Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.3.2024, 00:56
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 3 - Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 12, 13, 14 ... 23, 24, 25  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 120 - Mulțumirile Elenei și bunele ei intenții
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.7.2011, 20:58 View PostDownload Post

Capitolul 120
Mulțumirile Elenei și bunele ei intenții

1. Atunci Elena a spus: “O, tată, ce muritor ar fi putut avea vreodată habar de asemenea lucruri?! Și, în plus, în ciuda gândirii noastre ceva mai luminate, era încă prea adânc înrădăcinată în noi credința noastră păgână și eram prin urmare incapabili de vreo idee atât de curată, care să ne poată duce măcar cu gândul la tot ceea ce, prin mila unică a Domnului Dumnezeu, am primit aici din însăși mâna Sa!

2. Dar nici acum nu putem face altceva pentru tot ceea ce ne-a dăruit El, decât să continuăm să-L iubim mai presus de orice. Iar fraților și surorilor noastre, așa cum sunt de fapt supușii noștri, le vom arăta iubirea noastră mare pentru ei, la fel de mare ca și pentru propria noastră viață, prin faptul că le vom dezvălui cu mare credință și în spiritul deplin al adevărului, numele unic al adevăratului, slăvitului și preasfântului Dumnezeu, și îi vom ajuta să-și trezească și ei sufletul astfel încât, pe calea iubirii celei adevărate și a smereniei, să poată deveni și ei oameni adevărați, plăcuți Domnului Dumnezeu! Iar Matael, de-acum soțul meu iubit, ne va oferi, împreună cu frații săi, brațul său vânjos și marea sa inimă plină de înțelepciune, și astfel, binele nostru în numele Domnului va fi și al său, iar binele său va fi și va deveni și cel al supușilor noștri.

3. Asta este tot ce pot mărturisi aici, în credință și adevăr, în fața lui Dumnezeu cel atotputernic, din adâncurile inimii mele pline de recunoștință. Dar Te rog, Doamne, să fii mereu îndurător și milostiv cu mine, sărmana păcătoasă; căci Tu singur știi câte din poverile vieții pământene voi fi eu în stare să duc! Nu doresc să trec prin viață lipsită de orice povară, dar doresc să port poverile pe umerii mei atât cât îmi îngăduie puterile cu care m-ai înzestrat Tu, o, Doamne; dincolo de acestea însă, Doamne, să nu mă pui la încercare!”

4. Iar Eu i-am răspuns: “Jugul Meu este unul blând, iar poverile mele sunt ușoare; iar când și când, câte o mică sarcină în plus nu-ți va dăuna în nici un caz, ci va fi de mare folos sufletul și spiritului tău.

5. Soțul tău, Matael, îți va povesti la timpul cuvenit ce poveri a avut el de dus în spinare pentru a-și curăța sufletul de tot ceea ce poate fi numit lumesc, pentru ca apoi inima sa să poată dobândi o asemenea putere. Iar ceea ce are el acum, aceea nu-i mai poate fi luat de nici o putere și de nici o eternitate. Ceea ce tu ai primit în tine mai mult din afară, se aseamănă încă destul de mult cu sămânța așternută în pământ, și de aceea trebuie să mai treacă încă prin multe încercări până va fi ajuns la rodul adevărat, binecuvântat și copt.

6. De aceea, nu mai avea atâta teamă de multele poveri ale vieții, pe care le vei întâlni când și când pe drumul tău pământesc, căci Eu sunt cel care le voi trimite către tine, întru întărirea sufletului și a spiritului tău!

7. Iar atunci când te vei întâlni din când în când cu o greutate mai mare, atunci gândește-te că Eu sunt acela care trimite spre tine o astfel de întărire! Căci, cu cât îl iubesc Eu mai mult pe un om, cu atât îl supun la mai multe încercări. Pentru că orice om trebuie să devină la fel de desăvârșit ca și Mine. Pentru aceasta însă, este nevoie de multă dăruire, de multă răbdare, de blândețe și de o supunere deplină față de voința lui Dumnezeu Tatăl.

8. Iar acela care se va supune apoi întru totul voinței lui Dumnezeu Tatăl, va deveni la fel de desăvârșit în spiritul său cum sunt Eu însumi desăvârșit, căci în felul acesta un astfel de spirit devine una cu Mine. Spune-mi acum dacă ai înțeles pe deplin ceea ce ți-am explicat!”

9. Elena a răspuns: “Da, în măsura în care îi este cu putință unui muritor, în existența aceasta a sa temporară și mărginită, să înțeleagă vorbele Domnului Dumnezeu!”

10. Eu am spus: “Bine! Iar acum, de vreme ce treburile noastre sunt terminate, hai să ne și odihnim puțin! Cel care are nevoie de puțin somn, acela să se culce; iar cel care vrea să vegheze împreună cu Mine și să se roage, acela să vegheze și să se roage!”

11. Și atunci mulți au strigat: “Doamne, vrem să veghem cu Tine și să ne rugăm!”

12. Iar Eu am spus: “Atunci faceți cum doriți! Totuși, trebuie să ne pregătim pentru ziua de mâine; căci ea se va dovedi o zi fierbinte.” Și, adresându-Mă lui Cyrenius: “Mâine vor veni încoace fratele tău Cornelius și căpitanul Faustus pentru a vedea ce s-a petrecut în orașul acesta. Căci ei nu bănuiesc că tu te afli aici, și cu atât mai puțin că Mă aflu și Eu pe aici. Trebuie să avem grijă ca ei să găsească un adăpost. În oraș nu se va găsi de data aceasta nici o locuință, căci focul iscat de incendierea templelor și a sinagogilor va distruge destul de rău orașul și vor fi serios afectate și multe alte clădiri, și chiar case de locuit. De aceea, mâine trebuie să fim cu mintea limpede, așa că este necesar să ne pregătim cu toții pentru aceasta. Cui îi este însă somn, acela să se culce. Eu însă trebuie să veghez și să Mă rog!”

13. Cu aceste cuvinte, i-am părăsit pe toți și M-am dus cât mai departe pe deal, pentru a rămâne singur și pentru a uni cât mai intim ființa Mea cu Duhul cel etern al lui Dumnezeu Tatăl.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 121 - Despre natura lui Iisus
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.7.2013, 12:50 View PostDownload Post

Capitolul 121
Despre natura lui Iisus


1. Mulți dintre cei aflați pe colină, și care auziseră poruncile Mele, au început să își pună tot felul de întrebări. Chiar Elena și Uran erau puțin surprinși, și se întrebau în rând cu ceilalți: “Ciudat! Iată că se duce mai încolo ca să se roage și să se pregătească pentru ziua de mâine! Dar cui i se mai poate oare adresa și la cine se poate ruga? Sau poate că, în pofida înțelepciunii Sale profunde și unice, El nu este totuși cea mai înaltă făptură divină... Că doar n-o să Se roage Sieși!? Și chiar dacă ar face așa ceva, tot te-ai putea întreba: de ce oare? Ciudat lucru! Se duce să se roage și să se pregătească pentru ziua de mâine, ca și cum El, ca făptură dumnezeiască supremă, n-ar fi fost pregătit deja de o veșnicie pentru lucrurile acestea! Da, ciudat, foarte ciudat! Hm! Oare ce ar putea să însemne toate acestea? Că doar cu puțin timp înainte a vorbit așa cum singur Dumnezeu cel adevărat poate vorbi! Spunea chiar El că de cea mai ușoară adiere a spiritului Său depinde existența întregii lumi, iar acum se duce El însuși să se roage și ne trimite pe noi să ne culcăm și să ne odihnim, sau să ne rugăm și noi și să ne pregătim pentru ziua de mâine! Ei bine, dacă El însuși se duce să se roage vreunei făpturi divine cunoscute probabil doar de El, atunci noi cui să ne rugăm? Lui, sau Făpturii Divine încă necunoscute nouă, căreia I se roagă El acum?! Ei bine, asta este mult mai mult decât ai putea visa în cel mai absurd dintre vise!”

2. În momentul acela însă s-a ridicat dintr-o dată Matael, puțin cam agitat, și a spus cu o voce puternică, astfel încât să-l audă toți: “Bine, dar ce vă dați voi cu părerea, exact ca orbii despre culori?! Orbi ce sunteți, voi toți, în afară de îngerul Rafael, ba chiar și voi, ucenicii Săi cei vechi, care sunteți încă lipsiți de vedere, și prin urmare niște proști!

3. Nu se arată El oare aici, pe pământ, la fel ca noi toți, într-un trup format din carne și sânge, în care s-a dezvoltat sufletul Său, la fel ca și al nostru, pentru a fi capabil să se unească apoi pe deplin cu eternul Spirit Divin?

4. Doar spiritul din El este Dumnezeu, tot restul este omenesc, așa cum și noi suntem oameni. Iar atunci când se roagă, asta înseamnă cu alte cuvinte că lasă omul care este El să se pătrundă întru totul de eternul Său Spirit Primordial, Dumnezeu, din care se trag toate celelalte spirite, la fel cum imaginea soarelui oglindit în micuța picătură de rouă provine de la soare.

5. Căci, potrivit spiritului Său, El este adevăratul soare; noi însă, împreună cu toate celelalte spirite, suntem doar oglindiri vii ale acestui soare primordial etern, Dumnezeu, înțelegeți acum ce înseamnă atunci când spune El că merge să se roage?”

6. Iara și cu Elena au fost primele care au înțeles; ceilalți însă tot nu se prea puteau orienta, căci tot mai amestecau în mintea lor sufletul și spiritul, precum merele cu perele! Atunci însă, Matael a început să-i povățuiască în amănunt, iar mulți au început să se lumineze. Toți au lăudat profunda înțelepciune a curajosului Matael, iar Elena i-a cuprins mâna lui Matael, și-a apăsat-o de pieptul ei și i-a spus: “O, tu, soț minunat pe care mi l-a dăruit însuși Domnul, dacă lucrurile vor continua mereu astfel cu înțelepciunea ta, atunci aș dori să știu cât de mult voi ajunge să te mai iubesc! Că de nu ne-ai fi sărit în ajutor nouă, tuturor, cu înțelepciunea ta, am fi ajuns probabil până la urmă să ne îndoim de divinitatea marelui nostru învățător, fără să ne mai gândim la toate miracolele înfăptuite de El chiar în fața ochilor noștri. Acum însă lucrurile s-au îndreptat și știm din nou cui trebuie să ne rugăm și cui să ne adresăm cu cea mai profundă credință!”

7. Iar Cyrenius a spus: “Pe cât de bucuros sunt, dragul meu prieten și frate Matael, să te știu aranjat cât se poate de bine, poate și mai bucuros aș fi fost însă să te am mereu în preajma mea! Căci printre noi toți nu există nici unul, cu excepția îngerului care stă acum de vorbă cu Suetal al său, care să fie atât de iluminat până în cele mai adânci străfunduri ale sale, așa cum ești tu! Binecuvântat este poporul al cărui regent vei fi tu, și de fapt ești deja! De văzut însă, ne vom mai vedea noi destul de des, căci ori voi veni eu la tine, ori vei veni tu la mine!”'

8. Matael i-a cuprins mâna bătrânului Cyrenius și i-a spus: “Nobile Cyrenius, noi doi vom lucra mână în mână, iar principiul nostru să fie mereu acela de a face poporul - în numele Domnului - pe cât de înțelept și de fericit ne va fi cu putință! Este sigur că ne vom îndrepta întotdeauna atenția în special către binele spiritual al popoarelor pe care Dumnezeu ni le-a încredințat spre conducere, dar vom urmări în același timp să nu aibă nimeni a se plânge nici de vreo nevoie apăsătoare, mai ales atunci când, din punct de vedere spiritual, respectivul a și făcut salturi mari.

9. În marele imperiu roman, o asemenea cârmuire a poporului ar avea probabil de înfruntat mari dificultăți; într-o țară mică însă, ea este ușor de realizat, iar statele mici în care domnește fericirea devin până la urmă un fel de oglinzi în care cele mari se privesc spre a vedea dacă nu s-au murdărit cumva pe obraz, sau dacă părul lor este bine aranjat.

10. O oglindă nu este de regulă mai mare decât o palmă, și totuși, dacă dorește acest lucru, omul se poate privi în ea, rând pe rând, chiar și din cap până în picioare. La fel, o țară mică poate deveni ușor o oglindă pentru un imperiu foarte mare. Dacă, în schimb, o țară mică și-ar lua drept exemplu un mare imperiu, ea s-ar pierde foarte curând cu totul în acesta și și-ar conduce inevitabil supușii la ruină! De aceea, este mai bine să rămânem o mică oglindă decât un uriaș care se privește în ea! Am dreptate sau nu, nobile Cyrenius?”

11. Iar Cyrenius a spus: “Aș vrea să-l văd și eu pe acela care ar putea susține că nu ai dreptate! Tu ai întotdeauna dreptate, căci prin tine vorbește mereu spiritul lui Dumnezeu.

12. Dar ia uită-te spre oraș! Căci mie mi se pare că focul se întețește. Este oare cu putință ca flăcările să mistuie până la urmă un întreg oraș atât de însemnat? Poate că Rafael al nostru ar putea da o mână de ajutor, dacă ar considera că este bine?!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 122 - Despre natura îngerilor
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.7.2013, 12:58 View PostDownload Post

Capitolul 122
Despre natura îngerilor


1. Atunci a intervenit în discuție Iara: “O, el! El doar dacă primește vreun semn - firește invizibil pentru noi - de la Domnul, altminteri nu mișcă un deget! Doar mie mi-a fost dat ca învățător și protector; dar dacă mă adresez lui cu rugămintea să facă cutare sau cutare lucru pentru mine, nici nu-i trece prin cap să facă ce l-am rugat! Iar dacă vreau să aflu un anumit lucru de la el, nu numai că nu-mi spune nimic, ci dimpotrivă, mă întreabă el pe mine în legătură cu lucrul acela, încercând să afle el de la mine ceea ce eu îl întrebasem pe el. De aceea, nici nu merită să vă bateți gura. E drept că mie mi-e foarte drag, dar mi-ar fi de o mie de ori mai drag dacă ar fi puțin mai săritor! Sigur că este mereu deosebit de prietenos, dar de rugat nu-l poți ruga nimic, căci îți pierzi timpul de pomană.”

2. Iar Matael a spus: “Sunt curios și eu dacă nu ar putea fi determinat cumva să salveze măcar câteva dintre casele oamenilor sărmani de furia focului! Uite, am să-l chem aici ca să vedem dacă draga de Iara are chiar întru totul dreptate!”

3. După care, Matael l-a chemat pe Rafael și i-a spus: “Prietene, uită-te și tu puțin spre oraș! Căci eu am impresia că flăcările mistuie de-acum și câteva dintre colibele oamenilor nevoiași; iar dacă este așa, n-ai putea tu oare împiedica lucrul acesta?”

4. Iar îngerul a răspuns: “Firește că aș putea, însă doar dacă mi se va permite acest lucru; căci voința mea este în întregime cea a Domnului, iar eu nu pot voi decât ceea ce El singur voiește. Dacă Domnul dorește acest lucru, tu nici nu ai apuca să clipești și eu aș și termina cu stingerea incendiului! Dar fără voia Domnului, eu, din propria mea voință, pot face tot atât de puțin cât poți face și tu; mai mult, toate minunile înfăptuite de mine de fapt nu eu le-am înfăptuit, ci voia Domnului le-a înfăptuit prin intermediul meu.

5. Noi, îngerii, nu suntem prin esența noastră nimic altceva decât o emanație a voinței dumnezeiești, sau putem să spunem că suntem voința personificată a Domnului, și nu putem face nimic prin noi înșine. De fapt, nici nu putem fi concepuți ca având o formă de sine stătătoare, în afara voinței dumnezeiești, așa cum tu nu ai putea concepe o imagine reală a soarelui într-o oglindă, dacă înainte de asta nu a căzut o rază de soare pe suprafața oglinzii respective.

6. Pentru a înțelege însă și mai bine esența mea, vreau să-ți amintesc de acea oglindă concavă, pe care a descoperit-o vestitul inventator Arhimede. Oglinzile respective au proprietatea absolut naturală de a capta o mulțime de raze solare căzute pe suprafața lor, concentrându-le într-un singur punct, aflat la o anumită distanță. Iar razele acelea concentrate într-un singur punct au adeseori, atât din punct de vedere al luminozității, cât și din cel al căldurii, o forță de atâtea ori mai mare decât cea a razei solare simple de câte ori este cuprins pătratul diametrului focarului (care nu depășește lățimea a două policare) în diametrul suprafeței oglinzii, care poate atinge adeseori chiar și înălțimea unui om.

7. Un astfel de focar are apoi desigur o putere de cel puțin o mie de ori mai mare, sub raportul luminozității sau al căldurii, decât raza solară în sine, și totuși el nu poate fi conceput fără soarele însuși.

8. Oglinda nu face de fapt altceva decât să concentreze razele solare într-un focar puternic și eficient, însă fără soare ea nu are nici forță și nici efect, și nu are decât proprietatea de a concentra razele solare, atunci când acestea cad pe suprafața ei. Fără soare însă, efectul oglinzii concave este egal cu zero.

9. Și, cum spuneam, tot astfel și noi, îngerii, suntem în felul nostru doar niște oglinzi concave pentru receptarea și concentrarea voinței dumnezeiești, iar acolo unde ne manifestăm puterile, o facem doar prin focarul voinței dumnezeiești concentrate în noi, iar atunci omului i se pare că vede minune după minune, înțelegi ce vreau să spun?”

10. Iar Matael a răspuns: “Firește că înțeleg, chiar foarte bine, doar că nu am știut că Arhimede a fost cel care a descoperit oglinda concavă; căci descoperirea a fost pusă inițial pe seama unui anume Hamerod, iar apoi pe seama cunoscutului Tales, care se spune că a realizat și o mașinărie de scos fulgere!”

11. Iar Rafael i-a răspuns: “Chiar așa și este, însă Arhimede a fost un mare inventator și a înțeles esența foarte utilelor oglinzi concave, a cilindrilor declanșatori de fulgere, dar mai ales a pârghiilor, printr-o fericită utilizare a șurubului fără sfârșit creat de el tocmai în acest scop și foarte exact calculat, după a căror descoperire el a putut exclama: «Dați-mi un punct de sprijin în afara pământului, și vă răstorn întreg pământul!»

12. Din toate acestea rezultă deci că eu, cu de la mine putere, nu pot să dau curs cererii tale, oricât de justificată mi s-ar părea. Dacă Domnul mă va însărcina însă cu treaba aceasta, atunci o voi duce de îndată la bun sfârșit. Adresați-vă așadar cu cererea voastră Domnului!”

13. Dar Iara a spus: “Pe Domnul nu-L putem deranja în momentul de față; căci El ne-a recomandat să ne odihnim sau chiar să ne rugăm, în cazul în care preferăm veghea. Cel mai bine ar fi deci să facem acest lucru, căci ceea ce spune El are întotdeauna un bun temei. Ce ne pasă de fapt nouă dacă întreg orașul de colo piere în flăcări?! Domnul are sigur motivele Sale pentru care a trimis urgia aceasta asupra orașului, iar motivele acelea nu pot fi decât unele profund întemeiate și pătrunse de iubirea și milostivenia dumnezeiască. Și chiar dacă noi am dori acum să schimbăm în vreun fel situația, n-am determina nicidecum o schimbare în bine, ci mai degrabă una în rău; la timpul potrivit, Domnul va lua El singur hotărârea cuvenită și fără noi. Cu Rafael al meu însă lucrurile rămân cum am spus eu, căci fără vrerea Domnului el nu este decât un burduf gol.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 123 - Înțelepciunea Iarei
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.7.2013, 13:04 View PostDownload Post

Capitolul 123
Înțelepciunea Iarei


1. Atunci Matael a spus: “O, micuță Iara! N-aș fi bănuit pentru nimic în lume că în trupul tău sălășluiește atâta înțelepciune! Bravo ție, micuță ghenizariteană; acum însă aș dori să aud de la tine cum te rogi tu de fapt lui Dumnezeu!”

2. Iara a spus: “Ei bine, încerc să mă transpun mai întâi cu toate gândurile și sentimentele mele în cele mai adânci profunzimi ale inimii mele, acolo unde sălășluiește iubirea pentru Dumnezeu. Și, în acest fel, iubirea aceasta preasfântă își primește hrana ei, la fel cum ai așeza pe niște jar mocnit, care nu mai arde cu flacără, niște vreascuri uscate care ard foarte repede.

3. Iar aceste vreascuri vor trezi de îndată la viață jarul cel mocnit, astfel încât din el vor începe să țâșnească mici flăcărui, iar flăcăruile acelea vor începe cât de curând să cuprindă lemnele, și focul va începe să ardă, iar atunci lumina și căldura se va împrăștia în tot sufletul. Și abia atunci, spiritul divin astfel revelat în suflet va începe să glăsuiască:

4. «O, Tu, preasfinte Tată al meu din ceruri! Sfințească-se numele Tău! Fie asupra noastră, bieți păcătoși stăpâniți de noapte și moarte, iubirea Ta părintească! Facă-se voia Ta cea unic sfântă, aici, pe pământ; precum și în cerurile Tale toate! Și de am păcătuit noi împotriva ordinii Tale eterne și sfinte, atunci iartă-ne nouă prostia noastră și ai răbdare și îndurare cu noi, precum și noi avem răbdare și îndurare cu aceia care au greșit în vreun fel față de noi. Și nu lăsa ca noi, în slăbiciunea noastră trupească, să fim duși în ispită de către lume sau de către cel rău, dincolo de puterile noastre, ci izbăvește-ne Tu - prin marea milă, iubirea și îndurarea Ta - de toate relele prin care ar putea fi știrbită sau slăbită iubirea noastră pentru Tine, prea sfinte și iubite Tată Ceresc! Iar de ne vei vedea însetați sau înfometați, spiritual sau trupește, atunci dă-ne Tu, preabunule și iubite Tată, după judecata Ta, ceea ce ni se cuvine nouă în toate zilele! Căci a Ta este toată iubirea, cinstirea și slava, în vecii vecilor!»

5. Iată, asta înseamnă pentru mine a mă ruga, însă rugăciunile se pare că au valoare în fața lui Dumnezeu numai atunci când în adâncul inimii iubirea față de Dumnezeu s-a transformat, în felul pe care ți l-am descris, într-o flacără dătătoare de lumină și căldură, prin concentrarea tuturor gândurilor și sentimentelor în centrul cel divin al inimii. Iar dacă lipsește acest preludiu, atunci orice rugă, chiar cu cele mai frumoase cuvinte, este o oroare pentru Dumnezeu și ea nu este primită și ascultată.

6. Căci Dumnezeu este în Sine un spirit și de aceea trebuie să te rogi Lui în spiritul iubirii și în lumina cea mai arzătoare a adevărului. Ai înțeles acum ce înseamnă - potrivit adevărului cel mai deplin - după părerea și după mintea mea, a te ruga?”

7. Iar Matael i-a răspuns: “O, fetiță drăgălașă și minunată! Cine oare ar fi bănuit la tine asemenea profunzimi ale înțelepciunii!? Căci, cu adevărat, în condițiile acestea eu aș putea să devin foarte bine ucenicul tău și nu mi-e rușine s-o recunosc aici, în fața tuturor! Da, abia acum înțeleg cum se cuvine iubirea ta atât de mare fată de Domnul și vice-versa (invers), cum spun romanii! Căci și în cazul tău sufletul pare să fi fost trezit de către Domnul abia de curând, ca și în cazul meu!”

8. Iara: “În cazul celui care-L iubește pe Domnul Dumnezeu mai presus de orice, sufletul poate fi trezit foarte repede și foarte ușor; acela însă care-L caută pe Domnul doar cu mintea sa, spre a-L iubi abia după ce-L va fi găsit cu toată puterea rațiunii sale, acela și-a asumat o sarcină dificilă și inutilă, prin care nu va ajunge niciodată în lumea aceasta la țelul dorit. Așa se explică de ce ai ajuns, și tu atât de repede la lumina nepieritoare a îndurării lui Dumnezeu; căci, în inima sufletului tău, focul iubirii trebuie să fi ars în flăcări, chiar dacă trupul tău a fost pentru un timp complet asediat de spiritele cele rele ale iadului!”

9. Matael: “Da, copilă divină, se pare că ai dreptate! Căci eu L-am iubit pe Dumnezeu încă din copilărie mai presus de orice și de aceea bătrânii mei m-au și predestinat Templului; acolo trupul meu a devenit în scurt timp o adevărată mașinărie a iadului, însă sufletul meu a rămas totuși ceea ce a fost el de la începutul ființării sale. Dar hai să lăsăm toate acestea, căci nu-mi amintesc cu plăcere de asemenea lucruri. Și acum, spune-mi tu, iubita mea Elena, cum îți place fetița aceasta atât de înțeleaptă! Nu este oare un lucru de-a dreptul uluitor de câtă înțelepciune poate da dovadă acest copil!?”

10. Iar Elena a întrebat: “Unde și cine sunt de fapt părinții ei?”

11. Matael i-a răspuns: “Vai, vai, dar lucrul acesta îl știi deja, și chiar l-ai și văzut pe tatăl ei, Ebahl, hangiul din Ghenizaret, în seara aceasta, la cele trei corturi ale voastre, și ai și vorbit cu el! Ai și uitat acest lucru? Dar spune-mi mai bine ce părere ai despre înțelepciunea atât de profundă a fetiței acesteia și dacă nu simți și tu, asemenea mie, dorința de a fi odată și odată la fel de înțeleaptă ca fetița aceasta drăgălașă? Căci eu, recunosc, știu multe - dar copilul acesta știe mult mai multe decât mine! Văd în adâncurile sufletului meu că în pieptul ei nevinovat se ascund lucruri despre care noi încă nici nu avem habar. Despre Rafael însă, i pare să nu aibă o părere prea bună! Ce spui de toate acestea, preafrumoasa mea soție Elena?”

12. Iar Elena i-a răspuns, însă cu o undă de durere în glas, și nicidecum veselă și bucuroasă: “O, Matael al meu, până la nivelul acesta biata ta Elena nu va ajunge probabil niciodată! Căci se pare că însăși inima celui Atotputernic bate în pieptul fetiței acesteia. Vezi doar că ea are cunoștințe în sfera vieții interioare divine a omului, cum nu le mai poți auzi decât din gura Creatorului însuși! Și, de aceea, este chiar de înțeles de ce nu-l apreciază ea în mod deosebit pe înger; căci ea îi seamănă desigur în privința adevăratei înțelepciuni, așa cum un ochi îi seamănă celuilalt. De faptul că îngerul are de la Domnul o putere deosebită, de acest lucru nu ne putem îndoi. Dar de faptul că în privința adevăratei înțelepciuni - născută din iubirea pentru Domnul - el ar putea fi mai tare decât fetița aceasta, mă îndoiesc.

13. Mi-ar plăcea cu adevărat să port o discuție cu ea, dacă nu aș avea un respect atât de mare față de înțelepciunea ei! Căci un om ca mine nu trebuie decât să rostească cine știe ce vorbă prostească și probabil că ar avea parte pe loc de o corecție din gura fetei, astfel încât întreaga viață să nu mai îndrăznească să deschidă gura.

14. Dacă fetița ar fi fost vreo sărmană, mi-ar fi plăcut să-i pot dărui toate comorile pe care le-am luat cu mine; dar după hainele prețioase pe care le poartă, ea pare copilul unor oameni înstăriți, și cu siguranță nu ar vedea cu ochi buni darurile mele, în special în condițiile înțelepciunii ei nemăsurate, datorită căreia probabil că disprețuiește orice fast lumesc, într-o măsură mult mai mare decât noi, și în special decât mine, care nu m-aș dovedi în stare să-i ofer nici măcar un strop de înțelepciune!

15. Mie, fetița îmi este nespus de dragă; dar apropierea ei mă înfricoșează și mă și îngrijorează.

16. Însă pentru explicația referitoare la felul în care trebuie să te rogi pentru a-I fi cu adevărat pe plac lui Dumnezeu îi sunt foarte recunoscătoare; dar cum oare i-aș putea eu mulțumi așa cum se cuvine copilei acesteia?”

17. Și atunci a spus Iara, care între timp vorbea cu Rafael despre cu totul alte lucruri: “Iubindu-mă așa cum și eu te iubesc pe tine, preafrumoasă și nobilă regină - căci de mai mult eu nu am trebuință! Ce ar putea însemna pentru mine toate comorile acestei lumi, asta știi tu prea bine, și de altfel ai și spus cu puțin înainte cu mare înțelepciune. Iar de s-ar pune problema să ne oferim una alteia în dar grosierele comori materiale, atunci eu ți-aș putea oferi ție unele mult mai mari decât tu mie. Dar ce înseamnă oare întregul fast lumesc față de o singură scânteie din iubirea cea adevărată și vie pentru Dumnezeu din inima noastră!? Prietenă dragă, acesta este giuvaerul pe care trebuie să-l păstrăm cu mare credință, să-l păzim și să-l ocrotim în inima noastră, pentru ca nu cumva să-l pierdem vreodată! Căci, dacă avem acest sentiment și îi dăm o strălucire din ce în ce mai mare, atât sub aspectul purității, cât și sub cel al intensității sale, atunci avem de fapt mult mai mult decât ar putea cuprinde toate cerurile! Ai înțeles tu vorbele mele?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 124 - Elena vorbește despre puterea preoților
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.7.2013, 13:10 View PostDownload Post

Capitolul 124
Elena vorbește despre puterea preoților


1. Iar Elena i-a răspuns: “Vorbele tale atât de înțelepte le-am înțeles foarte bine; singurul lucru pe care nu-l înțeleg încă este cum de ai dobândit tu înțelepciunea aceasta atât de mare?”

2. Iara i-a răspuns: “Nu te preocupa de lucrul acesta, căci el ține de voința Domnului, Cel care le împarte oamenilor, în funcție de calitățile lor, diferite daruri, așa cum un semănător împrăștie sămânța pe pământul arat. Acolo unde sămânța cade pe un pământ bun, ea va produce cât de curând roade foarte bune și multe. Sper ca și inima ta să fie un ogor bun; ce părere ai?!”

3. Elena: “Cam așa ar trebui să fie; eu însă am trăit un timp mult prea îndelungat într-o păgânitate oarbă, care uneori tot mai răsună în mine ca un ton dezacordat al unei harpe eoliene! E drept că acum cunosc adevărul, iar acesta a devenit însăși viața mea, dar ia gândește-te numai la poporul meu, care este încă foarte pătruns de credința lui păgână și trăiește în adorația zeilor acesteia! Ce efort va însemna pentru noi să-i oferim poporului acestuia o viziune nouă și să-l facem să renunțe la vechile superstiții! Iar dacă vrerea atotputernică a Domnului nu ne va sprijini puternic în întreprinderea aceasta a noastră, atunci nu vom putea realiza mare lucru, sau poate chiar nimic!”

4. Iară: “Bine, dar și tu ai fost, împreună cu tatăl tău, tot o păgână, și iată că n-a fost deloc nevoie de prea mult efort și de prea multe strădanii pentru a putea fi îndreptată către adevărul cel curat!”

5. Elena: “Sigur că nu mă pot pune cu tine, care ești atât de înțeleaptă, în chestiuni pur spirituale. Există însă în lumea aceasta probleme foarte speciale, legate mai ales de diferitele religii ale oamenilor, iar acestea sunt mult mai greu de înlăturat decât confuziile unei doctrine false.

6. Și lucrurile acestea sunt legate în primul rând de preoțime, care și-a construit o învățătură menită să-i aducă în special ei cele mai multe beneficii și de pe urma căreia să poată trăi cât mai bine. Iar templele au și ele o mulțime de treburi de făcut, și astfel dau de lucru unei mulțimi de artiști și de meseriași, precum și altor servitori și slugi. Și toți acești oameni trăiesc așadar de pe urma templelor, iar odată cu dispariția acestora ei își vor pierde câștigul și pâinea cea de toate zilele. Îți imaginezi ce tărăboi vor face aceia!?

7. De li s-ar putea oferi oamenilor acestora o altă sursă de câștig, poate că lucrurile ar merge mai bine și mai simplu; dar unde să găsești într-un ținut nu prea mare o nouă sursă de câștig pentru mii de oameni, și de unde să procuri pâinea pentru atâtea făpturi!? Sigur, pentru câteva zile, lucrurile s-ar rezolva cumva; dar pentru mai mulți ani? De unde să le procuri pe toate, rămânând în același timp bun și cinstit?!

8. Dar, dincolo de toate acestea, poporul crede cu putere în tagma preoțească, iar aceasta se bucură din partea lui de cel mai înalt respect; și nu trebuie decât ca preoții să le spună oamenilor că noi am fost afurisiți de zei, și atunci va trebui s-o ștergem cât mai degrabă din propria noastră țară, pentru a ne scăpa pielea. Vezi așadar, draga mea prietenă, acestea sunt câteva lucruri la care suntem obligați să ne gândim! După cum spuneam, doar sprijinul miraculos al Domnului ne-ar putea veni în ajutor!

9. Căci va fi destul de greu să răspândești lumina aceasta preacurată din ceruri chiar și aici, în regatul iudeilor, unde vechea învățătură a lui Moise a fost împânzită într-o măsură atât de mare cu tot felul de falsuri și înșelătorii, de pe urma cărora preoțimea s-a îmbogățit atât de mult și trăiește de-acum într-o asemenea bunăstare. În același timp, preoțimea se pricepe foarte bine să se alieze cu stâlpii puterii, făcându-se într-un fel indispensabilă acestora.

10. Potentații încep de regulă prin a le acorda preoților mult prea multe libertăți și privilegii, cu ajutorul cărora cei din urmă își atrag apoi, prin tot felul de artificii, masele de partea lor, iar apoi potentații nu mai pot face decât haz de necaz, dacă nu vor să-și piardă cu totul puterea. Și, în condițiile acestea, se dovedește destul de greu să domnești peste un popor. Până la urmă, poți fi mulțumit că ești lăsat să joci măcar rolul de domnitor, chiar dacă în realitate nu mai domnești de mult timp.

11. Crede-mă pe mine, adevărații stăpânitori ai popoarelor sunt de multă vreme preoții, iar împărații, regii și principii nu mai sunt de fapt decât tainicii lor lachei necăjiți. Și mulți dintre cei din urmă și-ar dori să organizeze cu totul altfel, mult mai bine, lucrurile în țara lor, și să scape odată de slujitorii cei hrăpăreți și mult prea bine hrăniți ai zeilor, dacă așa ceva ar fi posibil. Dar nu este posibil, cel puțin prin mijloace omenești; și, vezi tu, când mă gândesc la toate acestea, chiar că mi se ridică părul măciucă! Poți să înțelegi toate greutățile acestea?”

12. Iara i-a răspuns: „Fără îndoială, dar știu totodată și faptul că nu orice lemn se lasă spart dintr-o singură lovitură de topor. Iar la acest lucru se mai adaugă firește și acela potrivit căruia multe lucruri care sunt cu neputință pentru noi, oamenii, devin foarte lesne posibile pentru Dumnezeu și cu ajutorul Acestuia!

13. De aceea, fă doar atât cât poți și lasă tot restul pe seama Domnului, iar atunci vei ajunge fără îndoială la rezultatul dorit!

14. Tu îl ai alături de tine pe Matael, care a fost investit de Domnul cu multă înțelepciune, cu forță și putere, și de asemenea pe tovarășii săi aproape la fel de înțelepți și de puternici, împreună, ei vor realiza până la urmă ceva, astfel că poți fi pe deplin liniștită!

15. Iar dacă Matael își va începe lecțiile acolo, în țara ta, la fel cum le-a început și în cazul tău, s-ar putea să nu-i fie chiar atât de greu să-și câștige de partea sa până și preoțimea, căreia el îi poate încredința apoi noi funcții; iar mai târziu, chiar preoțimea va putea deveni aceea care va continua să sădească învățătura în rândurile poporului. Iar în ceea ce îi privește pe artiști și pe meseriași, ei bine, preoțimea nou convertită va găsi ea până la urmă și pentru ei ceva de lucru!

16. Dacă însă tu, iubita mea prietenă, îți propui ca la întoarcerea ta acasă să mături dintr-o dată din cale toate credințele vechi, așa false cum sunt ele, atunci desigur că o asemenea treabă se va dovedi extrem de dificilă si cu greu vei avea parte de mulțumire.

17. Căci adevărata înțelepciune de la Dumnezeu trebuie să se dovedească pretutindeni în stare să găsească și mijloacele cele mai drepte. Iar dacă ea nu știe să facă lucrul acesta, atunci nu este încă nici pe departe o adevărată înțelepciune de la Dumnezeu. Ceea ce se poate realiza în cazul unui om, se poate face si în cazul a mii de oameni. Firește însă că pentru aceasta este nevoie de mult mai mult timp și de mai multă răbdare decât în cazul unui singur om, dar toate pot merge ca pe roate dacă folosești calea cea bună și aplici mijloacele necesare. Cu o singură lovitură nu poți răsturna un copac, la fel cum, scoțând o găleată de apă din fântână, nu poți seca fântâna. Așa stau lucrurile pretutindeni; cu bună credință, luându-ți timpul cuvenit, și cu mijloace drepte, poți muta însă și munții din loc, și poți seca și mările!

18. Căci lui Dumnezeu nimic nu Îi este cu neputință și acolo unde pune El umărul, cu gândul și cu fapta, acolo toate merg ca pe roate! De aceea, fii liniștită și ai deplină încredere în Domnul, și până la urmă toate se vor aranja mult mai bine decât îți imaginezi tu acum!

19. Spune tu, Matael dragă, dacă am dreptate sau nu!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 125 - Uran demonstrează cât de neîntemeiate sunt temerile Elenei
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.7.2013, 13:17 View PostDownload Post

Capitolul 125
Uran demonstrează cât de neîntemeiate sunt temerile Elenei


1. Atunci a vorbit Matael: „Bineînțeles că ai, cine nu și-ar da imediat seama de asta? Dar soția mea iubită vede lucrurile prea în negru! Firește că nu va fi o treabă foarte simplă - dar nu vom întâlni în cale nici grajdurile lui Augias, despre care legenda spune că uriașul Hercule le-ar fi curățat într-un timp record! Mie nu-mi este deloc teamă și cred că treburile se vor aranja destul de ușor, cu ajutorul Domnului!”

2. Iar Elena a spus: „La fel sper și eu, dar îmi cunosc poporul și toată organizarea învechită din țară și îți spun că între ei, adică între oamenii din regatul meu, este foarte greu să fii și să rămâi om!

3. Sigur că nu este un lucru prea greu să pornești lupta împotriva diferitelor rătăciri ale oamenilor, dar se va dovedi o muncă titanică să combați fanatismul superstițiilor atât de adânc înrădăcinate, pe care preoțimea s-a priceput să le întrețină mereu vii prin tot felul de miracole artificiale.

4. Ar fi necesară poate înfăptuirea unor contra-miracole încă și mai mari, și chiar și așa, nu știu dacă prin ele am obține ceva în rândul poporului! Căci prin ele abia am târî oamenii dintr-o superstiție în alta, dacă nu le oferim totodată și lumina cea dreaptă, cu ajutorul căreia ei să poată deosebi o minune adevărată de una doar aparentă. Cum să faci însă un asemenea lucru când nu cunoști decât prea puțin adevărata natură a minunilor aparente?!

5. Iar bătrânii preoți, care pentru a putea pune bazele înșelătoriilor lor, au înfăptuit deja atâtea false miracole în fața ochilor poporului, nu vor accepta niciodată să le dezmintă acum! Căci, dacă vor face acest lucru, poporul se va năpusti asupra lor și-i va face fărâme. Vedeți voi, un popor întreg, un popor mare este mult mai greu de învățat decât un singur om.

6. Cu vechea preoțime trebuie procedat așadar în cu totul alt fel, iar poporul trebuie pregătit cu încetul și pe nesimțite pentru o transformare de asemenea proporții, astfel că vom putea vorbi de un mare noroc dacă, după zece ani, vom fi ajuns în situația de a vorbi cu poporul despre lucruri spirituale!

7. Vezi tu, iubitul meu soț Matael, eu nu mă îndoiesc nici o clipă de marea ta înțelepciune și nici de ajutorul extraordinar atât de necesar al Domnului, dar văd și greutățile deosebit de mari care vor apărea – asemenea unor uriași - pretutindeni în calea noastră, și nu sunt deloc convinsă că nu vom fi nevoiți să luăm din nou calea bejeniei!

8. Învățătura aceasta este dumnezeiesc de pură și de minunată și este extraordinar de însuflețitoare. Dar este prea multă răutate în lume și, după părerea mea, nu va fi deloc o treabă ușoară să le predici diavolilor din Orcus Evanghelia Păcii lui Dumnezeu!”

9. Și atunci Matael a spus: “O, desigur că nu va fi o treabă ușoară; dar vom resimți o bucurie cu atât mai mare atunci când - cu ajutorul Domnului - vom reuși! Și trebuie să reușim, chiar de-ar fi să se năruiască din cauza aceasta lumea întreagă! Căci eu sunt un om foarte hotărât; și ceea ce îmi pun odată în minte, trebuie neapărat să înfăptuiesc! Dar hai să vorbim acum și despre alte lucruri!”

10. Atunci Uran a intervenit și el: “Aveți perfectă dreptate să vă mai ocupați în discuțiile voastre și de alte lucruri! Eu între timp am ațipit puțin și am avut parte de câteva clipe de somn întăritor, iar în vis am văzut fel de fel de lucruri minunate, dar am prins pe parcurs și unele dintre vorbele voastre, așa că vă pot spune că micuța (Iara) are mare dreptate, iar tu, fiul meu Matael, de asemenea; iar teama scumpei mele fiice, chiar dacă nu complet neîntemeiată, este totuși puțin exagerată!

11. Căci eu îmi cunosc poporul la fel de bine ca pe mine însumi! El se îndeletnicește în principal cu comerțul și datorită acestui fapt are ocazia să cunoască și alte popoare, inclusiv obiceiurile acestora, tradițiile și religia. E drept că în centrul țării mai există comunități supuse cu orbire oracolelor lor. Oamenii din zonele mai mărginașe însă nu mai dau prea multe parale pe credințele lor. Preoțimea s-a discreditat deja de multă vreme în fața celor mai mulți dintre ei, iar filosofia a câștigat demult teren în fața credinței în zei.

12. În Taurida de pildă, zonă ale cărei ținuturi sudice se află de asemenea sub stăpânirea mea, s-a terminat de mult cu mitologia, lucru la care a contribuit în bună parte și poetul roman Ovidiu, care și-a petrecut un anumit timp acolo, prin Metamorfozele (*1) sale, în care i-a ridiculizat într-un mod onest și poetic pe zei. Zeii acestor timpuri sunt Platon, Socrate și Aristotel, iar învățătura lor cea nouă va prinde ușor rădăcini. Căci cei trei înțelepți predică chiar ei credința într-un singur Dumnezeu adevărat și resping întru totul baza politeismului, în care văd doar o reflectare a trăsăturilor singurului și adevăratului Dumnezeu.

13. Dacă n-am fi ajuns noi înșine în țara aceasta a iudeilor, atunci n-am fi aflat nici noi că în Templul de la Ierusalim își face aproape palpabil simțită prezența tocmai acest Dumnezeu, singurul adevărat, pe care îl descrie în special Platon în al său Symposion (*2), și nici despre felul în care te poți uni în spirit cu acest unic Dumnezeu adevărat! Acest adevăr nu-i este străin nici poporului meu, și pe el se va putea construi cu timpul ceva temeinic!

14. Intenția mea era să mă inițiez la Ierusalim în tot ceea ce se putea și, dacă aș fi găsit acolo ceva care să îmi ofere mie satisfacție, aș fi dus gândirea aceea de îndată și acasă, poporului meu. Iar faptul că am ajuns aici, direct la fierar, și nu la ucenicul fierarului - lucru în privința căruia nu mai există, după toate câte le-am trăit, auzit și văzut aici, nici un fel de îndoială - acesta este probabil un act extraordinar de milostivenie, prin care Domnul Dumnezeu a răsplătit buna noastră credință și de care nu ne considerăm și nu ne vom putea considera niciodată demni. Dar cu atât mai ușoară se va dovedi de-acum sarcina noastră de acasă, căci putem fi siguri, în orice împrejurare, de neprețuitul ajutor dumnezeiesc de care am avut parte și aici!

15. Căci noi, iubita mea fiică, nu ne așteptam să găsim nici pe departe ceva atât de măreț cum am găsit în realitate. Dacă am fi găsit măcar ceva mai mult decât în Symposion-ul lui Platon, ne-am fi reîntors desigur nespus de mulțumiți acasă. Ce mai putem spune acum, când am găsit ceva la care nici nu a visat vreodată Platon în Symposion-ul său?! Acum ne vom întoarce cu mare bucurie acasă și-i vom vesti și poporului nostru uluit, cu voce tare, ceea ce am trăit, auzit și văzut noi în căutările noastre! Și trebuie să vă mărturisesc că mă bucur încă de pe acum din toată inima de acest lucru!

16. Și, de aceea, nici nu pot înțelege cum de te-a cuprins pe tine, Elena, o asemenea teamă!?

17. Eu nu mă îndoiesc nicidecum că teama ta este oarecum întemeiată; însă ceea ce spui tu nu prea are sorți de izbândă în țara noastră, ci mai curând la iudei (așa cum îi cunosc eu), care sunt stăpâniți de patima înșelăciunii, de sete de putere și de rea-credință. În acest caz, teama ta ar putea fi mai îndreptățită decât în cazul oițelor noastre blânde! Ce părere ai de asta, iubitul și prea cinstitul meu fiu Matael?”

18. Iar Matael i-a răspuns: “Sunt întru totul de părerea ta; căci în Templul de la Ierusalim se petrec lucruri dintre cele mai urâte și ar fi o mare cutezanță să te prezinți acolo cu o asemenea învățătură! În Templu, acolo unde pe vremuri domnea doar spiritul preasfânt al lui Iehova, s-a înstăpânit acum tot ceea ce poate fi considerat mai rău și mai necinstit pe pământ. Nu mai găsești acolo nimic divin, ci doar niște noțiuni goale de orice conținut! Iar preoții sunt niște lupi și hiene în blană de mioare. Când ne vom afla odată numai între noi, am să vă povestesc eu o mulțime de lucruri despre toate acestea, căci eu însumi am fost templier! Dar să lăsăm astea acum, căci avem de vorbit despre lucruri mult mai importante decât despre Templul cel nelegiuit de la Ierusalim!

19. Pe iubita noastră Iara însă o voi mai bate puțin la cap, căci ea mai ascunde în pieptul ei tot felul de taine la care noi nici nu ne-am gândit încă! Hai Iara, mai povestește-ne ceva din întâmplările trăite de tine!”


*1. Poeme de inspirație mitologică.
* 2. Dialog în versuri. În traducere: Banchetul.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 126 - Iara povestește despre experiențele ei referitoare la stele
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.7.2013, 13:23 View PostDownload Post

Capitolul 126
Iara povestește despre experiențele ei referitoare la stele


1. Atunci Iara a spus: “O, cu mare plăcere, deși mi-e teamă că n-o să dați crezare vorbelor mele! Tu, dragă Matael, știi multe despre stele; eu însă sigur știu mai multe decât tine, deși firește că acesta nu este meritul meu, ci reprezintă doar un dar extraordinar al milostiveniei dumnezeiești. Dar stai să te întreb ceva! Iar de-mi vei putea răspunde, atunci înseamnă că știi și tu la fel de multe ca și mine; dacă nu-mi vei putea da însă răspunsul, atunci voi avea pe deplin dreptul să-ți povestesc diferite lucruri pe care le cunosc. Ce crezi tu că sunt stelele cele mici de pe bolta cerească?”

2. Iar Matael a răspuns: “Draga mea Iara, aceasta este o întrebare destul de dificilă! Căci despre soare, lună și chiar despre alte câteva planete ți-aș putea da poate un răspuns cât de cât satisfăcător; dar până la stelele fixe sufletul meu n-a putut încă răzbate. Bănuiesc că mai există și diferite alte lumi îndepărtate, așa cum ne-a spus odată Domnul. Dar cum sunt ele de fapt constituite și care este natura lor, la asemenea întrebări nu ți-aș mai putea răspunde, motiv pentru care te și rog să-mi spui tu tot ceea ce știi despre acele stele îndepărtate!”

3. Și atunci Iara a spus: “Dragă Matael, dacă nu vei putea da crezare faptului că eu, cu trupul meu de carne și sânge, am călătorit până pe stelele acelea, atunci povestirea mea nu-ți va folosi la nimic! Dar dacă ești în stare s-o crezi, atunci am să-ți relatez câteva dintre trăirile mele de acolo!”

4. Iar Matael a răspuns: “Dragul meu copil, orice credință ar fi pusă în acest caz la o grea încercare, căci pentru ceea ce-mi spui tu omul nu poate întrezări nici o posibilitate materială. Din punct de vedere spiritual însă, în extazul sufletului, sunt sigur că lucrul este posibil, și în cazul acesta îți voi da crezare în tot ceea ce-mi vei spune și povesti despre stelele cele fixe. Dar dacă-mi spui: «cu trupul meu de carne și sânge», atunci, draga mea, eu nu pot crede așa ceva, - iar relatarea, chiar dacă va fi în sine foarte corectă și adevărată, își va pierde adevărul ei efectiv, din moment ce premisa ei esențială este de așa natură încât ți se pare pur și simplu imposibilă.”

5. Atunci Iara a întrebat: “Bine, dar de ce trebuie oare să-ți pară un lucru chiar așa imposibil ca eu să fi fost, așa cum mă vezi, în carne și oase, pe unele dintre acele stele? Oare nu crezi că lui Dumnezeu Îi este totul cu putință?” 6. Iar Matael i-a spus: “O, da, desigur, lui Dumnezeu Tatăl nimic nu-i este imposibil. Însă tocmai El a așezat toate lucrurile într-o anumită ordine firească, iar ordinea respectivă este o lege, pe care El însuși o respectă și trebuie să o respecte cu cea mai mare strictețe, căci altminteri întreaga creație s-ar nărui chiar din clipa următoare, pentru totdeauna. E drept că Domnul înfăptuiește aici multe minuni, însă cel care este atent vede că toate se mențin mereu în cadrul ordinii divine eterne și sfinte.

7. Atunci când în seara aceasta a fost exprimată dorința ca ziua să fie prelungită, El nu a oprit în loc nici pământul și nici aparent umblătorul soare, lucru care, potrivit chiar spuselor Sale, ar fi contravenit ordinii divine eterne, și chiar ne-a explicat că, dacă ar face acest lucru, întreaga viață de pe pământ s-ar afla într-un pericol de moarte. Căci ceea ce nu va fi fost distrus de smucitura extrem de puternică a pământului, și-ar fi găsit fără doar și poate sfârșitul în apele mărilor, revărsate peste întreaga suprafață a pământului.

8. Și, uite, așa cum cunosc eu pământul și zonele atmosferice de deasupra lui, știu prea bine că, la o înălțime de doar zece ore de drum, mai sus de noi, nici o făptură vie nu mai poate supraviețui, așa cum un pește nu poate supraviețui în afara apei, deși un pește ar putea fi totuși menținut în stare vie în afara apei un timp mai îndelungat decât un om la o înălțime de zece ore distanță deasupra pământului. Iar acum, imaginează-ți tu numai distanța aproape infinită de la pământ și până la cea mai apropiată dintre stelele fixe!

9. Deja distanța de la soare până la noi, pe care sufletul meu liber o poate măsura cu exactitate, reprezintă ceva extraordinar. O săgeată trasă de pe pământ cu un arc ar trebui să zboare în condiții de viteză constantă mai mult de cincizeci1 de ani până să ajungă la soare. Iată însă că - potrivit intuiției sufletului meu, firește, și nu rațiunii - cea mai apropiată stea fixă se află față de noi la o distanță care este de zece ori câte o sută de mii de ori mai mare decât cea dintre noi și soare, iar de aici ar rezulta pentru zborul unei săgeți trase dintr-un arc o perioadă de timp de zece sute de mii ori cincizeci de ani! Iar dacă omul s-ar putea deplasa într-adevăr cu o viteză la fel de mare ca o săgeată trasă dintr-un arc, atunci curentul de aer care i s-ar opune l-ar rupe pur și simplu în bucăți. Și ce-ar ajunge omul, dacă s-ar porni să străbată în câteva clipe spațiul cel imens?! Ce s-ar întâmpla cu carnea și cu sângele său?!

10. Vezi tu, legile naturii sunt și ele date tot de Dumnezeu și ele nu pot fi anulate decât odată cu însăși natura. Atâta timp însă cât natura există, va exista și legea cea imuabilă a naturii. Și în acest caz nu pot exista excepții de nici un fel; căci chiar și cea mai mică excepție ar produce o incalculabilă perturbare în întreaga natură a lucrurilor, care se îmbină unul cu altul ca zalele unui lanț. Iar în cazul unui lanț este suficient să se rupă chiar și numai o singură verigă pentru ca lanțul să nu-și mai poată îndeplini funcția sa de legătură! Iată deci motivele care mă determină deocamdată să nu pot crede că tu te-ai plimbat, cu trupul tău de carne și sânge, pe câteva dintre stelele cele fixe.

11. Sigur că în ordinea lui Dumnezeu pot fi posibile multe lucruri pe care eu, în pofida înțelepciunii mele, să nu le pot cuprinde încă; însă afirmația ta, draga mea Iara, intră întrucâtva în sfera lucrurilor cu un caracter extraordinar și nu pot să o accept drept adevărată până când nu îmi vei fi explicat, pe înțelesul meu, modalitatea în care ea s-a putut înfăptui, în concordanță cu legile ordinii divine existente de o veșnicie.

12. Nu trebuie însă să te necăjești din cauza aceasta, căci nu pot pune totuși vorbele tale întru totul la îndoială. Din motivele pe care ți le-am enumerat însă, și care trebuie să recunoști că nu sunt chiar lipsite de temei, eu nu pot să accept situația ca fiind reală. Poate însă că tu ai argumente pe deplin întemeiate, pe care eu unul nu pot să le cunosc! Dacă da, spune-mi-le și mie, și pe viitor nu mă voi mai îndoi de nimic din ceea ce-mi vei povesti tu!”

13. Și atunci a spus din nou Iara: “Da, da, ești într-adevăr un om foarte înțelept și deștept. Pe toate însă nici chiar, tu nu le înțelegi! Uite, dacă s-ar mai putea face ceva cu Rafaei acesta, el mi-ar putea aduce într-o clipă la fața locului câteva dovezi naturale, pe care eu le-am adus cu mine de pe acele stele pe pământ, pentru amintire și ca dovadă a faptului că eu chiar am fost acolo. Dar nu se poate obține nimic de la el, și de aceea nici nu-ți pot arăta dovezile acelea. E drept că un om obișnuit s-ar putea îndoi de autenticitatea dovezilor chiar și văzându-le. Însă sufletul tău pătruns de spiritul divin ar recunoaște cu ușurință, că amintirile aduse de mine nu provin de pe acest pământ. Căci sunt de o asemenea splendoare și atât de prețioase, încât tot ce este pământesc pălește pe dată în fața lor. Ele ar putea fi podoabe împărătești de o valoare inestimabilă! Dar să lăsăm toate astea; căci uite, dinspre răsărit încep să mijească zorile! Sabatul se apropie și ni s-a spus să ne pregătim cum se cuvine pentru ziua aceasta a Domnului!”

14. Atunci Matael a spus: “Aici ai perfectă dreptate; dar referitor la peregrinările tale, în carne și oase, pe câteva dintre stelele fixe, nu vom putea auzi oare astăzi și alte argumente!?”

15. Iar Iară i-a răspuns: “Cum ți le-aș putea oferi? Căci contraargumentele tale sunt prea solide și prea bine întemeiate pe ordinea divină existentă, care este imuabilă, iar eu nu-ți pot oferi în legătură cu călătoria mea pe stelele fixe nici o altă dovadă decât afirmația că pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile, chiar și cele care minții omenești îi par total imposibile.

16. Ai calculat tu oare timpul în care Domnul a adus la țărm, prin Rafael al meu, corăbiile lui Uran din mijlocul mării? Cui i s-a clintit în timpul deplasării aceleia ultrarapide chiar și numai un singur fir de păr din cap? Și cât i-a trebuit lui Rafael să instaleze corturile cele mari ale lui Uran și să-i transporte bunurile sale foarte prețioase de pe corăbii la țărm?

17. La fel, n-ai văzut oare viteza uluitoare cu care scrie Rafael?! Oare nu contrastează și ea cu legile obișnuite ale naturii, și totuși ai văzut-o cu proprii tăi ochi?! Și atunci, cum mai poți afirma, aducându-mi argumentele tale, că un asemenea lucru nu este posibil?!

18. Uite, eu pot să-ți spun, pentru că am văzut cu ochii mei, așa cum nici un alt muritor de pe suprafața acestui pământ nu a văzut, că în universul cel infinit există corpuri cerești imens de mari care, dacă ar fi goale pe dinăuntru, ar avea în interiorul lor un spațiu mult mai mare decât cel pe care-l ocupă întregul spațiu astral pe care îl poți vedea tu până la stelele fixe cele mai apropiate, la cele următoare, și apoi la cele de la a treia depărtare! Iar sorii aceștia imenși ai universului, în jurul cărora se rotesc întregi sisteme solare cu nenumărați sori centrali și planetari, se rotesc la rândul lor în jurul unui corp solar central infinit mai mare, iar rotația aceasta este una atât de rapidă, încât n-ai fi în stare s-o imiți nici cu iuțeala gândurilor tale!

19. De aici și până la oricare dintre stelele fixe de la prima, cea de a doua, a treia sau poate chiar a patra depărtare, zborul n-ar dura mai mult de șapte clipe, iar noi, cu soarele nostru și cu soarele planetar central, care împreună cu corpul solar central pomenit mai înainte efectuează o rapidă mișcare de rotație foarte amplă, efectuăm necontenit odată cu ele exact aceeași mișcare, iar acest lucru este o lege a naturii și un lucru cert, potrivit tuturor calculelor! Simți tu ceva din mișcarea aceasta sau perturbă ea în vreun fel vreunul dintre corpurile cerești sau pe noi înșine, atunci când traversăm într-o singură clipă o distanță atât de incomensurabilă din infinitul spațiu al creației?

20. Iar dacă niște corpuri cerești de o asemenea imensitate se pot deplasa cu o viteză atât de inimaginabilă, fără nici un fel de prejudiciu pentru esența lor, cu cât mai ușor s-ar putea deplasa oare, atunci când Domnul o vrea, un corp ca al meu!?

21. Începi oare de-acum să întrezărești cât de cât posibilitatea ca eu să mă fi deplasat cu adevărat, cu trupul meu pământean, pe unele dintre cele mai apropiate stele fixe?”

22. Iar Matael a spus: “Vai, fetița mea, în tine sălășluiește un cer întreg de înțelepciune și de-acum chiar că încep să cred că lucrurile de-a dreptul senzaționale pe care le-am auzit de la tine ar putea fi totuși posibile! Dar nu mai vorbi acum despre asta, căci sufletele noastre nu sunt încă suficient trezite pentru a cuprinde asemenea dimensiuni. Pentru așa ceva chiar și mie îmi vor mai trebui probabil ani întregi, oricât de deschis este deja sufletul meu.”


*1. In capitolul III. 174 (10-11), Iara calculează în felul ei pentru aceeași acțiune douăzeci de ani.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 127 - Discuții despre situații ieșite din comun
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.7.2013, 13:33 View PostDownload Post

Capitolul 127
Discuții despre situații ieșite din comun


1. După vorbele acestea, Matael a rămas tăcut, gândindu-se în liniște la cele povestite de Iara, iar Elena și Uran o priveau și ei în tăcere pe Iara, muți de uimire. Iara însă se uita la orașul încă în flăcări și aștepta cu nespus de mare nerăbdare întoarcerea Mea. Pe colină se instalase o liniște deplină, doar în casa lui Marcu era destul de multă agitație legată de primirea oaspeților anunțați, adică a lui Cornelius și Faustus, iar zările începeau să se lumineze tot mai tare.

2. Mai bine de un ceas, liniștea a fost deplină pe întreaga colină, în afară de casa lui Marcu, unde, după cum am spus, se făceau pregătiri intense pentru primirea noilor oaspeți, dar și pentru primirea unor inevitabili refugiați din orașul lovit de năpastă.

3. Și în liniștea care se așternuse, câțiva au și adormit în primele ore ale dimineții. Chiar și Cyrenius, Iulius, tinerelul Josoe și câțiva alți înalți funcționari de stat veniți împreună cu Cyrenius adormiseră. Cei treizeci de farisei însă, care urmăriseră în permanență cu cea mai mare atenție incendiul din oraș, rămăseseră treji și vorbeau între ei despre cele văzute și auzite. La fel și cei doisprezece, printre care Suetal, Ribar și Bael.

4. Matael, Elena, Iara și Uran, la care se adăugau și tovarășii lui Matael, pe numele lor Rob, Boz, Miha și Zahr, își continuau și ei veghea, munciți de cele mai profunde gânduri; dar stăteau în tăcere unii lângă alții și-și treceau prin minte toate cele pe care le povestise Iara, fără a îndrăzni însă să o descoasă pe aceasta în continuare. Chiar și Iara se întreba în sinea ei dacă nu cumva le spusese prea multe oamenilor acelora.

5. Abia după o bucată bună de vreme, când orizontul începuse să se coloreze în trandafiriu, a deschis gura, altminteri foarte tăcutul Rob, și a spus: “Dragi prieteni, iată că, oricât de profund aș medita în sinea mea, nu-mi pot găsi liniștea. Căci, într-adevăr, aici toate sunt atât de stranii, încât ai în permanență impresia că visezi și, indiferent ce ai face, tot nu poți înțelege toate cele văzute și auzite în așa fel încât ele să-ți devină mai apropiate și să te simți ca într-un mediu familiar. Iar faptul că te simți mereu străin de toate cele care se întâmplă în jurul tău nu este cel mai normal lucru de care să se ocupe mintea unui om. Numai minuni și iarăși minuni, toate nemaipomenite!

6. Tu, frate Matael, ai devenit aici rege al unei mari țări, iar noi consilieri ai tăi! Marele învățător cel sfânt își aruncă doar privirea asupra întinsului pământ și acesta se și cutremură ca un copil în fața joardei! Apoi mai vine și tânărul magician din ceruri și înfăptuiește asemenea minuni în fața ochilor noștri, încât chiar că ți se ridică părul măciucă! Dar iată că mai apare și fetița aceasta și ne povestește și ea niște lucruri nemaiauzite, care parcă te prostesc de-a binelea! Spuneți-mi voi acum dacă vi se pare normal să te simți în elementul tău printre cu toate acestea?

7. Și apoi, unde întârzie oare El atâta vreme? Căci să tot fi trecut vreo trei ceasuri de când ne-a părăsit și uite că tot nu se întoarce!”

8. Atunci, un altul dintre tovarășii lui Matael, pe numele său Boz, și care nici el nu era un mare vorbitor, i s-a adresat lui Rob: “Ceea ce simți tu, la fel simt și eu, și pentru nimic în lume nu pot începe să mă simt aici în elementul meu! Toate cele ce se petrec mi se par atât de surprinzătoare, și pe de altă parte ele sunt în felul lor lucruri atât de extraordinare, încât chiar că nu-ți poți imagina ceva mai nemaipomenit. Fiecare faptă, flecare vorbă și flecare povestire face praf și pulbere tot ceea ce a auzit vreodată urechea unui om și a văzut vreodată ochiul său, astfel încât nici chiar din Moise și din minunile făptuite de el nu mai rămâne până la urmă decât praful și pulberea.

9. Cred că nu mai există nici o îndoială că în marele și bunul dar și deosebit de straniul nostru învățător, născut la Nazaret, și care după trupul Său este fiul unui dulgher de acolo, pulsează întreaga plenitudine a spiritului divin primordial. Dar care muritor se poate simți în elementul său alături de o asemenea mărime? Căci, atunci când vorbește, nu El vorbește de fapt, ci spiritul etern al lui Dumnezeu dinlăuntrul Lui, iar atunci când făptuiește El ceva - ei bine, aș vrea să aud și eu din gura vreunuia dintre cei mai mari înțelepți, ce lucru ar putea face oare în plus Dumnezeu, pe care El să nu îl poată face! Căci El este pe de-a-ntregul Dumnezeu în vorbă și în faptă, iar voința Sa stăpânește cu adevărat întreaga infinitate, și totuși, El umblă doar ca un om în fruntea noastră și împreună cu noi, și mănâncă și bea asemenea nouă!

10. Unde sunt oare toate principiile înțelepte ale lui Solomon care, atunci când a sfințit Templul, a rostit: «Doamne Dumnezeule, știu că cerul și cerul cerurilor nu Te încap pe Tine; acolo unde întreaga creație a încetat, acolo Tu ești încă veșnic și infinit de puternic. Și totuși, noi Ți-am construit Ție o casă, Doamne, pentru a ne reuni în ea cu inimile curate și pline de pocăință și pentru a-Ți mulțumi Ție, Doamne, pentru toate binefacerile și binecuvântările Tale, și pentru ca la necaz să-Ți spunem Ție nevoile și suferințele noastre!» (Regii, 3,8,12 și urm.)

11. Sigur că n-a folosit el chiar cuvintele de mai înainte, dar acesta este sensul ideilor rostite de fondatorul Templului, în cuvinte pline de greutate și de înțelepciune, cu ocazia inaugurării Casei Domnului. Oare tot astfel ar fi grăit el dacă L-ar fi văzut pe învățătorul nostru cel născut la Nazaret, dacă ar fi vorbit cu El și L-ar fi cunoscut așa cum Îl cunoaștem noi?!

12. Căci, față de trupul Său, Templul este de câteva mii de ori mai mare, iar voința atotputernică și atotstăpânitoare a învățătorului nostru nu este de fapt învățătorul, acesta pe care Îl vedem cu toții, ci doar o forță de neimaginat a unuia și aceluiași învățător pe care Îl vedem, Îl auzim și cu care putem vorbi, și ale cărui dimensiuni trupești le cunoaștem tot atât de bine ca și pe ale noastre. Cum face El oare ca voința Sa să stăpânească întreaga infinitate și eternitate, iar ochiul Său și urechea Sa să fie mereu omniprezente? Vedeți, acestea sunt lucruri pe care nici un spirit nu le poate descifra pe deplin, iar urmarea este că, printre ele, nici nu te poți simți deloc în elementul tău!

13. Firește, dacă înfățișarea marelui învățător spiritual și dumnezeiesc ar fi aceea a unui Samson, sau a unui Goliat, da, atunci lucrurile ar fi fost mai ușor de conceput, căci atunci am putea spune: un astfel de spirit atotputernic are în mod necesar și un înveliș trupesc corespunzător. Dar iată că învățătorul nostru este mai curând scund decât înalt, după trupul Său, și totuși spiritul Său se joacă cu infinitul precum un copilaș cu un măr! Acesta este lucrul cel mai de neînțeles, și toți înțelepții cu teoriile lor despre esența lui Dumnezeu ar înregistra în problema aceasta cel mai lamentabil eșec. Dar tot el este și motivul pentru care, în pofida a tot ceea ce am învățat aici, nu ne putem simți deloc în elementul nostru printre asemenea manifestări!

14. Pe scurt spus, mă preocupă și altceva în afară de sentimentul de stinghereală de aici și de faptul că nu mă simt în elementul meu. Sufletul meu a început să înțeleagă multe, ba pot cuprinde de-acum cu ochii minții întreaga imagine a pământului, iar privirea mea pătrunde în orice cotlon al acestuia. Văd chiar și luna ca pe o lume micuță, destul de tristă și de mizeră, destinată desigur unor oameni și unor alte făpturi chiar mai micuțe și mai amărâte decât noi (*). Văd și planetele Mercur, Venus, Marte. Îl văd pe Jupiter, pe Saturn (**) și, dincolo de acestea, mai văd și alte corpuri cerești asemănătoare, mai mici și mai mari. Saturn are o înfățișare destul de ciudată; el este mult mai mare decât pământul nostru și plutește chiar în centrul unui cerc imens, pe care roiesc - să zicem - vreo șapte alte lumi, toate mai mari decât a noastră, la fel ca albinele în jurul stupului. Dar văd și minunatele tărâmuri extrem de întinse ale marelui nostru soare. Și uite că, printre toate acestea, nu mă simt atât de străin ca în strania apropiere a Creatorului nenumăratelor lumi și al minunilor care se află în ele!

15. Poate că voi vă simțiți oarecum mai acasă printre toate acestea, căci poate că voi nu ați rumegat lucrurile atât de temeinic ca mine și ca fratele Rob. Dar, atunci când începi să le analizezi pe toate în liniște și cât mai profund posibil, comparându-le cu tot ce ai văzut până acum pe lumea asta mare sau ai citit în cărțile cele vechi, te simți tot mai straniu și mai stingher, și până la urmă te pierzi într-atât în propria-ți existență, încât ea începe să nu-ți mai pară decât un mare nimic!”

16. Atunci a spus Miha: “Aveți amândoi dreptate; și eu am același sentiment. Dar totuși trebuie să recunosc că pe mine el mă face fericit.”

17. Iar Rob și cu Boz au spus și ei: “Da, asta sigur că așa este! Și noi simțim în noi sentimentul de fericire, dar aceasta nu-l anulează nicidecum pe cel de stranietate! Căci Dumnezeu este și rămâne Dumnezeu și putem noi să gândim și să credem tot ce vrem, căci nicicum nu putem umple prăpastia care ne desparte!”


(* - Vezi „Pământul și Luna” de Jakob Lorber, n.r.)
(** - Vezi „Saturn” de Jakob Lorber, n.r.)
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 128 - Concepția înțeleaptă a lui Miha asupra situației existente
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.7.2013, 13:38 View PostDownload Post

Capitolul 128
Concepția înțeleaptă a lui Miha asupra situației existente


1. Atunci a spus din nou Miha: “Dar acest lucru nu este chiar deloc necesar! Cel mai bine este să fim fericiți că suntem ceea ce suntem și că ne-a fost dat în sfârșit să avem în fața ochilor, în toată dimensiunea Sa infinită, ceea ce bătrânii au căutat neîncetat să fixeze într-o noțiune concretă și n-au reușit niciodată!

2. Uitați-vă la Moise și la toți ceilalți profeți și adăugați-i pe toți înțelepții Egiptului și ai Greciei, adunați la un loc toate conceptele lor mistic-religioase despre esența lui Dumnezeu și nu veți extrage din ele o substanță mai mare decât un grăunte de nisip față de ceea ce avem noi aici, în toată plenitudinea, în fața ochilor noștri!

3. Moise, marele profet, a vrut să-L vadă pe muntele Sinai pe Dumnezeu, dar de dincolo de norul cel tuciuriu care a învăluit atunci pământul, i-a răspuns doar o voce de tunet: «Nimeni nu-L poate vedea pe Dumnezeu și să rămână în viață!» Și iată că noi Îl vedem pe același Dumnezeu, stăm de vorbă cu El, suntem martorii fericiți ai înțelepciunii și puterii Sale nemărginite și totuși continuăm să trăim, și chiar ne simțim foarte bine! Iar dacă pe bătrânul Moise l-a cuprins poate și un oarecare sentiment de teamă acolo, pe munte, în special când în jurul capului său au început să zboare mii și mii de fulgere, lucrul este lesne de înțeles; dar să vorbim noi, aici, despre senzația de ciudățenie în prezenta acestui Dumnezeu atât de bun și de plăcut, asta chiar că este de tot râsul!

4. Oare nu visau străbunii noștri la un Tată preasfânt din ceruri, fără să-și poată face însă vreodată o imagine mai concretă despre El? Iar noi Îl avem acum pe acest Tată ceresc în cel mai palpabil mod în fața noastră, pe acest pământ, care acum a devenit un cer al tuturor cerurilor, și iată că ne simțim copleșiți de ciudățenie!

5. Este neîndoielnic că aici te simți oarecum mai altfel și mai deosebit decât se simte, de pildă, un copil acasă la el, între jucăriile sale; dar să nu uităm că ne aflăm totodată și într-o școală oarecum deosebită a vieții! Când un copil se duce pentru prima oară la școală, el nu se va simți acolo la fel de bine ca acasă, printre jucăriile sale; dar după ce va, fi urmat școala un an întreg, se va simți apoi și acolo la fel de bine ca și acasă, lângă părinții săi.

6. Cum poate El însă, Dumnezeu, învățătorul, Domnul și Tatăl nostru, să pătrundă cu voința Sa atotputernică în tot ceea ce există în întreaga infinitate, de la lucrul cel mai mic și până la cel mai mare, și să-și cunoască toate creaturile Sale, de la cea mai mică și până la cea mai mare, în toate amănuntele, dragul meu frate, asta nu ne interesează pe noi, și nici nu este necesar decât să știm și să recunoaștem că așa stau lucrurile și așa trebuie să stea, căci altminteri ele și-ar pierde pe dată existența lor obiectivă. 7. Să avem însă răbdare! Astăzi știm mai puțin, mâine probabil vom ști ceva mai mult, iar peste un an vom ști probabil mult mai multe decât acum, când suntem încă la începutul creșterii noastre spirituale, deși știm deja mai multe decât au știut înaintea noastră Moise și toți ceilalți profeți cu nume celebre, care la vremea lor nici nu puteau intui măcar - motiv pentru care au și transcris în cuvinte mistice și prin semne oculte - ceea ce noi aici putem apuca direct, fără nici un element mistic, chiar cu mâinile noastre. Dacă ne vom gândi puțin la lucrul acesta, cu siguranță că ne vom simți mult mai puțin ciudat decât s-a simțit odinioară Saul în mijlocul profeților!” 8. Atunci, toți ceilalți i-au răspuns în cor: “Da, da, ai mare dreptate și iată că deja ne simțim cu toții mai liniștiți! Iată ce poate face vorba chibzuită a unui om!”

9. Iar Zahr, care până atunci tăcuse, dar care de felul său era altminteri un om mereu bine dispus, a spus și el: “Este chiar amuzant cât de multe prostii pot spune uneori oamenii cei mai deștepți! Iată că Miha, cel mai puțin învățat dintre noi, a rostit totuși părerea cea mai înțeleaptă! Dar nu înțeleg în ruptul capului cum poate să susțină cineva că se simte aici în mod ciudat sau că nu este în elementul său? Eu mă simt chiar dimpotrivă! Aș spune că am ajuns în sfârșit la locul potrivit! Suntem lângă Dumnezeu, eternul nostru Creator și Părinte. Căci doar de aici am plecat și uite că ne-am întors cât mai aproape cu putință de El; cum putem vorbi atunci de însingurare? Abia aici suntem de fapt acasă! Mi se pare absurd ca frații Rob și Boz să aibă astfel de păreri! Tu ce spui despre asta, Matael?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 129 - Matael explică lucrurile uimitoare
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.7.2013, 13:41 View PostDownload Post

Capitolul 129
Matael explică lucrurile uimitoare


1. Iar Matael a spus: “Ai și tu dreptate, dar cei doi au și ei dreptatea lor; lucrurile trebuie privite în această situație de la caz la caz! Căci tu și cu Miha proveniți, după sufletele voastre, de pe una dintre stelele luminoase; cei doi însă sunt copii ai acestui pământ, dar au și ei aceeași îndreptățire la iubirea și mila Domnului ca și voi! Sufletele voastre au fost însă chiar de la început mai receptive la spiritualul pur decât cele ale lui Rob și Boz, și de aceea nu este deloc surprinzător că, aflându-se acum aici, în apropierea nemijlocită a spiritualității celei mai pure, ei au sentimentul de straniu și de străin, altfel decât noi, care încă de la începuturi ne-am aflat mai aproape de spiritual decât cei doi. Dar, încetul cu încetul, se vor simți și ei din ce în ce mai bine și iată că deja acest lucru începe să se producă; dar nu poate face o zi ceea ce poate face un an. După un an, ei vor avea o cu totul altă simțire și vor vorbi cu totul altfel, atunci când spiritul lor se va uni tot mai mult cu sufletul. Ai înțeles aceste cuvinte înțelepte?”

2. Zahr a răspuns: “O, sigur că am înțeles; căci și sufletul meu s-a luminat doar datorită marilor suferințe pe care am fost nevoiți să le îndurăm, iar acum înțeleg totul cu mare ușurință. Doar pe fetița aceasta, cu călătoria ei pe stelele fixe, n-am reușit s-o înțeleg chiar în optima forma (perfect), deși îmi vine greu să nu-i dau crezare copilei. Cum ar putea fi însă posibil un asemenea lucru, asta este de-acum o cu totul altă poveste!

3. E drept că noi ne aflăm aici chiar în centrul celei mai grandioase manifestări divine. Și de ce nu s-ar putea petrece în imediata apropiere a lui Dumnezeu și unele lucruri care altminteri nu ar fi cu putință în întreaga infinitate?!”

4. Atunci Matael a spus: “Cu această bună-dispoziție permanentă a ta dai uneori la iveală lucruri care-i spun omului mai multe decât un întreg templu solomonic plin de cea mai curată înțelepciune! Dar chiar și Miha al nostru a rostit mai înainte cuvinte foarte înțelepte și îi putem fi cu toții foarte îndatorați pentru ele. La fel ai înfățișat și tu, frate Zahr, posibilitatea ca fetița aceasta să fi călătorit într-adevăr, cu trupul ei pământean, pe unele dintre stelele fixe, astfel încât acum parcă nu mă mai îndoiesc nici eu de ea. Este cu adevărat grozav! Căci nu trebuie decât să ne gândim unde ne aflăm de fapt, iar posibilitățile pentru absolut orice devin deja palpabile în fața ochilor, urechilor, mâinilor și picioarelor noastre!

5. Observația pe care a făcut-o însă unul dintre voi, potrivit căreia ți-ai putea reprezenta puterea infinită a spiritului dumnezeiesc mult mai ușor într-un trup de uriaș decât în cel mai curând mărunt al Domnului, ei bine, ea este potrivită doar pentru percepția senzorială, fiindcă un lucru de proporții colosale face întotdeauna o impresie mai puternică asupra simțurilor omenești decât un lucru mărunt; pentru percepția spirituală însă, ea este o pură aberație. Căci spiritul divin nu are nevoie de materie pentru a se manifesta mai mult sau mai puțin eficient în funcție de cantitatea de materie, ci, dimpotrivă, materia în sine nu este ea însăși decât expresia forței spirituale a voinței dumnezeiești, căreia îi este tot una dacă ea creează din sine o lume întreagă sau doar un grăunte de nisip. La ce ar putea folosi atunci o statură de uriaș? Căci voia lui Dumnezeu nu are trebuință decât de un punct de sprijin, în veci imuabil, aflat în Sine însuși, pentru ca din acesta să se răspândească apoi în niște raze nesfârșite, cu aceeași intensitate și forță în întreaga infinitate a spațiului și a vieții, iar pentru găzduirea acelui sfânt și atotputernic punct de sprijin nu este nicidecum nevoie de un trup de gigant.

6. E drept că egiptenii au reprezentat tot ceea ce avea cât de cât legătură cu divinitatea în forme uneori înspăimântător de uriașe, pentru a copleși cu ajutorul lor poporul de slugi care trebuia menținut în întuneric. Căci poporul acela era menit să se teamă de divinitate ca de moarte, iar în fața sentințelor preoților el trebuia să se cutremure asemenea frunzelor bătute de furtună! Dar oare figurile acelea gigantice de zei au făcut ele poporul să fie mai bun? Nici vorbă, căci, cu timpul, poporul s-a obișnuit cu imaginile înfricoșătoare și nu i-a mai păsat de capetele de sfinx de înălțimea a circa treizeci de bărbați, preferând să admire mai degrabă răbdarea vreunui cioplitor în piatră, care sculpta un astfel de cap dintr-o stâncă întreagă de granit.

7. Să ne bucurăm deci de faptul că Domnul însuși a coborât în cea mai concretă realitate, în toată modestia, printre noi, fără vreun semn distinctiv exterior deosebit, și ne-a făcut pe noi toți, în chipul cel mai simplu de pe lume, să învățăm să ne cunoaștem menirea noastră, pe noi înșine, precum și pe El, în întregul adevăr! De acest lucru avem noi nevoie, căci despre toate celelalte am putea discuta de-a pururi.”

8. Iar Zahr a spus: “Îți mulțumesc, frate, căci toate vorbele tale sunt înțelepte și adevărate! Iată că acum ne-am lămurit unul pe altul în numele Domnului și al învățătorului nostru etern și iată că a început să se facă și în problemele acestea mai multă lumină. Dar, după cum văd, pe toți i-a luat somnul acum, la ivirea zorilor, în afară de grupul nostru, și trebuie să-ți mărturisesc că eu nu simt nici măcar cea mai ușoară urmă de oboseală în mine și probabil că și voi sunteți destul de vioi!”

8. Toți au spus: “Întru totul! Și atâta putere parcă n-am simțit niciodată în noi!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 13 of 25  [ 250 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 12, 13, 14 ... 23, 24, 25  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !