naște regatul spiritual care Mă înconjoară, în care conceptul central al iubirii devine personificat în diferite forme și figuri, care perfecționează și spiritualizează moștenirea primită cândva de la Mine, rafinând-o până la desăvârșire, sub forma omului-spirit sau a ființei spirituale.

Așa cum atmosfera care vă înconjoară pe voi, aura care însoțește orice obiect sau ființă, reprezintă singura verigă ce permite legătura cu restul spațiului (cu celelalte obiecte sau ființe), permițându-vă să dăruiți înapoi universului acele vibrații de care nu mai aveți nevoie, la fel se petrec lucrurile și cu spațiul infinit, în care materia, dizolvată sub forma unor atomi minusculi, are capacitatea de a asimila orice vibrație, permițând principiilor similare să se atragă.

Atunci când în spațiul infinit a apărut lumea materială, potrivit marii legi a creației cosmice, fiecare atom al său conținea deja germenul și înclinația către transformarea continuă.

Această lege este primordială și universală, și nu există nimic în creație care să nu o urmeze.

Marele gând al creației nu a strigat „Facă-se” în spațiul infinit decât o singură dată. A fost suficient însă pentru ca totul să înceapă să se miște și pentru ca Spiritul Meu să pătrundă în haos, adică în marele conglomerat cosmic alcătuit din toate substanțele materiale. Astfel a început viața, atracția și respingerea, creația și transformarea, iar ele vor continua de-a pururi, pentru că de îndată ce un atom este returnat în spațiul eteric, el trebuie să caute noi combinații.

Contemplați marile lumi și gândiți-vă că potrivit cronologiei voastre, milioane de ani ar fi insuficienți pentru a le defini procesele de formare. Reflectați la numărul lor imens, deși au pornit de la un singur atom; prin fenomenul atracției reciproce, atomii s-au transformat în molecule, care au devenit apoi corpuri microscopice, sau celule. Saturate de atmosferele înconjurătoare, acestea au devenit din ce în ce mai solidificate, structurându-se într-un nucleu luminos și cald, în jurul căruia s-a format o crustă durabilă, care a devenit suprafața lumii respective. Energia și viața blocate în interior și-au creat o viață proprie, consumând căldura și precipitând vaporii, care s-au condensat în apă. Au apărut astfel marile oceane, atmosfera exterioară, vegetația și ființele vii.

Priviți aceste lumi; imaginați-vă numărul lor imens, începând cu cel mai mic fir de nisip și până la ființa supremă la care conduce evoluția, omul, germenul pro-creației este activ pretutindeni. Imaginați-vă de câți ani tereștri ar avea nevoie o asemenea evoluție. Gândiți-vă la toate elementele materiale și spirituale eliminate dintr-o asemenea lume în formare, care au devenit mai târziu cauza care a dus la apariția cometelor. Acestea trebuie să se structureze și să se dezvolte în conformitate cu aceleași legi, până când vor căpăta și ele o masă solidă în regiunea unui sistem solar, continuându-și evoluția ca planetă aflată pe o orbită de sine stătătoare.

Imaginați-vă imensitatea numărului marilor stele, pe care le descoperiți cu ochiul liber sau cu ajutorul telescoapelor. Gândiți-vă la timpul necesar pentru formarea lor, pentru existenta și transformarea lor. Procesul continuă la infinit, în conformitate cu legea atracției și respingerii. Aceasta este infinitatea, care se desfășoară în fața ochiului vostru spiritual în toată măreția ei de-a pururi incomprehensibilă. Chiar și la acest nivel, legea evoluției este una singură; este aceeași lege care operează în cazul dezvoltării unei plante dintr-o sămânță sau al procreării unui infuzor. Ea afirmă că din ceva uzat trebuie să se nască ceva nou, că atomii se transformă în materie, trecând de pe un nivel pe altul. Ridicându-se pe un nivel din ce în ce mai înalt odată cu fiecare schimbare, ei sfârșesc prin a se spiritualiza, progresând de la starea neanimată la o stare animată, iar mai târziu la o viață spirituală, în acest fel, tot ce a ieșit cândva din Mine, trecând în spațiul cosmic sau eteric, trebuie să se întoarcă la Mine, la căminul său spiritual, pentru a-și primi răsplata pentru tot ce a îndurat. Ființa, trimisă în spațiul creației din iubire și devenită acum gânditoare și spirituală, se va întoarce la Mine mânată de propria iubire, înțelegând în sfârșit omnipotența și iubirea Mea, inclusiv sensul creației Mele. Redevenită copilul Tatălui iubitor, ea se va bucura acum de beatitudinile care îi așteaptă pe toți cei care au trecut cu credință prin testul încercărilor, fără să uite de unde au plecat și care este scopul lor suprem.

Așa cum atmosfera voastră material-spirituală are rolul de a uni între ele ființele, făcându-le să se atragă reciproc pentru a cunoaște fericirea, la fel, marea forță de atracție a iubirii Mele acționează asupra tuturor ființelor care doresc să se apropie de Mine.

Așa trebuie înțeleas㠄infinitatea”. Infinită este puterea care se naște din Mine și se revarsă asupra întregii vieți. Infinită este iubirea Mea, care nu va înceta niciodată, și infinit este principiul procreației, care progresează de la infim la cosmic, respectând aceeași unică lege. În acest fel trebuie să înțelegeți infinitatea lumilor și spațiului, inclusiv marele om cosmic (întregul sistem material cosmic). Și acesta este înconjurat de o atmosferă personală, care se învârtește ca un cerc cvasi-infinit în jurul soarelui central spiritual, eliminând în marele spațiu eteric tot ce a folosit și absorbind din el noi și noi substanțe care îi sunt necesare pentru a-și continua viața.

Metaforic vorbind, puteți regăsi aceeași infinitate, adică imposibilitatea de a anihila chiar și un singur atom, în procesul vieții spirituale. Fiecare gând spiritual trezește un altul, dând naștere unei idei, care va conduce apoi la crearea unei lumi. În final, cuvântul creează lucrarea, indicând astfel către Creatorul spiritual și arătând ce a dorit Acesta să exprime în planul material. Totul este infinit, inclusiv voi! Voi nu ați început să existați atunci când v-ați născut în această lume materială, vai, nu! V-ați născut cu mult timp în urmă, la „începuturile” eternității, chiar dacă pe vremea aceea nu erați încă ființe umane, ci materie. Spiritul vostru s-a născut ca o scânteie din Mine, din Sinele Meu divin. El nu a putut deveni conștient de existența sa decât după unirea sa - într-o trinitate perfectă, așa cum există și în Mine - cu celelalte două principii, corpul și sufletul. În mod similar, Eu însumi sunt alcătuit din trei principii: mai întâi, tot ceea ce este creat și există în plan material (materia), în al doilea rând, regatul sufletelor, care silește materia să progreseze către un anumit țel cosmic, iar în al treilea rând, principiul etern divin, care transferă asupra primelor două universuri permanența eternă și valoarea divină.

Suntem cu toții trup, suflet și spirit; Eu la nivel macrocosmic, iar voi la nivel microcosmic, dar respectând aceleași principii. Așa se explică de ce orice substanță fizică aspiră să evolueze într-una sufletească, iar aceasta într-una spirituală. Acesta este jocul etern al infinității.

Cuvântul „anihilare” nu există în creația Mea. Singura care există este transformarea, chiar dacă uneori apare deghizată în distrugere.

„Infiniți” sunt germenii divinului; „infinit” este Creatorul însuși. De ce nu ar purta și produsele Sale aceeași amprentă? Conform conceptelor voastre umane și legilor rațiunii pure, acest gând pare de neconceput. De aceea am dorit să vă conduc în vastele spatii eterice, demonstrându-vă că și la acel nivel acționează aceleași principii și legi ca și la nivelul vostru, lucru care trebuie înțeles din punct de vedere spiritual și prin analogie. Numai în acest fel Mă puteți înțelege pe Mine, îmi puteți deveni apropiați, îmi puteți realiza iubirea, sacrificiul și răbdarea pe care o am cu voi!

Vai, voi nu puteți înțelege marile gânduri creatoare, nu reușiți să vă ridicați deasupra nivelului vostru terestru, căci nu aveți putere și energie să vă înălțați acolo unde grijile lumești dispar în marele vid. Cu toate comunicările pe care vi le-am făcut personal, nu ați înțeles încă ce înseamnă să fii o „ființă umană”, ca să nu mai vorbim de conceptul de „copil al lui Dumnezeu”!

De aceea vă vorbesc atât de des, de aceea abordez subiecte atât de diverse, explicându-vă tot ce am creat, pentru a vă trezi ochii spirituali.

Eu am creat beatitudini fără număr, dar nu pentru cei orbi, ci pentru cei care doresc să vadă și să înțeleagă cine este Acela care îi ghidează și încotro vor ajunge dacă se lasă ghidați de EL

Eu îmi doresc în creația Mea oameni care văd, care îmi admiră lucrările, recunoscându-L pe Creatorul lor și învățând să-L iubească. Doresc ca oamenii să vadă și să înțeleagă cu claritate că nu au fost creați doar pentru acest scurt interval de timp pe care voi îl numiți viață (terestră).

Doresc să realizeze că prin nemurirea lor, ei poartă în sine germenul divinității. Numai cultivându-l și manifestându-l vor putea înțelege ei creația Mea și pe Mine personal.

Doresc să îmi văd copiii privind, devenind conștienți de semnificația unor concepte precum „infinitate” sau „nemurire”, pentru a înțelege că sunt cetățenii întregii lumi cosmice. Adevăratul lor cămin este regatul spiritual, în care soarele nu apune niciodată, în care întreaga lumină născută din Mine iluminează până și cel mai mic atom. Preluată de spiritul uman, această lumină îl poate ajuta să înțeleagă că este o ființă infinită, creată de un Dumnezeu infinit.

De aceea, lăsați cuvintele Mele spirituale să pătrundă în inimile voastre aproape adormite, treziți-vă din visul vostru lumesc și urmăriți să înțelegeți că atunci când acest vis se va sfârși, veți pătrunde ca ființe nemuritoare în lumea pe care v-am descris-o.

V-am dăruit aceste revelații pentru alinare și o mai bună înțelegere. Sper ca ele să nu fie în zadar, căci dacă veți încălca mai departe legile divine, veți plăti scump. Nimeni nu poate trăi într-o manier㠄finit㔠atunci când „infinitatea” este țelul său suprem. Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
मैं गणेश, सुप्रीम शिव का बेटा हूँ!
Back to top See my Info
Ganapati
Avansat
Avansat

Ganapati is offline

Joined: 24 Feb 2009
Member: #453
Posts: 266
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups: None
Topic icon
Capitolul 31 - Viața cosmică
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 10.12.2011, 22:11 View PostDownload Post

Capitolul 31
Viața cosmică
(14 iulie 1876)

V-am vorbit pe larg despre viață, despre diferitele ei etape, despre felul în care se manifestă ea și despre semnificația ei profundă. A mai rămas însă un aspect despre care nu v-am vorbit: fiind o emanație a puterii Mele spirituale, această viață nu este altceva decât puterea voinței Mele, care se manifestă în milioane de modalități.

Pentru a înțelege mai bine această viață spirituală și diferența între materie și spirit, Mi-am propus să insist mai mult asupra acestor subiecte în această comunicare, intitulat㠄Viața cosmică”. Mesajul pe care doresc să vi-l transmit este că de la cel mai mic atom și până la cel mai mare spirit angelic, principiul care operează este întotdeauna același, fiind una cu Ființa Mea divină. Manifestat pe diferite nivele și în diferite forme, luptându-se pentru dezvoltare și perfecțiune, el generează progresul spiritual și devine pretutindeni vizibil sub forma vieții.

Atunci când vorbesc despre „viața cosmică”, Mă refer la conceptul clasic, dezvoltat de vechii greci, care se referă la „viața universală a întregului cosmos”. Căci tot ceea ce există trebuie să aibă la bază o idee, un motiv pentru care a fost creat, dar și o destinație finală.

Oamenii voștri de știință încearcă să descopere originile universului, mergând până la forța primordială care a pus totul în mișcare. Vă voi revela Eu acest motor suprem, temelia pe care este clădit întregul univers, care susține și pregătește totul pentru dezvoltarea sa ulterioară. Dacă priviți cosmosul cu ochi spirituali, traversând spațiul eteric infinit cu puterea gândului, nu veți descoperi altceva în el decât „atomii eterici”, cele mai subtile elemente constituente ale universului material. Instrumentele voastre (microscoape, electro-metre, etc.) nu vor putea descoperi însă niciodată aceste elemente (care nu sunt de natură fizică).

Aceste particule eterice, extrem de subtile, au în centrul lor un nucleu spiritual, născute din Mine, parte integrantă din Ființa Mea, care le imprimă permanența și impulsul etern către dezvoltarea de sine, către prezervare și progres.

Așadar, în fiecare atom există o particulă spirituală din Mine însumi. Altfel spus, în organismul vostru există ceva care atinge până și ultimele ramificații ale sistemului vostru nervos, sub forma unor senzații la nivelul pielii. Fiind vorba de un principiu psihic, acesta nu are alt scop decât acela de a clădi, a susține și a spiritualiza corpul fizic.

La fel cum sufletul vostru este omniscient datorită fluidului subtil care penetrează trupul vostru, care vă înconjoară ca o atmosferă vaporoasă, în interiorul fiecărui atom există o scânteie din Mine. Așa cum am mai afirmat într-o altă comunicare, nu există nici un punct în imensitatea spațiului vizibil și invizibil (a lumii materiale și spirituale) în care Eu să nu fiu prezent, privind și simțind tot ceea ce se petrece.

Acesta este principiul care stă la baza omniscienței și omniprezenței, care există inclusiv la nivelul trupului vostru. Din această perspectivă, singura diferență între voi și Mine constă în faptul că în cazul vostru, viața spirituală, alcătuită din suflet și spirit, clădește corpul fizic și pe cel psihic în funcție de necesitățile ei, în timp ce în cazul Meu acest lucru este imposibil, căci Eu nu văd nicăieri vreun aspect material, ci numai principii spirituale, chiar și acolo unde vouă vi se pare că vedeți substanțe elementale.

Să revenim însă la atomii eterici. Doresc să vă explic natura acestor atomi, menirea și scopul existenței lor.

Conform concepției voastre, un atom eteric este un obiect necorporal, sau, ca să folosim o expresie savantă, imponderabil. El este totuși separat ca obiect individual, căci dacă s-ar afla într-o stare nelimitată, ar fi nevoit să se dizolve, transformându-se în altceva.

Constatăm așadar că, deși minuscul, acest atom are dimensiuni, la fel ca oricare alt corp, fiind înzestrat cu caracteristicile lungimii, lățimii și înălțimii.

În interiorul atomului este închisă o scânteie născută din Mine. De vreme ce Eu am fost Acela care l-a creat, este evident că el trebuie să conțină ceva din Mine, fiind astfel înzestrat cu atributele Mele. Impulsul de a-și continua evoluția îi este inerent, în plus, fiecare atom trebuie să fie diferit de ceilalți atomi, atât din punct de vedere cantitativ cât și calitativ, astfel încât să conțină toate substanțele elementale esențiale pentru clădirea universului. Din acest motiv, în funcție de compoziția lor, între atomi a apărut atracția elementelor omogene și respingerea celor eterogene prin intermediul învelișului lor vaporos, datorită legii asimilării și asocierii (cam la fel funcționează organele senzoriale ale insectelor).

Datorită acestor mișcări, din mai mulți atomi s-au format moleculele, care au permis apoi nașterea celulelor și a cristalelor. Mai mult, au apărut procese naturale precum căldura, lumina și viața, care au accelerat formarea corpurilor superioare.

După structurarea corpurilor cerești a început viața organică, din care s-a distilat mai târziu viața spirituală, care a permis apoi revelarea divinului. Prin acest proces, numit evoluție, scânteia spirituală inerentă atomilor trebuie să se întoarcă, pas cu pas, în locul de unde s-a născut.

Este evident că dacă doream să creez ființe vii, trebuia mai întâi să le creez condițiile în care să locuiască și să le înzestrez cu impulsul de a-și urma cursul spiritual, de a avansa prin infinitate, în calitate de ființe individuale, către menirea pentru care au fost create.

Așa cum știți din toate mesajele Mele anterioare, Eu nu sunt numai un Creator, ci și Iubirea personificată. Iubirea nu dorește altceva decât să-i facă pe ceilalți fericiți, descoperindu-și propria beatitudine în fericirea celor din jur. De aceea, în această calitate de Dumnezeu al iubirii, a trebuit să creez pentru voi cămine beatifice, înzestrând aceste ființe create după chipul și asemănarea Mea cu forme care să exprime această iubire și divinitatea lor inerentă. Din acest motiv au apărut lumile, alcătuite din micuții atomi eterici. Abia apoi am putut să dau viață materială ființelor vii, care manifestau anumite atribute ale Ființei Mele. Astfel a apărut omul, piatra unghiulară a întregii creații materiale, care, prin misiunea sa pe pământ, trebuie să pregătească următorul pas spiritual, acela de locuitor al lumii spirituale, unde nu mai pot avea loc salturi bruște, ci numai o tranziție lină, de pe un nivel pe altul, către împărăția Mea.

În acest fel au apărut lumile, clădite din imensul depozit de materiale eterice. Ele au fost puse în mișcare (întotdeauna, într-o formă orbitală), cu scopul de a crea lumină și căldură. Aceste forțe trezesc atomii din inerția lor, forțându-i să se amestece între ei și conducându-i pe traseele orbitelor lor, de-a lungul unor perioade de timp incredibil de lungi. Pe aceste trasee, substanțele uzate sunt înlocuite cu altele, noi, de regulă cu unele care nu au existat în constelațiile precedente.

Mișcarea pe orbită a lumilor, una în jurul alteia, și rotația în jurul propriei axe, au ca scop trezirea și răspândirea vieții prin intermediul acestor două mișcări. În întregul cosmos există acest impuls universal, de a nu lăsa un alt obiect ceresc singur. Tot ceea ce conține o greutate (masă) își caută în mod instinctiv un punct de odihnă, în care ar rămâne de-a pururi dacă nu ar fi amenințat fie de impulsul interior către dezintegrare, fie de influențele venite din lumea exterioară.

Mișcarea înseamnă viață. Indiferent dacă este vorba de mișcările orbitale ale corpurilor cerești sau de vibrațiile luminii și căldurii, scopul acestora este unul singur: acela de a trezi din letargie obiectul sau ființa în cauză, forțându-le să își continue dezvoltarea, să se transforme, căci nimic din ceea ce este creat nu este permanent, ci trebuie să progreseze la infinit, prin modificări continue.

În acest fel au apărut miliardele de sori și de lumi în imensitatea spațiului eteric. Inclusiv la ora actuală, cometele, primele elemente care au apărut în sistemul cosmic, continuă să se formeze și să orbiteze pe traseele lor eliptice, în jurul marelui soare central din care s-au născut. Universul aparent material poartă în el impulsul către dezvoltarea sa ulterioară, până când lumile își vor încheia ciclul, rafinându-și și spiritualizându-și toate elementele componente, și vor putea intra în alte combinații, superioare, devenind astfel locuințe pentru alte ființe, mai spirituale.

Materia dezvoltă viața care îi este inerentă, de pe un nivel pe altul, până când devine ea însăși capabilă să facă tranziția de pe nivelul grosier vizibil pe un nivel subtil și eteric. Ființele de toate felurile evoluează la rândul lor, avansând treptat către perfecțiune, căci lumea în care trăiesc trebuie să corespundă cu nivelul lor de dezvoltare.

Le-am spus odată discipolilor Mei că: „în casa Tatălui Meu există multe dimensiuni”. Vă repet acum din nou: da, există nenumărate locuințe sau cămine spirituale, în care ființele care corespund acelui nivel se bucură de fericirile specifice constituției lor spirituale. Aceste fericiri sunt astfel structurate și aranjate încât ființele care se bucură de ele intuiesc că există și fericiri mai înalte, cu lumi spirituale corespunzătoare. Din perspectiva Mea nu poate exista oprire, întrucât oriunde te-ai afla în ierarhia evoluției vor exista întotdeauna noi lumi superioare, mai aproape de Mine, întrucât Eu sunt infinit, și creația Mea nu poate fi altfel.

Aceasta este viața cosmică. Ea începe cu viața celui mai mic dintre atomii eterici, care se luptă să iasă din materia insensibilă, și continuă până la cel mai mare dintre îngerii mei, care dispune de cunoașterea spirituală de sine și este capabil să înțeleagă, dintr-o singură privire aruncată lumii materiale, care sunt ideile Mele creatoare, dispunând inclusiv de puterea de a le transpune în realitate.

În imensitatea spațiului există nenumărate insule cosmice sub forma unor „globuri cerești”. Toate trebuie să treacă prin același proces de dezvoltare și de armonizare în marele ansamblu.

Pe fiecare dintre aceste mari lumi există ființe create, a căror formă și nivel de evoluție corespund lumii în care trăiesc. Fantezia voastră este insuficientă pentru a putea înțelege distanța și măreția acestor lumi. Deși separate între ele de distanțe uriașe, aceste lumi se mișcă independent prin spațiul eteric, urmând aceeași lege a dezvoltării de sine, astfel încât locuitorii lor să progreseze către perfecțiune și să atingă nivele superioare de conștiință. Chiar dacă un univers material se prăbușește din când în când, această distrugere nu este permisă decât pentru ca din el să se nască un altul, mai spiritual și mai sublim.

Nu întâmplător, Scriptura spune: „în ochii Mei, o mie de ani trec ca și cum s-ar fi scurs deja!” Dar Eu vă spun: în ochii Mei, milioane de ani nu înseamnă mai mult decât o singură clipă pentru nenumăratele lumi materiale care își continuă mișcarea orbitală în imensitatea creației. Milioane de ani au fost necesari pentru ca ele să se structureze, căpătând forma actuală, să își clădească planete și comete, și să devină astfel perfecte pentru a putea susține viața ființelor înzestrate cu simțuri.

Anii vieții voastre, revoluția pământului vostru în jurul soarelui, întreaga mișcare de rotație a sistemului vostru solar în jurul soarelui central, nu reprezintă mai mult de o secundă pe cadranul ceasului cosmic care înregistrează durata existenței creației Mele cosmice.

Așa se explică uimirea și admirația voastră atunci când îmi contemplați creația, căci voi măsurați opera lui Dumnezeu, această Ființă infinită, la scara voastră mică.

Există miriade de sisteme solare și de corpuri cerești, a căror lumină are nevoie de milioane de ani pentru a ajunge la voi. Din măreția lor infinită, la voi nu ajunge decât lumina palidă a unei stele îndepărtate. Ce calcule ar putea revela uriașele distanțe la care sunt situate ele? Ce fantezie și-ar putea imagina măreția lor sublimă?

Și totuși, copiii Mei, aceste lumi nu reprezintă frontiera creației Mele. Mult dincolo de aceste lumi îndepărtate există alte sisteme cosmice, a căror lumină nu ajunge până la voi. Când primele raze din lumina lor vor ajunge în spațiul în care existați voi, sistemul vostru solar nu va mai exista de mult.

Ridicați-vă și contemplați această măreție, chiar dacă se referă numai la universul material. Meditați asupra conceptului de omnipotență care a creat aceste minuni folosindu-se de numai câteva principii: atracția și respingerea, lumina și căldura. Avântați-vă și încercați să-L înțelegeți pe Domnul și Creatorul vostru, în ochii căruia soarele și planetele sistemului vostru solar nu par mai mult decât un fir de praf. Dacă nu ar fi Părintele vostru plin de iubire, El ar fi lăsat de mult generația voastră să se autodistrugă, căci după toate câte le-a făcut pentru voi, vă comportați în continuare ca niște copii rebeli și neascultători. Urmăriți să înțelegeți iubirea Lui, pe care El a comparat-o cândva cu căldura soarelui, „care îi încălzește în fiecare zi pe cei buni și pe cei răi, deopotrivă”, și care, în pofida tuturor aberațiilor care se spun despre divin, continuă să își reverse continuu grația sa asupra umanității!

Încercați să îl înțelegeți pe acest Dumnezeu, care și-a asumat cândva o formă umană și a coborât printre voi, ființe slabe, învățându-vă preceptele iubirii, ale toleranței și iertării. Meditați asupra măreției și puterii Lui, asupra creației Sale infinite. Simultan, urmăriți să înțelegeți dorința Lui ca voi să nu fiți copleșiți de aceste atribute ale omnipotenței Sale, ci dimpotrivă, să simțiți în El numai un Părinte preaplin de iubire, un ghid care continuă și astăzi să fie aproape de voi, încercând să vă apropie de El, să vă explice și să vă reveleze toate secretele Sinelui și creației Sale. Unica Lui dorință este ca voi să-L iubiți și să vă găsiți calea spirituală cu mai multă ușurință, lucru care nu devine posibil decât prin El.

Reflectați la toate aceste lucruri, iar în orele voastre de introspecție, când doriți să vă înălțați inimile până la El, încercați să fiți demni de El și de voi înșivă. Numai în acest fel vă puteți aștepta ca El să vă împlinească dorințele. Nu uitați ceea ce v-am spus cândva: „El este Spirit, iar cine dorește să-L adore, trebuie să-L adore întru spirit și adevăr”.

Am rostit aceste cuvinte acum aproape 2.000 de ani, iar voi încă nu le înțelegeți; prinși în mreaja preocupărilor voastre lumești, continuați să îmi cereți tot felul de lucruri lipsite de semnificație, uitând complet că în calitatea voastră de urmași ai Mei și de viitori participanți la preafericirile cerești, aveți o misiune mai înaltă și un scop suprem, care nu au nimic de-a face cu această viață terestră trecătoare.

Așa se explică și dezamăgirile voastre, senzația de gol interior pe care o simțiți în permanență, căci nu M-ați înțeles niciodată pe Mine și creația Mea, nu ați realizat că intenția Mea pentru voi este cu totul alta, opunându-se de multe ori dorințelor voastre, căci voi confundați chestiunile lipsite de importanță cu cele esențiale.

Deși v-am oferit atâtea comunicări pe această temă, voi nu știți încă ce înseamn㠄să trăiești spiritual” și ce este „viața cosmică”.

Nu aveți nici cea mai mică idee despre această viață universală, care reprezintă legea fundamentală a întregii creații și soluția tuturor întrebărilor.

Dacă ați putea înțelege cu adevărat aceste legi supreme, ați realiza că nici o ființă nu poate scăpa de sub incidența lor; de fiecare dată când încercați să le ignorați, pedeapsa devine inexorabilă. Atâta vreme cât nu veți reuși să vă însușiți ideile mărețe ale universului, veți rămâne dependenți de solul acestui pământ micuț și de orizontul său limitat, incapabili să transcendeți limitele sferei terestre în care trăiți.

Acestea sunt cuvintele Mele pentru voi, sfaturile Mele, explicațiile pe care vi le ofer. De aceea vă transmit atâtea revelații, pe multiple planuri, pentru ca voi să înțelegeți că marile realizări pot fi obținute începând cu cele mici. Dacă Mă veți urma pe Mine, veți deveni mici pe planul pământesc, dar veți crește din punct de vedere spiritual. Numai în acest fel veți putea atinge adevărata înălțime a conceptului de „uman”, care vă va permite să înțelegeți cu adevărat legile cosmice și procesul de evoluție al universului material Numai astfel vă veți putea da seama că aceste legi, deși apar ca spirituale și infinite pentru planul material, nu pot atinge apogeul decât în perfecțiunea spirituală. Ele conduc către lumi din ce în ce mai înalte, mereu mai apropiate de Mine, până când ființa ajunge să recunoască în Mine pe Creatorul său!

Adorația și respectul inițial se transformă astfel gradat în iubire. Numai cel care și-a recunoscut Maestrul prin lucrările Sale poate înțelege cu adevărat atributele Acestuia, realizând de ce, cu toată atotputerea Sa, El preferă să își manifeste mai degrabă iubirea și blândețea!

Acceptați aceste cuvinte și primiți mâna Mea. Este mâna Tatălui, care dorește să vă tragă mai aproape de EL Nu o respingeți, căci singurii care veți regreta veți fi tot voi! Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
मैं गणेश, सुप्रीम शिव का बेटा हूँ!
Back to top See my Info
Ganapati
Avansat
Avansat

Ganapati is offline

Joined: 24 Feb 2009
Member: #453
Posts: 266
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups: None
Topic icon
Capitolul 32 - Latura întunecată a naturii
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 14.1.2012, 02:42 View PostDownload Post

Capitolul 32
Latura întunecată a naturii
(5 februarie 1877)

V-am vorbit de multe ori despre natura Mea în aspectele ei sublime, deopotrivă materiale și spirituale. V-am demonstrat că totul a fost creat exclusiv din iubire, pentru bucuria ființelor vii. Există totuși în natura vizibilă, în lumea animalelor și chiar a oamenilor, numeroase aspecte care par să contravină acestei afirmații. Nu sunt puțini aceia care își spun: „Dacă studiem lumea și viața de pe acest pământ, constatăm cu ușurință că nu toate lucrurile sunt atât de roze precum ar rezulta din afirmația potrivit căreia fundamentul întregii lumi este iubirea. Natura se dezlănțuie deseori cu violență, distrugând viețile oamenilor și proprietățile lor dobândite cu mari eforturi, în lumea animalelor nu putem observa decât crime și furturi, otrăvuri și tot felul de fapte abominabile, care îi afectează deopotrivă pe oameni și pe animalele însele. Chiar și oamenii devin de multe ori victime ale microorganismelor, (N. Tr, În textul original este folosit cuvântai „viermi”, dar este evident că autorul se referă la bacterii, viruși și la ceea ce astăzi numim cu toții „microorganisme”.) care le atacă și le rod trupul înainte chiar ca acesta să moară. Atât ei cât și animalele mari sunt nevoiți să suporte aceste organisme minuscule și să le hrănească cu propriul lor trup. În afara parfumurilor esențiale ale plantelor, există destule mirosuri pestilențiale, iar alături de viața luxuriantă întâlnim pretutindeni descompunerea și moartea, care îngrozește toate ființele vii.

Cu siguranță, toate aceste aspecte întunecate nu sunt create pentru desfătarea nimănui, căci nimeni nu se poate bucura de ele. Ele nu îndulcesc viața și cu greu pot constitui o dovadă a mult lăudatei iubiri a Părintelui universal, Creatorul nostru”.

Evident, asemenea obiecții nu pot fi ridicate decât de acei oameni care confundă aparența cu realitatea. Incapabili să înțeleagă înțelepciunea Mea, ei nu reușesc să realizeze punctul Meu de vedere în legătură cu viață și cu creația Mea.

V-am vorbit deja într-o altă comunicare de acel savant al vostru care a exclamat, plin de dezgust: „Dacă ar exista un Dumnezeu și eu aș fi silit să-i fiu martor, mi-ar fi rușine de felul stângaci în care a creat lucrurile”.

Pentru a elimina asemenea reproșuri, care v-au stârnit tuturor îndoieli în legătură cu înțelepciunea acțiunilor Mele, doresc să vă ofer personal explicațiile legate de aceste aparente contradicții. Veți constata astfel că până și latura întunecată a naturii Mele este în realitate tot o latură luminoasă.

Înainte, este necesar însă să vă ofer mai multe explicații legate de marele Meu Cămin și de punctul Meu de vedere asupra vieții.

Fac acest lucru pentru a ne înțelege mai bine reciproc, căci în caz contrar, aceste cuvinte vor rămâne o pierdere de timp. Dacă nu veți face efortul de a Mă înțelege pe Mine, vă va fi imposibil să realizați punctul Meu de vedere în ceea ce privește creația și felul în care am aranjat lucrurile.

Metaforic vorbind, ar fi ca și cum doi oameni, unul situat în vârful muntelui, iar celălalt la câmpie, ar încerca să poarte o conversație în legătură cu un obiect situat la distantă. Evident, acest lucru nu poate deveni posibil decât dacă cei doi vor fi situați pe același nivel, căci omul situat la șes nu poate vedea ceea ce i se oferă cu claritate vederii celui situat în vârful muntelui.

De aceea, copiii Mei, dacă doriți să Mă înțelegeți, trebuie să vă ridicați până la nivelul Meu, acolo unde există lumina eternă, căci în lumea voastră nu există decât întunericul etern, sau în cel mai bun caz o semiobscuritate confuză. Pentru a înțelege rolul laturii întunecate a naturii Mele, trebuie mai întâi să realizați că Eu, Creatorul întregului univers și Domnul etern al vieții, am o viziune cu totul diferită asupra ei decât voi, sărmani copii ai pământului, care vă confruntați cu moartea în o mie de ipostaze diferite. Din perspectiva în care Mă situez Eu nu există moarte, ci doar o transformare sau o schimbare graduală.

De aceea, toate acele orori pe care voi le identificați cu moartea nu reprezintă decât opinia voastră, nu și a Mea. În plus, va trebui să înțelegeți că pământul vostru nu reprezintă principalul obiect al creației, în care există milioane de planete la fel ca a voastră, ca să nu mai vorbim de toate sistemele solare care alcătuiesc cosmosul Meu material. Preocuparea Mea este mai degrabă legată de prezervarea acestui cosmos, în timp ce pe voi nu vă interesează decât permanența micului vostru pământ, care din perspectiva Mea apare ca o picătură infimă într-un ocean.

Trebuie să înțelegeți că lumea Mea este astfel structurată încât creația Mea poate exista la fel de ușor și fără pământul vostru, chiar și fără sistemul vostru solar, în schimb, pământul vostru nu ar putea exista fără soare, fără conexiunea cu celelalte lumi, căci toate aceste verigi sunt legate între ele ca într-un lanț, acționând împreună ca o mașinărie complicată.

Voi Mă criticați pe Mine din cauza catastrofelor naturale, care le distrug oamenilor proprietățile și le răpesc uneori și viața, dar Eu vă răspund că în întregul cosmos există o activitate eternă, o transformare continuă, o reînnoire și o eliminare a deșeurilor la scară macrocosmică.

Eterul, acest spațiu infinit, nu este niciodată liniștit. Atomii săi minusculi desfășoară o activitate permanentă, care pune totul în mișcare. Aerul vostru, acest element volatil, doar cu puțin mai dens decât eterul, nu poate scăpa acestei activități, intrând la rândul lui în mișcare și impulsionat să ia parte la marele proces de transformare. Razele calde ale soarelui afectează și ele straturile de aer; unele dintre ele se dilată, altele se contractă, provocând astfel dezechilibre continue în atmosferă, cauzate de adaptarea aerului rece la mișcările aerului cald.

Aceste dezechilibre sunt responsabile de umezeala sau uscăciunea straturilor de aer, care contribuie la formarea formațiunilor noroase și la declanșarea acelor evenimente atmosferice dăunătoare uneori pentru indivizii umani, dar extrem de benefice la scară globală.

Mai trebuie să adăugăm și faptul că din cauza lăcomiei și avariției lor, oamenii contribuie din plin la declanșarea acestor evenimente cu o frecvență mult mai mare, invitându-le pur și simplu în viața lor. Spre exemplu, prin distrugerea pădurilor ei contribuie decisiv la dezechilibrarea mediului înconjurător, care atrage după sine marile furtuni și uragane.

În marele Meu Cămin totul este calculat la zecimală, iar interferențele oamenilor nu pot atrage după sine decât pedepse pe măsură, căci ei încalcă astfel - prin orgoliul lor - calculele Mele, considerându-le mai bune pe ale lor.

Eu sunt nevoit să Mă ocup de păstrarea echilibrului la scară macrocosmică. Legile Mele operează însă într-o asemenea manieră încât dacă sunt încălcate, ele repară singure stricăciunile, indiferent de prețul pe care trebuie să-l plătească indivizii pentru aceste reparații.

De altfel, voi declanșați atâtea războaie, în care distrugeți fără milă proprietatea bieților săteni, le devastați câmpurile, le distrugeți recoltele și răspândiți suferința pretutindeni, și care sunt scuzele conducătorilor voștri? Ei spun: „Obiective înalte și rațiuni superioare de stat ne obligă să declanșăm acest război de dragul patriei. Interesele indivizilor nu pot fi luate în considerare în fața intereselor națiunii!”

Iar voi acceptați aceste explicații, considerându-le perfect justificate, în schimb, atunci când, în marele Meu Cămin, Eu sunt nevoit să dau drumul elementelor, de dragul prezervării ansamblului creației, voi vă grăbiți să Mă acuzați - cu judecata voastră limitată - de injustiție și de încălcarea atributelor Mele de Părinte plin de iubire!

Când este vorba de altcineva, dar mai ales de Mine, sunteți primii la judecată; în schimb, când este vorba de suferințele pe care le provocați voi înșivă, sunteți mult mai împăciuitori, deși consecințele faptelor voastre sunt adeseori mult mai dramatice, iar voi nici măcar nu le conștientizați, ca să nu mai vorbim de repararea lor!

Cât despre crimele și furturile din lumea animală, nu cred că este cazul să vorbim de acestea, când este binecunoscut faptul că cei mai mari hoți și criminali sunt chiar oamenii, care nu ucid și nu fură din necesitate, ci din lăcomie, sau chiar pentru petrecerea timpului liber (cum este cazul vânătorii). De altfel, v-am mai spus că în viziunea Mea nu există moarte, ci numai un progres gradual.

Cum s-ar putea produce acest progres dacă o parte din elementele materiale ale animalelor și o parte din cele spirituale nu ar fi încorporate în sfera de influență a animalelor superioare, care au nevoie de aceste elemente și substanțe pentru a-și prezerva existența? La urma urmei, voi ce faceți? Nu consumați alimente din regatul naturii, care conțin deopotrivă elemente materiale și spirituale pe care le considerați necesare pentru susținerea trupului vostru?

Care este diferența între vânătorile voastre și comportamentul animalelor? Singura diferență constă în faptul că voi vânați animale din plictiseală, și nu din necesitate, precum leul sau tigrul, care sunt nevoite să-și caute prada, în timp ce animalele acționează din instinct, în cazul vostru, ființe așa-zis raționale, sufletul se bucură de suferința animalelor, lucru complet necunoscut în lumea acestora. Voi Mă acuzați pe Mine de cruzime, dar cei care comiteți cele mai mari cruzimi sunteți chiar voi!

Ar trebui să vă fie rușine de vânătorile pe care le organizați, căci în această privință sunteți cu mult inferiori animalelor!

Oamenii de știință v-au demonstrat studiind formațiunile crustei terestre că cu cât animalele sunt mai mici, cu atât mai mare este puterea lor de reproducere. Acest lucru este perfect adevărat. O mare parte din crusta pământului și din formațiunile muntoase este alcătuită chiar din cochiliile și scheletele acestor animale. Nu este greu să vă dați seama că atunci când am creat asemenea aranjamente, am avut în vedere alt scop decât acela de a răspândi viața pe pământ.

Încă de la primele începuturi și până la ultimul cataclism, pământul a fost binecuvântat cu o sumedenie de animale. Dacă ar mai trăi, unele dintre acestea le-ar depăși cu mult în dimensiuni pe cele existente. După cum vedeți, Eu nu am creat numai o mare mulțime de producători, ci și pe consumatorii lor, care au servit apoi drept materie - după fiecare nou mare cataclism - pentru un nou strat al crustei pământului.

Pe vremea aceea viața indivizilor nu avea mare importantă, căci întreaga natură trebuia să contribuie rapid la crearea condițiilor necesare pentru crearea pe pământ a unei locuințe permanente pentru marele locuitor ce urma să apară: omul. Vă asigur că aceste schimbări la scară globală au încetat, fenomenele și evenimentele naturale care se petrec astăzi nefiind decât palide umbre ale acelor mari procese de creație.

În acele vremuri, când pământul vostru s-a transformat dintr-o masă de vapori într-una solidă, continuându-și procesul de dezvoltare de-a lungul milioanelor de ani, el nu era nici pe departe singurul corp ceresc supus unor asemenea procese creatoare. Toate planetele din sistemul vostru solar au trecut prin transformări similare. Activitatea era extrem de intensă la acea vreme. Eterul furniza elementele necesare pentru crearea atmosferei terestre, iar precipitarea acestora a condus la apariția primei pojghițe a crustei pământului. Au urmat apoi anii de adolescență, în care totul a intrat în fermentație, în care sângele a început să pulseze mai rapid prin corpul terestru, procesul de dezvoltare avansând astfel către epoca tinereții, iar apoi către cea care a permis apariția omului.

Pământul vostru se află astăzi într-o asemenea etapă a dezvoltării.

Nu întâmplător, Moise v-a vorbit în Geneza sa despre coborârea luminii pe pământ și despre separarea pământului uscat de ape.

Când apare lumina în viață? Când capătă spiritualitatea mai multă soliditate? Oare nu la vârsta senectuții? La fel s-au petrecut lucrurile cu plantele și cu animalele uriașe.

Căldura distribuită uniform de crusta terestră, enorma capacitate reproductivă a animalelor de toate felurile, cu scopul de a asigura materia primă pentru a permite crearea unor lumi noi după fiecare cataclism - toate acestea au făcut parte din anii de adolescență ai pământului, din perioada sa de înflorire. Acești ani nu au avut importanță decât pentru Mine și pentru gândurile Mele creatoare. Astăzi, savanții și oamenii de știință pot citi în straturile pământului ce am creat Eu cândva cu o mână înțeleaptă. Singura ființă căreia i-am permis să fie martora creației Mele după încetarea procesului global de fermentație și intrarea pământului într-o etapă nouă, mai liniștită, a fost omul. Scopul acestor procese este evident: acela de a permite crearea unei lumi potrivite pentru apariția omului pe pământ. Cât despre otrăvurile și mirosurile pestilențiale care pot fi găsite pe pământul vostru alături de parfumurile fine, aceasta este o chestiune relativă. O otravă nu este otrăvitoare pentru toate ființele, iar un miros urât nu pare astfel pentru toată lumea.

De fapt, ce este otrava? Toată lumea folosește acest cuvânt, dar nimeni nu este preocupat de originile sale. O voi face Eu pentru voi, ca să ne putem înțelege mai bine. Otrava este o substanță care nu corespunde naturii personale. Spre exemplu, aproape toate medicamentele pe care le luați voi sunt otrăvuri, lucru demonstrat inclusiv de graba cu care sufletul se grăbește să scape de aceste substanțe ingerate. De altfel, multe substanțe se dovedesc otrăvitoare pentru om, dar nu și pentru animale, în cazul cărora se dovedesc remedii eficiente.

Șerpii au colți otrăvitori, dar acest lucru le servește pe de o parte pentru a se apăra, iar pe de altă parte pentru a ucide rapid animalele pe care oricum le vor consuma, astfel încât acestea să nu se chinuiască prea tare.

Cât despre otrăvurile distilate din plante și extrase din minerale prin procese chimice, acestea au un efect paralizant asupra sistemului nervos al omului sau distructiv pentru alte organe, putând provoca într-adevăr moartea. Acestea sunt însă rezultatul „inteligenței” creatoare a omului, care, în loc să se apere de asemenea substanțe, le produce el însuși.

Nu-Mi este ușor să vă explic de ce trebuie să existe asemenea substanțe în Căminul Meu. Voi nu înțelegeți încă întregul joc al creației și nu realizați că, de la primii atomi eterici și până la voi, regulile jocului sunt extrem de clare, având drept unic scop acela de a conduce ființa de pe un nivel pe altul, din ce în ce mai înalt.

Aș vrea să evoc în treacăt și criticile referitoare la microorganismele care atacă atât oamenii cât și animalele. Considerându-se întotdeauna mai presus de toate, oamenii refuză să înțeleagă de ce trebuie să fie supuși unor asemenea chinuri.

Aceste microorganisme au un anumit rol în lanțul creației, reprezentând o verigă necesară între două categorii de animale, verigă ce are nevoie de un factor superior pentru evoluție. De aceea, i s-a permis să intre inclusiv în componenta corpului uman. Când despre om, principiul fundamental al curățeniei ar trebui să-l forțeze să-și păstreze puritatea corporală, fără de care cu greu poate fi cultivată noblețea spirituală, scopul său suprem pe pământ. La urma urmei, aceasta este unica dimensiune care îl deosebește de lumea animalelor. În această privință, doresc să menționez că națiunile care neglijează acest principiu sunt cu adevărat mult sub nivelul animalelor, care își păstrează corpul curat mânate de instinct Există însă și excepții de la această regulă.

În ceea ce privește putrefacția și mirosul care îi este asociat, în întreaga creație s-a urmărit prevenirea consecințelor neplăcute ale acestor fenomene, de care au grijă animale precum muștele, viermii, etc. Acestea se hrănesc cu substanțele care vouă vi se par extrem de neplăcute, transformându-le în propriul lor Sine și pregătindu-și trupurile pentru a deveni hrană pentru alte animale, superioare.

Mirosul reprezintă un alt indiciu că principiul curățeniei este absolut necesar, iar voi, în calitate de ființe spirituale, nu ar trebui să tolerați în jurul vostru decât un mediu decent, ținându-vă cât mai departe de mediul material grosier. Nu întâmplător am înzestrat corpul vostru cu simțuri care să vă ajute să rămâneți ființe umane, copii ai Mei, fără a coborî vreodată sub nivelul animal.

Orice miros urât, orice formă respingătoare, orice cuvânt trivial - au scopul de a vă reaminti că trebuie să deveniți cetățeni ai lumii spirituale, și nu să vă scufundați în lumea materială, în care numai oamenii abrutizați își pot satisface nevoile primare, găsindu-și bucuria în mocirlă, la fel ca porcii.

Mă acuzați, printre altele, că trupul vostru devine încă în timpul vieții sălașul a tot felul de infuzoare. Aceasta nu este greșeala Mea, ci a voastră, fiind datorată felului în care vă alimentați, cu substanțe care le permit acestor animale minuscule să își depună ouăle. De altfel, ele nu se simt bine decât în acele corpuri supuse descompunerii, care le asigură substanțele nutritive de care au nevoie.

Atâta vreme cât veți introduce în stomacurile voastre alimente perisabile (și pe jumătate descompuse), nu trebuie să vă mirați că sângele vostru se umple de elemente similare, favorizând astfel acomodarea și procrearea acestor microorganisme, care invadează treptat până și cele mai fine vase capilare ale sistemului vostru circulator. Dacă ați renunța la asemenea alimente, sănătatea voastră s-ar îmbunătăți pe loc, iar viața vi s-ar prelungi.

Voi v-ați obișnuit însă cu această alimentație greșită, iar Eu sunt nevoit să permit declanșarea consecințelor naturale, până când o boală sau alta vă forțează să vă schimbați modul de viață, alegându-vă mai atenți hrana*.

După cum vedeți, nu tot ce pare crud și teribil în natură se dovedește a fi real, așa cum ar dori să vă convingă tot felul de apostoli mincinoși. Toate aceste fenomene au de regulă la bază o intenție superioară, care îmi aparține Mie.

Nu uitați că întreaga Mea creație este motivată de principiul suprem al prezervării de sine, potrivit căruia orice absorbție trebuie să aibă drept consecință o eliminare a deșeurilor. Dacă absorbția se referă întotdeauna la substanțele vii, procesul de eliminare nu poate avea în vedere decât substanțele moarte, sau uzate. Așa cum este normal, elementele vii au un miros plăcut, în timp ce cele moarte au un miros pestilențial. Astfel, dacă o substanță hrănitoare este preluată ca hrană de către o plantă, un animal sau un om, deșeurile rezultate în urma procesului de digestie nu pot avea aceeași formă, ci una diferită. Dacă primele substanțe aveau în mod necesar o înfățișare frumoasă, cele din urmă, servind altor scopuri, nu pot avea decât o înfățișare opusă.

De altfel, descompunerea nu reprezintă altceva decât un proces de combustie care permite accelerarea tranziției necesare de la o stare la alta.

Mulți dintre cei care Mă acuză de diferitele aspecte ale laturii întunecate a naturii nu-Mi pot ierta faptul că am creat ceva atât de „inestetic” pentru ochii și simțurile lor.

Eu i-am dăruit însă omului ochii și organele de simț pentru un singur scop: acela de a-și păstra în permanență, cu ajutorul lor, demnitatea spirituală. Aceste organe sunt un fel de câini de pază, care veghează și previn propria decădere a omului, împiedicându-l să redevină un animal.

Viziunea și ideile Mele creatoare sunt mult prea înalte și mult prea profunde pentru a fi judecate sau chiar înțelese de oameni.

Înseși concluziile științei voastre Mă favorizează din acest punct de vedere, căci savanții voștri nu au putut descoperi nicăieri vreo greșeală în întreaga natură, nici vreo dovadă că am favorizat pe cineva în detrimentul altcuiva. Tot ce au descoperit ei a fost o ordine perfectă, care poate dura o eternitate. De vreme ce descoperirile lor de până acum au condus la o asemenea concluzie, ei ar putea-o extrapola cu ușurință asupra lucrurilor pe care nu le înțeleg încă. De altfel, vă asigur că există o rațiune divină, superioară, pentru care nu le-am permis acestor oameni să elucideze încă aceste aspecte legate de latura întunecată a naturii.

Mai presus de orice, Eu doresc să cultiv toleranța în om. Din păcate, orgoliul pe care i-l trezește micuțul său intelect nu îi permite să-și cultive această calitate cu adevărat divină. Considerându-se o ființă prin excelență rațională, el este gata să acuze pe loc dacă există ceva căruia nu-i poate găsi pe loc explicația. Vă asigur că din perspectiva luminii spirituale, ceea ce cunoașteți voi este atât de insignifiant, încât nici nu merită amintit. Pe scurt, nu prea aveți cu ce să vă lăudați!

Există încă mii de miracole ascunse de ochii omului. Cele mai multe dintre ele nu îi vor putea fi niciodată revelate atâta vreme cât se va afla în acest corp fizic. De aceea, oricât de multe lucruri ar descoperi, el va trebui întotdeauna să se raporteze la Alfa.

Aceasta este cea mai bună dovadă că Eu nu sunt un Dumnezeu orgolios. Dacă aș fi, M-aș grăbi să vă revelez toate aceste miracole, dezvăluindu-vă întregul microcosmos și macrocosmos, așteptând apoi să fiu venerat în virtutea omnipotenței Mele.

Aș putea să fac cu ușurință acest lucru, dar nu o fac. De ce?

Mai întâi, pentru că voi nu puteți înțelege totul, în al doilea rând, pentru că nu toate aceste miracole vă vor convinge cu adevărat de existența Mea. Fiind spirite, voi trebuie să Mă recunoașteți mai întâi de toate în această formă spirituală, adorându-Mă (adică iubindu-Mă) apoi întru spirit și adevăr!

Aceasta este singura relație potrivită care poate exista între Mine și o creatură a Mea.

Mai întâi de toate, omul trebuie să îmi recunoască omnipotenta și omnisciența. Numai contemplându-Mi creația va putea el, treptat, să recunoască principalul factor care stă la baza susținerii ei, și anume iubirea.

Așa cum nu doresc să vă amuz prin cuvintele Mele, la fel, nu doresc nici să vă satisfac în van curiozitatea legată de minunile universului Meu. La ce v-ar folosi vouă să cunoașteți ultima graniță dincolo de care un soare își trimite razele de lumină? Cum ați putea progresa dacă ați cunoaște toate aranjamentele pe care le-am făcut în milioanele de lumi ale creației?

La ce v-ar folosi să cunoașteți primele începuturi infinitezimale ale vieții dacă ați fi incapabili să îl recunoașteți în ele pe Tatăl vostru preaplin de iubire, Creatorul întregii naturi? El nu a creat nimic pentru Sine, ci numai pentru ființele Sale spirituale, pentru ca acestea să-i poată simți bunătatea și omnipotența chiar și în cel mai minuscul atom care se rotește în spațiul eteric! Cunoașterea ca rezultat al rațiunii nu este suficientă în acest scop. Pentru a ajunge la Mine trebuie să vă implicați și inima, singura care poate intui măreția lumii spiritelor, care transcende cu mult tot ceea ce vă poate oferi materia.

Multe din lucrurile pe care nu le cunoașteți încă se află chiar în lumea în care trăiți, pe pământ. Altele vă așteaptă în lumea de dincolo, unde granița între cunoaștere și simțire este mult mai clar definită.

Voi doriți să Mă vedeți și să-Mi vorbiți atunci când veți ajunge acolo, dar Eu vă spun: în calitatea Mea de Domn al infinității este imposibil să Mă puteți privi în față, în toată omnipotența Mea. Cel creat nu-L poate înțelege niciodată pe Cel necreat și nu se poate uni niciodată pe deplin cu El! Tot ce poate face el este să se apropie din ce în ce mai mult de Creator.

Gândul la „infinitate” vă dă fiori, deși mintea vă poate ajuta să vă imaginați o continuitate infinită. Ideea de a fi fără început reprezintă însă un concept de neconceput pentru voi.

De aceea, fiți recunoscători pentru informațiile pe care vi le ofer din când în când. Mulțumiți-vă cu descoperirile și invențiile pe care vă permit - în iubirea Mea - să le Faceți, cu scopul de a vă face viața materială din ce în ce mai ușoară și mai plăcută, astfel încât să aveți mai multă libertate de a investiga viața spirituală, mult mai profundă.

Nu mai căutați să aflați acele secrete care nu vă pot ajuta să avansați spiritual. Amintiți-vă de astronomii voștri, care calculează eclipsele de soare și de lună cu sute de ani înainte, calculele lor fiind exacte până la secundă.

De ei nu vă îndoiți atunci când vă descriu distanțele fabuloase care există între diferitele stele sau alte informații legate de formarea acestora, chiar dacă, nefiind de specialitate, aceste cifre uriașe nu vă spun nimic.

Voi îi credeți pe astronomi pentru că ei se adresează intelectului vostru. Același lucru îl fac și Eu prin aceste comunicări ale Mele. Vă ofer informații care vă sunt benefice, dar nu vă revelez acele hieroglife (enigme) care nu vă pot ajuta cu nimic în evoluția voastră spirituală.

Vă asigur însă că lumea a fost creată într-o stare de perfecțiune absolută, fără nici o eroare. Toate lucrurile se află la locul care le este propriu; în plus, ele sunt interconectate, astfel încât nimic să nu poată exista de sine stătător, fără să interfereze cu restul creației.

Resorturile intime ale creației depășesc puterea intelectului uman, care rămâne perplex chiar și în fața unui infuzor. Oricât de mult ar căuta, el nu poate găsi un sfârșit, și nu va putea niciodată! Așa cum am afirmat deja de foarte multe ori, atât lumea cât și Eu, Creatorul ei, suntem infiniți, adică nu avem limite în timp sau în spațiu.

Nimeni și nimic nu poate schimba această stare de lucruri!

Urmăriți să înțelegeți aceste lucruri și pe măsură ce încrederea voastră în Mine se va amplifica, latura întunecată a naturii va deveni din ce în ce mai luminoasă pentru voi. Veți înțelege atunci că înțeleptul Creator al acestei lumi are secretele Lui, pe care nu le poate revela, așa cum un părinte nu le poate spune totul copiilor lui încă necopți, nu pentru că nu ar dori să o facă, ci pentru că aceștia nu au cum să înțeleagă.

Aveți încredere în Mine! Dacă am creat milioane de lumi macrocosmice, fiți convinși că știu ce fac inclusiv la scară mică.

Aveți încredere în iubirea Mea și nu mai criticați ceea ce nu înțelegeți. Minunați-vă în fața naturii care vă strigă în permanență:

„Cel care a creat lumea vizibilă și tot ceea ce vedeți în ea a știut cu siguranță să creeze și lumea invizibilă, la fel de perfectă și servind aceluiași scop universal”. Dacă veți avea această convingere fermă, latura întunecată a naturii va înceta să mai fie întunecată pentru voi. Ea le poate zdruncina încrederea celor care se îndoiesc deja, dar nu poate clinti o inimă credincioasă, care își cunoaște Creatorul sub forma Părintelui preaplin de iubire, fiind conștientă că El nu poate aranja altfel lucrurile decât în beneficiul tuturor ființelor create de El! Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
मैं गणेश, सुप्रीम शिव का बेटा हूँ!
Back to top See my Info
Ganapati
Avansat
Avansat

Ganapati is offline

Joined: 24 Feb 2009
Member: #453
Posts: 266
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups: None
Topic icon
Capitolul 33 - Latura întunecată a naturii și viața umană
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 14.1.2012, 03:27 View PostDownload Post

Capitolul 33
Latura întunecată a naturii și viața umană
(21 februarie 1877)

În ultima Mea comunicare, M-am apărat împotriva criticilor pe care Mi le aduc foarte mulți oameni, referitoare la aparentele contradicții pe care le regăsesc în natura Mea vizibilă, prin comparație cu iubirea și bunătatea pe care le-am proclamat pretutindeni, precum și cu bucuriile promise celor dăruiți Mie.

Atât cât a fost cu putință, v-am explicat ce este cu această latură întunecată, insistând asupra faptului c㠄lucrurile ar putea fi altfel, dar trebuie să respecte anumite reguli”.

Mai trebuie să facem încă o serie de corelații cu viața umană, căci sunt destui aceia care afirmă: „Priviți viața umană - de la naștere și până la moarte ea nu este altceva decât conflict, suferință, dezamăgire, fiind aproape lipsită de bucurie și de alte lucruri promise, dacă omul nu știe cum să și le procure singur.

Ce altceva este viața pe acest pământ dacă nu o vale a plângerii, în care oamenii sunt amăgiți cu dogme religioase și cu promisiuni despre o viață care ar urma morții fizice, în care vor primi în sfârșit răsplata pentru toate suferințele pe care le-au îndurat pe pământ.

De ce m-ar preocupa însă o ipotetică viață de după moarte, despre care nu cunosc nimic sigur și în care trebuie să cred orbește?

De vreme ce lumea din jurul meu este atât de conflictuală, ce îmi garantează mie că lumea invizibilă nu va fi la fel de contradictorie ca și aceasta, așteptându-mă cu noi suferințe spirituale, în locul bucuriilor promise? Chiar dacă eforturile mele actuale vor atrage după sine o anumită răsplată, de unde să știu eu dacă aceasta îmi va aduce desfătarea mult așteptată?”

Sunt acuzat astfel, și în o mie de alte forme, că le-am făcut oamenilor tot felul de promisiuni, fără să am intenția de a le respecta cu adevărat!

Cine se limitează să contemple doar această lume fizică, fără dorința de a cunoaște viața spirituală de dincolo de cea vizibilă, are întru totul dreptate, căci el extrapolează numai ceea ce poate înțelege la ora actuală prin intermediul simțurilor lui.

Aceasta este teoria materialiștilor, care susțin că lumea vizibilă s-a născut ca urmare a amestecului aleatoriu al elementelor, care au creat inclusiv creierul uman și aspirațiile sale.

Evident, această teorie și-a găsit destui adepți, căci nu impune nici un fel de limite omului, care își poate satisface astfel toate pasiunile (atât cât le permite codul penal!), gândindu-se: „Și-așa, după această viață fizică nu va mai urma nimic, așa că ideal este să-mi ,trăiesc' (așa cum înțelege el) cât mai bine viața”.

Acești oameni traduc partea întunecată a vieții umane în termeni precum: pierderile materiale, bolile, certurile și dezamăgirile de toate felurile, care nu mai contenesc.

Această comunicare își propune să demonteze aceste acuzații, demonstrându-le oamenilor că vina pentru toate aceste nenorociri le aparține în exclusivitate. Chiar și printre voi am auzit deseori asemenea acuzații, ca să nu mai vorbim de gândurile voastre cele mai ascunse! La fel ca și sufletele rătăcite, care preferă viața de plăceri, voi nu sunteți dispuși să acordați vieții spirituale decât câte o oră din când în când, atunci când nu aveți nimic altceva de făcut. Să trecem însă la explicațiile noastre.

Nici chiar Eu nu pot contesta faptul că viața voastră este departe de a fi o bucurie continuă. Dimpotrivă!

Oriunde Mi-aș întoarce privirea, nu văd decât oameni materialiști, care nu manifestă nici cel mai mic interes pentru viața spirituală. Mulți dintre voi refuză chiar să accepte existența unei Ființe superioare, care susține prin legile Sale întreaga fire.

De ce? Pentru că oamenii doresc să își construiască lumea în funcție de ideile lor limitate, refuzând să accepte că realitatea ar putea fi altfel, căci altminteri nu ar putea exista.

Dacă dorește să înțeleagă lumea în care trăiește, omul ar trebui să înceapă cu el însuși. Numai atunci când va reuși să se înțeleagă pe sine, să recunoască în el însuși trinitatea corp-suflet-spirit și să se judece corect, va putea el să tragă concluzii în legătură cu semenii săi și cu lumea în care trăiește.

Din păcate, voi nu vă cunoașteți pe voi, nu îi înțelegeți nici pe cei din jur, și încă și mai puțin lumea în care trăiți, îi judecați pe toți în funcție de criteriile voastre limitate și așteptați ca lumea să arate într-un fel care nu îi este propriu.

Așa se explică toate lamentările voastre. Atâta vreme cât veți refuza să acceptați faptul că lumea în care trăiți corespunde celor trei paliere: gândire, simțire și acțiune, nu veți descoperi în ea decât contradicții. Explicația este simplă, căci procedând în acest fel, voi puneți mai întâi de toate Sinele vostru material, uitând de cel intelectual și spiritual, care ar trebui să se înalțe mai presus de materie.

Într-adevăr, omul are o serie de necesități fizice. El are însă și nevoi spirituale, care se manifestă prin gândurile sale și îl împing să acționeze într-un anumit fel, astfel încât să exprime prin intermediul materiei ceea ce îl animă din punct de vedere spiritual.

Este normal ca acest mod de gândire să atragă după sine întrebări de genul: „Văd toate lucrurile din jurul meu, diversitatea lor, admir de multe ori - cu ajutorul științei - ordinea lor perfectă, corespunzătoare legii, frumoasele lor forme spirituale, dar nu înțeleg: ,Cine este acela care le-a aranjat astfel?'“

Cei care își pun asemenea întrebări nu pot fi satisfăcuți de răspunsul materialiștilor dându-și cu ușurință seama că acesta nu este valabil în ceea ce privește ființele create. De aceea, ei fac un pas înainte și încep să caute în inima lor, unde descoperă anumite intuiții, care îi ajută să înțeleagă că se află pe calea cea dreaptă. Mulți oameni simt asemenea impulsuri interioare, care încearcă să îi ridice deasupra vieții materiale. În acest fel, începând cu sine, omul începe să înțeleagă mai bine lumea în care trăiește. La început, el observă viața fizică a propriilor sale organe. Devine conștient de felul în care gândește, raționează și trage concluziile juste, făcându-și astfel o idee despre viața intelectuală, care îi permite să își prezerve corpul fizic. Mai mult, el remarcă uneori anumite stări de spirit exaltate, care nu își au originea în pulsațiile inimii, și încă și mai puțin în manifestările reci și calculate ale intelectului, fiind mult mai subtile și mai intense decât acestea.

Treptat, el ajunge să extrapoleze aceste sentimente sau impulsuri spirituale asupra naturii înconjurătoare, în acest fel, el este condus de la creație către Creator, intrând sub incidența expresiei: „om religios”, căci își creează un cult spiritual, adică o „religie rațională”, întrucât are la bază percepțiile sale. Așa s-au născut toate religiile, îndeosebi ultimele tradiții, care exprimă într-o manieră simbolică ceea ce nu poate fi exprimat altfel în cuvinte.

Astfel au apărut religiile oamenilor primitivi, construite în jurul conceptului de Mare Spirit, religia budistă indiană sau religiile altor popoare păgâne, cu numărul lor imens de zeități.

Consecința naturală a trezirii vieții spirituale în om a fost aceea că indivizii au început să mediteze din ce în ce mai mult asupra acestor chestiuni spirituale. Ei au pătruns astfel din ce în ce mai profund în adâncurile vieții spirituale și au început să studieze secretele naturii, dobândind treptat o altfel de perspectivă asupra materiei, care reușea să o transceandă și să includă și activitatea spirituală.

Oamenii care aveau asemenea viziuni s-au simțit datori să le împărtășească cu semenii lor. Ei le-au notat în scris și au devenit astfel profeți, vizionari și înțelepți ai popoarelor lor.

Mai târziu, acești oameni iluminați s-au unit într-o clasă preoțească, la care au aderat tot mai mulți. Nu toți erau mânați însă de aspirații spirituale, fiind destui aceia care au fost atrași de noua clasă apărută din cauza avantajelor materiale deloc de neglijat.

Ce s-a mai întâmplat mai departe cu crezurile religioase și cu adevărurile individuale puteți citi în manualele voastre de istorie.

Tot ce am dorit Eu să vă demonstrez a fost faptul că viața spirituală s-a născut spontan, izvorând din însăși natura omului, independent de educația spirituală a acestuia, neputând fi distrusă, indiferent de afirmațiile teoriilor materialiste.

Astfel au apărut cărțile sacre din India sau Vechiul Testament al evreilor, care a fost completat ulterior cu Noul Testament, în acesta din urmă, Eu, Iisus, am unificat toate indiciile referitoare la viața spirituală, răspândite prin diferite cărți, în câteva adevăruri simple, dar extrem de profunde, căci învățătura Mea va fi de-a pururi indestructibilă.

Dar să revenim la acuzațiile referitoare la latura întunecată a naturii umane. Din cele expuse mai sus, rezultă cu claritate că în afara vieții materiale și raționale mai există una, mai profundă, spirituală, care se folosește de primele două numai pentru a-și manifesta potențialul.

Oriunde își îndreaptă privirea în natură, omul vede pretutindeni numai legi stricte. Așa cum este normal, acestea există și la nivelul intelectului, ba chiar și la nivelul vieții spirituale, unde legi imuabile pedepsesc pe toți cei care încearcă să le încalce.

Pe scurt, motivul esențial al oricărei suferințe și al tuturor decepțiilor din viața umană este voința de a acționa împotriva legilor spirituale. Invers, gândirea, simțirea și acțiunea la unison cu aceste legi atrage automat după sine bucurie, alinare și mângâiere, rezultatele spirituale firești ale datoriei împlinite de către o ființă spirituală.

Oamenii care nu cred în viața spirituală, în Dumnezeu, sunt nefericiți. Nimic nu poate înlocui o pierdere dacă nu izvorăște dintr-o sursă spirituală. Așa se explică judecarea greșită a semenilor voștri și a lumii în care trăiți.

În structura ei, lumea este extrem de simplă. Materia aparentă ascunde principiul spiritual. Oricine contestă această realitate greșește, fiind nevoit să suporte consecințele amăgirii sale. Urmând exclusiv dorințele voastre materiale, voi vă faceți un dușman din propria voastră viață, așa cum v-ați aranjat-o singuri, închizând gura rațiunii și a emoțiilor inimii. Pe scurt, cine nu iubește ordinea divină eternă este predispus către atragerea pedepsei firești. Aceasta este unica explicație a tuturor suferințelor umanității, care le amărâse viața oamenilor, fără să-i afecteze neapărat pe ceilalți, și încă și mai puțin „voința Mea”!

Atunci când M-am adresat primilor oameni, spunându-le: „De acum înainte vă veți câștiga pâinea prin sudoarea frunții”, acesta a fost verdictul unui Dumnezeu clarvăzător. Eu știam foarte bine că oamenii își vor urma mai degrabă natura animală decât darurile spirituale și că, în curând, natura nu se va mai supune lor, astfel încât vor fi nevoiți să își câștige existența fizică, dar și progresul spiritual, prin efort și prin lupta cu materia.

Am prevăzut astfel că omul va fi nevoit să se nască în durerile facerii și să își câștige inclusiv pâinea prin sudoarea frunții, căci el refuza să înțeleagă atât natura cât și misiunea sa pe pământ. Am intuit că educația lui spirituală va trebui să fie dureroasă și împotriva voinței lui, proiectându-se inclusiv în lumea de dincolo, unde luptele, temerile și disperarea acestei lumi urmau să fie continuate!

Omul și-a creat singur această soartă, înlocuind cu ea viața paradisiacă în care l-am creat, trăită în unitate și iubire, în loc să treacă lin dintr-o stare în alta, superioară, el este nevoit să facă eforturi și să se lupte, progresând cu greu și în mod dureros către o viață mai bună.

Oamenii se plâng de dificultățile prin care trebuie să treacă pentru a-și câștiga traiul zilnic, dar cine a creat aceste dificultăți? În nici un caz Eu, și nici lumea în care trăiesc! Ei singuri își fac greutăți unii altora!

Toți doresc să profite, fie de pe urma celor învățate prin efort personal, fie de pe urma revelațiilor primite direct. Există destui printre voi care acceptă să se îmbogățească pe seama sărăciei celorlalți, scumpind astfel și mai mult costul vieții. Din păcate, acești oameni lipsiți de conștiință au devenit astăzi majoritari, refuzând cu încăpățânare să accepte că au o misiune divină și să creadă în Dumnezeu sau în nemurirea sufletului; din cauza lor, toți încearcă să profite de pe urma celorlalți și nimeni nu își, mai arată adevărata față și adevărata natură. Educația artificială pe care le-o dați copiilor voștri contribuie și ea la acest haos moral, învățându-i de mici să își ascundă viciile în spatele unei măști!

Întreaga voastră lume a devenit astăzi-un fel de bal mascat, în majoritatea cazurilor masca revelând o realitate complet diferită de cea din spatele ei (de natura celui care o poartă).

Ori de câte ori se plâng despre răutatea lumii în care trăiesc, Eu îi întreb: „Cine a făcut-o atât de rea? Eu sau voi?”

De aceea, nu Mă mai acuzați pe Mine. Mult am avut de suferit de pe urma voastră, dar Eu sunt un Dumnezeu plin de răbdare, care îi ascult pe toți, de la cei mai de jos până la cei mai de sus, încercând să le fac tuturor dreptate.

Un alt mare viciu care animă astăzi umanitatea este dorința de putere. Avizi, conducătorii voștri sunt oricând gata să își strivească supușii numai pentru a-și satisface această dorință.

Degeaba am predicat în timpul vieții Mele despre iubire, toleranță, iertare, degeaba v-am recomandat să vă iubiți chiar și dușmanii, încă de pe atunci, oamenii Mi-au întors spatele, refuzând să accepte această dorință a Mea. Și astăzi, cum procedați? Susțineți cu toții, la unison, că trăiți într-o epocă luminată, dar acționează cineva altfel decât cei care trăiau pe vremea întrupării Mele?

Dacă ați fi manifestat calitățile recomandate de Mine, popoarele ar fi trăit astăzi în pace. Din păcate, oamenii au preferat să manifeste mai degrabă pasiunile lor animalice, transformând astfel pământul - această sursă din care ar trebui să vă hrăniți cu toții în egală măsură - într-un iad din care nu mai știu cum să scape. Eu însumi sunt pus în încurcătură, fiind nevoit să intervin în mod repetat, pentru a nu lăsa umanitatea pradă declinului total (înapoi în materie).

Din această viață a exceselor și pasiunilor animalice, în care fiecare dorește să se bucure la maximum de ceea ce îi oferă simțurile, au rezultat - la fel ca dintr-o cutie a Pandorei - tot felul de boli, care de care mai cumplite, care schilodesc copilul încă din pântecul matern, silindu-l să plătească pentru greșelile părinților săi, la care le va adăuga mai târziu și pe ale sale.

Priviți cum arată universul. El este perfect, neavând nevoie de adăugiri sau de eliminări. Cum puteți crede atunci că Eu am creat ultima verigă a lanțului evolutiv pe pământ într-o manieră eronată?!

În structura sa, omul este el însuși perfect. Dacă ținem cont de forma și de alcătuirea sa fizică, dar și de calitățile spirituale, putem spune că el a fost înzestrat pentru a fi de-a pururi „Domnul acestui pământ”. Iubirea fiind însă principalul Meu atribut, Eu am înțeles termenul de „Domn” după chipul și asemănarea Mea, nu așa cum doriți voi, să stăpâniți această lume prin distrugere și devastare.

Imensul Meu univers îmi este întru totul supus, întreaga creație îmi ascultă legile (iubirii), plină de smerenie și cu mare bucurie. Singur omul dorește să supună natura prin forță. Aceasta ascultă însă de legea superioară, așa că i-a opus rezistență, revoltându-se și sfârșind chiar prin a transforma omul în sclavul ei.

A existat o vreme când omul poruncea liber elementelor naturii și întregii materii. Astăzi, acestea s-au transformat în dușmanii lui. Elementele nu-l mai ascultă și aproape toate animalele îi sunt dușmani. Explicația este simplă: acțiunile omului nu mai sunt motivate de iubire sau de grija față de ceilalți, ci numai de lăcomie și de invidie!

Lumea s-a transformat astfel din paradisul inițial în iadul de astăzi. Omul a renunțat astfel de bunăvoie la viața confortabilă care i-a fost oferită și la darurile spirituale care i-ar fi facilitat enorm viața materială, făcând din mediul în care trăiește un câmp de război în care domnesc crimele și furturile, și în care fiecare își urmărește interesul numai în detrimentul celor din jur.

Vai vouă, orbilor! Ce ați făcut voi din pământul Meu, ce ați făcut cu Sinele vostru, pe care Eu l-am creat după chipul și asemănarea Mea, făcând din voi cetățeni ai două lumi, cea fizică și cea spirituală?

Așa cum i-am alungat cândva pe vânzătorii din Templu, strigându-le: „Ce, doriți să transformați Templul Meu într-un cuib de tâlhari?l', la fel ar trebui să procedez și astăzi, ștergând pur și simplu această generație de pe suprafața pământului. Căci ei au transformat întregul pământ într-un cuib de tâlhari, în care crimele și furturile abundă, având efecte dezastruoase nu numai în planul fizic, ci și în cel spiritual!

Așa ar trebui să acționez în calitatea Mea de Domn al universului și de Dumnezeu al creației Mele. Dar Eu sunt un Dumnezeu al iubirii, care le-am acordat ființelor Mele spirituale libertatea de a alege, căci am dorit să cresc „copii ai iubirii”, nu sclavi!

De aceea, vă mai las încă să vă bateți joc de legile Mele, făcându-vă singuri din viață un iad, până când măsura se va umple și vă veți sufoca singuri în mlaștina propriilor voastre pasiuni inferioare.

Eu îmi rezerv întotdeauna dreptul de a folosi chiar și abuzurile pentru scopurile Mele.

Cine refuză să caute drumul către Mine pe calea blândă a iubirii va fi nevoit să accepte cărarea spinoasă a greutăților și nenorocirilor.

În cazul celor mai mulți dintre oameni, cuvintele sunt în zadar. Singurul lucru care îi mai poate îmblânzi sunt accidentele de tot felul, bolile cronice și sacrificiile nedorite. Abia când totul ajunge să li se pară lipsit de orice speranță, când întreaga lume le întoarce spatele, când trupul lor refuză să mai funcționeze normal, când nici o dogmă religioasă nu îi mai poate ajuta, abia atunci încep ei să reflecteze mai serios la Sinele lor, la eventuala misiune pe care o au pe acest pământ, adică în lumea materială, devenind astfel preocupați de ceea ce va urma după această viață.

Ei nu pot accepta un adevăr mai serios și mai durabil decât după ce își golesc complet cupa plăcerilor materiale, umplând-o până Ia refuz cu experiențe triste și dezamăgiri.

În acest fel sunt nevoit să educ lumea și umanitatea, care este proprietatea Mea și a cărei scânteie spirituală ruptă din Mine trebuie să se întoarcă la Mine. Oamenii trebuie să-și atingă menirea pentru care i-am predestinat, chiar dacă au luat-o pe calea greșită. De aceea, toate nenorocirile care se abat asupra lor (și pe care și le-au creat singuri) sunt întru totul justificate, nefiind altceva decât consecințele naturale ale faptelor lor.

Așa cum am afirmat în comunicarea anterioară, nimic nu este atât de negru cum vi se pare vouă. Totul este perfect și așa cum ar trebui să fie. De vreme ce ordinea există și domină lumea animală, inclusiv în întregul regat al vieții telurice, în care fiecare ființă avansează către menirea pentru care am creat-o, latura întunecată a vieții materiale se va dovedi cândva exact opusul ei. Acolo, viața este limitată și instinctivă; în cazul vostru, viața este liberă, dar voi nu ați urmat calea indicată de Mine. De aceea, trebuie să suportați consecințele faptelor pe care le-ați ales singuri.

În toate națiunile voastre, nu poți să deschizi un ziar fără să te lovești la tot pasul de expresii precum „progres” sau „deschidere intelectuală”.

Din păcate, așa cum voi nu înțelegeți libertatea pe care v-am acordat-o Eu, nici națiunile voastre nu înțeleg enorma diferență care există între libertatea absolută și libertatea conform legii. Șarlatanii din ziarele voastre solicită mereu „mai multă libertate”, dorindu-și să nu mai existe nici un fel de restricții sau de legi. Acești imbecili nu își dau seama că oricât de multă libertate ar avea, ei tot nu ar fi satisfăcuți, căci ei nu cunosc și nu apreciază spiritul cu care i-am înzestrat.

Această libertate pe care o caută cu atâta disperare oamenii transcende materia. Ea nu poate fi deplină decât în acele regiuni în care domnește și trăiește spiritul liber.

Această libertate de gândire și de acțiune este tocmai acel impuls etern care împinge toate lucrurile către progres și perfecțiune, care nu își recunoaște viața și menirea decât în aceste două principii.

Orbilor, cum puteți crede că Eu, marele Spirit fără un început sau un sfârșit, Domnul întregii creații infinite, v-am dăruit această scânteie din Mine numai pentru această viață limitată și de scurtă durată, în care cei mai mulți dintre oameni nu știu cum au ajuns și cum o vor părăsi? Cum puteți crede că Spiritul este satisfăcut cu micile voastre realizări terestre, sau că aspirația lui va fi potolită spontan, de îndată ce sufletul vostru va ajunge în lumea de dincolo? La ce ar mai folosi viața eternă, dacă un scurt moment petrecut pe pământ și alte câteva clipe petrecute în sferele spirituale ar fi de ajuns?

O, nu. Impulsul către eliberare, voința liberă cu care am înzestrat toate spiritele Mele, au o semnificație infinit mai profundă. Trebuie să acceptați însă această libertate ca fiind subordonată voinței Mele, care animă și ghidează toate spiritele, nu prin forță, ci prin convingerea că progresul nu devine posibil decât prin intermediul ei.

Căci Eu sunt un Spirit perfect, și oricare din ființele născute din Mine trebuie să poarte amprenta ordinii.

Libertatea spirituală nu are limite în ceea ce privește sfera sa de acțiune. Ea explică deopotrivă ceea ce se petrece în întregul univers și de ce am creat omul după chipul și asemănarea Mea. Voi aveți datoria să înțelegeți aceste lucruri, să reflectați asupra lor și să le integrați în ființa voastră, în acest fel, dincolo de dificultățile de moment ale vieții voastre sociale, veți pătrunde într-o altă sferă, în care spiritul vostru va primi consacrarea autentică a adevărului. Veți înțelege atunci că până și suferințele voastre de până atunci au avut rostul lor, căci în Casa Domnului, nimic nu se poate petrece fără a servi progresului universal.

De aceea, nu vă mai plângeți de nenorocirile voastre, ci urmați exemplul Meu. Eu Mă folosesc de fiecare atom din univers pentru permanența marelui Meu regat spiritual. Echivalentul acestuia pentru voi este sufletul vostru, complexitatea Sinelui de care dispuneți.

Așa cum v-am explicat, voi sunteți singurii vinovați pentru toate nenorocirile de care aveți parte pe pământ. Folosiți-vă de această școală și treziți-vă la viața spirituală. Nu veți găsi alinarea și liniștea decât pătrunzând în acele regiuni ale spiritului în care durerea nu are acces. Așa cum le spuneam odată discipolilor Mei, „acolo, puteți mânca otravă și trăi printre vipere fără, a fi răniți”. Dacă veți realiza această stare de grație, veți învăța inclusiv să extrageți o lecție spirituală din orice eveniment trist. Vi se va întări astfel convingerea că această viață este prea scurtă pentru a putea cuprinde întreaga bogăție spirituală a sufletului vostru și că adevărata libertate de acțiune, cea absolută, nu vă va fi permisă decât în lumea de dincolo, pe care nu o puteți înțelege încă.

Orice întâmplare prin care treceți este o lecție. Deși multe sunt amare, ele își ating perfect scopul, învățându-vă anumite lucruri esențiale pentru progresul vostru, în acest fel, ele vă îndepărtează de lumea exterioară și vă îndeamnă să urcați mai sus. Nu vă împotriviți acestui impuls, căci el nu vă aduce decât beneficii spirituale.

Abia când veți părăsi această lume veți realiza cât de ridicolă este importanța excesivă pe care ați atribuit-o lucrurilor și evenimentelor, care nu ar fi meritat să vă ocupe atenția nici măcar un minut. Ori de câte ori priviți cu tristețe viitorul, neștiind ce vă rezervă, consolați-vă cu aceste cuvinte ale Mele.

Nu este vina Mea că nici un om nu mai respectă astăzi porunca: „Iubește-ți aproapele la fel de mult ca pe tine însuți” și că toată lumea se iubește numai pe sine. Toate suferințele care derivă din încălcarea acestei legi nu-Mi pot fi atribuite Mie, ci oamenilor.

De aceea, nu vă mai plângeți Mie, ci semenilor voștri. Rugați-i să aplice această lege simplă, cel puțin în mediul restrâns în care se învârt. Dacă veți avea un succes cât de mic, realizarea că ați contribuit la această victorie a binelui va fi o mare sursă de pace și alinare. Veți cunoaște astfel o liniște pe care cei care continuă să vă facă rău, pentru a-și satisface interesele egoiste, nu o vor cunoaște.

Cultivați-vă noblețea spirituală și lăsați restul lucrurilor în seama Mea! Eu îi conduc pe toți către o destinație benefică. De aceea vă vorbesc atât de des, ca să vă arăt calea în hățișul evenimentelor lumești, pentru a vă salva sufletul și pentru a nu întina scânteia spirituală pe care v-am dăruit-o. Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
मैं गणेश, सुप्रीम शिव का बेटा हूँ!
Back to top See my Info
Ganapati
Avansat
Avansat

Ganapati is offline

Joined: 24 Feb 2009
Member: #453
Posts: 266
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups: None
Topic icon
Capitolul 34 - Sfinții din Ziua Judecății
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 14.1.2012, 03:39 View PostDownload Post

Capitolul 34
Sfinții din Ziua Judecății
(Graz, 24 noiembrie 1840)

Întrebare: Doamne, ce ne poți spune despre acea sectă din Marea Britanie, autointitulat㠄Sfinții din Ziua Judecății”, ai cărei membri (despre care se spune că ar avea puteri miraculoase) emigrează în marea lor majoritate în America?

Răspuns: în ceea ce privește respectiva sectă, autointitulat㠄Sfinții din Ziua Judecății”, nu trebuie să credeți tot ce auziți despre ea. Membrii ei se numesc „sfinți”, dar numai Eu sunt sfânt. Chiar dacă cineva este sanctificat în numele Meu, el nu devine sfânt. Chiar dacă se unește pe deplin cu Mine, prin iubirea cea mai pură, el nu devine sfânt decât într-un sens general, fiind sanctificat prin imaginea Mea vie, care trăiește în el.

Vedeți voi, cine se pretinde sfânt, chiar și în numele Meu, nu Mă slăvește pe Mine, ci o face de regulă pentru ca numele său să fie slăvit prin intermediul Meu. Chiar dacă îmi slăvește numele, o face numai pentru a obține onoruri și considerațiune, adică pentru ca o parte din această slavă să se reverse asupra numelui său.

Mie nu îmi plac asemenea sfinți! De altfel, în locul vostru Mi-aș pune întrebarea: unde este scris că, de dragul mântuirii, cineva trebuie să emigreze în America, pentru a trăi acolo mai confortabil și mai liber, dată fiind lipsa unor legi atât de severe ca în Europa? Eu am afirmat întotdeauna c㠄împărăția lui Dumnezeu este una a forței! Cine nu o ia în posesiune prin forță nu o poate avea deloc!” Nu am spus niciodată c㠄Împărăția lui Dumnezeu este una a confortului. Cine nu o primește cu ușurință nu va avea parte de ea!”

Cine dorește să vină la Mine nu trebuie să meargă mai întâi în America. Este suficient să se scufunde în inima sa. Dacă și-o va purifica prin iubirea adevărată și prin credința vie, poate fi sigur că Mă va găsi, fără a mai bate pentru aceasta drumul până în America.

Vă asigur că cei care cred că M-au găsit și care se autointituleaz㠄sfinți”, ducându-se în America pentru a Mă păstra mai bine, ca să spun așa, nu dispun de prea multă stabilitate, și nu vor găsi ceea ce caută nici măcar în America. Cum ar putea un om care se teme că instabilitatea din patria sa îl poate îndepărta de cele spirituale din cauza influențelor lumești să găsească liniștea pe care o caută într-o țară nouă, în care îl vor întâmpina o mie de curiozități și în care va avea parte de tot felul de necesități noi?

De aceea, aceast㠄sectă sfânt㔠nu este nici pe departe ceea ce credeți. Membrii ei nu reușesc să cultive obediența nici măcar față de propria lor stăpânire. De aceea, ei doresc să emigreze în America, unde nu există monarhie. O republică este o oroare în ochii Mei, căci în ea aproape toată lumea dorește să conducă, dar nimeni nu dorește să asculte. O republică seamănă mai mult sau mai puțin cu iadul. De altfel, în sensul său cel mai strict, iadul chiar este o republică.

Cât despre titulatura pe care și-au asumat-o, vorbind de „Ziua Judecății”, au dreptate, căci de îndată ce vor pune piciorul în America, pentru ei va veni Ziua Judecății. Eu voi fi întotdeauna un Părinte pentru cei drepți, indiferent de calea pe care au apucat, cu condiția ca această cale să îi conducă direct la Mine, în căminul spiritual, nu în America. Evident, nu doresc să afirm prin asta că nu sunt în egală măsură și Părintele americanilor, dar nimeni nu are nevoie să călătorească până acolo pentru a Mă găsi pe Mine, căci Eu sunt mult mai aproape de inima sa decât America!

Orice om trăiește deja în Ziua Judecății, iar odată ajuns în eternitate, timpul va dispărea complet pentru el. În funcție de felul în care și-a trăit viața pe pământ, el va cunoaște acolo fie moartea eternă, fie viața veșnică în împărăția celor Drepți. Cât despre un sfârșit al lumii, acesta iese din discuție. El va avea loc, dar nimeni din întreaga creație, în afara Mea, nu știe când, și nici nu trebuie să știe. Căci cel care la sfârșitul timpurilor va fi viu, va continua să trăiască în poala Tatălui, la fel ca și până atunci; dar cel care va fi mort, va rămâne mort de-a pururi.

De aceea, nu trebuie să fiți preocupați de sfârșitul timpurilor, ci numai de momentul prezent. Aceasta este Ziua Judecății* pentru voi toți. De aceea, conștientizați cât mai plenar acest moment, trăiți în iubire, astfel încât să puteți trăi de-a pururi. Amin.

Vă spun din nou, Eu, Cel Sfânt, amin, amin, amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
मैं गणेश, सुप्रीम शिव का बेटा हूँ!
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Gottfried Mayerhofer - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 4 of 4  [ 36 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3, 4
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You cannot download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !