Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 19.11.2019, 22:59
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 3 - Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 13, 14, 15 ... 23, 24, 25  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 130 - Misiunile și suferințele îngerilor
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 15.7.2013, 13:46 View PostDownload Post

Capitolul 130
Misiunile și suferințele îngerilor


1. În acel moment, Rafael s-a apropiat de grupul celor cinci și a spus: “Ei bine, nici eu nu dorm, deși ați afirmat că voi singuri sunteți treji!”

2. Iar Zahr i-a răspuns: “Prietene, faptul că tu nu dormi și nu vei putea dormi niciodată, asta cred că poate înțelege oricare om care te cunoaște atât de bine ca și noi! Deci puteai să ne scutești de precizarea aceasta. Vezi tu, dragul nostru înger, ajunge că noi, oamenii, suntem uneori puțin cam proști, nu mai avem în direcția aceasta nevoie și de vreun ajutor de la tine ca să înțelegem că suntem chiar mai proști decât credeam. În schimb, tu poți, cu imensa ta înțelepciune și experiență, mai veche decât întregul edificiu al lumii, să ne dai nouă multe învățături în diferite privințe!”

3. Iar Rafael a întrebat: “Dar ce credeți voi că sunt eu de fapt, ca să nu am parte de somn?”

4. Zahr a răspuns: “O, te rog, prietenul nostru ceresc, nu ne mai pune întrebări atât de pompoase! Tu ești un înger al Domnului, venit din ceruri, și ai fost înzestrat de către Domnul doar de nevoie cu un trup ușurel! Iar trupul acesta tu Îl poți arunca cu iuțeala fulgerului și Îl poți distruge!

5. Căci tu ești o cu totul altă făptură decât noi, oamenii încă muritori - după trupul nostru - ai acestui pământ. Tu nu te-ai născut niciodată, n-ai avut niciodată, în afara Domnului Dumnezeu, vreun tată sau vreo mamă, din trupul căreia să fi ieșit, asemenea nouă. Tu nu cunoști decât fericirea fără de sfârșit, și asta din timpuri imemoriale; durerea, suferința și tristețea, precum și căința cea amară nu le cunoști decât după nume, nu în esența lor, din propria-ți trăire, și de aceea, în adevăratul înțeles al cuvântului, tu nici nu poți vorbi cu oamenii despre lucrurile lumești și omenești. Tu nu poți vorbi cu noi decât despre lucruri pur spirituale, pe care noi le și primim cu mare recunoștință de la tine, căci în domeniul acesta ești foarte bine pregătit. Despre cele trupești însă nu poți vorbi, căci nu te-ai jelit încă niciodată într-un trup!”

6. Rafael: “Ia te uită, ia te uită câte mai știi! Dar chiar dacă nu m-aș fi aflat niciodată într-un trup, tot știu mult mai bine ce este trupul și la ce folosește fiecare fibră a sa decât ai putea tu învăța într-o mie de ani cu toată hărnicia!

7. Căci nu suntem noi, îngerii, aceia care trebuie să se îngrijească de toate cele care constituie de fapt existența omului, de la formarea sa și până la momentul despărțirii sale de acest pământ?

8. Nu suntem noi aceia care vă veghem necontenit?! Noi vă veghem sufletele atunci când ele sunt purificate prin suferința și durerile din trupul vostru, pregătindu-le astfel pentru a putea primi spiritul lui Dumnezeu, și tocmai noi să nu știm ce sunt suferințele și durerile voastre?! Ce este oare în mintea ta, de poți să-mi reproșezi asemenea lucruri?!

9. De altfel, crede-mă că nici noi, îngerii, nu suntem incapabili să simțim suferința și durerea! Află dar de la mine că adeseori îndurăm mult mai multe suferințe și dureri decât voi, atunci când suntem nevoiți să vedem cum oamenii cei încăpățânați calcă cu batjocură și ironie în picioarele lor murdare toate strădaniile noastre, întorcându-ne spatele.

10. Spune-mi, prietene, ai avea tu oare răbdarea cuvenită cu un om, asupra căruia ți-a fost încredințată toată puterea și pe care tu l-ai copleșit cu toate binefacerile, dacă ai vedea că omul acela te disprețuiește întru totul și nici nu vrea să audă de tine, care ești de fapt binefăcătorul și prietenul lui, ba îți mai aduce și ponoase ca răsplată pentru toate strădaniile și toată grija ta pentru binele lui și îți strică bunul tău renume, socotindu-te un trădător infam?! Ia spune-mi, dacă tu ai fi de pildă un fel de Cyrenius, ce-ai face cu un astfel de om? Și ai avea oare răbdare să te porți în continuare cu un astfel de ticălos, până la sfârșitul vieții lui, cu aceeași răbdare, înțelegere și blândețe?”

11. Iar Zahr, care, auzind aceste vorbe ale îngerului, căscase ochii mari, a răspuns: “Nu, prietene, nu, eu nu aș putea avea atâta răbdare în viața mea! Ba n-aș avea răbdarea de care vorbești nici chiar fără să-mi fie încredințată puterea, darămite cu putere!”

12. Rafael a continuat: “Vezi tu, eu am atâta putere de care nu trebuie să dau socoteală, încât aș putea nimici într-o clipă întregul pământ, luna, soarele și stelele pe care le zărește ochiul tău pe cer, care sunt toate niște corpuri cerești imens de mari, împreună cu tot ceea ce se află pe ele, și totuși eu am, din propria mea bunăvoință, o răbdare ca cea despre care ți-am vorbit cu oamenii cei nestăpâniți ai acestui pământ!

13. Dar toate acestea n-ar fi nimic, ar fi poate doar un necaz ușor de suportat. Gândește-te acum și la purtarea atât de potrivnică nouă a Satanei și a slujitorilor săi, care sunt ei înșiși niște spirite cu foarte multă putere și care încearcă mereu să-și pună în aplicare planul lor de a ne distruge, nu numai pe noi, ci și pe Dumnezeu însuși, și de a-I lua toată puterea Sa!

14. Sigur că așa ceva nu se va putea petrece niciodată! Însă ajunge că planul lor distructiv există și că ei perseverează în intenția lor de a-l pune în aplicare, chiar dacă pentru asta îndură, nu o dată, dureri și chinuri foarte mari, cauzate de fapt de ei înșiși, prin propria lor voință. Dar nici acestea nu i-au determinat vreodată să renunțe definitiv la marea lor răutate.

15. Vezi tu, noi le vedem pe toate acestea și am avea și puterea, nu doar să-i pedepsim cum se cuvine, ci chiar să-i și distrugem cu totul, fără a avea de suportat vreun fel de consecințe din partea Domnului Dumnezeu!

16. Dar noi îi privim ca pe niște frați ai noștri căzuți, motiv pentru care îi tratăm cu toată răbdarea și îndurarea și dirijăm lucrurile în așa fel încât să nu le îngrădim voința liberă, astfel încât ei să rămână întotdeauna liberi și neîngrădiți. Ne străduim în schimb să contracarăm cu toată grija efectele nocive ale activității lor. Spune-mi acum, prietene, ce-ai face tu în asemenea condiții?”

17. Iar Zahr i-a răspuns: “Eu fără îndoială că i-aș lovi cu puterea ursului și aș vedea atunci dacă aceste spirite bestiale nu îmi vor da ascultare, în special dacă aș fi înzestrat cu o putere ca a ta, de care să nu trebuiască să dau socoteală!”

18. Rafael: “Îți dai însă acum seama că nu este un lucru chiar atât de ușor să fii un înger al lui Dumnezeu, așa cum ți-ai închipuit tu, și că înțeleg și cunosc și eu totuși câte ceva din cele omenești, putând astfel vorbi și cu voi despre asemenea lucruri?”

19. Zahr: “Ei bine, da, acum îmi dau seama de lucrul acesta; mai spune-mi însă dacă tu chiar trebuie să te afli aici, pe pământ, sau acest lucru este doar voia ta?”

20. Iar Rafael i-a răspuns: “O, v-aș putea părăsi în orice clipă, potrivit voinței mele libere. Dar voi rămâne aici cu voi, pentru că aceasta este plăcerea Domnului! Iar plăcerea Domnului este de fapt adevărata mea voință, și împotriva acesteia nu va acționa nici chiar Dumnezeu însuși vreodată; căci în ea constă de fapt menținerea ca atare a întregii creații, cu stelele ei fără de număr, din care tu nu poți vedea nici măcar o singură eonime1, darămite întregul infinit și esența acestuia! Dar uite că soarele este deja gata să răsară, iar Domnul se întoarce. Și de-acum trebuie să acordăm întreaga noastră atenție fiecărui gest al Său!”


*1. Adnotarea lui Jakob Lorber: Printr-un eon se înțelege cubul unui decilion. (1 decilion = 1060 x 1 cu 60 de 0-uri.)
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 131 - Rafael izgonește spiritul tuturor grijilor omenești
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 18.7.2013, 01:35 View PostDownload Post

Capitolul 131
Rafael izgonește spiritul tuturor grijilor omenești


1. Atunci a spus Zahr: “Oare să nu-i trezim pe cei care dorm?”

2. Rafael i-a răspuns: “Se vor trezi ei de îndată, atunci când Domnul va ajunge la noi!” 3. Dar atunci a sărit Iara de la locul ei și a întrebat cu impetuozitatea întregii ei iubiri: “Dincotro, dincotro vine El, esența întregii iubiri!? Căci ochii mei încă nu-L pot vedea!”

4. Iar Rafael i-a răspuns, cu un zâmbet pe chip: “Nu-i nimic; căci dacă inima ta Îl vede, atunci cât de curând Îl vor vedea și ochii tăi! Căci El va fi aici odată cu răsăritul soarelui!”

5. Și atunci a spus și Elena, care se trezise și ea: “Iara, hai să-I ieșim în întâmpinare! O, ce fericire să mergi în întâmpinarea Lui!”

6. Iara: “Foarte bine, draga mea prietenă, vino cu mine! O, ce bucurie nespusă să-L zărim deja de departe venind spre noi!”

7. După care cele două fete au dat fuga spre pădure, către apus, și au dispărut curând.

8. Uran, care se trezise și el, a privit lung după ele și a spus atunci când fetele au dispărut în pădure: “Nu se vor rătăci oare? Căci de aici drumul începe să urce destul de pieptiș, după cum se pare, luând-o apoi către miazăzi, iar suișul ar putea dura câteva ore. Ele au luat-o în mare grabă la picior, dar învățătorul ar putea veni din partea cealaltă, iar ele Îl vor căuta și până la urmă nu-L vor găsi!”

9. Dar Rafael a spus: “Nu-ți mai face astfel de griji! Căci cele două fete se pot rătăci la fel de puțin cum m-aș putea rătăci de pildă eu. Acolo unde inima cea plină de iubire este până într-atât de iluminată ca în cazul lor, nu mai poate fi vorba de nici un fel de rătăcire! Fără îndoială că vor pătrunde destul de adânc în pădure; dar de găsit, Îl vor găsi pe Învățător!”

10. Auzind aceste cuvinte, Uran s-a liniștit, îndreptându-și apoi privirea către orașul care încă mai ardea și mai fumega și a distins dintr-odată cu ochii săi încă foarte ageri cum dinspre oraș se porniseră coloane întregi de refugiați în toate direcțiile. Și a văzut niște adevărate procesiuni îndreptându-se inclusiv către dealul nostru, drept pentru care a spus: “Ei, să le fie de bine tuturor! Dar dacă toți aceștia vin peste noi, de unde va putea fi procurată pâine pentru atâția oameni? Căci ăștia îl vor mânca până la urmă chiar și pe bătrânul Marcu, cu casa și acareturile sale cu tot!”

11. Rafael i-a răspuns: “Nici pentru asta nu trebuie să-ți faci tu vreo grijă! Căci întregul pământ și toate creaturile sale au nevoi destul de mari și de felurite în fiecare clipă, iar Domnul tot reușește să sature întregul pământ și toate vietățile aflate pe el! Și ce înseamnă oare pământul în comparație cu soarele, care este de mai bine de zece ori o sută de mii de ori mai mare decât acest pământ și care are prin urmare nevoie de incomparabil mai multă hrană pentru menținerea luminii sale și pentru îndestularea creaturilor fără număr de pe meleagurile sale* străluminate? Iar Domnul se îngrijește de toate acestea la fel ca și de tine, nobile prieten!

12. Iar acum, ia încearcă tu să-ți imaginezi întregul spațiu infinit și incomensurabil al creației în ansamblul său, cu sorii și pământurile sale, de dimensiuni mult mai mari decât cele ale pământului acesta al vostru și ale soarelui său! Și toate sunt asigurate din belșug tot de către Domnul, Unul și același, cu tot ce le este necesar pentru existență! Nicăieri nu se manifestă vreo lipsă, ci pretutindeni găsești numai surplus! Iar dacă așa stau lucrurile - și ele nici nu pot sta în vreun alt fel - cum poți tu să-ți faci griji dinspre partea procurării pâinii pentru oamenii care se îndreaptă acum puhoi dinspre oraș către noi?”

13. Uran: “Da, da, sigur că ai dreptate! Dar, vezi tu, eu nu sunt un înțelept, ci doar un om, și adeseori uit pentru o clipă unde mă aflu. Dar uite că de-acum mi-am revenit!”

14. Atunci s-a apropiat Hebram de grupul nostru, singurul din grupul celor treizeci care rămăsese și el treaz, și a spus: “Dar câtă agitație vor produce toate acestea astăzi, într-o zi de sabat! Căci dacă incendiul acela ar fi izbucnit în tr-o zi obișnuită de lucru, ne-am fi putut ocupa, cu vorba și fapta, de toate aceste victime ale focului, care se îndreaptă acum către noi. Dar așa, într-o asemenea zi, asta va fi o sarcină dificilă chiar și pentru marele nostru învățător!”

15. Rafael: “Nu-ți face nici tu griji pentru astfel de lucruri! Căci ai văzut vreodată soarele ținând sabatul sau poate luna și stelele, ori vântul și ploaia, sau creșterea plantelor și altele asemenea? Și de ce crezi că toate acestea nu țin sărbătoarea sabatului? Fiindcă nici voința veșnic activă a Domnului nu a ținut vreodată sabatul, al cărui Creator este El, de fapt!

16. Cum I-ai putea impune lui Dumnezeu o astfel de lege supărătoare, pe care chiar El a instituito doar pentru oameni, întru mântuirea lor, și doar pentru atâta vreme cât consideră El necesar?!

17. Iar dacă însuși Dumnezeu îți trece cu vederea sabatul și sărbătorirea acestuia, ce-ai mai vrea tu să obții atunci prin sabatul tău prostesc? Sau poate ai vrea să-mi impui chiar și mie sabatul? Să sfințesc oare și eu sabatul printr-o trândăveală lipsită de sens și de orice scop? Ei, ia vezi, poate chiar astăzi, în zi de sabat, am să fac eu ceva de n-o să mai știți de voi multă vreme de aici încolo!”

18. Dar Hebrarn a spus: “O, prietenul meu suprapământean, te rog, nu-mi lua în nume de rău întrebarea mea! Ci gândește-te mereu că noi suntem doar niște oameni, și chiar și cu cea mai mare bunăvoință, în situații excepționale, tot mai revenim la vechile noastre obiceiuri, precum scroafa la băltoacă! Tu însă, slujitor preaputernic și înger al Domnului, mai bine ferește-ne tu de acum înainte de astfel de lucruri. Căci vezi bine că suntem cu toții niște oameni foarte slabi și plini de defecte!”

19. Și atunci Rafael i-a spus: “Du-te acum la frații tăi și liniștește-i și pe ei. Căci și ei se agită din cauza aceleiași probleme cu care ai venit și tu încoace! Și explică-le marea absurditate a îngrijorării lor! Vezi că au început să se trezească, unul după altul.” Iar Hebram s-a dus și a făcut cu mult succes ceea ce l-a îndemnat îngerul.

20. Abia încheiată treaba aceasta, s-a trezit din somn și Ebahl din Ghenizaret și l-a întrebat pe Uran despre Iara a sa; iar acesta i-a spus ce se petrecuse și cum Iara și cu Elena plecaseră să-L caute pe Domnul în pădure.

21. Iar Ebahl a spus: “Vai, vai, n-ar fi trebuit să facă acest lucru! Căci pădurea probabil că s-a și umplut cu tot felul de refugiați din oraș! Și cât de lesne pot avea parte acum cele două fete de vreo întâmplare dintre cele mai neplăcute!”

22. Și din nou a intervenit Rafael: “Nu-ți mai face griji degeaba! Căci cele două au ajuns deja de mult acolo unde trebuie și cât de curând se vor și întoarce. Odată cu răsăritul soarelui Domnul va reveni printre noi, iar fetele nu vor fi deloc departe de El!”

23. Uran a întrebat: “Cât mai avem de fapt până la răsărit?”

24. Iar Rafael i-a răspuns: “Mai puțin de o jumătate de ceas!”


(* - Vezi „Soarele natural și Soarele spiritual” de Jakob Lorber, n.r.)
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 132 - Dificultăți în îndreptarea preoților
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 18.7.2013, 01:37 View PostDownload Post

Capitolul 132
Dificultăți în îndreptarea preoților


1. Cu aceasta, toți s-au declarat mulțumiți și s-a făcut iarăși liniște pe dealul din față, deal care era despărțit printr-o mică trecătoare de muntele mai înalt care se ridica în continuare spre sud. Dar jos, pe malul mării, era mare agitație, deoarece mai multe grupuri din oraș ajunseseră deja la bătrânul Marcu și îi descriau în culori foarte vii necazul ce se abătuse asupra lor și își plângeau nenorocirea nemeritată.

2. În bucătăria lui Marcu toată lumea era în mișcare, iar acesta, împreună cu cei doi fii ai săi, pregătea mai multe vetre de campanie, pe care să poată găti suficientă mâncare pentru oaspeții atât de numeroși.

3. Unii dintre cei veniți din Cezareea lui Filip au urcat pe deal, căci îi văzuseră de departe pe oamenii de acolo. Dar când au dat cu ochii de romani, s-au retras imediat, imaginându-și că romanii stăteau de strajă pentru a-i prinde pe fugari și a-i trimite înapoi în orașul incendiat, ca să ajute la stingerea focului, ceea ce în această zi de sabat le-ar fi picat evreilor dogmatici deosebit de prost. Căci trăiau în Cezareea câțiva asemenea evrei dogmatici care, fără să fie chiar farisei, respectau cu o strictețe ieșită din comun legile lui Moise. Iar acum era un sabat cu lună nouă, care întotdeauna se ținea mai strict decât sabatul obișnuit! De aceea, cu cenușa proaspătă pe capetele rase și cu hainele sfâșiate în semn de durere pentru întâmplările funeste din ziua precedentă, evreii aveau figuri chiar mai aspre decât în celelalte zile de sabat cu lună nouă. Pentru acești sabatiști cât se poate de riguroși ar fi fost o adevărată năpastă dacă romanii, care nu respectau sabatul, i-ar fi trimis înapoi să participe la stingerea focului. De aceea, ei s-au retras imediat când i-au văzut pe romani, deși aceștia încă mai dormeau.

4. Rafael a zâmbit și i-a spus lui Matael: “I-ai văzut pe sabatiști? Cum au șters-o când i-au văzut pe romani! Dar totuși ei ne vor mai da mult de furcă astăzi!”

5. Matael: “Prietene, cu iubire, înțelepciune și răbdare se rezolvă multe, iar cu ajutorul Domnului totul! Mie mi-e milă de ei! Orbi în inimă, cu mintea goală, stau, bieții de ei, înfipți în prostia lor ca niște cuie vechi, ruginite, într-o grindă! Ei, poate îi vom vindeca pe toți!”

6. Atunci Rafael a răspuns: “Prietene, câtă vreme omul este doar prost, lucrurile merg mai ușor; dar când prostia se unește cu trufia și cu setea de putere și de plăceri, atunci însănătoșirea se face mai greu, și cel mai greu se realizează ea atunci când e vorba de marii preoți!

7. Hai să luăm oricare dintre funcțiile omului pe care le dorești, spre exemplu pe aceea a unui comandant de oști sau a unui înalt funcționar imperial! Câtă vreme este în funcție, el așteaptă să primească cinstirea cuvenită rangului său, și o va și primi. Dar, cu timpul, el nu va mai fi potrivit pentru exercitarea funcției respective și va fi înlocuit, și atunci, de facto, el nu va mai fi nimic și nici nu îi va mai păsa de fosta lui funcție, care n-a fost ușoară. Marele preot însă își păstrează prestigiul până în mormânt, iar după moartea sa, preoții îi construiesc, spre propria lor cinstire și înălțare, un monument funerar ca un templu și manifestă față de el o venerație demnă ele o ființă divină! Așadar, preoțimea știe să-și păstreze demnitatea intangibilă pentru un timp îndelungat și în orice situație posibilă.

8. Apropie-te numai de un asemenea preot fanatic, despre care știi foarte bine cât de adânc e ancorat în falsitate și minciună, și nu vei ajunge cu el la nici un rezultat! El crede că rangul său este mult deasupra celui al unui împărat, pentru că se crede un locțiitor al lui Dumnezeu pe pământ. De aceea el nu își va schimba locul cu nici un altul de pe pământ.

9. Dacă vrei să-l determini, cu mult aur și argint, să renunțe la demnitatea sa, îți va declara pe dată: «Aur și argint am oricum; dar demnitatea mea valorează mai mult decât toate comorile lumii, căci eu sunt un slujitor al lui Dumnezeu, nu al unui domnitor al lumii acesteia, iar demnitatea mea este eternă!» După o astfel de replică, nu vei mai avea nici un argument la îndemână și vei fi nevoit să joci cum îți cântă respectivul mare preot! De aceea spun acum și aici că nu se va putea face prea mult cu acești evrei fanatici! E drept că spiritul tău este demn de harul divin, însă doar Domnului Dumnezeu îi sunt cu putință multe lucruri care nouă, îngerilor, și vouă, oamenilor, ni se par adeseori cu neputință.”

10. Matael: “Îți mulțumesc pentru aceste cuvinte. Dar iată că răsare soarele, iar noi trebuie să ne pregătim în inimile noastre pentru sosirea Domnului!”

11. Rafael: “Ai perfectă dreptate; căci Domnul este soarele cel adevărat al tuturor sorilor! Iar când acesta răsare în inima omului, atunci pentru acel om s-a făcut ziua zilelor. Îl vezi deja apărând din pădure sau de ce te uiți atât ele atent într-acolo?”

12. Matael: “Ei bine, văd că soarele a urcat deja deasupra orizontului, iar de Domnul și de cele două fete care I-au ieșit înainte nici urmă. Am impresia, judecând după cele spuse de tine, că de data aceasta te-ai înșelat puțin în prezicerile tale divine! De data aceasta, răsăritul soarelui și sosirea Domnului nu au coincis întru totul! Căci, uite, soarele a urcat deja destul de sus deasupra liniei orizontului, iar de Domnul nici urmă! Acum spune-mi, cum să interpretez prezicerea ta?”

13. Îngerul: “Ei bine, tu ar trebui să-ți îndrepți ochii spre direcția din care vine Domnul, nu spre cea din care nu vine! Uită-te puțin împrejur și te vei convinge că nu am făcut o prezicere falsă!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 133 - Despre căutarea cea dreaptă a lui Dumnezeu
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 18.7.2013, 01:41 View PostDownload Post

Capitolul 133
Despre căutarea cea dreaptă a lui Dumnezeu


1. Atunci, Matael, Uran, Ebahl și cei patru tovarăși ai lui Matael s-au uitat împrejur și M-au văzut urcând dealul împreună cu bătrânul Marcu. Ei au pornit repede în întâmpinarea Mea.

2. Odată ajunși la Mine, ei M-au salutat cu multă căldură și Mi-au mulțumit pentru că am revenit printre ei. Nevăzându-le însă pe Iara și pe Elena alături de Mine, ei s-au speriat, iar Ebahl, deosebit de îngrijorat din cauza Iarei lui, M-a întrebat dacă cele două fete nu s-au întâlnit cu Mine în pădure, căci, după spusele lui Rafael, ele porniseră deja din zori în întâmpinarea Mea. Și, din moment ce acum nu erau cu Mine, probabil că Mă caută în continuare prin pădure. Drept care M-a rugat să-l trimit pe Rafael după ele, ca el să le aducă înapoi întregi și nevătămate.

3. Eu am spus: “De ce oare vă faceți griji pentru cei care Mă caută pe Mine? Sau credeți cumva că Eu pot proteja pe cineva de pericole doar atunci când Mă aflu trupește în apropierea lui? Când tu, Uran, te-ai aflat în mare primejdie, cine Mi-a spus oare, de te-am văzut și te-am salvat? Oare să nu știu Eu unde sunt acum cele două fete și unde Mă caută ele? Lăsați-le, căci se vor întoarce ele!

4. Căci ele M-au și găsit în inima lor, așa că ceea ce urmează este un lucru simplu. Cei care Mă caută însă doar în exterior, deși știu că Eu nu pot fi găsit decât în interior, aceia trebuie să primească o lecție, potrivit căreia căutarea și ieșirea în întâmpinarea Mea, care sunt doar exterioare, nu îi ajută nicidecum să se apropie de Mine, ci, dimpotrivă, să Mă piardă din ce în ce mai mult! Puteți ține minte lucrul acesta, acum, în această dimineață de sabat! De altfel, cele două fete Mi-au dat deja de urmă și vor fi cât de curând aici.”

5. Atunci a intervenit și Ebahl: “Dacă așa stau lucrurile, atunci toate sunt în cea mai bună rânduială! Căci ele ar fi rămas cu siguranță alături de noi, dacă Rafael nu le-ar fi îndemnat prin vorbele sale să ia această hotărâre! Minunatul tânăr vede lucrurile foarte aproape, chiar dacă ele se află la mare depărtare, și astfel poate foarte ușor să inducă pe cineva în eroare! El niciodată nu este dispus să îndemne pe cineva să renunțe la o intenție a sa, chiar dacă știe că respectivul face un lucru rău. Căci el are întotdeauna în minte dorința de a-l aduce pe omul acela pe calea cea bună printr-o experiență amară. De aceea nu le-a sfătuit nici pe cele două fete să nu-Ți pornească înainte, ci dimpotrivă, le-a susținut în dorința lor, astfel încât acum probabil că ele stau pe undeva, obosite, și nu mai știu ce să facă! Însă Iara mea chiar că merită ce i se petrece acum; pentru că ea Îl cunoaște prea bine pe Rafael și ar trebui să știe că nu este cazul să se ia întotdeauna după el! Dar iarăși s-a lăsat păcălită de el și așa-i trebuie! Când se va întoarce însă, Rafael se poate pregăti din timp pentru tot ce-i mai rău, căci iarăși va avea parte de un perdaf în toată regula și iarăși se va minuna de limbuția ei!”

6. Dar iată că tocmai venea și Rafael, după ce îi trezise pe cei care mai dormeau, drept pentru care Ebahl i s-a adresat direct: “Din nou ești cauza unei nechibzuințe a Iarei și, împreună cu ea, și a Elenei! Trebuie să-ți mărturisesc sincer că nu-mi place câtuși de puțin cum te comporți cu oamenii care ți-au fost încredințați și cum îi îndrumi! Dacă vezi că un ucenic al tău vrea să facă un lucru care nu este tocmai corect, tu ar trebui să-i schimbi gândul prin vorba și fapta ta, nu să-l încurajezi și să-l lași să comită păcatul, ca abia din experiența sa nefericită el să învețe apoi să se ferească de un viitor păcat! Poate că pentru spirite de felul tău metoda o fi bună și utilă, dar pentru oameni ea nu este câtuși de puțin potrivită. Îți spun asta din propria mea experiență, care nici ea nu este chiar de neglijat!”

7. Rafael a răspuns: “Ce e drept e drept, ești un evreu cinstit și corect, dar când este vorba de căile ascunse ale Domnului, atunci ești prost ca noaptea! Tu crezi că ceea ce fac eu, fac chiar de capul meu, de la mine însumi? Eu nu sunt decât un deget al Domnului și fac ceea ce spiritul Domnului îmi poruncește. Dacă ai fi avut mai multă putere de pătrundere, ai fi înțeles lucrul acesta mai bine. Din fericire, eu știu până unde merge înțelegerea ta în chestiunile spirituale, și de aceea îți trec cu vederea această slăbiciune a ta. Dar, uite, te poți convinge că cele două fete nu s-au rătăcit, căci iată-le venind către noi dinspre coliba lui Marcu, însoțite de una dintre fiicele acestuia, care ne aduce vestea că micul nostru dejun ne așteaptă!”

8. Ebahl a întrebat: “Bine, dar cum au ajuns ele la colibă fără ca noi să le vedem?!”

9. Iar Rafael a răspuns: “Nu ne-a spus Domnul adineauri că cele două I-au dat de urmă?”

10. Ebahl: “Bine, bine, uite că nu mai scot nici o vorbă; căci de vreme ce le văd din nou aici, eu cel puțin m-am liniștit pe deplin!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 134 - Motivul distrugerii Cezareii
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 18.7.2013, 01:43 View PostDownload Post

Capitolul 134
Motivul distrugerii Cezareii


1. După această discuție, Marcu a anunțat că dejunul este pregătit și că toate mesele sunt deja acoperite cu mâncăruri și băuturi. Am coborât așadar dealul și ne-am apropiat de mese, care acum, dimineața, erau așezate în vechea ordine, fără să lipsească nici una.

2. În continuare, Uran i-a spus Elenei: “Când ai fost jos, ai văzut cumva dacă mai sunt corturile noastre în picioare și în bună rânduială? Servitorii noștri au ce să mănânce și ce să bea, iar animalele noastre de povară sunt bine îngrijite?”

3. Matael a fost cel care i-a răspuns lui Uran: “Prietene și tată al soției mele, în prezența Domnului orice grijă e zadarnică. Nu te gândi acum la altceva decât la Domnul, pentru că El gândește pentru noi și pentru toată nemărginirea.”

4. După această observație a lui Matael către Uran, ne-am îndreptat către mese. Pe drum, Cyrenius M-a întrebat: “Doamne, să trimit un detașament de ostași de-ai mei să meargă în oraș să ajute la stingerea focului? Fiindcă, dacă nu dăm ajutor orașului, până seara nu va mai fi decât un morman de moloz fierbinte!”

5. Eu: “Prietene drag, dacă aș fi dorit acest lucru, de mult l-aș fi trimis pe Rafael al meu acolo și focul din oraș ar fi fost stins într-o singură clipă. Dar Eu doresc ca acest oraș, rău în fața lui Dumnezeu și a împăratului, să fie umilit, și de aceea las focul să distrugă totul, în afară de casele săracilor și ale celor cumpătați. Toate celelalte pot să se prefacă în cenușă! Apoi se vor așeza aici oameni mai buni și urmașii bătrânului nostru Marcu vor domni cu dreptate și cu voia împăratului asupra orașului și ținutului, care le vor rămâne moștenire din fiu în fiu și din nepot în nepot; dacă însă Îl vor uita pe Dumnezeu, le va fi și lor cum le este acum locuitorilor acestui oraș.

6. Dacă focul ar fi cuprins acest oraș al pierzaniei într-o zi de lucru, el ar fi fost stins de mult; dar în ziua sabatului, mai ales că este lună nouă, nici un evreu nu va mișca nici măcar vârful degetului mic, de teamă să nu se spurce în fața Domnului.

7. În această privință, conștiința evreului este foarte delicată; în schimb, neglijarea faptelor bune nu le tulbură conștiința câtuși de puțin, nici preacurvia materială sau spirituală și tot felul de înșelătorii.

8. Ba chiar ei sunt de părere că un păcat împotriva poruncilor Domnului comis într-o zi de lucru aproape că nu este un păcat și că până seara te poți curăți. Dar în ziua sabatului rămâi necurat până seara, când începe să domnească Stăpânul întunericului. Și atunci i-ar fi foarte ușor unui trimis al Satanei să vină și să pună stăpânire pe un astfel de suflet necurat!

9. Potrivit acestei concepții aberante, păcatul i-ar dăuna omului numai noaptea, și anume numai până după miezul nopții, pentru că atunci Satana are voie să iasă la vânătoare. În timpul zilei însă Satana nu are nici o putere, și atunci poți să păcătuiești cum vrei, căci nu are nici o importanță; dar trebuie să ai grijă să te purifici înainte de apusul soarelui, în modul prescris de Moise, și, astfel, în timpul nopții nu trebuie să te temi câtuși de puțin din cauza păcatelor comise în timpul zilei.

10. De Dumnezeu acestor orbi nu le pasă nici cât negru sub unghie, oricât ar fi păcătuit peste zi împotriva poruncilor Lui! Numai să nu cadă în mrejele Satanei, aceasta este singura lor grijă. Și, pentru că acest lucru se poate petrece cu cea mai mare ușurință într-o zi de sabat, în care nu taie nici un berbec, nici un miel și nici un vițel, ba în care nici măcar nu se pot spăla de șapte ori, ei se străduiesc cât pot să rămână curați pe timpul sabatului, pentru ca Diavolul să nu capete putere asupra lor după apusul soarelui!

11. Iată așadar motivul pentru care acești păcătoși în toate celelalte zile, în ziua de sabat mai bine își lasă casele să fie mistuite de foc decât să pună mâna să-l stingă. De aceea, unui comandant ro-man, care cunoaște această mare și de neclintit nebunie a poporului ăstuia, nu-i va fi niciodată greu ca de sabat, mai ales iarna, să prăpădească fulgerător acest neam, dacă se răscoală, și să-i transforme marele oraș într-un morman de moloz.

12. Dar acum să mâncăm, căci în curând ne vor cădea pe cap o sumedenie de vizitatori nu tocmai plăcuți, de care va trebui să ne ocupăm pentru a scăpa cu bine de ei.”

13. Toți s-au așezat la mese, și felurile gustoase au fost mâncate de data aceasta cu mare poftă, și fiecare i-a adus laude bătrânului Marcu. Iar Uran și Elena au spus că nu mai mâncaseră până atunci pești atât de bine pregătiți și o pâine atât de gustoasă. Marcu însă a îndreptat toate laudele către Mine și a spus: “Aceasta este sarea și cea mai bună mirodenie din toate mâncărurile, din toate băuturile și din toate lucrurile. Doar Lui închinați-I laudele voastre.”

14. Și nu a fost nici unul printre numeroșii oaspeți care să nu fi înțeles ce a vrut să spună Marcu, și toți M-au slăvit în adâncul inimii lor. Iar Matael a spus cu glas tare: “Da, da, bătrâne Marcu, acolo unde Domnul este stăpân în bucătăria vieții, și Totul în toate, se poate trăi mai bine ca oriunde; pentru că acolo spiritul, sufletul și trupul primesc hrana cea mai bună! Ai făcut bine că ai îndreptat laudele aduse ție către Domnul. Dar tocmai de aceea nici numele tău nu va muri în inimile oamenilor care te-au cunoscut ca prieten al Domnului!”

15. Apoi Marcu Mi-a mulțumit că am făcut casei sale o cinste atât de mare, după care i-a mulțumit și lui Matael pentru vorba lui bună și s-a declarat nedemn de toate acestea.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 135 - Cyrenius și delegația fariseilor din Cezareea ruinată
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 18.7.2013, 01:47 View PostDownload Post

Capitolul 135
Cyrenius și delegația fariseilor din Cezareea ruinată


1. După ce ne-am luat micul dejun, Cyrenius și Iulius M-au întrebat ce urmează să facem.

2. Eu M-am adresat lui Cyrenius: “Să așteptăm puțin aici și îndată se va ivi ceva de făcut! Uitați-vă încolo, spre mal! Acolo se târăsc - asemenea unor neguri în descompunere - mai mulți farisei bătrâni împreună cu ucenicii lor. Ei știu deja că tu ești aici, dar nu cunosc motivele. Presupun că inspectezi locurile de lângă Marea Galileii, dar că ai pe aici un fel de tabără. Corturile falnice ale lui Uran le confirmă bănuielile. Acum pândesc dacă nu cumva vii încoace pe mare, pe vreun vapor, sau dacă nu cumva ieși din vreun cort. În acest caz, ar dori să vină la tine cu o cerere de despăgubire, fiindcă ei cred că păgânii le-au ars locuințele.

3. Dar vor afla în curând că ești aici și îi vom avea pe cap. Iți imaginezi cât ne vor da de lucru! Atât vă spun, ție și vouă tuturor, că nu vreau să fiu trădat înainte de vreme. Mai întâi trebuie intimidați, și abia apoi trebuie să cunoască spaima spaimelor prin dezvăluirea Mea. Vei vedea însă cât ne va da de furcă acest soi păcătos!

4. Matael și Rafael ne vor aduce servicii bune; dar, până după prânz, cu greu vom scăpa de ei. De aceea, să ne liniștim o clipă, iar tu încearcă să te aduni; pentru că acum știi ce te așteaptă!”

5. Atunci s-a făcut liniște. Doar soldații și servitorimea se mai auzeau trebăluind cam zgomotos pe colină. 6. După o vreme, Matael M-a întrebat dacă va putea vorbi fără nici o reținere cu acești obscurantiști.

7. Eu i-am spus: “Desigur; dar va trebui să fii foarte atent! Să nu îți închipui cumva că este ușor de tratat cu acești eroi ai nopții în armură, pentru că aceștia sunt înarmați până în dinți, pentru orice situație!” După ce am tăcut, Marcu a început să cugete la cele spuse.

8. Ucenicii Mei M-au întrebat la rândul lor cum trebuie să se poarte în această situație.

9. Eu le-am răspuns: “Voi nu trebuie nici să vorbiți, nici să faceți ceva. Urmăriți totul ca niște martori tăcuți, și dacă vă întreabă vreunul dintre farisei ceva, trimiteți-l la Cyrenius și mărturisiți că toată povestea asta nu vă privește, și vă vor lăsa în pace. La început, Eu însumi voi face la fel.” Cu aceasta, ucenicii au fost mulțumiți și i-am așteptat în liniște pe acei musafiri inoportuni.

10. După o jumătate de ceas, cei care îl așteptau pe Cyrenius pe malul mării au aflat de la un evreu din oraș, care a trecut pe lângă noi și care îl cunoștea pe Cyrenius, că acesta s-ar afla în grădina bătrânului ostaș roman. Primind această veste, fariseii și ceilalți evrei s-au întors și au venit repede la noi.

11. Văzându-i că vin către el, Matael a spus: “Acum să te ții, slăvitul meu prieten Cyrenius, acum e acum! Sunt totuși foarte curios să aflu ce vor scoate la iveală indivizii aceștia!”

12. Cyrenius: “Și eu la fel, deși mărturisesc deschis că îmi place cel mai puțin să am de-a face cu astfel de oameni. Pentru că dacă le arăți degetul mic, ei vor imediat toată mâna, iar asta nu se poate, pentru că mai există și alți oameni care sunt într-adevăr săraci și care au mare nevoie de grija noastră.”

13. Abia a terminat de rostit aceste vorbe, că petiționarii au și ajuns la noi, în frunte bineînțeles cu șeful sinagogii lor. Acesta l-a recunoscut imediat pe guvernatorul general și i-a vorbit în felul următor: “Înaltule, luminățiile și atotputernicule guvernator al acestei părți a Siriei și chiar al întregii țări a iudeilor, al celeilalte părți a Asiei Mici și al Asiei Mari, precum și al unei părți din Africa! Probabil că nu ți-e necunoscut ce groaznică nenorocire ne-a lovit astă-noapte pe noi, locuitorii din Cezareea lui Filip, întotdeauna supuși lui Dumnezeu și împăratului. Dacă ni s-ar putea aduce o vină cât de mică, n-am putea decât să ne blestemăm și să ne plângem neglijența și am suporta cu răbdare ceea ce Dumnezeu Atotputernicul a trimis asupra noastră. Dar, după știința noastră, noi n-am provocat în nici un fel această nenorocire, ci răutatea câtorva păgâni ne-a adus-o! De fapt, de asta am și venit acum la tine, ca să te înduplecăm să ne dai o despăgubire pe măsură!

14. Și cu atât mai mult ne-o vei acorda după lege și merit, cu cât în primul rând suntem supuși ai Romei, la fel ca acei păgâni, iar în al doilea rând, ca preoți și slujitori ai singurului Dumnezeu adevărat, noi, prin simpatia noastră pentru Roma, putem influența sentimentele poporului față de imperiu mai mult decât multe mii de săbii și sulițe. Dar dacă ajungem să ne împotrivim Romei, limbile noastre pot face în câteva ceasuri mai mult decât o sută de mii de războinici într-un an. În acest caz, o mână spală pe alta!

15. Îndeplinește-ne deci rugămintea, nu ne lăsa cerșetori, ajută-ne să ne reconstruim pe banii statului clădirile distruse, școlile și casele de rugăciune și, în numele împăratului, nu-ți vom fi nerecunoscători; ba chiar, dacă nu se poate altfel, ne obligăm să-i înapoiem statului acest avans în douăzeci de ani, cu dobândă. Cugetă, mărite guvernator, asupra rugăminții noastre și îndeplinește-o. Această hotărâre nu va fi nici în defavoarea ta, nici a împăratului; pentru că noi știm cine și ce suntem și de ce suntem în stare. Dacă suntem prieteni ai împăratului, acesta își va conduce ușor întinsul său imperiu; dacă însă îi suntem dușmani în inimile noastre închise, coroana și sceptrul i-ar putea deveni curând o povară nemaipomenită. De aceea, gândește-te la necazul în care ne aflăm, gândește-te ca un om cu minte la rugămintea noastră și fă după cum crezi de cuviință!”

16. Abia ascunzându-și mânia, Cyrenius a spus: “Înainte de a pronunța un «nu» sau un «da», voi porunci să se cerceteze în amănunt felul în care au fost incendiate casele voastre și motivele pentru care s-a făcut acest lucru. Că sunteți atât de nevinovați n-aș prea crede totuși. Chiar în noaptea asta am aflat că, în urma eclipsei totale de soare de ieri, și mai târziu, după ce a dispărut și soarele de seară, ați început să țineți poporului cuvântări solemne despre judecata Domnului, pe care unul dintre profeții voștri a prezis-o și care acum urma să se împlinească. Nici preoții grecilor nu au pierdut ocazia să tragă foloase de pe urma acestui ciudat joc al naturii. Voi, cele două tabere preoțești, ați profitat de acest fenomen al naturii ca să siliți poporul la jertfe nemaipomenite, sub pretextul unor rugăciuni plăcute Dumnezeului vostru, care i-ar putea proteja. Iar poporul, pe care din copilărie îl faceți surd și orb, a făcut tot ce a putut, atât cât l-au ținut puterile, ca să scape de judecata pe care voi ați anunțat-o.

17. Din fericire, s-a găsit un om înțelept și cu experiență care i-a chemat la el pe câțiva dintre cei mai buni oameni, pe care îi cunoștea, și le-a explicat foarte liniștit cauzele cât se poate de naturale ale fenomenului, spunându-le că el l-a trăit de mai multe ori. Și, în înțelepciunea lui, le-a atras atenția că dacă ar fi fost ceva adevărat în afirmațiile preoților, aceștia nu s-ar mai fi străduit să stoarcă de la popor ofrande atât de mari, doar pentru câteva clipe de existență pe lumea aceasta plină de minciună și înșelăciune! Preoții cei lacomi și lipsiți de inimă știau la fel de bine ca și el că în toată povestea aceasta nu poate fi nimic rău, că singura urmare ar putea fi o schimbare a vremii în ziua următoare. Dar ei știu cât de superstițios este poporul și, dacă tot li s-a ivit această ocazie, păcătuiesc fără nici o mustrare de conștiință!

18. Așadar, aceste lucruri le-am aflat astă-noapte de la un martor de încredere! Și care a fost urmarea acestor explicații înțelepte date la momentul potrivit? Cei astfel lămuriți în câteva vorbe au alergat la poporul disperat de afară și au strigat din toate puterile, cu mare bucurie: «Nădejde, nădejde, nădejde și iar nădejde! Liniștiți-vă și ascultați-ne, spre binele vostru!» Apoi, în cuvinte simple, i-au lămurit pe oameni. Iar aceștia, pricepând cum stau lucrurile, au fost cuprinși de furie împotriva voastră și v-au pregătit apoi un fel de judecată a lui Daniel. Această relatare fidelă m-a ajutat să înțeleg că de fapt nu păgânii, ci doar voi înșivă sunteți vinovați că peste noapte acest oraș, altfel frumos și însemnat, s-a transformat în cenușă, ca urmare a faptului că ați mâniat poporul prin firea voastră mincinoasă. De aceea sper să nu vă surprindă dacă nu numai că nu îmi pot pleca urechea la rugămintea voastră impertinentă, ci dimpotrivă, în calitatea mea de vicerege vă voi trage la răspundere și vă voi condamna, spre binele împăratului meu și al poporului, la despăgubiri complete daca lucrurile s-au petrecut într-adevăr așa cum am aflat astă-noapte de la acel martor de încredere! Ce aveți de spus împotriva acestor acuzații? Spuneți, dacă aveți ceva de spus!”

19. Chiar în timpul relatării lui Cyrenius, solicitanții își schimbau culorile feței precum cameleonul și se putea vedea ușor furia lucind în ochii lor de lup; iar acum, când erau nevoiți chiar să se dezvinovățească, nu mai puteau scoate nici un cuvânt, din cauza mâniei.

20. Cyrenius a așteptat un timp, dar văzând că nimeni nu spune nimic și iritat de grimasele de furie ale solicitanților, a spus cu seriozitatea sumbră a unui adevărat roman, arătând cea mai deplină neînduplecare: “Vorbiți degrabă, altminteri voi fi nevoit să iau tăcerea voastră - în care mocnește mânia - drept o mărturisire completă a faptelor de care sunteți acuzați și să vă condamn imediat, poruncind să fiți executați, așa cum prea bine meritați. Vorbiți sau nu știți că noi, romanii, nu glumim niciodată?”

21. Într-un târziu, cel mai mare în rang dintre farisei a spus: “Stăpâne, defăimarea este prea mare! Ne e greu să ne revenim și să vorbim împotriva ei, trebuie mai întâi să ne adunăm și să ne gândim cum de este posibilă o astfel de defăimare, și apoi să găsim mijloacele cele mai bune pentru a o arunca în praful deșertăciunii! Cine poate dovedi că am silit poporul să aducă jertfe?! Noi am propovăduit ce am simțit, lucruri de care și noi ne-am temut! Cine poate dovedi că am făcut altfel? Nu arătau oare semnele că urma să se împlinească profeția? Nu ne arată istoria că de multe ori răbdarea lui Dumnezeu a luat sfârșit și judecata Lui cea mai înfiorătoare s-a abătut asupra oamenilor? Dar avem totodată și o mulțime de exemple care ne arată că Dumnezeu, deși la început a vestit pedeapsa, a fost mișcat de căința și de penitența poporului și și-a îndreptat iarăși mila și îndurarea către cei pocăiți.

22. Dar dacă înțeleptul tău, care i-a ațâțat pe acei câțiva împotriva noastră, a avut într-adevăr gânduri curate, de ce nu a venit și la noi să ne arate ceea ce le-a arătat acelor câțiva nemulțumiți, care din totdeauna ne-au dușmănit? Doar un om care nu cunoaște religia noastră sublimă și care nu are habar de Cuvântul lui Dumnezeu transmis prin gura profeților și de puterea acestui Cuvânt în vremuri grele, vestite prin semne pe cer, ne poate defăima cu atâta răutate. Iar guvernatorul general îi acordă unui astfel de om încredere deplină, mai degrabă decât nouă?! Probabil că ni se va spune: «Dacă acel om înțelept ar fi venit la voi și v-ar fi învățat așa cum a învățat poporul deznădăjduit, voi nu l-ați fi ascultat, ba l-ați fi și judecat sau chiar l-ați fi omorât cu pietre!» Dar cine poate spune asemenea lucruri despre noi, înainte de a ne fi pus la încercare?! Noi nu obișnuim să judecăm și să condamnăm decât în funcție de fapte, niciodată înainte, după aparențe și după presupuneri răutăcioase! Religia noastră ne justifică faptele. Cine poate susține și dovedi că una este credința noastră, iar faptele noastre altele?! Calomnia și bănuielile nouă nu ne dovedesc nimic, iar martorul tău ți-a putut spune orice a dorit. În fața noastră învinuirile sale sunt lipsite însă de orice valoare până când nu se va dovedi că într-adevăr faptele noastre sunt împotriva credinței noastre și că, dacă acest om, care cu «înțelepciunea» lui a instigat poporul împotriva noastră, ar fi venit la noi, l-am fi gonit fără să-l ascultăm!

23. Noi am împărtășit teama poporului. Și dacă acesta ne-a adus, pentru ispășirea păcatelor sale, jertfe bogate, în credința că astfel Îl va îmbuna pe Dumnezeu, noi n-ar fi trebuit să primim jertfele? Unde e scris că nu așa ar fi trebuit să facem?!

24. Nobile guvernator, gândește-te bine că ai de-a face cu adevărați slujitori ai lui Dumnezeu și nu cu templieri de stil nou, care din păcate știu atât de bine să-și întoarcă haina după vânt! Noi știm acest lucru și de aceea Templul nici nu ne privește cu bunăvoință. Dar, în cazul nostru, vechea credință a rămas nealterată, iar cele câteva muște de noapte care ți-au șoptit lucruri greșit interpretate nu vor schimba nimic din această realitate! Trăim astăzi o zi minunată lăsată de Dumnezeu și nicăieri nu se arată nici un semn al justiției divine, în afară de faptul că orașul nostru a căzut pradă flăcărilor, dar nu în urma unei osânde divine, ci ca urmare a răutății diabolice a unor păgâni care dintotdeauna ne-au fost dușmani. Dar oare ar fi fost într-adevăr cu neputință ca Dumnezeu să hărăzească acestui ținut soarta pe care au avut-o Sodoma și Gomora? Cine ar putea avea curajul să susțină că, după toate semnele, nu s-ar fi putut întâmpla așa? Nici nu vrem să spunem că Dumnezeu ar fi cruțat acest loc de pedeapsa cu care l-a amenințat doar de dragul nenumăratelor noastre rugăciuni și suspine. Dumnezeu ar fi putut-o face de dragul unui singur om cucernic, pe care noi nu îl cunoaștem, iar rugăciunile noastre au ajuns și ele, împreună cu ale aceluia, la treptele tronului Său. Dar cine ne dovedește, împotriva credinței și împotriva convingerilor noastre, că lucrurile nu stau așa, ci cu totul altfel? Eu, mărite stăpâne, am vorbit în numele meu, acum tu judecă drept în fața lui Dumnezeu și a oamenilor!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 136 - Acuzația lui Marcu la adresa mai-marelui fariseilor
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 18.7.2013, 01:49 View PostDownload Post

Capitolul 136
Acuzația lui Marcu la adresa mai-marelui fariseilor


1. Este evident că Cyrenius nu se așteptase la acest răspuns, așa că nu știa ce replică să-i dea conducătorului fariseilor. De aceea, el l-a chemat pe Matael și i-a spus cu o voce scăzută: “Acum vorbește tu mai departe; căci eu am ajuns la capătul înțelepciunii mele! Ăștia sunt unși cu mult mai multe alifii decât mi-am închipuit eu la început!”

2. Matael i-a răspuns: “Mărite prieten! Ne va fi foarte greu, căci este cu neputință să le dovedim ceva ce ar fi făcut dacă s-ar fi ivit prilejul! Și chiar dacă ar fi avut cele mai rele intenții, lucru de care nu mă îndoiesc, lipsește totuși încercarea de a le pune în aplicare! Unde este aici punerea în faptă - singura care poate fi pedepsit㠖 a intenției rele, pe care este sigur că au avut-o, dar pe care ar fi putut foarte bine să nu o fi avut? Și ce gânduri pot să apară în mintea unui om, când acesta este împins din toate părțile?

3. Când în inimă este furtună, nici un om nu-și poate limpezi gândurile schimbătoare, care se îmbulzesc ca niște nori grei; atunci când, după o vreme, furtuna din inimă se potolește, omul liniștit rareori își mai amintește tot ceea ce - în furtuna pasiunilor sale - i-a trecut prin minte. Poate că au fost și multe gânduri condamnabile. Dar care Dumnezeu, îndrăznesc să spun, se va face judecătorul acestora?! Dacă acești oameni sunt într-adevăr drept-credincioși, care au împărtășit teama poporului din unul și același motiv - și asta va trebui să credem până când, asemenea unui zeu, le vom putea dovedi contrariul - rugămintea lor trebuie îndeplinită, dacă, desigur, îndeplinirea unor asemenea rugăminți a fost prevăzută de împărat și pentru astfel de cazuri ieșite din comun! Noi nu putem da un verdict decât asupra faptelor pe care le avem în față. Câtă vreme nu le putem opune nimic convingător, gândurile noastre nu ne pot servi drept contraargument și chiar dacă ar depune mărturie întregul oraș, tot nu am ști mai multe decât știm acum.”

4. Matael i-a șoptit aceste cuvinte cu jumătate de voce lui Cyrenius, iar acesta, scărpinându-se după ureche, s-a întors către Mine: “Tu, Doamne, ce părere ai?”

5. Eu i-am răspuns: “Vremea mea încă nu a sosit, de aceea judecați doar voi doi, împreună cu ei; dar chemați-i și pe bătrânul Marcu și pe cei doi fii ai săi, căci ei îi cunosc mai bine decât voi! Și Ebahl din Ghenizareuîi cunoaște, la fel și Iulius. Pune să fie chemați aceștia și vei auzi imediat altă limbă!”

6. Cyrenius a trimis degrabă după Iulius care, între timp, se dusese împreună cu Ebahl pe deal, unde erau și soldații, pentru a privi focul care era încă foarte mare. Cei doi au venit repede, la fel și bătrânul Marcu. Când toți s-au adunat, Cyrenius le-a prezentat pe scurt cererea fariseilor și cuvântarea mai-marelui lor, precum și ceea ce acesta din urmă considera a fi un argument incontestabil.

7. Auzind acestea, Marcu s-a minunat de uriașa îndrăzneală a mai-marelui fariseilor și i s-a adresat acestuia: “Conducător al fariseilor, care te dai acum preacinstit și preacucernic! Mi-ai picat în plasă, așa cum îmi doream de multă vreme! Amintește-ți cât te-ai străduit cu doar trei ani în urmă să mă convertești la credința ta! Ai fost chiar dispus să mă scutești de circumcizia dureroasă și cam neplăcută pentru un om în vârstă. Mi-ai spus că ar fi de ajuns dacă m-aș înscrie cu întreaga mea casă în rândul adepților credinței tale! Mi-ai promis o sumedenie de avantaje de tot felul atunci când ți-am spus că sunt un om conștiincios, care nu schimb cu plăcere religia strămoșilor mei pentru o alta, ale cărei principii le cunosc prea puțin, și care nu știu ce noi îndatoriri îmi va aduce. Ți-am spus atunci foarte deschis că nu refuz întru totul ideea de a schimba religia mea cam inconsistentă pentru una mai bună, dar înainte ar trebui să fiu inițiat în tainele noii religii.

8. Atunci mi-ai răspuns că în cazul religiei tale așa ceva nu este necesar, că oricum, orice religie nu este altceva decât o filosofic pentru leagănul copiilor și că tocmai de dragul copiilor trebuie păstrată. După ce omul ajunge să-și dezvolte judecata, nu mai are nevoie de această filosofic de leagăn, dar, de dragul copiilor, el păstrează aparențele; dacă ar lua-o însă în serios, el ar trebui considerat un nebun orb. Mi-ai mai spus și că, la urma urmei, un om ca mine ar putea judeca și singur dacă nu ar fi mai deștept să se declare adept al unei religii care nu îi pune nici o piedică în cale.

9. Eu ți-am acceptat propunerea și am trecut la religia ta, împreună cu toată casa mea. Dar ochii mi s-au deschis în scurt timp, când m-am văzut condamnat de voi la tot felul de taxe supărătoare, și apoi am văzut din ce în ce mai limpede ce târg păcătos făcusem trecând la religia voastră.

10. Înainte de orice trebuia să vă dau zeciuială și primele fructe din toate. M-am plâns de multe ori autorităților romane, dar n-am rezolvat nimic. De fiecare dată mi se spunea: «Volenti non fit iniuria!» (Cel care de la început a acceptat de bună voie un anumit lucru, nu se poate considera după aceea înșelat!) De ce tu, un bătrân roman cu capul pe umeri, te-ai lăsat prins? Plătește acum pentru prostia și nesăbuința ta!”

11. Iar când veneam la tine să-ți vorbesc despre necazul meu, nici nu mă ascultai; tot ce-mi răspundeai în trufia ta era: «Așa stă scris!», iar eu plecam trist și necăjit, fără să fi rezolvat ceva.

12. Dacă vroiam să îmi deslușiți tainele scripturii, îmi spuneați: “Noi suntem scriptura și cuvântul viu al lui Dumnezeu! De aceea nimeni să nu întrebe nimic, ci fiecare să facă ceea ce noi îl învățăm și îi predicăm! De altceva nu are nimeni nevoie!”

13. Iată, oracol bătrân și rău al evreilor din Cezareea lui Filip, acestea au fost cuvintele tale și așa te-ai purtat! Și acum, dintr-o dată vrei să fii alb și fără nici o pată? Îți jur pe tot ce am mai sfânt acum că nu vei pleca de aici până nu îmi vei înlocui cel puțin mie pagubele produse pe nedrept! Cel mai înalt guvernator poate porunci, pe răspunderea mea, , să ți se bată crucea în spate, căci nu ți s-ar face astfel nicidecum o nedreptate! Ai înțeles, oracol bătrân și rău?”

14. Cyrenius: “Ah, așa stau lucrurile?! Păi, am putea spune că am aflat ceva! Ei bine, «înțeleptule» șef al asupritorilor poporului, ce ai de obiectat?”

15. Mai-marele: “Îl cunoști pe Moise în întregime și pe toți profeții iluminați de Dumnezeu?”

16. Cyrenius: “Pe Moise îl cunosc destul de bine; dar pe profeți îi știu doar după nume.”

17. Mai-marele: “Foarte bine; atunci du-te și învață mai întâi să recunoști toate amarele mele îndatoriri și pedepsește-mă dacă îmi poți dovedi că nu am îndeplinit vreuna dintre ele! Dacă vrei, poți să citești - avem scriptura la noi - ca singurul bun pe care avem voie să-l purtăm la noi în această zi mare dată de Dumnezeu, când există pericolul să fie distrusă.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 137 - Discuția cu fariseii
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 18.7.2013, 01:50 View PostDownload Post

Capitolul 137
Discuția cu fariseii


1. Matael i s-a adresat atunci pe ascuns lui Cyrenius: “Iată din nou un sâmbure prea tare pentru dinții noștri! Marcu și-a făcut treaba foarte bine, dar ce putem face dacă pe baza legilor lor nu le putem dovedi că și-au nesocotit îndatoririle? Dar mai bine să-i ascultăm pe Ebahl și pe Iulius! Deși nici ceea ce vor spune ei nu ne va folosi prea mult, căci bătrânul e prea sigur pe domeniul lui și e în stare să-și justifice orice faptă, oricât de mârșavă, prin scriptură. Ce putem face?”

2. Cyrenius a spus: “Bine, atunci eu, prin atotputernicia mea, condamn toate pasajele scripturii care sunt îndreptate împotriva judecății sănătoase a omului, și în acest fel o să-l prindem!”

3. Matael i-a răspuns: “Nu o să meargă, pentru că atunci el va putea spune: «Tot judecata sănătoasă a omului cere ca mai întâi să se dea și să se legifereze o lege, înainte de a judeca după ea». Și atunci ce vei răspunde? Va trebui găsită o formulă neobișnuită pentru a putea face ceva prin puterea omenească împotriva indivizilor ăstora! În curând ar trebui să sosească Cornelius, Faustus, Kisjonah din Kis și un oarecare Philopold din aceeași zonă; cred căci ne vor ajuta! Mă bucură foarte mult venirea lor!”

4. După ce s-a gândit puțin la cele spuse atât de mai-marele fariseilor, cât și de Matael, și văzând bucuria acestuia din urmă la gândul venirii lui Cornelius și a tovarășilor săi, Cyrenius l-a poftit pe Ebahl să spună ce are de spus în legătură cu fariseii.

5. Iar Ebahl s-a ridicat și a spus: “Mărite prieten! Vulpile și proteicii (n.n, cei precum Proteus – oameni schimbători) sunt greu de prins; vulpile pentru că au întotdeauna două ieșiri, iar proteicii pentru că se pot preschimba în orice, chiar și în elemente. De aceea, părerea mea este următoarea: în urma celor spuse despre acești oameni de martorul nostru fidel și integru, pe care îl cunoști la fel de bine ca și mine, nu poți avea nici o îndoială asupra felului în care stau lucrurile; dar, pe de altă parte - ca judecător laic - nu poți emite o judecată în fața lumii decât după ceea ce poți verifica tu însuți, cu ochii și cu urechile tale. Iată care ar fi sfatul meu: dă-le drumul acestor solicitanți incomozi, fără să le acorzi nimic din ceea ce îți cer și fără a-i condamna la vreo pedeapsă! În acest fel, vei satisface atât cerințele adevărului spiritual interior, cât și pe cele lumești! Cam asta ar fi părerea mea!

6. Aș putea să-ți relatez multe despre felul în care este înșelat și oprimat poporul, situații pe care le-am trăit alături de acești prefăcuți slujitori ai lui Dumnezeu, dar la ce ți-ar folosi? Cu siguranță că vor găsi mereu câte o crăpătură prin care să se strecoare! Ei se protejează cu grijă de orice vânt neprielnic cu păturile lui Moise și cu haina lui Avraam și a profeților, și nici un vânt, oricât de rece ar fi, nu le poate provoca nici măcar un guturai!

7. Iar ceea ce poate face rațiunea, pornind de la scrierile profeților, știm prea bine; ele pot fi folosite în orice fel, câtă vreme nu li se cunoaște sensul spiritual, interior. Aici se află ascunzătoarea principală a acestor oameni! De aceea, nu cred că vei putea face prea multe în afară de ce te-am sfătuit.”

8. Cyrenius a spus: “Da, da, ai perfectă dreptate, îmi dau seama de asta. Și totuși cred că am putea găsi niște fapte cu adevărat incriminante comise de ei, așa încât să nu ne mai scape.”

9. Ebahl i-a răspuns: “Orice altă soluție este mai bună decât asta, pentru că indivizii aceștia cunosc fiecare literă a legii romane și se pricep mai bine decât oricine să ocolească legea, astfel încât nici Satana să nu-i poată prinde. Probabil că ei au comis asemenea fărădelegi, fiecare în parte sau împreună. În fața lui Dumnezeu desigur că nu se vor putea ascunde, dar noi nu le putem face nimic, câtă vreme îi urmărim cu legile noastre. Poate Kisjonah, Cornelius, Faustus sau grecul Philopold să reușească aceasta, dar dintre noi, în afară de Domnul și de îngerul Rafael, nici unul nu îi va putea dovedi!”

10. Cyrenius a dat atunci din cap și a spus: “Aș putea totuși să poruncesc să fie supravegheați, ca fiind suspecți. Poate că asta le-ar zgudui puțin conștiința...”

11. Ebahl i-a răspuns: “Încearcă, dar îți garantez că, după primele proteste ale mai-marelui lor, nu vei ști cum să-ți retragi paznicii mai repede! Pentru cei din afară noi nu avem nici urmă de causa criminis (cauză incriminatorie). Nu există nici un acuzator, așadar nu poate exista nici judecător. Mărturia tăcută a Domnului nu poate fi privită ca acuzație, din două puncte de vedere: în primul rând, în fața legilor lumești, ea nu are putere doveditoare, iar, în al doilea rând, Domnul însuși nu apare în fața lumii decât pe jumătate ca martor, pentru că, cel puțin în acest moment, legea Ante forum romanum nu acceptă originea Lui divină, ba nici măcar darul Său de prezicător! Noi știm - desigur - cum stau lucrurile, dar legea romană rigidă nu Îl recunoaște câtuși de puțin pe Stăpânul și învățătorul nostru, deci nu recunoaște nici afirmațiile izvorâte din înțelepciunea Sa, iar tu, în ciuda convingerilor tale intime, nu poți să-i judeci pe acești oameni altfel decât sprijinindu-te pe dovezile vizibile pe care le poți culege de la oameni. Și, pentru asta, ai nevoie în primul rând de un acuzator, și abia apoi de martori sub jurământ! Cred că nici la voi cuvântul unui profet sau al unui oracol nu are nici o valoare dacă aceștia nu aparțin religiei voastre!”

12. Iar Cyrenius a spus: “În cazuri extreme da, mai ales dacă acesta a fost considerat demn de încredere de către un tribunal! Dacă tribunalul nu are rețineri în privința lui, el însuși sau afirmația unui oracol este o probă suficientă! Pentru că numai judecătorul singur are dreptul să accepte sau să nu accepte un martor!”

13. Ebahl i-a răspuns: “Bine, dar ce se întâmplă dacă un profet nu se lasă folosit nici ca reclamant, nici ca martor? Cum îl vei putea constrânge? Poate l-ai putea convinge să apară ca martor, dar ca acuzator niciodată! Aici avem un asemenea profet, dar cum îl vei constrânge pe Cel Unic și pe îngerul Său, Rafael, să apară ca reclamanți sau ca martori?”

14. Cyrenius a spus: “Evident că nici nu poate fi vorba de constrângere! Nu ne rămâne decât să așteptăm, pentru că cei anunțați nu cred că se vor mai lăsa așteptați multă vreme! Mi se pare chiar că văd la o oarecare distanță, pe mare, vâsle în mișcare!”

15. Matael: “Asta văd și eu de o jumătate de ceas, dar, la fel ca și povestea noastră, se pare că rămân pe loc. Ei bine, cum stați cu audierea? Vă aflați în același punct?”

16. Cyrenius: “Nu am avansat câtuși de puțin! Ai avut dreptate, la fel ca și Ebahl, iar eu recunosc că nu vom reuși mai nimic în privința lor cu toată cunoașterea noastră asupra lucrurilor lumești, iar cei pe care îi așteptăm nu vor putea face probabil nici ei prea multe.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 138 - Cyrenius poruncește să fie aduși martori din Cezareea împotriva fariseilor
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 18.7.2013, 01:52 View PostDownload Post

Capitolul 138
Cyrenius poruncește să fie aduși martori din Cezareea împotriva fariseilor


1. Cyrenius: “Dar tocmai mi-a venit o idee! Voi trimite imediat un sol la comandantul roman al regiunii, căruia îi voi cere să-mi trimită din oraș o serie de acuzatori și de martori. Aceștia vor putea spune câte ceva despre vulpile astea și vom reuși să-i încolțim până la urmă.”

2. Matael: “Sună bine ce spui! Cel puțin, vei reuși astfel să-i pui sub pază. Dar lucrurile trebuie făcute repede!”

3. Cyrenius a chemat imediat doi călăreți și le-a explicat ce dorește de la comandant. Aceștia au pornit imediat în galop spre oraș.

4. Văzând acest lucru, fariseii și-au întrerupt murmurul și mai-marele lor s-a îndreptat spre Cyrenius și a spus: “Doamne și stăpâne, de ce ai trimis călăreții în oraș? I-ai trimis poate pentru noi? Vrei poate astfel să anulezi drepturile pe care chiar legea voastră ni le acordă? Doamne, va fi foarte greu, pentru că noi avem de partea noastră Legea și pe Dumnezeu! Ar trebui să dai legi noi, care însă ți-ar folosi la fel de puțin ca celelalte, pentru că o lege nouă nu are putere asupra timpului trecut!”

5. Cyrenius a spus atunci, cam necăjit: “Voi să vorbiți când sunteți întrebați! Problema voastră o cunosc și știu și care vă este responsabilitatea! Acum totul depinde de mine. Trebuie să mă consult cu mine însumi și cu cei din slujba mea, să hotărâm dacă meritați acordul imperial în problema voastră! 6. Dacă, după verificarea cea mai atentă, vom considera că îl meritați, cererea voastră va fi îndeplinită; dacă însă vom considera că nu îl meritați, nu numai că acordul se va anula de la sine, dar veți primi și o pedeapsă pentru îndrăzneala de a cere din partea statului, în ciuda vinovăției voastre, milă pentru a vă acoperi păcatele! Țineți bine minte! Un guvernator general ai Romei judecă lucrurile cu totul altfel decât voi! El nu acordă favoruri și nu judecă după înfățișarea exterioară, și nici după rang, ci strict după lege și drept!

7. Așa încât, mai bine vedeți cum stați cu conștiința în fața lui Dumnezeu și în fața oamenilor! Pentru că vouă, ca slujitori ai lui Dumnezeu - deși Dumnezeu nu are nevoie de slujitori, deoarece de la începutul timpului atotputernicia și înțelepciunea Sa supremă, omniprezența și omnisciența Sa i-au adus cele mai bune servicii - și ca învățători ai poporului, vi se face socoteala mult mai aspru decât poporului neștiutor, care de cele mai multe ori nu cunoaște nimic altceva decât câteva legi de strictă necesitate, și chiar și în cazul acestora nu are habar care este spiritul lor ascuns.

8. Voi însă cunoașteți legea și spiritul ei, trebuie să le cunoașteți, și trebuie să fiți inițiați în toate tainele adevărului. De aceea veți înțelege de ce, chiar și numai de dragul poporului, eu vă voi trata mai aspru decât pe un om oarecare de rând. Pentru că ori trebuie să fiți la fel de curați ca soarele, ori nu ați fost niciodată demni de înalta voastră funcție! De aceea, nici nu trebuie să vă pese de cele ce voi întreprinde, fie pentru acuzarea, fie pentru dezvinovățirea voastră! Plecați acum, așterneți-vă cererea pe pergament și depuneți-o, astfel încât să am în mâinile mele un argument în plus, fie în favoarea, fie împotriva voastră.”

9. Mai-marele: “Mărite domn și stăpân! Astăzi este un sabat cu lună nouă, în care orice activitate ne este interzisă! În această zi sfântă, în liniștea trupului său, omul nu trebuie să se ocupe cu altceva decât cu contemplarea spiritului lui Dumnezeu. Până la apusul soarelui nu avem voie decât să vorbim, nu și să scriem. Dar, după apus, vom scrie și îți vom aduce petiția.”

10. Atunci Cyrenius a întrebat: “Moise v-a dat legea privitoare la ținerea deosebită a sabatului cu lună nouă?”

11. Mai-marele i-a răspuns: “Nu tocmai Moise, ci urmașul său, prin a cărui gură spiritul lui Dumnezeu ne-a vorbit de mai multe ori, ca și prin sfânta gură a lui Moise.”

12. Cyrenius a spus: “De asta mă îndoiesc foarte tare! Pentru că, în timp ce în legile și prescripțiile lui Moise spiritul divin se simte în fiecare cuvânt, în cele care privesc sărbătorirea lunii noi nu se simte nimic altceva decât cea mai pură superstiție și un munte întreg de crasă prostie omenească. Ce este luna nouă? Voi nu știți, dar noi știm, și de aceea râdem cu gura până la urechi de sărbătoarea voastră. Iar înțelepții noștri, care pricep multe, se minunează cum e posibil ca în imediata vecinătate a grecilor, romanilor și egiptenilor să existe asemenea prostovani, care nici măcar nu știu ce e luna și ce înseamnă lună nouă! Ia spuneți-mi, ce vă închipuiți voi că ar fi luna?”

13. Mai-marele: “Mai bine spune-ne tu, mărite stăpân, ce crezi despre lună, și apoi îți vom răspunde noi ție!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 139 - Despre esența Pământului și a Lunii
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 18.7.2013, 01:54 View PostDownload Post

Capitolul 139
Despre esența Pământului și a Lunii


1. Cyrenius: “Așadar, ascultați! Luna este un corp ceresc de aproximativ cincizeci de ori mai mic decât pământul și îl însoțește mereu pe acesta în drumul său în jurul soarelui. În timp ce pământul parcurge acest drum în 365 de zile, luna se rotește în jurul lui de aproape treisprezece ori.

2. În timpul acestor rotiri, luna va avea în mod necesar diferite poziții. Pentru că, în mod obișnuit, este un corp la fel de întunecat ca și pământul nostru, ea primește lumina tot de la soare. Dacă pământul este aproape între soare și lună, atunci vedem luna complet luminată și vorbim de lună plină; după ce însă, în aproximativ paisprezece zile, luna ajunge, ca urmare a mișcării sale iuți, aproape între soare și pământ, noi mai vedem foarte puțin din suprafața ei luminată și atunci vorbim de lună nouă.

3. Dar dacă luna ajunge exact între soare și pământ, așa cum s-a întâmplat ieri, ea acoperă soarele și împiedică lumina lui să ajungă la o anumită parte a pământului nostru, și anume la acea parte care poate fi unită cu soarele printr-o linie dreaptă care trece prin lună, și atunci se produce eclipsa de soare, un fenomen foarte natural. Celelalte părți ale pământului, care nu se află pe direcția dreptei amintite, nu vor observa însă nimic din această eclipsă, și cu atât mai puțin cei care se află pe emisfera opusă a pământului. Căci acest pământ pe care locuim este o sferă, la fel ca soarele și luna, iar ziua și noaptea există doar pentru că, pe parcursul a douăzeci și patru de ore, pământul se rotește o dată în jurul axei sale și astfel el orientează către soare, către lumina și căldura lui, toate țările și toate mările pe rând, de la Polul Nord până la Polul Sud.

4. Acesta este adevărul recunoscut în taină de înțelepți, la care aceștia au ajuns prin calcule și despre care profanul nu are habar, deoarece îi lipsesc cunoștințele necesare; dar, în cazul unor învățători ca voi, aceste cunoștințe nu ar trebui să lipsească; pentru că, ce nu ai tu însuți nu poți să dai nici altuia. Chiar dacă le-ați avea însă, voi tot nu le-ați da nici unui profan, pentru că prostia acestora vă aduce câștiguri mai mari decât cea mai pură înțelepciune! Acum, după ce eu v-am arătat limpede ce este luna nouă, spuneți-mi ce înseamnă pentru voi aceasta!”

5. Mai-marele a spus atunci: “Ceea ce tu, mărite domn și stăpân, ne-ai spus acum, am aflat și noi pe căi ascunse, iar eu sunt întru totul de acord; dar privește și tu Geneza lui Moise și vei vedea că nu poate fi găsită acolo nici o urmă din cele ce mi-ai spus, lucruri care mie nu mai îmi sunt necunoscute de peste douăzeci de ani.

6. Noi însă stăm în fața poporului, pe scaunul lui Moise și al lui Avraam, ca primii adepți și propovăduitori ai legii lui Moise, care este ex diametro (total opusă) acestei teorii evident adevărate. Ce putem face mai mult decât să păstrăm în ascuns pentru noi convingerea cea bună, învățând totuși poporul ceea ce ni s-a transmis de la Moise?

7. Să încerce numai vreunul dintre noi astăzi să propovăduiască poporului altă învățătură decât cea a lui Moise, indiferent în ce situație, și eu îți garantez că va fi ucis cu pietre!

8. Sigur că unii zic: cele spuse de Moise au la bază un cu totul alt sens, care spune cu totul altceva decât litera moartă. Eu recunosc cu plăcere acest lucru. Dar cum am putea spune asta poporului, pe care nu noi, ci strămoșii noștri l-au îndobitocit, fără să-i facem rău?! Mai întâi că sensul spiritual este atât de adânc ascuns, încât până la urmă nici noi înșine nu reușim să-l identificăm destul de limpede și, în al doilea rând, se pune întrebarea cum să băgăm în capul unui popor tâmpit și cât se poate de superstițios, care e mai departe de adevărurile științifice decât de Polul Nord, niște lucruri despre care nici noi nu ne-am putut face o imagine tocmai clară?!

9. Așa încât, cel mai înțelept lucru este să lăsăm poporul în vechea lui credință, iar noi, ca propovăduitori ai vechii învățături și legi, să respectăm cel puțin de ochii poporului învățăturile și legile. Atunci când suntem însă singuri, fără martori incomozi, vom face și vom crede potrivit convingerilor noastre adevărate! Dacă vom acționa altfel, în cel mai scurt timp vei vedea aceste pământuri minunate cuprinse de cea mai înfiorătoare revoltă. Acum poți vorbi iarăși și mă poți mustra dacă am spus ceva greșit!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 14 of 25  [ 250 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 13, 14, 15 ... 23, 24, 25  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !